Cercetari Privind Proiectarea Strategica Intr Un Sistem Integrat de Management Calitate Mediu Ssm

Cuprins

Capitolul I

Managementul Strategic

1.1 Managementul Strategic – notiuni conceptuale

1.2 Dimensiunile fundamentale ale managementului strategic

1.3 Trasaturile esentiale ale managementului strategic

1.4 Avantajele practicarii managementului strategic

Managementul Strategic – notiuni conceptuale

Termenul de management strategic a fost introdus pentru prima data, in mod oficial, in limbajul teoretic, prin intermediul “ The First International Conference of Strategic Management “, organizata de A.H. Ansoff la Universitatea Vanderbilt, in anul 1973. Managementul Strategic, nu poate fi definit unanim, deoarece pot exista mai multe definitii contextuale pentru acesta, la nivel de concept.

Managementul Strategic este considerat drept:

Procesul care are ca scop facilitarea conducerii unei intreprinderi sau organizatii, utilizand strategia pentru a trasa drumul sau actiunile urmatoare; acesta integreaza aplicarea sau executia actiunilor strategice legate de factorii culturali si structurali.

Forma de conducere care urmareste sa asigure in timp cea mai bun congruenta intre exigentele partenerilor interni si externi, exigentele cu privire la mediu, obiectivele de management, administrarea si dezvoltarea potentialului, de dimensiunea politică și de cea economică și conferă un rol important dimensiunii organizaționale, respectiv structural și culturii întreprinderii.

Un mod de conducere diferit al firmei care vizează să asigure o îmbinare strânsă între strategie și operații. Aceasta semnifică faptul că toate deciziile operaționale (care nu sunt decât decizii ale conducerii curente), sunt examinate dintr-o perspectivă strategică.

Procesul în care managerii stabilesc orientarea pe termen lung, a firmei, propun obiective de performanță specifice, dezvoltă strategii pentru îndeplinirea acestor obiective în conformitate cu toți factorii interni și externi și încearcă să execute planurile de acțiuni alese

Un set de decizii și acțiuni care conduc la dezvoltarea unei sau unor strategii efective pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivelor firmei.

Procesul prin care conducerea firmei stabilește direcțiile și rezultatele pe termen lung, asigurând o formulare atentă, implementarea corespunzătoare și o evaluare continuă a strategiei.

Procesul prin care conducerea firmei determină evoluția pe termen lung și performanțele acesteia, asigurând formularea riguroasă, aplicarea corespunzătoare si evaluarea continuă a strategiei stabilite.

Se poate aprecia că există un anumit consens între punctele de vedere exprimate de diverși autori, care converg în a recunoaște că managementul strategic reprezintă o formă modernă de conducere a firmei, bazate pe anticiparea schimbărilor mediului înconjurător, pe evaluarea potențialului intern al firmei și pe operarea modificărilor ce se impun în vederea armonizării acesteia cu mediul din care face parte, a realizării misiunii și obiectelor stabilite, a asigurării supraviețuirii și perenității sale.

Managementul strategic reprezintă un proces complex de prefigurare a viitorului firmei, a evoluției sale pe termen lung, în cadrul căruia are loc formularea strategiei, implementarea și control-evaluarea ei în mod permanent. Managementul strategic nu reprezintă doar un proces de formulare a strategiei (care se suprapune peste sistemul de management al firmei), ci o nouă formă de management, bazată pe strategie.

Managementul strategic presupune abordarea, coerentă a factorilor interni și externi care au incidență asupra firmei și, pornind de aici, elaborarea și implementarea de strategii riguroase și explicite care să permită firmei să facă față schimbărilor susceptibile a se produce în mediul înconjurător, să-i permită să supraviețuiască și să se adapteze.

Managementul strategic presupune stabilirea poziției ocupate de firmă în prezent precum și a poziției ce se dorește a fi ocupată în perspectivă, ceea ce implică, obligatoriu, analiza și prognoza evoluției tuturor factorilor ce pot influența firma. Acest lucru se referă la: cunoașterea concurenței, a cererii exprimate pe piață, identificarea obiectivelor și intereselor stakeholderilor și dezvoltarea unor aptitudini din partea firmei care au scopul de a contribui la implementarea cu succes a strategiei.

In concluzie, managementul strategic reprezintă un concept cu multiple conotații, atât economice cât și social-politice, al cărui conținut și esență, pentru a fi bine înțelese, necesită punerea în evidență a dimensiunilor și trăsăturilor sale specifice, care îl pot face să se deosebească de celelalte forme de management.

Dimensiunile fundamentale ale managementului strategic.

Firma economică moderna reprezintă o realitate complexă ce se prezintă în mai multe ipostaze: de agent de producție; centru de profit; spațiu politic și organism cu puternică identitate și cultură proprie dar și sistem dinamic complex, deschis către mediul înconjurător a făcut ca o serie de specialiști în teoria managementului strategic să afirme că procesul de formulare și implementare a managementului strategic este un proces tridimensional. Cele trei dimensiuni fundamentale ale managementului strategic fiind:

Dimensiunea economica

Dimensiunea organizationala

Dimensiunea umana

Dimensiunea economică reprezintă procesul rațional și analitic al managementului strategic și are ca rol să stabilească strategia, orientarea tehnico-economică a firmei în funcție de oportunitate și constrângerile mediului extern iar pe de altă parte de punctele forte și slăbiciunile firmei. Acest proces are menirea de a răspunde la patru întrebări principale, și anume:

Ce vrea întreprinderea? ( definirea domeniilor de activitate strategice, formularea misiunii, fixarea obiectivelor și alegerea portofoliului de activități )

Cine este ea? ( se efectueaza evaluarea resurselor proprii si analiza mediului inconjurator )

Ce vrea să facă ? ( formularea strategiilor și politicilor precum și evaluarea corecta a acestora )

Ce va face? ( alegerea strategiei, stabilirea programelor, a planului de acțiune, a bugetului și găsirea unui sistem de management adaptat strategiei alese )

Importanța deosebită acordată dimensiunii economice în analiza strategică rezultă dintr-o viziune sistemică asupra funcționării întreprinderii. În condițiile actuale formularea strategiei nu se face numai prin luarea în seamă a variabilelor tehnico-economice. Prin urmare, procesul social-politic (dimensiunea umană) a managementului strategic este complementar procesului rațional și analitic (dimensiunea economică).

Dimensiunea organizațională constituită din ansamblul persoanelor și compartimentelor întreprinderii, încadrate într-o configurație concretă, precum și din totalitatea relațiilor stabilite între acestea în vederea realizării obiectivelor organizației, structura organizatorică integrează în mod concret elementele umane care se regăsesc în sistemul conducător și sistemul condus și contribuie la definirea rolurilor și statutului acestora. În cadrul firmei, văzută ca spațiu organizat, există și se produce o cultură organizațională formată dintr-un ansamblu de valori, idei, limbaje și moduri de gândire. Față de mediul extern acest sistem cultural contribuie la formarea unei imagini favorabile sau nefavorabile. Dimensiunea organizațională ca și cea umană constituie o componentă esențială, de bază a strategiei și trebuie urmărită atât prin prisma structurii organizatorice în sine cât și prin cultura organizațională.

Procesul birocratic (dimensiunea organizațională) se articulează în jurul a patru întrebări, și anume: Ce tip de organizație? Ce proces de luare a deciziilor? Ce stil de motivare? Ce proces de control? Procesul birocratic asigură infrastructura ce ajută la formularea strategiei, cât și mijloacele punerii ei în aplicare.

ce tip de organizare? ( alegerea gradului de descentralizare, determinarea mărimii unităților operaționale, diviziunea muncii, alegerea mijloacelor de coordonare și elaborarea sistemului informational )

ce proces de luare a deciziilor? ( alegerea tipului de plan, determinarea etapelor elementare, alegerea orizontului de planificare, explicarea conținutului planurilor, elaborarea procesului de decizie )

ce stil de motivare? ( Determinarea nivelului participării, elaborarea sistemului de evaluare și recompense, alegerea gradului de libertate a operațiunilor, fixarea intensității implicării și urmăririi acțiunii fiecăruia )

ce fel de control ( se realizează alegerea gradului de concentrare a controlului, determinarea frecvenței și nivelului controlului, alegerea gradului de detaliu al controlului și orientarea, direcția controlului )

Dimensiunea umana este tot mai importanta în procesul managementului strategic si se datorează recunoașterii de către specialiști a intreprinderii ca spațiu social si ca unitate socio-economică care dispune de putere decizionala în raport cu mediul extern,precum și datorită impactului considerabil al raporturilor de puteri, al presiunilor sociale interne și/sau externe care influenteaza activitatea firmei.

Relațiile social-politice dintre mediul inconjurator si intreprindere sunt de două feluri:

relațiile cu mediul înconjurător funcțional, format dintr-un ansamblu de persoane sau instituții ce se află într-un contact apropiat cu firma: statul, clienții, furnizorii / furnizorii de materii prime, instituțiile financiare bancare si nebancare, concurenta din piata, etc.

relațiile cu mediul înconjurător rezidual, acesta fiind de regula greu de anticipat, instabil.

Mediul funcțional constituie de multe ori locul unor revendicări sociale precum și al presiunilor exercitate de ,,actorii” acestui mediu. La această realitate se adaugă faptul că firma este ea însăși un sistem complex cu multiple grupuri formale și informale, în structura sa, ale căror interese și atitudini sunt convergente sau divergente, favorabile sau defavorabile în raport cu obiectivele strategice ale firmei. Rezultă astfel că obiectivele parțiale fixate, legate de producție, formarea profesională, relațiile cu mediul înconjurător etc. prin multiple stări comportamentale pe care le generează, nu pot fi considerate simple variabile ale strategiei economice, ele având puternice conotații sociale și/sau politice. Astfel, este demonstrată implicarea categorică a procesului socio-politic (a dimensiunii umane) în cadrul managementului strategic.

Trasaturile esentiale ale managementului strategic

Managementul strategic a fost conceput si tratat ca o formă evoluată de conducere, fiind capabil să anticipeze schimbările din interiorul și exteriorul întreprinderii, asigurandu-se de capacitatea intreprinderii sau organizatiei de a se adapta la schimbarile urmatoare cu success.

a) Managementul strategic este în esență o armonizare între mediul extern al și mediul intern al intreprinderii, printr-o monitorizare continuă a evenimentelor și tendințelor din plan extern / intern.

b) O alta trasatura esentiala a managementului strategic este interfata mediului si atitudinea practica, abordarea schimbarii.

• Interfața mediului se referă la faptul că managementul sau conducerea trebuie să țină seama, atunci când elaboreaza / formuleaza o strategie, de amenințările și oportunitățile prezente la momentul respectiv, dar mai ales la cele ce vor urma in cadrul mediului inconjurator, precum și de punctele slabe, respectiv forte ale firmei. Orice oportunitate implica anumite riscuri,iar conducerea intreprinderii trebiue să puna in balanta cu atenție posibilele beneficii sau dezavantaje. Managementul trebuie să aibă capacitatea de a observa din timp schimbările si oscilatiile din mediul extern și să încerce să valorifice oportunitățile atâta timp cât ele sunt demne de luat in seama, mai ales ca acestea pot intra pe un trend descendent odata cu trecerea timpului, iar o idee al cărei moment nu a venit încă nu trebuie sa fie considerata o reala oportunitate.

• În ceea ce privește atitudinea practică cu privire la schimbare, aceasta se referă la faptul că intreprinderea trebuie să aiba o conduita anticipativă, nu doar reactivă cu privire la schimbarile din mediul extern în prezentarea viitorului său, ea trebuind să încerce să utilizeze in avantajul sau oportunitatile și să foloseasca constrângerile, astfel încât să le poata transforma în conjuncturi favorabile și să obțina un avantaj competitiv si durabil in piață. Prin aceasta conduit firma inițiază schimbări, în mediu și evita ipostaza de simplu receptor la transformările și schimbările care intervin în mediul ambiant. In concluzie, intreprinderea dobandeste o mai mare putere de control asupra traseului pe care il urmeaza, creându-și singură sansele si oportunitățile care o vor ajuta sa fie mai competitivă. Desigur, acest obiectiv nu este intotdeauna realizabil și nu este la dispozitia oricărei firme, de aceea managementul strategic se fundamenteaza pe definirea mai multor scenarii probabile de evoluție si schimbare a mediului ambiant, dintre care se alege intotdeauna varianta cu cele mai multe sanse de realizare.

c) Managementul strategic este caracterizat de dinamism, fiind continuu, iterativ și interactiv. Pentru multă vreme, conceptul militar de strategie a influențat actiunea strategica la nivelul întreprinderii, considerându-se că emiterea strategiei este o problema de rezolvat, rezervata exclusiv conducerii, iar implementarea urmează formulareai unui proces secvențial. În prezent, când s-a facut trecerea la managementul strategic această concepție este din nou de actualitate. Acum se pune accentul pe functionarea stransa dintre formularea strategiei și aplicarea ei, precum și luarea în considerare a componentelor mediului ambient intr-o cat mai mare masura.

Se consideră că la fundatia acestor idei noi de orientare se afla evoluțiile socio-culturale și organizaționale care au introdus atitudini noi, conduite noi, exigențe alaturi de creșterea gradului de complexitate și nivelul de imprevizibilitate al mediului extern.

Demersul strategic nu mai poate fi considerat un proces liniar care sa cuprinda expunerea si implementarea strategiei, fiind un proces iterativ, care presupune revizuirea si actualizarea continua a deciziilor în funcție de modificarile prevazute si neprevazute intervenite pe parcurs.

Managementul strategic are un caracter dinamic și continuu. Procesul rațional de analiză și reflecție nu este și nu poate fi urmarit în mod consecvent, deoarece intuiția și ideile bune apar atunci cand exista o dezordine de tip aparent și necesită intotdeauna retușări neprevăzute. Tocmai de aici rezultă forma progresivă și continuă a acțiunilor intreprinse de management.

Din cauza aspiratiei de a anticipa modificarile aparute in mediul înconjurător sau chiar de a le influența și determina dacă se poate, s-a nascut nevoia de a pune la punct un sistem de informare și supraveghere cu scopul de a constientiza toate semnalele aparute din mediul extern. Manifestarea acestei tendințe s-a materializat printr-o succesiune de inovații în organizare. Noile concept de management strategic se axeaza pe necesitatea descentralizării reflecției strategice de la manageri la cei cu functie de executie, ca un proces interactiv, cu rol in stimularea si cultivarea persoanelor de creatie, calificate, la curent cu toate informatiile firmă, managerilor de la nivelurile identice si a specialistilor din subordine.

Avantajele practicarii managementului strategic

Implementarea si practicarea managementului strategic in cadrul inei institutii sau unei intreprinderi aduce schimbari signifiante privind conceptia, climatul, mecanismele firmei, aducand un plus pozitiv, sporind competivitatea si performantele. Avantajele managementului strategic sunt evidente, existand studii realizate de specialisti in domeniu.

Managementul strategic, prin forma de conducere, asigura la nivelul firmei o unitate de conceptie si actiune la toate nivelurile ierarhice.

Strategia firmei este elementul fundamental care dirijeaza functionarea intreprinderii, de aceasta depinzand si celelalte elemente ca strategiile partiale, planurile sau politicile urmate.

Totalitatea unitatilor si departamentelor firmei sunt reunite sub un singur scop, bine determinat, prin strategie. Prin strategia la nivel de intreprindere sunt detaliate toate planurile de functionare ale departamentelor, fiecare angajat stiind foarte bine ce are de facut, obiectivele individuale fiind parti componente ale obiectivelor strategiei.

Cu ajutorul unui sistem adecvat de stimulare al salariatului, cunoasterea detaliilor privitoare la activitatea si obiectivele dispuse de strategie, se constituie resorturi motivationale puternice care ajuta la dezvoltarea firmei prin dezvoltarea individuala.

Managementul strategic este cea mai adaptabila si flexibila forma de

Conducere cu rol de anticipare a problemelor de perspectiva, a oportunitatilor si amenintarilor ce pot aparea la nivelul intreprinderii.

Managementul strategic este recomandat mai ales pentru firmele care isi desfasoara activitatea intr-un mediu turbulent si nesigur. Acesta faciliteaza luarea celor mai bune decizii de catre management, atunci cand este necesar pentru evitarea amenintarilor si pentru valorificarea oportunitatilor aparute.

Managementul strategic faciliteaza implicarea activa a tuturor

conducatorilor si managerilor intreprinderii.

Procesul managementului strategic prin elaborarea, implementarea si control-evaluarea strategiei, utilizeaza personalul angajat din toate structurile ierarhice. Pentru o implicare eficienta a intregului management, este necesar un climat adecvat, dar si convingerea conducatorilor de beneficiile evidente ale managementului strategic, realizandu-se treptat, pe masura ce firma se dezvolta alaturi de echipa manageriala.

Managementul strategic creste competivitatea intreprinderii, ajutand la

consolidarea pozitiei pe care aceasta o are, un rol important fiind detinut

de rezultatele economico-financiare obtinute astfel.

Intreprinderile care practica managementul strategic, sunt de regula mai

performante si optimizate, avand un personal angajat mai bine instruit si motivat. Superioritatea firmelor ce au implementat un management strategic se materializeaza prin : cresterea volumului de vanzari, cresterea activelor societatii, cresterea profitului, cotatia ridicata a acesto firme la bursa, prestigiul de care se beneficiaza.

Avantajul competitiv al intreprinderilor se manifesta prin costurile de productie scazute ( personal calificat si bine instruit, utilaje operate corespunzator ) si prin diferentierea produsului oferit la nivel calitativ sau din punct de vedere al proprietatilor superioare ale acestuia, in comparatie cu produsele concurentei din piata pe respectivul segment.

Procesul de inovare, parte a managementului strategic, joaca un rol principal in cadrul productiei, comercializarii, personalului sau managementului, astfel fiind puse bazele avantajului competitiv mai sus amintit.

Avantajul competitiv poate fi de natura temporara, atunci cand se valorifica o ocazie de moment sau se fructifica o conjunctura prielnica si durabil, atunci cand o oportunitate sau ocazie, prin fructificarea ei, aduce beneficii pe termen mediu si lung intreprinderii. Avantajul competitiv este o componenta indispensabila a strategiei intreprinderii si este cel care confera viabilitatea si competivitatea, atat de necesare firmei pe termen lung.

Bibliografie

1. Ansoff I. – ,,Stratégie du developpement de l’entreprise”

Les Editions d’ Organisation, Paris, 1989

2. Bǎcanu B. – ,,Management strategic”

Edit. Teora, București, 1997

3. Bǎrbulescu C. – ,,Sistemele strategice ale întreprinderii”

Edit. Economicǎ, București, 1999

4. Bâgu C., – ,,Strategia firmei”

Deac V. Editura Expert, București, 2000

5. Ciobanu Ion – ,,Management strategic”

Edit. Polirom, Iași, 1998

6. Cârstea Gh., – ,,Analiza strategicǎ a mediului concurențial”

Deac Vasile, Edit. Economică, București, 2002

Popa I.

7. Dinu E. – ,,Strategia firmei”

Edit. Economică, București, 2000

8. Drucker Peter – ,,Management strategic”

Edit. Teora, București, 2001

9. Dumitrescu M. – ,,Strategii și management strategic”

Edit. Economică, București, 2002

10. Faulkner D., – ,,Elemente de strategie concurențială”

Bowman C. Edit. Teora, București, 2000

11. Harrington H.J. – ,,Management total în firma secolului 21”

Edit. Teora, București, 2001

12. Niculescu O. – ,,Strategii manageriale de firmă”

– coordonator – Editura Economică, București, 1998

13. Niculescu M. – ,,Diagnostic global strategic”

Edit. Economică, București, 1997

14. Niculescu M., – ,,Strategii de creștere”

Lavalette G. Edit. Economică, 1999

15. Popa I. – ,,Management strategic”

Edit. Economică, București, 2004

16. Porter Michael – ,,Strategia concurențială”

Editura Teora, București, 2003

17. Yvan Allaire, – ,,Management strategic. Strategiile succesului în afaceri”

Fîrșiratu M. Editura Economică, București, 1998