Comertul International Si Criza Financiara Internationala

Comerțul international si criza financiara internationala

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

COMERȚUL INTERNAȚIONAL ȘI CRIZA FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ

1.1. Noțiunea de comerț internațional

1.2. Noțiunea de criză financiară internațională

1.3. Comerțul Internațional al României in perioada 01.01.2015-28.02.2015

1.4. Cauzele și efectele crizelor internaționale

INTRODUCERE

Am abordat această temă deoarece am considerat că are o importanță deosebită în dezvoltarea economică a tuturor țărilor lumii.

.Importanța comerțului international o punem pe seama conceptului de socializare, socializare care se realizează între națiuni diferite si care dobândește noi valențe în societatea modernă.

Comerțul este o ramură a economiei în cadrul careia se dezvoltă și se desfășoară circulația mărfurilor, prin intermediul actelor de vanzare – cumpărare ,sau printr-un schimb de produse.

Comerțul internațional are o multitudine de definitii ,în primă fază putem defini comerțul ca fiind o realitate ecomomică si juridică .

Comerțul internațional are doua accepțiuni : accepțiunea restrânsă și accepțiunea largă. Prima accepțiune definește comerțul ca fiind totalitatea operațiunilor de import și de export cu mărfuri,servicii pe care le desfășoară persoane fizice si juridice cu parteneri de naționalitate străină,sau cu bunuri ce se află în transit internațional. Cea de-a doua accepțiune a fost introdusă în perioada modernă si care spre deosebire de accepțiunea restrânsă nu implica neapărat un transfer de marfă,ea concretizându-se prin operațiuni de cooperare economică internațională.

Pe de altă parte am ales și tratat cu multă placere și interes tema care se referă la criza financiară internațională cu care ne confruntăm, cu dorința de a aduce un plus de cunoaștere în acest domeniu.

De altfel ,este important ca fiecare dintre noi să știe ce este accea o criză financiară,care sunt cauzele și efectele declanșării unei crize și care sunt măsurile de soluționare a acestora, precum și în ce măsură afectează economia mondială ,dar nu în ultimul rând si cum afectează acestea țara în care trăim si comerțul internațional.

Criza reprezintă un moment de instabilitate ,o situație critică, o perioadă de tensiune în evoluția unei societăți.

Criza financiară este reprezentată și de situația în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani, criza financiară poate duce la o criză economică.

Criza economică poate duce la colaps economic.

O economie ce trece printr-o criză v-a înregistra cu siguranță o scădere a PIB (Produsul Intern Brut), o evaporare a lichidităților și o creștere sau o scădere a prețurilor cauzele acestor fluctuații de preț fiind inflațiile sau deflațiile.

Criza financiară internațională este reprezentată de dereglări ale sistemelor financiare ale țărilor lumii, concretizandu-se in deficite foarte mari ale bugetelor statelor.

În primul capitol al temei abordate am definit noțiunile de comerț internațional și de criză financiară internaționala, pentru o mai profundă înțelegere a acestor fenomene de mare importanță pentru dezvoltarea si creșterea economică a țărilor.

De asemenea tot în primul capitol am prezentat evoluția comerțului internațional al României în primele doua luni ale acestui an.

În cel de-al doilea capitol am adus în prim plan unele dintre cele mai importante crize financiare care au zguduit întreaga lume,cauzele care au dus la apariția acestor crize, măsura în care a fost afectată economia mondială, dar am prezentat si criza din România ,pentru a ințelege din ce motive țara în care trăim a suferit unele transformări.

CAPITOLUL 1

COMERȚUL INTERNAȚIONAL ȘI CRIZA FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ

1.1. Noțiunea de comerț internațional

Comerțul internațional reprezintă un schimb de bunuri și de servicii ,care se desfășoară peste granițele țării.

În cazul în care schimbul de bunuri și servicii se realizează între toate statele lumii ,el devine comerț mondial.

În ultimii ani importanța comerțului internațional a crescut. În unele țări comerțul internațional repezintă o parte însemnată din PIB.

Comerțul internațional cuprinde două componente esențiale : import si export.

Importul este operațiunea cu caracter comercial de cumparare de bunuri sau mărfuri produse în altă țară.

Exportul reprezintă operațiunea de vânzare a unor bunuri materiale sau servicii către persoanele din alte țări în schimbul unei sume de bani cu circulație pe plan internațional.

Comerțul internațional cuprinde și noțiunea de reexport precum și noțiunea de comerț de tranzit.

Reexportul este reprezentat de activitatea desfășurată de persoane autorizate de acumpăra mărfuri din unele țări spre a le vinde pe în alte țări ,în principiu mărfurile se vând la un preț mai mare decât cel de cumpărare.

Comerțul de tranzit este de asemenea activitatea întreprinsă de persoane autorizate ,de a transporta mărfurile străine străine în interiorul unei țări.

Comerțul internațional reflectă totalitatea tranzacțiilor de import și de export,ierarhizate pe țări,grupe de țări pe zone sau regiuni, pe categorii de piețe sau bunuri materiale și servicii. Comerțul internațional a fost dintotdeauna o oglindă a diviziunii internaționale a muncii, exprimând foarte fidel specializarea inetrnaționala. Pâna în secolul trecut,fluxurile comerciale internaționale au fost dominate de comerțul cu materii prime pe relatia colonii-metropole. Însă adevărata explozie a comerțului internațional a survenit după cel de-al doilea război mondial, odata cu evoluțiile tehnico-științifice, dar și cu mutațiile ce au survenit în ordinea economică mondială. Destrămarea imperiilor coloniale și cucerirea independenței de către tot mai multe state au dus la implicarea în fluxurile comerciale a tot mai mulți participanți. Practic toate țările lumii sunt astăzi angajate în circuitul economic mondial prin relațiile de import și de export, făcând din comerțul internațional cel mai cuprinzător flux al circuitului economic mondial. Caracteristicile principale ale comerțului internațional actual sunt :

Comerțul internațional a evoluat în perioada contemporană,într-un ritm mai mare ca dinamica producției.

Tripolarizarea comerțului internațional(UE,SUA,China)

O altă caracteristică a fluxurilor comerciale internaționale o constituie regionalizarea comerțului internațional.

Comerțul internațional este influențat de conjunctura economiei internaționale.

Comerțul internațional se desfășoară în mare măsură între țările dezvoltate economic.

Comerțul internațional cunoaște foeme noi de alianțe si cooperare economică.

Internalizarea comerțului mondial, ca urmare a activității societățiloe transnaționale.

Creșterea protecționismului de ordin netarifar, pe fondul diminuării protecționismului tarifar.

Comerțul internațional are o serie de componente principale dupa cum urmează:

Schimbul cu mărfuri sau produse.

Schimbul cu licențe,mărci, brevete, tehnologii de fabricație și proiecte, programe de calculator, opere de artă și de creații muzicale.

Schimbul de servicii.

Schimbul ce are loc în cadrul operațiunilor de cooperare pentru construirea de obiective industriale, agricole și social-culturale.

Schimburile ce au loc în sistemul societăților

Schimburile ,în special achizițiile ce au loc în cadrul ajutoarelor economice pentru dezvoltare, al investițiilor străine directe și împrumuturile pentru investiții.

Chiar dacă țările în curs de dezvoltare înregistrează evoluții pozitive în creșterea comerțului internațional, țările dezvoltate domină în continuare comerțul internațional.

Comerțul stimulează creșterea economică,sporește veniturile și are potențialul de a crea locuri de muncă.

Pentru a se putea supraveghea evoluția comerțului internațional al țărilor și pentu o mai bună organizare și disciplină a acestuia a fost creată la 1 ianuarie 1995 Organizația Mondială a Comerțului care supervizează și acordurile comerciale dintre statele membre acesteia și militează pentru eliminarea barierelor ce stau în calea comerțului internațional.

Comerțul internațional reprezintă calea spre dezvoltare a unei țări,deci prin urmare reprezintă calea spre dezvoltare și a României, care a devenit în anul 1995 ,la 1 ianuarie membră fondatoare a Organizației Mondiale a Comerțului.

1.2. Noțiunea de criză financiară internațională

Economia mondială a fost in ultimele secole scena mai multor crize financiare care au cutremurat capitalismul internațional.

Criza se consideră a fi cel mai important evenimemt care s-a produs la la începutul secolului al XXI,punând amprenta într-o mare masură și având consecințe diferite pentru toate statele lumii. Criza a luat prin surprindere teoriile și modelele economice curente.

Etimologic cuvântul ”criză„ provine din cuvântul grecesc ”krisis” care însemnă o situație ce necesită luarea unei decizii.

Criza în general poate fi definită ca fiind fază în evoluția unei societăți marcată de mari dificultăți ,de ordin economic ,politic sau social, sau poate fi definită ca perioadă de tensiune ,de încercări care se manifestă în societate și care evident afectează societatea în care se manifestă .

Criza financiară este fenomenul care apare atunci când se cumulează fenomene de selecție adversă și de hazard moral, până la un nivel la care piețele nu mai dirijează fondurile disponibile către agenții economici care reprezintă cele mai bune opțiuni investiționale.

În teoria heterodoxâ întâlnim patru tipuri de crize și anume:

În primul tip de criză este vorba despre consumul crescut datorită creșterii salariilor reale mai rapid decât productivitatea.creșterea salariilor peste productivitate reprezintă una dintre cauzele care pot declanșa criza financiară;

Al doilea tip de criză este determinat de subconsum ,cand salariile reale scad,iar acestă scădere nu este compensată de creșterea cheltuielior publice ,este posibilă declanșarea crizei;

Excesul de investiții care poate apărea într-o economie în care competiția este guvernată de conceptele și politicile neoliberale poate fi considerat cel de-al treilea tip de criză;

Baloanele speculative fac obiectul celui de-al patrulea tip de criză financiară,aceste baloane speculative se referă la situațiile în care așteptările publice excesive privind prețul viitor al unui activ determină creșterea prețului acelui activ în prezent.

Din acest punct de vedere nu mai putem vorbi doar de o criză financiară care afectează națiunile la nivel național ,ci de o criză financiară care afectează la nivel internațional națiunile.

1.3. Comerțul Internațional al României in perioada 01.01.2015-28.02.2015

Comerțul internațional al României în ultimii ani, de după criza care a zguduid și țara noastra, a înregistrat o evoluție crescătoare semnificativă.

Valoarea totală a comerțului internațional al României, în primele două luni ale anului 2015, a fost de 17.717,9 milioane euro, în creștere cu 3,5 % față de primele doua luni ale anului 2014 ,exportul înregistrând o creștere la 8.579,2 milioane euro (+3,7%), iar importul o creștere la 9.138,7 milioane euro (+3,3%).

În aceste condiții deficitul balanței comerciale a României a scăzut cu 1,5%, de la nivelul de -568.0 milioane euro (la 28 februarie 2014) , la -559.5 milioane euro (la 28 februarie 2015).

Comerțul total intracomunitar al României s-a majorat cu 7,5% la 13.450,7 milioane euro ,din care exportul a cunoscut o creștere de 7,4%, fiind de 6.350,2 milioane euro, iar importul o creștere cu 7,6% ,cifrându-se la 7.100,5 milioane euro.

Soldul negativ al balanței comerciale din România în relația cu partenerii din Uniunea Europeană a crescut cu 9,2 % în primele doua luni ale anului 2015 față de primele două luni ale anului 2014,de la -687,2 milioane euro,la -750,3 milioane euro.

Pe ansamblul relațiilor comerciale din afara spațiului comunitar a fost înregistrată o evoluție descrescătoare ,datorată scăderii atât a exportului,cât mai ales a importului.

Comerțul total extracomunitar a însumat 4.267,2 milioane euro ,cu 7,5% mai puțin în primele două luni ale anului 2015 față de primele două luni ale anului 2014, din care export 2.229,0 milioane euro (-5,8%), iar import 2.038,,2 milioane euro (-9,2%).

Pentru aceleași două perioade de analiză ,excedentul balanței comerciale România-țări non-UE a crescut de la 119,2 milioane euro, la 190,8 milioane euro (+60,1%).

Pe fondul creșterii volumului comerțului pe relația intracomunitară și a scăderii pe relația extracomunitară,ponderea schimburilor comerciale totale cu țările UE în comerțul internațional românesc a crescut de la 73,1% în primele două luni ale anului 2014 ,la 75,9% în primele două luni ale anului 2015.

Exportul și importul României se desfășoară ,cu precădere, cu statele europene (86,6% din total export și, respectiv,89,2% din total import). Comerțul intracomunitar (cu cele 27 țări membre ale Umiunii Europene) reprezintă o pondere de 74,0% la export și 77,7% la import.

În primele două luni ale anului 2015, primele 10 țări de destinație pentru exporturile românești au fost : Germania (cu o pondere în totalul exportului României de 20,5 %), Italia (12,9%),Franța (7,2%), Ungaria (4,9%), Turcia (4,7%), Marea Britanie(4,1%), Bulgaria (3,2%), Spania (2,9%), Polonia (2,6%) și Cehia (2,5%), ponderea cumulată a acestor țări fiind de 65,6% în total export.

La import primele 10 țări partenere ale româniei (țări de origine pentru importuri extracomunitare și de expediție pentru importuri intracomunitare) dețin o pondere de 69,1% din total import realizat în primele două luni ale anului 2015 ,respectiv: Germania (20,1%), Italia (11,1%), Ungaria (8,0%), Franța (6,3%), Polonia (4,8%), China (4,5%), Olanda (3,9%), Austria (3,7%), Federația Rusă (3,5%) și Turcia (3,3%).

Balanța comercială a României a înregistrat la nivelul principalilor 10 parteneri comerciali la export și, respectiv,la import, următoarele tendințe în primele doua luni ale anului 2015:

Deficit comercial în creștere pe relațiile: China (-328,3 milioane euro,nivelul soldului la 28 februarie 2015), Ungaria (-310,2 milioane euro), Polonia (-208,7 milioane euro), Olanda (-150,8 milioane euro), Federația Rusă (-121,1 milioane euro) și Germania (-82,8 milioane euro);

Deficit comercial în scădere pe relațiile: Austria (-132,6 milioane euro), Cehia (-56,8 milioane euro);

Excedent comercial în creștere pe relațiile: Italia (+103,3 milioane euro), Franța (+39,7 milioane euro) și Spania (+15,1 milioane euro);

Excedent comercial în scădere pe relațiile: Marea Britanie (+124,4 milioane euro), Turcia (+96,5 milioane euro) și Bulgaria (+41,3 milioane euro).

1.4. Cauzele și efectele crizelor internaționale

În ultimii ani ,aproape toate statele lumii sau confruntat cu crize financiare,chiar dacă instrumentele de verificare și supraveghere a acestor fenomene au fost din ce în ce mai dezvoltate.

Crizele au lovit deopotriva state dezvoltate dar și emergente.

Crizele financiare majore ale țărilor cu economii emergente pot fi cauzate de nivelul excesiv al datoriei guvernamentale sau private. O economie cu grad de îndatorare ridicat determină taxe mari,rate mari ale dobânzii ,o pierdere mare de investitori privați și o dezvoltare destul de anevoioasă. În astfel de situații guvernul întâmpina probleme majore ,încât pentru reducerea datoriei el trebuie să mărească taxele sau să scadă cheltuielile publice,promovând o politică fiscală prociclică ,trezindu-se în situația de recesiune.

Cauzele care au determinat acumularea unor datorii excesive comportă trei explicații :

Majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care au dobândit un nivel excesiv al datoriei au un nivel scăzut din taxe , spre deosebire de țările dezvoltate care au un nivel al taxelor de doua ori mai mare.

Cea de-a doua explicație este de natură exogenă si constă în creșterea ratelor dobânzii de către bancile centrale din țările dezvoltate sau de creșterea excesivă a prețului petrolului ori aprecierea puternică a dolarului.Aceste cauze au fost cele care au generat dezlănțuirea crizelor din America Latină și Mexic.

Cea de-a treia explicație este de natură endogenă și este în conexiune cu politicile economice ale statelor respective.Fixarea ratelor de schimb în funcție de dolar,creșterile mari în ratele dobânzii interne,ori recapitalizarea bancilor lor internecare au ajun în insolvabilitate din cauza unui slab control al riscului, recunoașterea unor angajamente neprevăzute sau a unor datorii ascunse acumulate de guverne ori chiar situații de creștere a nivelului datoriei ori reducerea taxelor de către politicieni în campaniile electorale, sunt cauze pe care se fundamentează o asemenea explicație.

Însă problema cu care se confruntă economiile emergente este prociclitatea și anume o datorie excesivă devine de nesuportat atunci când ea a reprezentat 50% din PIB, cu un an înainte de nerespectarea obligațiilor.

Pragul de intolerabilitate al unei datorii a fost fixat la un nivel de 15% din PIB sau 100% din PIB în raport de problema fiecărei țări.Dacă nivelul datoriei unei țări este perceput de piețe va depăși pragul rezonabil de intoleranță, atunci fluxurile de capital sunt stagnate brusc și este provocată o nerespectare a obligațiilor.

. Aceste turbulențe de pe piața financiară internațională au afectat creșterea economică intr-o măsură mare.

Alte efecte ale crizei financiare se referă la creșterea presiunii inflaționiste ,a ratei dobânzii, a șomajului ,precum și la devalorizarea monedelor naționale și mărirea deficitelor de cont curent.

Deși se consideră că actuala criză financiară își are rădacinile în scăderea dramatică a prețurilor lociunțelor din SUA sau în căderea pieței creditului pentru locuințe,se poate spune că acestă viziune este incompletă. Cauzele fundamentale ale crizelor financiare sunt atât de natură macroeconomică cât și de natură microeconomică.

Principala provocare în rezolvarea problemelor cauzate ce criză o constituie găsirea soluțiilor care să restabilească încrederea investitorilor și a consumatorilor. Pe termen lung ,principala provocare o constituie ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internațional,în principal referitor la transparență ,asigurarea reglementării adecvate a piețelor,firmrlor și produselor financiare ,asigurarea integrității piețelor financiare ,privind frauda și manipularea pieței, întărirea cooperării între instituțiile financiare ale lumii ,precum și etica în afaceri care începe să prezinte o importanță deosebită în dezvoltarea armonioasă a afacerilor.

CAPITOLUL 2

CRIZE FINANCIARE INTERNAȚIONALE

2.1. Marea Depresiune din 1929-1933

Înainte de cel de-al doilea război mondial întreaga lume a fost zguduită de ceea ce se numea și ”Marea Criză Economică”sau ”Marea Cădere”. Această criză a avut un impact devastator și s-a lărgit cu iuțeală în toate țările lumii.

Semnele acestei crize au început să apară încă din anul 1928,dar mai viguros s-au simțit după ziua de marți 29 a anului 1929, cand a avut loc căderea bursei de acțiuni din SUA ,mai precis din orașul New York.

Unii specialiști au numit acest fenomen ”Marțea Neagră”.

În anul 1929 a fost momentul în care s-a încheiat o perioadă de mare bunăstare economică și a început una dintre cele mai catastrofice crize, care a afectat de asemenea țările dezvoltate dar și pe cele în curs de dezvoltare.

Marea Depresiune a fost scânteia care a declanșat cel de-al doile război mondial.

Criza s-a manifestat în toate fragmentele economico-soaiale și anume:

În comerț;

În domeniul transporturilor;

În construcții;

Asupra veniturilor populatie.

În perioada imediată acestei mari crize ,comerțul mondial a scăzut excesiv, precum și veniturile personale ale populației, veniturile bugetare și nu în ultimul rând profitul realizat din afaceri.

Cel mai mult au avut de suferit din pricina aceste acestei crize orașele din întreaga lume care depindeau de industria grea.

Industria grea este o categorie a unei ramuri a economie care se ocupă cu producerea mijloacelor de producție și cuprinde cinci sectoare :

Companii din industria grea

Industria construcțiilor de mașini

Industria de armament

Industria extractivă

Metalurgie

În urma crizei au avut de suferit și zonele rurale datorită scăderii prețurilor produselor agricole cu o pondere de 40-60%,iar activitatea în constructii a fost oprită.

Durata și adâncimea Marii Depresiuni diferă de la țară la țară.

Marea Depresiune a provocat schimbări de prim ordin în structura instituțiilor economice, în cadrul politicilor la nivel macroeconomic dar și în teoria economică. A avut loc o degradare a productivitătii ,s-a înregistrat o rata crescută a șomajului precum și o deflație acută în marea majoritate a țărilor lumii.

Marea depresiune a avut consecințe de lungă durată și de gravitate mare în SUA și Europa ,pentru Japonia și o mare parte din America Latină urmările fiind mai blânde.

Economiile statelor erau interconectate și în condițiile în care SUA era principalul creditor al acestora, criza s-a extins cu precădere in restul lumii,dar în special în statele europene care depindeau de capitalul ei. Au fost afectate Germania și Austria din pricina împrumuturilor contractate pentru reconstrucție, urmate de Marea Britanie și Franța.Printre țările slab dezvoltate care au fost afectate de Marea Criză se numără și România afectată de scăderea materiilor de consum care erau de cele mai multe ori singura sursă de venit a țării noastre. Singura țară care nu a fost afectată de criza economiă a fost URSS,țară care nu făcea parte din sistemul schimburilor internaționale.

Specialiștii economice care au studiat fenomenul din 1929-1933 nu au ajuns la un acord comun asupra cauzelor și a importanței lor. Cercetările efectuate sunt în interdependență cu întrebarea dacă un asemenea fenomen economic putea fi evitate sau dacă se v-a putea preîntâmpina în viitor.

După modul în care sunt analizate ,teoriile actuale se pot fi grupate în trei mari categorii:

Din prima categorie fac parte cei care ce susțin un puncte de vedere economic clasic deosebit de ortodox,cu o puternică influență monetaristă,la care sau adunat și adepții școlii economice din Austriece și ai teoriei neoclasice,care sunt canalizați pe efectele macroecomice ale ofertei de bani și de aur.

Monetariștii precum Milton Friedman și Ben Bernanke pun pe seama contracțiilor monetare cauzele care au determinat Marea Depresiune.Aceste contracții, susțin monetariștii au fost cauzate de politicile conduse greșit de către Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite și a continuat cu defășurarea crizei întregului sistem bancar.

Milton Friedman mai afirma, de asemenea, că marile greutăți economice s-au datorat în special crahului bursei de stocuri,care a însemnat o altă recesiune în opinia lui.

Din cea de-a doua teorie dezbătută ,al cărei reprezentant este J.M. Keynes ,fac parte cei ce sprijină un punct de vedere structuralist. Această teorie conține și opiniile unor conducători ai unor instituții economice. Aceștia se concentrează în mod special la aspectele subconsumului și al suprainvestițiilor, la încălcarea diferitelor legi și reglementări ,de către bancheri și industriași,sprijinite chiar de către guvern.

De fapt aceștia vroiau să reliefeze incompetența guvernului și deciziile eronate ale acestuia. Populația își pierde încrederea în oficialitățile guvernamentale și în acțiunile defășurate de către guvern ,dar și în FED.Guvernul Statelor Unite în acord cu Sistemul Ferderal de Rezerve au declarat ,în condițiile Marii Depresiuni , că ”aurul din posesia proprietariloe particulari,este considerat ilegal și ca atare trebuie predat,în mod obligatoriu imediat Sistemului Federal de Rezerve.”

Din cea de-a treia categorie fac parte cei care fac referire la teoria marxistă, care favorizează o instabilitate economică. Această teorie plasează cauza și originea crizei în sfera producției.

Cauzele care au generat și intensificat Marea Criza din 1929-1933 se regasesc și în domeniul producției ,în domeniul comerțului,în cadrul sistemului bancar și bursier, în politicile monetare ,sociale si economice. Băncile ofereau americanilor în acea perioadă posibilitatea de a contracta împrumuturi mult mai ușor ,o parte din aceste împrumuturi fiind investită la bursă, aceste acțiuni au reprezentat o altă cauză a aceste crize .

Efectele crizei sunt diverse , un prim efecte il reprezintă scăderea cererii și a prețurilor,lumea întreagă cunoaște fenomenul de supraproducție,comerțul se prăbușește.În astfel de situații statele încearcă să își protejeze producția proprie prin impunerea unor taxe mari la produsele de export ,fapt care nu face decât sa agraveze situația crizei. În plan social efectele crizei au fost cu mult mai de amploare ,astfel ca milioane de oameni rămân făra loc de muncă,crește rata șomajului, în mediul rural criza lovește producătorii agricoli care își pierd terenurile puse ca gir în urma contractării unor împrumuturi de la bănci.

După cum am menționat mai sus Marea Depresiune a avut un impact dezastruos asupra multor țări ale lumi.

Marea Britanie s-a luptat cu o creștere economica foarte lentă și cu o recesiune în jurul anului 1920, căzând într-o groapă abisală doar spre începutul anului 1930.

Franța a înregistrat o scurtă cădere economica, asemenea Marii Britanie ,la începutul anului 1930.

Economia Germaniei a trecut în registrul său o criza devastatoare și anume la începutul anilor 1928, pentrcu ca mai apoi a se stabiliza doar pentru aintra în regres în ultima perioadă a anului 1929. Căderea producției industriale a Germaniei a fost egala cu cea a SUA.

Câteva țări din America Latina au resimțit criza foarte puțin, în acest caz fiind vorba de Argentina și Brazilia comparație cu țări mai puțin dezvoltate ,care au suferit depresiuni ridicate .

Japonia a resimțit și ea o criză relativ moderată care a durat o prioadă scurtă de timp.

În România criza s-a manifestat încă din 1928 și a avut efecte dezastruoase și de mare amploare, datorită creșterii datoriei externe,bineînțeles datorie acumulată prin contracterea împrumuturilor de la americani,care odata cu declanșare crizei au început să-și retragă disponibilitățile în țară; datorită unei agriculturi primitive, a scăderii prețurilor produselor de export și datorită faptului că a păstrat un nivel ridicat al prețurilor la produsele ce urmau a fi importate.

România resimte abundent recesiune ,se înregistrază cote crescute ale ratei șomajului,datorită unitățiilor industriale care dau faliment, producția industrială fiind și ea în scădere. Ca o urmare directă asupra reducerii veniturilor populației și a cheltuielilor bugetare este prăbușirea prețurilor produselor agricole.

La toate aceste manifestări care au condus la amplarea crizei în România se adaugă și drumul lung al deficitelor bugetare cronice pe care începe a-l străbate ,supraevaluarea tot mai accentuată a veniturilor ,dar și efortul pentru plata datoriei externe,care devenea din ce în ce mai mare din pricina împrumuturilorcontractate pe perioada celor trei ani de criză.

Odată cu anul 1931 situația României se mai amelioarează.

Pentru eliminarea urmărilor produse de Marea Depresiune s-a recurs la adoptarea unor măsuri,care ,deși erau diferite de la o țară la alta,au avut și elemente comune. Cea mai importantă măsură luată în eliminarea efectelor a fost cea a creșterii rolului statului în economie,adică transpunerea în practică a teoriei lui J.M. Keynes.

În perioada desfășurării crizei,între anii 1929-1932,se ajunge la eșecul administrației republicane,în acea vreme condusă fiind de către președintele Herbert Hoover,care ulterior nu mai este ales ca președinte de către poporul american.

Franklin D. Roosevelt, ales ca președinte în anul 1932,fiind un om politic cu multă experiență ,a reprezentat un simbol al ieșirii victorioase din criza devastatoare.

Primul pas pe care președintele ,nou ales, Franklin D. Roosevelt îl face pentru a lupta împotriva crizei,îl constituie anunțarea unei ”Noi Înțelegeri” numită și ”New Deal”,precum și o serie de alte măsuri de mare anvergură,anunțate încă din campania electorală susținută.

Programul New Deal propus de către președinte conținea un numar de noi programe federale care aveau drept scop generarea procesului de relansare economică.

Printre măsurile acestui program se numără :

Banking Act,program ce reorganizează sistemul bancar , în acest caz se urmărea devalorizare dolarului american pentru a permite creșterea circulației bănești,deci se urmărea producerea unei ușoare inflații necesară relansării economice. Acest program a favorizat exporturile americane și a refăcut sistemul bancar.

Agricultural Adjustement Act este o măsură referitoare la baza politici agricole,prin care se urmărea acordarea de credite cu dobândă redusă agricultorilor ,eliminarea datoriilor acestora.

National Industrial Recovery Act este măsura care reglementează cooperarea între state și întreprinderi.

Pentru combaterea șomajului noul guvern în frunte cu președintele nou ales au înființat organizația Civilian Conservation Corp ,cu scopul de a recruta tineri la muncă.

Franklin D. Roosevelt se pare că a fost salvatorul economiei americane ,prin aplicarea metodelor și teoriilor lui J.M. Keynes.

Marea Criză s-a terminat la date diferite în diversele țări pe care le-a afectat.

În continuare voi prezenta alte trei crize ceva mai actuale care au afectat țări ale lumii ,printre care și criza care s-a manifestat în România.

2.2. Crizele financiare din America Latină

2.2.1. Debutul crizelor din America Latină

După Marea Depresiune din 1929-1933 nici o altă criză nu a mai avut efecte atât de răsunătoare și de mare anvergură asupra țărilor lumii. Marea Depresiune a fost urmată de o generație de creștere economică ,pe perioada căreia recesiunile au fost scurte și superficiale,iar revenirile foarte puternice și susținute. Dar inevitabilul sa produs și cursul istoriei mondiale a fost afectat de o serie de crize financiare printre care :Șocurile petroliere din anii 1978-1979,criza din America Latină din anul 1980,criza din Mexic din 1994-1995,criza din Brazilia din anul 1999,criza din Argentina 2000-2001 până la criza actuală financiară din 2007.

”Timp de mai multe generații țările din America Latină au fost supuse aproape exclusiv la crize valutare,falimente bancare în lanț,accese de hipeinflație și toate celelalte rele monetare cunoscute omului modern.Guvernanți slabi,aleși prin voința poporului,au alternat la putere cu dictatorii militari,și unii și alții încercând să cumpere susținerea votanților cu programe populiste pe care nu și le puteau permite.În strădania de afinanța aceste programe,guvernele recurgeau fie la împrumuturi din partea unor bancheri străini imprudenți,având ca rezultat final criza balanței de plăți și incapacitatea de plată a țării,fie la tiparnița de bani,având ca rezultat final hipeinflația.”

Crizele financiare din America Latină au debutat la începutul anilor 80.America Latină a parcurs un drum scurt și rapid către criza datorită unor factori de ordin intern și extern.

Un prim factor important extern îl constituie creșterea ratei internaționale a dobânzii,din categoria facorilor externi care au dus la declanșarea crize l-a constituit adoptarea și aplicarea unor politici valutare nepotrivite momentului respectiv.

După cum am precizat mai sus, dgatoria externă de asemenea constituie un factor important în debutul aceste crize.

Politica valutară în America Latina avea o comportare unitară. Crizele dintr-o țară au avut efect de mobilizare și în celelalte țări.

Economia țărilor din America Latină avea doua probleme economice grave în ceea ce privește dezechilibrul balanței externe și inflația fulgerătoare. Inflația este un fenomen specific crizelor,constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației,fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor,fapt care duce la devalorizare și scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Rata anuală a inflației în țările Americii Latine a înregistrat valori foarte mari și anume:

Rata inflației în Chile depășea 600%

În Argentina 300%

Uruguay avea o rată a inflației de 100%

Iar dezechilibrul balanței de plăți era egal cu 20% din valoarea exporturilor în Chile,27% în Uruguay și 37% în Argentina.

Așteptările inflaționiste ale producătorilor au reprezentat primul factor al creșterii prețurilor din acea perioadă,care s-au grăbit să le transpună în prețuri curente.Aceste așteptări au provocat recesiune.

În cazul acesta s-a recurs la adoptare unor programe de stabilizare a politicilor valutare și de schimbare ,în ceea ce privește îmbunătățirea echilibrului extern, ajustarea acestuia nu se datorează unei politici bine gândite ci mai degrabă ca o nevoie impusă de conjunctura economică. Ratele dobânzii erau din ce în ce mai mari ,prețurile interne de asemenea au transplantat asupra cererii interne ,la care mai adăugam și scăderea încrederii opiniei publice în politica guvernamentală valutară, acestebfenomene au determinat atingerea unor niveluri record,imposibil de susținut, ale ratei dobânzii.

Ca mijloc de corectare a dezechilibrului extern,s-a ajuns la rezultatul unanim al nevoii unei devalorizări reale.

S-a aprins însă o polemică teoretică privind calea de urmat a unei devalorizări reale: devalorizare sau deflație.Cele două variante erau echivalente în teorie ,dar implicau o serie de riscuri în practică.

”Deflația este un fenomen economic care reprezintă opusul inflației și anume este caracterizat prin scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor. Acest fenomen poate avea consecințe la fel de grave ca și inflația asupra unei economii naționale. Acest fenomen s poate determina prin reducerea masei monetare aflate în circulație și a creditului. ”

Prinși într-o asemenea controversă ,în cele din urmă au ales deflația și în cele din urmă s-a dererminat o reducere a rate inflației.

Majoritatea țărilor Americii Latine s-au confruntat cu astfel de probleme. Între anii 1975-1982 datoria esternă a acestei țări se mărise considerabil.

Vina în cazul producerii acestei crize nu aparține doar conjuncturii ci și a politicilor aplicate la nivel național.

Criza Americii Latine s-a datorat unor afecțiuni provenite atât din interior cât și din exterior,care au determinat îndatorarea țării . America Latină a fost în anii 1980-1990, regiunea cea mai afectată.

Ieșirea regiunii Americii Latine și a țărilor acesteia din criza care a pus stăpânire pe ele ,a fost impiedicată de către adoptarea și aplicarea unor politici monetare necorespunzătoare.

Cele mai afectate țări ale Americii Latine au fost Mexic și Argentina. Criza din Mexic și Argentina se afla printre cele 10 crize care au afectat economia la nivel mondial.

2.1.2. Criza financiară din Argentina

Criza din Argentina ,în comparație cu cea din Mexic s-a manifestat mai dezastruos,aceasta provocând revoluții. A avut un impact viloent încât pe perioada acesteia mai mult de 80% din copii argentinienilor fiind subnutriți.

Înainte de Primul Război Mondial expresia ”Bogat ca un argentinian” era des întâlnită în Europa,în acea vreme Argentina era știută de către popoarele lumii ,dar și de către investitori ca o țară a tuturor posibilităților .Argentina dispunea de resurse naturale din belșug ,era o țară cu relații comerciale și investiții legate de economia globală.

Agentina, încă din acea vreme ,avea înclinație spre a tipări prea mulți bani,de asemene întâmpina dificultăți în a restitui datoriile externe,dar de aici pâna la o criză care avea să lase Argentina cu mult în urmă era un drum pe care puțină lume și-ar fi putut imagina.

Situația Argentinei în perioada dintre cele două războaie a fost dificilă , ca și a altor țări exportatoare de resurse naturale,prețurile produselor agricole erau din ce în ce mai mici,iar împrumuturile contractate în perioadele liniștite ridicau foarte multe probleme.

În deceniul 1980 ,situația în Argentina devenea critică, după Războiul Malvinelor din 1982 ,confilt ce a opus Argentina și Marea Britanie pentru controlul asupra Insulelor Malvine,guvernul militar al Argentinei se retrăsese și conducerea a fost preluată de către guvernul lui Raul Alfonsin,care pentru a stabiliza prețurile introducea o monedă denumită ”australul”.

Încercarea a eșuat,Argentina în 1989 suferea de hiperinflație ,prețurile au crescut, în urma acestei reforme propuse ,cu o rată anuală de 3000%.

În urma alegerilor electorale de la sfârșitul anului 1989,Carlos Menem iese învingător, în funcția de ministru de finanțe îl desemnează pe Domingo Cavallo,deținătorul unui doctorat la Harvard. Domingo Cavallo a conceput un plan pentru o reformă,care presupunea deschiderea Argentinei către piețele lumii,privatizarea ineficientului sector de stat.Argentina a privatizat până și compania petrolieră proprietate a statului. Aceste reforme,în comparație cu cele aplicate ulterior sau dovedit a fi mai eficiente. Pe lângă cele două reforme propuse de Cavallo,notă distinctivă face reforma monetră și reforma instituirii unui consiliu monetar.

În această perioadă australul a fost înlocuit cu peso ,s-astabilit și un curs de un peso pe dolar. Planul pus la punct de către Cavallo a avut efecte pozitive PIB-ul a crescut cu un sfert numai în trei ani,inflația înregistra o scădere sub zero.

”În ciuda efectelor pozitive ale planului de reformă,lucrurile au început să se precipite. Cursul fix de un peso pentru un dolar era rigid. Ponderea relațiilor economice ale Argentineiera cu UE și Brazilia. Cursul peso-uli nu se raporta la realul brazilian sau la moneda europeană,ci față de dolarul american,existând riscul ca orice depreciere a acestora față de dolar să conducă la o scădere a peso. Ceea ce era de așteptat s-a și întâmplat ,pentru că în anul 2002,dolarul a crescut față de moneda europeană, iar realul brazilian s-a devalorizatpe fondul contaminării sale de criza din Rusia.”

Întâmplările mai sus menționate au făcut să scadă competitivitatea la export a Argentinei. Investitorii nu au mai avut încredere în economia acestei țări,iar afluența de capital a început să iasă din țară. Fondurile străine fiin limitate sau chiar inexistente au accentuat înăsprirea creditului ,provocându-se și o criză bancară.

În anul 2001 se prabușeste moneda națională,un peso ajungand a măsura doar 30 cenți americani, cum datoriile firmelor și ale persoanelor erau în dolari s-au produs falimente masive. Deprecierea monedei naționale a condus la scăderea PIB-ului cu 11% în anul 2002.Moment în care Argentina se declara prinsă sub asediul crizei.

Cauzele crizei din Argentina se desprind din prezentarea firului de evenimente transpus mai sus,și anume o primă cauză a desfășurării acestei crize ar fi contractarea împrumuturilor de pe piețele internaționale, practicarea unui curs fix o perioadă îndelungată de timp,retragerea investitorilor străini a fluxurilor de capital din țară în momentul în care și-au pierdut încrederea în economia țării.

În concluzie lucrul de care America Latina avea nevoie cu disperare erau dolarii,bani care le permiteau să își tipărească pesos pentru a-și putea plati datoriile externe.

Norocul Americii Latine a fost că trezoreria SUA a folosit din Fondul pentru Stabilizare Valutară o parte din banii puși deo-parte pentru situații de urgență,în acest fel s-a stabilizat peso-ul,în cazul unor țări din America Latină,afectate de criză cum ar fi Mexic.

Salvarea Argentinei s-a datorat Băncii Mondiale care a scos din seifuri 12 miliaede de bani pentru a putea susține băncile țării.

După toate aceste evenimente nefericite țările Americii Latine au înregistrat un avânt economic ,mai repede decât se puteau aștepta.

Cu toate aceste avertismente pe care le-am primit ,prin intermediul crizelor manifestate ,nimeni nu a fost pregătit pentru ceea ce avea să urmeze,cum de altfel nimeni nu a anticipat șirul unui nou val de crize financiare ce avea sa zdruncine lumea.

2.3. Criza Asiatică din 1997-1999

2.3.1. Debutul și desfășurarea crizei

Criza din Asia s-a declanșat în mare parte datorita situației economice a Thailandei. Deși treburile economice ale Thailandei, ne-am fi gândit că îi interesează doar pe aceștia ,vecinii din împrejurimi și oamenii de afaceri cu o miză directă de finanțare în această țară,lucrurule nu au fost chiar atât de simple.

Devalorizarea din anul 1997 a monedei Thailandeze ,bahtul, a stârnit o furtună financiară care a îngropat mare parte din Asia.

Însă Thailanda s-a alăturat târziu fenomenului deja început din Asia.

Thailanda era o țară exportatoare de produse ,care datorită avântului in economie , a început să se transforme într-un centru industrial în anul 1980 ,cand firme străine au decis să își deschidă fabrici aici.

În urma avântului economic înregistra o creștere de 8% pe an sau chiar mai mult,templele din Bangok fiind curând înlocuite de blocuri –turn cu birouri .

Oamenii din aceste țări începeau să iese din sărăcie și să aibă parte de un trai mai bun,dar și un loc unde oamenii începeau sa fie foarte bogați.

Majoritatea investițiilor asociate cu creșterea economică a aceste țări proveneau din economiile acumulate de thailandezi. Marile întreprinderi și fabrici de export erau construite din bani străini,iar firmle mici aveau ca sursă de finanțare întreprinzătorii locali.

În 1991 datoria externă a Thailandei era cu puțin mai mică decât exporturile sale anuale,lucrurile mergând spre bine ,în acest fel avea o marjă de siguranță destul de mare.

Capacitatea Thailandei de a-și acoperi necesarul din resursele proprii a început să se degradeze,în ajutorul acestei situații au veit resursele externe.

În 1990 ratele dobânzii din țărole dezvoltate erau foarte mici,din cauză ca bancile centrale doreau în acest fel să iasă dintr-o recesiune de mică amploare.

Fluxurile de capital privat din țările dezvoltate către țările mai puțin dezvoltate se intensifiacu din ce în ce mai mult ,iar zona Asia a absorvit un mare volum din acestea . Fluxurile de capital privat către țările în curs de dezvoltare atingeau cote imense în valoare de 42 milioane de dolari ,Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială finanțau mai multe investiții aceste țări decât toți investitorii privați la un loc.

Aceste investiții s-au îndreptat intr-un număr foarte mare către economiile aprent mai sigure ala Asiei ,în anul 1944.

Societățile financiare locale ,preluau împrumuturile de la bănci și le plasau cu o dobânda mai mare investitorilor imobiliari locali.

Efectul de expansiune s