Cercetari Privind Unele Particularitati Morfologice LA Crevetele Alb (penaeus Vannamei)

CERCETĂRI PRIVIND UNELE PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE LA CREVETELE ALB (Penaeus vannamei)

CUPRINS

Lista tabelelor

Lista figurilor

Partea I

Considerații generale

Introducere

Aclimatizarea unor nevertebrate acvatice a demarat încă de foarte mult timp, însă acțiunile au avut un caracter mai organizat după anul 1950, în numeroase țări din Europa, iar apoi în și în final în Japonia.

Scopul principal a fost extinderea acvaculturii pentru sporirea de produse alimentare de origine animală, recunoscute ca bogate în substanțe proteice. În foarte multe situații s-a contat și pe îmbogățirea bazei trofice pentru pești, precum și pentru prepararea unor aditivi furajeri necesari animalelor de fermă. În cazul crustaceelor s-au făcut multe studii și s-au organizat stații pilot pentru creșterea racilor de râu, a unor specii de crabi, de languste, homari și creveți, a căror carne preparată și uneori prelucrată ca sucuri este foarte gustoasă și ușor digestibilă (Bura, 2011).

În acest sens multe firme își dispută întâietatea, atât prin acțiunile de aclimatizare intreprinse, cât și prin amenajarea unor crescătorii specializate. Foarte multe cercetări au fost direcționate în creșterea dirijată a racului de râu (Astacus astacus), altele pe homar (Hommaricus americanus), mai ales în zonele apropiate litoralelor oceanelor Atlantic și Pacific.

Pe lângă aceste specii, s-au mai luat în studiu și unele specii de creveți (Penaeidis orientalis, P. merquiensis și P. japonicus), în Japonia și .

În ultimii ani, în multe țări ale lumii, consumul creveților înregistrează o creștere semnificativă datorită valorii lor nutritive. Din cele 320 specii de creveți, aproximativ 100 dintre ele sunt pretabile consumului uman, creșterii dirijate și reproducerii artificiale.

Creveții prezintă o plasticitate foarte mare. Astfel, unele specii s-au adaptat la exploatarea în ape marine, salmastre și dulci. Cu toate că majoritatea speciilor de creveți trăiesc în ape marine cu adâncimi medii, se întâlnesc și specii care supraviețuiesc la adâncimi foarte mari (chiar până la 4000-5000 m) (, 1997).

În general, creveții au un mod de viață foarte divers; din cele cca. 320 de specii, cca. 80 sunt pretabile pentru capturare și consum uman, precum și pentru creșterea dirijată, uneori acomodându-se și în apele salmastre.

De menționat că, sunt specii din cadrul acestei subfamilii care trăiesc în Marea Mediterană la adâncimi de cca.400 m (genul Aristeus), iar altele până la 5000 m (genul Plesiopenaeus), ceea ce ne indică o foarte mare plasticitate pentru condițiile de mediu a creveților etc.

Cererea de creveți pentru consum se menține foarte ridicată, mai ales în țările cu nivel de trai ridicat, deoarece carnea lor satisface cele mai exigente gusturi, iar tratamentele culinare sunt relativ simple. Conservarea creveților se face prin congelare după ce li s-a îndepărtat capul și au fost spălați bine.

Capturarea creveților, se practică de foarte multă vreme, beneficiindu-se de migrația lor la stadiul de adult în zonele lagunare-litorale (Murpley, 1995).

În perioada 1972-1982, producția mondială de creveți capturați pentru consumul uman a crescut de la 1,024 mil.t. la 1,69 mil.t. În majoritatea cazurilor aceștia sunt capturați de pe platformele continentale ale mărilor, ținându-se cont de migrarea lor biologică, când formele adulte se apropie de lagunele de coastă.

Creșterea dirijată a creveților din specia Penaeidis japonicus, a fost inițiată în Japonia de către FUJINAGA, încă din anul 1933, așa încât în anii 1960 s-a livrat prima tavă de creveți crescuți în spații speciale, ajungându-se în prezent la funcționarea continuă a stațiilor de incubație, bazine cu apă controlată pentru creșterea larvelor și nauplilor libere și incinte pentru îngrășarea creveților de consum. Acestă tehnologie permite în prezent livrarea a cca. 100 mii tone creveți pentru consum. În Taiwan producția de creveți a crescut de la 8 mii tone în anul 1983 la 16 mii tone în anul 1984. Pentru Filipine este importantă specia Penaeidis monodon, care s-a dovedit a fi puțin pretențioasă la variațiile termice și la gradele de salinitate ale apelor marine. În Franța creșterea intensivă de creveți se face în special în teritoriile foste colonii, respectiv în Tahiti și Noua Caledonie (Stan, 2006) .

În țara noastră, creșterea creveților încă nu a fost abordată, însă se speră pe asimilarea unor tehnologii din țările riverane Mării Negre .

CAPITOLUL I

DESCRIEREA UNOR SPECII DE CREVETE

Creveții aparțin clasei CRUSTACEA, ordinul DECAPODA, familia PENAEIDAE, cu mai multe genuri și specii răspândite în toate zonele globului, în apele marine calde sau relativ calde. Nu se dezvoltă în ape dulci.

Încadrare taxonomică: Regnul Animalia, Îngrengătura Arthropoda, Subîngrengătura Crustacea, Clasa Malacostraca, Subclasa Eumalacostraca, Supraordinul Eucarida, Ordinul Decapoda, Subordinul Pleocyemata, Infraordinul Caridea, Suprafamilia Palaemonoidea și Crangonoidea, Familia Palaemonidae și Crangonidae, Genul Palaemon și Crangon (Pârvulescu, 2009).

Creveții sunt specii de caridee, pelagice sau bentonice, cu carapacea slab calcificată. În Marea Neagră sunt prezenți reprezentanți ai familiilor Palemonidae, Alpheidae, Pandalidae, Crangonidae.

1.1. Crevetele roșu de apă adâncă (Pandalus borealis)

Crevetele roșu de apă adâncă (fig. 1.1) își începe viața ca mascul, pentru ca după 2,5-4 ani de viață să se transforme în femelă. Perioada de reproducere are loc toamna, când femelele poartă icrele pe perioada iernii în porțiunea inferioară a corpului.

Creveții sunt comercializați sub formă crudă, fierți, întregi sau fără cochilie, proaspeți, congelați sau conservați în saramură.

Fig. 1.1. Crevetele roșu de apă adâncă (Pandalus borealis)

(www.marinespecies.org)

Denumirea populară vine de la nuanța roșie puternică, existentă pe corp. Textura cărnii este moale și subțire, avînd bogat conținut de sare, fapt pentru care nu necesită nici o adăugare de sare la gătit.

Crevetele roșu este adesea folosit pentru sosuri de bun gust și colorate prin fierbere pentru timp îndelungat.

Sezonul de vârf pentru recoltatea din apele adânci ale Atlanticului până la Coastele Sf. Augustin este de la finalul verii. Este un crevete greu de recoltat, deoarece trăiește la adâncimi de peste 2400 metri, unde se bucură de o anumite temperaturi scăzute.

1.2. Creveta de iarbă (Palaemon adspersus – Rathke, 1837)

Creveta de iarbă (fig. 1.2) este cea mai răspândită crevetă din Marea Neagră, întâlnită printre alge și în câmpurile cu zosteră. În general, creveta are culoarea gălbuie, stropită cu pete brune, transparentă (Bura, 2011).

Fig. 1.2. Creveta de iarbă (Palaemon adspersus)

(www.marinespecies.org)

Femela ajunge la o lungime de 55-60mm, masculii fiind mai mici. Creveții migrează în perioada de iarnă, retrăgându-se până la adâncimi de 35-45m, în zona malurilor cu midii. Uneori creveta este prezentă și în lagunele litorale.

1.3. Creveta de piatră (Palaemon elegans – Rathke, 1837)

Este o crevetă viu colorată, cu dungi brune pe fondul transparent al corpului și cu nuanțe albastre. Poate atinge lungimi de 50mm.

Creveta de piatră (fig. 1.3) este carnivoră, hrănindu-se cu resturi animale. De regulă, stă în lumină, cățărată pe pereții laterali ai stâncilor acoperite cu alge și nu coboară spre adâncul mării mai mult de 5-10m.

Creveta poate fi prezentă și în lagunele litorale, unde găsește mediu propice de creștere și dezvoltare.

Fig. 1.3. Creveta de piatră (Palaemon elegans)

(www.unterwasser-welt-ostsee).

Atât creveta de iarbă (Palaemon adspersus) cât și creveta de piatră (Palaemon elegans), sunt cele mai comune specii de caridee de pe fundurile pietroase.

Ambele specii au corpul aproape transparent, cu picioarele prevăzute cu pete albastrui și inele gălbui la zona de contact dintre două articole, carapacea fiind prelungită anterior cu un rostru zimțat (www.dfo-mpo.gc.ca).

1.4. Creveta de nisip (Crangon crangon – Linnaeus, 1758)

Este răspândită pe fundurile nisipoase puțin adânci și se deosebește de palemonide prin faptul ca are picioarele scurte, rostrul absent, iar ochii sunt dispuși superior.

Fig. 1.4. Creveta de nisip (Crangon crangon)

(www.marinespecies.org)

Creveta de nisip (fig. 1.4) ajunge la o lungime între 6 și 7cm și se întâlnește pe fundurile cu nisip fin și mal, mai rar în regiunile stâncoase. Trăiește în ape de mică adâncime, dar există exemplare și la adâncimi de până la 100m.

Culoarea crevetei variază după mediul în care trăiește (www.commons.wikimedia.org).

1.5. Garizi (Pandalus latirostris – Rathbun, 1902)

Pandalus latirostris (fig. 1.5) este o specie indo-pacifică, originară din mările Extremului Orient, aclimatizată și în Marea Neagră.

Originară din Marea Japoniei, aceasta specie de crevetă a fost colonizată de specialiștii sovietici în 1959, în lagunele din apropierea Novgorodului, în nord-vestul Mării Negre, aria de răspândire extinzîndu-se și în alte zone ale litoralului pontic. Ajunge la o lungime de 130mm și o greutate medie de 13-14g, femelele fiind mai dezvoltate decât masculii (www.openi.nlm.nih.gov).

Fig. 1.5. Garizi (Pandalus latirostris – Rathbun, 1902)

(www.marinespecies.org)

1.6. Crevetele roz (Penaeus serratus – Burkenroad, 1939)

Creveta roz se poate distinge de alte specii de creveți prin aceea că lungimea antenelor depășește pe cea a corpului, dar și prin faptul că primele trei perechi de picioare sunt chelate (Amos,1997).

Tegumentului este subțire și translucid, laturile corpului sunt aplatizate, carena medială se extinde aproape de zona posterioară a carapacei fiind mărginită de un șanț larg, rotunjit pe fiecare parte (www.sms.si.edu).

Abdomenul prezintă 4-6 segmente carinate, ultimul segment termindu-se într-o coloană vertebrală. Pe joncțiunea pleurală are o pată, situată între al treilea segment abdominal, caracter de diferențiere a speciei de alți membri ai genului.

Coada este tivită cu nunațe albastre, iar ultimul segment al cozii prezintă o canelură profundă medială.

Fig. 1.6. Crevetele roz (Burkenroad, 1939)

(www.marinespecies.org)

Creveta roz, cunoscută și sub denumirea de creveta sălbatică, este recoltată din apele litorale ale statului , din apele Golfului și în sudul Floridei, particularitatea sa fiind un punct de culoare roz pe cap. Creveta recoltată în Golf este galben-lămâie sau maroniu în aparență. Carnea are o textură fermă cu gust deosebit.

Dimeniunea crevetei roz poate ajunge la 11cm lungime, cu o durată de viață de aproximativ 24 de luni. Sezonul de vârf de colectare a creveților este primăvara și toamna, din martie până în mai, și din octombrie până în decembrie.

1.7. Creveta brună (Paneus aztecus)

Crevetele brun (fig. 1.7) este răspândit în apele Oceanului Atlantic și a Golful, sezonul de vârf de recoltare în lunile iunie-august. Culoarea crevetei este roșiatică spre maro, de unde și denumirea.

Fig. 1.7. Creveta brună (Paneus aytecus)

(www.marinespecies.org)

Textura cărnii este mai fermă decât la crevetele alb sau roz. Și în ceea ce privește aroma lor, aceasta este mai puternică. Durata de viață este de 18 luni, ajungând la dimensiuni de până la 9 cm lungime (www.en.wikipedia.org).

1.8. Creveta japoneză (Penaeidis japonicus)

Cea mai căutată specie de creveți pentru calitățile sale nutitive și acomodarea la creșterea dirijată, este Penaeidis japonicus (fig. 1.8). Acestă specie are dimensiuni acceptabile pentru consumul uman, crescându-se în spații dirijate în Japonia, mai ales în lagunele litorale.

Este un crevete marin, care trăiește pe nisipurile de la adâncimi de până la 90m (aproximativ 300 de picioare). Acest crevete are o lungime de 22,5cm, rar ajunge la 30cm.

La acestă specie este pusă la punct reproducerea artificială, beneficiindu-se de unele însușiri biologice favorabile: femelele depun în perioada nupțială un număr foarte mare de ouă (de ordinul sutelor de mii), sunt animale pelagice de adâncime redusă, posedă în cadrul ciclului ontogenetic stadiul de naupliu liber etc.

Acestă specie găsește condiții prielnice de viață, în apele marine din jurul Japoniei, Filipinelor, coastelor Vietnamului și în zonele adiacente.

Fig. 1.8. Creveta japoneză (Penaeidis japonicus)

(www.marinespecies.org)

Este localizată între paralele 40 nord și sud față de Ecuator. În prezent, specia s-a extins atât prin migrație cât și prin transfer de material biologic în diferite zone ale Terrei, ajungânu-se (prin Canalul de Suez) până în sudul Turciei (în zona Izmir) (www.aufisheries.com., Stan, 2006)

1.9. Crevetele Sugpo (Penaeidis monodon)

Este cunoscut sub numele de crevetele gigant tigru (fig. 1.9), fiind un crustaceu marin crescut pentru consum.

Răspândirea naturală este în zona indo-vest-Pacifică, până la coasta de est a Africii, în zona Peninsulei Arabice și Marea Japoniei. De asemenea, poate fi întâlnit în estul Australiei, iar un număr mic de creveți tigrați au colonizat Marea Mediterană prin Canalul Suez.

Speciile pot tolera o gamă largă de salinitate, preferând apele cu salinitate mai mică și temperaturi mai calde.

Fig. 1.9. Crevetele Sugpo (Penaeidis monodon)

(www.marinespecies.org)

Acest crevete poate fi crescut în heleșteie, care sunt aproape de estuarul marin. Ambele sexe ajung la aproximativ 36cm lungime, iar femelele pot cântări până la 650g, ceea ce o face ca specia să fie considerată ca fiind cea mai mare din lume (www.fao.org.).

1.10. Crevetele alb (Litopenaeus vannamei, Penaeus vannamei, Boone, 1931)

Încadrare taxonomică: Regnul Animalia, Îngrengătura Arthropoda, SubÎngrengătura Crustacea, Clasa Malacostraca, Ordinul Decapoda, Subordinul Dendronranchiata, Infraordinul Caridea, Familia Penaeidae, Genul Litopenaeus, Specia: L. vannamei (Pârvulescu și colab., 2009)

Creveta albă (fig. 1.10) este un alt tip de crevete care crește în direcția coastelor de Nord-Vest în Florida Atlantic.

Fig. 1.10. Creveta albă (Litopenaeus vannamei, Penaeus vannamei)

(www.marinespecies.org)

Carnea are un gust foarte delicios dulce, cu o textură fermă, la preparare având un aspect crocant, ceea ce o face foarte utilizată în multe rețete.

P. vannamei atinge o lungime maximă de 230mm, iar lungimea carapacei poate atinge 90 mm. Exemplarele adulte trăiesc în ocean, la adâncimi de până la 72m (236 picioare), iar tineretul în estuare. Lungimea tribunei este moderată ca lungime, cu 7-10 dinți pe partea dorsală și 2-4 dinți pe partea ventrală (Gruber, 2009). Chiar dacă are denumirea de crevetă albă, are corpul cu nuanța verzui-gri sau albastru-gri.

Maxima sezonului de creștere este din martie până în noiembrie. Adultul ajunge la o lungime de aproximativ 8 cm, cu o durată de viață medie de 24 de luni. Recoltarea se face în lunile octombrie-decembrie (www.typesofeverything.com).

Aclimatizarea este limitată la zonele în care temperatura apei rămâne peste 20°C (68°F) pe tot parcursul anului.

În timpul secolului XX, L. vannamei a fost o specie importantă pentru pescarii de coastă mexicană, precum și pentru traulere mai departe în largul mării. După secolul al 20-lea, datorită pescuitul necontrolat, specia a fost preluată prin creșterea și exploatarea în acvacultură; acest început a fost în 1973, în Florida, cu material biologic capturat în Panama.

În America Latină, cultura de L. vannamei, a înregistrat recorduri de producție în cursul anilor călduroși, reducându-se în anii cu temperaturi mai reci (Tzeng, 2002).

Fig. 1.11. Penaeus vannamei (foto original)

Este o specie sensibilă la boli, inclusiv sindrom alb la fața locului, sindromul Taura, infecții hipodermale și necroze hematopoietice. Până în anul 2004, producția mondială de L. vannamei a fost de 1116000 t, depășind pe cea de Penaeus monodon (***2011).

În bazinele de apă sărată exemplarele tinere de Penaeus vannamei pot consuma hrană vie pentru pești și nevertebrate.

.

CAPITOLUL II

MORFOLOGIA CREVETELUI

Biodiversitatea taxonomică a Mării Negre, pleacă de la formele microscopice care formează zooplanctonul, până la speciile de crustacee, care reprezintă un grup important de organisme acvatice.

Creveții nu au creier mare, dar comportamentul lor este deosebit de complex. Sunt creveți care locuiesc singuri, dar sunt și indivizi care trăiesc în grupuri mari, ceea ce denotă un comportament sincronizat (creveta roz, din apele coastei de Est a Statelor Unite).

Activitatea de hrănire are loc noaptea, când s-au observat în întuneric, milioane de creteți hrănindu-se pe fundul mării.

În cazul apelor deschide, creveții pot înota în “turme” compacte, precum bancurile de pești, mișcarea fiind în aceiași direcție, comportându-se ca o singură unitate.Crevetele face parte din grupul speciilor înotătoare care se deplasează prin mers, are o carapace ușoară, iar picioarele sunt alungite.

Creveții sunt animale nevertebrate, dar prezintă exoschelet (schelet extern). În cazul creveților care trăiesc în apropierea suprafețeii apei, exoscheletul este adesea transparent, ceea ce îl face mai puțin depistat de prădători.

Corpul crevetelui este format din cefalotorace și abdomen, turtit lateral.

Exoscheletul acoperă capul și toracele, formând carapacea, un înveliș solid protector. Carapacea lor, subțire și foarte slab calcifiată, se prelungește anterior cu un rostm (fig. 2.1). În mare parte corpul creveților este transparent.

Fig. 2.1. Aspecte privind formatul corporal la crevete (foto original)

Exoscheletul abdomenului este flexibil. Abdomenul crevetelui este îmbrăcat în mușchi, cu rol de flexare rapidă oferind cozii o mișcare puternică.

Mușchii abdominali formează așa numita carne albă care reprezintă cea mai gustoasă parte a crevetelui.

Capul crevetelui prezintă doi ochi și două perechi de antene sub formă de bici (fig. 2.2), care conțin organele de simț gustative și tactile, ajutând astfel la depistarea hranei (fig. 2.3 și 2.4).

Fig. 2.2. Antene Penaeus vannamei (foto original)

Fig. 2.3. Penaeus vannamei – vedere dorsală (foto original)

Fig. 2.4. Penaeus vannamei – vedere laterală (foto original)

Sunt specii de creveți care au ochii bombați, compuși sau formați din sute de lentile puse laolaltă, cu rolul de a funcționa ca un mecanism de avertizare timpurie, împotriva prădătorilor, dând posibilitatea crevetelui să acționeze imediat de vede mișcare în față.

În cazul creveților din adâncurile mărilor, aceștia au organe producătoare de lumină (fotofori), presupunând că ajută la depistarea partenerilor în adâncurile oceanelor.

Creveta prezintă mai multe apendice. Ultimul segment abdominal formează împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea caudală, ca un evantai, care poartă pe fața ventrală orificiul anal și servește la înot, denumită și telson (fig. 2.5).

Fig. 2.5. Aspectul telsonului la crevetă (foto original)

Creveții prezintă un număr de opt perechi de picioare, cu rol specializat. Picioarele sunt prinse de torace.

Fig. 2.6. Pereiopode la Penaeus vannamei

(foto original)

Primele trei perechi de picioare, numite și maxilipede (fig. 2.6), ajută la hrănire, în timp ce ultimile cinci perechi de picioare (fig. 2.7), numite și pereiopode, au rol în deplasare și fixare.

Fig. 2.7. Pleopode la Penaeus vannamei

(foto original)

Pleiopodele la crevetă sunt subțiri, lungi și delicate. Aceste ultime cinci perechi de pleopode sunt scurte, rotunde, fiind folosite la înot, la săpat cuiburile, iar la femele de a căra ouăle (fig. 2.8).

Fig. 2.8. Femelă Penaeus vannamei

(www.dfo-mpo.gc.ca)

Din punct de vedere fiziologic, prezentăm câteva date legate de anatomia funcțională a crevetei.

Sistemul digestiv este reprezentat prin aparatul bucal sub formă de clești, format din mai multe piese chitinoase (mandibule, maxile, maxilipede) care au rolul de a fărâmița hrana. Tubul digestiv este complet, prezentând glande salivare si hepatopancreasul.

Sistemul excretor își desfășoară activitate la nivelul unor glande maxilare sau antenare, deschise la partea anterioară a capului. Substanțele catabolice pot fi eliminate atât la nivelul tegumentului, a branhiilor, a sistemului digestiv sau nefrocite.

Prezentăm în figurile 2.9 și 2.10 câteva noțiuni referitoare la anatomia internă și externă a crevetei.

Anatomia internă și externă la Penaeus vannamei

Fig. 2.9. Anatomia internă la Penaeus vannamei (Păsărin, 2005, Gruber, 2009)

Fig. 2.10. Anatomia externă la Penaeus vannamei (Păsărin, 2005, Gruber, 2009)

Sistemul respirator este tegumentar, realizându-se la nivelul unor structuri branhiale.

Sistemul circulator este deschis, inima este prezentă, cu aspect tubular la formele primitive și compacta la cele evoluate. Este învelită în pericard și prevăzută cu ostiole.

Sistemul nervos este de tip scalariform, caracterizat prin prezența creierului. Ca organe de simț, creveta prezintă peri tactili pe corp și apendici.

Sistemul reproducător. Masculul depune sperma pe apendicele toracice ale femelei, unde este păstrată o perioadă scurtă de timp.

După 6-20 ore de la împerechere, ouăle sunt depuse și fecundate în camerele pentru puiet (receptacul seminal) de la baza apendicelor toracice. Incubația are loc la o temperatură de 26-28C și durează în medie 19 zile. Din ziua 21, culoarea ouălor devine portocaliu-strălucitor, ca apoi să se schimbe în gri-pal. În momentul schimbării culorii ouălor, are loc ecloziunea.

La speciile de creveți, indivizii sunt separați pe sexe, doar formele sedentare sau parazite sunt hermafrodite. Dezvoltarea are loc începând cu faza de metamorfoză, prin apariția larvei din ou, cunoscută sub denumirea de naupliu. Următoarele stadii larvare sunt caracteristice diferitelor grupe de crustacee, existând si cazuri la crustaceele evoluate când din ou iese un mic crustaceu complet format.

Fig. 2.11. Stadii biologice la crevete (A. naupliu B. larvă C. zoae D. postlarvar)

(Stan, Tr. 2006)

În cursul vieții, un crevete năpârlește de mai multe ori pentru a crește. În momentul respectiv, carapacea i se fisurează și se ridică, descoperind corpul moale. Crevetele are nevoie de mai multe ore pentru a debarasa vechea carapace. Corpul său crește în volum, iar membrana cu care este acoperit, se întărește treptat formând noua carapace.

Majoritatea speciilor comestibile aparțin suprafamiliei PENAEOIDEA, ce cuprinde 4 familii, din care cea mai importantă este familia PENAEIDAE. Speciile cele mai valoroase de creveți sunt: Penaeidis (Penaeus) japonicus, P. orientalis, P. duorarum, P. vannamei și P. monodon, toate răspândite în apele marine.

Partea a II-a

Contribuții proprii

CAPITOLUL III

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

3.1. Scopul lucrării

Cea mai căutată specie de creveți pentru calitățile sale nutitive și acomodarea la creșterea dirijată, este Penaeus japonicus, dar în magazinele din țara noastră, sub formă naturală, se comercializează o categorie de crevete numit Penaeus vannamei, provenit din apele Ecuadorului.

Cererea de creveți pentru consum se menține foarte ridicată, mai ales în țările cu nivel de trai ridicat, deoarece carnea lor satisface cele mai exigente gusturi, iar tratamentele culinare sunt relativ simple.

În țara noastră, creșterea creveților încă nu a fost abordată, însă se speră pe asimilarea unor tehnologii din țările riverane Mării Negre.

Scopul prezentei lucrări este acela de determinare a unor a unor particularități morfologice prin realizarea de măsurători somatice, precum și calcularea unor indici corporali la indivizii de crevete Penaeus vannamei, în vederea popularizării acestei specii și pe teritoriul României.

3.2. Materialul biologic și metoda de lucru

Materialul biologic a fost reprezentat de un lot de 40 creveți din specia Penaeus vannamei (40 creveți masculi și 10 creveți femele) (fig. 3.1) achiziționați din centrele comerciale din municipiul Iași.

În vederea stabilirii caracteristicilor dezvoltării morfologice a creveților luați în studiu au fost efectuate determinări biometrice în cadrul laboratorului de Acvacultură din cadrul Facultății de Zootehnie din Iași.

Prin intermediul acestor măsurători se poate aprecia sexul indivizilor, vârsta, starea de întreținere a efectivului, adaptarea creveților la condițiile naturale de mediu și modul de valorificare a hranei.

Dimensiunile de lungime, lățime și adâncime s-au efectuat cu șublerul electronic (fig. 3.2), iar masa corporală cu ajutorul cântarului electronic (fig. 3.3). Pentru toți parametrii determinați s-au calculat valoarile medii pentru fiecare sex în parte.

Parametrii urmăriți au fost:

– greutatea corporală;

– lungimea totală a corpului;

– lungimea standard a corpului;

– lungimea abdomenului;

– lungimea telsonului;

– lungimea rostrului;

– lungimea primului segment abdominal;

– lățimea abdomenului;

– lățimea primului segment abdominal;

– adâncimea cefalotoracelui;

– adâncimea abdominen.

Fig. 3.1. Penaeus vannamei (foto original)

Fig. 3.2. Șubler electronic (foto original) Fig. 3.3. Cântar electronic (foto original)

Lungimea totală a corpului (LT) se determină din vârful rostrului la extremitatea posterioară a telsonului (fig. 3.4).

Fig. 3.4. Determinarea lungimii totale a corpului la crevetă (foto original)

Lungimea standard a corpului (LC) se determină din porțiunea postorbitală la extremitatea posterioară a telsonului (fig. 3.5).

Fig. 3.5. Determinarea lungimii corpului la crevetă (foto original)

Lungimea rostrului (LR) se determină din vârful rostrului până la baza acestuia (fig. 3.6).

Lungimea primului segment (L.sg.I) se determină de la baza toracelui până la baza primului segment (fig. 3.7).

Lungimea carapacei (L.c) se determină de la baza rostrului la baza torcelui (fig. 3.8).

Fig. 3.6. Determinarea lungimii rostrului la crevetă (foto original)

Fig. 3.7. Determinarea lungimii abdomenuluila crevetă (foto original)

Lungimea abdomenului (La) se determină de la baza regiunii totacelui până la baza telsonului (fig. 3.9).

Lungimea telsonului (Lt) se determină prin măsurarea de la ultimul segment abdominal de telson și extremitatea posterioară a acestuia (fig. 3.10).

Determinarea adâncimii abdomenului (a.a.) se face prin măsurarea abdomenului cu șublerul, în partea cea mai bombată a abdomenului (fig. 3.11).

Fig. 3.8. Determinarea lungimii carapacei la crevetă (foto original)

Fig. 3.9. Determinarea lungimii abdomenului la crevetă (foto original)

Fig. 3.10. Determinarea lungimii telsonului la crevetă (foto original)

Fig. 3.11. Determinarea adâncimii toracelui la crevetă (foto original)

Lățimea toracelui în zona cefalică (Ltc) se determină cu șublerul în porțiunea cea mai îngustă a cefalotoracelui; (fig. 3.12)

Fig. 3.12. Determinarea lățimii cefalotoracelui (foto original)

– lățimea toracelui în zona abdominală (Lta) se determină cu șublerul în porțiunea cea mai lată a cefalotoracelui; (fig. 3.12)

– lățimea abdomenului(l.a) se determină cu șublerul în porțiunea cea mai lată a primului segment abdominal; (fig. 3.13a)

– adâncimea abdomenului(a.a) se stabilește cu șublerul în porțiunea cea mai bombată a primului segment abdominal, în sens dorso-ventral (fig. 3.13b)

– greutatea corporală a fost determinată prin cântărire (fig. 3.14), fiind exprimată în grame.

a. b.

Fig. 3.13. Determinarea adâncimii și lățimii abdomenului(foto original)

Fig. 3.14. Determinarea masei corporale la crevetă (foto original)

Pe baza datelor primare obținute prin măsurători și cântăriri se pot calcula o serie de indici corporali cu ajutorul cărora se poate caracteriza din punct de vedere morfologic populația de creveți dintr-o zonă.

Relațiile după care indicii corporali se stabilesc sunt:

Indicele de profil, pune în evidență formatul corporal al crevetelui. Se calculează după relația:

Ip =

în care:

Ip = indicele de profil;

Ltc = lungimea totală a corpului, în cm;

Ac = adâncimea (înălțimea) toracelui, în cm.

Cu cât Indicele de profil este mai mic, cu atât cefalotoracele este mai bombat.

Indicele carnozității exprimă ponderea procentuală a abdomenului (cozii) din lungimea totală a corpului. Pentru calculul acestui indice se aplică următoarea formulă:

Ic =

în care:

Ic = indicele carnozității;

Ltc = lungimea totală a corpului, în cm;

La = lungimea abdomenului, în cm.

Cu cât Indicele carnozității are valori mai mici, cu atât crevetele are o carnozitate mai mare.

Indicele de îngrășare oglindește starea de întreținere a creveților. Se stabilește după următoarea relație:

IG =

în care:

IG = indicele de îngrășare;

m = masa corpului, în g;

Ltc = lungimea totală a corpului, în cm;

Cu cât valorile Indicelui de îngrășare sunt mai mari, cu atât crevetele este mai bine dezvoltat.

CAPITOLUL IV

REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

4.1. Măsurători somatice la masculii și femelele de Penaeus vannamei

Măsurătorile somatice sau biometria are rol important pentru posibilitatea descrierii și fixării speciilor de creveți, efectuându-se la reproducători și tineret în diferite stadii de dezvoltare.

4.1.1. Variația greutății corporale

Greutatea corporală a exemplarelor de Penaeus vannamei a fost determinat cu ajutorul balanței electronice.

Măsurătorile somatice referitoare la greutatea corporală, exprimate în grame, sunt detaliate în tabelul 4.1 și fig. 4.1.

Tabelul 4.1

Greutatea corporală la Penaeus vannamei

Fig. 4.1. Dinamica greutății corporale la Penaeus vannamei

Greutatea medie corporală la masculii de crevetă a fost de 15,040,35g față de 17,590,40g înregistrată la femele. Comparând valorile noastre cu valorile din literatura de specialitate, respectiv 14,5g la masculi și 18,21g la femele (Bura, 2011), putem spune că în funcție de greutatea medie corporală, indivizii studiați se încadrează cu vârsta cuprinsă între 6-7 luni.

Pentru acest caracter variabilitatea a fost mijlocie înregistrând CV=12,62% la masculi și 12,56% la femele.

Reiese clar faptul că femelele sunt mai dezvoltate, ceea ce conduce și la valori ale dimensiunilor de lungime și lățime mai mari față de masculi.

4.1.2. Variația lungimii corporale

Lungimea corporală a fost determinată cu ajutorul șublerului electronic din dotarea laboratorului de Acvacultură.

4.1.2.1. Variația lungimii corporale totale

Din analiza tabelului 4.2., se remarcă, că cei 21 de masculi de crevetă luați în studiu au avut o lungime totală medie a corpului de 138,55±0,75mm. Lungimea totală a corpului la indivizii măsurați, a înregistrat valori cuprinse între o minimă de 132,25mm și o maximă de 148,00mm. Pentru acest caracter, în cadrul lotului există o variabilitate mică (CV=2,98%).

Tabelul 4.2

Lungimea corporală la Penaeus vannamei

Fig. 4.2. Dinamica lungimii totale și standard, a corpului la Penaeus vannamei

Din analiza tabelului 4.2, se remarcă faptul că lotul a fost reprezentat de 10 femele de crevetă luate în studiu, care au înregistrat o lungime totală medie a corpului de 143,08±0,48mm, la care coeficientul de variabilitate a fost mic (CV=1,82%). Lungimea totală a corpului la femelele măsurate, a înregistrat valori cuprinse între o minimă de 139,62mm și o maximă de 147,32mm.

Lungimea medie a corpului (abdomen și telson) masculilor a fost de 125±1,64mm, iar limitele individuale au atins valori cuprinse între 90,25mm și 133,02mm. Coeficientul de variabilitate arată existența unei variabilități mici (CV=7,17%) în cadrul lotului pentru lungimea corpului.

Lungimea medie a corpului la femele a fost de 132,77±0,43mm, cu limite individuale valorice cuprinse între 129,65mm și 136,11mm. Coeficientul de variabilitate arată existența unei variabilități mici (CV=1,79%) în cadrul întregului lot.

Valorile referitoare la lungimea medie totală a corpului pentru loturile studiate s-au încadrat în valorile din literatura de specialitate, respectiv 139,69mm la masculi și 141,9mm la femele (Bura, 2012), de asemenea putând afirma că indivizii studiați se încadrează cu vârsta cuprinsă între 6-7 luni de viață.

4.1.2.2. Variația lungimii cefalotoracelui și a rostrului

Lungimea medie a cefalotoracelui (tab. 4.3 și fig. 4.3) la masculi a măsurat 13,88±0,17mm, reprezentând 10,01% din lungimea totală a corpului. Valorile extreme ale acestui caracter au fost cuprinse între o minimă de 10,83mm și o maximă de 15,82mm. În cadrul lotului constituit din 21 de masculi, lungimea cefalotoracelui a reprezentat o valoare a variabilității mică (CV=6,78%).

Tabelul 4.3

Lungimea cefalotoracelui și rostrului la Penaeus vannamei

Lungimea medie a toracelui sau carapacei la femele a măsurat 14,04±0,31mm, reprezentând 9,81% din lungimea totală a corpului. Valorile extreme ale acestui caracter au fost cuprinse între o minimă de 11,65mm și o maximă de 16,09mm. În cadrul lotului constituit din 10 femele, lungimea toracelui a înregistrat o valoare mijlocie a variabilității (CV=12,02%).

Lungimea medie rostrului a măsurat 18,46±0,23mm și a reprezentat 13,32% din lungimea totală a corpului. Rostrul masculilor de crevetă au prezentat lungimi cuprinse între 15,42mm și 22,10mm. Variabilitatea lungimii rostrului este mică (CV=6,74%) în cadrul lotului.

Fig. 4.3. Dinamica lungimii cefalotoracelui și a rostrului la Penaeus vannamei

Lungimea medie rostrului a măsurat 19,28±0,43mm și a reprezentat 13,47% din lungimea totală a corpului. Rostrul femelelor de crevetă au prezentat lungimi cuprinse între 16,55mm și 22,51mm. În cadrul lotului, variabilitatea lungimii rostrului este mijlocie (CV=12,27%).

4.1.2.3. Variația lungimii abdomenului și a primului segment abdominal

Lungimea medie a abdomenului masculilor (tab. 4.4. și fig. 4.4) a fost de 115,36±0,67mm, cu limitele individuale cuprinse între 107,93mm și 121,38mm. Coeficientul de variabilitate scoate în evidență existența unei variabilități mici (CV=4,12%) în cadrul lotului pentru lungimea abdomenului.

Tabelul 4.4

Lungimea abdomenului și abdomenului la Penaeus vannamei

Lungimea medie a abdomenului femelelor studiate a fost de 122,47±0,42mm, cu limitele individuale cuprinse între 119,04mm și 125,17mm. Coeficientul de variabilitate scoate în evidență existența unei variabilități mici (CV=1,88%) în cadrul lotului.

Fig. 4.4. Dinamica lungimii abdomenului și primului segment abdomenal la Penaeus vannamei

Lungimea medie a primului segment pe lot a fost de 12,380,11mm, aceasta reprezentând 8,93% din lungimea totală a corpului masculilor de crevetă. În cadrul lotului, lungimea primului segment a înregistrat o valoare medie minimă de 10,14mm și o valoare medie maximă de 13,05mm, cu o variabilitate mică (CV=4,97%).

Lungimea medie a primului segment pe lot femel a fost de 13,050,32mm, aceasta reprezentând 9,12% din lungimea totală a corpului masculilor de crevetă. În cadrul lotului, lungimea primului segment a înregistrat o valoare medie minimă de 10,33mm și o valoare medie maximă de 15,65mm, cu o variabilitate mijlocie (CV=13,44%).

4.1.2.4. Variația lungimii telsonului

Lungimea medie a telsonului a celor 21 de masculi a fost de 11,59±0,30mm. Valoarea individuală a acestui caracter a variat între o limită minimă de 8,82mm și o limită maximă de 14,54mm. Între indivizii lotului de masculi a existat, pentru lungimea telsonului, o variabilitate mijocie (CV=14,32%) (tab. 4.5 și fig. 4.5).

Tabelul 4.5

Lungimea telsonului la Penaeus vannamei

Fig. 4.5. Dinamica lungimii telsonului corporale la Penaeus vannamei

Lungimea medie a telsonului a celor 10 femele a fost de 10,31±0,11mm. Valoarea individuală a acestui caracter a variat între o limită minimă de 9,54mm și o limită maximă de 11,34mm. Între indivizii lotului femel a existat, pentru lungimea telsonului, o variabilitate mică (CV=6,07%).

La cei 21 de masculi de crevetă (Penaeus vannamei) lungimea totală a corpului de 138,55mm, a fost alcătuită în proporție de 9,38% de lungimea toracelui, 83,26% de lungimea abdomenului și de 8,36% de lungimea telsonului.

La cele 10 femele Penaeus vannamei, lungimea totală a corpului de 143,08mm, a fost alcătuită în proporție de 9,81% de lungimea toracelui, 85,59% de lungimea abdomenului și de 7,20% de lungimea telsonului.

4.1.3. Variația lățimii cefalotoracelui și primului segment abdominal

Pentru înregistrarea măsurătorile de lățime, la cele două loturi, s-a utilizat șublerului electronic.

Lățimea cefalotoracelui a fost măsurată în două zone, cefalică respectiv zona toracică.

Masculii de crevetă au avut o lățime medie a în zona cefalică de 11,63±0,05mm, iar limitele individuale au fost cuprinse între o limită minimă de 10,95mm și alta maximă de 11,97mm. În cadrul lotului mascul, variabilitatea acestui caracter a fost mică (CV=2,21%) (tab. 4.6 și fig. 4.6).

Lățimea medie a toracelui în zona abdominală a masculilor de crevetă a fost de 13,96±0,09m, iar la indivizii din lot, lățimea media a toracelui în zona abdominală a variat între 12,37mm și 14,80mm, variabilitatea acestuia fiind mică (CV=3,42%).

Toracele femelelor de crevetă a avut o lățime medie a toracelui în zona cefalică a înregistrat 11,84±0,06mm, cu limite individuale cuprinse între o minimă de 11,39mm și alta maximă de 12,51mm. În cadrul lotului, variabilitatea acestui caracter a fost mică (CV=2,80%).

Tabelul 4.6

Lățimea cefalotoracelui și a abdomenului la Penaeus vannamei

Fig. 4.6. Dinamica lățimii cefalotoracelui și abdomenului la Penaeus vannamei

Lățimea medie a toracelui în zona abdominală a lotului femel a înregistra valori de 14,78±0,10m, cu variații cuprinse între medii de minim 13,98mm și maxim 15,99mm, conducând la un coeficient de variabilitate mic (CV=3,80%).

Lățimea medie a abdomenului a masculilor de crevetă luați în studiu, a fost de 13,53±0,07mm. Limitele individuale ale lățimii medii a abdomenuluiau fost cuprinse între o minimă de 12,91mm și o maximă de 14,11mm. Coeficientul de variabilitate a scos în evidență că lățimea medie a abdomenuluia înregistrat o variabilitate mică (CV=2,94%) în cadrul lotului.

Lățimea medie a abdomenului a femelelor de crevetă luate în studiu, a fost de 13,70±0,10mm. Limitele individuale ale lățimii medii a abdomenuluiau fost cuprinse între o minimă de 12,93mm și o maximă de 14,77mm. Coeficientul de variabilitate a scos în evidență că lățimea medie a abdomenuluia înregistrat o variabilitate mică (CV=4,00%) în cadrul lotului.

4.1.4. Variația adâncimii cefalotoracelui și a abdomenului

Adâncimea medie a cefalotoracelui a fost în de 17,99±0,14mm la masculi. Valorile au fost cuprinse între o limită minimă de 15,99mm și alta maximă de 19,76mm. În cadrul lotului caraterul studiat a înregistrat o variabilitate mică (CV=4,36%) (tab. 4.7 și fig. 4.7).

Adâncimea medie a cefalotoracelui a fost la femele, în medie de 18,57±0,12mm. Valorile medii au fost cuprinse între o limită minimă de 17,05mm și alta maximă de 19,52mm. În cadrul lotului caraterul studiat a înregistrat o variabilitate mică (CV=3,68%).

Adâncimea medie a abdomenului la masculi a fost de 15,60±0,15mm. Valorile medii au fost cuprinse între o limită minimă de 13,66mm și alta maximă de 16,54mm. În cadrul lotului caraterul studiat a înregistrat o variabilitate mică (CV=5,24%).

Adâncimea medie a abdomenului a înregistrat valoarea de 17,38±0,32mm, la femele. Valorile medii la au fost cuprinse între o limită minimă de 13,42mm și alta maximă de 19,65mm. În cadrul lotului de femele acest carater a înregistrat o variabilitate mijlocie (CV=10,14%).

Tabelul 4.7

Adâncimea cefalotoracelui și a abdomenului la Penaeus vannamei

Fig. 4.7. Dinamica adâncimii cefalotoracelui și abdomenului la Penaeus vannamei

Analizând datele din tabele și figuri, observăm faptul că dacă facem comparația valorilor înregistrate la lotul mascul de Penaeus vannamei, față de valorile lotului femel, se constată clar dimensiunile corporale mai mari la lotul femel.

Valorile referitoare la dimeniunile medii de lățime a abdomenului, în cazul exemplarelor studiate, s-au încadrat în valorile din literatura de specialitate, respectiv 18,3mm la masculi și 18,9mm la femele (Bura, 2012), ceea ce ne face să afirmăm faptul și în acest caz ne încadrăm la vârsta cuprinsă între 6-7 luni de viață.

4.2. Indicii corporali la loturile de crevetă (Penaeus vannamei)

În tabelul 4.8. și 4.9, sunt prezentați indicii corporali la loturile de crevetă (Penaeus vannamei).

Pe baza valorilor medii primare rezultate prin măsurători și cântăriri, s-au calculat indicii corporali prin care se poate caractariza morfologia populației de crevetă luată în studiu, provenită conform datelor de magazin din apele Ecuadorului.

Tabelul 4.8

Indicii corporali la masculii de crevetă (Penaeus vannamei)

Indicele de profil, calculat prin raportul dintre lungimea totală a corpului și adâncimea toracelui (în cm), a fost în medie de 0,77±0,05cm, iar valorile limită de profil oscilat între o maximă de 0,89mm și o valoare minimă de 0,68mm (fig. 4.8).

Din analiza indicelui de profil la cei 21 de masculi de crevetă, se poate afirma că, cu cât acesta este mai mic, cu atât toracele este mai bombat. Coeficientul de variabilitate este mic (CV=6,23%).

Indicele de profil, calculat pentru lotul femel a fost în medie de 0,77±0,01cm, iar valorile limită de profil oscilat între o maximă de 0,83mm și o valoare minimă de 0,73mm. Din analiza indicelui de profil la cele 10 femele de crevetă, se poate afirma că, cu cât acesta este mai mic, cu atât toracele este mai bombat. Coeficientul de variabilitate este mic (CV=4,18%) (fig. 4.8).

Indicele carnozității, exprimă ponderea procentuală a lungimii abdomenului (cozii) din lungimea totală a corpului. În medie, cei 21 de masculi au prezentat un indice a carnozității de 83,26±2,34%, iar valorile extreme au fost de 79,52% și respectiv 87,13%. Variabilitatea a înregistrat un coeficient de 2,81%, deci este mică. În cazul indicelui de carnozitate, cu cât acesta are valori mai mici, cu atât crevetăul respectiv are o carnozitate mai mare (fig. 4.9).

Indicele carnozității, la cele 10 femele studiate a înregistrat o valoare medie de 85,59±0,14%, cu valori extreme cuprinse între 84,36% și 86,56%. Variabilitatea a înregistrat un coeficient de 20,92%, deci este o valoare mică.

Tabelul 4.9

Indicii corporali la femelele de crevetă (Penaeus vannamei)

Indicele de îngrășare, oglindește starea de întreținere a crevetelor dintr-un mediu acvatic și se calculează prin raportul procentual dintre masa corpului și lungimea totală a corpului la puterea a treia. Masculii de crevetă luați în studiu, au avut în medie un indice de îngrășare de 2,09±0,28%. Valorile limită ale acestui indice au fost cuprinse între o minimă de 1,58% și o maximă de 2,54%.

Fig. 4.8. Dinamica indicelui de profil la Penaeus vannamei

Fig. 4.9. Dinamica indicelui carnozității la Penaeus vannamei

Coeficientul de variabilitate a fost la nivel mijlociu (CV=13,56%). La crevetă, cu cât valorile indicelui de îngrășare sunt mai mari, cu atât individul respectiv este mai bine dezvoltat (fig. 4.10).

Fig. 4.10. Dinamica indicelui de îngrășare la Penaeus vannamei

Indicele de îngrășare, a avut în medie valoarea 2,61±0,02%. Valorile limită ale acestui indice au fost cuprinse între o minimă de 2,39% și o maximă de 2,74%. Coeficientul de variabilitate a fost de asemena mic (CV=4,0%) (fig. 4.10).

4.3. Stabilirea vârstei

În urma studiului morfologic la specia de crevete Penaeus vannamei am încercat sa stabilim vârsta materialului biologic analizat.

În literatura de specialitate, Wen-Young Tseng (1988) a demonstrat în urma studiilor ritmul de creștere la Penaeus vannamei, conform tabelului de mai jos:

Tabelul 4.10

Performanțelor de creștere pe săptămână (g) la P. Vannamei

(Wen-Young Tseng, 1988)

Tabelul 4.11

Performanțelor de creștere la P. vannamei cultivat în Filipine (g)

(Bura, 2012)

De aici reiese faptul că materialul biologic studiat în cazul lucrării de față a atins greutăți corporale de maximum 18,17mm la lotul mascul și 19,63mm la lotul femel. Dacă facem analiza rezultatelor conform datelor din tabelul 4.10 și 4.11, reiese faptul că materialul biologic analizat se poate încadra la categoria de vârstă de 104-111 zile (Wen-Yong Tseng, 1988), iar conform datelor prezentate de Bura, 2012, la categoria de vârstă 6-7 luni.

Stabilirea vârstei este considerată un factor important în stabilirea prețului de vânzare la recoltare, factor determinat la rândul său de dimensiunea medie corporală și lungimea perioadei de creștere a creveților.

4.4. Stabilirea sexului

În literatura de specialitate este menționat faptul că în multe bancuri de creveți, sexul este identificat pe baza unor practici de management aplicate în producție.

La cele 40 de exemplare studiate, în urma studiului caracterelor morfologica s-a stabilit sexul pentru 30 masculi și 10 femele (figura 4.11).

Determinarea sexului la exemplarele studiate s-a realizat atât prin studierea organelor reproducătoare externe, cât și prin comparare indicilor biometrici privind greutatea medie corporală (15,040,35g la masculi și 17,50,40g la femele).

Identificarea sexului la indivizii studiați s-a realizat și în funcție de aspectele și caracteristicile gonadelor descrise, conform datelor din literatura de specialitate (Bura, 2011).

Fig. 4.11. Sistemul reproducător la Penaeus vannamei (foto original)

Dimorfismul sexual determinat pe baza dimensiunilor corporale s-a stabilit și prin dimensiunile de lărgime ale cefalotoracelui (media 13,960,09mm la masculi și 17,780,10mm la femele) și abdomenului(robustețea) (media 13,530,07mm la masculi și 13,700,10mm la femele), unde putem spune că femele au caracterul de robustețe mai pronunțat.

Dimorfismul sexual la L.vannamei este asociat cu structuri funcționale aferente stării de adaptare la această specie. Aceste rezultate pot reprezinta un instrument important pentru diferențierea sexuală în timpul devreme fazelor ontogenetice, în vederea obținerii stocurilor monosexuale cu impact semnificativ asupra producției comerciale.

CONCLUZII

În urma cercetărilor efectuate, s-au desprins următoarele concluzii:

1. În literatura de specialitate se găsesc foarte puține date referitoare la particularitățile morfoproductive la creveta Penaeus vannamei. Conform datelor citate în literatura din străinătate P. vannamei atinge o lungime maximă de 230mm, iar lungimea cefalotoracelui poate atinge 90mm. Menționăm și faptul că în unitățile de alimentația publică singura formă de crevete în stare naturală este P. Vannamei.

2. Pentru loturile studiate indicele greutății medii corporale a fost de 15,04±0,35g la masculi și 17,59±0,40g la femele.

3. Lungimea medie totale a corpului au fost de 138,355±0,75mm la masculi și 143,08±0,48mm la femele, lungimea medie a corpului a fost de 125,13±1,64mm la lotul mascul și 132,77±0,43mm la lotul femel, iar lungimea medie a abdomenului a ost de 115,36±0,67mm la masculi și 122,47±0,42mm la femele.

4. Lungimea medie a telsonului a fost de 11,59±0,30mm la masculi și 10,31±0,11mm la femele, iar lungimea medie abdomenului a fost de 12,38±0,11mm la masculi și 13,05±0,32mm la femele.

5. Lungimea medie cefalotoracelui a fost de 13,88±0,17mm la masculi cu lungimea medie a rostru de 18,46±0,23mm la masculi, iar la femele 14,04±0,31mm față de lungimea rostrului de 19,28±0,43mm.

6. Lățimea medie a abdomenului a fost de 13,53±0,07mm la masculi și 13,70±0,10mm la femele, iar lățimea medie cefalotoracelui a fost de 11,63±0,05mm la masculi și 11,84±0,06mm la femele.

7. Adâncimea medie a abdomenului a fost de 17,99±0,14mm la masculi și 18,57±0,12mm la femele, iar adâncimea medie a abdomenului a fost de 17,38±0,32mm la masculi și 15,66±0,15mm la femele

8. Valoarea indicelui de profil a fost 0,77±0,05cm la masculi și 0,77±0,01cm la femele, indicele carnozității a fost 83,26±2,34% la masculi față de 85,59±0,14% la femele, iar indicele de îngrășare a fost 2,09±0,28% la masculi și 2,61±0,02% la femele.

Ca o concluzie finală s-a constatat faptul că la loturile studiate, femelele sunt mai dezvoltate decât masculii, valoare exprimată prin calcularea indicelui de carnozitate.

9. Stabilirea vârstei indivizilor studiați a arătat faptul că s-au încadrat în grupa de vârstă de 104-111 zile, conform datelor emise de Wen-Young Tseng, 1988 și în categoria de vârtă 6-7 luni, conform dateler emise de Bura, 2011.

10. Stabilirea sexului la materialul biologic studiat a fost mai greu de realizat, prin aprecierea aspectului organelor externe, dar și cu ajutorul măsurătorilor biometrice legate de adâncimea toracelui și abdomenului, dar și de variația greutății corporale.

BIBLIOGRAFIE

1. Amos, W.H. and S.H. Amos. 1997 – National Audubon Society Nature Guides: Atlantic and . Alfred A. Knopf, Inc., .

2. Briggs, M., Funge-Smith, S., Subasinghe, R. & Phillips, M. 2004. Introductions and movement of Penaeus vannamei and Penaeus stylirostris in and the Pacific. FAO Regional Office for and the Pacific. RAP Publication 2004/10:1–12.

3. Bura, M., 2011 – Acvacultură specială. Editura Agroprint .

4. Gruber A., 2009 – Acvacultură specială, Note de curs și lucrări practice.

5. Murphey, P.L. and M.S. Fonseca. 1995 – Role of high and low energy seagrass beds as nursery areas for Penaeus duorarum in . Mar. Ecol. Progr. Ser. 121:91-98.

6. Păsărin B., 2005 – Acvacultură specială, Ed. PIM .

7. Pârvulescu, L., Paloș, C., Molnar, P., 2009 – First record of the spiny-cheek crayfish (Orconectes limosus (Rafinesque, 1817) (Crustacea Decapoda, Cambaridae) in . North-Western Journal of Zoology 5(2).

8. Samocha, T.M., Lawrence, A.L., Collins, C.A., Castille, F.L., Bray, W.A., Davies, C.J., Lee, P.G. & Wood, G.F. – 2004. Production of the Pacific white shrimp, Litopenaeus vannamei, in high-density greenhouse enclosed raceways using low-salinity groundwater.

9. Sanchez, A.J. 1997 – Habitat preference of Penae duorarum Burkenroad (Crustacea: Decapoda) in a tropical coastal lagoon, southwest . Journ. Exp. Mar. Biol. And Ecol. 217(1997):107-117.

10. Stan, Tr., 2006 – Acvacultură. Curs, U.A.Iași

11. Tzeng, T.D,and S.Y. Yeh. 2002. Multivariate allometric comparisons for kuruma shrimp (Penaeus japonicus) off . Fisheries Research 59:279-288.

12. Wen-Young Tseng, 1988 – Shrimp Mariculture A Practical Manual (2nd ed.).W.S. Aquaculture, Cannan International Pty. Ltd., , pp282 .

13. ***2011 – Penaeus vannamei (Boone, 1931)". Cultured Aquatic Species Information Programme. Food and Agriculture Organization. Retrieved June 8.

14. http://www.dfo-mpo.gc.ca

15. http://www.marinespecies.org

16. http://www.unterwasser-welt-ostsee

17. http://www.commons.wikimedia.org

18. http://www.openi.nlm.nih.gov

19. http://www.sms.si.edu

20. http://www.typesofeverything.com

21. http://www.aufisheries.com

22. http://www.fao.org.