Componentele Potentialului Turistic Natural In Judetul Tulcea

INTRODUCERE

Conceptul de turism este caracterizat pe scurt ca un aspect economico-social specific civilizației moderne, puternic întâlnit în viața societății și, de altfel, influențat de evoluția ei. Acesta se adresează unor segmente sociale largi și răspunde in totalitate nevoilor acestora, turismul se detașându-se printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și internațional. Astfel, prin caracterul său multiplu și prin conținutul complex, turismul pune în mișcare un larg potențial material și uman, având un impact important asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor între oameni atât pe plan național cât și internațional.

În turism se evidențiază două categorii de relații: relații materiale, care iau naștere atunci când turiștii aleg diferite servicii plătite, și relații imateriale,care rezultă din contactul cu populația locală, cu civilizația, cultura și tradițiile, dar și cu instituțiile publice din zona vizitată.

Motivele pentru care se practică turismul sunt diverse și cu ajutorul lor se pot observa multe forme de turism: pentru recreere, de odihnă și divertisment, în scop cultural, în scop religios, sportiv, de tratament și balneoclimateric, pentru vânătoare și pescuit, de agrement, în scop științific, pentru cumpărături, comercial-expozițional, montan și de sporturi de iarnă etc.

Județul Tulcea, cu toate că este un spațiu prea puțin cunoscut și valorificat din punct de vedere turistic, are la dispoziție un bogat potențial natural și antropic ce se așteptă a fi descoperit. Delta Dunării este un paradis faunistic și floristic,având peisaje de neuitat și bălți pline cu pește, reprezentand o premisă pentru practicarea turismului în cele mai variate forme. Numărul mare de mănăstiri și lăcașe de cult stau în așteptarea credincioșilor de pretutindeni, iar siturile arheologice, muzeele, monumentele arhitecturale, și alte obiective turistice interesante din tot județul oferă multiple posibilități pentru petrecerea timpului.

Majoritatea sunt uimiți de specificul locuitorilor din Delta Dunării și de bucătăria tradițională de aici, și de aceea ar trebui ca această zonă să fie făcută cunoscută, ea beneficiind de un potențial turistic foarte ridicat. În ciuda faptului ca turismul gastronomic este totuși o formă de turism relativ nouă la noi în țară, el este practicat cu succes în alte părți și de aceea merită ca o încercare de promovare a produselor culinare tradiționale din zona Tulcea. Toți turiștii care au perindat această zonă trebuie să fi gustat măcar un borș de pește sau o baclava.

CAPITOLUL 1- DATE GENERALE PRIVIND TURISMUL IN TULCEA

1.1-Componentele potentialului turistic natural in Jud.Tulcea

A-Așezare și căi de acces

Județul Tulcea, este localizat în extrema sud-estică a României. Se gasește în jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, a cărei valoare vine din așezarea ei la gurile Dunării și ieșirea la Marea Neagră.

Înconjurat din trei părți de ape este limitrofă cu:

– în nord cu Ucraina prin granița naturală Dunărea,

– în est cu Marea Neagră,

– în sud cu județul Constanța.

– în vest cu județele Brăila și Galați,

Județul are o suprafață de 8.499 km², însemnând 3,6% din suprafața țării.

Populația totală este de 248.367 locuitori: dintre care 126.371 locuitori în mediu rural, iar 121.996 locuiesc în mediu urban; densitatea fiind de: 29,2 loc./ km².

Județul Tulcea are in componență 4 orașe (Isaccea, Sulina, Măcin, Babadag,), un municipiu, 46 de comune și 133 sate. Din totalul suprafeței județului, 3.446 km² reprezintă suprafața umedă reprezentată de Complexul Lagunar Razim-Sinoe și de Delta Dunării.

Intrarea în judetul Tulcea se poate face atât pe căi aeriene cât si pe căi terestre și navale.

-Căi rutiere – Transporturile rutiere în scopuri turistice sunt caracterizate printr-o intensitate variabilă a traficului, depinzand de specificul cererii sezoniere ale turiștilor și de diversitatea itinerarelor parcurse. Ele se desfășoară in deosebi cu ajutorul mijloacelor motorizate de transport, printre care cele mai des întalnite sunt autocarele, microbuzele și autoturismele.

-Căi ferate – Există două gări: Tulcea Mărfuri și Tulcea Oraș. Tulcea Oraș are o importanță foarte mare deoarece este capătul liniei 804, ce care leagă Tulcea de Medgidia (144 km).

În ficare zi pleacă câte două perechi de trenuri personale spre Constanța și o pereche de trenuri accelerate spre București.

-Cai aeriene – Aeroportul Mihail Kogălniceanu (~105 km de Tulcea) — la ~15 km de orașul Constanța

-Cai navale – Tulcea – Sf. Gheorghe ,Tulcea – Sulina ,Tulcea – Chilia ,Tulcea – Periprava

B – Relieful

Județului Tulcea este caracterizat prin existența a două unități fizico-geografice distincte: una mai joasă și mai nouă (din Cuaternar), în N, NE și E, respectiv lunca și Delta Dunării, precum și nordul Complexului Lagunar Razim-Sinoe și alta mai înaltă, în partea central-vestică, unde se întâlnesc cele mai vechi elemente de relief din Romania (respectiv unități de orogen vechi, hercinic/kimmeric). Unitățile mai înalte de relief sunt așezate în trei mari subunități paralele, ocupând aprox. 32% din teritoriul județului este reprezentat de subunitatea nordică din Munții Măcinului (cei mai vechi munți din România), tociți, cu altitudine max. de 467 m (vf Greci sau Țuțuiatu),Dealurile Tulcei și Podișul Niculițel; subunitatea centrală, extinsă între lacul Razim (la E) și Dunăre (la V), este ilustrată prin Podișul Babadag, iar subunitatea sudică coresunde compartimentului nordic al Podișului Casimcea, făcând parte integrantă din Podișul Dobrogei Centrale, alcătuit in deosebi din șisturi verzi prepaleozoice în fundament (care sunt des întâlnite la suprafață) peste care există depozite jurasice și cretacice.

Regiunile de relief joase se întind pe aprox. 62% din teritoriului județului Tulcea, includ Delta Dunării, cea mai nouă formațiune de relief a României, aflată în plină evoluție, lunca Dunării, așezată la periferiile de V și N ale județului precum și prin câmpia aluvială din preajma lacului Razim. Energia reliefului din Tulcea este foarte mică, variind de la 0 m nivelul Mării Negre (Sfântu Gheorghe) și 467 m altitudine în Vârful Țuțuiatu (altitudinea maximă a județului Tulcea). În cadrul Podișului Babadag (parte componentă a Dobrogei de Nord) se remarcă o linie de falie importantă, între Camena (la SE) și Peceneaga (la NV), separând Podișul Dobrogei de Nord de Podișul Dobrogei Centrale.

Suprafețe pe forme de relief :

a. Dealuri și podișuri însemnând: 3722,4 km²

b. Zone montane însumând: 433,4 km²

c. Zone de luncă și Delta Dunării reprezentând: 4343,2 km²

C – Clima

Clima este temperată, cu un caracter continental accentuat, manifestat prin ierni răcoroase, marcate adesea de viscole, veri calde, amplitudini mari de temperatură (66,3°C) și prin precipitații reduse. Fiind o zonă litoral-maritimă, județul Tulcea este caracterizat printr-un climat mai blând, cu veri ale căror temperaturi sunt ameliorate de briza răcoroasă a Mării Negre și ierni cu temperaturi nu foarte coborâte (la Sulina, media termică a lunii, fiind de -0,6°C). Temperatura medie anuală nu este foarte diferită în județul Tulcea, oscilând între 11,1°C la Isaccea și 10,7° la Babadag.

Minima absolută de temperatură (-26.8°C) la Tulcea (24 ianuarie 1942), iar cea maximă absolută (39.5°C) inregistrandu-se la stația meteorologică Mircea Vodă (20 august 1945). Media precipitațiilor anuale sunt în cantități cuprinse între 445 mm la Isaccea și 359 mm la Sulina (cele mai mici din țară). Vânturile bat predominant cu o frecvență mai mare dinspre NE (18,3%), urmate de cele dinspre NV (17,1%), E (15,2%) și N (13,1%), vitezele medii anuale fiind cuprinse între 5,3m/s și 0,8m/s.

În condiții de stabilitate atmosferică,pe timpul verii, se produce o circulație termică locală a aerului, brizei de uscat (noaptea) și sub forma brizei de mare (ziua), care se simte de la o distanță de 10-15 km spre interiorul uscatului.

D – Hidrografie

Având o densitate de 0,1-0,3 km/km2 (exclusiv Delta Dunării), cea mai scăzută din țară, rețeaua hidrografică este specifică prin râuri scurte (al căror curs de desfășoară parțial sau total în interiorul județului), tributare Dunării (Topolog, Valea Roștilor, Jijila, Luncavița, Cerna ș.a.) sau care în cuvetele lacustre de pe litoralul Mării Negre se varsă (râurile Slava, Taița, Telița, Hamangia, Casimcea ș.a.).

Dunărea delimitează județul Tulcea la N (prin brațul Chilia) și la V (prin Dunărea Veche sau brațul Măcin) și pe o distanță de 276 km, reprezentând sursa cea mai importantă de apă a județului și principala cale navigabilă, mai ales că pe secțiunea ei inferioră, cu cele trei guri de vărsare (Sfântu Gheorghe ,Sulina, Chilia,), în special pe brațul Sulina și continuând pe Dunăre până la Brăila unde pot naviga și vase maritime. Multitudinea lacurilor deltaice (Furtuna, Merhei, Tatanir, Matița, Lumina, Puiu, Trei Iezere, Gorgova,Lacu Roșu ș.a.), fluviale (Jijila, Gorgonel, Balta Traian, Parcheș, Somova, Telincea, Peceneaga ș.a.)și de litoral (Golovița, Razim, Zmeica, Ceamurlia, Babadag, Dranov) reprezentând tot atâtea resurse naturale de apă, având o importanță piscicolă, ca mijloc de comunicație (prin intermediul canalelor numeroase) și ca baze ale populației de alimentare sau agrement.

E – Vegetatie

Vegetația în legatură cu fondul general al climatului de stepă, are câteva diferențieri teritoriale, de întinsele suprafețe acvatice și de luncă, de cel montan al horstului dobrogean și de relieful deluros.

Zona de stepă este o zonă nouă în proporție de peste 95% și este întinsă în părțile de V și E ale județului, cuprinde tipuri numeroase de pajiști xerofile, deosebite datorită speciilor dominante, dintre care cele mai des întalnite sunt bărboasa (Bothriochloa ischaemum), păiușul (Festuca valesiaca), pelinița (Artemisia austriaca), firuța cu bulbi (Poa bulbosa), năgara (Stipa capillata) ș.a. Pășunile de năgară și colilie, care reprezentau odata vegetația de stepă,aproape au dispărut de tot.

Defrișată pe aproximativ 85% din suprafață, Silvostepa, este reprezentată prin rariști de stejar pufos (Quercus pubescens) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) ce alternează cu pajiști stepice, dar și pâlcuri. La 150-250m(altitudini medii) pădurile dese și scunde de cărpiniță (Carpinus orientalis), stejar pufos (Quercus pubescens), și mojdrean (Fraxinus ornus) alcătuiesc etajul pădurilor submediteraneene, specific Dobrogei.

Caracteristic pentru altitudinile de peste 250 m, etajul pădurilor balcanice, este alcătuit în special din păduri de gorun (Quercus petraea, Q.polycarpa), în care sunt jugastrul (Acer campestre), abundente teiul (Tilia tomentosa) și unele elemente termofile, precum cărpinița (Carpinus orientalis) și mojdreanul (Fraxinus ornus). Pe valea Luncaviței,din loc in loc, apare și fagul (Fagus sylvatica). Delta Dunării și în Luncă sunt specifice pădurile de plop (Populus nigra, Populus alba) și salcie (Salix alba, Salix fragilis), ce se dezvoltă pe grinduri.

O zonă aparte o cuprinde grindurile Caraorman și Letea din Delta fluvio-maritimă, acoperite cu păduri dese, numite de localnici "hasmacuri", în care predomină frasinul pufos (Fraxinus pallisiae), plopul alb (Populus alba), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), în interiorul cărora crește un strat dens plante agățătoare (Periploca graeca, Vitis sylvestris, Humulus lupulus ș.a.) și de arbuști . În depresiuni și pe dunele de nisip, dintre acestea ce se îmbină cu fâșiile de hasmacuri, vegetația arbustivă este reprezentată prin cătina albă (Hippophaë rhamnoides), salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), cătina roșie (Tamarix ramosissima) ș.a. Tot aici, ca și pe nisipurile litorale, ia naștere o vegetație arenicolă, care este alcătuită din elemente submediteraneene și pontice (Carex colchica, Eryngium maritimum, Convolvulus persicus, Ephedra distachya, Alyssum borzeanum ș.a.). Plaurul, formațiune plutitoare,alcătuită din stuf, formează vegetația care predominantă, fiind caracteristică pentru peisajul Deltei Dunării și la care se adaugă și cea acvatică, reprezentată adeseori de nufărul galben (Nuphar lutea), și cel alb (Nymphaea alba), foarfeca bălții (Stratiotes aloides), cornaciul (Trapa natans) s.a.

F -Fauna

Fauna este foarte eterogenă și cuprinde mai multe categorii, respectiv: terestră, acvatică, semiacvatică. Există o diversitate de specii terestre care include:

rozătoare precum: șoarecele dungat de stepă, iepurele de câmp ,popândăul ș.a.

mamifere carnivore, ierbivore și omnivore cum ar fi: vulpea, pârșul, pisica sălbatică, șacalul, dihorul, jderul de copac, mistrețul, căprioara ș.a.

reptile precum: șarpele de casă, șarpele de apă, șarpele rău, vipere, șopârle, gușteri ș.a.

păsări ca: ciocănitori, codobaturi, răpitoare de zi și de noapte, prigorii, potârnichi, prepelițe, specii de paseriforme ș.a.

și diverse specii de insecte.

Întinsele suprafețe acoperite de ape și îndeosebi variația habitatelor de zone umede ale Deltei Dunării, denotă o abundență rar întâlnită de specii, respectiv:

numeroase specii de pești precum: morun, nisetru, cegă, păstrugă, somn, știucă, crap, șalău, scrumbie, calcan ș.a.

cea mai mare parte a celor 325 de specii de păsări – majoritatea fiind strict protejate, câteva declarate monumente ale naturii: egrete, călifari, lebede, pelicani etc.

câteva specii de mamifere: bizam, șacal – pătrunse recent și spontan în Dobrogea, nurcă, câine enot, vidră, hermelină.

G -Resurse naturale

În județul Tulcea resursele naturale: resursele subsolului cât și cele de suprafață, reprezintă o importantă rezervă de materii prime și materiale .

Resurse neregenerabile natural

Un impact semnificativ asupra unor zone ale județului care afectează imaginea peisagistică îl are exploatarea cu tehnologii a resurselor naturale.

Departe de a fi epuizate constituind perspective de exploatare interesante resursele subsolului precum, rocile de construcții și alte substanțe minerale utile sunt exploatate timp îndelungat. Rocile de construcții de cele mai multe ori cele vulcanice care sunt de natură porfirică și granite ,sunt  prelucrate în scopul obținerii de cribluri și nisip. Sunt exploatate porfirele din dealul Cârjelari, Consul și  Camena și granitele din zona Măcin, Cerna,

Turcoaia. Ca roci de construcții în carierele Bididia, Trei Fântâni, Malcoci Sud, Zebil, sunt exploatate calcarele. Pentru industria siderurgică și fabricarea varului sunt exploatate calcarele dolomitice de la Mahmudia. Calcare grezoase de la Nicolae Bălcescu,  calcare dolomitice de la Mahmudia, Codru Babadag și Cârjelari se folosesc ca roci de ornament. utilizate în lucrări de construcție de drumuri și căi ferate se exploatează roci bazice din zona Niculițel – Revărsarea. Din perimetrele consiliilor locale de pe teritoriul județului: Ciucurova, Baia, Nalbant sunt exploatate mai multe alte categorii de roci Pentru nevoile locale.

Resursele regenerabile naturale

Există o diversitate, însă ele sunt limitate. Dintre ele, cele mai importante sunt:

-resursele de apă,

-solul,

-pădurile,

-fauna și flora,

-energia eoliană.

Apa este cea mai importantă dintre resurse. În județul Tulcea apele sunt grupate în două bazine hidrografice și anume:

Dunăre,

Litoral, care ocupă 71% respectiv 29% din suprafața județului.

De aceeași importantă ca și resursa de apă dă dovadă și resursa de sol.

În județul Tulcea reprezentative sunt:

terenurile arabile,

viile,

livezile și grădinile,

pășunile și fânețele.  

De o mare diversitate și importanță conservativă, cuprinzând numeroase specii protejate la nivel național sau european sunt flora și fauna județului . Dealurile sunt acoperite, în mare parte, cu păduri de foioase, în care fuzioneaza cu parfumul teiului, foșnetul stejarului, carpenului și frasinului. Tot aici sunt întânite cele mai vaste păduri de tei argintiu din Europa, ce reprezintă o importantă bază meliferă. Fondul forestier al județului este o valoare ecologică ,în primul rând, ecosistemele forestiere fiind dinstinse printr-o floră și o faună de o varietate remarcabilă, majoritatea formând habitate endemice pentru Dobrogea. În al doilea rând ele au o valoare economică și socială ridicată, reprezentată prin condițiile ce le oferă turismului, prin masa lemnoasă exploatabilă,cât și prin fondul cinegetic.

Delta Dunării este una dintre cele mai întinse zone umede din lume- ca și habitat al păsărilor acvatice,având cea mai intinsă zonă de stufărișuri compacte de pe Pământ și fiind un adevărat muzeu al biodiversității.

Față de celelalte județe ale țării ,în ceea ce privește energia eoliană, județul Tulcea are un potențial energetic clar superior.Fiind folosită foarte puțin în trecut (mori de vânt), în prezent atrage atenția unor investitori cu un potențial economic mare. Identificate la nivelul țării, potențialul energetic eolian reprezintă una din cele cinci zone identificate la nivelul țării, în Podișul Dobrogei. Vânturile predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec.

Potențialul energetic eolian a început să fie pus în valoare prin derularea unor investiții de construire a parcurilor eoliene în diferite zone ale județului, și anume amplasarea centralelor eoliene în zona comunei comunei Valea Nucarilor, comunei Topolog,comunei Baia cât si în zona orașului Măcin. Sunt în derulare și alte investiții pentru construirea parcurilor eoliene mari cu turbine eoliene de mare capacitate în zonele Casimcea, Stejaru, Cerna, Agighiol, Mahmudia, Beștepe.

1.2 -Componentele potentialului antropic

A -Cultural-istoric

Arheologii au descoperit urme ale existentei umane in nordul Dobrogei datand din neolitic (aproximativ 5.500-2.799 i.Hr.), in zona comunei baia (Cultura Hamangia) in lunca Dunarii (Jijila, Garvan, Vacareni, Somova, Tulcea). La sfarsitul secolului al VII-lea,atunci cand a inceput colonizarea greaca a tarmului vestic al Marii Negre, au ramas numeroase vestigii ale unirii dintre poputatie geto-dacica autohtona si colonistii greci.

Sfarṣitul secolului I i.Hr., cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre s-au unit, formand regatul Pontic. Romanii au devenit activi la sud de Dunare. Neîncetatele invazii la nord de Dunare ale celților, sciților, sarmați si bastarni, din securitatea zonei și pericolele iernilor grele ne fac o imagime asupra vieții in nordul Dobrogei din acea perioadă. In anul 44 i.Hr. , Burebista unește Dobrogea la statul dacic pentru o scurta perioadă de timp. Primul secol d.Hr. a marcat inceperea dominației romane in Dobrogea, care a facut parte din provincia Moesia de Jos, dominație care a durat șapte secole. Invazia slavilor si a bulgarilor (Asparuh, 679) a distrus fortificația romana, iar Peninsula Balcanica ramane sub dominația Imperiului Bizantin a cărui flota a protejat gurile de varsare ale Dunării.

In secolele XII-XIV, genovezii au construit fortificații puternice la Chitila, Enisala si Vișina. In secolul al XIV-lea, domnitorul Mircea cel Batran și-a extins dominația peste Dobrogea in 1484, dupa căderea Chiliei, regiunea intrând sub dominația otomană, iar in secolul al XVI-lea regiunea fiind locul de plecare spre cucerirea de noi teritorii, ca pe timpul romanilor. Nordul Dobrogei fiind din nou fortificat. O parte din populație s-a refugiat la nord de Dunăre. Pamântul a fost colonizat de turci veniți din Anatolia si de tatari din stepele de dincolo de Marea Neagră. In timpul razboaielor ruso- turce din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, Dobrogea devine primncipalul teatru de razboi fiind pustiită si devastată, fiind numit atunci Drumul Tatarilor sau Drumul Razboiului. Otomaniii au acceptat așezarea lipovenilor, ucrainienilor si bulgarilor veniți din nordul Crimeii, cât și pe germanii din sudul Rusiei, cât și greci, evrei și armeni aduși aici de comerțul înfloritor.

Razboiul de independență (1877-1878) a pus capăt a cinci secole de dominație otomana care au influențat viața etnografică, numele și cultura locală. In 14 noiembrie 1878, armata română a intrat în Dobrogea, aceasta intrând sub guvernarea Statului Roman. In 1879, județul Tulcea a fost format ca unitate administrativ-teritorială (cuprinzând aproximativ teritoriul de astăzi) având ca reședința administrativă orașul Tulcea, cea mai populată localitate din Dobrogea la acea vreme. In 1860 aici se găseau mai multe consulate român, turc, francez, austriac german s.a. Pe fundalul autoritațiii otomane si a interesului sporit arătat de marile puteri la gura Dunării, Comitetul European al Dunării a fost fondat in 1853 cu cartierul general la Sulina. Acesta a jucat un rol important în dezvoltarea comerțului pe Dunăre, astfel încât brațul Sulina al Dunării a devenit canal navigabil. Orașul port Sulina a înregistrat o perioada de prosperitate, portul fiind modernizat si devenind port liber, extrem de activ pana in 1930. In 1977, zona liberă Sulina a fost reinstaurată, dar entuziasmul de altă dată lipsește.

B –Potențialul tehnico-economic

Caracteristica actualei economii este industria variată, comerțul preferat de toate categoriile de mijloace de transport (maritim și aerian,rutier, feroviar, fluvial,) agricultura bazându-se tot mai mult pe proprietatea particulară, precum și printr-o activitate turistică evidențiată, de valorificare a frumuseților Deltei Dunării.În Județul Tulcea, la nivel de secțiune CAEN, numărul mediu al salariaților în 2013 este:

INDUSTRIA

În Tulcea, întreprinderile industriale sunt situate în mediul urban (Babadag, Tulcea,Măcin, Isaccea, și Sulina) dar și în unele așezări rurale (Mihail Kogălniceanu, Niculițel ș.a.)și produc alumină și feroaliaje, traulere pentru pescuit,vase-dormitor, mobilă, cherestea, confecții, băuturi alcoolice, conserve de pește, preparate din carne și lapte, panificație, etc. În județul Tulcea, pentru exploatarea pietrei pentru construcții, sunt autorizate 10 cariere și anume: -de exploatările miniere de la Somova, Măcin, Turcoaia, Luncavița, Cerna, Isaccea, Greci, Denistepe și Bașchioi.Estimativ din aceste cariere pleacă în fiecare zi spre șantiere mii de tone de rocă. În economia tulceană iese în evidență pescuitul și piscicultura, a căror  producții se desfășoară atât din apele Dunării, precum și din Marea Neagră, dar și lacurile deltaice și litorale, cât și din pepinierele piscicole de la Calica, Obretin, Sarinasuf, Stipoc ș.a. au o contribuție.

Produsele principale industriale sunt:

în construcții și reparații de nave;

alumina;

confecțiile textile;

feroaliajele;

calcarele și piatrele de construcție;

produsele magneziene, ex: cărămizi refractare;

industrie și mobilier;

produsele industriei alimentare .

În anul 2013 cel mai mare număr de salariați în industrie cuprinde 13.804 persoane.

Principalii agenți economici în județul Tulcea sunt:

TABCO – CAMPOFRIO S.A.-se ocupă cu fabricarea produselor din carne,

STX RO OFFSHORE TULCEA S.A. –se ocupă cu construcții de nave și structuri plutitoare,

S.C. CARNIPROD S.A. – se ocupă cu fabricarea produselor din carne,

S.C. FERAL S.R.L. – se ocupă cu producerea de metale feroase

sub forme primare și de feroaliaje,

S.C. DELTACONS S.A – se ocupă cu construcții de clădiri,

S.C. CORAL S.R.L. – se ocupă cu lucrări de construire a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale,

S.C. FIL-CONSTRUCT S.R.L. – se ocupă cu lucrări pentru construirea clădirilor rezidențiale și nerezidențiale,

S.C.TREMAG S.A. – se ocupă cu fabricarea produselor refractare,

S.C. ALUM S.A – se ocupă cu metalurgia aluminiului,

S.C. DELTANAV S.A – se ocupă cu depozitări,

S.C. CONFECȚIA S.A. – se ocupă cu fabricarea de articole de lenjerie de corp.

AGRICULTURA

În agricultură există un procent din ce în ce mai mare de privatizare și dispune de suprafețe agricole destul de mari raportând la configurația sa fizico-geografică și de condițiile pedoclimatice favorabile. La finele anului 2013, totalitatea suprafețelor de teren din județul Tulcea( 849.875 ha), cuprindea:

-40.257 ha alte suprafețe,

-103.545 ha păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră,

-342.132 ha acoperite cu ape și bălți (locul 1 pe țară),

-363941 ha terenuri agricole,din care: 325.588 ha, respectiv 89,5 % în sectorul privat.

Tot în 2013, erau:

-8.202 ha vii și pepiniere viticole,

-60.597 ha pășuni naturale,

-294.039 ha erau terenuri arabile,

-91 ha fânețe,

-1.012 ha livezi și pepiniere pomicole, din totalul suprafețelor agricole (363.941 ha).

În 2013, terenurile arabile erau cultivate în proporție de: porumb =40.549 ha, orz și orzoaica =32.713 ha, grâu și secară =77.233 ha, floarea-soarelui, plante de nutreț, ovăz, soia, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume etc.

Atât condițiile climatice cât si natura solurilor,dar și existența unor terenuri deluroase ajută la dezvoltarea viticulturii în perimetrul localităților Niculițel, Tulcea, Isaccea, Babadag, Dăeni ș.a. Producția totală de struguri a județului ,în 2013, a fost de 24.547 tone.

Prezența pășunilor naturale, precum și existența unei producții cerealiere apreciabile, încurajează dezvoltarea corespunzătoare a sectorului zootehnic. La sfârșitul anului 2013, în județul Tulcea existau: capete porcine =98.624, capete bovine =29.754, capete ovine =314.748, în special cu lână fină și semifină, de la care s-au obținut: tone de lână =863,  capete caprine =50.396, capete cabaline =15.508, avicultura =892.990 păsări.

Existența plantațiilor de salcâm si tei, precum și a florei bogate de baltă, determină practicarea a apiculturii pe o scară largă, care în 2013 număra: familii de albine =22.939, de la care s-a obținut o producție totală de 444 tone miere, din care: 438 tone din exploatații agricole individuale. Pescuitul fluvial are o importanță deosebită pentru economia tulceană atât lacustru și maritim, precum și vânatul și pescuitul sportiv, practicate mai ales în Delta Dunării.

Viticultura

Vița de vie poate fi cultivată în tot Județul Tulcea. Relieful regiunii este alcătuit dintr-o succesiune de coline și terenuri plane, condițiile  climaterice, toate acestea oferind condiții optime atât pentru producerea vinurilor, cât și a strugurilor de masă.

În Județul Tulcea cele mai importante podgorii sunt: Podgoria Sarica-Niculițel și Podgoria Istria-Babadag. Din punct de vedere social-economic, rețeaua internă de căi ferate și rutiere este conectată la cea națională, asigurând circulația și consumul produselor viti-vinicole în plan local (inclusiv în zona litoralului) și în restul țării, iar căile navale dunărene și maritime înlesnesc exportul. Din motiv că regiunea se axează pe doua direcții principale de producție: struguri de masă și vinuri, rezultă motivul pentru care într-o regiune restrânsă și-au găsit loc numeroase soiuri. Soiurile principale de struguri folosite în aceste podgorii sunt: Merlot, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Pinot Noir, Pinot Gris, Fetească Albă, Fetească Regală, Aligote, Băbeasca Neagră.

Podgoria-Istria-Babadag

Acesta este situată la sud de Delta Dunării, în partea de est a Dobrogei, Podgoria Istria-Babadag, cuprinde următoarele centrele viticole: Babadag, Istria și Valea Nucarilor. Relieful este redat de două formațiuni joase: Câmpia Agighiolului și Depresiunea Nalbantului. Câmpia Agighiol are forma unui arc,ea aflându-se in extremitatea estica și cborând în trepte de glacis dinspre Dealurile Tulcei și culmea de separație Uzum-Gavana spre țărmul Razelmului din SE. Depresiunea Nalbant este precum un amfiteatru în trepte, care coboară de la circa 100 m în partea nordică la sub 50 m altitudine în partea sudică.

Soiurile pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară,constituind profilul podgoriei sunt: Merlot, Burgund (centrele Babadag și Istria), Cabernet Sauvignon și pentru vinuri albe de calitate superioară: Aligote, Muscat Ottonel (centrul Valea Nucarilor)și Fetească Regală. În ciuda faptului că nu are o veche tradiție atestată documentar, aici se produc vinuri de o calitate deosebită, datorată în special climei favorabile, asemănătoare cu cea din Italia sau Spania și a soiurilor cultivate. Vinurile produse la Babadag și-au dobândit recunoașterea atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

Podgoria Sarica-Niculitel

Podgoria Sarica-Niculițel se află în partea nordică și nord-vestică a Dobrogei, având centrele viticole Niculițel, Tulcea și Măcin. Relieful zonei este extrem de variat, cu subunități înalte (dealurile Niculițelului, dealurile Tulcei și Munții Măcinului), traversate de văi adânci și depresiuni. Căldura și lumina sunt peste tot din belșug, solul are o structură bună și fertilitate și cuprinde toate elementele chimice de care vița de vie are nevoie; apa din precipitații nu este câtuși de puțin în prisos, fapt care conduce la o bună premisă pentru obținerea vinurilor de înaltă calitate. Fără mirare este faptul că, dispunând de astfel de condiții, vinurile din Podgoria Sarica Niculițel, produse de SC Alcovin SRL Măcin, județul Tulcea, și-au căpătat o reputație aparte, ajungând în prezent să ocupe locul întâi, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Producția de strugurii roșii acoperă in jur de: 35 % din

suprafața, iar de struguri albi este de circa 65%. Soiurile principale de struguri albi prelucrate sunt Riesling Italian și Aligote, iar din soiurile roșii sunt relevante varietățile Cabernet Sauvignon și Merlot.

C –Potentialul socio-demografic

Populația, la data de 1 iulie 2011, era de 245.899 persoane (0,92% din populația țării), din care 123.880 persoane de sex feminin (50.40%) și 122.019 persoane de sex masculin (49,60%). Populația rurală: 124.707 locuitori (50,7%) și cea urbană: 121.992 locuitori (49,3%) având o densitate de: 28,9 loc/km2.

La recensământul din 18 martie 2011, structura etnică a populației era: 90% români, 6,4% ruși-lipoveni, 1,3 % turci, 0,9% rromi, 0,7% greci, 0,5% ucraineni, 0,3% alte minorități etnice (maghiari, tătari, germani, bulgari ș.a.).

Municipiul Tulcea este reședința administrativă a județului și are o populație de 90.553 de persoane (la data de 1 iulie 2011), fiind cel mai important centru comercial al județului.

Organizarea administrativ-teritorială este: orașe – 4 (Babadag, Măcin, Isaccea,Sulina), sate – 133, comune –  46.

După domiciliu, la 1 iulie 2011, populația stabilă este:

CAPITOLUL 2- CARACTERIZAREA GENERALA A REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

2.1- SCURT ISTORIC

Fiind delimitat conform legii, teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, are osuprafață totală de aproximativ 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă ,Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, Complexul lacustru Razim-Sinoie dar sizona inundabilă Somova-Parche , lacul Sături-Murighiol și zona marină cuprinsăîntre litoral și izobata de 20 m .

Mai mult de jumătate,din suprafața totală a rezervației (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale terestre și acvatice incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Conven ia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) cât și cele destinate reconstrucției ecologice,formând domeniul public de interes național. Cealaltă parte a suprafețelor includ zone îndiguite pentru agricultură, piscicultură , silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafețe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităților sau teritoriile comunelor (aproximativ 29.000 hectare) precum și o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare.

Din punct de vedere administrativ, Delta Dunării, acoperind 2,5% din suprafața țării, rezervația se află pe teritoriul județelor Tulcea (51,88% din suprafața județului), Constanța (2,89% din suprafața județului) și Galați (0,098% din suprafața județului).

În aria rezervației au fost delimitate 20 zone strict protejate, având o suprafață de 50.904 ha (8,8%), specifice pentru ecosistemele naturale, terestre și acvatice din rezervație, precum și zone tampon în suprafață totală de 223.300 ha.

2.2 Așezare geografică și căile de acces

Coordonate geografice ale rezervației sunt: 28°10’50” (Cotul Pisicii) și 29°42’45” (Sulina) longitudine estică ; 45°27’ (brațul Chilia, km 43) și 44°20’40” (Capul Midia) latitudine nordică .

Cale Ferată

• trenuri personale, Constanta – Tulcea (4 ore)

• trenuri accelerate si personale, Bucuresti – Medgidia – Tulcea (5-8 ore)

Cale Auto 

• București (DN2) – Urziceni (57 km)- Slobozia (121 km) – Hârșova ( DN22A) – Tulcea (270 km)

• București – Slobozia (AUTOSTRADA SOARELUI – 100 km) A2 – Tulcea (270 km)

• curse regulate autobuze/microbuze din București, Galați, Constanța spre Tulcea

Acces din Tulcea

• 42 km pana la Dunavăț

• 28 km pana la Mahmudia

• 35 km pana la Murighiol

Cale Aeriană

Aeroportul Tulcea se află la aproximativ 3 km sud de localitatea Cataloi si la 17 km de Municipiul Tulcea. Curse regulate, București – Tulcea (45 minute)

Cale Navală

Curse speciale (rapide) 

• Tulcea – Sf. Gheorghe (2 ore)

• Braila – Galați – Tulcea – Sulina (4.30 ore)

• Tulcea – Sulina (1.30 ore)

Curse clasice 

• Tulcea – Sf. Gheorghe (6 ore)

• Braila – Galați – Tulcea – Sulina (8 ore)

• Tulcea – Sulina (3 ore)

• Crișan – Mila 23 (1 ora)

• Tulcea – Chilia veche – Periprava (4.30 ore)

2.3-NIVELUL DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIAL AL REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII :

2.3.1. -Contextul social

2.3.1.1. -Forța de muncă

În Biosfera Deltei Dunării localitățile se găsesc în cea mai mare parte în lungul brațelor Dunării și ocupă suprafețe reduse de teren din cauza existenței suprafețelor mici de terenuri neinundabile.

În rezervație, populația activă reprezintă 35,3% din total, având un grad de ocupare de aproximativ 81.4% repartizat diversificat pe activități:

agricultură și silvicultură =29%

pescuit și piscicultură =15,3%

învățământ, educație, cultură =5,7%

industrie, construcții, comerț, prestări servicii =15,7%

turism, transporturi, comunicații =15,4%

sănătate =1,9%

administrație publică =13,5%

alte activități =3,6%.

Distribuită neuniform, rata șomajului este de 18,6% în localitățile rezervației.Încă din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupație a locuitorilor din Delta Dunării. În ciuda faptului că în ultimul timp resursa piscicolă a cunoscut un anumit regres, pescuitul este în continuare principala preocupare, mai ales în localități cum sunt Crișan, Mila 23, Gorgova și Sfântu Gheorghe.

A doua ocupație principală a locuitorilor Deltei este creșterea animalelor, care dintr-o activitate temporară ,inițial, (transhumanța), a devenit o activitate permanentă la sfârșitul secolului XIX. În creșterea animalelor ,localități cu tradiție sunt: Periprava, C.A.Rosetti,

Letea, Sfiștofca, Caraorman și Pardina.

2.3.1.2 Sănătatea

În Delta Dunării, asistența medicală primară, având contracte încheiate cu casa Județeană de Asigurări de Sănătate, este asigurată de 8 medici de familie.

Atât lipsa canalizării pentru apele menajere cât și provizionarea cu apă potabilă reprezintă probleme cu impact asupra morbidității și mortalității prin boli specifice.

Răspândirea zoonozelor precum și la emergența unor boli infecțioase cu potențial sever de sănătate publică,se datoreaza condițiilor de mediu. Tot aici, trebuie subliniat faptul că Delta Dunării este o zonă cunoscută pentru holeră și posibil pentru gripă aviară.Acestor aspecte li se adaugă și condițiile socio-economice relativ precare, care aduc sarcini noi serviciilor medicale.

În spitalele județene este asigurată asistența medicală de specialitate. Delta Dunării dispune de 5 șalupe medicalizate,pentru serviciul de ambulanță, care pot parcurge distanța Tulcea – Sf. Gheorghe, Tulcea – Sulina, în aproximativ o oră. Iarna apar multe probleme

legate de îngheț. În aceste situații este disponibil spărgătorul de gheață, iar pentru cazurile grave se poate solicita elicopterul de la SMURD.

2.3.1.3 Învățământ

În Deltă sunt existente 8 unități de învățământ cu personalitate juridică și 6 structuri arondate acestora, din care 5 unități școlare (cu personalitate juridică și structuri arondate) au în dotare microbuze școlare sau au solicitat microbuz (de exemplu Școala cu clasele I-VIII din Ceatalchioi). Distanțele dintre școlile de centru și unitățile arondate sunt de minim 3 km, maxim 14 km. Restul unităților de învățământ fiind izolate, accesul către structurile arondate sau de la localitățile respective către școlile de centru se face în general pe apă, cu ajutorul bărcilor.

Momentan nu există posibilități de cazare regim de program săptămânal/campus școlar sau regim de internat pentru a asigura condiții adecvate de locuit și învățat copiilor.

Astfel situația pe grupe/clase/elevi și personal didactic este astfel:

125-de cadre didactice.

27- de clase învățământ primar/421 elevi;

19- grupe/315 preșcolari,

26- clase/497 elevi, nivel gimnazial;

9- clase /191 elevi nivel liceal;

La nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul postliceal, analiza evoluției menționate în Planul Local de Acțiune Instituțională (PLAI) al Județului Tulcea pentru perioada 2009-2013,a evidențiat faptul că ocupațiile relevante pentru învățământul postliceal nu înregistrează un număr semnificativ de locuri de muncă vacante și nici un număr semnificativ de șomeri înregistrați.

Domeniile cu dinamică pozitivă la nivel regional (tendință de creștere a locurilor de muncă și balanță pozitivă locuri de muncă-șomeri), pentru școala postliceală sunt: sănătate și asistență pedagogică, economic și servicii. În domeniul economic se remarcă cererea importantă pentru agenți în activitatea financiară și comercială. În domeniul servicii cea mai solicitată ocupație este cea de personal calificat in turism.

Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este acela de a îmbunătăți modul in care interacționează oferta învățământului profesional și tehnic cu nevoile de dezvoltare socio-economică la nivelul județului, în perspectiva anului 2013 și la orizontul anului 2020. PLAI cuprinde:

analiza capacității sistemului învățământului profesional și tehnic de a răspunde nevoilor identificate prin analiza contextului regional;

analiza contextului județean din punct de vedere al evoluțiilor și previziunilor demografice, de piață a muncii și economice;

prioritățile, țintele și acțiunile pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic la nivel regional ca răspuns la nevoile identificate;

PLAI are rolul de a furniza cadrul de referință și de a face mai ușoară documentarea pentru elaborarea PAS și de a oferi suportul decidenților cu privire la decizia în oferiri formării profesionale inițiale în concordanță cu cererea previzionată.

PLAI ,în cadrul Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS), este elaborat și actualizat anual,având o structură consultativă pentru problemele de educație și formare profesională a Inspectoratului Școlar Județean(ISJ). PLAI este aprobat de Consiliul de administrație al ISJ, după adoptarea în cadrul CLDPS,

2.3.1.4. Cultura

Delta Dunării este parte din patrimoniul universal natural (UNESCO), iar acest patrimoniu a generat de-a lungul timpului și un patrimoniu cultural valoros, concretizat în obiceiuri și tradiții cultural-religioase specifice fiecărei grupări etnice care trăiește în acest spațiu, precum și în construcții tradiționale. Valorile arhitecturale ale orașului Sulina sunt cunoscute și arată istoria locurilor dar care necesită o grabnică conservare și restaurare, așa cum există destule mărturii ale tradițiilor locale păstrate în localități încă neafectate de curentul negativ al construcțiilor cu stiluri importate și care, de altfel, ar trebui conservate pentru a umple întregul denumit Patrimoniul Universal Natural și Cultural – UNESCO.

Atât elementele de etnografie și folclor cât și cultura și istoria RBDD,dar și prezența unui număr mare de situri arheologice reprezintă argumente puternice în favoarea diversificării ofertelor turistice. Delta Dunării pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, dispune de numeroase resurse de exploatat și valorificat, în vederea acoperirii întregului an calendaristic.

Astfel de remarcat în acest sens sunt bogăția și diversitatea patrimoniului cultural material (cetăți, biserici, mănăstiri, monumente), patrimoniului cultural nematerial

reprezentat prin comunitățile umane care păstrează valorile civilizației culturale rurale în viața de zi cu zi, în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Multitudinea culturală a orașului Sulina (ultimul port al Dunării înainte de a se vărsa în Marea Neagră) poate emite o serie de acțiuni caracteristice care să pună în valoare trecutul comun al țărilor dunărene, consfințită prin actul istoric din 1856 privind înființarea Comisiei Europene a Dunării.

2.3.2. Contextul economic

Întinzandu-se pe o suprafață totală de 306.100 ha (52,8% din suprafața rezervației) ,zona economică cuprinde terenuri îndiguite pentru folosință agricolă, piscicolă și silvică, terenuri în regim liber de inundație și terenurile pe care sunt amplasate așezările umane.

Cele mai importante activități economice desfășurate în această zonă includ exploatarea terenurilor agricole și exploatarea durabilă a fondului piscicol, acestea însumând peste 63.770 ha. În cea mai mare parte, acestea sunt ocupate de terenuri arabile =67,61% și de pajiști naturale =32,04% .

Valorile naturale și culturale ale Deltei Dunării sunt considerate resurse valorificabile, prin practicarea turismului. Delta Dunării, însă, nu este valorificată din punct de vedere turistic la adevăratul potențial rezultând din datele prezentate în Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării. La nivelul anului 2013, s-a înregistrat un număr de 73.767 de turiști, însumând 1,06% din totalul pe țară. Cu toate că numărul turiștilor a crescut față de anii anteriori, gradul de ocupare a structurilor de cazare este cu 10 % mai mic decât media pe țară.

Deși întreg teritoriul prezintă un potențial turistic deosebit, analizele realizate au identificat faptul că probleme legate de infrastructura specific turistică și infrastructura tehnică împiedică o valorificare corectă a patrimoniului natural și cultural.

2.3.2.1 Agricultură și pescuit

Fiind preponderent concentrate, terenurile agricole se întind pe o suprafață care reprezintă 11,6% din teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în proporție de aproximativ 68%, în delta fluvială, mai evoluată sub aspect morfologic și pedologic.

Peste 54% din suprafața terenului agricol, se află în incintele agricole îndiguite și desecate, iar restul pe Câmpul Chiliei, grindurile fluvio- marine și grindurile marine, cele de mal ale brațelor principale. Cea mai mare pondere revine terenului arabil (67,61%), în structura de folosință a terenului agricol, urmat de pajiștile naturale (32,04%). Livezile și viile ocupă suprafețe neînsemnate (0,34%), acestea sunt situate, de regulă, în vatra satelor, pe loturile private ale locuitorilor. În ceea ce privește structura culturilor agricole, rezultă pondere a porumbului,a cerealelor păioase și a florii-soarelui – 75,02%, celelalte culturi (inul pentru ulei, legumele și furajele de pe ogor propriu) ocupând 24,97% din suprafață. Se mai cultivă pepeni și plante de nutreț .

Majoritatea fiind crescători de animale și mici producători de cereale, legume și furaje, exploatate tradițional de populația locală sunt terenurile agricole localizate pe grindurile marine, grindurile de mal și șesul deltaic în regim liber de inundare sunt ocupate cu pășuni și mici suprafețe arabile,.

Un număr de 10 operatori economici practică agricultură ecologică în Delta Dunării :

producția animală: 4 operatori cu 245 familii de albine;

producție vegetală: 6 operatori pe o suprafață totală de 3108 ha;

Aici sunt înregistrate efective de peste 83.600 capete păsări, 4.200 ecvine, 5.080 familii albine, 15.600 bovine, 110.000 capete ovine, 7.151 caprine, 4.517 porcine.

Agricultura tradițională a fost aplicată în zonele cu suprafețe mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi și Pătlăgeanca, formate din soluri aluvionare de

pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare. Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o dezvoltare mai mică pe grindurile marine Letea și Caraorman.

Pescuitul a constituit și constituie cea mai reprezentativă activitate economică în Delta Dunării, având în vedere structura acesteia, aproximativ 85% de terenuri inundabile.

2.3.2.2 Industrie

Aproape toate unitățile industriale sunt concentrate în localitățile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. Astfel industria se dezvoltă pe baza exploatării și valorificării resurselor naturale și în primul rând a resurselor piscicole, agricole (legumicole, cerealiere, animaliere etc.), stuficole.

Dintre resursele specifice, peștele și stuful prezintă cea mai mare însemnătate, atât pe plan local pentru economia arealului deltaic, cât și în funcționarea unor ramuri industriale de interes național. Acestor resurse li se adaugă, în proporții mai mici, lemnul de esențe moi (salcie și plop), resurse agricole, vânatul, precum și particularitățile peisagistice ca mijloc de punere în valoare prin turism.

Amplasarea unităților cu activitate industrială este strâns legată și condiționată de existența resurselor de sol și subsol ce constituie materia primă pentru ramurile industriale respective, ca și de căile de transport (fluviale, maritime, terestre), de potențialul uman al regiunii, gradul de urbanizare și, de tradiția meșteșugărească. În perimetrul RBDD funcționează câteva unități economice ce reprezintă industria alimentară: centru de colectare și procesare pește, centre de panificație la Crișan și Sulina.

2.3.2.3 Transport

Statutul de rezervație naturală și preponderența mediului acvatic conferă o specificitate deosebită facilităților de transport în zona Delta Dunării, legătura cu și între localitățile Deltei Dunării fiind posibilă numai pe căile navigabile interioare.

Serviciul public de transport pe căile navigabile interioare cuprinde transportul de persoane și mărfuri de strictă necesitate între localitățile din Delta Dunării și municipiul Tulcea și este subvenționat de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Transportul public de persoane și mărfuri între Tulcea și localitățile din Delta – Dunării este organizat și asigurat prin curse regulate de nave de pasageri pe următoarele rute:

Tulcea – Bălțenii de Jos – Mahmudia – Sfântu Gheorghe și retur.

Tulcea – Ceatalchioi – Plaur – Pardina – Tatanir – Chilia Veche și retur.

Tulcea – Partizani – Maliuc – Gorgova – Crișan – Sulina și retur.

Crișan – Mila 23 și retur.

Crișan – Caraorman și retur.

În prezent, serviciul este oferit de S.C. NAVROM DELTA și se derulează pe perioada 01.03.2011 – 30.12.2014, în baza Acordului cadru nr. 33/1118/25.02.2011 și a contractelor subsecvente încheiate cu M.T.I.

Număr mediu total de pasageri transportați anual de societate în perioada 2004 – 2014 este de 167.498 pasageri, dintre care:

129.955 (77,6%) subvenționați

37.542 (22,4%) nesubvenționați

Un element important din punct de vedere economic îl constituie transportul, în timpul sezonului de vară, a unui număr important de turiști, constatându-se în ultimii ani o revigorare a turismului cu nave fluviale.

Supravegherea navigației și controlul traficului în apele naționale navigabile și în porturi se exercită de Autoritatea Navală Română, autoritate centrală de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

Reglementările, supravegherea și controlul navigației în apele naționale, altele decât cele navigabile, intră în atribuțiile Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării" și a Consiliului Județean Tulcea, pe teritoriul cărora se află aceste ape.

Reglementările stabilite de către Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării" și de Consiliul Județean Tulcea se aprobă de către Guvernul României.

Activitatea de supraveghere și control este organizată de Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării" și de Consiliul Județean Tulcea, cu avizul Autorității Navale Române.

Județul Tulcea este străbătut de o rețea totală de drumuri publice de 1.318 km, repartizată astfel :

drumuri naționale 327 km, dintre care 153 km reprezintă drumul european DE 87;

accesul rutier spre Delta Dunării se asigură pe trei drumuri naționale, două drumuri județene și două drumuri comunale.

drumuri județene 480 km;

drumuri comunale 511 km.

În interiorul județului există aeroportul „Delta Dunării", situat la 14 km de municipiul Tulcea. Transportul pe calea ferată decurge cu dificultate și întârzieri , linia de cale ferată 812 Medgidia – Tulcea având nevoie de lucrări de modernizare, în vederea sporirii tonajului

maxim și ridicării vitezelor de circulație, precum și electrificarea liniei cu adaptarea corespunzătoare a instalațiilor aferente de echipare.

Un dezavantaj major al legăturilor terestre ale județului Tulcea și a zonei Deltei Dunării cu restul teritoriului, este lipsa unui pod peste Dunăre, în zona Brăila. Acest obiectiv de investiții este propulsat ca obiectiv de utilitate publică de interes național conform Legii nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea I – Rețele de transport, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 26 septembrie 2006.

2.3.2.4. Turism

Statutul Deltei Dunării de arie protejată a dus la un proces de reorganizare a turismului ce se desfășoară pe acest teritoriu, în contextul valorificării durabile a resurselor naturale și în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra integrității ecosistemelor naturale. Componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt cele aproape 400 de lacuri de diferite mărimi, stufărișurile, pădurile de stejar și frasin, dunele de nisip, plajele de pe litoralul marin deltaic, toate acestea conferă o diversitate și varietate spațială deosebită. În același timp, așezările umane, prin unicitatea lor, precum și arhitectura specifică reprezintă atracții turistice deosebite. Multitudinea acestor resurse face posibilă practicarea, în perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, a turismului, în diferitele sale forme:

Turism de cunoaștere (itinerant), practicat ori individual, ori prin intermediul excursiilor organizate, potrivit pentru grupurile mai mici de vizitatori care au ocazia sa exploreze varietatea

peisajului sălbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitorești cudrumeții de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale și marine, etc.

Turism pentru odihnă și recreare, practicat prin intermediul companiilor de turism, în hotelurile de pe teritoriul rezervației sau hoteluri plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitorești cu băile de soare și apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre;

Ecoturismul, cu rol în promovarea utilizării durabile a biodiversității, prin generarea de venituri, locuri de muncă și oportunități de afaceri, cu distribuția echitabilă a beneficiilor rezultate către populație și comunitatea locală;

Programe speciale de tineret, pentru cunoașterea, înțelegerea și prețuirea naturii;

Turism rural (în cadrul căruia turiștii sunt găzduiți și ghidați de localnici), are tradiție în Rezervația Biosferei Deltei Dunării, multe familii de localnici găzduind și însoțind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potențial pentru îmbunătățirea veniturilor populației locale.

Turism specializat (științific) pentru ornitologi, specialiști, cercetători, studenți;

Turism în scopul practicării sporturilor nautice, foto, safari.

Turism în scopul practicării pescuitului sportiv, foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru toate speciile de pește, și vânătoare sportivă.

2.4. Riscuri și vulnerabilități

Dintr-o primă analiză a situației economico-sociale din zona Deltei Dunării, se pot face o serie de puncte vulnerabile, care constituie, sau pot deveni, amenințări.

Astfel, pentru mediul social se remarca următoarele:

starea actuală a sistemului sanitar face imposibilă intervenția promptă în cazul apariției de epidemii;

condițiile de mediu favorizează răspândirea zoonozelor precum și emergența unor boli infecțioase cu potențial sever de sănătate publică, Delta Dunării fiind o zonă endemică pentru holeră și gripă aviară;

aprovizionarea cu apă potabilă precum și lipsa canalizării pentru apele menajere reprezintă probleme cu impact asupra morbidității și mortalității prin boli specifice;

posibilitățile de acces la serviciile medicale, pentru populația expusă la factori de risc, sunt limitate, având un impact important pe sănătate;

deficit de personal medical cu studii superioare și medii;

lipsa infrastructurii școlare, preșcolarii și elevii din învățământul primar fiind

netransportabili/foarte greu transportabili, mai ales în condiții climaterice nefavorabile.

infrastructură precară pentru depozitarea deșeurilor;

lipsa infrastructurii și dotărilor pentru furnizarea de servicii medicale de calitate;

probleme de accesibilitate, determinate de nefuncționarea aeroportului din Tulcea la

capacitatea necesară, precum și de lipsa unui pod peste Dunăre în zona Brăila-Galați, care să faciliteze legătura zonei cu centrul și nord-estul, implicit conectarea la axele de dezvoltare.

Activitățile curente din porturi au o influență negativă asupra mediului, condițiile existente fiind insuficiente în raport cu cerințele minime pe care România și le-a asumat prin convențiile internaționale și prin legislația europeană transformata în legislația națională:

operarea necorespunzătoare a mărfurilor pulverulente în vrac: operatorii de mărfuri vrac utilizează tehnologii inadecvate de operare, ceea ce duce la poluarea directă a aerului mediului înconjurător, datorită dispersiei pulberilor, și indirect la poluarea apei. Mărfurile vrac depozitate pe cheu și platforme sunt antrenate de vânt și apele pluviale în bazinul portuar ducând la poluarea apei și a sedimentelor. Acest fenomen este des întalnit în zonele în care se operează cereale, minereu, cocs, bauxită, fosfați, îngrășăminte, uree;

deversări necontrolate de reziduuri petroliere și gunoi de la nave;

poluarea aerului cu noxe provenite de la navele care tranzitează cât și de la navele operative;

activitatea de reparații nave, executată în șantierul naval și docurile plutitoare de reparații reprezintă o sursa importantă de poluare a apei și sedimentelor, cu reziduuri petroliere, rugină, metale grele, compuși toxici;

tratarea inadecvată a reziduurilor petroliere și apelor de spălare provenite de la tancurile petroliere, a apelor de balast de la tancurile de transport substanțe chimice lichide, a apelor tehnologice și de platformă din terminalul petrolier; după îndepărtarea și recuperarea produsului petrolier, apa este deversată în bazinul portuar fără o tratare prealabilă.

Alte amenințări pentru protecția ecosistemului:

depunerile de aluviuni;

lipsa lucrărilor de protecție împotriva inundațiilor;

poluarea apei și a aerului cu noxele emanate ca urmare a transportului cu ambarcațiuni cu motoare de mare viteză;

realizarea unor activități neadaptate condițiilor specifice zonelor de deltă: amenajarea de mari incinte agricole, amenajări silvice cu specii neadecvate zonei;

poluarea sonoră produsă de zgomotul motoarelor;

supradimensionarea exploatărilor specifice Deltei (agricole și piscicole) sau de exploatarea stufului.

Riscurile aferente mediului economic:

dotări turistice insuficiente;

tehnică agricolă învechită;

proliferarea fenomenului de braconaj piscicol;

fragmentarea și utilizarea necorespunzătoare a terenurilor agricole;

nivel redus de accesare a fondurilor destinate susținerii agriculturii;

exploatațiile zootehnice sunt de dimensiuni mici;

suprafață irigată redusă;

lipsa de pregătire profesională a celor care cultivă pământul;

slaba reprezentare a asociațiilor de producători.

emigrația populației și îmbătrânirea forței de munca;

CAPITOLUL 3- ANALIZA OFERTEI TURISTICE IN REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

Oferta turistică este formată din totalitatea atracțiilor turistice care pot influeța vizitarea lor. Cu alte cuvinte, oferta turistică a unei țări,zone/stațiuni ,cuprinde toate elementele care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru a stimula cererea turistică.
Prin comparație cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistică se împarte în:

-primară-care cuprinde toate valorile/resursele naturale,

-secundară-care include ansamblul resurselor făurite de mâna omului, ca de exemplu valorile istorice, arhitecturale, culturale, folclorice etc.

Totalul ofertei primare si secundare formează oferta turistică potențială a unui teritoriu, care va putea fi oferta reală/efectivă, numai în cazul în care va îndeplini o serie de caracteristici pentru a stimula consumul turistic, respectiv în momentul când se vor facilita condițiile necesare de primirea turiștilor si de desfășurare a sejurului lor în mediul ambiant caracteristic resurselor primare si secundare, ca rezultat al dezvoltării bazei materiale a turismului si a infrastructurii sale tehnice.

Oferta primară nu are valoare lăuntrică, ea distingându-se de oferta turistică secundară (făurită de mâna omului) prin faptul că resursele naturale nu pot fi reconstruite artificial, ele fiind create de natură, atât în spatiu cât si în timp.Oferta turistică atât cea primară cât si cea secundară constituie deci "materia prima" pentru industria turismului, care se va forma în diferite produse turistice numai printr-un consum de muncă vie, cuprinsă în prestațiile de servicii turistice specifice pentru fiecare produs turistic în parte.

3.1 Componente ale produsului turistic

Cazare

Turismul de Deltă nu a dispus de o capacitate de cazare sufiecientă fiind necesar construirea de hoteluri, cabane. Gradul de ocupare a capacitatilor de cazare existente în localitățile Deltei Dunării și limitrofe deltei este încă mic în comparație cu cererea turistică, îndeosebi în vârf de sezon. Ulterior capacitatea de cazare a început să crească prin construirea și darea în folosință a altor hoteluri, a unui complex turistic cu o capacitatea de 400 de locuri la Sfântul Gheorghe.

Structura locurilor de cazare pe tipuri de unități se prezintă astfel: 

-hotel- este o unitate formată dint-o clădire sau ansamblu de clădiri care asigură cazarea, posibilitatea de servire a unei mese, posibilitatea de agrement și o gamă mai largă sau restrânsă de servicii;

Hotelurile pot fi de: 1, 2, 3, 4, 5 stele. ”Hotel Proprietors Act” din 1956 dă o definiție clară a unui hotel: un stabiliment pus la dispoziție de către proprietar spre a oferi preparate culinare, băuturi și, dacă este necesar, spații pentru dormit, fără vreun contract special, oricărui călător care se prezintă și vrea să plătească, cosumă adecvată pentru serviciile și facilitățile oferite și care se află într-o stare corespunzătoare pentru a fi primit.

În localitățile din Delta și cele limitrofe Deltei există unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publică care satisfac în mare măsură din punct de vedere al calității și diversității sortimentelor necesitățile turistilor. Numărul și structura unităților, gama de produse și servicii sunt mult diversificate, în special în timpul sezonului dar nu numai. Componența principală a bazei tehnico-materiale a turismului o formează rețeaua de cazare, structurată în forme de bază sau principale și forme complementare. Cea mai răspândită formă de cazare de pe glob o reprezintă hotelul, fiind o construcție sau un ansamblu de construcții care asigură cazarea în camere cu 1-2-3 paturi, dotate cu instalații diverse(instalații sanitare, televizor, radio, telefon etc.) în funcție de gradul de confort asigurat. Pe lângă toate acestea multe hoteluri asigura o gama foarte largă de servicii suplimentare (intreținere a unor obiecte de uz personal, asistența medicală, închirieri de materiale sportive și echipamente de agrement, schimb valutar, reținerea de bilete pentru

spectacole sau pentru mijloace de transport, închirieri de automobile ș.a.). O formă tradițională de cazare este hanul turistic, amplasat fie în orașe sau târguri, fie pe trasee sau la intersecția unor importante artere de circulație. Ca și capacitate are în medie, 20-60 de locuri.

Hanurile s-au păstrat, în parte, până în zilele noastre fiind restaurate sau reconstruite pe locurile de odinioară. În paralel cu dezvoltarea spectaculoasă a turismului automobilistic, au apărut și campingurile – popasuri turistice, amenajate de regulă pe terenuri neaccidentate în apropierea unor artere rutiere sau unor centre urbane, stațiuni, obiective turistice. Sunt folosite de turiști ca popasuri pentru o singură noapte, cazarea lor asigurându-se în căsuțe, corturi, rulote, remorci etc. Ele reprezentând doar 5% din totalul locurilor de cazare din România.

Agrement-divertisment 

Concomitent cu dezvoltarea economică dar și cea socială în Tulcea au crescut posibilitățile de sport, agrement și distracție pentru turismul de deltă. În afară de municipiul Tulcea, unde există muzeul „Delta Dunării”, Casa de cultură a sindicatelor, Casa științei și tehnicii tineretului, terenuri de sport etc. în celelalte localități din zonă existau, în anul 1980, patru case de cultură și toate cu dotări corespunzatoare.

Tot odată în Deltă au fost organizate formele de agrement caracteristice zonei:

-puncte de închiriat bărci cum ar fi în Crișan și Maliuc, la Muringhiol șalupe și unelte de pescuit; s-au organizat pentru desfășurarea unor acțiuni specifice( focuri de tabără, întreceri sportive), a început dotarea bazelor de cazare cu jocuri etc.

În vederea asigurării condițiilor corespunzatoare practicării turismului intern și internațional în Delta Dunării, s-a constituit un colectiv de coordonare a turismului, din care fac parte reprezentanți din unitățile de pe plan local, ale Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Turismului etc. Colectivul de coordonare elaborează propuneri de măsuri care să asigure : dezvoltarea bazei materiale ale turismului de deltă în concordanță cu cerințele turismului intern și internațional, o bună corelare a activității de transport cu programul de lucru al unităților productive, organizarea corespunzatoare a transporturilor în zilele de odihnă și sărbători către Delta Dunării dar și în interiorul deltei prin zonele de agrement, extinderea zonelor de agrement și recreative, a spațiilor verzi în localitățile și amplasamentele de pe litoralul Mării Negre.

Tot aici se elaborează și propuneri pentru dotarea corespunzătoare a acestor zone nou create, dezvoltarea bazei materiale a activității sportive în localitățile Deltei Dunării, precum și în localitățile limitrofe Deltei cu scopul de a crește numărul de turisti români și străini care își petrec în mod activ timpul liber, extinderea și adoptarea activităților cultural-educative în scopul petrecerii cât mai plăcute a timpului liber de către toți turiștii care iau parte la acțiunile turistice organizate în Deltă. Pentru ca sejurul unui turist să fie cât mai complet, pe lângă cazare și masă acesta mai are nevoie și de distracții, de divertisment la locul de petrecere a timpului liber. În centru atenției prestatorilor de servicii turistice agrementul și animația au un rol esențial în mărirea fortei de atracție a unei localități, stațiuni sau zone turistice, în diferențierea unui produs față de altul, în creșterea competitivității în conturarea produsului turistic.

Agrementul închide totalitatea posibilităților și dotărilor menite să asigure cele mai variate gusturi în materie de distracție ale turiștilor, ajungând ca fantezia sa nu aibă limite, “constituie sarea și piperul activității dintr-o stațiune, zonă sau punct turistic”. Serviciile oferite de baza de agrement sunt principalul furnizor pentru creșterea încasărilor medii pe zi/turist, indicator de mare însemnătate în aprecierea activității turistice.

Serviciile de agrement pot fi la rândul lor grupate după motivațiile turistilor în:

– excursii, dotări sportive, dotări cultural artistice ș.a. În stațiunile de litoral sau pe lacuri se folosesc variate tipuri de dotări și ambarcațiuni pentru sporturi nautice și croaziere.

Dotările și acțiunile cultural-artistice ca atracții majore se înscriu în preocupările organizatorilor de turism. Exemple : cinematografe, muzee, expoziții, festivaluri etc. atrag un număr mare de turiști. Sunt bine cunoscute manifestările cultural-artistice organizate pe litoralul românesc al Mării Negre – de muzică populare, ușoară, de teatru și poezie la care își dau concursul soliști și formații de renume.

Tratament

În mai toate țările lumii, tratamentul balnear este prezentat ca un factor de prevenire a efectelor nocive ale civilizației și de ameliorare și vindecare chiar a unor boli cronice. Turismul de tratament are în vedere diversificarea ofertei turistice a stațiunilor balneo-climatice printr-un sistem de refacere a sănătății cu ajutorul sportului și agrementului. Au fost concepute mijloace de sport și agrement speciale pentru diferite maladii, pentru handicapați etc.

Turismul balneo-medical este conceput azi ca o terapie a omului în general, într-o functiune globală a vacantei, în care medicul introduce pe lângă terapeutica balneo-medicală, sportul, agrementul și odihna. Aplicarea acestei concepții face să se folosească și mai eficient

baza materială turistică existentă, nucleul unor centrede cură în care orice investiție devine mai ușor de realizat și popularizat. România are numeroase localități cu surse de ape minerale cu calități terapeutice deosebite, răspândite pe tot teritoriul țării. Se poate spune că România dispune de toate principalele categorii de ape minerale cunoscute (termale, oligo-minarele, alcaline, sulfatate, clorurosodice, sulfuroase, iodurate, carbogazoase, feruginoase, arsenicale, radioactive) cu proprietăți fizico-chimice verificate.

Turismul de tratamente constituie o componentă a ofertei care răspunde unei cereri turistice în continuă creștere pe plan intern și internațional. Dezvoltarea acestei oferte pentru turismul internațional se justifica prin calitățile apelor minerale din principalele noastre stațiuni, cât și posibilitățile mari pe care le oferă turismul pentru creșterea încasărilor. De aceea sunt necesare acțiuni complexe de amenajare și dotare, sub toate aspectele, a stațiunilor pentru a se asigura condiții de înaltă competitivitate la activitatea principală, tratament cât și cele secundare, cazare, alimentație, agrement, distracții etc.

3.2. Formele turismului de Deltă

Resursele pentru turism

Delta Dunării sau „Țara Apelor”, arată că această împărăție a bălților și stufului, a grindurilor și cordoanelor litorale, împrăștiată în 3 brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, apare la concurența cu albastrul cerului. Delta are o geometrie unică canale lungi cu apă limpede umbrite de vegetație (plaur plutitor, pădure verde-vânată de stuf, zăvoaie de sălcii bătrâne, plopi, anini, pe care se împletesc liane), perpetuată de cârduri de lebede, pelicani, cormorani, stârci, rațe și gâște sălbatice, într-un țipăt amestecat de la răsărit până la apusul soarelui.

Vegetația acvatică este și ea unică aici. Stuful cu o rezervă de neegalat în Europa, stă alături de sălcii, ne mai vorbind de alte specii ne mai întâlnite în alte părți. Viața faunistică n-o poți înțelege decât rămânând aici o vreme îndelungată, colindând peste tot. Ritmul zilnic alert te derutează obligându-te să mai rămâi pentru a-i percepe sensul.

Imaginea deltei, așa cum o știm, are formă asemănătoare literei grecești, Δ. „Grecii au dat numele de „Delta” acelei părți a Egiptului cuprinsă între ramificațiile Nilului în zona de vărsare în Marea Mediterană, pentru că aceasta avea forme asemănătoare cu cea de a 4-a litera majusculă a alfabetului lor, adică în formă triunghiulară; de aici denumirea a fost generalizată de către oamenii de știință pentru toate unitățile geografice mai mult sau mai puțin asemănătoare ce iau naștere în zonele de vărsare ale fluviilor”.

Delta Dunării, asemănătoare celorlalte delte de pe glob își are fluviul ei care la vărsarea în Marea Neagră a dat naștere unei unități geografice de tip „delta”, de formă triunghiulară cu trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe. Delta Dunării trezește în minte tabloul celui mai nou pământ al țării, al unei naturi primitive, formată din plante și al unei sălbăticii ascunse, alcătuită din animale, toate ocrotite de un întins de ape, acoperit cu masive de stuf și întrerupt de grinduri îndepărtate, pe care cresc păduri de sălcii și de plopi. Este locul preferat al păsărilor de baltă și al celor răpitoare, care își împart cu pescarii mulțimea peștilor cu solzi de aur și argint. Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului: tărâmurile nou ieșite din apă, canalele șerpuitoare și lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cele mai diferite soiuri de pești. De-a lungul unui an înfățișarea deltei se schimbă după anotimp. Primăvara este o explozie de viață, tot ceea ce este viu reclamându-și dreptul de a trăi. După trecerea iernii, deșteptarea naturii răscolește o goană a vietăților, unele după altele, către adăpost și hrană. Vara o vegetație luxuriantă se avântă din păienjenișul de canale spre lacurile cu apă adâncă și limpede. Oglinda apelor stătătoare se acoperă cu flori de nufăr.

Toamna ia naștere o adevărată simfonie a culorilor: frunzele capătă diferite nuanțe de roșu, portocaliu, galben și verde; lacurile completează paleta cu albastru, indigo și violet. Pe grinduri secoc gutui parfumate și dovleci gigantici. Iarna e o îngrămădire de zăpadă și gheață de un alburiu cenușiu în care pâlcurile de sălcii desfrunzite se văd împrăștiate la depărtări în aparență mari. Mamiferele se retrag în scorburi și vizuini pentru odihna mai mult sau mai puțin profundă a hibernării, întreruptă numai când se îmblânzește vremea. Canalele și ghiolurile au valurile împietrite de stuful gerului. Particularitățile cadrului natural al deltei a generat forme de turism specifice numai acestei zone.

Astfel, pe măsura dezvoltării bazei materiale a turismului de deltă, motivațiile turistice principale care au determinat deplasarea turiștilor spre această zonă au fost:

cunoașterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în lume;

petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viață aparte;

petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;

efectuarea curei balneo-medicale;

practicarea sporturilor nautice în condițiile deosebite ale deltei;

practicarea pescuitului și a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de lege.

În cadrul concepției de organizare a turismului de deltă și ținând seama de motivațiile turistice principale, de necesitatea creșterii eficienței economice a acestei activități și de păstrarea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele forme deturism:

Turismul de cunoaștere -este forma particulară practicată și care va continua să dețină ponderea principală în fluxul turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp scurt frumusețile naturii deltei, locurile și oamenii, din această zonă, istoria și obiceiurile lor.

În acest sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau mai multe zile cu turiști români și străini la odihnă în stațiunile de pe litoral sau cu cei ce se deplasează la Tulcea cu diverse mijloacede transport, astfel:

-excursiile pentru vizitarea Deltei cu durata de o zi cuprind la început vizitarea Muzeului „Delta Dunării”, Tulcea și apoi cu vasul, vizitarea unor canale, lacuri și locuri pitorești ale Deltei, pentru formarea unei imagini asupra acestui mediu de viață cu totul original.

-excursiile cu hidrobuzele sunt foarte interesante pentru că au plecări și din satul Murighiol, întrucât din această localitate se pătrunde pe canalele, gârlele și pe lacurile Deltei, pe trasee mult mai scurte, permițând vizitarea unui sector mult mai pitoresc decât cel prezentat în excursiile cu plecarea din Tulcea și fără a parcurge de două ori canalul Sulina.

-excursii pentru vizitarea Deltei cu durata de două zile care cuprind întâi vizitarea Muzeului „Delta Dunării” , Tulcea și apoi vizitarea unor locuri pitorești din deltă, plimbări cu bărcile pe canalele și gârlele din jurul locurilor de cazare.

-excursii pentru vizitarea Deltei cu durata de mai multe zile, permit cunoașterea mai intimă aacestei zone.

Turismul de odihnă, promovat în localitățile din Delta Dunării și de pe litoralul Mării Negre, este foarte preferat de turiști, în special de români, datorită condițiilor naturale pe care le oferă zona. Această formă de turism nu este coordonată de organizațiile de turism, din cauză că nu se poate face nici o înregistrare riguroasă a turiștilor. Cazarea se face în hoteluri, popasuri turistice, pensiuni și la localnici. Pentru accesul turiștilor în localitățile preferate se utilizează în special navele rapide,iar pentru navigația pe canale și lacuri se folosesc bărcile proprii ale localnicilor. Localitățile de pe litoralul Mării Negre, în delta maritimă, oferă turiștilor atât posibilitatea unei cure heliomarine, cât și vizitarea mai lesnicioasă a Deltei.

Turismul balneo-medical -se realizează prin valorificarea însușirilor curative ale nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.

Turismul sportiv -este cel care conferă specificul activităților turistice în Deltă, prin organizarea turismului nautic și a partidelor de vânătoare și pescuit sportiv, astfel:

Turismul nautic -este o formă de turism deosebit de interesantă și instructivă, care dă posibilitatea unei mai bune cunoașteri a Deltei, dar care cere turiștilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea ei cu ambarcațiuni mici.

Pescuitul sportiv -este o formă de turism interesantă pentru turiștii români și străini, generată de bogăția piscicolă a Deltei. În vederea practicării acestei forme de turism s-au folosit mijloacele de transport și bazele de cazare existente în Deltă prin măsurile luate de îmbunătățirea condițiilor de confort ale acestora. O atracție deosebită a prezentat-o organizarea unor competiții internaționale,care s-au desfășurat și se desfășoară periodic în extrasezon, îmbunătățind astfel exploatarea bazei materiale a turismului de Deltă în sfera sezonului turistic clasic.

Vânătoarea sportivă -este o formă de turism care prezintă interes nu numai pentru turiștii români, ci și pentru străini și se organizează în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Caraorman, Uzlina, Gorgova, Crișan, Sulina, Mila 23,unde se vânează primăvara, toamna și iarna păsări și animale sălbatice, ceea ce contribuie la folosirea mijloacelor de transport și a bazelor de cazare din Deltă și în afara sezonului turistic de vară.

Turismul tehnico-științific -de organizare ca urmare a cadrului natural al Deltei și îndeosebi a rezervațiilor sale naturale, floristice și a monumentelor naturii. Bineînțeles că în acest scop s-au dezvoltat și se dezvoltă bazele de cercetare și în același timp condițiile de desfășurare a unor manifestări științifice cu caracter național și internațional. Pentru cunoașterea și formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru toatecategoriile de turiști, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane și elicoptere.

3.3 Stimularea creșterii circulației turistice 

În măsurarea circulației turistice există de obicei o serie de dificultăți iar metodele de măsurare sunt imperfecte. În general, instrumentele statistice utilizate în măsurarea circulației turistice sunt recensământul și sondajele. Schematic, principalele metode de înregistrare a numărului turiștilor sunt:

metoda înregistrării în spațiile de cazare. Persoanele care solicită cazare într-una dintre unitățile turistice sunt înregistrate, datele conținând: numele și prenumele, anul nașterii, cetățenia, domiciliul stabil, actul de identitate și ziua sosirii

Metoda permite evaluarea numărului de înnoptări, adică a numărului de nopți petrecute în cadrul unității de cazare. Dezavantajele metodei privesc:

– în primul rând faptul că turiștii în circuit sunt înregistrați de fiecare dată când își schimbă hotelul, ceea ce conduce la înregistrări multiple;

-în al doilea rând, în anumite unități mai mici sau de importanță mai redusă, cum ar fi sate de vacanță, campinguri, popasuri turistice, înregistrările pot lipsi;

– în al treilea rând, persoanele care sunt cazate la rude sau prieteni, deci nu într-un spațiu de cazare omologat, scapă înregistrărării.

metoda de înregistrare a turiștilor la frontieră. Presupune înregistrarea tuturor persoanlor care trec frontiera, indiferent de mijlocul de transport folosit. Metoda se folosește pentru evaluarea turiștilor străini la nivel de țară.Ca dezavantaj principal putem aminti înregistrarea și a persoanlor care practică micul trafic de frontieră, adică vizitatori de o zi sau mai puțin.

metoda anchetelor și sondajelor în rândul turiștilor. Este folosită pentru cercetarea pe baza unor eșantioane a aspectelor legate de preferințele turiștilor, calitatea serviciilor, cuprinzând date de identificare a turiștilor.

metoda bugetelor de familie. Această metodă oferă informații cu privire la cheltuielile cu privire la turism, ponderea acestora în venituri și consum, peridiocitatea călătoriilor, frecvența și destinațiile acestora etc. Se obțin prin această metodă date cu privire la modul de participare al populației la turismul individual sau organizat. Potrivit metodologiei elaborate de INSSE și Ministerul Turismului circulația turistică este cuantificată prin unitățile de cazare, puncte de frontieră, agenții de turism prin metoda bugetelor de familie. Se culeg informațiile necesare pentru a fi posibilă calcularea principalilor indicatori ai circulației turistice (numărul persoanelor cazate, numărul înnoptărilor etc.) Documentele pe baza cărora se realizează observații statistice sunt:

Declarația călătorului de la punctul de frontieră sau documentele vamale legatede trecerea frontierei;

Registrul de evidență al persoanelor cazate;

Biletul de odihnă și tratament;

Borderoul de înscriere la excursii;

Chestionarele completate de familiile participante la anchete cu privire la acțiuni turistice. Pentru a se măsura fenomenul turistic și surprinderea diferitelor sale particularități și tendințe necesită utilizarea unui sistem complex de indicatori care cuprinde:

Indicatorii cererii turistice globale, externe, interne;

Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unități de cazare, agenții de voiaj și alte intreprinderi din sectorul turistic;

Indicatorii releției cerere-ofertă;

Indicatorii efectelor economice;

Indicatorii densității turistice: la nivelul teritoriului și populației;

Indicatorii potențialului turistic al piețelor;

Indicatorii ocupării forței de muncă. Principalii indicatorii ai circulației turistice:

Numărul turiștilor (Nt) -un indicator de cuantificare a persoanelor care realizează activității turistice.

Numărul mediu zilnic de turiști (Nt=Nt/Nz) -deci este calculat ca un raport între numărul de turiști într-o perioadă dată și numărul de zile, exprimând intensitatea circulației turistice în anumite perioade.

Durata medie a sejurului (Ds=Nzt/Nt) – determinat de asemnea ca un raport între numărul de zile turist sau înnoptări și numărul de turiști . Este un indicator calitativ cu privire la amploarea activității turistice și diponibilitatea turiștilor de a rămâne o anumită perioadă într-o anumită zonă sau țară.

Densitatea circulației turistice (Dt=Nt/Np) -este un raport între numărul turiștilor și numărul populației rezidente sau între numărul de zile-turist și numărul populației rezidente.

(Nzt/Np), prin acet indicator se exprimă legătura dintre fluxul turiștilor și populația rezidentă a unei țări.

Preferința relativă a turistilor-acest indicator furnizează informații cu privire la orinentarea geografică a fluxurilor turistice, permițând delimitarea fluxurilor turistice și orinetarea politicii de dezvoltare a activității în conformitate cu cererea turistică.

Se poate calcula astfel:

numărul turiștilor din zona A sosiți în zona B numărul populației rezidente a zonei A 

numărul turiștilor din zona A sosiți în zona B numărul turiștilor din zona A.

Circulația turistică poate fi clasificată după mai multe criterii, astfel avem:

după modalitatea de angajare a consumului turistic:

neorganizată sau pe cont propriu- autonomia turiștilor este absolută și nu presupune oangajare prealabilă a unor prestații turistice;

organizată- a apărut în secolul al XIX-lea și este definită ca fiind angajarea anticipată a unor prestații turistice. Prezintă avantaje atât pentru organizatori (venituri sigure, comisioane încasate) cât și pentru turiști ( confort, prețuri mici);

semi-organizată -se referă la contractarea unor prestații turistice și necontractarea unora, acestea fiind contractate pe durata voiajului.

după gradul de mobilitate al consumatorului

itinerată – turismul de circuit sau circulație, cu șederi de 1- 2 zile. Aici se include și turismul de croazieră;

de sejur – turistul petrece un sejur în stațiune, fie sejur scurt fie mediu; 

rezidențială sau de sejur lung – șederea depășește de obicei 30 de zile.

Este realizată, acest tip de circulație turistică, în special de turiștii care posedă o reședință secundară înaltă localitate sau țară.

din punct de vedere al periodicității :

turism sezonier -acesta este legat de periodicitatea anumitor evenimente sportive sau culturale, condiții climatice sau naturale;

turism continuu-care se realizează pe toată perioada anului, nefiind condiționat de diferite condiții. Se poate aminti aici turismul cultural și de afaceri.

din punct de vedere al acoperirii cheltuielilor turistice:

turism particular (pe cont propriu) – acest tip de turism se adresează turiștilor cu venituri mari sau care doresc să-și organizeze singuri călătoria, se include aici și turismul de lux;

turism social-se adresează persoanelor cu venituri mici.

după mijloacele de transport utilizate:

pe cale terestră -se include în această categorie și cicloturismul, motociclismul;

pe cale aeriană -este necesară, și se folosește în special pentru distanțe lungi;

pe cale navală – ca formă de manifestare se poate aminti aici croazierele;

forme mixte- combinarea celor amintite mai sus. Poate fi de tip avion automobil, vapor și automobil, vapor și avion și automobil, etc.

din punct de vedere al locului de consum:

națională se referă la circulația rezidenților în interiorul granițelor țării, aceasta acoperind 80% din circulația totală;

internațională – implică persoanele care călătoresc în afara granițelor, reprezenatând 20% din turismul mondial, îmbracă două forme: turism emițător și turism receptor.

după motivația călătoriei, este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante criterii de clasificare, fiind recomandat de către OMT. Deci principalele forme de turism după principalele motivații care la stau la bază sunt:

turism de odihnă-loisir, recreere și vacanță;

turism sociologic-vizite la rude și prieteni;

turism de afaceri-ca motivație stau afacerile și diferite motive personale;

turism de tratament-în baza tratamentelor medicale;

turism religios-din motive religioase și pelelinaje;

turism verde -camping, turism rural;

alte motive.

Acțiunile de valorificare a stufului, de creștere a peștelui, de cultivare cu cereale și de împădurire cu arborii cei mai indicați a terenurilor de pe grinduri, precum și acțiunea de construire și de întreținere a căilor de navigație, au ca scop punerea în valoare a „tezaurului” deltei, fără a cauza modificări dăunătoare cadrului biologic. O atenție specială trebuie dată organizării turismului în deltă, activitate ale cărei venituri pot fi cel puțin tot atât de importante ca și ale celorlalte industrii bazate pe variatele bogății ale Deltei.

Nu trebuie uitat însă că turismul în Deltă implică tocmai respectarea cadrului natural și nu modificarea lui arbitrară. Creșterea mișcării turistice stă în legătură cu numeroși factori, cum sunt: posibilitatea de călătorie în condiții optime și siguranța pentru cei ce vizează delta că vor întâlni imaginile dorite de care să-și amintească mai târziu cu plăcere.

Din cauza bazei materiale, ca și a caracteristicilor geografice, delta nu poate fi sediul unei șederi îndelungate într-un singur loc, suprafața sa constituind prin excelență o zonă de circulație. Scopul vizitării deltei nu constă în executarea vreunui tratament, ca în stațiunile balneo-climatelice, ci în surprinderea peisajelor în al căror prim plan se află păsările specifice locurilor. În excursii se aleg cele mai reprezentative trasee, ceea ce face necesar un studiu bine orientat la fața locului. Din punct de vedere turistic, Delta Dunării este caracterizată de diferitele grinduri precum și de ghiolurile adânci și limpezi cu flora și fauna lor unice, la care se adaugă plaja marină dintre localitățile Sulina și Sfântul Gheorghe și apele calde ale mării din acest sector, bogate în pești valoroși.

În patrimoniul turistic al țării noastre, Delta Dunării, datorită caracteristicilor sale, ocupă unul dintre primele locuri preferate de turiști. Fiind una din regiunile cele mai neobișnuite, pretențiile turiștilor sunt cu totul speciale, generate de „sentimentul de venerare” și „impresia de grandoare”, care definesc acest „templu al naturii”. În vederea creșterii

mișcării turistice trebuie ca delta să-și recapete integral atributele unei autentice rezervații naturale. Delta în întregimea ei este un monument al naturii, având caracteristicile unui muzeu în aer liber, se impune să aibă și regimul unui muzeu clasic, cu interdicțiile și restricțiile respective.

CAPITOLUL 4.-IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI DIN REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

4.1. -INTRODUCERE

În ultima perioadă, statele lumii au arătat un interes din ce în ce mai mare în conservarea mediului înconjurător, suprafețele protejate fiind comparate cu niște "oaze ale naturii" într-un deșert al evoluției economice datorat aportului important pe care îl are constând atât în suportul vieții, cât și în fundamentul progresului socio-economic.

Delta Dunării reprezintă zona cea mai puțin locuită din aria Europei temperate, iar comunitatea locală a acestui areal accentuează deosebirea diverselor configurații de civilizație care se întâlnesc în indicatorii valorilor de patrimoniu, cu toate că în decursul timpului s-a format o civilizație proprie acestei zone care se caracterizează atât prin elemente comune(tuturor etniilor), cât si prin note particulare, ale fiecărei etnii în parte.

Din păcate, colaborarea transfrontalieră nu a dat importanță avantajelor de natură ecologică ale Dunării favorizând exploatarea intensivă pentru diverse sectoare economice cum ar fi agricultura și navigația. Momentan, circa 1/3 din populația ocupată se devotă activității de pescuit iar o altă treime se dedică agriculturii și, fără a se ține cont de aspectele modului de viață sau cele ale spiritualității, realizăm faptul că în definirea particularităților unui ecosistem, o contribuție semnificativă o are resursa umană.

Din cauza nivelului scăzut de viață și a lipsei de reglementări, locuitorii din Delta Dunării nu țin cont cât de importantă este conservarea patrimoniului și a mediului înconjurător, aspect care se răsfrânge asupra complexului de suprafețe poluate. Aceste inconveniente au devenit o realitatea zilelor noastre, cu mari așteptări de extindere în următorii ani, motiv pentru care trebuie accentuată implicarea din ce în ce mai mare a comunităților locale din regiunea Dunării cu mai ales în activitatea turistică, ceea ce ar duce semnificativ la o dezvoltare a mai multor forme de turism și ar promova apariția efectelor pozitive de tip economico-social referitor la așezări; de altfel, ar ajuta și la creșterea nivelului de trai pentru evoluția unui turism responsabil.

Activitățile umane au cauzat multe schimbări în parametrii fizico-chimici ai fluviului Dunărea și ai Deltei Dunării, de exemplu, cum ar fi:

regim de ape mari – regimul de inundații;

Regimul apelor mici – seceta – secarea iazurilor;

evoluția morfologică a brațelor și a sedimentelor depuse la ieșirea în mare;

fluxurilor de densitate – lipsa de apă sărată;

fenomene de poluare;

satisfacerea necesităților – de alimentare cu apă potabilă, de navigație maritimă, agricultură, piscicultură, ecologie, turism;

modificarea parametrilor hidrologici și hidraulici, ca efect al unor lucrări hidrotehnice

în delta – calibrări ale albiei, terasament, îndiguirea, deschiderea de noi brațe, restaurari (reconstrucția ecologică).

Toate eforturile trebuiesc concentrate spre a minimiza impactul nefavorabil ,atât al practicilor cât și al activităților turistice asupra comunității dar și a membrilor ei cu scopul de a susține durabilitatea socială, iar pentru a asigura durabilitatea turismului se înregistrează atât impactul acestuia asupra mediului, cât și efectele sale economice și socio-culturale raportat la comunitatea locală.

Turismul Responsabil își dorește să contribuie intr-un mod semnificativ la eliminarea impactului dăunător al activității turistice asupra culturii, tradițiilor și obiceiurilor comunităților locale pentru susținerea durabilitătii culturale.

Cu ajutorul practicării unui turism responsabil în arealul Dunării, punem conservarea patrimoniului natural, antropic și tehno-economic în centrul atenției pentru a contribui semnificativ la protejarea și la progresul acestor valori comune, apreciind toate civilizațiile și cutumele unui popor.

4.2 -Impactul circulației turistice asupra Rezervației Biosferei Delta Dunării

Turiștii au fost atrași în totdeauna în Delta Dunării de mediul natural oarecum neperturbat, nepoluat și neaglomerat, de peisaje naturale nemaipomenite și de posibilitățile accesibile de recreere în aer liber . Vizitatorii însă, pot să aivă un spectru mai vast de impact asupra valorilor intrinseci naturale, culturale și istorice ale Deltei Dunării.

Impactul turiștilor cuprinde:

distrugerea vegetației, sau afectarea ei prin eroziunea malurilor canalelor

perturbarea vieții sălbatice și distrugerea habitatelor

modificări ale comportamentului vieții sălbatice

deșeurile și gunoiul

poluarea vizuală și zgomotul

strângerea lemnului de foc, focuri de tabără și riscul crecut de incendiere

riscul crescut de introducere a speciilor nedorite

vandalism, deteriorare și colectarea de suveniruri

contaminarea apei de deșeurile aruncate neglijat

Creșterea numărului de vizitatori implică un risc mare asupra activității comerciale și a extinderii gamei de activități pentru vizitatori. Cercetarea în legătură cu impactul vizitatorilor se concentrează asupra impactului produs în trecut. S-a analizat relația atât dintre numărul, activitățile și comportamentul vizitatorilor cât și a impactului de mediu produs. S-a identificat sensibilitatea diferitelor peisaje la impactul vizitatorilor și limita la care impactul apare.

Această cercetare este de un nivel minim și are multe lipsă, dar se pot trage următoarele concluzii :

cercetarea impactului vizitatorilor este limitată în termenii zonelor studiate, al tipului de impact studiat și a mărimii studiului;

foarte puține activități de monitoring continuu au fost realizate;

relațiile dintre condițiile de bază, tipul și nivelul utilizării, tipul și gradul de impact, și obiectivele /răspunsurile de management n-au fost cercetate;

cea mai mare parte a cercetării s-a concentrat pe impactul terestru/ acvatic (canale și lacuri), și prea puțin pe impactul asupra vieții sălbatice sau a calității mediului;

studiile individuale s-au concentrat asupra uneia sau a două variabile și nu au furnizat un studiu cuprinzător al impactului vizitatorilor asupra unui site anume;

doar un număr limitat de metode de cercetare au fost utilizate.

Atât relația dintre numărul, activitățile și comportamentul vizitatorilor cât și impactul de mediu pe care-l produc trebuie mai bine înțeles și o cercetare mai aprofundată este foarte necesară în zonă. Pe baza evaluării valorilor intrinseci naturale, culturale și istorice și a potențialului impact al vizitatorilor, se poate determina un regim adecvat de management pentru vizitatori. Prima problemă pe care o analizăm este dacă efectele activităților, facilităților și serviciilor pentru vizitatori propuse sunt probabil în devenire neadecvate cu conservarea unui areal anume. Dacă efectele sunt aparent nepotrivite cu conservarea, activitatea nu poate fi permisă, dar facilitățile și serviciile sunt posibil localizate în afara arealului protejat. Dacă se consideră adecvat pentru vizitatori să folosească și să se bucure de o anumită zonă, atunci următorul pas este să:

se hotărască la numărul potrivit de vizitatori și să se stabiliască limite acolo unde este necesar pentru evitarea sau reducerea impactului în legătură cu valorilor intrinseci naturale, culturale și istorice

se decidă asupra facilităților și serviciilor pentru vizitatori potrivite, practicile și standardele de management adecvate pentru acestea astfel ca impactul asupra valorilor intrinseci naturale, culturale și istorice să fie ocolit sau redus

promoveze practici de conservare pentru administrarea facilităților de vizitare precum eficiența energetică, reciclarea și reducerea deșeurilor

încurajeze un comportament al vizitatorilor potrivit, prin promovarea de coduri de conduită privind apa și mediul .

Odată cu deciderea unui regim de management pentru vizitatori și punerea în practică, va trebui monitorizat impactul activităților, facilităților și serviciilor de vizitare în legătură cu valorile intrinseci naturale, culturale și istorice. Sistemul de monitorizare se va centra pe dezvoltarea unui sistem de avertizare de premeditare, care va arăta ce pași sunt de urmat pentru prevenirea impactului si producerea acestuia.

Când programul de monitorizare sesizează activități, facilități și servicii de vizitare ca având un impact neacceptabil asupra valorilor intrinseci naturale, culturale și istorice, ARBDD să poată stabili pașii pentru reabilitarea zonei și să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele acțiuni:

Reducerea folosirii zonei de către vizitatori

Acest lucru se poate face în multe feluri, spre exemplu prin stoparea numărului de vizitatori, impunerea unor limite privind perioada de ședere, descurajând potențialii vizitatori sau îmbunătățind accesul, facilitățile și promovarea în zone asemănătoare.

Modificarea activităților / comportamentului vizitatorilor

Modificarea perioadei activităților de vizitare

Mutarea activităților/ facilităților/ serviciilor de vizitare în altă parte

Creșterea rezistenței zonei

O combinație de tehnici va fi folosită pentru fiecare caz în parte. Făcându-se modificări la ceea ce cauzează impactul (numărul vizitatorilor, activitățile, comportamentul, facilitățile și serviciile) va crea un precedent în legătură cu creșterea rezistenței sau capacității zonei.

Impactul care este la nivelul ariei protejate și în vecinătatea acesteia:

• Pozitiv

O mare influență pozitivă asupra veniturilor comunităților locale nu o are neapărat creșterea numărului de vizitatori în prezent, datorită dezvoltări slabe a sectorului de servicii din zonă, mărginindu-se la:

– veniturile obținute din cazare de către proprietarii de pensiuni și în mică măsură de persoanele particulare care cazează în propriile gospodării

– veniturile realizate de deținătorii de unități de alimentație publică din localitățile din RBDD și cele marginale

– veniturile realizate de magazine și baruri/restaurante mici din localitățile din RBDD și marginale (porțile de acces)

– veniturile realizate de cei care asigură transportul grupurilor de turiști în interiorul RBDD

• Negativ

Efectele negative este datorat creșterii numărului de vizitatori și a presiunii acestora în legătură cu trasee turistice, care duc la degradarea/ perturbarea unor peisaje, habitate, exemplare ale florei și faunei, și care se manifestă prin:

– accesul cu mijloace motorizate în locuri neacceptate

– amenajarea de vetre de foc în locuri neacceptate

– camparea în locuri neamenajate/ neacceptate

– tăierea de material lemnos pentru foc

– cantități mari de deșeuri abandonate pe maluri și suprafața apei canalelor și lacurilor

– poluarea apelor prin folosirea detergenților, spălarea mașinilor

– distrugerea unor elemente ale florei și faunei (recoltare stuf, nuferi, flori, insecte, scrijelire arbori)

– realizarea de amenajări în locuri nepermise (construcții provizorii, marcaje)

– degradarea și distrugerea infrastructurii de vizitare (marcaje, panouri informative, turnuri de observare păsări)

– posibilitatea producerii unor evenimente cu factor de risc datorate neglijenței (incendii, accidente)

4.3 -Măsuri necesare pentru restabilirea echilibrului ecologic

Plan strategic de reconstrucție ecologicã a Deltei Dunãrii – perioada 2005 – 2015

Efecte ecologice și sociale

• restaurarea zonele umede ca suport al biodiversității

• realizarea de noi habitate pentru populațiile unor specii aflate in declin sau amenințate cu

dispariția

• refacerea activităților tradiționale specifice deltei (pescuit, recoltare stuf, ecoturism)

• extinderea habitatelor naturale

• extinderea zonelor de reproducere naturală, de hrănire și odihnă a speciilor de pești și păsări

Acvatice

Obiective subsidiare

• protejarea populațiilor unor specii și a habitatelor

• reintegrarea în circuitul hidrologic natural a unor zone economice amenajate agricol și piscicol

• restaurarea funcțiilor specifice zonelor umede

• restabilirea echilibrului hidrologic și ecologic

• realizarea unor noi habitate pentru speciile de pești și pãsãri

• refacera activitãților tradiționale – pescuit, recoltare stuf, creșterea animalelor și ecoturism

Acțiuni:

1. refacerea rețelei de canale în vederea îmbunătățirii circulației apei;

2. renaturarea unor zone utilizate ca amenajări agricole și piscicole.

Acțiunea 1 : Refacerea rețelei de canale in vederea îmbunătățirii circulației apei.

Scop: reactivarea circulației apei pe rețeaua de canale existentă

Lucrări propuse:

• reprofilarea canalelor principale si secundare prin dragarea aluviunilor L = 265 km.

• decolmatarea parțiala a lacurilor (Furtuna, Uzlina, Puiu, Roșu).

• calibrarea secțiunii unor canale (canal m.35, caraorman)

• reactivarea construcțiilor hidro. tip stăvilar–15 buc. și ecluza – 1 buc.

• stavilare noi – 8 buc.

• consolidări șl apărări de maluri – 7600 mp.

Acțiunea 2 : Renaturarea unor zone economice utilizate ca amenajări agricole si piscicole

Scop: reconectarea la circuitul hidrologic natural a unor zone amenajate în scop economic

Lucrări propuse:

• deschiderea de breșe în digurile de apărare,

în locurile fixate prin modelare hidraulica*, în vederea inundării.

• săparea unor canale de acces al apei pentru conectarea unor eleștee la regimul hidrologic natural.

• modelare hidraulica* – proiectează funcție de debit și nivel, diferite scenarii de inundare din care este selectat cel optim, în sensul refacerii circulației apei în zonă, cât mai aproape de starea naturală, înainte de îndiguire.

4.4 -Acțiuni si proiecte în zonă

Datorită unicității, frumuseții și importanței acestui areal, Rezervația Biosferei Delta

Dunării a constituit un obiect de interes pentru cercetare și explorare , dar și un punct de atracție turistic, astfel încât interesul internațional manifestat sa concretizat în planuri și programe relevante, având că scop protecția mediului, protecția patrimoniului cultural și dezvoltarea socio-economică durabilă.

Planuri și programe relevante de mediu în sprijinul eforturilor instituționale, relevante pentru conservarea resurselor naturale și dezvoltarea durabilă în Rezervația Biosferei Delta Dunării:MAB (Omul si Biosfera), Programul Natura 2000 în România, Programul „”, Proiectul „Development of the potential for sustainable tourism in a Natura 2000 wetland area .The Danube Delta Case”, Proiectul GEF de Consevare a diversitatii Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii, Planul de Management pentru Protectia Biodiversitatii si Dezvoltarea Durabila in Zonele Naturale Protejate ale Ecoregiunii „Dunarea de Jos”, Proiect WWF ‐ „Delta Dunării ‐ O poartă naturală către Europa” (Danube Delta –anatural gateway to Europe. Ecology and economy in harmony) ‐ “Recreation and tourism zoning strategy for the Danube Delta Biosphere Reserve”, Programul multianual prioritar de mediu pentru dezvoltarea durabila a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, Master‐

Plan‐ul pentru Dezvoltarea durabila a RBDD, Planul de Management al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, Agenda 21, Strategia nationala de dezvoltare durabila a Romaniei, Programul Operational Sectorial de Mediu 2007‐2013, Programul national pentru o „ROMÂNIE CURATĂ” Programul MAB ”Omul și Biosfera”

Primul program relevant pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării, prin natură și scopul sau, a fost Programul MAB,(„Man and Biosphere”-”Omul și Biosfera”), Program UNESCO inițiat cu scopul inovării și dezvoltării abordărilor cu privire la conservare și dezvoltare durabilă. Inițiat încă din 1970, programul si a propus o agendă de cercetare științifică interdisciplinara fiind focusat pe imbunatirea relațiilor dintre oameni și mediul în care trăiesc, la o scară globală.

Planul de acțiune MAB si-a propus următoarele obiective:

Să contribuie la minimizarea pierderilor biodiversității prin utilizarea științelor ecologice și biodiversității, în strategia și procesul de luare a deciziilor pentru managementul ecosistemelor și să să reconstruiască ecosistemele și habitatele deteriorate

Să promoveze susținerea protecției mediului în cadrul rețelei mondiale de rezervații ale biosferei

Să îmbunătățească relațiile dintre diversitatea culturală și cea biologică, împreună cu programul IV Cultură.

Programul Natura 2000 este instrumental principal pentru conservarea patrimoniului natural pe teritoriul Uniunii Europene și pentru stabilirea ariilor protejate care reprezintă un pas important în dezvoltarea regională; are la bază două directive europene: Directiva Păsări (Directiva 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice) și Directiva Habitate (92/43 din 1992 (privind Conservarea Habitatelor Naturale și a Faunei și Florei Sălbatice).

Rețeaua Natura 2000 este formată din:

– arii speciale de conservare (Special Areas of Conservationa SAC) constituite conform Directivei Habitate (Directiva 92/43 din 1992 privind Conservarea Habitatelor Naturale și a Faunei și Florei Sălbatice)

– arii de protecție specială avifaunistica (Special Protected Areasa SPA) constituite conform Directivei Păsări (Directiva 79/409 din 1979 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice) Master Plan-ul pentru Delta Dunării este finanțat de către Ministerul Mediului, pe o perioadă de 9 ani, 2007-2015 și realizat de către Institutul Național Deltă Dunării , cu sediul în Tulcea.

Acest Master Plan, în valoare de 140,0 mil Euro, are următoarele obiective principale:

– îmbunătățirea sistemului de monitoring pentru ecosistemele Deltei Dunării,utilizând facilități moderne de supraveghere

– îmbunătățirea infrastructurii utilităților publice, transport și comunicație, în vederea reducerii poluării, izolării comunităților umane și pentru creșterea nivelului standardului de viață

– sprijinirea dezvoltării de activități economice tradiționale alternative în vederea reducerii presiunii asupra resurselor piscicole

-sprijinirea conservării tradițiilor locale în utilizarea resurselor naturale tradiționale și a tradițiilor locale în construirea locuințelor(conservarea peisajului sătesc caracteristic),promovarea utilizării energiilor neconvenționale(nave cu propulsie electrică, energie solară, eoliană, etc)

-refacerea funcțiilor ecosistemelor naturale și a habitatelor naturale ale speciilor periclitate din Deltă Dunării

Sursa: www.mmediu.ro

Dezvoltarea activităților de turism pe raza Deltei Dunãrii va ține seama de principiile durabilitãții turismului, printre care amintim:

minimizarea impactului activitãților turistice asupra mediului natural, în vederea obținerii durabilitãții ecologice, contribuind astfel la conservarea și pãstrarea elementelor naturale, cu întoarcerea unei pãrți a veniturilor obținute prin turism la aria protejatã;

minimizarea impactului negativ al activitãților turistice necontrolate asupra comunitãților locale și membrilor ei, în vederea obþinerii durabilitãții sociale; dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturbã viaþa de zi cu zi a populației destinației turistice; evitarea apariției situațiilor conflictuale în relația cu comunitatea localã;

minimizarea impactului negativ al activitãții turistice asupra culturii, tradițiilor, obiceiurilor comunitãților locale, în vederea obținerii durabilitãții culturale; dezvoltarea unui turism capabil sã determine menținerea autenticitãții și individualitãții culturilor locale și evitarea saturãrii acestor culturi locale cu influențe externe;

maximizarea beneficiilor economice, aduse prin dezvoltarea turismului, la nivelul localnicilor, în vederea obținerii durabilitãții economice a comunitãților;

educația, pregãtirea, informarea, ca procese ce stau la baza dezvoltãrii turismului; educarea turistului cu scopul înțelegerii și aprecierii impactului provocat de acesta, în vederea îmbunãtãțirii atitudinii personale în ceea ce privește protecția mediului și reducerea impactului; dezvoltarea unei componente ecologic-educative pentru turiști și vizitatori, localnici, administrația localã, populația mediului rural și urban, etc.;

coordonarea localã; participarea comunitãții locale și consultarea acesteia cu privire la dezvoltarea turisticã durabilã, populația constituind un factor de decizie activ.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Fenomenul turistic a intrat într-o fază accelerată de creștere, producând o interacțiune complexă, specifică la nivelul mediului geografic. În funcție de natura spațiului geografic, factorii implicați țn amenajarea teritoriului menifestă interes pentru dezvoltarea zonelor turistice prin aplicarea unor principii care incearcă să îmbine atât solicitările turiștilor, cât și cele legate de protecția mediului înconjurător.

Turismul este resursa viitorului în Rezervația Biosferei Delta Dunării. În același timp el este un paradox. Poate produce mari pagube zonelor protejate, în special dacă nu este administrat cum trebuie, dar poate de asemenea să aducă mari beneficii.

Dezvoltarea actului turistic, ținând cont de formele de turism ce se pot practica pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, poate influența mediul deltaic și toate valorile naturale ale acestuia prin:

prezența, comportamentul și numărul turiștilor pe trasee și în zonele adiacente;

existența și modul de funcționare a amenajărilor și echipamentelor turistice, dispersate în teritoriu (hoteluri, căsuțe, campinguri) ;

circulația mijloacelor de transport turistice (hidrobuze, șalupe, bărci cu motor, bărci cu pânze);

dotările de agrement folosite (hidrobiciclete, bărci etc).

În ceea ce privește amenajarea turistică, aceasta se dovedește a fi un proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice, de recondiționare a celor existente, de redimensionare a acestora în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice, de rentabilizare economică a activității turistice.

Delta Dunării are renume foarte mare nu numai la noi în țară, ci și peste hotare, numeroși turiști străini fiind atrași de încântătoarele peisaje ale acesteia. Din această cauză Delta Dunării a cunoscut în decursul anilor o dezvoltare economică importantă datorat turismului și a reușit să se clasifice în topul celor mai importante zone turistice din România, reprezentând un bun motiv pentru o staționare de lungă durată în această regiune.

Creșterea numărului de turiști, confortul dorit de aceștia, dorința de agrement și de relaxare a determinat o mai bună amenajare și modernizare a bazei tehnico-materiale, a infrastructurii și a obiectivelor turistice.

Amenajări și dotări corespunzătoare care păstrează, conservă și îmbunătățește condițiile și calitățile mediului înconjurător.

Valorificarea superioară a potențialului turistic; diminuarea sezonalității, cât și extinderea sezonului turistic prin echiparea teritoriului cu dotări exploatabile și funcționale tot timpul anului; atragând astfel un număr sporit de turiști; mărirea ariei geografice de proveniență a turiștilor străini; creșterea atât a eficienței economice cât și celei sociale a activității de turism; sporirea tuturor formelor de turism posibile și pretabile în teritoriul amenajat; păstrarea și conservarea mediului înconjurător și a obiectivelor turistice.

Propuneri:

integrarea armonioasă a viitoarelor construcții în ansamblul cadrului natural, punând, totodată, în lumină resursele turistice antropice;

diversificarea dotărilor de bază și complementare în vederea asigurării unei vaste palete de prestații turistice;

modelarea unei oferte turistice cu un caracter accentuat de specificitate și originalitate, prin folosirea calității teritoriului și caracteristicilor civilizației și culurii zonei;

asigurarea unei posibile flexibilități a ofertei în funcție de preferințele turiștilor, care să permită o dezvoltare și adaptare continuă;

dimensionarea riguroasă a viitoarelor construcții, evitându-se fenomenul de aglomerare turistică și amenințării de degradare a peisajului, acesta

fiind tratat ca cel mai important factor al dezvoltarii,precum ,, materia primă” de bază în ansamblul turistic al zonei;

stabilirea ierarhică a diferitelor tipuri de servicii turistice, în concordanță cu specificul și dimensiunile zonei, accentul punându-se pe serviciilor ce corespund în cel mai înalt grad, cantitativ și calitativ, preferințelor turiștilor.

dezvoltarea programelor pentru turismul cultural și de patrimoniu, turismul de peisaj, diversificarea activitãților de petrecere a timpului liber la destinație (plimbări cu barca, activități sportive în aer liber, etc.);

să asigure limitele până la care dezvoltarea turismului și a infrastucturii turistice nu afectează capacitatea de suport a Rezervației Biosferei Delta Dunării;

valorificarea turistică a mănăstirilor tulcene prin îmbunătățirea infrastructurii de acces și de mediu;

amenajarea mini-porturilor turistice;

centru de activități sportive și de agreement;

centru de informare ecologică;

îmbunătățirea / modernizarea / reabilitarea infrastructurii de acces către zonele de interes turistic; modernizarea infrastructurii de transport;

dezvoltarea, modernizarea, semnalizarea și întreținerea infrastructurii turistice de agrement;

modernizarea sau crearea infrastructurii de primire;

dezvoltarea turismului de nișă (turism cultural, sportiv, de afaceri, de conferințe, agroturism, ecoturism, etc.) pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării;

reabilitarea si conservarea patrimoniului cultural, istoric și tradițional reabilitat, precum si valorizarea patrimoniului din punct de vedere turistic;

implementarea unor proiecte de formare în turism, satisfăcătoare din punct de vedere practic și calitativ;

realizarea unei discuții voluntare și permanente între operatori, structuri și instituții care sunt implicate în turism și delimitarea clară a rolurilor fiecăruia dintre aceștia;

explorarea Deltei într-o manieră lentă, ținând cont de necesitatea protejării patrimoniului natural și a valorilor culturale și de patrimoniu, a respectării comunitãților, mediului și tradițiilor locale;

Pentru crearea unui produs turistic atractiv si durabil se vor avea în vedere acțiuni de protecție și conservare astfel încât natura să fie cât mai atractivă și nealterată, se va păstra peisajul deosebit și patrimoniul cultural de valoare, amenajări și dotări corespunzătoare, se va implica populația ospitalieră și se va include gastronomia și tradiția locală în oferte; oferirea unor servicii turistice de calitate.

BIBLIOGRAFIE

Andrieșescu, I.-1928 Arheologia și Istoria veche a Dobrogei, conferință, București

Bran Florina, Dincu I., Ecologie generală și protecția mediului, Editura ASE, București , 1998

C-tin Pârvu, Ecosistemele din România, Editura Ceres, 1980

Gore, A. (1994), Pământul în cumpănă. Ecologia și spiritul uman, Ed. Tehnică, București

Ioan Gheorghe Petrescu, Delta Dunarii, Editura “Scrisul Romanesc”, Craiova 1967;

Ion Istrate, Florina Bran, Anca Gabriela Roșu, Economia turismului și a mediului înconjurător, Editura Economic, București,1996

Ionesi, L. (1994). Geologia unităților de platformă și a orogenului NORD – DOBROGEAN. Editura Tehnică, București

Iuri Floroiu – Delta Dunării, între istorie, miraj și dramă

Marin Nițu, Turismul in Delta Dunării, Editura Sport-Turism, București, 1982

Marius Lungu, Editura: Steaua Nordului, Colectia: Atlase/Enciclopedie, Anul aparitiei: 2003

Melinda Candea, Tamara Simon, Elena Bogan -Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, publicată în 2012, ISBN: 978-606-591-371-4

Mutihac, V. (1990). Strucura geologică a teritoriului României. Editura Tehnică, București. ISBN 973-31-0195-8

Nistoreanu P -Ecoturismul și turismul rural, Editura ASE, 2003

Pârvu C-tin, Ecosistemele din România, Editura Ceres, 1980

Petre Gâștescu, Romulus Știucă: Delta Dunării, CD-Press 2008, ISBN 978-973-1760-98-9, pp. 202-211

Pompei Cocean – „Geografia turismului”, Editura Focul Viu, 2004

Romanescu, Gh. (1995). Delta Dunării – privire geografică. Editura „Glasul Bucovinei”, Iași. ISBN 973-96800-7-0

Tigu Gabriela -Resurse și destinații turistice , Editura Uranus, București, 2003

Victor Tufescu, Romania- Natura, om, economie, Editura Științifică, București, 1974 Florina Bran, M.Dinu, T.Simion, Economia turismului și a mediului înconjurător, Ed Economică, 1998

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, surse interne

Anuarul statistic al României – Ediția 2013

Constanța: ghid turistic al județului, Sport-Turism, 1980

http://referat-referate.blogspot.ro/2014/03/turismul-in-delta-dunarii.html

http://romanianturism.com/2013/06/07/tulcea/

http://www.comersant.ro/2012/07/09/judetul-tulcea-resursele-naturale/

http://www.ghidinfoturism.ro/dobrogea/judetul_tulcea/

http://www.readbag.com/mai-ro-documente-transparenta-decizionala-anexa-1-proiect-hg-strategia-deltei-dunarii

https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/DateGenerale/Pages/Resurse-naturale.aspx

Inspirat din: http:// www.tulcea.djc.ro[Accesat 14.05.2014]

O.U.G.nr. 236/2000 privind Regimul ariilor naturale, protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

PLAI Constanta – 2013-2020

Termenul „planificare strategică” este utilizat cu semnificația de „prognoză” pe termen mediu de 5 – 7 ani a ofertei IPT realizată în contextul modelului propus de CNDIPT.

Volumul II, Țara Românească, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti

www.cjtulcea.ro[Accesat 12.05.2014]

www.ddbra.ro[Accesat 29.05.2014]

www.indeltadunarii.ro/ accesat la data de: 04,06,2014

www.info-delta.ro/viticultura-in-tulcea-24/ ,accesat la data de 05.05.2014

www.insse.ro , accesat in data de 05.05.2014

www.natura2000.ro[Accesat 24.05.2014]

www.recensamantromania.ro/

BIBLIOGRAFIE

Andrieșescu, I.-1928 Arheologia și Istoria veche a Dobrogei, conferință, București

Bran Florina, Dincu I., Ecologie generală și protecția mediului, Editura ASE, București , 1998

C-tin Pârvu, Ecosistemele din România, Editura Ceres, 1980

Gore, A. (1994), Pământul în cumpănă. Ecologia și spiritul uman, Ed. Tehnică, București

Ioan Gheorghe Petrescu, Delta Dunarii, Editura “Scrisul Romanesc”, Craiova 1967;

Ion Istrate, Florina Bran, Anca Gabriela Roșu, Economia turismului și a mediului înconjurător, Editura Economic, București,1996

Ionesi, L. (1994). Geologia unităților de platformă și a orogenului NORD – DOBROGEAN. Editura Tehnică, București

Iuri Floroiu – Delta Dunării, între istorie, miraj și dramă

Marin Nițu, Turismul in Delta Dunării, Editura Sport-Turism, București, 1982

Marius Lungu, Editura: Steaua Nordului, Colectia: Atlase/Enciclopedie, Anul aparitiei: 2003

Melinda Candea, Tamara Simon, Elena Bogan -Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, publicată în 2012, ISBN: 978-606-591-371-4

Mutihac, V. (1990). Strucura geologică a teritoriului României. Editura Tehnică, București. ISBN 973-31-0195-8

Nistoreanu P -Ecoturismul și turismul rural, Editura ASE, 2003

Pârvu C-tin, Ecosistemele din România, Editura Ceres, 1980

Petre Gâștescu, Romulus Știucă: Delta Dunării, CD-Press 2008, ISBN 978-973-1760-98-9, pp. 202-211

Pompei Cocean – „Geografia turismului”, Editura Focul Viu, 2004

Romanescu, Gh. (1995). Delta Dunării – privire geografică. Editura „Glasul Bucovinei”, Iași. ISBN 973-96800-7-0

Tigu Gabriela -Resurse și destinații turistice , Editura Uranus, București, 2003

Victor Tufescu, Romania- Natura, om, economie, Editura Științifică, București, 1974 Florina Bran, M.Dinu, T.Simion, Economia turismului și a mediului înconjurător, Ed Economică, 1998

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, surse interne

Anuarul statistic al României – Ediția 2013

Constanța: ghid turistic al județului, Sport-Turism, 1980

http://referat-referate.blogspot.ro/2014/03/turismul-in-delta-dunarii.html

http://romanianturism.com/2013/06/07/tulcea/

http://www.comersant.ro/2012/07/09/judetul-tulcea-resursele-naturale/

http://www.ghidinfoturism.ro/dobrogea/judetul_tulcea/

http://www.readbag.com/mai-ro-documente-transparenta-decizionala-anexa-1-proiect-hg-strategia-deltei-dunarii

https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/DateGenerale/Pages/Resurse-naturale.aspx

Inspirat din: http:// www.tulcea.djc.ro[Accesat 14.05.2014]

O.U.G.nr. 236/2000 privind Regimul ariilor naturale, protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

PLAI Constanta – 2013-2020

Termenul „planificare strategică” este utilizat cu semnificația de „prognoză” pe termen mediu de 5 – 7 ani a ofertei IPT realizată în contextul modelului propus de CNDIPT.

Volumul II, Țara Românească, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti

www.cjtulcea.ro[Accesat 12.05.2014]

www.ddbra.ro[Accesat 29.05.2014]

www.indeltadunarii.ro/ accesat la data de: 04,06,2014

www.info-delta.ro/viticultura-in-tulcea-24/ ,accesat la data de 05.05.2014

www.insse.ro , accesat in data de 05.05.2014

www.natura2000.ro[Accesat 24.05.2014]

www.recensamantromania.ro