Codul Fiscal Si Normele de Aplicare a Acestuia
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I PREZENTAREA PRINCIPALELOR ACTE NORMATIVE ȘI A REGLEMENTĂRILOR FISCALE PRIVIND IMPORTURILE DIN ȚARA NOASTRĂ
1.1. Codul vamal comunitar și regulamentul de aplicare a acestuia
1.1.1. Tariful vamal
1.2. Originea mărfurilor
1.3. Valoarea în vamă
1.4. Regimurile vamale
CAPITOLUL II CODUL FISCAL ȘI NORMELE DE APLICARE A ACESTUIA
2.1. Impozitarea directa
2.2. Regimul taxei pe valoarea adăugată
2.2.1. Operațiuni în sfera TVA
2.2.2. Teritorialitatea și locul operațiunilor
2.2.3. Faptul generator si exigibilitatea TVA
2.3. Baza de impozitare și influența cursului valutar
2.3.1. Operațiuni scutite de taxă
2.3.2. Nivelul cotei de taxa pe valoarea adăugată
2.3.3. Regimul deducerilor
2.3.4. Persoanele obligate la plata TVA
2.3.5. Obligațiile persoanei impozabile
2.3.6. Regimul accizei
2.3.7. Operațiunile scutite
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ
3.1. Prezentarea Societății
3.2. Managementul Resurselor Umane în S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca
3.3. Analiza ratelor de structură ale activului
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Pornind de la activitatea de comerț internațional, de la necesitatea desfășurării acesteia in mod liber, neîngrădit de măsuri fiscale interne, statele din anumite zone ale globului, precum și unele provincii, în interesul bunăstării lor economice, au simțit nevoia constituirii unor zone, teritorii, spații economice eliberate de bariere protecționiste.
Eliminarea acestor bariere a condus la deschiderea economiilor naționale și implicit la dezvoltarea comerțului cu bunuri ceea ce a declanșat un fenomen contemporan cu implicații pozitive dar si negative, globalizarea. Consecințele negative ale globalizării pot fi crizele economice, ca aceea cu care ne confruntăm în prezent și pot fi transmise societăților de comerț exterior importatoare de către cele exportatoare, prin prețuri, dobânzi, comisioane, curs de schimb valutar, inflație etc.
Există in România o înclinație către import mai mare și într-un mod nepotrivit pentru gradul de dezvoltare, față de înclinația către exporturi. Eforturile întreprinzătorilor pentru a câștiga din importuri au crescut deoarece sunt motive care duc la un asemenea comportament: gustul cosmopolit al consumatorilor, avantajul de a lucra pentru o firmă străină care oferă o salarizare mai bună crește efortul de a vinde marfa importată pe piața românească și inițiativa privată care găsește mai ușor un cumpărător la intern decât la extern deoarece producția si exportul implică riscuri mai mari. Ceea ce menționa Valentin Cojanu în 1997 se poate susține 15 ani mai târziu, având in vedere rapoartele INS in privința comerțului exterior al României și in special a importurilor.
Societățile de comerț exterior importatoare funcționează împreună cu propria contabilitate, fiind în primul rând o obligație stabilită prin lege dar și o necesitate prin prisma cunoașterii rezultatelor activității desfășurate. Contabilitatea este cea care „traduce’ în limbajul propriu realitatea economică și juridică a activității economice desfășurate de societate și poate contribui la fundamentarea deciziilor de import, de creditare, de comercializare etc.
Alegerea temei ,,Analiza actelor normative și a reglementărilor fiscale privind importurile din țara noastră" este una de interes personal, premisa fiind necesitatea de a înțelege mecanismul care stă la baza tranzacțiilor comerciale internaționale și a preluării acestor informații de către contabilitatea societăților de comerț exterior. Pe parcursul anilor de studiu elementele teoretice aprofundate din discipline precum tranzacțiile internaționale, tehnica plaților si finanțării internaționale, comerțul internațional de bunuri și servicii, elemente din dreptul comercial internațional cu privire la contractare, contabilitatea societăților de comerț exterior au creat o viziune expusă în lucrare și exemplificată intr-un studiu de caz.
Capitolului I propune cunoașterea principalelor reglementări la nivel național, regional si internațional în cazul importurilor de mărfuri. Cunoașterea acestora dar si includerea prin proceduri, in modul de organizare si funcționare al activității societăților de comerț exterior conduce la o mai mare adaptabilitate la mediul extern si o eliminare a unor categorii de riscuri politice si comerciale.
Capitolului II analizează codul fiscal și a normelor de aplicare a acestora folosite in tranzacțiile internaționale, tipurile, mecanismele de derulare, avantajele și dezavantajele ale utilizării acestora, modalitățile de înregistrare a operațiunilor in contabilitatea societăților de comerț exterior dar și de derulare a operațiunilor de import, circuitul mărfurilor de la furnizor la cumpărător și barierele economice ce trebuie depășite, mecanismul de formare al prețurilor externe și interne etc.
În cadrul capitolului III, prin studiul de caz propus la o entitate de comerț exterior verificând situațiile financiare anuale.
CAPITOLUL I PREZENTAREA PRINCIPALELOR ACTE NORMATIVE ȘI A REGLEMENTĂRILOR FISCALE PRIVIND IMPORTURILE DIN ȚARA NOASTRĂ
1.1. Codul vamal comunitar și regulamentul de aplicare a acestuia
1.1.1. Tariful vamal
Tariful vamal reprezintă un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupe de produse.
De la 1 ianuarie 2007, ca stat membru al Uniunii Europene, România aplică Tariful Vamal Comun al UE fiind principalul instrument de politică comercială ce cuprinde mai multe norme de drept vamal aplicabile importatorilor și care stabilește taxele percepute pentru import (tarife preferențiale sau masuri protecționiste).
Tariful Integrat al Comunității Europene – TARIC – a fost stabilit în baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun. TARIC este o bază de date destinată să indice dispozițiile legale comunitare aplicabile pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat sau exportat pe teritoriul vamal al UE. TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată și constituie nomenclatorul de bază pentru Tariful Vamal Comun, pentru întocmirea statisticilor de comerț exterior al Comunității cu țări terțe (Extrastat), precum și pentru întocmirea statisticilor de comerț între Statele Membre (Intrastat).
TARIC cuprinde dispozițiile referitoare la domeniul vamal, conținute în legislația specifică privitoare la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (S.A.), Nomenclatura combinată (N.C.), taxele vamale aplicabile, suspendările de taxe vamale, contingentele tarifare, regimul tarifar preferențial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferențiale), preferințele tarifare (inclusiv cote și plafoane tarifare), sistemul generalizat de preferințe vamale (SGP) aplicabil țărilor în curs de dezvoltare, taxele antidumping sau compensatorii, prohibițiile la import și la export, restricțiile la import și la export, codurile adiționale, supravegherea importurilor, supravegherea exportului, restituții la export, referiri la reglementările care au introdus o măsură tarifară sau netarifară si alte măsuri tarifare și netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.
Tariful Vamal Comun are două componente: taxele vamale și Nomenclatura Combinată (NC). NC răspunde exigențelor de clasificare din comerțul intra-comunitar, precum și celor privind clasificarea mărfurilor de export comunitare către restul lumii.
Taxele vamale percepute în Uniunea Europeană la importul din țări terțe sunt:
taxele vamale convenționale stabilite potrivit politicii comerciale comunitare sau acordurilor internaționale la care aceasta este parte semnatară.
taxele vamale preferențiale ce fac obiectul unor acorduri sau aranjamente preferențiale, a unor acorduri de asociere încheiate de Uniunea Europeană cu diverse țări sau grupuri de țări.
După modul de exprimare, taxele vamale folosite în UE sunt: taxe ad valorem, taxe specifice (o sumă fixă pentru o unitate de produs importat), taxe compuse (o taxă ad valorem plus o taxă specifică); taxe mixte sau alternative (cu un minimum și un maximum), taxe variabile, în funcție de prețul CIF de intrare în UE, utilizate la importul de fructe și legume, taxe de sezon, taxe stabilite pe baza unei formule tehnice de calcul (folosite în cazul „produselor agricole transformate” obținute din produse agricole primare și/sau transformate, de exemplu produse conținând lapte, zahăr și făină, pentru care taxa vamală se determină pe baza unei rețete).
La nivelul UE a fost creat și dezvoltat sistemul statistic Intrastat, pentru colectarea informațiilor direct de la operatorii economici din țările membre UE care realizează schimburi de bunuri cu alte state membre UE. Acest sistem a devenit operațional din 2007 și in România. Declarația statistică Intrastat este completată de toți operatorii economici ale căror introduceri sau expedieri de bunuri din si către statele membre ale Uniunii Europene depășesc pragurile valorice stabilite pentru anul de referință.
Obligația furnizării datelor pentru sistemul statistic Intrastat revine operatorilor economici care îndeplinesc 3 condiții:
sunt înregistrați în scopuri de taxă pe valoare adăugată (au cod de identificare fiscală);
realizează schimburi de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;
valoarea totală anuală a schimburilor de bunuri pentru fiecare din cele două fluxuri, introduceri și respectiv expedieri, depășește nivelul pragurilor valorice Intrastat stabilite pentru fiecare an.
Informațiile privind pragurile valorice Intrastat se publică anual, în Monitorul Oficial al României, la sfârșitul anului anterior celui pentru care pragurile valorice sunt în vigoare. Pragurile valorice Intrastat stabilite pentru anul 2013 pentru introduceri intracomunitare sunt de 500.000 lei iar pentru expedieri intracomunitare de 900.000 lei.
Formularul de raportare Intrastat cuprinde date cu privire la fluxul introduceri/ expedieri, perioada de referință, date de identificare ale firmei, țară de destinație/țară de expediție, codul marfă, natura tranzacției, modul de transport, termenii de livrare, cantitatea în kg, cantitatea în unitate de măsură suplimentară, valoarea facturată și valoarea statistică iar termenul limită de transmitere a datelor Intrastat la INS îl reprezintă întotdeauna data de 15 a lunii următoare celei de referință.
1.2. Originea mărfurilor
Originea mărfurilor se determină
în scopul aplicării măsurilor
tarifare și netarifare de reglementare a activității economice externe,
în special la importul mărfurilor mai exact nivelul taxelor vamale aplicabile la import, statisticile privind evoluția comerțului exterior pe zone geografice, aplicarea reglementarilor specifice și punerea în practică a măsurilor de politică comercială. Originea reprezintă "naționalitatea" economică a mărfurilor în comerțul internațional.
Un element important în determinarea originii mărfurilor este clasificarea lor tarifară iar pentru a determina originea este important să se determine codul numeric în Nomenclatura Combinată.
Există două tipuri de origine: preferențială și nepreferențială. Regulile de origine nepreferențială sunt folosite pentru a determina originea produselor supuse măsurilor de politică comercială, cum ar fi taxe anti-dumping și de compensație, embargouri comerciale, măsuri de protecție și compensatorii, restricții cantitative, dar și pentru cote tarifare, pentru statistici comerciale, pentru achiziții publice, pentru marcarea originii etc. In Uniunea Europeana restituțiile la export în cadrul Politicii Agricole Comune se bazează de cele mai multe ori pe originea nepreferențială.
Regulile de origine preferențiale sunt stabilite pentru a determina dacă mărfurile vor beneficia de un tratament preferențial
în cadrul schimburilor comerciale, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.
Stabilirea originii mărfurilor se ghidează după două criteurilor în comerțul internațional.
Un element important în determinarea originii mărfurilor este clasificarea lor tarifară iar pentru a determina originea este important să se determine codul numeric în Nomenclatura Combinată.
Există două tipuri de origine: preferențială și nepreferențială. Regulile de origine nepreferențială sunt folosite pentru a determina originea produselor supuse măsurilor de politică comercială, cum ar fi taxe anti-dumping și de compensație, embargouri comerciale, măsuri de protecție și compensatorii, restricții cantitative, dar și pentru cote tarifare, pentru statistici comerciale, pentru achiziții publice, pentru marcarea originii etc. In Uniunea Europeana restituțiile la export în cadrul Politicii Agricole Comune se bazează de cele mai multe ori pe originea nepreferențială.
Regulile de origine preferențiale sunt stabilite pentru a determina dacă mărfurile vor beneficia de un tratament preferențial
în cadrul schimburilor comerciale, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.
Stabilirea originii mărfurilor se ghidează după două criterii de bază:
mărfuri originare – obținute în întregime într-o singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau acel teritoriu.
mărfuri prelucrate sau transformate – în producerea cărora intervin mai multe țări sau teritorii sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau acel teritoriu în care au fost supuse ultimei transformări substanțiale.
Prelucrările sau transformările care conferă originea – Codul vamal stabilește prin anexe lista de produse obținute care se pot încadra într-una dintre pozițiile tarifare ale Nomenclaturii Combinate dar diferită de cele aferente diferitelor materiale neoriginare si care chiar dacă suferă prelucrări sau transformări prevăzute în legislația vamală nu pot fi considerate suficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziția tarifară.
Dovada originii – Informațiile de origine obligatorii sunt decizii emise în toate Statele Membre în ceea ce privește originea mărfurilor importate sau exportate după emiterea lor, cu condiția ca mărfurile și circumstanțele în care acestea au obținut statutul de produs originar să fie identice cu cele descrise în Informații de Origine Obligatorii (IOO). Autoritățile vamale emit, în baza unei solicitări oficiale, decizii referitoare la informațiile obligatorii în materie de origine, "decizii IOO". Pentru punerea în aplicare a unei decizii IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei trebuie să fie în măsură să dovedească că mărfurile în cauză și circumstanțele care au condus la atribuirea originii corespund în toate privințele cu mărfurile și circumstanțele menționate în decizie. Prin prezentarea unei IOO nu se elimină necesitatea prezentării unei dovezi de origine.
Certificatul de origine a mărfii se prezintă împreună cu declarația
vamală și cu alte documente care urmează să fie perfectate de către
birourile vamale.
Certificatele de origine universale sunt prezentate atunci când originea unei mărfii este sau trebuie dovedită la import. Acestea trebuie să fie întocmite de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de către țara emitentă, să conțină toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referă și să certifice fără nici un dubiu că marfa respectivă este originară dintr-o anumită țară. Certificarea originii comunitare este admisă atunci când mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.
Certificate de origine pentru anumite produse agricole care beneficiază de regimuri speciale de import sunt utilizate pentru produsele agricole originare din țări terțe pentru care s-au instituit regimuri speciale de import nepreferențiale, mai exact pentru mărfuri necomunitare care au circulat sub un regim de tranzit și care au ajuns la destinația lor pe teritoriul vamal al Comunității unde au fost prezentate în vamă în conformitate cu normele care reglementează tranzitul.
1.3. Valoarea în vamă
Pentru determinarea cuantumului taxelor vamale de import datorate este necesară determinarea bazei de impunere și a cotei de impunere aplicabile. Baza de impunere o constituie valoarea în vamă a mărfurilor. Aceasta se determină pe baza declarației de valoare în vamă pe care importatorul este obligat să o depună. Valoarea declarată se dovedește cu documente de plată, facturi și alte documente comerciale. Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației vamale de import.
Principalul obiectiv al evaluării în vamă este aplicarea tarifului vamal al Comunității. Evaluarea în vamă se utilizează la calcularea drepturilor vamale și are un impact asupra taxei pe valoarea adăugată, statisticilor și punerii în aplicare a politicii comerciale. Valoarea în vamă a mărfurilor importate reprezintă valoarea lor de tranzacție, și anume prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru mărfurile în cauză când acestea sunt vândute în vederea exportului pe teritoriul vamal al Comunității.
Valoarea de tranzacție reprezintă valoarea comerciala a mărfii, calculata la punctul de trecere a frontierei la import. In linii mari, aceasta este valoarea CIF sau CIP, la punctul de intrare în țara importatoare.
Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de prețul extern al mărfii. In această valoare se includ și cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera română, cheltuielile de încărcare-descărcare și de manipulare ale mărfurilor de import aferente parcursului extern și costul asigurării pe parcursul extern. În cazul în care preț nu poate fi stabilit, valoarea în vamă se calculează conform unei succesiuni de criterii diferite.
Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de prețul extern al mărfii. In măsura în care nu sunt incluse în prețul extern se adaugă valorii în vamă și cheltuielile de transport până la frontieră, cheltuielile de încărcare – descărcare și de manipulare și costul asigurării aferente parcursului extern.
Dacă autoritatea vamală are dubii cu privire la valoarea în vamă declarată, poate solicita importatorului să prezinte documente suplimentare și să constituie o garanție pentru plata eventualelor taxe datorate. In urma plații acestei garanții autoritatea vamală poate acorda liberul de vamă. Autoritatea poate executa garanția în cazul în care importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă.
Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: prețul de vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în Comunitate, prețul mărfurilor de pe piața internă a țării exportatoare, valori în vamă minime, arbitrare sau fictive, etc.
În aplicarea art. 168-172 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/93 în situația în care valoarea în vamă a mărfurilor este exprimată în altă monedă decât cea națională, cursul de schimb folosit la determinarea acestei valori este cursul de schimb stabilit și comunicat de Banca Națională a României în penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizează.
1.4. Regimurile vamale
Prin "regim vamal" se înțelege unul dintre regimurile următoare sub care pot fi plasate mărfurile în conformitate cu legislația vamala: punerea în liberă circulație, regimurile speciale și exportul.
Codul vamal reglementează tratamentul bunurilor în funcție de destinație, stabilind încadrarea tarifara și obținerea unui regim valabil definitiv (export sau import) sau suspensiv (tranzitul vamal, depozitul vamal, admiterea temporară – la import sau export, regimul de perfecționare activă sau pasivă, transformarea sub control vamal) și aprobarea bunurilor în vederea liberei circulații în spațiul comunitar după acordarea "liberului de vamă".
Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor care se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale sau destinația mărfii. Codul vamal abordează regimurile vamale definitive sau suspensive, precum și exceptările de la plata taxelor vamale, acordate în cadrul diferitelor regimuri vamale iar autoritățile vamale sunt cele care stabilesc regimul vamal și procedura vamală a mărfurilor la introducerea sau la ieșirea de pe teritoriul Uniunii Europene.
Prin regim vamal în ceea ce privește importul se înțelege că bunurile se află în una din situațiile următoare : libera circulație, admiterea temporară, perfecționarea activă, transformarea sub control vamal și zona liberă.
Cuvântul "import" se referă de obicei la introducerea de bunuri într-un teritoriu vamal. Totuși, acest termen nu este folosit pentru a descrie regimul vamal referitor la vămuirea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunității. Procedura care permite mărfurilor din țări terțe să circule liber în întreaga Comunitate, în același mod ca și bunuri efectuate în cadrul Comunității se numește,, punerea in libera circulatie” .
Punerea în liberă circulație conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de mărfuri comunitare după ce li sau aplicat măsurile de politică comercială și sau încheiat celelalte formalități prevăzute cu privire la importul mărfurilor și la aplicarea drepturilor legal datorate. Pentru toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal se întocmește o declarație pentru regimul vamal respectiv.
Declarația vamală poate fi făcută în scris, prin utilizarea unei tehnici de prelucrare a datelor, printr-o declarație verbală sau orice alt document prin care titularul mărfurilor le plasează sub un regim vamal. Declarațiile scrise se fac pe un formular oficial care trebuie să conțină toate detaliile necesare aplicării dispozițiilor ce reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile și să fie semnate. Autoritățile vamale pot accepta de pe loc declarația dacă aceasta respectă condițiile, este însoțită de documentele solicitate conform dispozițiilor care reglementează regimul vamal iar mărfurile la care se referă sunt prezentate în vamă. Declarațiile pot fi rectificate după ce au fost acceptate de autoritățile vamale, în condițiile Codului vamal.
Autoritățile vamale acordă liber de vamă mărfurilor imediat ce datele de referință din declarație au fost verificate sau acceptate fără verificare dar și când verificările nu pot fi definitivate într-o perioadă rezonabilă de timp și nu mai este necesar ca mărfurile să fie prezente în scopul verificării. Atunci când acceptarea unei declarații vamale duce la nașterea unei datorii vamale, mărfurilor cuprinse în acea declarație nu li se acordă liberul de vamă decât dacă datoria vamală a fost plătită sau garantată. Autoritățile vamale pot permite ca documentele însoțitoare să nu fie depuse împreună cu declarația vamală ce a fost întocmită printr-o tehnică de prelucrare a datelor, dar acestea rămân la dispoziție iar dupa acordarea liberului de vamă pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, pot controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri.
Autoritățile pot confisca și vinde mărfurile dacă:
nu li se poate acorda liberul de vamă pentru că: nu a fost posibilă începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită din motive imputabile declarantului, documentele solicitate nu au fost prezentate, plățile sau garanțiile nu au fost achitate sau constiuite sau sunt supuse unor interdicții sau restricții;
nu sunt preluate într-un termen rezonabil, după acordarea liberului de vamă.
Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație cu drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinației lor finale, acestea rămân sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se încheie atunci când condițiile prevăzute pentru acordarea unui astfel de drept redus sau zero încetează a mai fi aplicate, în cazul în care mărfurile sunt exportate sau distruse sau utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea dreptului redus sau zero este permisă cu condiția achitării drepturilor datorate. Mărfurile comunitare declarate pentru un regim de antrepozit vamal sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declarației vamale până în momentul în care ele părăsesc teritoriul vamal al Comunității, sunt distruse sau declarația vamală este invalidată.
Mărfurile puse în liberă circulație își pierd statutul vamal de mărfuri comunitare atunci când declarația de punere în liberă circulație este invalidată după acordarea liberului de vamă sau drepturile de import de plătit sunt rambursate sau remise fie în cadrul regimului de perfecționare activă sub forma sistemului de rambursare în privința mărfurilor defecte sau a mărfurilor care nu respectă prevederile contractuale, fie atunci când rambursarea sau remiterea este condiționată de exportarea sau reexportarea mărfurilor sau de atribuirea unei destinații vamale echivalente.
Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al Comunității, cu exonerare totală sau parțială de drepturi de import și fără a fi supuse măsurilor politicii comerciale, a mărfurilor necomunitare destinate reexportului fără să fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizării lor. In cadrul acestui regim mărfurile rămân sub supraveghere
vamală.
Regimul de admitere temporara se acorda numai daca sunt îndeplinite cumulativ condițiile de a fi aduse de institutii autorizate, folosite de acestea sau sub controlul si responsabilitatea acestora, utilizate în scopuri necomerciale, aduse în cantitați rezonabile, ținandu-se cont de destinația lor si pe timpul aflării în Comunitate să se afle în proprietatea unei persoane stabilite in străinătate.
Regimul de admitere temporara nu poate fi acordat când este imposibil să se asigure identificarea mărfurilor de import. Pentru a beneficia de regimul de admitere temporara trebuie depusa o cerere de autorizare la biroul vamal unde au fost prezentate pentru vămuire. Termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se dea o altă destinație vamală este fixat de autoritati iar perioada maximă în care mărfurile pot rămâne în regimul de admitere temporară este de 24 luni.
Valoarea drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se stabilește la 3 %, pentru fiecare lună sau fracție de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială, din valoarea drepturilor care ar fi trebuit să fie plătite pentru mărfurile menționate dacă ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară. Valoarea drepturilor de import care urmează să fie încasate nu trebuie să o depășească pe aceea care ar fi trebuit încasată dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulație la data la care ele au fost plasate sub regimul de admitere temporară, neluând în considerare nici o dobândă care ar putea fi aplicată.
Atunci când se naște o datorie vamală pentru mărfuri de import, valoarea unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare pentru mărfurile respective în momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Regimul de destinație finală permite punerea în liberă circulație
a mărfurilor cu exonerare sau reducere de taxe datorită
destinației lor specifice.
Regimul de perfecționare activă constă în supunerea, pe teritoriul comunitar la una sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare în sistem cu suspendare a mărfurilor străine destinate spre a fi reexportate in Comunitate sub forma de produse compensatoare fara a face obiectul încasării drepturilor de import sau al masurilor de politica comerciala sau în sistem cu rambursare a mărfurilor importate, introduse în circuitul economic spre a fi exportate în Comunitate sub forma de produse compensatoare cu încasarea dreptului de import și restituirea la efectuarea exportului.
In cadrul sistemului cu suspendare se aplica mențiuni speciale documentelor care însoțesc mărfurile: marfa PA/S, pentru încheierea regimului de perfecționare activă, dacă produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeași stare sunt plasate în regimuri suspensive, sunt introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, supuse controlului si marfa PA/S și politica comercială, dacă produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeași stare fac obiectul unor măsuri de politică comercială care sunt aplicabile la plasarea lor în regimuri suspensive, la introducerea într-o zonă liberă sau intr-un antrepozit liber, supuse controlului.
În cadrul sistemului cu rambursare pot primi o destinație vamală ca și în sistemul cu suspendare cu diferența că documentele care însoțesc mărfurile poartă mențiunea marfă PA/R iar operațiunile care se pot face sunt prelucrarea, transformarea, repararea și utilizarea unor produse care nu se regăsesc în produsele compensatoare și care permit obținerea mărfurilor fără a se regăsi în produsul final.
Operațiuni de perfecționare pot fi prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau fixarea lor la alte mărfuri, transformarea mărfurilor, repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor și punerea lor la punct și utilizarea anumitor mărfuri definite în conformitate cu procedura comitetului care nu se regăsesc printre produsele compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acelor produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parțial în cursul acestui proces.
Produsele compensatoare sunt toate produsele ce rezultă din operațiuni de perfecționare iar mărfuri echivalente sunt mărfurile comunitare care sunt utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.
Determinarea cuantumului taxelor vamale și a altor drepturi de import se face prin metoda cheii cantitative sau metoda cheii valorice. Prin aceste metode se determină cantitatea de marfă străină care intră în componența produselor compensatoare. Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentul de produse compensatoare obținute din transformarea unei cantități date de mărfuri de import. Aceasta justifică cantitatile de mărfuri plasate sub regim de perfecționare activă, resturile tehnologice rezultate în urma prelucrării sau transformării care sunt considerate pierderi normale și pentru care nu se datorează drepturi de import, nefiind supusa regimului vamal de taxare.
Regimul de perfecționare activă cu restituirea taxelor vamale se aplică în cazul mărfurilor străine importate, care după perfecționarea activă urmează să fie reexportate sub formă de produse compensatoare. In vederea restituirii taxelor vamale declarația vamală depusă pentru produsele compensatoare trebuie să conțină toate elementele necesare justificării cererii de restituire. Declarația vamala se depune la autoritatea vamală împreuna cu documentele justificative privind aprobarea regimului.
Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile necomunitare să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunității în operațiuni care le modifică natura sau starea, fără să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor politicii comerciale și permite produselor care rezultă din astfel de operațiuni să fie puse în liberă circulație cu plata drepturilor de import datorate în mod normal pentru astfel de mărfuri. Astfel de produse sunt denumite produse transformate.
Autorizația pentru transformare sub control vamal se acordă la solicitarea persoanei care efectuează transformarea sau care se ocupă de efectuarea ei dar numai persoanelor stabilite în Comunitate, atunci când mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate daca după transformare, mărfurile nu pot fi readuse economic la forma sau starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regim, utilizarea regimului nu poate duce la evitarea efectului regulilor de origine și privind restricțiile cantitative aplicabile mărfurilor importate si îndeplinirea condițiilor necesare ca regimul să contribuie la crearea sau menținerea activității de transformare a mărfurilor în Comunitate, fără a aduce atingere intereselor producătorilor comunitari de mărfuri similare.
Valoarea datoriei vamale pentru mărfurile în aceeași stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în autorizație, se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul aprobării declarației privind plasarea mărfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.
Pentru mărfurile de import care îndeplineau condițiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferențial atunci când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal și când acest tratament tarifar preferențial este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberă circulație, drepturile de import aferente produselor transformate se calculează pe baza ratei dreptului aplicabil pentru tratamentul respectiv.
Aplicarea ratei dreptului la produsele transformate este supusă condiției ca respectivul tratament tarifar preferențial să fie aplicabil mărfurilor de import în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, dacă tratamentul tarifar preferențial este prevăzut pentru mărfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare. În acest caz, cantității de mărfuri de import utilizate efectiv la fabricarea produselor transformate puse în liberă circulație și se aplică contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație și nu se procedează la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produse identice cu produsele transformate.
Titularul autorizației de transformare sub control vamal este obligat ca, pe măsură ce mărfurile supuse acestui regim sunt efectiv transformate, să ceară pentru produsele rezultate acordarea unui alt regim vamal, în termenul specific stabilit în autorizație.
Încheierea regimului de transformare sub control vamal se face de către titularul autorizației, prin declarația vamala ce conține cantitatea de mărfuri străine corespunzătoare produselor transformate, prin aplicarea ratei de randament dar si cantitatea de mărfuri rămasă în starea inițială care urmează să facă obiectul unei alte destinații vamale. Această declarație se depune la același birou vamal unde sa depus declarația de plasare în regim sau la un alt birou cu obligația ca in 15 zile să se transmită o copie la biroul vamal care are în evidență regimul. Pe lângă declarația vamală se transmite și decontul de încheiere pentru stabilirea modalitații de calcul a valorii în vamă dacă produsele transportate sunt importate.
Mărfurile necomunitare plasate sub regim de antrepozitare vamală pot fi depozitate în spații sau în orice alte puncte autorizate pentru acest regim de către autoritățile vamale si sub supraveghere vamală, denumite în continuate „antrepozite vamale”. Antrepozitele vamale pot fi utilizate pentru antrepozitarea mărfurilor de către orice persoană – antrepozit vamal public sau pentru depozitarea mărfurilor de către titularul unei autorizații de antrepozitare vamală – antrepozit vamal privat.
Mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal sau pot rămâne în regim de antrepozit vamal pe timp nelimitat cu excepția cazurilor de forță majoră cand această scoatere trebuie autorizată în prealabil de către autoritățile vamale. In perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operatiuni decât cele de ambalare, de marcare sau testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care în prealabil au fost aprobate de autoritatea vamală.
Încheierea regimului de antrepozit vamal se face de către titularul regimului prin importul mărfurilor, plasarea sub un alt regim vamal suspensiv, reexportul, exportul mărfurilor autohtone, abandonarea mărfurilor în favoarea statului și distrugerea sub control vamal. In cazul în care la expirarea termenului de antrepozitare vamală mărfurile nu au primit o destinație vamală, autoritățile pot încheia acest regim iar printr-un act constatator să încaseze taxele vamale și drepturile de import.
Pentru mărfurile ce sunt puse în liberă circulație natura, valoarea în vamă și cantitatea care trebuie luate în considerare sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal. Valoarea în vamă se bazează pe prețul efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare și de conservare a mărfurilor pe timpul antrepozitării, nefiind necesar ca asemenea cheltuieli să fie incluse în valoarea în vamă dacă sunt indicate separat de prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.
Zonele libere și antrepozitele libere sunt parți din teritoriul vamal al Comunității sau incinte situate pe acel teritoriu și separate de restul, în care mărfurile necomunitare sunt considerate, în aplicarea drepturilor de import și măsurilor de politică comercială referitoare la import, că nu se afla pe teritoriul vamal al Comunității, atâta timp cat nu sunt nici puse în liberă circulație nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate condițiile prevăzute de reglementările vamale si mărfurile comunitare pentru care există reglementari specifice beneficiază de măsurile legate de exportul mărfurilor, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau un antrepozit liber.
Mărfurile introduse într-o zonă liberă sunt considerate ca fiind plasate sub regimul de zonă liberă în momentul introducerii lor în această zonă, cu excepția cazului în care acestea se află deja sub un alt regim vamal sau la terminarea regimului de tranzit, cu excepția cazului în care sunt plasate imediat sub un alt regim vamal iar staționarea lor nu este limitata in timp. Controlul acestor mărfuri se face pe baza documentelor de transport însoțitoare.
Mărfurile introduse într-o zonă liberă trebuie să fie prezentate în vamă și să facă obiectul formalităților vamale atunci când sunt introduse în zonele libere sosind direct din exteriorul teritoriului vamal al Comunității, se află plasate sub un regim vamal care se termină sau este încheiat în momentul în care acestea sunt admise sub regimul de zonă liberă, sunt plasate sub regimul de zonă liberă pentru a beneficia de o decizie de acordare a rambursării sau a remiterii de taxe la import si acte cu putere de lege, altele decât legislația vamală, prevăd astfel de formalități.
Mărfurile comunitare pot fi introduse, antrepozitate, deplasate, utilizate, transformate sau consumate într-o zonă liberă. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate ca aflându-se sub regimul de zonă liberă.
Mărfurile necomunitare, pe perioada în care rămân în zonele libere, pot fi puse în liberă circulație sau plasate sub regimul de perfecționare activă, de admitere temporară sau de destinație finală, în condițiile prevăzute de aceste regimuri. În astfel de cazuri, acestea nu sunt considerate ca aflându-se sub regimul de zonă liberă.
Persoana fizica autorizata sau persoana juridica care desfasoara o activitate de prelucrare, transformare, vânzare, cumpărare sau depozitare de mărfuri are obligația să țina evidența operativă a introducerilor de mărfuri, conform legislației în vigoare și să o pună la dispoziția organelor de control.
Mărfurile scoase din zona liberă pot fi exportate sau reexportate din teritoriului vamal al Comunității sau introduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunității. Sunt considerate mărfuri necomunitare, mărfurile scoase dintr-o zonă liberă și introduse într-o altă parte a teritoriului vamal al Comunității sau plasate sub un regim vamal cu excepția cazului în care statutul lor vamal de mărfuri comunitare a fost demonstrat prin atestarea sau prin orice alt document prevăzut de legislația vamală comunitară.
Administrația zonelor libere este obligată să raporteze autorităților vamale mărfurile aflate în zona liberă care sunt supuse drepturilor de import, de export sau de reglementari privind politica comercială și despre activitațile industriale, comerciale sau orice altă activitate care se desfasoară în zona liberă.
Evaluarea cuprinde “măsurarea și exprimarea cantitativă a obiectului evaluat, alegerea și măsurarea prețurilor cu care se face evaluarea, punerea în corelație a acestora și obținerea expresiei valorice a obiectului evaluat”.
Evaluarea activelor circulante materiale intervine, conform prevederilor articolelor 7 și 9 din Legea contabilității,în 3 momente diferite: la intrarea în patrimoniu (evaluarea curenta sau contabila), la închiderea exercitiului (evaluarea bilantiera) si la iesirea din patrimoniu sau la darea în consum.
Evaluarea reprezinta un element cheie in conducerea corecta a contabilitatii. Regulamentul de Aplicare a Legii Contabilitatii (emis in baza prevederilor art. 42 din Legea Contabilitatii nr. 82 din 24 decembrie 1991) prevede urmatoarele:
la articolul 67 – la intrarea in patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se înregistreaza în contabilitate astfel: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar si alte bunuri procurate cu titlu oneros la costul de achizitie;
la art. 68, se precizeaza ca la iesirea din patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se înregistreaza în contabi1itate prin aplicarea metodei "costului mediu ponderat", "metodei primului intrat – primului iesit" sau a metodei "ultimul intrat – primul iesit".
Evaluarea mărfurilor la data intrării în patrimoniu.
Bunurile se evalueaza si se inregistreaza la „valoarea de intrare”,denumita „valoarea contabila”,care se stabileste astfel:
bunurile aduse ca aport in natura se evalueaza conform actlui de evaluare la „valoarea de aport”,in functie de pretul pietei,utilitate,stare si amplasarea acestora;
bunurile dobandite cu titlu gratuit sau donatie se evalueaza la „valoarea de utilitate”,stabilita in functie de pretul pietei,starea si amplasarea acestora;
bunurile dobandite cu titlu oneros(contra plata) se evalueaza la „cost de achizitie”;
bunurile dobandite prin schimb cu alte bunuri se inregistreaza la „valoarea justa” a bunurilor primite in schimb;
bunurile obtinute din productia proprie se evalueaza la „Costul de productie”;
creantele si datoriile sunt evaluate si inregistrate la „valoarea lor nominala” inscrisa in documentele justificative in care se consemneaza dreptul la creanta sau datoriile.
Conform normei contabile internaționale IAS 2 “Stocuri”, revizuită în 1993, costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, taxele vamale și alte cheltuieli direct imputabile achiziției de stocuri în procesul aprovizionării (cheltuieli de încărcare, transport, manipulare, asigurare, descărcare). În cazul unităților neplătitoare de TVA, această taxă intră în componența prețului de înregistrare a mărfurilor aprovizionate.
Conform OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele Europene, costul de achiziție al unui bun este format din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport aprovizionare și alte cheltuieli accesorii pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Condițiile de livrare, condițiile de ambalare a mărfurilor și de condițiile de încasare influenteaza pretul marfurilor aprovizionate.
Condițiile de livrare asigură delimitarea răspunderilor între furnizor și client cu privire la cheltuielile cauzate de livrarea mărfurilor și ambalajelor,se specifica locul până unde furnizorul suportă cheltuielile de expediere și de asigurare. Condițiile de livrare la intern pot fi: franco-depozitul furnizorului, franco-stația de expediere, franco-stația de destinație.
Condițiile de ambalare a mărfurilor se referă la precizarea tipului de ambalaj utilizat și la includerea sau neincluderea prețului ambalajului în prețul mărfii, aspect ce prezintă importanță pentru înregistrarea în contabilitate. Dacă prețul ambalajului este inclus în prețul mărfii, întreaga valoare a mărfii și ambalajului se reflectă în contul de mărfuri, iar dacă nu, valoarea ambalajului trebuie evidențiată diferit în funcție de natura acestuia.
Condițiile de plată, respectiv, de încasare sunt prevăzute prin contractele încheiate între părțile cu ocazia negocierilor.
Costul de producție este utilizat în cazul intrării bunurilor din producția proprie a unității și este format din: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate; cheltuielile directe de producție cu salariile, etc; cota cheltuielilor indirecte de producție cuvenită bunurilor fabricate. . La acest cost se pot aduna adaosul comercial și TVA-ul neexigibil pentru a forma prețul de vânzare cu amănuntul.
Prin evaluarea marfurilor la intrarea in patrimoniu la cost standard sau pret de vanzare se impune calcularea și înregistrarea diferenței dintre prețul de înregistrare ales și prețul efectiv de intrare. În cazul alegerii pentru evaluare a prețului de vânzare, diferența este reprezentată de adaosul comercial.
La intrarea in patrimoniu marfurile sunt evaluate diferit,tinandu-se cont de provenienta lor si acordul la care au ajuns partile in urma negocierilor.
Evaluarea mărfurilor la data inventarului
În momentul inventarierii stocurile și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea actuală avându-se în vedere prețurile pieței și utilitatea bunurilor pentru întreprindere. Astfel stocurile sunt evaluate pe sortimente. În acest scop se impune întocmirea de liste pe grupe pe bunuri corespunzător clasificării costurilor și apoi se studiază păturile pieței, baremurile, indicii specifici, etc, pentru stabilirea valorii actuale.
Astfel la inventar se pot stabilii următoarele valori de inventar:
Pentru materiile prime și materialele consumabile, valoarea de inventar corespunde costului de înlocuire, adică prețului de cumpărare plus cheltuielile accesorii;
Pentru produsele finite și mărfurile revândute în aceeași stare valoarea actuală este formată din prețul pieței de vânzare, diminuat cu cheltuielile accesorii, cheltuielile de transport, comisioane, garanții acordate, cheltuieli de desfacere.
Producția în curs de execuție se evaluează, fie prin metoda directă luând în considerare componentele consumate și de gradul de prelucrare a acestora, fie prin metoda contabilă, ca diferență între cheltuielile totale de producție și costul efectiv al producției principale obținute.
Evaluarea mărfurilor la închiderea exercițiului financiar
Evaluarea la întocmirea bilanțului cu ocazia închiderii conturilor constă în compararea valorii contabile cu valoarea actuală stabilită la inventar și se înregistrează numai valoarea cea mai mică. Astfel dacă valoarea este mai mică decât valoarea contabilă, pentru diferența constatată se procedează la constituirea de provizioane prin includerea în cheltuieli. Deprecierea stocurilor nu poate fi înregistrată direct asupra costurilor de intrare, deoarece menținerea stocurilor la costurile de intrare este impusă de principiul noncompensării.
În domeniul stocurilor se pot constitui provizioane pentru reînnoirea stocurilor, provizioane pentru creșteri de prețuri și provizioane pentru fluctuații de cursuri valutare, care au caracterul de provizioane reglementate, constituind structuri de capital propriu.
4) Evaluarea mărfurilor la ieșirea din patrimoniu se face, conform principiului costului istoric, la valoarea de intrare. Aceasta se diferențiază pentru același sortiment de marfă, în funcție de calea de intrare și perioada intrării în patrimoniu. De aceea, pentru evaluarea mărfurilor la ieșirea din patrimoniu, reglementările și standardele internaționale recomandă următoarele metode de evaluare:
metoda costului mediu ponderat (CMP);
metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO);
metoda ultima intrare – prima ieșire (LIFO);
metoda proxima intrare – prima ieșire (NIFO);
metoda costului standard.
Metoda Costului mediu ponderat se determină după fiecare intrare, sau lunar, ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrării și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, după următoarea formulă:
Unde: C.M.P. – costul mediu ponderat.
Qi – cantitatea aferentă stocului ,,i,,
Pi – prețul unitar aferent stocului ,,i,,.
“În varianta evaluării ieșirilor din stoc la cost mediu ponderat, calculat lunar, în cursul lunii ieșirile nu sunt evaluate, ci sunt urmărite numai cantitativ sau se pot evalua la costul mediu ponderat al lunii precedente”.
Metoda primei intrări- primei ieșiri (F.I.F.O.) este cunoscută sub denumirea sa anglo-saxonă de metoda FIFO. Potrivit acestei metode, elementele stocabile ies din stoc în ordinea vechimii loturilor de intrare neangajate la ieșire. Dacă lotul de ieșire nu este acoperit din cel mai vechi lot de intrare neangajată, se apelează în ordine la loturile de intrare următoare.
În cazul aplicării metodei de evaluare a ieșirilor din stoc, ieșirile urmează cu întârziere, variațiile prețurilor de intrare, această întârziere fiind mai mare sau mai mică în funcție de viteza de rotație a stocurilor. În perioade inflaționiste, aplicarea acestei metode duce la subevaluarea cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor de mărfuri de la finele perioadelor de gestiune, în funcție de prețurile de achiziție a ultimelor loturi intrate.
Metoda ultimei intrări- primei ieșiri este cunoscută și sub denumirea de metoda LIFO. Potrivit acestei metode elementele stocabile ies din stoc în ordinea celor mai recente loturi de intrare care figurează încă în stoc. Aplicând această metodă, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.
În perioade inflaționiste aplicarea acestei metode conduce la supraevaluarea cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor de mărfuri de la finele perioadelor de gestiune, în funcție de prețurile de achiziție ale primelor intrări, neangajate încă la ieșire.
Metoda proxima intrare – prima ieșire (NIFO) nu se aplică în România. Potrivit acestei metode, mărfurile ieșite din patrimoniu se evaluează la valoarea de înlocuire. Această valoare este “suma pe care întreprinderea va accepta să o plătească pentru achiziționarea unui bun de substituire care să permită asigurarea unui flux identic de bunuri și servicii în aceleași condiții de exploatare”. Deoarece evaluarea ieșirilor din stoc se face la valoarea de înlocuire, pentru a nu se obține un sold negativ, este necesară reevaluarea permanentă a stocului.
Metoda prețului standard constă în determinarea unor prețuri fixe folosite atât la evaluarea intrărilor, cât și a ieșirilor, urmând ca diferențele dintre prețurile standard și costurile de achiziție sau de producție să se evidențieze în mod distinct. Acestea se repartizează la sfârșitul lunii asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocului existent. Repartizarea se efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferențelor de preț Kd.p. după formula:
Cota- parte din diferențele de preț aferente ieșirilor se calculează înmulțind la valoarea bunurilor ieșite coeficientul calculat. Diferențele nerepartizate ieșirilor corespund stocurilor existente la sfârșitul lunii.
La finele perioadei de gestiune soldul contului de diferență de preț se adună la soldul contului de gestionare a mărfurilor, exprimate la cost standard, pentru a se obține costul efectiv al mărfurilor care este trecut în bilanț.
CAPITOLUL II CODUL FISCAL ȘI NORMELE DE APLICARE A ACESTUIA
2.1. Impozitarea directa
În materie de impozite directe, Tratatul Comunității Europene nu specifică în mod expres alinierea acestora și, în virtutea principiului subsidiarității, lasă libertatea statelor membre de a face reglementările necesare. Totuși, acolo unde impozitarea directă are impact asupra liberei circulații a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor, ca și asupra dreptului de stabilire a indivizilor sau a societăților, statele membre trebuie să stabilească un sistem de impozitare la nivel național care să respecte aceste drepturi fundamentale.
Apariția unor situații speciale, cum ar fi dubla impozitare sau activitățile economice transfrontaliere, a impus adoptarea unor măsuri legislative comune tuturor statelor membre, măsuri aplicabile în special companiilor, și care se adoptă de către Consiliu, în unanimitate. Măsurile în cauză au fost inițiate în 1990, fiind materializate prin două directive și o convenție. Directiva 90/435/CEE se referă la abolirea dublei impuneri a profitului distribuit între societățile–mamă aflate în unul din statele membre și filialele acestora aflate într-un alt stat membru. Directiva 90/434/CEE reduce povara fiscală ce poate împiedica reorganizarea societăților, iar Convenția (90/436/CEE), bazată pe Articolul 239 al Tratatului introduce o procedură arbitrară de evitare a dublei impuneri privind ajustarea profitului dintre întreprinderi asociate aflate în state membre diferite.
La fel ca toate statele membre ale UE, România are un sistem propriu de impozitare, acesta trebuind să respecte principiul liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor, precum și principiul nediscriminării. Principalul impozit direct pe care trebuie să îl achite firmele față de stat este impozitul pe profit, respectiv diferența între veniturile impozabile și cheltuielile deductibile. Cota de impozitare care se aplică asupra profitului impozabil este de 16% iar pe veniturile microîntreprinderilor este de 3%.
2.2. Regimul taxei pe valoarea adăugată
Mecanismul Taxei pe valoarea adăugată (TVA) presupune că fiecare agent economic care intervine în procesul de producție și comercializare a unui produs sa adauge taxa la valoarea adăugată creată, taxă ce este inclusă în prețul de vânzare al bunurilor si virată ulterior către stat.
Pentru determinarea tratamentului fiscal al achizițiilor intracomunitare și al importurilor prin prisma taxei pe valoarea adăugată este necesară analiza unor aspecte de ordin fiscal conform legislației in vigoare.
Din punct de vedere al regimului TVA studiul pornește de la următoarele ipoteze:
2.2.1. Operațiuni în sfera TVA
Achiziția intracomunitară de bunuri reprezintă obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
Dacă în statul membru din care începe expedierea sau transportul bunurilor are loc o livrare intracomunitară de bunuri, într-un alt stat membru are loc o achiziție intracomunitară de bunuri în funcție de locul acestei operațiuni conform Codului fiscal. Atunci când un bun intră în România în aceste condiții, persoana impozabilă trebuie să analizeze dacă din punct de vedere al legislației române operațiunea ar fi constituit un transfer de bunuri dacă operațiunea s-ar fi realizat din România în alt stat membru. În acest caz, transferul bunurilor din alt stat membru în România dă naștere unei operațiuni asimilate unei achiziții intracomunitare cu plată. Tratarea acestor transferuri ca și achiziții intracomunitare nu depinde de tratamentul aplicat pentru același transfer în statul membru de origine.
Importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul Comunității de bunuri care nu se află în liberă și intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț, care face parte din teritoriul vamal al Comunității.
2.2.2. Teritorialitatea și locul operațiunilor
Conform Codului fiscal locul achiziției intracomunitare de bunuri se consideră a fi statul membru unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor iar locul importului de bunuri, teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul comunitar cu excepția în care bunurile nu se află în liberă circulație fiind plasate, la intrarea în Comunitate, într-un regim vamal, proceduri sau scutiri speciale. In acest caz locul importului este considerat a fi statul membru pe teritoriul căruia se încheie aceste regimuri.
2.2.3. Faptul generator si exigibilitatea TVA
Faptul generator reprezintă operațiunea care duce la includerea sub incidența TVA daca ar fi realizata iar exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a cere plătitorului de TVA, plata taxei datorate la bugetul de stat la o anumita data. Exigibilitatea ia naștere in general odată cu faptul generator, cu anumite excepții prevăzute de legislație.
Exigibilitatea plații taxei este data limita pana la care o persoana trebuie sa efectueze plate TVA către buget, după aceasta data calculându-se majorări de întârziere. Aceasta are scadenta in funcție de perioada impozabila a fiecărei persoane in funcție de cifra de afaceri realizata in anul anterior.
În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data livrării de bunuri iar exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii sau la data emiterii autofacturii ori în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nici o factură / autofactură până la data respectivă.
Beneficiarul care nu a primit o factură de la furnizor până în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc faptul generator are obligația să emită autofactura la cursul de schimb din data emiterii autofacturii. Ulterior autofacturarii, daca beneficiarul primește factura de la furnizor, emisă la o dată anterioară datei autofacturii, are obligația de a ajusta baza de impozitare în funcție de cursul de schimb în vigoare la data emiterii facturii de către furnizor. In cazuri particulare faptul generator apare atunci când beneficiarul devine proprietarul bunurilor.
Bunurile plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import și în regim de transformare sub control vamal, regimuri care din punct de vedere al TVA constituie importuri de bunuri care nu beneficiază de scutire de la plata taxei pe valoarea adăugată exigibilitatea TVA intervine atunci când intervine obligația de plată a taxelor vamale, taxelor agricole sau a altor taxe comunitare. Bunurile plasate în aceste regimuri daca sunt scutite de taxe vamale, taxe agricole sau alte taxe comunitare, exigibilitatea TVA pentru importul bunurilor respective intervine atunci când ar fi intervenit obligația de plată a acestora.
La import, pentru bunurile plasate într-un regim vamal special faptul generator și exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.
2.3. Baza de impozitare și influența cursului valutar
Conform Codului fiscal, baza de impozitare a TVA pentru livrările de bunuri este formata din tot ceea ce constituie contrapartida obținuta sau care va fi obținuta de furnizor din partea cumpărătorului, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni, exclusiv TVA.
Baza de impozitare cuprinde impozitele și taxele si cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor cumpărătorului. Cheltuieli accesorii sunt cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri care fac obiectul unui contract separat și sunt legate de livrările de bunuri.
Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei și valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare, dacă acestea sunt cunoscute în momentul în care intervine exigibilitatea taxei pentru un import.
Pentru achizițiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabilește ca în cazul livrării acelorași bunuri în interiorul țării. Baza de impozitare cuprinde și accizele datorate sau achitate în România de cumpărătorul unui produs supus accizelor iar când după efectuarea achiziției intracomunitare de bunuri acesta obține o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziției intracomunitare efectuate în România este redusa corespunzător.
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele si orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României, precum și cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepția taxei pe valoarea adăugată. Aceasta cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România precum și cele care decurg din transportul către alt loc de destinație din Comunitate, în cazul în care locul respectiv este cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația indicată în documentul de transport sau în orice alt document în baza căruia bunurile sunt importate. Aceasta nu se poate ajusta în cazul modificării ulterioare a elementelor care au stat la baza determinării valorii în vamă a bunurilor decât cu excepția situațiilor în care aceste modificări sunt cuprinse într-un document pentru regularizarea situației emis de organele vamale.
Pentru calculul bazei de impozitare un rol important îl are cursul de schimb valutar. Când elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabilește conform prevederilor comunitare ce reglementează calculul valorii în vamă.
Cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României, publicat de Banca Centrală Europeană sau utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operațiunea respectiva, in funcție de cum a fost prevăzuta decontarea in contractul încheiat intre parți. Cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României este cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară și care este valabil pentru operațiunile care se vor desfășura în ziua următoare.
Cursul de schimb valutar ce este utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data emiterii facturii, înainte de livrare, înainte de încasarea unui avans sau emiterii ulterioare încasării avansului, rămâne neschimbat la data definitivării sau regularizării operațiunii sau avansurilor, inclusiv în cazul operațiunilor pentru care se aplică sistemul TVA la încasare.
În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri sau achizițiile de bunuri care au locul în România și pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei cursul de schimb utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data exigibilității taxei, indiferent de data la care sunt sau vor fi recepționate bunurile.
2.3.1. Operațiuni scutite de taxă
Scutirea cu drept de deducere a TVA aferenta achizițiilor: livrările de bunuri expediate sau transportate in afara UE, transporturile si serviciile aferente, livrarile intracomunitare de bunuri, transporturile internaționale de pasageri, plasarea bunurilor in zone libere si antrepozite libere, livrările de bunuri catre si in antrepozite vamale, antrepozite TVA si serviciile aferente, livrările de bunuri plasate in regimuri vamale suspensive, prestările de servicii in legătura cu bunuri plasate in regimuri vamale suspensive, livrările de bunuri si prestările de servicii pentru misiunile diplomatice, organizațiile internaționale si forțele NATO.
Scutirea fără drept de deducere se aplică unei serii de activități ce include activitățile bancare, financiare si de asigurări, deci prestări de servicii. Anumite servicii financiare sunt supuse TVA la cota de 24% (cum sunt operațiunile de factoring, recuperarea creanțelor, administrarea si depozitarea anumitor titluri de valoare). Scutirea de TVA fără drept de deducere se aplică si activităților medicale, de protecție socială si educative, dacă acestea sunt desfășurate de unități autorizate. Livrarea ulterioara a autovehiculelor pentru care dreptul de deducere a taxei aferente achiziției a fost supus limitării totale se efectuează in regim de scutire de la plata TVA.
2.3.2. Nivelul cotei de taxa pe valoarea adăugată
Cota aplicabilă pentru achiziții intracomunitare de bunuri și importului de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.
Cota standard de TVA este de 24% si se aplica tuturor livrărilor de bunuri si prestărilor de servicii, inclusiv importurilor, pentru care nu se aplica scutiri (cu sau fără drept de deducere) sau cota redusă de 9% care se percepe pentru medicamentele de uz uman si veterinar, cărți, ziare si periodice, cazarea la hoteluri sau in locații cu rol similar, bilete de cinema, taxele de intrare la muzee, monumente istorice, grădini zoologice si grădini botanice, târguri si expoziții, furnizarea de manuale școlare, de proteze si produse ortopedice.
2.3.3. Regimul deducerilor
Dreptul de deducere a TVA nu se aplică pentru achizițiile intracomunitare de bunuri, pentru importuri, pentru achizițiile de bunuri pentru care se aplică taxare inversă.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură emisă pentru taxa datorată sau achitată precum și dovada plății în cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare, pentru taxa achitată pentru importul de bunuri să dețină declarația vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale si să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naștere exigibilitatea.
Importatorii care dețin autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA, pentru care nu au obligația de a depune declarații vamale de import trebuie să dețină o declarație de import pentru TVA și accize.
Facturile emise în original constituie documente justificative în vederea deducerii taxei numai în situația în care au înscris și codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al facturii, beneficiarul va solicita emitentului un duplicat al facturii, pe care se va menționa că înlocuiește factura inițială. In același fel se procedează cu exemplarului original al declarației vamale pentru import ori al documentului pentru regularizarea situației, persoana impozabilă va solicita un duplicat certificat de organele vamale.
În cazul utilizării Sistemului român de procesare automată a declarației vamale de import, justificarea deducerii taxei se face cu exemplarul pe suport hârtie al declarației vamale care certifică înscrisurile din documentul electronic de import. Acesta conține elemente de securitate și siguranță pentru care s-a acordat liber de vamă și este autentificat prin aplicarea semnăturii și a ștampilei lucrătorului vamal.
2.3.4. Persoanele obligate la plata TVA
Persoana obligată la plata taxei pentru achiziții intracomunitare este persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri taxabilă este obligată la plata taxei.
Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării este obligația importatorului care poate fi cumpărătorul către care se expediază bunurile, furnizorul bunurilor, proprietarul bunurilor, persoana care reimportă în România, proprietarul bunurilor sau persoana impozabilă înregistrată care importă bunuri în România: în regim de consignație sau stocuri la dispoziția clientului, pentru verificarea conformității ori pentru testare, în vederea reparării, transformării, modificării sau prelucrării acestor bunuri, cu condiția ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operațiuni să fie reexportate în afara Comunității sau să fie achiziționate de către persoana impozabilă înregistrată care a efectuat importul.
2.3.5. Obligațiile persoanei impozabile
În scopul efectuării de achiziții intracomunitare taxabile in România este obligatoriu ca persoana juridică neimpozabilă care este stabilită si are sediul activității economice în România, dacă valoarea achiziției intracomunitare respective depășește plafonul pentru achiziții intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziția intracomunitară dar si dacă primește de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la plata taxei în România înaintea primirii serviciilor respective sa se înregistreze în scopuri de TVA.
Registrul operatorilor intracomunitari cuprinde toate persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile care efectuează operațiuni intracomunitare.
Înregistrarea în scopuri de TVA nu conferă persoanei impozabile calitatea de persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru achiziții intracomunitare sau pentru serviciile primite de la persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau prestate către persoane impozabile stabilite în alt stat membru.
Au obligația să solicite înregistrarea în scopuri de TVA fiscal numai persoanele impozabile care au sediul activității economice în România si doar pentru achiziții intracomunitare de bunuri dacă depășesc plafonul pentru achiziții intracomunitare de 10.000 euro.
2.3.6. Regimul accizei
Tratamentul fiscal al achizițiilor intracomunitare și al importurilor prin prisma accizei conține analiza următoarelor ipoteze:
Accizele armonizate și determinarea lor
Accizele armonizate sunt aferente produselor supuse obligatoriu accizelor la nivel comunitar, regimul general al accizelor reglementat prin Directiva 2008/118/CE aplicabilă teritoriului Comunității, fiind transpus în legislația națională la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Accizele armonizate sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse: alcool și băuturi alcoolice, tutun prelucrat si produse energetice și electricitate.
Valoarea în lei a accizelor se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs care se va utiliza pe toată durata anului următor. Sumele datorate reprezentând accize se calculează în lei, pe baza cursului de schimb stabilit de legislația in vigoare.
Nivelul accizelor armonizate este cel prevăzut în Codul Fiscal cu normele de aplicare. Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se aplică o acciză redusă. Pentru țigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem. Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra prețului de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum.
Acciză armonizată
Fapul generator si exigibilitatea accizei
Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii sau al importului acestora pe teritoriul Comunității. Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum iar nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.
Eliberarea pentru consum reprezintă: ieșirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize, deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize, importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize, utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.
Eliberare pentru consum se consideră și deținerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru și pentru care accizele nu au fost percepute în România.
Momentul eliberării pentru consum este în momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat sau de către beneficiarul scutirii. Acciza devine exigibilă pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum în momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă. Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor provin din sau sunt destinate unor țări terțe ori unor teritorii terțe, in condițiile legii.
Un importator care deține autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru are obligația de a depune la autoritatea vamală declarația de import pentru TVA și accize. Exigibilitatea accizei în cazul acestei proceduri pentru produsele provenite din operațiuni de import intervine la data înregistrării declarației de import pentru TVA și accize.
Plata accizelor la bugetul de stat pentru produsele cafea verde, solubila și prăjită, provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepționate produsele, pentru berea și produsele fermentate provenite din producția internă sau din teritoriul comunitar, termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, pentru produsele provenite din operațiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declarației vamale de import.
Declarațiile de accize se depun la autoritatea competentă de către operatorii economici plătitori până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declarația. Orice operator economic plătitor de accize are obligația de a depune la autoritatea competentă o declarație de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
2.3.7. Operațiunile scutite
Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării în contextul relațiilor diplomatice sau consulare, de către organizațiile internaționale recunoscute, de către forțele armate, pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu țări terțe sau cu organizații internaționale, cu condiția ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce privește scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.
Produsele accizabile care sunt scutite de plata accizelor sunt însoțite de certificat de scutire. Scutirile de la plata accizelor sunt acordate direct beneficiarului ce achiziționează produsele accizabile de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor înregistrat cu excepția unor situații reglementate prin lege.
Pentru fiecare operațiune de achiziție intracomunitară de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul utilizează certificatul de scutire reglementat de Comisia Europeană. În cazul situațiilor în care operațiunile sunt scutite de TVA și se utilizează certificatul de scutire de TVA, acesta asigură și aplicarea scutirii de la plata accizelor.
Certificatul de scutire reprezintă actul doveditor privind scutirea de la plata accizelor pentru antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat. Antrepozitarul autorizat expeditor sau expeditorul înregistrat are obligația de a înregistra în evidențele sale certificatele de scutire, aferente fiecărei operațiuni în parte. Transportul produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este însoțit pe lângă certificatul de scutire și de documentul administrativ electronic iar la sosirea produsului la beneficiar, acesta trebuie să întocmească raportul de primire. Scutirile speciale se acordă produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free.
Persoana impozabilă, obligații
Persoanele plătitoare de accize sunt antrepozitarii autorizați, destinatarii înregistrați, importatorii autorizați și operatorii economici înregistrați și neînregistrați care achiziționează din teritoriul comunitar produse accizabile conform legislației.
Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.
Deținerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. Eliberarea autorizației de antrepozit fiscal se poate face dacă sunt îndeplinite condițiile privind locul unde urmează să se desfășoare activitatea economică, condițiile privind statutul persoanei sau persoanelor din conducere, nivelul accizelor pentru produsul finit, inexistența procedurii de faliment sau lichidare și a unor obligații fiscale neachitate.
Antrepozitarul autorizat are obligația de a constitui în favoarea autorității competente o garanție pentru producția, transformarea și deținerea de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum și o garanție pentru circulația acestor produse în regim suspensiv de accize, de a asigura securitatea produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal prin menținerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorității competente, ținerea evidenței exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și prezentarea acestora la cererea autorităților competente, ținerea unui sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de securitate, asigurarea accesului autorității competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment, prezentarea produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă si asigurarea în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorității competente, cercetarea și raportarea către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile si înștiințarea autoritățile competente despre orice modificare din autorizația de antrepozitar în termenul legal.
Destinatar înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru. Regimul suspensiv de accize este regimul fiscal aplicat producerii, transformării, deținerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate. Importul de produse accizabile, cu excepția cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunității, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum și ieșirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă, înseamnă intrarea pe teritoriul Comunității de produse accizabile.
Destinatarul înregistrat poate să-și desfășoare activitatea în această calitate numai în baza autorizației valabile emisă de autoritatea competentă în care va fi înscris și codul de accize atribuit de această autoritate. Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a deține sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.
Un destinatar înregistrat trebuie să garanteze plata accizelor în condițiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat a produselor accizabile, la încheierea deplasării, să înscrie în evidența contabilă produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize si să accepte orice control al autorității competente, pentru a se asigura că produsele au fost primite. Pentru a fi autorizat, fiecare destinatar înregistrat propus trebuie să aibă declarată cel puțin o locație în care urmează să realizeze recepția de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din alte state membre, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la Oficiul Registrului Comerțului.
În cadrul sistemului de documente se cuprind documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații – intrări și ieșiri –care constituie purtătorii de informații ai sistemului informațional contabil.
Cu ocazia intrărilor de mărfuri se folosesc: „Factura”, primită de la furnizor o dată cu mărfurile cumpărate și „Nota de recepție și constatare diferențe”, întocmită cu ocazia recepției acestora; „Bonul de predare – transfer – restituire” cu ocazia intrării de mărfuri de la alte subunități ale întreprinderii; sau „Bonul de primire”, cu ocazia primirii de bunuri în consignație.
Cu ocazia ieșirilor de mărfuri se întocmesc următoarele documente: „Factura”, „Dispoziția de livrare”, „Aviz de însoțire a mărfii”, cu ocazia vânzării.
În vederea asigurării aprovizionării cu mărfuri unitățile patrimoniale trimit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora vor încheia Contracte economice. Unele societăți înlocuiesc contractele economice cu confirmarea la comandă, serviciul de aprovizionare organizează o evidență operativă care cuprinde: Registrul de comenzi și Fișa de urmărire a executării comenzilor. În cazul în care se execută comanda și contractul de aprovizionare, societatea cumpărătoare primește de la furnizor Avizul de însoțire a mărfii sau factura.
Avizul de însoțire a mărfii se emite de compartimentul vânzări și servește ca document pentru eliberarea și scăderea depozitului, a mărfurilor și a altor valori destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terți etc. Este un document justificativ care însoțește mărfurile pe timpul transportului.
Nota de intrare recepție și constatare de diferențe se întocmește, în situația în care mărfurile se primesc în tranșă sau sosesc înaintea primirii facturi de la furnizor, precum și în situația în care mărfurile au fost achitate și lăsate în custodie furnizorului.
Factura este un document justificativ, cu regim special. Ea se întocmește în trei exemplare. Facturile justifică cumpărarea de materiale, iar livrarea mărfurilor către terți se face pe bază de factură.
Factura servește ca document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și a mărfurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate. Factura este un document care însoțește marfa pe timpul transportului. Pentru cumpărător factura reprezintă documentul de încărcare în gestiune.
Fișa de magazie este un document de evidență operativă a stocurilor de mărfuri din depozit și se întocmește pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de marfă.
Comanda este un document de dispoziție care conține ordinul de efectuare a unei operații economice, precum și indicațiile necesare executării ei, nefăcând dovada executării operației. Un alt document de dispoziție ar fi dispoziția de livrare.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat ori înregistrat în contabilitate.
Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitate (facturi, note de intrare – recepție, avize de expediție) după înregistrarea în fișele de magazie, se predau serviciului aprovizionare. După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnico – operativă a aprovizionării, aceste documente se transmit la compartimentul financiar – contabil.
Documentele referitoare la valorile materiale ieșite din depozitele unității se predau direct la compartimentul contabilitate.
Exportul de marfuri pe cont propriu reprezinta o modalitate indirecta de realizare a exportului si se caracterizeaza prin faptul ca societatea de comert exterior (SCE) cumpara marfuri de la producatorii sau de la angrosistii din tara pe care le vand in strainatate in nume propriu si totodata pe contul si pe riscul lor. Ca o consecinta,rezultatele activitatii de export sunt reflectate in gestiunea societatilor de comert exterior.
Aceasta modalitate de export presupune o serie de implicatii de ordin juridic,financiar si contabil.
Din punct de vedere juridic,exportul de marfuri pe cont propriu are la baza contracte ferme incheiate de catre SCE atat cu unitatile producatoare sau angrosistii,cat si cu unitatile prestatoare de servicii si cu clientii externi.
Prețul de cumpărare a mărfurilor, prevăzut în contractele încheiate cu producătorii interni, poate fi negociat într–o anumită condiție de livrare: franco –fabrică, franco –depozit SCE, franco – frontiera română.
În condiția franco–fabrică, cheltuielile de circulație până la depozitul SCE și apoi până la frontiera română sunt suportate de SCE. Atunci când SCE efectuează operațiuni suplimentare de prelucrare, sortare sau ambalare a mărfurilor ele suportă și aceste cheltuieli.
În condiția franco – frontiera română, mărfurile sunt livrate la extern direct din depozitul unității producătoare, iar SCE datorează prețul corespunzător acestei condiții de livrare care cuprinde prețul mărfii și cheltuielile de circulație până la frontiera română.
Contractele economice încheiate cu unitățile prestatoare de servicii se referă la transportul și asigurarea mărfurilor.
Contractele economice încheiate cu clienții externi cuprind, ca element esențial, prețul de vânzare al mărfurilor negociat în una din următoarele condiții de livrări: FOB (free on board) portul românesc de încărcare, CAF (cost and freight) sau CIF (cost insurance freight) portul străin de descărcare. În funcție de condiția de livrare se diferențiază nivelul și structura prețului extern. Astfel:
în condiția de livrare FOB portul românesc de încărcare, prețul extern cuprinde numai prețul mărfii corespunzător valorii internaționale negociate;
în condiția de livrare CAF, prețul extern cuprinde prețul mărfii și transportul pe parcurs extern;
în condiția de livrare CIF postul străin de descărcare, prețul extern cuprinde prețul mărfii, transportul extern și asigurarea pe parcurs extern.
Așadar, rezultă două concluzii și anume:
a) în condiția de livrare FOB se diferențiază două componente ale prețului extern: FOB brut, în care prețul extern cuprinde prețul mărfurilor și alte componente ca dobânzi, comisioane, cote de service etc. și FOB net în care prețul extern cuprinde doar prețul mărfurilor;
b) în condiția de livrare CIF se diferențiază, de asemenea, două componente ale prețului extern, privite însă pe un plan mai cuprinzător și anume: prețul mărfurilor (adică valoarea FOB net) și celelalte componente cum ar fi transport, asigurare, comisioane, dobânzi, etc.
Circuitul mărfurilor poate urma însă diferite trasee cu implicații corespunzătoare în reflectarea contabilă a operațiilor, cum ar fi:
− unitate producătoare – societate de comerț exterior – client extern;
− unitate producătoare – client extern;
− unitate producătoare – societate de comerț exterior – diverși terți (pentru prelucrare) – societate de comerț exterior – client extern.
Din punct de vedere contabil,societatile de comert exterior reflecta in contabilitatea lor atat cheltuielile cat si veniturile din comercializarea marfurilor la extern pe cont propriu cat si celelalte cheltuieli si venituri generate de derularea exportului,inclusiv cheltuielile de exploatare de natura cheltuielilor de administratie si conducere.
Mărfurile gestionate în depozitele SCE sunt evidențiate cu ajutorul contului 371 “Mărfuri”.
Mărfurile lăsate temporar în custodia unităților producătoare, trimise la terți spre prelucrare și cele expediate clienților externi direct din depozitele unităților producătoare sunt înregistrate în contabilitate SCE cu ajutorul contului 357 “Mărfuri în custodie sau consignație la terți”.
Din punct de vedere financiar decontarea mărfurilor se face pe fluxul circulației lor și anume:
la cumpărare, SCE achită unităților producătoare contravaloarea mărfurilor achiziționate, în monedă națională (în lei), din disponibilitățile bănești proprii sau din credite bancare;
la livrarea la extern, SCE achită serviciile externe (transport, asigurare, comisioane de intermediere) unităților prestatore în valută, care se transformă în lei la cursul de schimb al zilei;
la decontarea cu clienții externi, SCE încasează contravaloarea mărfurilor vândute în valută, care se transformă în lei la cursul de schimb al zilei.
Datorită faptului că încasarea mărfurilor de la extern are loc în majoritatea cazurilor ulterior facturării, cu ocazia încasării de la extern se calculează diferența de curs valutar după relația:
Diferența de curs valutar = Valuta încasată x (Cursul de schimb valutar la încasare – Cursul de schimb valutar la facturare).
Diferența de curs valutar rezultată poate fi favorabilă, în situația în care cursul de schimb valutar la încasare este mai mare decât cursul de schimb valutar la facturare și nefavorabilă în situația inversă. În contabilitate, diferența de curs valutar se va reflecta ca venit financiar în situația în care este favorabilă, sau ca cheltuială financiară în situația în care este nefavorabilă.
În ceea ce privește serviciile prestate, acestea se decontează cu unitățile prestatoare, în valută, operație care conduce ca și în cazul decontării cu clienții externi la calcul de diferențe de curs valutar, cu ocazia plății, dupărelația:
Diferența de curs valutar = Valuta plătită x (Cursul de schimb valutar la plată – Cursul de schimb valutar la facturare)
Diferența de curs valutar rezultată în cazul plăților este favorabilă atunci când cursul de schimb la plată este mai mic decât cursul de schimb la facturare și nefavorabilă în situația inversă. De asemenea, se reflectă ca venit sau ca cheltuială financiară.
Trebuie precizat faptul că sumele datorate unităților prestatoare de servicii se includ în prețul extern la același nivel fără a se obține rezultat financiar. Datorită faptului că valoarea serviciilor prestate ce se decontează în valută unităților prestatoare nu este aducătoare (producătoare) de rezultate financiare se pune problema dacă această componentă a prețului extern să se constituie sau nu ca o componentă a cifrei de afaceri a societăților de comerț exterior.
O problemă importantă a exportului de mărfuri pe cont propriu se referă la structura și contabilitatea cheltuielilor și veniturilor în cadrul societății de comerț exterior exportatoare..La fel ca toate societățile comerciale, societățile de comerț exterior reflectă în contabilitate cheltuielile și veniturile după natura activității (exploatare, financiară sau excepțională) și în continuare, în cadrul activităților, pe feluri de cheltuieli indiferent de destinația acestora, respectiv pe feluri de venituri indiferent de sursa de proveniență a lor. Principalele cheltuieli ocazionate de exportul de mărfuri pe cont propriu sunt: costul mărfurilor vândute, cheltuielile interne și externe de circulație (transport, manipulare, asigurare, etc.), cheltuielile generale (salarii, energie și apă poștă și telecomunicații, amortizarea imobilizărilor, provizioanelor etc.), diferențele nefavorabile de curs valutar, amenzile și penalitățile plătite. Dintre veniturile generate de exportul pe cont propriu pot fi enumerate: încasările din vânzarea mărfurilor exportate, reluările de provizioane la venituri, diferențele favorabile de curs valutar, dobânzile încasate, amenzile și penalitățile încasate.
Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor și veniturilor privind exportul pe cont propriu este influențată de următorii factori:
clasificarea contabilă a cheltuielilor și veniturilor;
modul de evidențiere în conturi a veniturilor care se constituie ca cifră de afaceri.
Conform clasificării contabile, cheltuielile și veniturile sunt grupate, în contabilitatea financiară, după natura activității în : cheltuieli și venituri de exploatare, cheltuieli și venituri financiare, cheltuieli și venituri extraordinare. În cadrul fiecărei activități se realizează o clasificare pe feluri de cheltuieli, indiferent de destinația lor, respectiv pe feluri de venituri, indiferent de proveniența lor.
Conform prevederilor Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilității (art. 99) potrivit căruia cifra de afaceri “se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestările de servicii și alte venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților” ar trebui ca în comerțul exterior aceasta să se constituie la nivelul prețului extern încasat, indiferent de condiția de livrare a mărfurilor.
În urma unei analize amănunțite s-a ajuns la concluzia că se pot lua în considerare trei variante de evidență a veniturilor care să se constituie ca cifră de afaceri:
O primă variantă – constă în faptul ca: veniturile din vânzarea mărfurilor la extern să se constituie la nivelul prețului extern corespunzător condiției efective de livrare a mărfurilor, dar să se reflecte în conturi diferite de venituri astfel contul 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” să înregistreze partea prețului extern corespunzătoare valorii FOB, contul 708 “Venituri din activități diverse” să înregistreze celelalte componente ale valorii externe (transport, asigurare, etc.), iar contul 766 “Venituri din dobânzi” să reflecte dobânzile externe ale exporturilor care se constituie ca venituri financiare.
În mod asemănător se reflectă în contabilitate și cheltuielile, astfel în contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile” se înregistrează costul de cumpărare a mărfurilor vândute, iar celelalte componente ale prețului extern se înregistrează în contul 613 “Cheltuieli cu primele de asigurare”, 624”Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal”, etc.
Această variantă prezintă anumite avantaje și anume este simplă în aplicare și permite o metodologie contabilă unitară pentru toate operațiile de comerț exterior efectuate pe cont propriu.
Dezavantajele acestei variante constau în:
− majorarea cifrei de afaceri cu diferența dintre valoarea CIF și valoarea FOB, făcând necomparabile cifrele de afaceri între diferite societăți de comerț exterior;
− implică reflectarea în cheltuieli a serviciilor prestate la nivelul cursului de schimb de la data facturării pentru a nu denatura indicatorii de analiză ai contului de rezultate;
− implică regularizarea diferențelor dintre cheltuielile externe de transport antecalculate și cele efective, între cele două conturi de venituri 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” și 708 “Venituri din activități diverse”, în vederea determinării corecte a marjei comerciale (ca indicator de analiză al contului de rezultate).
A doua variantă – constă în faptul că reflectarea veniturilor la nivelul prețului extern se face la nivelul condiției efective de livrare, în totalitatea lor, prin intermediul contului 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”. În aceastăsituație ar urma ca toate cheltuielile cu mărfurile și prestările de servicii să se reflecte cu ajutorul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”. Aceastăvariantă, deși asigură calculul unei cifre de afaceri ca și în primul caz, ea prezintă dezavantajul că obligă la reflectarea cheltuielilor externe de circulație tot în contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile”, ceea ce nu corespunde conținutului economic al acestui cont. În plus, nu permite aplicarea unei metodologii contabile unitare pentru toate operațiile de comerț exterior.
A treia variantă – constă în faptul ca: veniturile și deci cifra de afaceri să se constituie la nivelul valorii externe FOB net cu ajutorul contului 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”, iar cheltuielile cu mărfurile să se reflecte cu ajutorul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”. Celelalte componente ale prețului extern, cum ar fi transport, asigurare, etc., ar urma să se reflecte direct cu ajutorul conturilor de terți astfel: creanța externă în contul 411 “Clienți”, iar angajamentele în conturile 401 “Furnizori” sau 408 “Furnizori – facturi nesosite”, după caz.
Avantajele acestei variante constau în: calculul mai corect al cifrei de afaceri; asigurarea comparabilității cifrelor de afaceri între societățile de comerț exterior și asigurarea unei metodologii contabile unitare, specifică pentru toate operațiile de comerț exterior.
Ca dezavantaje se pot menționa amplificarea calculelor de regularizare de diferențe de cheltuieli externe și de diferențe de curs valutar.
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ
3.1. Prezentarea Societății
Această societate comercială a fost constituită din inițiativa unui asociat unic – cetățean român: doamna Babac Adina.
Denumirea agentului economic este S.C. SC Galenus S.R.L. Cluj Napoca; este persoană juridica română, are forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată și este situată în Cluj Napoca, str. Moților, nr. 110.
Activitatea principală este codificată conform cu 5231-Comerț cu amănuntul de produse farmaceutice, în magazine specializate.
Capitalul social subscris vărsat este de 410 lei.
Societatea își desfășoară activitatea cu un număr de 5 angajați, din care 2 au studii superioare.
Evidența contabilă este condusă în conformitate cu normele legale în vigoare, înregistrările sunt efectuate pe baza documentelor justificative, fiind respectate principiile și metodele contabilității. Sunt întocmite lunar balanțe de verificare pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale.
Societatea asigură conducerea, evidența si păstrarea tuturor registrelor obligatorii, cu respectarea modului de completare, păstrare și arhivare.
Datele prezentate in bilanțul contabil anual și în notele anexă reflectă realitatea și exactitatea cu privire la situația patrimoniului și a contului de profit si pierdere.
La începutul studiului de caz s-a făcut o analiză economico- financiară a întreprinderii pe baza bilanțului contabil anual (în mod special a Activului pentru că tema lucrării se referă la stocurile de mărfuri) și a contului de profit si pierdere pe baza datelor de la finele anilor 2012și 2013. Apoi s-au înregistrat cronologic operațiunile aferente lunii noiembrie 2013 care conțin descărcarea gestiunii de marfă, la preț complet cu amănuntul. Apoi s-au întocmit situațiile financiare anuale la 31.12.2013 alcătuite din:
Bilanț anual
Cont de profit și pierdere
10 note explicative – anexe
3.2. Managementul Resurselor Umane în S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca
SC Galenus S.R.L a fost înființată în anul 1992, fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J12/2354/1992. Pe măsură ce firma s-a dezvoltat a avut de a face cu o serie de aspecte esențiale ale managementului, atât contabil cât și al resurselor umane. Managerul firmei, doamna farmacist Babac Adina creează un plan de atragere și reținere a persoanelor cu abilitățile de care are nevoie unitatea. Implementarea planului pe linia resurselor umane presupune recrutarea, selecția, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite și evaluarea permanentă a performanțelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele firmei. Aceste activități reprezintă componentele managementului resurselor umane în farmacie (fig.1).
Fig. 1: Cele 10 principii de bază ale Managementului Resurselor Umane în S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca
COMPETIVITATE:
Include toate aspectele MRU
CREDIBILITATE COMUNICARE
Angajații au încredere în Obiectivele instituției sunt
superiori și în strategiile înțelese și acceptate de
acestora toată lumea
SCHIMBARE
CONTROL Îmbunătățire și
Dezvoltare EFICACITAT. COSTURIL.
Promovarea performanței este continue Mediu competitiv, recompense
în strânsă legătură cu după merit și promovare obiectivele fundamentale ale ANGAJAMENT în
carieră
farmaciei Angajați motivați să
urmărească îndeplinirea
obiectivelor
COMPETENȚĂ CREATIVITATE
Competența instituției Avantajul competitiv vine
depinde de competențele din combinații de strategie individuale ale angajaților proprii
COERENȚĂ
Activitățile și strategiile de RU
formează un tot integrat cu restul
activităților instituției
Organizarea și ținerea contabilității mărfurilor. Organigrama organizatorică și funcțională a unității; diagrama de relații a compartimentului financiar-contabil cu celelalte compartimente ale unității.
Contabilitatea, in cadrul SC Galenus SRL, se tine in compartiment distinct, cu personal angajat cu pregatire de specilalitate.
Organizarea și ținerea contabilității revine Directorului Economic, care coordonează activitatea economică în cadrul societății și dispune de lichiditățile firmei.
FIG. 2 ORGANIGRAMA ORGANIZATORICA SI FUNCTIONALA A UNITATII :
FIG. 3 ORGANIGRAMA COMPARTIMENTULUI FINANCIAR – CONTABIL :
Aceste organigrame (organizatorică și a compartimentului financiar contabil) vor fi funcționale atunci când farmacia se va încadra în categoria întreprinderilor mari. Momentan, sunt doi directori : de farmacie si directorul economic care îndeplinește sarcinile contabilului șef, iar în compartimentul financiar lucrează un economist și un contabil care are atribuții și de casier.
Registrele de contabilitate
Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate în ordine cronologică și grupate în registrele contabile. Acestea se prezintă sub forma unor registre legate, fișe și situații ale căror conținut și formă corespund scopului pentru care se țin. Principalele registre ce se folosesc, obligatoriu, în conformitate cu cerințele Legii 82/1991 sunt: Registrul-jurnal, Cartea-mare și Registrul-inventar.
Registrul-jurnal este documentul contabil obligatoriu în care se înregistrează, prin articole contabile, în mod cronologic, operațiile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor, după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. In cadrul firmei SC Galenus SRL acest jurnal este emis de programul de contabilitate « CIEL », pe baza inregistrarilor efectuate zilnic. Se listeaza la sfarsitul lunii, iar totalurile (rulajul) se inscrie manual in Registrul jurnal (formularul tipizat), șnuruit si inregistrat la Administratia financiară la data înființării firmei.
Registrul „Cartea-mare” este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal, stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldurile finale. Formularele folosite drept registru „Cartea-mare” pot îmbrăca diverse forme, cum ar fi: fișe de cont pentru operațiuni diverse, fișe de cont șah sau pe conturi corespondente, forma „Cartea-mare” centralizatoare.
Registrul-inventar este documentul contabil în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conținutul fiecărui post din bilanțul contabil. Registrul-inventar cuprinde două părți: listele de inventariere și recapitulația inventarului. În cadrul recapitulației, datele preluate din listele de inventariere sunt grupate pe structurile patrimoniale de activ și pasiv.
Acest registru in cadrul firmei SC Galenus SRL se completează o dată pe an având la bază inventarele întocmite in fiecare gestiune (materiale auxiliare, mărfuri si produse) si in fiecare departament (mijloacele fixe, obiectele de inventar, casă, disponibilități bancare, clienți, etc).
Registrul general de evidență a salariatilor. Se numerotează pe fiecare pagină și va purta obligatoriu, pe toate paginile, ștampila inspectoratului teritorial de munca. Angajatorul are obligația completării registrului în ordinea incheierii contractelor individuale de munca. Începand cu 1 ianuarie 2011 angajatorul are obligația să prezinte aceste date la I.T.M și pe suport electronic (softul Revisal).
Registrul cuprinde elementele de identificare a tuturor salariaților, data încheierii contractului individual de muncă, data începerii activității, modificarea și suspendarea contractului, durata acestuia, durata muncii in ore/zi, respectiv codul acesteia potrivit Clasificarii Ocupațiilor din România(C.O.R.), salariul de bază la data încheierii contractului, data încetării contractului și temeiul legal al încetării acestuia, numele, prenumele și semnătura persoanei care face înscrierea.
In cazul farmaciei, Registrul se completează și se păstrează la sediul angajatorului, in cadrul serviciului Financiar Contabil. Registrul unic de control are ca scop evidențierea tuturor controalelor desfășurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, inspecția muncii, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea in construcții, protecția consumatorului, protecția împotriva incendiilor, precum și în alte domenii.
Registrul de evidență fiscală are ca scop înscrierea tuturor informațiilor care au stat la baza determinării profitului impozabil și a calculului impozitului pe profit cuprins în declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.
Informațiile din Registrul de evidență fiscală sunt înregistrate in ordine cronologică și corespund cu operațiunile fiscale și cu datele privind impozitul pe profit din declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat. Registrul de evidență fiscală se pastrează la sediul farmaciei, in cadrul serviciului Financiar-Contabilitate, unde se fac și inregistrările în acesta.
3.3. Analiza ratelor de structură ale activului
Pentru anii 2012-2013 am ordonat, conform datelor din bilanț, activele după gradul de lichiditate, iar pasivele după gradul lor de exigibilitate.
Am eliminat din activ cheltuielile inregistrate în avans in sumă de 19.753 lei, respectiv 84.443 lei și am scăzut aceeași valoare din capitalurile proprii, in pasiv. Totodată, din am scăzut din pasiv veniturile înregistrate în avans, in sumă de 71.768 lei, respectiv 81.715 lei și le –am adunat, tot în pasiv, la valoarea datoriilor pe termen scurt.
RATA ACTIVELOR IMOBILIZATE
În perioada analizată, S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca, înregistrează o ușoară scădere de la 23.68% la 23.54%. Scăderea ratei activelor imobilizate se datorează faptului că activele imobilizate cresc într-un ritm mai mic decât activul total (35.28% < 36.07). Dacă se compară indicele de creștere al cifrei de afaceri cu cel al activelor imobilizate, se observă că activele imobilizate cresc într-un ritm mai mic decât cifra de afaceri (78.36% > 35.28%). În perioada abordată, rata activelor se află pe un nivel foarte bun in 2012 fiind 23.68% , iar in 2013 scade puțin la 23.54%, ambele ramânând sub valoarea maxima acceptată, de 60% .
RATA ACTIVELOR CIRCULANTE
Rata activelor circulante înregistrează o tendință de creștere de la 76.32% din 2012 pana la 76.46% înregistrată în anul 2013. Rata activelor se afla într-o postură pozitivă, deoarece în ambele perioade depășește valoarea minimă acceptată de 40%. Creșterea ratei se observă pentru că s-a înregistrat o ușoară creștere a activului circulant față de activul total (36.31% >36.07%). Dupa comparația indicelui activului circulant cu indicele de creștere al cifrei de afaceri (36.31% <78.36%) se observă că are loc o scădere a vitezei de rotație a activelor circulante de unde rezultă o înrăutățire a eficienței utilizării acestora.
RATA IMOBILIZARILOR CORPORALE
Pe perioada analizată, se inregistrează o stabilitate, deoarece în ambii ani rata imobilizărilor corporale ramâne neschimbată, de 100%. Aceasta rată ajunge la procentajul maxim datorită valorii imobilizărilor corporale ce cuprinde în întregime activele imobilizate; astfel se observă că în întreprinderea analizată nu există imobilizări necorporale și imobilizări financiare. Indicele de creștere al imobilizărilor corporale este egal cu indicele de creștere al activelor imobilizate (35.28% = 35.28%) și acesta dovedește că Activele imobilizate nete sunt alcătuite doar din imobilizări corporale .
Pe perioada respectivă, rata inregistrează valori optime peste valoarea minimă acceptată (85%) .
RATA STOCURILOR
Rata stocurilor înregistrează o creștere in anii analizați cu un procentaj de 20.99 %, de la 48.67% pana la 69.66%, datorită creșterii într-un ritm mai mare a stocurilor față de activele circulante; aceasta se observă prin compararea indicelui de creștere al acestor active. În 2013 rata stocurilor ajunge peste valoarea maximă acceptată, astfel trebuie imbunătățite vânzarile (reducere de prețuri , oferte), pentru a reduce cantitatea stocurilor nevandabile.
RATA CREANȚELOR
Rata creanțelor inregistrează o scădere (de la 51.33% pana la 28.29%) în anii analizați. Se observă o creștere mai mare a creanțelor decat a activelor circulante (75.13%>36.31). Dacă facem comparație cu indicele de creștere al cifrei de afaceri care este, în situația noastră de (75.13<78.36%), observăm că apare o înrăutățire a situației încasărilor datorată creșterii duratei în zile a unei rotații a clienților și poate să aibă un efect negativ asupra lichidității întreprinderii.
RATA DISPONIBILITĂȚILOR BĂNEȘTI
Rata disponibilităților bănești înregistrează o valoare de 0 % in anul 2012 și crește cu un procent de 2.05% în următorul an. Pe perioada analizată rata rămâne sub valoarea optimă (10%), aceasta reflectând folosirea eficientă a disponibilităților bănești. În farmacie, indicele de creștere al disponibilităților bănești este de 0, iar comparativ cu indicele de creștere al activelor circulante (36.31%), se observă o creștere a activului circulant, rezultând folosirea eficientă a disponibilităților bănești.
Inregistrarea cronologică a operațiunilor economice din luna noiembrie 2013 ( s-a avut în vedere în mod special descărcarea stocului de mărfuri la preț complet cu amănuntul)
SITUAȚIA SOLDURI LOR LA 1.11. N-1
Ținând cont de situația soldurilor la 01.11.2013 si de următoarele operații economice si financiare, care s-au înregistrat cronologic in contabilitate în cursul lunii, s-a întocmit situația conturilorilor la sfarsitul lunii noiembrie, anul precedent:
– în data de 03.11.N-1, S.C. Galenus SRL. se aprovizionează conform facturii fiscale 785/ 03.11.N-1, cu mărfuri la preț de achizitie de 50.000 lei, T.V.A. 24 %, fără diferențe la recepție. Societatea comercială practică un adaos comercial de 30 %. Se face recepția mărfurilor, conform “Notei de recepție și constatare diferențe” nr. 2/03.11.N-1.
– în data de 05.11. N-1, s-a incasat in numerar suma de 60.000 lei, rezultată din vânzarea mărfurilor, conform “Monetar” nr. 27/05.11.N-1 ( T.V.A. 24%, inclusă în preț).
– în data de 06.11.N-1 se depune încasarea zilei precedente la bancă, conform “Foii de vărsământ cu chitanță” nr. 00724.
– în aceeași zi se achită cu “Ordinul de plată” nr. 150, datoria față de furnizorul din data de 03.11.N-1.
– în data de 18.11.N-1 se acordă conform “Listei de avans chenzinal” suma de 10.000 lei, reprezentand plata chenzinei I-a.
– în data de 19.11.N. delegatul unitații Babac Adina primește un avans pentru deplasare, in valoare de 2000 lei, conform “Dispoziției de plată către casierie” nr. 7 din 19.11.N-1 și “Ordinului de deplasare” nr.28/19.11.N-1.
– în 21.11.N-1 delegatul societății comerciale justifică avansul acordat astfel:
– diurnă = 400 lei
– cheltuieli de transport = 1000 lei
– diferența se depune la casierie conform “Ordinului de deplasare” și “ Chitanței” nr. 435/21.11.N-1.
– în 22.11.N-1 se acceptă un bilet la ordin in valoare de 200.000 lei pentru o parte din datoria față de furnizori existentă la 01.11.N-1.
– în 25.11.N-1 se virează la bugetul statului, conform “Ordinului de plată” nr. 151, T.V.A. de plată aferentă lunii precedente, in valoare de 8000 lei.
– în 28.11.N-1 se achită biletul la ordin.
– la sfârșitul lunii se efectuează descărcarea gestiunii de mărfuri, regularizarea T.V.A.-ului, inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli in vederea stabilirii rezultatului brut al lunii noiembrie.
FORMULELE CONTABILE
1.a) Aprovizionare cu mărfuri :
% = 401 « Furnizori » 62.000
371
« Marfuri » 50.000
« TVA deductibila » 12.000
Recepția mărfurilor aprovizionate :
371 = % 27.350
378 15.000
4428 12.350
2) Încasarea în numerar a mărfurilor vândute :
5311 = % 62.521,009
707 50.420,169
4427 12.100,84
3) Ridicarea de numerar din casierie și depunerea lui la bancă :
a. 581 = 5311 62.000
« Viramente interne » « Casa in lei »
b. 5121 = 581 62.000
« Conturi la banci in lei » « Viramente interne »
4) Plata prin virament a datoriei fata de furnizor :
401 = 5121 62.200
« Furnizori » « Conturi la banci in lei »
5) Se plătește chenzina a I-a :
425 = 5311 10.000
6) Ridicarea în numerar a avansului pentru deplasare :
542 = 5311 2.000
« Avansuri de trezorerie » « Casa in lei »
7) Justificarea avansului de deplasare, acordat inițial :
% = 542 2.000
625 1.400
5311 600
8) Acceptarea biletului la ordin in valoare de 200.000 lei :
401 = 403 200.000
« Furnizori » « Efecte de platit »
9) Plata prin virament a T.V.A-ului :
4423 = 5121 8.000
« TVA de plata » « Conturi la banci in lei »
10) Achitarea biletului la ordin emis la operația 8) :
403 = 5121 200.000
« Efecte de platit » « Conturi la banci in lei »
a. Descărcarea gestiunii de marfuri :
% = 371 62.521,009
607 39.983,195
378 10.436,974
4428 12.100,84
K= (25.000+15.000) / (128.151+ 65.000)=0,207
Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute= Total venituri din contul 707 * K= 50.420,169* 0,207= 10.436,974 lei
b. Regularizarea T.V.A-ului :
4427 = % 12.100,84
4426 12.000
« TVA deductibila »
4423 100,84
« TVA de plata »
c. Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri :
121 = % 41.383,195
« Profit și pierdere »
607 39.983,195
« Cheltuieli privind marfurile »
625 1.400
« Cheltuieli cu deplasari,detasari
si transferari »
707 = 121 50.420,169
« Venituri din vanzarea « Profit si pierdere »
marfurilor »
SITUAȚIA SOLDURI LOR LA 30.11. N-1
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În cadrul S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca se efectuează operații de comerț en-detaille. Datorită acestui fapt se încadrează în categoria societăților care au ca obiect de activitate principal cumpărarea și vânzarea mărfurilor în scopul obținerii de profit.
Societatea respectă legislația cu privire la modul în care își organizează și funcționează contabilitatea, respectând și utilizând formularele legale și înregistrările contabile aferente acestora.
Astfel, societatea utilizează facturile și avizele de însoțire a mărfii pentru livrarea mărfii catre terți, aceste documente cu regim special fiind inregistrate in fișele de magazie cu regim special. Tot în această categorie intră și chitanțele cu ajutorul cărora se evidențiază încasările în numerar efectuate de către societate de la clienții la care s-a livrat marfa.
Dintre documentele interne de gestiune se utilizează bonul de consum pentru înregistrarea consumurilor pentru nevoile proprii, distrugerilor, marfă perisată, conform proceselor verbale de constatare a perisabilităților sau a devizelor de lucrări. Un alt document utilizat este bonul de predare – transfer – restituire care evidențiază transferul între gestiunile de marfă și cea de materii prime în cazul utilizării mărfii din stoc pentru uz propriu.
În cazul efectuării inventarului, la efectuarea raportărilor bilanțiere sau de câte ori este nevoie, se utilizează Listele de inventariere în care sunt înscrise cantitățile faptice și scriptice, la prețurile de achiziție, astfel încât în cazul unor diferențe acestea să se poata înregistra în contabilitate.
În momentul recepționării mărfii, după efectuarea Notei de recepție cantitativă, calitativă și valorică, se înregistrează toate datele în fișele de magazie, pe fiecare produs în parte. În Fișe de magazie se scad, pe baza avizelor de expediție, a facturilor sau a bonurilor de consum mărfurile din magazie.
Documentele circulă între magazie și Departamentul de contabilitate astfel încât se poate realiza înregistrarea acestor documente și în contabilitate.
Prevederile din Legea Contabilității și anume contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric, lasă de fapt libertatea de decizie a fiecărui agent economic de a-și organiza în așa manieră evidența analitică încât să nu reclame un volum mare de muncă, să nu ,,țină în loc’’ contabilitatea sintetică, dar să poată țină în frâu gestiunea acestor valori, precum și menținerea lor într-o structură sortimentală limitată cantitativ care să nu afecteze buna desfășurare a fluxului productiv sau comercial.
Mărfurile recepționate se aduc pe baza comenzilor clienților, comenzi confirmate de către furnizor. Se încearcă realizarea unui stoc minim alcătuit din toate produsele cele mai căutate-mai ales cele achiziționate din străinatate, pentru acoperirea unei clientele mai vaste, nemaifiind nevoie de așteptarea din partea clientului până se face comanda la importatorul extern și livrarea mărfii în România.
O altă propunere este participarea mai activă la expozițiile referitoare la produsele naturiste, deoarece firma în ultimul timp s-a profilat și pe acestea, dar ele nu sunt cunoscute în oraș.
Promovarea impune și implicarea unor costuri suplimentare pentru realizarea unor pliante, cataloage cu produsele care se află deja pe stoc sau care pot fi aduse în perioada cea mai scurtă posibilă.
De asemenea o altă modalitate de promovare ar fi reclama sau publicitatea din ziarele locale sau publicitatea prin radio și televiziune.
Obiectivele și scopurile financiare ale farmaciei pot fi abordate din diferite puncte de vedere, cel mai important fiind maximizarea profitului prin raționalizarea deciziilor financiare. Din alt punct de vedere, cel managerial, scopul vizează realizarea creșterii economice, a echilibrului financiar și al lichidității financiare.
Pentru a putea analiza situația firmei , informațiile din situația financiară trebuie completate cu informații suplimentare privind specificul activității, potențialul tehnic și uman, potențialul comercial, potențialul productiv, intensitatea concurenței și poziția firmei pe piață, imaginea firmei și a produselor sale.
Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiect stabilirea unui diagnostic al situației economico-financiare, indispensabil pentru luarea unor decizii oportune. Pentru aceasta, analiza economico-financiară se bazează pe documente de sinteză contabilă, pe analiza fluxurilor perioadelor expirate și care oferă posibilitatea unei mai bune înțelegeri, la nivelul fiecărei activități a modului cum au fost generate sursele precum și utilizarea acestora, precum și impactul asupra disponibilităților bănești ale societății la sfârșitul perioadei analizate.
Totuși trebuie să recunoaștem, că actualmente în România, demersurile de analiză economică între partenerii de afaceri, nu constituie o preocupare a funcționarilor întreprinderii.
Alarmant este faptul că la multitudinea întreprinderilor de comerț și servicii, preocuparea analizei economico-financiare, aproape că lipsește cu desăvârșire, inclusiv a propriei activități. Într-adevăr că o monitorizare permanentă a unui partener de afaceri, reprezintă o activitate costisitoare, dar constituie un factor de fluidizare a relațiilor agregate, mai ales într-un cadru economico-legislativ instabil, care își face simțită prezența încă în România. Este adevărat și acceptat faptul că partenerii de afaceri își trasează clauze contractuale care-i apără de unele acte de indisciplină financiară a omologului tranzacției, însă deseori nerecuperarea debitelor sau recuperarea parțială, devine o realitate, deoarece indisciplina continuă și în planul eticii de afaceri, plus că firmele „vătămate” cad în hățișurile legislative și procedurale, care le solicită eforturi mai din punct de vedere financiar, astfel că în final, suferă pierderi.
Analiza economico-financiară efectuată la S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca a relevat faptul că majoritatea indicatorilor calculați se situează la niveluri bune, ceea ce exprimă managementul performant realizat de conducerea societății. Chiar dacă performanțele economice au scăzut în anul 2013 față de anul 2012 întreprinderea merge pe un trend ascendent, diminuarea rezultatului fiind cauzată în principal de creșterea mare a cheltuielilor de investiții. A crescut și cifra de afaceri, însă nu îndeajuns pentru a acoperi creșterile cheltuielilor ca și în anii precedenți.
Farmacia se implică în proiecte sociale și culturale la nivelul municipiului Cluj, ceea ce este un pas înainte pe drumul consolidării poziției pe piață.
De asemenea trebuie luate măsuri suplimentare în ceea ce privește clienții rău platnici, pentru a-și recupera la timp datoriile.
S.C. Galenus S.R.L. Cluj Napoca realizează și dezvoltă sistemul informațional de marketing în scopul cunoașterii aprofundate și în timp util a mediului intern și a celui extern al instituției. De asemenea dorește să încheie contacte de vânzare-cumpărare sau alte aranjamente comerciale cu furnizorii de produse farmaceutice, pentru desfășurarea activității în acest sector într-un mod cât mai eficient.
BIBLIOGRAFIE
Bătrâncea Ioan, Diagnosticul și evaluarea societăților comerciale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005;
Bojin, O, Bazele contabilității, Editura economică, București, 2003;
Cotleț, D. și colaboratorii, Contabilitate financiară, Editura Mirton, 2004;
Deaconu A., Bilanțul contabil al agenților economici, Editura Intelcredo, Deva, 2005;
Dumitru Turcu, Vasile Rotarescu, Elemente de economia firmei, Editura Politehnică, Timișoara, 2002;
Epuran Mihail, Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol I și II, Editura de Vest, Timișoara, 1995;
Feleagă Nicolae și Ionașcu Ion, Contabilitatea Financiară, Editura Economica, București, 2003;
Horomnea Emil , Tratat de contabilitate, vol I, Editura Dedcom Libris, Iași, 2001;
Ineovan, F., Contabilitate financiară, Editura Mirton, 2004;
Lepădatu Gheorghe, Standarde, teorii și sisteme de conducere a contabilității, Editura Pro Universitaria, București, 2009;
Manolescu, M..,Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura Economică, București, 2001;
Megan, O., Cotleț, D., Prezentarea informațiilor contabile în noile Situații Financiare, Simpozion “Dumitru Staniloae”, Brașov, 2002;
Mateș, D., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, 2003;
Oprean Ioan, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 2006;
Pașca Nicolae, Situații financiare ale unităților economice din România, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2006;
Pantea Iacob Petru și Bodea Gheorghe, Contabilitatea românească amortizată cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2005;
Pantea Iacob Petru, Managementul Contabilității Romanești Ediția a II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2003;
Pereș, D. și colaboratorii, Bazele contabilității, Editura Mirton, 2005;
Pop Atanasiu, Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva, 2005;
Maria Mădălina Gîrbină și Ștefan Bunea, Catedra de Contabilitate Internatională și Informare financiară ASE București: Sinteze și studii de caz privind aplicarea I.A.S. revizuite, Editura CECCAR, București 2006;
Ristea, M., Contabilitatea financiară a agenților economici, Editura Intelcredo, Deva, 1995;
Tarjoc Ștefan, Ștefan Ionel, Hojda Florica-Ioana, Îndrumar Financiar- Contabil, Editura Mirton, 2001;
Tilea Doina Maria, Contabilitate. Fundamentele contabilității. Editura ProUniversitaria, București, 2011
*** Planul de conturi, Monitorul Oficial, partea I, nr. 1.186.bis./29.12.2005
*** Contabilitatea societăților comerciale, Ed. All Beck,
București, 2004
*** Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată), modificată și
completată prin Ordonanța nr. 70/2004, cu modificările și
completările ulterioare.
*** Ordinul MFP nr. 3055/2010 privind reglementările contabile
conform Directivelor Europene.
BIBLIOGRAFIE
Bătrâncea Ioan, Diagnosticul și evaluarea societăților comerciale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005;
Bojin, O, Bazele contabilității, Editura economică, București, 2003;
Cotleț, D. și colaboratorii, Contabilitate financiară, Editura Mirton, 2004;
Deaconu A., Bilanțul contabil al agenților economici, Editura Intelcredo, Deva, 2005;
Dumitru Turcu, Vasile Rotarescu, Elemente de economia firmei, Editura Politehnică, Timișoara, 2002;
Epuran Mihail, Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol I și II, Editura de Vest, Timișoara, 1995;
Feleagă Nicolae și Ionașcu Ion, Contabilitatea Financiară, Editura Economica, București, 2003;
Horomnea Emil , Tratat de contabilitate, vol I, Editura Dedcom Libris, Iași, 2001;
Ineovan, F., Contabilitate financiară, Editura Mirton, 2004;
Lepădatu Gheorghe, Standarde, teorii și sisteme de conducere a contabilității, Editura Pro Universitaria, București, 2009;
Manolescu, M..,Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura Economică, București, 2001;
Megan, O., Cotleț, D., Prezentarea informațiilor contabile în noile Situații Financiare, Simpozion “Dumitru Staniloae”, Brașov, 2002;
Mateș, D., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, 2003;
Oprean Ioan, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 2006;
Pașca Nicolae, Situații financiare ale unităților economice din România, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2006;
Pantea Iacob Petru și Bodea Gheorghe, Contabilitatea românească amortizată cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2005;
Pantea Iacob Petru, Managementul Contabilității Romanești Ediția a II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2003;
Pereș, D. și colaboratorii, Bazele contabilității, Editura Mirton, 2005;
Pop Atanasiu, Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, Deva, 2005;
Maria Mădălina Gîrbină și Ștefan Bunea, Catedra de Contabilitate Internatională și Informare financiară ASE București: Sinteze și studii de caz privind aplicarea I.A.S. revizuite, Editura CECCAR, București 2006;
Ristea, M., Contabilitatea financiară a agenților economici, Editura Intelcredo, Deva, 1995;
Tarjoc Ștefan, Ștefan Ionel, Hojda Florica-Ioana, Îndrumar Financiar- Contabil, Editura Mirton, 2001;
Tilea Doina Maria, Contabilitate. Fundamentele contabilității. Editura ProUniversitaria, București, 2011
*** Planul de conturi, Monitorul Oficial, partea I, nr. 1.186.bis./29.12.2005
*** Contabilitatea societăților comerciale, Ed. All Beck,
București, 2004
*** Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată), modificată și
completată prin Ordonanța nr. 70/2004, cu modificările și
completările ulterioare.
*** Ordinul MFP nr. 3055/2010 privind reglementările contabile
conform Directivelor Europene.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Codul Fiscal Si Normele de Aplicare a Acestuia (ID: 137649)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.