Competitivitatea Firmelor Romanesti In Cadrul Pietei Unice Interne
CUPRINS
Introducere 2
Literatura de specialitate 5
Competitivitatea. Istoric și semnificații 5
Avantajul competitiv al firmelor 6
2.1.2 Modele de analiză a avantajului competitiv 8
Piața Unică Europeană 10
Libertățile de circulație în Piața Unică 11
2.2.2 Competitivitatea pe Piața Unică 12
Metodologie și date și Rezultate Competitivitatea României și a Regiunii Vest 13
Structura regional teritorială a României 13
Analiza SWOT a regiunilor României 14
Competitivitatea României în raport cu Strategia Europa 2020 20
O analiză a competitivității în Regiunea de Dezvoltare Vest 25
Organizarea întreprinderilor în Regiunea Vest 29
Provocări pentru competitivitatea Regiunii Vest 32
Dezvoltarea Regiunii Vest 2014-2020 34
Acțiuni de sprijin pentru Regiunea Vest 34
Politici de creștere a competitivității în Regiunea Vest 36
Concluzii 38
Listă bibliografică 40
COMPETITIVITATEA FIRMELOR ROMÂNEȘTI ÎN CADRUL PIEȚEI UNICE INTERNE
Rezumat:
Obiectivul lucrării este acela de a prezenta o nouă viziune asupra modalităților în care firmele românești au succes în fața competitorilor lor din aceeași ramură industrială, atât pe plan național cât și internațional.
Cuvinte cheie:
Competitivitate
Avantaj competitiv
Piața Unică Europeană
Dezvoltare Regională
Cod JEL: Se va trece un cod sau mai multe coduri JEL pe domeniul de interes în care poate fi inclusă lucrarea, din perspectiva subiectului abordat (maxim 3 coduri). Lista codurilor poate fi găsită la adresa: http://www.aeaweb.org/journal/jel_class_system.html
Introducere
Competitivitatea și dezvoltarea regională din interiorul unui stat constituie cei mai importanți piloni care sprijină mediul de afaceri și economia.
Scopul alegerii temei de disertație cu titlul „COMPETITIVITATEA FIRMELOR ROMÂNEȘTI ÎN CADRUL PIEȚEI UNICE INTERNE” a fost stabilit de importanța unui sistem economic competitiv și de realizarea unei legături între economia românească, cea europeană și cea internațională.
Economia de piață a României trebuie să facă față și să depășească provocările aduse de criza economică și financiară. Competitivitatea este foarte importantă în progresul firmelor și a piețelor naționale și internaționale..
Prezenta lucrare este structurată pe două capitole, iar obiectivul esențial este acela de a trata tematica competitivității firmelor într-o viziune mai largă, dar mai ales cu accent pe cazul României și a Regiunii Vest.
În primul capitol “COMPETITIVITATE ȘI PIAȚĂ UNICĂ” se dorește o introducere în temă prin expunerea celor mai importante lucrări teoretice concentrate pe definirea și analiza competitivității și a istoricului acestui termen, a surselor, tipurilor și modelelor de avantaj competitiv și a libertăților și competitivității pe Piața Unică Europeană.
Prin competitivitate în sensul ei general se înțelege potențialul unei firme de a constitui și păstra poziția economică și de infrastructură care avantajează crearea, antrenarea și progresul întreprinderilor care fabrică bunuri și servicii de nivel mai înalt decât concurenții săi în situația folosirii resurselor de care dispun.
Avantajul competitiv se definește prin priceperea firmelor de a avea rezultate foarte bune față de concurenții lor în ceea ce privesc câștigurile (Grant R. M., 1998, p. 192). Pentru o firmă, avantajul competitiv înseamnă livrarea către piețe țintă și clienți, bunuri de valoare și calitate superioară față de cele oferite de competitori, calitate și valoare pe care și ei să o remarce.
Dintre modelele de analiză ale avantajului competitiv, le-am descris pe cele mai importante: Modelul Peteraf de analiză a avantajului competitiv, Modelul Grant al factorilor de succes, Modelul Prahalad și Hamel, Modelul strategiilor generice al lui Porter, Analiza SPACE, Modelul Ansoff și Modelul celor cinci forte ale lui Porter.
În ceea ce privește Piața Unică Europeană, am analizat caracteristicile pieței, beneficiile pe care le aduce pentru economiile țărilor membre și libertățile de care se bucură toți cetățenii Uniunii.
Piața Unică Internă a fost creată pentru a dezvolta standardul de viață al cetățenilor Uniunii Europene și pentru a intensifica competitivitatea Uniunii în economia globală prin eliminarea barierelor de circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor.
În capitolul al doilea, „COMPETITIVITATEA ROMÂNIEI ȘI A REGIUNII VEST” am prezentat ținta generală a dezvoltării României și a Regiunii Vest care este formată din creșterea stadardului calității vieții locuitorilor prin sporirea performanței economiei. Toate acestea se pot realiza prin antrenarea tuturor mijloacelor fizice și umane, în relație cu conservarea partimoniului și a mediului.
Criza economică și financiară care a afectat o mare parte a lumii nu a trecut neobservată nici în țara noastră. România s-a confruntat cu o scădere drastică a economiei și a mediului de afaceri, iar principalele motoare ale creșterii economice au fost lovite din plin de recesiune.
Pe piețele internaționale, succesul economic al unui stat se întemeiază pe perfecționarea ofertei și pe focalizarea dezvoltării înspre sectoarele care dețin resurse și avantaje competitive. Pentru a face față concurenței este nevoie de investiții în cercetare și inovare. Inovarea simbolizează cea mai importantă parte care duce la eficiența în utilizarea resuselor, productivitate, rezultate deosebit de bune a mărfurilor și serviciilor și asigură accesul pe noi piețe.
În acest capitol voi vorbi despre structura regional teritorială a României și despre importanța regiunilor de dezvoltare, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Prin Analiza SWOT am evidențiat punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările fiecărei Regiuni de Dezvoltare în parte. Toate Regiunile au în comun o serie de puncte tari, cum ar fi: centre univeristare importante; forță de muncă calificată și oferte turistice bogate; punctele slabe sunt: grad scăzut al infrastructurii rutiere, de cale ferată, aeroporturi, utilități și sănătate; rată a șomajului ridicată; migrația forței de muncă înalt calificate; puține investiții în turism; grad relativ scăzut al investițiilor străine; îmbătrânirea populației. Oportunitățile reprezintă: dezvoltarea și modernizarea industriei; investiții în infrastructură, în educație și cercetare; promovarea ofertelor turistice la nivel internațional; dezvoltarea agriculturii; iar amenințările vin din partea creșterii ratei populației sărace; a migrației forței de muncă; a ineficientei susținerii zonelor industriale; a instabilității de pe piața muncii; a accelerării discrepanțelor intra-regionale; retragerea investitorilor străini de pe piață și a dispariției IMM-urilor de pe piață.
În privința Strategiei Europa 2020, țintele pe care și le-a propus țara noastră sunt realizabile, o rată de 70% în ceea ce privește ocuparea în rândul persoanelor între 20 și 64 de ani; alocarea a 2% din PIB pentru cercetare și dezvoltare; reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o creștere cu 24% a consumului de energie regenerabilă și o scădere cu 19% a consumului de energie primară; scăderea ratei abandonului școlar cu 11% și creșterea cu 27% a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care beneficiază de educație superioară sau echivalentă și scăderea ratei persoanelor cae suferă de sărăcie și excluziune socială.
Competitivitatea din Regiunea de Dezvoltare Vest rezultă dintr-un număr mic de sectoare în care sunt concentrate forța de muncă, cifra de afaceri și exporturile. Cele mai importante sectoare din Regiune sunt sectorul auto, sectorul textil, TIC și cel agroalimentar. Dintre toate, cel mai profitabil este sectorul auto, care este cel mai mare angajator și are cea mai mare cifră de afaceri din Regiune.
Firmele mari, cele cu capital străin și firmele exportatoare au rezultate bune în ceea ce privește cifra de afaceri și ocuparea forței de muncă față de media din Regiune. Bunurile exportate reprezintă echipamente și mașini electrice, echipamente auxiliare de transport, textile, piei, blănuri, materiale plastice, materiale din cauciuc, instrumente și aparate optice.
Regiunea de Dezvoltare Vest are nevoie de luarea unor măsuri cu privire la dezvoltarea competitivității. Este nevoie de politici publice pentru stimularea firmelor mari și în special a IMM-urilor, sprijinirea sectoarelor tradiționale în vederea obținerii de valoare adăugată ridicată și creșterea ponderii activităților în care se cer cunoștințe înalte.
Lucrarea de disertație se încheie cu partea de concluzii.
Metodologia de cercetare folosită a fost: analiză empirică, analiză comparativă, sinteză, prelucrarea datelor prin modele de analiză statstică; aprofundarea literaturii de specialitate; analiza dezvoltării regionale.
Literatura de specialitate
Competitivitatea. Istoric și semnificații
În economie, prin competitivitate se înțelege felul în care mediul „își administrează competențe pentru atingerea prosperității, generând mai multă bunăstare decât competitorii” (Spătaru M., 1994, p.1).
Polivalența conceptului de competitivitate este discutată de economiștii din întreaga lume. Există numeroase definiții ale conceptului de competitivitate, după cum urmează:
După profesorul Carbaugh de la Washington University „o firmă este competitiva dacă produce bunuri și servicii de o calitate superioară sau la un preț mai scăzut decât competitorii săi interni sau externi”, în timp ce „competitivitatea internațională reprezintă capacitatea unei țări, în condițiile pieței libere și ale unei concurente corecte, de a concepe, produce și comercializa bunuri și servicii fie de o calitate superioară, fie la un preț inferior față de produsele și serviciile oferite de alte țări”;
„Competitivitatea la nivel național se referă la capacitatea unui stat de a crea, produce, distribui produse și servicii în comerțul internațional, câștigurile realizate intrând în categoria resurselor proprii” (Scott B. R. and Lodge, G.C., 1985);
Direcția Generală pentru Probleme Economice și Financiare a Comisiei Europene: „capacitatea unei țări de a realiza coordonarea creșterii economice cu echilibrul extern; la baza performanțelor externe ale țărilor internaționalizate stând importanța fundamentală pe care o are comerțul internațional”. Aici se sublineaza extinderea numărului de variabile care trebuie examinate în analiza competitivității, productivitatea, inovația tehnologică, investițiile în capitalul uman, neuman și politicile structurale;
Din aceste definiții se poate concluziona faptul că competitivitatea este generată de câteva principii: nevoia de reguli, de libertate în cadrul regulilor; nevoia de mișcare în cadrul libertății; nevoia de adaptare a regulilor; nevoia de reguli morlale (Voiculescu Dan, 2000, p. 36).
Din perspectivă istorică, vorbim de competitivitate din secolul al XVII-lea, când s-a manifestat ideea de avantaj absolut al statelor în producția de bunuri ca rezultat al comerțului liber dintre ele (Adam Smith, 1776). Economiștii marxiști au evidențiat impactul mediului socio-politic asupra dezvoltării economice (Marx Karl, 1867).
Curentul neoclasic s-a dezvoltat după Cel de-Al Doilea Război Mondial și s-a concentrat pe ideea de competiție perfectă, munca și capitalul au fost puse pe același nivel de complementaritate.
În anii ’90 a apărut „diamantul lui Porter”, teorie a avantajului competitiv care pune accentul pe dezvoltarea economică ca rezultat agregat dintr-un sistem de condiții interdependente la nivel microeconomic.
Anii 2000 aduc o schimbare de gândire privind tratarea teoriei avantajului competitiv. Termenul de competitivitate se poate întâlni în politică, cultură, sport, s.a. (…) (Nedelea Stefan, 2003, p.7).
Noțiunea de competitivitate „ nu se confundă cu cea de concurență calitativă și globală, competitivitatea presupunând integrarea în determinanții poziției concurențiale, elemente legate de fiecare firmă (avantaje de cost, de prețuri, etc.), dar și elemesic s-a dezvoltat după Cel de-Al Doilea Război Mondial și s-a concentrat pe ideea de competiție perfectă, munca și capitalul au fost puse pe același nivel de complementaritate.
În anii ’90 a apărut „diamantul lui Porter”, teorie a avantajului competitiv care pune accentul pe dezvoltarea economică ca rezultat agregat dintr-un sistem de condiții interdependente la nivel microeconomic.
Anii 2000 aduc o schimbare de gândire privind tratarea teoriei avantajului competitiv. Termenul de competitivitate se poate întâlni în politică, cultură, sport, s.a. (…) (Nedelea Stefan, 2003, p.7).
Noțiunea de competitivitate „ nu se confundă cu cea de concurență calitativă și globală, competitivitatea presupunând integrarea în determinanții poziției concurențiale, elemente legate de fiecare firmă (avantaje de cost, de prețuri, etc.), dar și elemente de strategie, poziții în raport cu mediul economic (inserția în filiere, în poli de dezvoltare, capacitatea de a primi ajutor public, etc.) (Silași G., Rollet P., Trandafir N., Vădăsan I., 2007, p. 224).
Avantajul competitiv al firmelor
Avantajul competitiv pentru o firmă semnifică furnizarea către clienți și piețe țintă de valoare de înaltă calitate față de cea oferită de concurenți, valoare pe care și aceștia din urmă să o distingă. Acest avantaj se obține prin focalizare pe costuri, pe varietatea produselor și serviciilor direcționate înspre sectorul ales, sau spre întreaga piață. Acesta se poate transforma într-un lider al costurilor și poate pune accentul pe variația produselor personalizate sau multiple (Airoldi G., Brunetti G., Coda V., 2005, p. 346).
„Analiza avantajului competitiv ajută firmele să afle poziția pe care o pot ocupa în mod profitabil într-un domeniu care se restrânge” (Porter M., 2008, p. 10). Acesta „rezultă dintr-un proces de inovare și de creștere a productivității puternic localizat la nivelul bazei operaționale a firmei pentru un anumit sortiment de produse” (Ibidem, p. 294).
Surse ale avantajului competitiv
Pentru a fi lider pe piață, o firmă trebuie să aibă în vedere natura și localizarea surselor avantajului competitiv. Pentru asta, trebuie să se pună accent pe:
Preț, servicii, viteza cu care se face o livrare, mărcile deținute și viteza de reacție pe piață;
Cel mai bun produs, costuri reduse, tehnologie proprie, timp mai puțin pentru dezvoltarea și testarea noilor produse, brand și faima;
Înaltă calitate a angajaților, a resurselor firmei și a lanțului valoric;
Resursele și capacitățile firmei, strategiile, modurile și uneltele competitive folosite, alegerea piețelor țintă, percepția concurenților și valoarea înaltă livrată clienților, ca surse ale avantajului competitiv (Porter M., 1985, p. 120).
Maniera în care firmele consideră că sunt, sau pot fi competitive poate fi interpretată diferit în fiecare parte a lumii și depinde de caracteristicile pieței, de cultură, de genul de capitalism practicat, de moștenirea abilităților antreprenoriale, etc. Competitivitatea derivă din productivitatea cu care firmele aflate într-un loc oarecare utilizează munca, resursele naturale și capitalul pentru a produce bunuri și servicii de înaltă calitate (Porter M., 2008, p. 12).
Lanțul valoric
Analiza lanțului valorii ajută firmele să recunoască și să perceapă operațiunile care creează valoare. O firmă obține profit în momentul în care valoarea rezultată din vânzarea bunurilor respective este mai mare decât costurile necesare creării lor.
M. Porter folosește conceptul de „lanț de valori” ca unealtă de analiză a avantajului competitiv și împarte firma în activități care pot fi remarcate din punct de vedere strategic, pentru a putea interpreta mecanismul costurilor și sursele de diferențiere (figura nr. 2.1.1.1.)
Figura 2.1.1.1. Lanțul valoric al firmei
Sursa: Michael E. Porter, 2008, p. 46.
După părerea lui M. Porter, „(…) compatibilitatea activităților unei companii creează presiuni și stimulează îmbunătățirea eficacității operaționale, ceea ce face și mai dificilă imitarea (…). Companiile cu o compatibilitate ridicată a activităților sunt rareori ținte atrăgătoare. Superioritatea lor din punctul de vedere al strategiei și execuției nu face decât să le sporească avantajele și să le înalțe barierele care le stau în cale imitatorilor” (Porter M., 2008, p. 62).
Surse artificiale de avantaj competitiv
Avantajul competitiv al firmeor ține de posibilitatea acestora de a-și întrece concurenții. Sursele artificiale pot rezulta din politicile fiscale, bugetare și monetare. Devalorizarea monedei și a cursului de schimb valutar au un impact negativ asupra exporturilor și intervine competitivitatea artificială.
Dacă moneda rămâne pe aceeași poziție atunci rata cerșterii economice, productivitatea, exporturile și importurile, și nu în ultimul rând avantajele competitive ale firmelor nu sunt afectate pentru că prima se încorporează prin modificarea prețurilor și a cursului de schimb.
Politicile fiscale și bugetare pot susține în mod artificial competitivitatea. Acestea afectează nivelul costurilor, al veniturilor, al investițiilor care la rândul lor influențează avantajul competitiv (Ibidem, p.80).
Tipuri ale avantajului competitiv
Întreprinderile performante se grupează în două clase: firme care realizează avantaje competitive bazate pe costuri și firme care le realizează prin diferențiere.
Avantajul de cost
O întreprindere deține un astfel de avantaj în condițiile în care fabricarea produselor se face la costuri inferioare față de competitori. Există două modalități prin care se poate obține acest lucru: control asupra forțelor motrice de cost și reconfigurarea lanțului valoric.
Avantajul bazat pe diferențiere
Acest avantaj îi îngăduie întreprinderii să dicteze prețuri superioare pe piață, sau să câștige mai mulți clienți prin bunurile unice și de o valoare mai inală pe care le produce. Există un domeniu vast în care firmele pot produce bunuri unice, dar de obicei se elaborează câteva noțiuni cheie: calitate, ambalare, reclamă, distribuție și produse premiu. Acest avantaj atrage după sine o majorare a costurilor.
2.1.2 Modele de analiză a avantajului competitiv
Cele mai utilizate modele de analiză a avantajului competitiv sunt:
Modelul Peteraf
Acesta avansează teoria conform căreia pentu obținerea rezultatelor de o calitate înaltă este nevoie de capabilități și resurse, dar cele superioare rămân limitate (Segal-Horn S., 1998, pp. 19-20).
Peteraf promovează patru factori care lezează concentrarea resurselor și restrânge resursele superioare care pot fi utilizate într-o firmă și le numește „pietre fundamentale” ale avantajului competitiv. Acestea sunt: eterogenitatea, mobilitatea imperfectă, limite în competiție ex ante și limite în competiție ex post.
Modelul Grant al factorilor de succes
Grant propune două criterii pe care o firmă trebuie să le aibă în vedere pentru a supraviețui într-o industrie, și anume: trebuie să răspundă la cererea de pe piață, și să reziste pe piață. Pentru a putea îndeplini aceste obiective este nevoie de găsirea și analizarea factorilor de succes (Grant R.M., 1998, pp. 78-79).
Modelul Prahalad și Hamel
Prahalad și Hamel au avansat o nouă abordare prin lărgirea conceptelor tradiționale ale gândirii strategice conform tabelului numărul 2.1.2.1 (Segal-Horn S., 1999, p. 18).
Tabelul 2.1.2.1 Modelul Prahalad și Hamel
Sursa: adaptare după Segal-Horn S., The Strategy Reader, 1999, p. 18.
Această abordare are rolul de a trasa linii de orientare pentru firmele dintr-o anumită industrie din care decurg vectorii care stau la baza strategiei competitive. De asemenea, avantajul competitiv are la bază resursele și capabilitățile frimei (Grant R.M., 1998, pp. 126-128).
Modelul strategiilor generice al lui M. Porter
Acest model se bazează pe avantaj competitiv și scop competițional (tabelul nr. 2.1.2.2).
Tabelul nr. 2.1.2.2 Modelul strategiilor generice
Sursa: adaptare după Porter M., Competitive Advantage, 1985
Analiza SPACE
Analiza SPACE semnifică Strategic Position and Action Evaluation (figura nr. 2.1.2.3).
Figura nr. 2.1.2.3 Analiza SPACE
Forța financiară
Strategii Strategii
conservative agresive
Avantaj competitiv Forța industriei
Strategii Strategii
defensive concurențiale
Stabilitatea mediului
Sursa: adaptare după Rowe, Mason, Dickel, Strategic Management and Business Policy, 1982.
Matricea Ansoff
Această matrice ne ilustrează strategia care are ca scop dezvoltarea firmelor (tabelul nr. 2.1.2.4).
Tabelul nr. 2.1.2.4 Modelul Ansoff
Sursa: Ansoff, Corporate Strategy, 1965, p. 109.
Modelul „celor 5 forțe” ale lui Michael Porter
Forța competiției dintr-un sector de activitate poate fi măsurată cu ajutorul modelului propus de M. Porter. Cele 5 forțe sunt:
Amenințarea noilor intrați;
Amenințarea produselor de substituție;
Puterea de negociere a furnizorilor;
Puterea de negociere a cumpărătorilor;
Nivelul rivalității.
Aceste 5 forțe stabilesc rezultatele dintr-un grup de firme prin care se măsoară indicatorii de profitabilitate cu ajutorul cărora se pot enunța noi strategii de piață.
Piața Unică Europeană
Piața Unică Internă cuprinde 28 de state membre în care libertatea de circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor este garantată. Ea reprezintă un pilon al Uniunii Europene, principiile acesteia fiind specificate în tratate, iar regulile în directive și regulamente adoptate de Consiliu și Parlament.
Prin Piața Unică se dorește o creștere a standardului de viață al cetățenilor și a dezvoltării competitivității Uniunii în economia lumii. Pentru aceasta se dorește eliminarea barierelor și reducerea regulilor pentru ca cetățenii și firmele din Uniunea Europeană să se bucure de acces neîngrădit la o piață de mari dimensiuni.
În statele membre integrarea piețelor reprezintă o apropiere a tarifelor, nivelului prețurilor și salariilor. Moneda unică le perminte consumatorilor compararea prețurilor bunurilor și serviciilor. Pentru a-și atinge scopurile Piața Unică are nevoie de concurență loială și eficientă, foarte importante pentru a garnta condiții egale de concurență pentru toate întreprinderile din Europa (Bucur Oana Mădălina, 2012, p.93).
Înlăturarea barierelor de pe Piața Unică semnifică „integrarea negativă”, iar acțiunea de instituire și aplicare a reglementărilor și directivelor la nivel național reprezinta „integrare pozitivă”.
Realizarea Pieței Unice aduce beneficii atât macro, cât și microeconomice. La nivel macroeconomic se înregistrează efecte în fluxurile de forță de muncă dintr-o țară în alta; se relansează investiții prin mișcarea de capital; crește numărul achizițiilor, s.a.. La nivel micro au fost reduse costurile datorită anulării taxelor vamale intra-comunitare; au fost reduse prețurile prin creșterea competitivității; s-au înregistrat câștiguri din inovare și vastitatea produselor.
Uniunea Europeană a creat o serie de reglementări în ceea ce privește concurența, precum și politici de sprijin a firmelor mici și mijlocii și de protecție a consumatorilor pentru a garanta buna funcționare a Pieței Unice (Silași G., Rollet P., Trandafir N., Vădăsan I., 2007, p. 64).
Libertățile de circulație în Piața Unică
Libertatea de circulație a bunurilor
Prin libera circulație a bunurilor se înlătură restricțiile și este asigurat comerțul liber între statele membre ale Uniunii Europene. Principiul care stă la baza acestei libertăți este principiul recunoașterii reciproce care presupune libera circulație a mărfurilor fără a se pune accent pe normele și standardele de calitate ale produselor, dar cu condiția să se respecte regulile impuse de Uniune cu privire la protecția cosumatorului, a mediului și a sănătății.
Comisia Europeană supraveghează respectarea acestor reguli și principii și întocmește rapoarte de evaluare a statelor o dată la doi ani prin care aduce la cunoștință problemele și impune măsuri pentru rezolvarea lor, în caz contrar vor aplica sancțiuni.
Libera circulație a serviciilor
Serviciile reprezintă pe piața internă aproximativ 70% din totalul activității economice a Uniunii Europene. Bazele acestei libertăți au fost puse în 1986 și a devenit rapid sectorul cu cea mai mare capacitate de utilizare a forței de muncă, care la rândul ei a determinat o creștere a produsului intern brut comunitar.
Libera circulație a serviciilor permite ca:
Furnizorul să se deplaseze în statul de origine al cumpărătorului;
Cumpărătorul să se deplaseze în țara de origine a furnizorului;
Furnizarea de servicii să se facă prin internet, poștă, telefon, etc.
Libera circulație a persoanelor
Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene a prevăzut libertatea de circulație a angajaților în Comunitate, dar a intrat în vigoare doar în anul 1993 când s-a creat și Piața Unică. Libera circulație a persoanelor presupune eliminarea discriminărilor bazate pe naționalitate în ceea ce privește angajarea, condițiile de muncă și salariul primit de lucrători.
Spațiul Schengen a fost creat datorită diferențelor de interpretare a regulilor privind controalele la granița Uniunii. Prin acesta au fost anulate granițele externe ale statelor și au fost consolidate verificările la frontierele Uniunii Europene. În prezent, Acordul Schengen este semnat de 22 de state.
Libera circulație a lucrătorilor este stabilită de Regulamentul Comunității Economice Europene 1612/68, iar principiile care reglementează șederea temporară a angajaților într-un stat membru sunt instituite de Directiva 96/71/1/EC (Bucur Oana Mădălina, 2012, p. 101).
Libera circulație a capitalurilor
Libertatea de circulație a capitalurilor în Uniunea Europeană a fost stabilită de articolele 56-60 din Tratatul Comunității Europene prin care se interzice orice restricție referitoare la circulația capitalurilor.
Comisia Europeană a declarat că această libertate duce la o integrare tot mai adâncă și eficientizează competiția. Liberalizarea totală a circulației capitalurilor se face în trei etape:
Se acordă mai multă libertate pentru operațiuni de capital (credite comerciale, investiții directe);
Se liberalizează operațiunile cu titluri financiare (obligațiuni);
Se liberalizează operațiunile de împrumuturi financiare.
2.2.2 Competitivitatea pe Piața Unică
Competiția economică se clasifică în competiție deschisă, care se derulează în mod direct cu mediul de afaceri și indirect cu concurenții, și competiție închisă, în care competitorii se întrec pentru câștig.
Câteva principii inportante care determină competitivitatea sunt:
Nevoia de reguli;
Nevoia de libertate în cadrul regulilor;
Nevoia de dinamism în cadrul regulilor;
Nevoia de adaptare adecvată a regulilor;
Nevoia de reguli morale.
Dezvoltarea procesului de integrare a întărit mediul concurențial în Uniune. Înlăturarea piedicilor din calea schimburilor comerciale și garantarea protecției consumatorilor au constituit o prioritate pentru Comunitatea Europeană în vederea realizării Pieței Unice.
Productivitatea are un rol important în susținerea competitivității unui stat. Inovarea produselor și serviciilor duce la creșteri de productivitate și la acumulare de capital. Firmele existente pe piață trebuie să se orienteze nu numai spre piețe interne, dar și spre cele externe, deoarece bunurile și serviciile companiilor care operează la scară globală se bucură de recunoaștere din partea cumpărătorilor, care la rândul lor se bucură de prețuri mai mici (Porter M.E., 2001, p. 105).
Metodologie și date și Rezultate Competitivitatea României și a Regiunii Vest
Structura regional teritorială a României
În Uniunea Europeană, dezvoltarea regională și structura teritorială a statelor membre sunt foarte importante, iar politicile din aceste domenii sunt îndelung dezbătute. Parlamentul European a atribuit regunii următoarea definiție: „Un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă, sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populația posedă anumite elemente comune și dorește să-și păstreze specificitatea astfel rezultată, și să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social și economic” (Planul de Dezvoltare Regională 2007-2013, www.adrvest.ro).
Organizarea teritorială a unui stat implică întocmirea anumitor planuri de acțiune pe termen lung, de aceea în țara noastră nu s-a pus foarte mult accent pe acest domeniu. Au fost accesate fonduri doar pentru planuri pe termen scurt, cu efecte vizibile pentru comunitățile locale. În context european, România trebuie să contureze o coeziune teritorială prin crearea unor regiuni competitive și dezvoltate din punct de vedere economic care să aducă câștiguri importante fără prea mari investiții.
Regiunile de dezvoltare sunt alcătuite din 4-7 județe vecine cu un nivel de dezvoltare asemănător, care s-au grupat în mod voluntar pe baza unor acorduri semnate între reprezentanți ai Consiliilor Județene și ai Consiliului Municipiului București. Acestea sunt conforme cu nivelul NUTS II din Nomenclatorul Unităților Statistice Teritoriale ale EUROSTAT.
În studiile de specialitate regiunea este definită ca o zonă cu anumite caracteristici asemănătoare care o diferențiază de alte zone. Există criterii stabilite care delimitează un terioriu: criteriul geografic, criteriul administrativ și cel economic.
În Uniunea Europeană, regiunile sunt clasificate în:
Regiuni politice care au capacități proprii în materie legislativă, dar sistem judecătoresc doar la nivel central (Spania, Italia);
Regiuni încorporate care au dus la crearea unui stat, dar au o anumită independență (Marea Britanie);
Regiuni diversificate în care se regăsesc criterii teritoriale, politice și culturale (Belgia înainte de a deveni stat federal);
Regiuni administrative create prin descentralizare care sunt autonome (Franța);
Regiuni create prin deconcentrare (Grecia);
Regiuni create prin cooperare (România).
În România, discuțiile despre dezvoltarea regională au început încă din anii 1970, când a apărut Planul Național Unic de Stat care a avut ca obiectiv o aliniere a dezvoltării industriale la nivelul județelor. În anul 1996 politica regională a devenit parte a politicilor economice și sociale. Următorul an a fost adoptată Carta Verde a Dezvoltării Regionale în care s-au pus bazele politicilor de dezvoltare regională. În 1998 a fost adoptată Legea 151/1998 a dezvoltării regionale și au fost create 8 regiuni fără rol administrativ. În 2004 au fost instituite Agențiile de Dezvoltare Regională și a fost adoptat Programul Operațional Regional pentru perioada 2007-2013 (Bucur Oana Mădălina, 2012).
Regiunile de dezvoltare a României sunt:
Regiunea Nord-Est: Bacău, Vaslui, Neamț, Iași, Botoșani, Suceava;
Regiunea Sud-Est: Constanța, Tulcea, Brăila, Buzău, Vrancea, Galați;
Regiunea Sud Muntenia: Călărași, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Prahova, Dâmbovița, Argeș;
Regiunea Sud-Vest Oltenia: Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinți;
Regiuniea Vest: Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș, Arad;
Regiunea Nord-Vest: Bihor, Cluj, Sălaj, Satu Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud;
Regiunea Centru: Alba, Sibiu, Mureș, Brașov, Covasna, Harghita;
Regiunea București: Mun. București, Ilfov.
Analiza SWOT a regiunilor României
„Analiza SWOT este o metodă consacrată în management, utilizată în analiza organizațiilor, dar și a proiectelor și strategiilor etc.” (Albu M., Mocanu C., 2006, p. 117). Această analiză are în vedere patru elemente prin care se studiază un sistem:
Puncte tari (strenght);
Puncte slabe (weaknesses);
Oportunități (opportunities);
Riscuri (threats).
Punctele tari și slabe definesc ceea ce se întâmplă în interiorul sistemului analizat, iar oportunitățile și riscurile caracterizează factori ce vin din exterior pe care sistemul nu îi poate înfrâna. Aceste instrumente ajută la analiza și identificarea strategiilor oportune pentru o firmă.
În ceea ce privește Regiunea Nord-Est, Analiza SWOT ne relevă următoarele (Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/1.NE_ro.pdf ):
Regiunea Sud-Est se caracterizează prin (Regiunea Sud-Est, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/2.SE_ro.pdf):
În regiunea de dezvoltare Sud Munenia, analiza SWOT ne arată (Regiunea de Dezvoltare Sud, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/3.S_ro.pdf):
Regiunea Sud-Vest Oltenia are (Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/4.SW_ro.pdf):
Prin Analiza SWOT, regiunea de dezvoltare Vest are următoarele (Regiunea Vest – AnalizaSWOT versiunea 2014, www.adr5vest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest%20-%20AnalizaSWOT%20versiunea%202014.pdf):
Regiunea Nord-Vest se caracterizează prin (Regiunea de dezvoltare Nord-Vest, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/6.NV_ro.pdf):
În regiunea Centru, există următoarele caracteristici (Regiunea de dezvoltare Centru, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/7.C_ro.pdf):
Analiza SWOT în regiunea București-Ilfov (Regiunea de dezvoltare București-Ilfov, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf):
Competitivitatea României în raport cu Strategia Europa 2020
Strategia Europa 2020 are în vedere creșterea economică și coeziunea teritorială și socială pentru următorii zece ani. Pentru a atinge prioritățile propuse, o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, au fost formulate cinci obiective, și anume:
O rată de ocupare de 75% în rândul persoanelor cu vârsta între 20-64 de ani;
Investiții publice și private de 3% din PIB-ul Uniunii pentru cercetare și dezvoltare;
Îndeplinirea obiectivului 20/20/20, reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabilă și creșterea eficienței energetice cu 20%;
Creșterea cu aproximativ 40% a ratei absolvenților de studii superioare sau echivalente în rândul populației cu vârsta de 30-34 de ani și scăderea abandonului școlar cu 10%;
Scăderea ratei persoanelor care suferă de sărăcie și excluziune socială.
Statele membre își pot stabili ținte proprii cu privire la obiectivele Strategiei, dar trebuie să țină seama ca la nivelul Uniunii să se atingă cele stabilite. În 2011, România a elaborat Planul Național de Reformă prin care și-a propus ca până în 2020 să aibă o rată de ocupare de 70% în rândul populației cu vârsta între 20-64 de ani; un nivel al investițiilor publice și private de 2% din PIB în cercetare și dezvoltare; reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o rată de 24% a consumului de energii regenerabile, o scădere de aproximativ 19% a consumului de energie primară; scăderea ratei abandonului școlar la aproximativ 11%, rata persoanelor cu vârsta de 30-34 de ani care beneficiază de educație terțiară sau echivalentă trebuie să ajungă la 27%; se are în vedere scăderea populației care suferă de sărăcie și excluziune socială (Departamentul pentru Afaceri Europene, 2011).
Obiectivul ocupare
Conform Comisiei Naționale de Prognoză, țintele naționale privind ocuparea în rândul populației cu vârsta 20-64 de ani sunt următoarele (B= bărbați, F= femei, T= total populație):
Din graficul de mai jos (Fig. 3.1.2.1.) se pot distinge următoarele:
Rata de ocupare a forței de muncă va avea un caracter dinamic până în 2020;
Anual, în cadrul grupei de vârsta 20-64 ani va exista o creștere per total cu 0,49%, în situația femeilor va crește cu 0,96%, iar în cazul bărbaților cu 1,58%;
În perioada analizată diferența ratei de ocupare între sexe scade cu aproximativ 1,09%, este în concordanță cu principiul european care promovează egalitatea de gen;
Din 2015 ritmul de creștere al ratei ocupării la femei se va accentua față de cel al bărbaților.
Figura 3.1.2.1 Ținte naționale privind ocuparea
%
Sursa: Comisia Națională de Prognoză
Rata de ocupare la nivelul populației active a avut un trend pozitiv față de anul anterior (Fig. 3.1.2.2). Bărbații și persoanele cu reședința în mediul rural au înregistrat creșteri ale procentului de ocupare. Creșterea ratei de ocupare poate fi obținută prin reformarea organizării ocupării la nivelul sectoarelor economice.
Figura 3.1.2.2 Evoluția ratei de ocupare pe grupe de vârstă în România
Sursa: Ocuparea și șomajul în trimestrul III 2013, www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/somaj/somaj_IIIr_13.pdf, p. 2
Ritmul în care va crește ocuparea forței de muncă în țara noastră în cadrul categoriei de vârstă 20-64 de ani, va fi mai accentuat față de media ocupării în Uniune. Din aceasta putem trage concluzia că România nu va crea dificultăți în atingerea obiectivului, ci va avea o medie mai mare decât cea preconizată.
Obiectivul cercetare-dezvoltare
Coeficientul de finanțare în domeniul cercetare, dezvoltare și invoare din PIB se calculează ca proporție a alocărilor finaciare provenite din investiții publice sau private. România și-a propus ca până în 2020 să aloce 2% din PIB pentru acest domeniu.
Rezultatul comparativ al valorilor cheltuielilor de cercetare și dezvoltare din PIB în România și Uniunea Europeană (Tabelul 3.1.2.3), pe perioada analizată, pentru finanțările GERD (indicator al cheltuielilor totale de cercetare și dezvoltare) sunt cu aproximativ 1.4%, și 1% pentru finanțările BERD (indicator al cheltuielilor de cercetare și dezvoltare realizate la nivelul firmelor fără a ține seama de unde vin banii) mai mari la nivelul UE 27.
Tabelul 3.1.2.3 Valoarea comparativă a cheltuielilor în domeniul cercetării
și al dezvoltării din PIB în România și UE 27
%
Sursa: Prelucrare date – Eurostat
În acest context, obiectivul propus în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea în țara noastră este destul de greu de atins pentru că în momentul de față reprezentăm circa 30% din valoarea totală și atingem aproximativ 73% din obiectivul stabilit în Strategie.
Obiectivul educație
Rata de părăsire timpurie a școlii este determinată din totalul populației cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, care nu este cuprinsă în nici o formă de învățământ.
Rata părăsirii timpurie a școlii (Tabelul 3.1.2.4.) a înregistrat până în 2010 o scădere cu o rată medie anuală de 2,6%. După acest an a început să scadă din nou, dar este peste limita maximă stabilită în Strategie. Ținta națională cu privire la rata părăsirii timpurii a școlii până în anul 2020 se dorește a fi de 11,3%, un scenariu realist adoptat de Guvernul României.
Tabelul 3.1.2.4. Evoluția ratei părăsirii timpurii a școlii în România
%
Sursa: Prelucrare date Eurostat
Obiectivul privind trinomul 20x20x20
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (gazele care fac parte din Protocolul de la Kyoto: dioxid de carbon, metan, oxid de nitrați, și așa numitele F-gaze) se obține prin calcularea ratei dinamice a cantității acestora. Obiectivul constă în diminuarea gazelor cu 20 de procente față de nivelul lor din anul 1990.
După cum rezultă în figura de mai jos (Fig. 3.1.2.5.), emisiile de gaze cu efect de seră s-au menținut aproximativ constante pe perioada analizată după anul 1990, iar anul 2010 s-a remarcat prin cel mai mic procent înregistrat, de 47,7%. Țara noastră și-a propus să stabilească ținta prevăzută în Strategia Europa 2020 și să reducă emisiile de gaze cu 20%.
Figura 3.1.2.5. Evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră
(GES) raportată la anul 1990
%
Sursa: Prelucrare date Eurostat
Ponderea surselor regenerbile de energie în consumul final se stabilește prin raportul dintre valoarea consumului de energie din resurse regenerabile și valoarea consumului final brut de energie. Ținta pentru România este de 24% pentru anul 2020.
Din figura de mai jos (Fig. 3.1.2.6.) rezultă faptul că România deține o poziție mai avantajoasă decât UE27 în ceea ce privește acest indicator. Pe perioada analizată, creșterea valorii indicatorului pentru România a fost de două ori mai mare decât cea a UE27. Din aceasta decurge faptul că obiectivul național al țării noastre va fi mai mare decât media Uniunii.
Figura 3.1.2.6. Evoluția surselor de energie regenerabilă
în consumul final brut în România și UE27 (%)
Sursa: Prelucrare date Eurostat
Eficiența energetică este calculată ca raport al intensității energetice în diferite monente de timp. Intensitatea energetică este determinată de raportul dintre valoarea consumului final brut de energie exprimat în TEP (Ton equivanet petroleum) și valoarea PIB-ului. Creșterea eficienței energetice se exprimă prin reducerea alternativă a consumului de energie primară, a celui de energie finală sau a intensității energetice a economiei naționale. Energia primară consumată de România la nivelul anului 2020, se prevede a fi de 53 de milioane de TEP, valoare prin care se atinge ținta națională de 19%.
Obiectivul sărăcie și excluziune socială
În Uniunea Europeană dacă salariul unei persoane depășește cu puțin rata de 60% a salariului mediu anual la nivel național, aceasta înseamnă că persoana respectivă trăiește în sărăcie. Politicile salariale și sociale din România ultimilor douăzeci de ani au ținut în sărăcie un număr important de persoane care muncesc. Ca urmare a acestor factori, țara noastră are cel mai mic salariu minim din Uniunea Europeană, 159 de euro.
Rata sărăciei se poate determina prin:
Rata sărăciei totale se calculează prin coeficientul persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe persoană adultă sunt mai mici decât pragul de sărăcie superior;
Rata sărăciei relative rezultă din raportul persoanelor dintr-o gospodărie cu vârsta de peste 0 ani care au un venit echivalent disponibil mai mic de 60% din venitul median disponibil pe membru în gospodărie;
Rata sărăciei severe se determină prin coeficientul persoanelor dintr-o gospodărie ale căror cheltuieli de consum pe adult sunt mai mici decât pragul de sărăcie inferior (Bucur Oana Mădălina, 2012, p. 189
O analiză a competitivității în Regiunea de Dezvoltare Vest
Regiunea de dezvoltare Vest se deosebește de celelalte regiuni printr-o activitate economică întreprinsă de un număr mic de sectoare în care se concentrează cea mai mare parte a forței de muncă, a exporturilor și a cifrei de afaceri. Cele mai multe întreprinderi mari din regiune care dețin capital majoritar străin, nu se orientează spre celelalte regiuni pentru a-și înmulți unitățile de producție, și se axează pe un anumit model și număr de produse. Anumite studii au ajuns la câteva concluzii cu privire la firmele din această regiune, ele par să se axeze doar pe producția de bază, fapt ce duce la o stagnare a activităților care necesită un aport semnificativ de competențe și cunoștințe.
Întreprinderile mici și mijlocii din Regiune au o pondere scăzută în anumite sectoare, din aceasta rezultă faptul că organizarea pieței este propice creșterii productivității în anumite industrii, cum ar fi: materiale plastice și cauciuc, echipamente electrice, ș.a. . Sectoarele în care IMM-urile sunt în limite acceptabile sunt: instalații, produse farmaceutice, îmbrăcăminte, ș.a. . Industria alimentară, produsele din lemn, industria textilă, cea a substanțelor chimice, produsele din piele, industria celulozei, a mobilei, a autovehiculelor, în toate acestea numărul IMM-urilor este scăzut și din această cauză productivitatea scade.
Din toate aceste date reiese faptul că, ar trebui că politica industrială să dezvolte și să încurajeze inițiative pentru IMM-uri cu rolul de a le spori competitivitatea în concordanță cu firmele mari.
Cele mai importante industrii din Regiunea Vest sunt: industria auto, industria agroalimentară și cea textilă. Pentru ca deciziile de impotanță majoră în aceste sectoare să nu mai vină din străinătate, este necesar ca ele să beneficieze de aproximativ aceleași tehnologii și inovări ca și în celelalte state dezvoltate și de sprjinul sectorului public.
Sectorul auto este cel mai mare angajator și a înglobat creșterea vastă a randamentului și a forței de muncă din regiune între anii 2008 și 2010 (Tabelul 3.2.1). Rata anuală de creștere a cifrei de afaceri a fost de aproximativ 13,1%, iar rata forței de muncă a crescut cu 1,2% pe an. Acest sector nu este doar un important motor de dezvoltare, ci și principala industrie de export împreună cu cea textilă, de îmbrăcăminte și electrocasnice. Până în anul 2005 industria de încălțăminte și îmbrăcăminte a dominat piața, pentru ca mai apoi industria de automobile să performeze în privința creșterii forței de muncă, a cifrei de afaceri și a exportului.
Tabelul 3.2.1. Sectoare dominante pe exporturi ( %)
Sursa: Calcul al personalului Băncii Mondiale bazat pe date vamale de la INS
În interiorul industriei auto există diferențe între producătorii de piese și elemente componente legați la piețele de export și companiile din sectoarele auxiliare care prestează servicii pe piețele locale. Primii au avut o creștere a cifrei de afaceri de 20,5% și a forței de muncă de 10,6%, pe când cei din urmă au înregistrat o creștere de 3,5% a cifrei de afaceri, dar forța de muncă a scăzut cu 12,2%.
Între anii 2008-2010, industria textilă a cunoscut o creștere mai mică a cifrei de afaceri, de aproximativ 12% pe an, dar o scădere drastică a forței de muncă, de aproape 19% anual. Sectoarele de îmbrăcăminte și încălțăminte au înregistrat declinuri de 8,8%, respectiv 10,7% în ceea ce privește forța de muncă și o creștere a cifrei de afaceri de 6,3% și 3,8%. (www.adrvest.ro/attach_files/
România_West_Competitiveness_Assessment_ROversion.pdf).
Industria TIC în totalitatea sa a cunoscut o rată de scădere a cifrei de afaceri de 11,5% și a forței de muncă de 7,7%, scădere determinată de căderea sectorului telecomunicațiilor.
Pentru viitorul apropiat, în industria agroalimentară trebuie să se pună mai mult accent pe produsele locale și să se realizeze acorduri cu lanțuri de distribuție. În vederea realizării unei modernizări a IMM-urilor în această industrie, sunt necesare investiții în cercetare și dezvoltare, precum și un suport financiar și de marketing
Indicatorii performanțelor economice ale unei regiuni sunt relevați de productivitatea afacerilor, nivelul de dezvoltare și potențialul de export al serviciilor și bunurilor pe care le creează. Dezvoltarea economică este, în mod obișnuit, formulată prin Produsul Intern Brut, prin care se evaluează rezultatele economice obținute în intreriorul granițelor unui stat sau regiune.
Din figura de mai jos (Fig. 3.2.2.), reiese faptul că în 2011, Regiunea Vest a ocupat penultima poziție cu 13.042 milioane de euro. Economia Regiunii Vest a avut o pondere de aproximativ 40% din volumul economiei Regiunii București-Ilfov.
Figura 3.2.2. PIB-ul regiunilor 2007-2011 – mil. euro
Sursa: Prelucrare date Eurostat
Regiunea de Dezvoltare Vest a cunoscut o creștere economică dimanică în ceea ce privește evoluția PIB-ului (Fig. 3.2.3.) până în anul 2008, iar din 2009 a reînceput să crească. În termeni nominali, valoarea PIB-ului în perioada analizată a crescut de aproximativ 3 ori, cu o rată medie anuală de 13,2% în primii opt ani, iar din 2009 cu aproximativ 3,8%.
Figura 3.2.3. Evoluția PIB-ului Regiunea Vest 2000-2011 – mil. euro
Sursa: Prelucrare date Eurostat
Cei mai importanți factori care fac diferența între gradul de dezvoltare și evoluția sectoarelor economiei într-o regiune țin de nivelurile diferite de productivitate și valoare adăugată din cadrul industriei. Pentru a spori productivitatea generală este nevoie de reorganizarea economiei prin sprijinirea sectoarelor mai productive.
În anul 2009, Regiunea Vest a avut o pondere de aproximativ 10,3% din Valoarea Adăugată Brută totală a României, aproape 9% din VAB în administrația publică și servicii comunitare, comerț, transporturi, hoteluri, restaurante și construcții, 12% în industrie și agricultură și aproximativ 11% în intermedieri imobiliare și financiare.
Cele mai importante sectoare cu valoare ridicată în VAB sunt:
Industria, ocupă locul 3 în România cu 32,1%;
Comerțul en-gros și en-detail, 21%;
Asigurări sociale din finanțări publice, apărare și administrație publică, 11,4%;
9,4% construcții, 9,2% tranzacții imobiliare, pescuit, silvicultură și agricultură 7,3%;
Servicii 25,9%;
Comunicații și informații 3,4%, servicii administrative și de suport 2,5%.
La nivelul județelor din regiune nu există mari diferențe în ceea ce privește structura economică și VAB, ele sunt împărțite în următoarele categorii:
Județul Caraș-Severin este orientat în mare parte spre agricultură, cu 12,4% din totalul calculat pe țară; o pondere mai ridicată a comerțului en-gros și en-detail de 28,7%; industria înglobează aproximativ 20,7%, iar sistemul de asigurări sociale, administrație publică și apărare cuprinde 12,6%.
Județele Arad și Hunedoara sunt orientate către industrie, 35,1% și respectiv 31,3%, dar și către comerț cu ridicata și cu amănuntul, 18,6% și 22,6%; iar valoarea serviciilor este apropiată de cea generală.
Județul Timiș are o pondere mare în sectorul servicii, cu 53% din total și în industrie cu 34,1%; agricultura reprezintă 6,9%; intermedierile financiare și imobiliare au o pondere de 17,6%. Acesta produce între 40 și 48% din VAB regională.
Gradul de ocupare al forței de muncă în anul 2010 s-a caracterizat printr-o valoare ridicată în sectorul agriculturii, cu aproximativ 29,1%, în industrie cu 20,7%, comerț 20,3%, administrație pulică, activități casnice și servicii comunitare 11,9%, construcții 7,5% și comunicații și informații 1,6%.
După o analiză comparativă a Regiunii Vest cu UE27, am concluzionat că cea dintâi se remarcă printr-o valoare mai mare a ocupării în industrie 10,2 puncte procentuale și în agricultură 19,9 puncte procentuale, peste media UE27. În sectoarele construcții, tranzacții imobiliare, comunicații și informații valorile sunt asemănătoare cu media UE27.
La nivelul industriilor, productivitatea reprezintă valoarea adăugată brută per salariat. Din acest punct de vedere, sectoarele economice ale regiunii se diferențiază. În marea lor majoritate sunt peste media României, dar foarte aproape de aceasta, făcând excepție sectorul agriculturii cu 173% din medie și cel al comunicațiilor cu 125% din medie. La polul opus, sectorul de intermedieri financiare și asigurări se situează sub medie, cu doar 54%.
Regiunea de Dezvoltare Vest s-a specializat în următoarele sectoare (cu cât valoarea indicatorului este mai mare decât 1, cu atât este mai mare specializarea):
Sănătate și asistență socială (1,9), cu o valoare a ocupării forței de muncă de aproximativ 5%, este specifică în toate județele, cu excepția județului Arad;
Industrie extractivă și minerit (1,7), în județul Hunedoara (6,5), ceea ce semnifică o valoare scăzută a ocupării pe regiune, de 31,3%;
Comerțul (1,0) ocupă locul al treilea în ceea ce privește ocuparea cu 14,2%, această specializare nu este caracteristică județului Caraș-Severin
Industria prelucrătoare (1,4) reprezintă sectorul cu cea mai ridicată pondere a ocupării, de 23,8% și se regăsește în special în județele Timiș și Arad;
Agricultură, vânătoare și silvicultură (0,9) cu o valoare a ocupării de 25,1% în regiune, această specializare se regăsește în toate județele;
Producerea și furnizarea de energie electrică și de termoficare (1,2) au un grad de ocupare de 1%;
Restaurantele și hotelurile (1,1) realizează un grad de ocupare de 1,7%;
Alte activități și servicii, (1,1) au un grad de ocupare de aproximativ 2%.
În comparație cu celelalte regiuni ale Uniunii Europene, Regiunea Vest este specializată în:
Producția bunurilor din cauciuc și mase plastice, 1,20 în cadrul țării și 1,03 în Uniune; o pondere cu 23% mai mică decât cea mai specializată regiune a UE (Auvergne, Franța);
Fabricarea de mașini și echipamente pentru acestea, 1,21 în România și 0,95 în Uniune;
Transportul aerian reprezintă 1,47 în țară și 0,64 în UE, o diferență de doar 3% față de cea mai specializată regiune (Londra) (adrvest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest%20%E2%80%93%20Competitivitate%20regionala.pdf).
Organizarea întreprinderilor în Regiunea Vest
După cum am mai menționat, întreprinderile care au sediul în Regiunea Vest nu tind să își extindă activitatea în alte regiuni. Firmele care totuși o fac, își relocă doar o mică parte a activităților.
În 2010, în Regiunea Vest au avut sediul 4.059 de întreprinderi. Din cele 4.587 de fabrici deținute de acestea (Tabelul 3.2.1.1), doar 252 au fost situate în alte regiuni. Majoritatea acestor fabrici din afara regiunii aparțin în mod preponderent unor firme mici care sunt specializate în comerț en-gors și producerea de substanțe chimice. Aceste date ne sugerează faptul că economia Regiunii Vest este relativ independentă.
Tabelul 3.2.1.1. Întreprinderi care au sediul în Regiunea Vest
și dețin fabrici în celelalte regiuni (2010)
Sursa: Calcul al Băncii Mondiale pe baza datelor din ASI
În Regiunea Vest există trei tipuri de firme care au rezultate foarte bune în ceea ce privește cifra de afaceri și forța de muncă față de media din regiune, acestea sunt: firmele mari, cele cu capital majoritar străin și firmele exportatoare.
Firmele mari reprezintă firme care au peste 250 de angajați. Între anii 2008 și 2010, aceste firme au raportat o creștere a cifrei de afaceri de 37,6%, chiar dacă rata forței de muncă a scăzut cu 7 procente.
Firmele cu capital majoritar străin au indicat cele mai mari rezultate înregistrate între anii 2008-2010. Au avut o cifră de afaceri de 62,4% pe an, în creștere față de anii anteriori, și un grad ridicat al forței de muncă de 3,1% pe an.
Din 2008 până în 2010, firmele exportatoare au înregistrat o creștere de aproximativ 53,5%, pe când cele non-exportatoare au înregistrat un declin de -1,5%. Rata forței de muncă a scăzut cu doar 0,8 procente pe an, iar a firmelor care nu fac exporturi, cu 13%.
În anul 2010, la nivel de județ, bunurile exportate din Regiunea Vest au reprezentat:
În județul Arad cele mai exportate bunuri au fost echipamente electrice, aparate/mașini mecanice (29,7%); echipamente auxiliare pentru transport (24,7%); textile (12,7%); piei brute, finite, cu blană și produse din acestea (2,4%); animale vii și produse din animale (1,5%).
În județul Caraș-Severin bunurile exportate au fost echipamente auxiliare pentru transport (30,3%); metale comune și articole din acestea (26%); echipamente electrice, aparate mecanice (17,6%); produse din lemn (10,7%) și materiale textile (10,5%).
Județul Hunedoara se remarcă prin echipamente electrice, aparate mecanice/mașini (46,2%); textile (12,4%); metale comune și produse din lemn (6,9%); încălțăminte (6,7%); echipamente auxiliare pentru transport (6%); piei brute, finite, cu blană și produse din acestea (3,9%).
Județul Timiș a exportat aparate mecanice/mașini, echipamente electrice (37,2%); cauciuc, mteriale plastice și articole din acestea (14,3%); echipamente auxiliare pentru transport (11%); încălțăminte (9,6%); instrumente și aparate optice, cinematografice sau fotografice, de precizie, măsură sau control, aparate și instrumenete medico-chirurgicale (7,1%). Din județ se exportă 95% din totalul pe regiune de grăsimi vegetale sau animale; 84,9% produse ale industriei chimice; 80,5% articole de piatră, ciment ș.a.; peste 50% animale vi și produse ale regnului animal și diverse mărfuri ( adrvest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest%20%E2%80%93%20Competitivitate%20regionala.pdf).
Există o diferență mare între județele din Regiune cu privire la firmele exportatoare care au sediul aici. Aproximativ 74% din acestea sunt situate în județele Timiș și Arad. În ceea ce privesc rezultatele, județul Timiș este cel mai performant, cu o excepție, productivitatea capitalului care este mai ridicată în Arad.
Pe primele trei locuri din România în ceea ce privește comasarea firmelor exporatoare sunt Regiunile București-Ilfov, Centru și Nord-Vest (Tabelul 3.2.1.2.). Regiunea Vest ocupă locul al patrulea cu 10,7%.
Tabelul 3.2.1.2. Distribuția regională a firmelor
exportatoare și non-exportatoare (2010)
Sursa: Calcul al personalului Băncii Mondiale pe baza datelor din ASI
Există anumite firme care prezintă un interes aparte deoarece ajută la indicarea unui bun antreprenoriat, dar și datorită contribuției lor la ocuparea forței de muncă. Aceste firme sunt numite „gazele”, din cauza creșterii cifrei lor de afaceri de cel puțin 25% timp de peste 3 ani.
Firmele gazelă au fost concentrate în Regiunile București-Ilfov, Centru și Nord-Vest (Fig, 3.2.1.3), în timp ce Regiunea Vest a ocupat doar locul 6 cu 10,54%. Însă, în ceea ce privește numărul de firme gazelă din numărul total de firme, în Regiunea Vest există a doua cea mai ridicată probabilitate de a avea o firmă de acest tip, 4,5% după Regiunea Centru cu 5,3%.
Figura 3.2.1.3. Firmele gazelă pe Regiuni (2010)
%
Sursa: Calcul al personalului Băncii Mondiale pe baza datelor din ASI
Majoritatea firmelor gazelă din Regiunea Vest au capital majoritar străin. Acest fapt dovedește importanța acestor firme în dezvoltarea regiunii și a exportului. Specializarea sectorială a firmelor gazelă în regiune se concentrează pe activități de producție. Articolele de îmbrăcăminte, articolele din metal, produsele alimentare și producția de bunuri din cauciuc sunt sectoarele care înregistrează cel mai mare număr de firme menționate mai sus (www.adrvest.ro/attach_files/Romania_West_Competitiveness_Assessment_ROversion.pdf).
Provocări pentru competitivitatea Regiunii Vest
Firmele din Regiunea Vest sunt tot mai puține și majoritatea celor care mai sunt pe piață, sunt axate pe o gamă mai mică de produse, în principal în sectorul auto. Competitivitatea în sectoarele în care se cere un nivel înalt de cunoștințe și aptitudini pare să fie scăzută. Câteva exemple ar fi: în industria auto din Regiune se asigură salarii cu 13% mai mici decât media națională pe sector, iar bunurile de export au un nivel tehnologic mediu spre scăzut. Sectorul TIC are o pondere redusă și un rezultat scăzut față de alte regiuni, acesta asigurând doar 20% din cifra de afaceri din Regiune. În sectorul agroalimentar aproximativ 50% din producție rezultă din activități în care nivelul de tehnologie este redus, conservarea și prelucrarea cărnii, cultivarea de legume, semințe, cereale și producția de pâine (www.adrvest.ro/attach_files/Romania_WestCompetitiveness_Assessment_ROversion.pdf, p. 35).
Pentru ca Regiunea Vest să se dezvolte din punctul de vedere al competitivității trebuie să se ia o serie de măsuri. În primul rând, politicile publice trebuie să stimuleze atât firmele mari, cât și IMM-urile. Acestea din urmă pot avea un caracter dimanic, inovativ și pot crea locuri de muncă. În al doilea rând, este nevoie de strategii precise pentru obținerea unei valori adăugate mai mari în sectoarele tradiționale ale Regiunii. În cele din urmă, este nevoie de o creștere a activităților și serviciilor care impun o contribuție importantă de cunoștințe.
Cheltuielile din sectorul privat în ceeea ce privește cercetarea și dezvoltarea reprezintă o pondere scăzută. În anul 2009 firmele private au alocat pentru acest sector doar 0,05% din PIB, o proporție cu mult sub media Uniunii Europene, de 1,25%. Aceste cheltuieli au plasat Regiunea pe ultimul loc ca valoare a cheltuielilor împreună cu Regiunea Sud-Vest Oltenia. Rata de angajare în acest sector este foarte scăzută.
În sectorul auto, datorită ratei în creștere a șomajului în județele Timiș și Arad, este probabil ca salariile să crească și industria să întâlnească concurență din partea altor regiuni în care salariile să fie mai mici, de exemplu Serbia și Bulgaria. În consecință, este necesară o direcție către activități cu o valoare adăugată mai mare. Dacă ar fi optimizată infrastructura rutieră și cea electrică în principal, în județele Hunedoara și Caraș-Severin, s-ar putea realiza un sistem dual în regiune prin relocarea activităților care impun o contribuție semnificativă de forță de muncă în afara județelor Timiș și Arad și o amplificare a activităților cu o valoare adăugată mai mare în județele din urmă.
Pentru a corespunde cerințelor actuale în materie de inovare, industria de automobile are nevoie de: piese auto de înaltă calitate oferite de furnizori locali, persoane cu un grad ridicat de calificare, o structură locală bazată pe cercetare, dezvoltare și inovare în care să se producă prototipuri sau componente personalizate (www.adrvest.ro/attach_files/Romania_West
Competitiveness_Assessment_ROversion.pdf, p. 45).
Întreprinderile de materiale textile din Regiune au înregistrat rezultate satisfăcătoare atât în timpul crizei economice și financiare, cât și în ultima perioadă. Bunurile care ajung pe piață sunt în mare parte bunuri de nișă și produse textile pentru cumpărători cu capital majoritar străin. Tehnologiile utilizate în frimele locale sunt importate din străinătate, respectiv Germania, Japonia și Itaila. Nici un departament local din cercetare și dezvoltare nu este apt pentru a face modificări în tehnologiile utilizate cu scopul de a le adapta la nevoile întreprinderilor locale. Din acestea rezultă faptul că crearea de valoare adăugată se va face prin instituirea de servicii financiare, de cercetare, vânzări, design și marketing.
Sectorul de textile are nevoie de inovare în crearea și procesarea produselor, precum și în modificarea sau reproducerea utilajelor sau mașinilor importate din străinătate, cu scopul de a le potrivi cererilor locale și pentru că firmele să își dezvolte propriile mărci sau modele.
Industria agroalimentară are o rată scăzută a exporturilor și nu are un aport ridicat în productivitatea din Regiune. Activitățile din acest sector prezintă o valoare adăugată scăzută. Provocările importante pe termen scurt țin de legăturile stabilite cu mari lanțuri de distribuție, îmbunătățirea marketingului și vânzarea profitabilă.
În acest sector sunt prezente foarte multe firme mici și mijlocii care ar putea beneficia de politici și inițiative, cum ar fi inițiative de finanțare a IMM-urilor, politici de dezvoltare a infrastructurii în vederea îmbunătățirii standardelor de calitate, politici de marketing pentru crearea unei mărci regionale, siguranță și sănătate (www.adrvest.ro/attach_files/Romania
_West_Competitiveness_Assessment_ROversion.pdf, p. 49).
Valabilitatea resurselor în industria agroalimentară este foarte scăzută, de aceea este nevoie de investiții în cercetarea de bază și aplicată pentru creșterea competitivității. După cum se cunoaște, Universitățile de agricultură, veterinară și de inginerie alimentară din Regiunea Vest sunt recunoscute pe plan național și ar trebui pus mai mult accent pe inovare în acest sector.
Ocuparea forței de muncă în industria de dezvoltare și software reprezintă o pondere mare în Regiune. Superioritatea Regiunii Vest în comparație cu celelalte Regiuni în ceea ce privește acest sector, o reprezintă un nivel ridicat de competențe și salarii scăzute. Companiile internaționale care au ales Timișoara pentru a-și deschide puncte de lucru în defavoarea altor orașe, au făcut-o pentru valorificarea beneficiilor locale care se referă la salarii scăzute și competențe nevalorificate.
În sectorul privat se poate pune accent pe următoarele domenii: firmele recent înființate au nevoie de un mediu favorabil pentru a putea rămâne pe piață; accesul la internet să se facă cu mai multă ușurință; creșterea ratei forței de muncă înalt calificate; asistență pentru firme în vederea contactului cu clienți globali; o optimizare a politicii privind brevetarea; dezvoltarea incubatoarelor de afaceri pentru a răspunde la nevoile sectorului și dezvoltarea relațiilor cu utilizatorii.
Dezvoltarea Regiunii Vest 2014-2020
Regiunea de dezvoltare Vest a înregistrat progrese la nivel național în ceea ce privesc indicatorii relevanți, dar la nivelul Uniunii Europene rămâne o regiune mai puțin dezvoltată. Este nevoie de politici caracteristice obiectivului convergență în care se regăsesc principalele areale de dezvoltare economică: infrasctructura rutieră, de mediu, educație, sănătate, competitivitatea firmelor și dezvoltarea economiei rurale.
Între cele patru județe ale Regiunii există disparități importante. Timișoara și Arad constituie împreună centrul de dezvoltare economică al Regiunii în ansamblul ei. Acestea trebuie să ajungă la fel de competitive ca și alte regiuni similare din Europa Centrală și de Vest. În județele Caraș-Severin și Hunedoara situația este alta, ele fiind reprezentare de o industrializare intensivă, dar scăzută în termeni de productivitate și competitivitate. Au nevoie de valorificarea randamentului local și diversificarea activităților economice (www.adrvest.ro/attach_files/Strategia%20PDR%20
2014-2020.pdf, p. 1).
„Regiunea Vest își propune, că orientând intervențiile pe nevoile locuitorilor săi, să ajungă la nivelul de calitate a vieții din regiunile puternice, non-capitale ale Europei Centrale” (Strategia PDR 2014-2020). Pentru că acest obiectiv să se realizeze, politicile în Regiune trebuie să se axeze pe:
Reducerea disparităților în ceea ce privește dezvoltarea între cele patru județe. Se doresc servicii publice de înaltă calitate, valorificarea turismului, amenajarea spațiului urban și sprijinirea centrelor urbane aflate în declin, reducerea disparităților între spațiul rural și cel urban;
Asistență medicală eficientă și de înaltă calitate prin reorganizarea infrastrcturii și a sistemului de sănătate;
Intensificarea cercetării și a dezvoltării și mai ales crearea de legături între sectorul de cercetare și dezvoltare și mediul de afaceri;
Optimizarea ratei productivității prin crearea de facilități pentru persoanele fără calificare și îmbunătățirea lor la cele calificate, o rată mai mare a supraviețuirii firmelor nou intrate pe piață și îmbunătățirea culturii antreprenoriatului, IMM-urile în special, trebuie să investească mai mult în cercetare și dezvoltare, o pondere mai înaltă a investițiilor în sectorul de servicii;
Facilitarea mobilității în și în afara regiunii prin îmbunătățirea infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene și navale;
Firmele din sectoarele cheie au nevoie de asistență practică și financiară și de ajutor în atragerea de investiții străine;
Dezvoltarea turismului în regiune prin înființarea unei organizații care să se ocupe de acest sector, inclusiv de promovarea acestuia pe plan național și internațional;
Combaterea excluziunii sociale și a sărăciei prin crearea de locuri de muncă, dezvoltare econimică și eficientizarea protecției sociale;
Facilitarea accesului la învățământul secundar, superior și terțiar prin identificarea grupurilor țintă și a zonelor vulnerabile.
Acțiuni de sprijin pentru Regiunea Vest
Pentru perioada 2014-2020 Comisia Europeană a lansat unsprezece obiective tematice de dezvoltare stabilite prin „Politica de Coeziune”. Din acestea, cinci se adaptează nevoilor Regiunii Vest (http://www.adrvest.ro/attach_files/raport_final_ro.pdf, p. 71).
Obiectivul 1: Consolidarea cercetării, dezvoltării și a inovării
Necesitatea unei consolidări în cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică este justificată ponderea scăzută a cercetării și dezvoltării în Regiune. La nivelul anului 2010, doar 0,22% din PIB-ul regional a fost alocat pentru acest sector, o valoare scăzută raportată la media națională de 0,47%. Regiunea beneficiază de o bază de cercetare, dar relația cu industriile este redusă. Pentru a îmbunătăți competitivitatea firmelor locale, este nevoie de un sistem regional de inovare și un transfer de tehnologie din partea firmelor mari, structurate în clustere, spre firme mai mici ceea ce ar duce la o diversificare a bazei de producție.
Pentru a gestiona și extinde planurile în materie de inovare, pot fi create instituții specializate, de exemplu, agenții regionale de dezvoltare economică sau agenții regionale pentru dezvoltare.
Obiectivul 3: Dezvoltarea competitivității IMM-urilor
Întreprinderile mici și mijlocii sunt importante pentru dezvoltarea economică a Regiunii, mai ales cele aflate în zone mai defavorizate. O piedică în calea dezvoltării IMM-urilor o constituie faptul că autoritățile publice nu le susțin suficient în vederea acesării de fonduri.
Obiectuvul 6: Susținerea eficienței resurselor și protejarea mediului
În Regiune există un potențial turistic important, precum și obiective culturale și arheologie care necesită sprijin. Cele mai importante domenii sunt turismul balneo, turismul activ, turismul urban și ecoturismul. Acestea trebuiesc incluse în itinerare tematice și promovate atât la nivel național, cât și internațional.
Obiectivul 10: Alocări de fonduri în învățământ și formare profesională
Pentru că nivelul de cunoștințe al absolvenților de studii superioare sau profesionale să corespundă cu nevoile firmelor, trebuie optimizată legătura dintre universități și acestea din urmă. Pot fi concepute parteneriate public private pentru cooperare în cercetare și dezoltare sau prin ajustarea programei școlare pentru a corespunde cu necesitățile industriei. În momentul de față, doar companiile mari cu capital majoritar străin derulează asemenea proiecte și parteneriate cu universitățile locale.
Obiectivul 11: Dezvoltarea eficacității administrației publice
Administrația publică trebuie să sprijine și să susțină investițiile în specializarea inteligentă. Prin una sau mai multe organisme administrative se pot coordona acțiuni de implementare a investițiilor și se pot evalua și monitoriza acestea.
Cele cinci obiective pot fi concentrate pe trei axe prioritare care definesc nevoile de dezvoltare ale Regiunii. Comisia Europeană descrie o axă drept „una din prioritățile unei strategii dintr-un program care cuprinde un grup de operațiuni, acțiuni și proiecte care au legătură și care au obiective măsurabile” (Ibidem, p. 73).
Axa prioritară 1: „Creșterea competitivității economice regionale și specializarea inteligentă în Regiunea Vest”
Aceasta urmărește promovarea capacității de specializare inteligentă a Regiunii. Investițiile propuse urmăresc cu precădere să stimuleze randamentul de cercetare și inovare a industriei și al actorilor cu posibilități și afaceri referitoare la acestea, și doresc să sprijine IMM-urile în vederea întăririi poziției lor pe piață cu ajutorul investițiilor. Se doresc de asemenea, investiții în sectorul agroalimentar și în zonele rurale pentru dezvoltarea competitivității în domeniul agricol și dezvoltarea zonelor rurale.
Prin această axă, Regiunea participă la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin majorarea investițiilor în cercetare și dezvoltare. Resursele de finanțare pentru aceste priorități vin din partea Guvernului, a administrației locale și de la Uniunea Europeană prin Programul Operațional pentru Regiunea Vest. Acestei axe îi revin obiectivele 1, 3 și 11.
Axa prioritară 2: „Protejarea naturii și a patrimoniului cultural din regiune”
Prin aceasta se dorește valorificarea patrimoniului și pentru dezvoltarea economică a Regiunii. Prioritățile se concentrează pe patrimoniul natural și cultural al Regiunii, pe centrele urbane și obiectivele istorice și pe obiectivele turistice în sine. Prin investiția în aceste domenii se poate optimiza gradul de dezvoltare și nivelul de trai al cetățenilor. Finanțarea se face cu ajutorul Guvernului, a administrației locale și prin Programul Operațional pentru Regiunea Vest. Această axă susține obiectivul 6.
Axa prioritară 3: „Învățământ la standarde înalte pentru toți”
Sunt necesare investiții pentru dezvoltarea capacităților și calităților persoanelor de pe piața muncii și în sistemul de învățământ, formare continuă, infrastructura de învățământ și formare profesională pentru a susține egalitatea de șanse în accesul la învățământul de înaltă calitate. Subvenționarea vine din partea autorităților naționale, a celor locale și a Uniunii Europene prin Programul Operațional pentru Regiunea Vest. Obiectivul 10 completează această axă (Ibidem, p. 74).
Politici de creștere a competitivității în Regiunea Vest
Din evalurarea principalelor sectoare de activități din Regiunea Vest pot reieși domeniile de acțiune a politicilor care pot susține dezvoltarea în acestea. Studiul datelor la nivel de firmă în Regiune înregistrează creșteri importante pe ramuri și subsectoare, dar se dorește încurajarea intervenției politicilor în capacitatea de dezvoltare a clusterului ca întreg.
Michael Porter definește clusterul ca fiind „o concentrare geografică de companii interconectate și de instituții asociate (producători, furnizori, universități, societăți/asociații comerciale)” (Porter M., 1998, p. 78).
Organizarea unor institute de cercetare și laboratoare de testare în Regiune pentru sectorul auto, îl poate susține să se dezvolte și să rămână competitiv la nivel global. Cu ajutorul acestora și prin înglobarea cunostinelor și a tehnologiei în procesul de fabricație, firmele pot crește standardele valorii adăugate. Schimbul de tehnologie și cunoștințe dintre firmele cu capital străin și cele locale este scăzut, dar laboratoarele și institutele de cercetare înființate ar putea să ajute companiile locale să creeze și să testeze noi modele pentru a le putea furniza companiilor multinaționale. În momentul în care o firmă intră într-un cluster, răspândirea cunoștințelor este accelerată.
Pentru sectorul agroalimentar, administrația publică ar trebui să avanseze politici proprii pentru IMM-uri, să le susțină în dezvoltarea infrastructurii în vederea optimizării standardelor de siguranță, calitate și sănătate și să enunțe propuneri de dezvoltare a marketing-ului. Aceste politici ajută la creșterea gradului de competitivitate al firmelor din Regiune. Susținerea micilor fermieri în crearea de asociații ar putea crește accesul acestora la finanțare, ar putea scădea costul de prelucrare al produselor alimentare și ar putea ajuta la crearea de locuri de muncă în mediul rural. Gradul de inovare și valoare adăugată în acest sector este determinată de furnizori prin substanțe chimice, îngrășăminte, semințe și utilaje noi, drept urmare este necesară inovarea în această industrie.
În industria textilă sunt necesare investiții în utilaje și echipamente noi. Firmele din sectorul textil din Regiune trebuie să își lărgească producția cu activități care implică un grad înalt de cunoștințe și tehnologie pentru a crește nivelul de valoare adăugată și pentru a intra pe piețele din străinătate. În cazul în care ehipamentele și utilajele ar valora peste posibilitățile firmelor, administrațiile publice le-ar putea oferi subvenții, suport financiar sau poziții mai bune de finanțare pentru investiții gereratoare de profit.
În sectorul TIC ar trebui pus mai mult accentul pe serviciile incubatoarelor de afaceri. Pentru a avea rezultate favorabile, incubatoarele ar trebui să ofere informații despre sector, precum și asistență în emiterea de planuri de afaceri și sfaturi în privința opțiunilor de finanțare. Investitorii potențiali din Regiune, care sunt persoane calificate cu experiență, ar putea ajuta la dezvoltarea unor companii noi și creative. Evoluția legăturilor dintre firmele locale și clienții străini este importantă pentru crearea de parteneriate și pentru a face publicitate sectorului în afara regiunii și a țării.
În sectorul de turism ar trebui pus accentul pe cooperarea cu domeniul inovării. Acesta din urmă poate încuraja dezvoltarea infrastructurii publice și private și poate pune în mișcare dezvoltarea asociațiilor și firmelor cu care are legătură. Regiunea Vest s-ar putea specializa în domeniul tratamentului anti-îmbătrânire prin îmbunătățirea și inovarea tratamentului balnear din stațiuni și orașe. Gerovital și Ana Aslan ar putea reprezenta punctul de pornire în domeniul turismului medical prin care ar putea fi oferite controale medicale, programe de slăbire, anti-fumat, anti-alcool, chirurgie estetică și altele. În privința ecoturismului și a turismului activ, există un potențial important în Regiune datorită resurelor și atracțiilor turistice. Există cerere pentru ecoturism, în special din străinătate, pentru că acesta leagă turismul rural cu activitățile de aventură și active.
Concluzii
Analiza realizată în această lucrare de disertație prezintă o temă de actualitate, plurivalentă care este discutată pe plan național și internațional.
Conceptul de competitivitate este studiat în mod intensiv de către cercetători, iar o concluzie asupra acestei noțiuni ține de informațiile de la care pleacă o anumită analiză, a experienței experților și a punctelor de vedere din care se face analiza. Ceea ce este competitiv pentru o întreprindere poate să nu reprezinte același lucru pentru alta.
Strategia Europa 2020 are în vedere creșterea economică și coeziunea teritorială și socială pentru următorii zece ani printr-o serie de priorități care implică o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Pentru a atinge aceste priorități au fost formulate cinci obiective:
O rată de ocupare de 75% în rândul persoanelor cu vârsta între 20-64 de ani;
Investiții publice și private de 3% din PIB-ul Uniunii pentru cercetare și dezvoltare;
Reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabilă și creșterea eficienței energetice cu 20%;
Creșterea cu aproximativ 40% a ratei absolvenților de studii superioare sau echivalente în rândul populației cu vârsta de 30-34 de ani și scăderea abandonului școlar cu 10%;
Scăderea ratei persoanelor care suferă de sărăcie și excluziune socială.
Investițiile în cercetare și educație reprezintă un factor important în creșterea economică și ajută la reducerea discrepanțelor față de media Uniunii Europene. Investițiile în cercetare și inovare duc la o valoare adăugată mai mare a produselor locale. Politicile de creștere a ocupării forței de muncă și cele pentru incluziune socială ajută la reducerea ratei de emigrare a persoanelor.
Pentru a fi competitive pe termen lung pe piețele naționale și internaționale, firmele românești trebuie să aplice strategii concentrate pe calitatea produselor și să se axeze pe nevoile și dorințele clienților.
Competitivitatea regională s-a dezvoltat într-un ritm rapid în ultimii ani. Esența dezvoltării regionale îmbină laturile politicilor industriale cu aspectele regionale ale economiei aglomerărilor industriale. Din aceasta rezultă faptul că politica competitivității regionale are un rol important în regiunile în care competitivitatea este crescută.
O regiune competitivă se caracterizează prin: calitatea infrastructurii; calitatea și costul forței de muncă; capacitatea de atragere a investitorilor și a persoanelor cu un înalt grad de calificare; o politică fiscală care să ajute la dezvoltarea mediului de afaceri; un nivel minim de poluare; valoarea institutelor de cercetare și inovare din regiune.
Regiunea de Dezvoltare Vest are multe puncte competitive tari de care se poate folosi în vederea dezvoltării sustenabilității economice. În regiune există multe zone naturale care pot fi exploatate. Populația din zonă are un grad înalt de calificare grație Universităților. Acestea sunt recunoscute datorită facultăților de științe ale naturii, matematică, informatică, medicină, științe veterinare, industrie agroalimentară și altele.
Datorită acestor puncte forte, în Regiunea Vest își au sediul cele mai multe firme și exportatori din România. Nu este o surpriză faptul că este cea de-a doua regiune orientată spre export și a treia în materie de importuri din țară.
Pentru a depăși provocările care apar, Regiunea de Dezvoltare Vest trebuie să se axeze pe o serie de obiective, și anume:
Intensificarea investițiilor în cercetare și dezvoltare;
Reducerea discrepanțelor dintre cele patru județe;
Îmbunătățirea infrastructurii;
Suport pentru firme în vederea atragerii de investiții străine;
Crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea protecției sociale;
Dezvoltarea turismului;
Acces la învățământul superior și la cel profesional.
Într-o lume care se bazează pe concurență și competitivitate este nevoie din ce în ce mai mult de dezvoltarea calității inovării și de valorificarea potențialului piețelor, în calitatea lor de atuuri pentru asigurarea succesului în războiul pentru competitivitate.
Listă bibliografică
Cărți
Airoldi G., Brunetti G., Coda V., Corso di economia aziendale, il Mulino, Bologna, 2005;
Albu Mihai, Mocanu Cristina, Egalitatea de șanse în România. De la teorie la practică, în Băluță Oana, Gen și putere. Partea leului în politica românească, editura Polirom, Iași, 2006;
Ansoff Igor, Corporate Strategy, McGraw Hill, 1965;
Grant Robert Morris, Contemporary Strategy Analysis, Blackwell Busines, 1998;
Nedelea Ștefan, Competitivitate și costuri, editura ASE București, 2003;
Porter Michael., Avantajul concurențial. Manual de supravieturie și de creștere a firmelor în condițiile economiei de piață, editura Teora, București, 2001;
Porter Michael, Competitive Advantage,The Free Press, 1985;
Porter Michael, Despre concurență,editura Meteor Press, București, 2008;
Rowe, Mason, Dickel, Strategic Management and Business Policy, McGraw Hill, 1982;
Scott Bruce R. and Lodge, George C., US Competitiveness în World Economy, 1985;
Segal-Horn Susan, MBA Strategy, Cartea 4, The Open University Business School UK, 1998;
Segal-Horn Susan, The Strategy Reader, Blackwell Business, UK, 1999;
Silași Grigore, Rollet Philippe, Trandafir Nicolae, Vădăsan Ioana, Economia Uniunii Europene – o poveste de succes?, ediția a II-a, editura Universității de Vest, Timișoara, 2007;
Spătaru Mihaela, Factorii competitivității naționale, Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, 1994;
Vădăsan Ioana, Instituțiile și Economia Uniunii Europene, editura Universității de Vest, Timișoara, 2010;
Voiculescu Dan, Competitivitate – Note de curs, editura Economică, București, 2000;
Teze de doctorat
Bucur Oana Mădălina, Teză de doctorat, Competitivitatea și concurența firmelor românești pe Piața Unică Europeană, Timișoara, 2012
Internet
Comisia Națională de Prognoză, http://www.cnp.ro;
Creșterea competitivității și specializare inteligentă în Regiunea Vest din România, Competitivitatea firmelor din Regiunea Vest: Diagnosticare, Provocări și Oportunități,www.adrvest.ro/attach_files/Romania_West_Competitiveness_Assessment_ROversion.pdf, raport intermadiar, martie 2013;
Departamentul pentru Afaceri Europene, 2011 Reforme naționale pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii la orizontul anului 2020, București, 2011; http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/1_Studii_POR/10_Romania_si_strategia_ue_2020.pdf;
Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database;
Planul de Dezvoltare Regională 2007-2013, www.adrvest.ro;
Poziția serviciilor Comisiei cu privire la dezvoltarea unui Acord de parteneriat și a unor programe în ROMÂNIA în perioada 2014-2020, http://ec.europa.eu/regional
_policy/what/future/pdf/partnership/ro_position_paper_ro.pdf
http://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo2&lang=ro&context=15;
Regiunea de dezvoltare București-Ilfov, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf;
Regiunea de dezvoltare Centru, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/7.C_ro.pdf;
Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/1.NE_ro.pdf;
Regiunea Sud-Est, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/2.SE_ro.pdf;
Regiunea de Dezvoltare Sud, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/3.S_ro.pdf;
Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/4.SW_ro.pdf;
Regiunea Vest – AnalizaSWOT versiunea 2014 http://www.adr5vest.ro/
attach_files/Regiunea%20Vest%20-%20AnalizaSWOT%20versiunea%202014.pdf;
Regiunea Vest – Competitivitate regională,adrvest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest
%20%E2%80%93%20Competitivitate%20regionala.pdf;
Româina Regiunea Vest Creșterea Competitivității și Specializare Inteligentă, Raport final, iulie 2013, www.adrvest.ro/attach_files/raport_final_ro.pdf;
Strategia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest 2014-2020, http://www.adrvest.ro/attach_files/Strategia%20PDR%202014-2020.pdf;
Articole
Porter Michael, Clusters and the New Economics of Competition, Harvard Business Review, 1998;
Listă bibliografică
Cărți
Airoldi G., Brunetti G., Coda V., Corso di economia aziendale, il Mulino, Bologna, 2005;
Albu Mihai, Mocanu Cristina, Egalitatea de șanse în România. De la teorie la practică, în Băluță Oana, Gen și putere. Partea leului în politica românească, editura Polirom, Iași, 2006;
Ansoff Igor, Corporate Strategy, McGraw Hill, 1965;
Grant Robert Morris, Contemporary Strategy Analysis, Blackwell Busines, 1998;
Nedelea Ștefan, Competitivitate și costuri, editura ASE București, 2003;
Porter Michael., Avantajul concurențial. Manual de supravieturie și de creștere a firmelor în condițiile economiei de piață, editura Teora, București, 2001;
Porter Michael, Competitive Advantage,The Free Press, 1985;
Porter Michael, Despre concurență,editura Meteor Press, București, 2008;
Rowe, Mason, Dickel, Strategic Management and Business Policy, McGraw Hill, 1982;
Scott Bruce R. and Lodge, George C., US Competitiveness în World Economy, 1985;
Segal-Horn Susan, MBA Strategy, Cartea 4, The Open University Business School UK, 1998;
Segal-Horn Susan, The Strategy Reader, Blackwell Business, UK, 1999;
Silași Grigore, Rollet Philippe, Trandafir Nicolae, Vădăsan Ioana, Economia Uniunii Europene – o poveste de succes?, ediția a II-a, editura Universității de Vest, Timișoara, 2007;
Spătaru Mihaela, Factorii competitivității naționale, Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, 1994;
Vădăsan Ioana, Instituțiile și Economia Uniunii Europene, editura Universității de Vest, Timișoara, 2010;
Voiculescu Dan, Competitivitate – Note de curs, editura Economică, București, 2000;
Teze de doctorat
Bucur Oana Mădălina, Teză de doctorat, Competitivitatea și concurența firmelor românești pe Piața Unică Europeană, Timișoara, 2012
Internet
Comisia Națională de Prognoză, http://www.cnp.ro;
Creșterea competitivității și specializare inteligentă în Regiunea Vest din România, Competitivitatea firmelor din Regiunea Vest: Diagnosticare, Provocări și Oportunități,www.adrvest.ro/attach_files/Romania_West_Competitiveness_Assessment_ROversion.pdf, raport intermadiar, martie 2013;
Departamentul pentru Afaceri Europene, 2011 Reforme naționale pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii la orizontul anului 2020, București, 2011; http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/1_Studii_POR/10_Romania_si_strategia_ue_2020.pdf;
Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database;
Planul de Dezvoltare Regională 2007-2013, www.adrvest.ro;
Poziția serviciilor Comisiei cu privire la dezvoltarea unui Acord de parteneriat și a unor programe în ROMÂNIA în perioada 2014-2020, http://ec.europa.eu/regional
_policy/what/future/pdf/partnership/ro_position_paper_ro.pdf
http://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo2&lang=ro&context=15;
Regiunea de dezvoltare București-Ilfov, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/8.BI_ro.pdf;
Regiunea de dezvoltare Centru, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/7.C_ro.pdf;
Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/1.NE_ro.pdf;
Regiunea Sud-Est, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/2.SE_ro.pdf;
Regiunea de Dezvoltare Sud, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/3.S_ro.pdf;
Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, www.mdrl.ro/_documente/regiuni/4.SW_ro.pdf;
Regiunea Vest – AnalizaSWOT versiunea 2014 http://www.adr5vest.ro/
attach_files/Regiunea%20Vest%20-%20AnalizaSWOT%20versiunea%202014.pdf;
Regiunea Vest – Competitivitate regională,adrvest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest
%20%E2%80%93%20Competitivitate%20regionala.pdf;
Româina Regiunea Vest Creșterea Competitivității și Specializare Inteligentă, Raport final, iulie 2013, www.adrvest.ro/attach_files/raport_final_ro.pdf;
Strategia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest 2014-2020, http://www.adrvest.ro/attach_files/Strategia%20PDR%202014-2020.pdf;
Articole
Porter Michael, Clusters and the New Economics of Competition, Harvard Business Review, 1998;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Competitivitatea Firmelor Romanesti In Cadrul Pietei Unice Interne (ID: 137760)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.