Contributii la Cresterea Eficientei Energetice a Depozitelor de Deseuri Urbane
ANEXE
ANEXA A
Tabel privind compararea buletinelor de analiza levigat și permeat:
Buletin analiză [NUME_REDACTAT] analiză [NUME_REDACTAT] 001/2005 Normativ tehnic de poluare a apei.
ANEXA B
Lista deșeurilor generate în Romania care pot fi coincinerate cu impact nesemnificativ asupra mediului.
01 05 04 deșeuri și noroaie de foraj pe bază de apă dulce
01 05 05* deșeuri și noroaie de foraj cu conținut de uleiuri
01 05 06* noroaie de foraj și alte deșeuri de forare cu conținut de substanțe periculoase
02 01 03 deșeuri de țesuturi vegetale
02 01 04 deșeuri de materiale plastice cu excepția ambalajelor
02 01 07 deșeuri din exploatarea forestieră
02 03 01 nămoluri de la spălare, decojire, centrifugare și separare
02 03 03 deșeuri de la extracția cu solvenți
02 03 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 03 05 nămoluri de la epurarea efluenților proprii
02 04 03 nămoluri de la epurarea efluenților proprii
02 06 01 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 06 03 nămoluri de la epurarea efluenților proprii
02 07 01 deșeuri de la spălarea, curățarea și prelucrarea mecanică a materiei prime
02 07 02 deșeuri de la distilarea băuturilor alcoolice
02 07 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 07 05 nămoluri de la epurarea efluenților în incintă
03 01 01 deșeuri de scoarță și plută
03 01 04* rumeguș, așchii, talaș, resturi de scândură și furnir cu conținut de substanțe
periculoase
03 01 05 rumeguș, talaș, așchii, resturi de scândură și furnir, altele decât cele specificate la 03
01 04
03 03 01 deșeuri de lemn și de scoarță
03 03 07 deșeuri mecanice de la fierberea hârtiei și cartonului reciclate
03 03 08 deșeuri de la sortarea hârtiei și cartonului destinate reciclării
03 03 10 fibre,nămoluri de la separarea mecanică, cu conținut de fibre, material de umplutură,
cretare
03 03 11 nămoluri de la epurarea efluenților proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10
04 01 03* deșeuri de la degresare cu conținut de solvenți fără faza lichidă
04 01 07 nămoluri, în special de la epurarea efluenților în incintă fără conținut de crom
04 01 08 deșeuri de piele tăbăcita (răzături, ștuțuituri, tăieturi, praf de lustruit) cu conținut de
crom
04 02 09 deșeuri de la materialele compozite textile impregnate, plastomeri, elastomeri
04 02 10 materii organice din produse naturale, grăsime, ceară
04 02 14* deșeuri de la finisare cu conținut de solventi organici
04 02 21 deșeuri de fibre textile neprocesate
04 02 22 deșeuri de fibre textile procesate
05 01 03 * șlamuri din rezervoare
05 01 04* nămoluri acide alchidice
05 01 05* reziduuri uleioase
05 01 06* nămoluri uleioase de la operațiile de întreținere a instalațiilor și echipamentelor
05 01 07* gudroane acide
05 01 08* alte gudroane
05 01 09* nămoluri de la epurarea efluenților din incintă cu conținut de substanțe periculoase
05 01 10 nămoluri de la epurarea efluenților din incintă, altele decat cele specificate la 05 01
09
05 01 11* deșeuri de la spălarea combustibililor cu baze
05 01 17 bitum
05 01 99 alte deșeuri nespecificate
05 06 01* gudroane acide
05 06 03* alte gudroane
05 06 04 deșeuri de la coloanele de răcire
05 06 99 alte deșeuri nespecificate
06 13 03 negru de fum
06 13 05* funingine
07 02 13 deșeuri de materiale plastice
07 03 04* alți solventi organici, lichide de spălare și soluții mumă
08 01 11* deșeuri de vopsele și lacuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 01 12 deșeuri de lacuri și vopsele
08 01 13* nămoluri de la vopsele și lacuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 01 14 nămoluri de la vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13
08 01 15* nămoluri apoase cu conținut de vopsele și lacuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 01 16 nămoluri apoase cu conținut de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08
0115
08 01 17* deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 18 deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor, altele decât cele specificate la 08 01 17
08 01 19* suspensii apoase cu conținut de vopsele și lacuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 01 20 suspensii apoase cu conținut de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08
01 19
08 01 21* deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor
08 04 09* deșeuri de adezivi și cleiuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 04 10 deșeuri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09
08 04 11* nămoluri de adezivi și cleiuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 04 12 nămoluri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11
08 04 13* nămoluri apoase cu conținut de adezivi și cleiuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 04 14 nămoluri apoase cu conținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08
04 13
08 04 15* deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și cleiuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 04 16 deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la
08 04 15
09 01 07 film sau hârtie fotografică cu conținut de argint sau compuși de argint
09 01 08 film sau hârtie fotografică fără conținut de argint sau compuși de argint
10 01 25 deșeuri de la depozitarea combustibilului și de la pregătirea cărbunelui de ardere
pentru instalațiile termice
10 02 11* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de uleiuri
10 03 02 resturi de anozi
10 03 17* deșeuri cu conținut de gudroane de la producerea anozilor
10 03 18 deșeuri cu conținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate
la 10 03 17
10 03 27* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 04 09* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 05 08* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 06 09* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 08 12* deșeuri cu conținut de gudron de la producerea anozilor
10 08 13 deșeuri cu conținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate
la 10 08 12
10 08 14 resturi de anozi
10 08 19* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 09 06 miezuri și forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 09 05
10 09 08 miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 09 07
10 10 06 miezuri și forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 10 05
10 10 08 miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 10 07
11 01 14 deșeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13
12 01 05 pilitură și șpan de materiale plastice
12 01 07* uleiuri minerale de ungere uzate fără halogeni (cu excepția emulsiilor și soluțiilor)
12 01 09* emulsii și soluții de ungere uzate fără halogeni
12 01 10* uleiuri sintetice și de ungere uzate
12 01 12* ceruri și grăsimi uzate
12 01 18* nămoluri metalice (de la mărunțire, honuire, lepuire) cu conținut de ulei
12 01 19* uleiuri de ungere ușor biodegradabile
13 01 05* emulsii neclorurate
13 01 10* uleiuri minerale hidraulice neclorinate
13 01 11* uleiuri hidraulice sintetice
13 01 12* uleiuri hidraulice ușor biodegradabile
13 01 13* alte uleiuri hidraulice
13 02 05* uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie și de ungere
13 02 06* uleiuri sintetice de motor, de transmisie și de ungere
13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie și de ungere ușor biodegradabile
13 02 08* alte uleiuri de motor, de transmisie și de ungere
13 03 07* uleiuri minerale neclorinate izolante și de transmitere a căldurii
13 03 08* uleiuri sintetice izolante și de transmitere a căldurii
13 03 09* uleiuri izolante și de transmitere a căldurii ușor biodegradabile
13 03 10* alte uleiuri izolante și de transmitere a căldurii
13 04 01* uleiuri de santină din navigația pe apele interioare
13 04 02* uleiuri de santină din colectoarele de debarcader
13 04 03* uleiuri de santină din alte tipuri de navigație
13 05 01 * solide din paturile de nisip și separatoarele ulei/apa
13 05 02 * nămoluri de la separatoarele ulei/apă
13 05 06 * ulei de la separatoarele ulei/apă
13 05 07 * ape uleioase de la separatoarele ulei/apă
13 05 08 * amestecuri de deșeuri de la paturile de nisip și separatoarele ulei/apă
13 07 01* ulei combustibil și combustibil diesel
13 07 02* benzină
13 07 03* alți combustibili (inclusiv amestecuri)
13 08 02* alte emulsii
14 06 03* alți solvenți și amestecuri de solvenți
14 06 05* nămoluri sau deșeuri solide cu conținut de alți solvenți
15 01 01 ambalaje de hârtie și carton
15 01 02 ambalaje de materiale plastice
15 01 03 ambalaje de lemn
15 01 05 ambalaje de materiale compozite
15 01 06 ambalaje amestecate
15 01 09 ambalaje din materiale textile
15 01 10* ambalaje care conțin reziduuri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase
15 02 02* absorbanți, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei fără altă specificație), materiale
de lustruire, îmbrăcăminte de protecție contaminată cu substanțe periculoase
15 02 03 absorbanți materiale filtrante, materiale de lustruire și imbrăcăminte de protecție
16 01 03 anvelope scose din uz
16 01 07* filtre de ulei
16 01 13* lichide de frână
16 01 14 * fluide antigel cu conținut de substanțe periculoase
16 01 15 fluide antigel, altele decat cele specificate la 16 01 14
16 01 19 materiale plastice
16 07 08* deșeuri cu conținut de țitei
17 02 01 lemn
17 02 03 materiale plastice
17 02 04* sticla, materiale plastice sau lemn cu conținut de/sau contaminate cu substanțe
periculoase
17 03 01* asfalturi cu conținut de gudron de huilă
17 03 02 asfalturi, altele decat cele specificate la 17 03 01
17 03 03* gudron de huilă sau produse gudronate
17 04 10 * cabluri cu conținut de ulei, gudron sau alte substanțe periculoase
17 04 11 cabluri, altele decat cele specificate la 17 04 10
17 09 04 amestecul de deșeuri de la construcții și demolări
19 01 10* cărbune activ epuizat de la epurarea gazelor de ardere
19 02 03 deșeuri preamestecate conținând numai deșeuri nepericuloase
19 02 04* deșeuri preamestecate conținând cel puțin un deșeu periculos
19 02 07* ulei și concentrate de spălare
19 02 07* ulei și concentrate de spălare
19 02 08* deșeuri lichide combustibile cu conținut de substanțe periculoase
19 02 09* deșeuri solide combustibile cu conținut de substanțe periculoase
19 02 10 deșeuri combustibile altele decât cele specificate la 19 02 08 și 19 02 09
19 08 02 deșeuri de la deznisipatoare
19 08 09 amestecuri de grăsimi și uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din sectorul
uleiurilor și grăsimilor comestibile
19 08 10* amestecuri de grăsimi și uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din alte
sectoare decât cel specificat la 19 08 09
19 09 04 cărbune activ epuizat
19 09 05 rășini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
19 11 02* gudroane acide
19 12 01 hârtie și carton
19 12 04 materiale plastice și de cauciuc
19 12 06* lemn cu conținut de substanțe periculoase
19 12 07 lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06
19 12 08 materiale textile
19 12 10 deșeuri combustibile (rebuturi de derivați de combustibili)
19 13 01* deșeuri solide de la remedierea solului cu conținut de substanțe periculoase
19 13 02 deșeuri solide de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 01
19 13 03* nămoluri de la remedierea solului cu conținut de substanțe periculoase
19 13 04 nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03
20 01 01 hârtie și carton
20 01 10 îmbrăcăminte
20 01 11 textile
20 01 13* solvenți
20 01 25 Uleiuri și grăsimi comestibile
20 01 26* Uleiuri și grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25
20 01 27* vopsele, cerneluri, adezivi și rășini conținând substanțe periculoase
20 01 28 vopsele, cerneluri, adezivi și rășini, altele decât cele specificate la 20 01 27
20 01 32 medicamente, altele decât cele menționate la 20 01 31
20 01 37* lemn cu conținut de substanțe periculoase
20 01 38 Lemn
20 01 39 materiale plastice
20 03 01 deșeuri municipale amestecate
20 03 07 deșeuri voluminoase
BIBLIOGRAFIE
[1] Agentia natională de Protecția mediului ”[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor”;
[2] E. T. Man, A. Wehry, I. Hudák, Z. A. Pásztai: “[NUME_REDACTAT] Lanfill in Oradea ” (The 12th symposium on analytical and environmental problems, 26 September 2005,Szeged);
[3] A. Wehry, Z. A. Pásztai, “Oradea's [NUME_REDACTAT]” Buletinu științific al UPT.fascicola 1/ 2007;
[4] A. Bagchi“ Design, construction and monitoring of sanitary landfill ” [NUME_REDACTAT] and Sons (1989);
[5] Normativ tehnic privind depozitarea deșeurilor din 26/11/2004 Publicat in [NUME_REDACTAT], Partea I nr. 86bis din 26/01/2005 Intrare în vigoare: 26/01/2005;
[6] http://en.wikipedia.org/wiki/Landfill_gas_utilization#Electricity_Generation;
[7] https://maps.google.com;
[8] http://www.ecobihor.ro;
[9] H. Kamalan, M. Sabour and N. Shariatmadari, 2011. A Review on [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Journal of [NUME_REDACTAT] and Technology, 4: 79-92;
[10] [NUME_REDACTAT], OonKAY! [NUME_REDACTAT] Landfills, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Emission;
[11] http://www.epa.gov/lmop/publications-tools/index.html;
[12] http://www.afvalzorg.nl/en/Landfill-sites/Emissions-management/Methane-emissions/Download_MLGGR_Model.aspx;
[13] 2006 IPCC Guidelines for [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Volume 5 – Waste.
[14] Shariatmadari, N., M. Sabour, H. Kamalan, A. Mansouri and M. Ablofazlzade, 2007. Appling simple numerical model to predict methane emission from landfill. J. [NUME_REDACTAT]., 7: 1511-1515.
[15] Scharff, H. and J. Jacobs, 2006. Applying guidance for methane emission estimation for landfills. [NUME_REDACTAT]., 26: 417-429.
[16] http://www.epa.gov/lmop/documents/pdfs/UsersManual_UkraineLFGModel.pdf
[17] ORDINUL nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic
privind incinerarea deșeurilor publicat în: [NUME_REDACTAT] nr. 86 din 26 ianuarie 2005, Intrare in vigoare: 25 Februarie 2005
CUPRINS
LISTA TABELELOR
LISTA FIGURILOR
1 ELEMENTE GENERALE PRIVIND DEPOZITELE ECOLOGICE DE DEȘEURI
1.1 PRELIMINARII
1.1.1 Istoric
1.1.2 Definiții, clasificări
1.1.3 Caracteristicile depozitelor ecologice de deșeuri
1.2 PRINCIPII DE PROIECTARE A DEPOZITELOR DE DEȘEURI ECOLOGICE, LEGISLAȚIE
1.2.1 Baza depozitului
1.2.2 Sistemul de drenaj
1.2.3 Tratarea levigatului
1.2.4 Sistemul de colectare a gazului de depozit
1.2.5 Stratul de închidere la suprafață
1.3 TEHNOLOGII DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE DIN GAZUL DE DEPOZIT
1.3.1 Motoare cu combustie internă
1.3.2 Turbine
1.3.3 Microturbine
1.4 TEHNOLOGII DE EPURARE A LEVIGATULUI
1.4.1 Metode de tratare a levigatului
1.4.1.1 Osmoza inversă
1.4.1.2 Tratarea biologică
1.4.1.3 Oxidarea chimică
1.4.2 Clasificarea metodelor de tratare a levigatului după calitatea și cantitatea substanțelor reziduale
1.4.3 Eliminarea substanțelor reziduale procesului de tratare a levigatului
1.4.3.1 Îndepărtarea nămolului din tratarea biologică
1.4.3.2 Îndepărtarea nămolului de percipitare și cărbune activ încărcat
1.4.3.3 Îndepărtarea concentratului din osmoză inversă
1.5 TRATAREA TERMICĂ A DEȘEURILOR
1.5.1 Incinerarea deșeurilor
1.5.1.1 Incinerarea în instalațiile cu grătar
1.5.1.2 Incinerarea în instalațiile cu cuptor rotativ
1.5.2 Piroliza și gazarea deșeurilor
1.5.3 Coincinerarea deșeurilor
1.5.4 Uscarea deșeurilor
2 DEPOZITUL ECOLOGIC DE DEȘEURI NEPERICULOASE ORADEA
2.1 LOCALIZARE
2.2 SUPRAFAȚA ȘI VOLUMUL DE DEPOZITARE
2.2.1 Baza depozitului
2.2.2 Digul de sprijinire depozitului
2.2.3 Protecția tehnică a depozitului
2.2.4 Izolația naturală minerală
2.2.5 Geomembrană HDPE
2.2.6 Sistemul de monitorizare geoelectric
2.2.7 Geotextil pentru protecția mecanică
2.2.8 Protecția stratului de drenaj de suprafață impotriva colmatării
2.2.9 Suprafața exterioară a depozitului
2.2.10 Volumul deșeurilor nepericuloase necesare a se elimina prin depozitare în județul Bihor în perioada 2005-2025
2.3 ESTIMAREA CANTITĂȚILOR DE APĂ NECESARĂ ȘI GESTIONAREA APELOR UZATE.
2.3.1 Apa potabilă
2.3.2 Apa pentru procesele tehnologice
2.3.3 Apa pentru hidranți
2.3.4 Apa uzată
2.3.5 Levigatul
2.4 SISTEMUL DE COLECTARE AL APELOR PLUVIALE
2.4.1 Rigola de eliminare a apelor pluviale
2.4.2 Căminul temporar de evacuare a apelor pluviale
2.4.3 Bazinul de desecare al apelor pluviale
2.5 REȚEAUA DE COLECTARE A LEVIGATULUI DIN DEPOZIT
2.5.1 Conducta de drenaj levigat
2.5.2 Conducta principală pentru colectarea levigatului
2.5.3 Căminele de colectare a levigatului
2.5.4 Căminul pentru ridicarea levigatului
2.5.5 Bazinul pentru colectarea levigatului
2.5.6 Căminul pentru recircularea levigatului
2.5.7 Conducta de recirculare a levigatului
2.6 STAȚIA DE EPURARE PALL A LEVIGATULUI
2.6.1 Container
2.6.2 Sistemul de control și operare PLC
2.6.3 Sistemul de bazine
2.6.4 Prima treaptă de tratare a levigatului
2.6.5 A doua treaptă de tratare a permeatului
2.6.6 Anexele stației de epurare a levigatului
2.6.7 Descrierea procesului tehnologic de epurare
2.7 REȚEAUA DE COLECTARE A GAZULUI DE DEPOZIT
2.7.1 Puțuri de captare a gazelor de depozit
2.7.2 Conducta de colectare a gezelor de depozit
2.7.3 Stația de reglare gaze
2.7.4 Cămin de separare a apei din condens
2.7.5 Compresorul
2.7.6 Făclia
2.8 SISTEMUL DE COGENERARE
2.10 HALA DE SORTARE A DEȘEURILOR
2.10.1 Utilajele stației de sortare
2.10.2 Recepționarea deșeurilor în selector
2.10.3 Descărcarea deșeurilor în hala de sortare
2.10.4 Încărcarea deșeurilor pe liniile tehnologice
2.10.5 Sortarea deșeurilor remise de mașina de deschidere a sacilor
2.10.6 Sortarea deșeurilor în vrac
2.10.7 Balotarea deșeurilor reciclabile
2.10.8 Manipularea, depozitarea și transportul materialelor balotate
2.10.9 Clădirea halei de sortare a deșeurilor
2.10.10 Platformă deșeuri voluminoase
2.10.11 Concasor de betoane
2.11 RECULTIVAREA SUPRAFEȚEI DE DEPOZITARE
2.11.1 Pat de pietriș sort 16/32
2.11.2 Geotextil de protecție
2.11.3 Stratul impermeabil
2.11.4 Stratul de drenaj a apei din precipitații
2.11.5 Stratul de recultivare
2.11.6 Plantări de vegetație pentru închiderea finală
2.11.7 Monitorizarea postînchidere a depozitului
3 MODELAREA SOFTWARE A PRODUCERII GAZELOR DE DEPOZIT
3.1 MODELE DE PREDICȚIE A PRODUCERII GAZULUI DE DEPOZIT
3.1.1 Modelul de descompunere simplu de ordin unu
3.1.2 Modelul de ordin unu multifază
3.1.3 Modele timpurii
3.1.4 Potențialului de generare a metanului L0
3.1.5 Constanta vitezei de biodegradare (k), timpul de înjumătățire al generării metanului
3.1.6 Timpul de întarziere
3.1.7 Factorul de corecție a metanului (MCF)
3.1.8 Factorul de influență a climatului. Temperatura și umiditatea.
3.2 MODELE SOFTWARE DISPONIBILE
3.2.1 Modelul EPER german
3.2.2 Modelul SWANA
3.2.3 Modelul TNO
3.2.4 LandGEM
3.2.5 [NUME_REDACTAT]
3.2.6 Modelul IPCC 2006
3.2.7 Modelul EPER France(ADEME)
3.2.8 Modelul GasSim
3.2.9 Modelul LMOP Ucraina
3.2.10 Modelul LFGGEN
3.3 MODELE MATEMATICE
3.3.1 Modele numerice
3.3.2 Modele matematice complexe
4 VALORIFICAREA GAZULUI DE DEPOZIT DIN DEPOZITUL DE DEȘEURI ORADEA
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA A
ANEXA B
Contribuții la creșterea eficienței energetice a depozitelor de deșeuri urbane
CUPRINS
CUPRINS
LISTA TABELELOR
LISTA FIGURILOR
1 ELEMENTE GENERALE PRIVIND DEPOZITELE ECOLOGICE DE DEȘEURI
1.1 PRELIMINARII
1.1.1 Istoric
1.1.2 Definiții, clasificări
1.1.3 Caracteristicile depozitelor ecologice de deșeuri
1.2 PRINCIPII DE PROIECTARE A DEPOZITELOR DE DEȘEURI ECOLOGICE, LEGISLAȚIE
1.2.1 Baza depozitului
1.2.2 Sistemul de drenaj
1.2.3 Tratarea levigatului
1.2.4 Sistemul de colectare a gazului de depozit
1.2.5 Stratul de închidere la suprafață
1.3 TEHNOLOGII DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE DIN GAZUL DE DEPOZIT
1.3.1 Motoare cu combustie internă
1.3.2 Turbine
1.3.3 Microturbine
1.4 TEHNOLOGII DE EPURARE A LEVIGATULUI
1.4.1 Metode de tratare a levigatului
1.4.1.1 Osmoza inversă
1.4.1.2 Tratarea biologică
1.4.1.3 Oxidarea chimică
1.4.2 Clasificarea metodelor de tratare a levigatului după calitatea și cantitatea substanțelor reziduale
1.4.3 Eliminarea substanțelor reziduale procesului de tratare a levigatului
1.4.3.1 Îndepărtarea nămolului din tratarea biologică
1.4.3.2 Îndepărtarea nămolului de percipitare și cărbune activ încărcat
1.4.3.3 Îndepărtarea concentratului din osmoză inversă
1.5 TRATAREA TERMICĂ A DEȘEURILOR
1.5.1 Incinerarea deșeurilor
1.5.1.1 Incinerarea în instalațiile cu grătar
1.5.1.2 Incinerarea în instalațiile cu cuptor rotativ
1.5.2 Piroliza și gazarea deșeurilor
1.5.3 Coincinerarea deșeurilor
1.5.4 Uscarea deșeurilor
2 DEPOZITUL ECOLOGIC DE DEȘEURI NEPERICULOASE ORADEA
2.1 LOCALIZARE
2.2 SUPRAFAȚA ȘI VOLUMUL DE DEPOZITARE
2.2.1 Baza depozitului
2.2.2 Digul de sprijinire depozitului
2.2.3 Protecția tehnică a depozitului
2.2.4 Izolația naturală minerală
2.2.5 Geomembrană HDPE
2.2.6 Sistemul de monitorizare geoelectric
2.2.7 Geotextil pentru protecția mecanică
2.2.8 Protecția stratului de drenaj de suprafață impotriva colmatării
2.2.9 Suprafața exterioară a depozitului
2.2.10 Volumul deșeurilor nepericuloase necesare a se elimina prin depozitare în județul Bihor în perioada 2005-2025
2.3 ESTIMAREA CANTITĂȚILOR DE APĂ NECESARĂ ȘI GESTIONAREA APELOR UZATE.
2.3.1 Apa potabilă
2.3.2 Apa pentru procesele tehnologice
2.3.3 Apa pentru hidranți
2.3.4 Apa uzată
2.3.5 Levigatul
2.4 SISTEMUL DE COLECTARE AL APELOR PLUVIALE
2.4.1 Rigola de eliminare a apelor pluviale
2.4.2 Căminul temporar de evacuare a apelor pluviale
2.4.3 Bazinul de desecare al apelor pluviale
2.5 REȚEAUA DE COLECTARE A LEVIGATULUI DIN DEPOZIT
2.5.1 Conducta de drenaj levigat
2.5.2 Conducta principală pentru colectarea levigatului
2.5.3 Căminele de colectare a levigatului
2.5.4 Căminul pentru ridicarea levigatului
2.5.5 Bazinul pentru colectarea levigatului
2.5.6 Căminul pentru recircularea levigatului
2.5.7 Conducta de recirculare a levigatului
2.6 STAȚIA DE EPURARE PALL A LEVIGATULUI
2.6.1 Container
2.6.2 Sistemul de control și operare PLC
2.6.3 Sistemul de bazine
2.6.4 Prima treaptă de tratare a levigatului
2.6.5 A doua treaptă de tratare a permeatului
2.6.6 Anexele stației de epurare a levigatului
2.6.7 Descrierea procesului tehnologic de epurare
2.7 REȚEAUA DE COLECTARE A GAZULUI DE DEPOZIT
2.7.1 Puțuri de captare a gazelor de depozit
2.7.2 Conducta de colectare a gezelor de depozit
2.7.3 Stația de reglare gaze
2.7.4 Cămin de separare a apei din condens
2.7.5 Compresorul
2.7.6 Făclia
2.8 SISTEMUL DE COGENERARE
2.10 HALA DE SORTARE A DEȘEURILOR
2.10.1 Utilajele stației de sortare
2.10.2 Recepționarea deșeurilor în selector
2.10.3 Descărcarea deșeurilor în hala de sortare
2.10.4 Încărcarea deșeurilor pe liniile tehnologice
2.10.5 Sortarea deșeurilor remise de mașina de deschidere a sacilor
2.10.6 Sortarea deșeurilor în vrac
2.10.7 Balotarea deșeurilor reciclabile
2.10.8 Manipularea, depozitarea și transportul materialelor balotate
2.10.9 Clădirea halei de sortare a deșeurilor
2.10.10 Platformă deșeuri voluminoase
2.10.11 Concasor de betoane
2.11 RECULTIVAREA SUPRAFEȚEI DE DEPOZITARE
2.11.1 Pat de pietriș sort 16/32
2.11.2 Geotextil de protecție
2.11.3 Stratul impermeabil
2.11.4 Stratul de drenaj a apei din precipitații
2.11.5 Stratul de recultivare
2.11.6 Plantări de vegetație pentru închiderea finală
2.11.7 Monitorizarea postînchidere a depozitului
3 MODELAREA SOFTWARE A PRODUCERII GAZELOR DE DEPOZIT
3.1 MODELE DE PREDICȚIE A PRODUCERII GAZULUI DE DEPOZIT
3.1.1 Modelul de descompunere simplu de ordin unu
3.1.2 Modelul de ordin unu multifază
3.1.3 Modele timpurii
3.1.4 Potențialului de generare a metanului L0
3.1.5 Constanta vitezei de biodegradare (k), timpul de înjumătățire al generării metanului
3.1.6 Timpul de întarziere
3.1.7 Factorul de corecție a metanului (MCF)
3.1.8 Factorul de influență a climatului. Temperatura și umiditatea.
3.2 MODELE SOFTWARE DISPONIBILE
3.2.1 Modelul EPER german
3.2.2 Modelul SWANA
3.2.3 Modelul TNO
3.2.4 LandGEM
3.2.5 [NUME_REDACTAT]
3.2.6 Modelul IPCC 2006
3.2.7 Modelul EPER France(ADEME)
3.2.8 Modelul GasSim
3.2.9 Modelul LMOP Ucraina
3.2.10 Modelul LFGGEN
3.3 MODELE MATEMATICE
3.3.1 Modele numerice
3.3.2 Modele matematice complexe
4 VALORIFICAREA GAZULUI DE DEPOZIT DIN DEPOZITUL DE DEȘEURI ORADEA
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA A
ANEXA B
LISTA TABELELOR
Tabelul 1.1 Cerințe pentru bariera naturală geologică. 15
Tabelul 1.2 Cerințe pentru bariera construită 15
Tabelul 1.3 Metode de tratare a levigatului si aplicabilitatea lor [5] 17
Tabelul 1.4 Eficiența metodelor de tratare a levigatului și combinarea acestora 24
Tabelul 1.5 Evaluarea metodelor de tratare a levigatului după cantitatea substanțelor rămase 26
Tabelul 1.6 Evaluarea metodelor de tratare a levigatului după potențialul de depoluare a mediului 26
Tabelul 2.1 Cracteristicile argilei folosite la izolația naturală minerală 38
Tabelul 2.2 Caracteristicile geotextilului suport din polipropilenă 39
Tabelul 2.3 Caracteristicile foliei HDPE utilizate:[3] 39
Tabelul 2.4 Caracteristicile geotextilului uitilizat pentru protecția mecanică 41
Tabelul 2.5 Caracteristicile geotextilului folosit la protecția stratului de drenaj de suprafață 42
Tabelul 2.6 Distribuția populației pe tipuri de localități în 2005 42
Tabelul 2.7 Cantități de deșeuri menajere estimate pentru 2005 42
Tabelul 2.8 Cantități de deșeuri municipale estimate pentru 2005 43
Tabelul 2.9 Deșeuri generate la Aleșd și în zona apropiată 43
Tabelul 2.10 Deșeuri generate la Ștei și în zona apropiată 43
Tabelul 2.11 Deșeuri generate la Salonta și în zona apropiată 44
Tabelul 2.12 Deșeuri generate la Săcuieni și în zona apropiată 44
Tabelul 2.13 Deșeuri generate la Beiuș și în zona apropiată 45
Tabelul 2.14 Deșeuri generate la Marghita și în zona apropiată 45
Tabelul 2.15 Deșeuri generate la Oradea și în zona metropolitană 46
Tabelul 2.16 Termene de închidere a depozitelor de deșeuri neconforme din județul Bihor 46
Tabelul 2.17 Cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate la Oradea și Zona metropolitană pe perioada 2005-2025 47
Tabelul 2.18 Localizarea industriei din județul Bihor 47
Tabelul 2.19 Varianta nr.1(optimistă) privind generarea deșeurilor în județul Bihor 48
Tabelul 2.20 Varianta nr.2(pesimistă) privind generarea deșeurilor în județul Bihor 49
Tabelul 2.21 Cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate în zona rurală a județul BIHOR pe perioada 2005-2025 50
Tabelul 2.22 Cantitatea totală de deșeuri ce se va depozita la [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și capacitatea maximă a depozitului 50
Tabelul 2.23 Necesarul de apă potabilă 51
Tabelul 2.24 Necesarul de apă pentru procesele tehnologice 51
Tabelul 2.25 Necesarul de apă pentru hidranți 51
Tabelul 2.26 Caracteristicile rigolei de eliminare a apelor pluviale 52
Tabelul 2.27 Caracteristicile canalului colector principal al apelor pluviale 54
Tabelul 2.28 Dimensiunile căminelor de colectare a levigatului 58
Tabelul 2.29 Dimensiunile căminului de ridicare a levigatului 59
Tabelul 2.30 Caraceristicile pompei din căminul de ridicare a levigatului 59
Tabelul 2.31 Dimensiunile căminului de recirculare sau pompare a levigatului. 60
Tabelul 2.32 Caracteristicile căminului de recirculare sau pompare a levigatului 61
Tabelul 2.33 Agenți de curățire 70
Tabelul 2.34 Valori ale componentelor permeatului ce sunt urmărite la eliminare 71
Tabelul 2.35 Descrierea clădirii halei de sortare a deșeurilor 81
Tabelul 3.1 Conținutul de carbon organic C0 pe categorii de deșeuri în modelul TNO 94
Tabelul 3.2 Conținutul minim de materie organică pe categorii de deșeuri în modelul Afvalzorg 95
Tabelul 3.3 Valori pentru parametrul MCF în modelul IPCC 97
Tabelul 3.4 Valori pentru parametrul DOC în modelul IPCC 97
Tabelul 3.5 Categorii de deșeuri și potențialul de generare a metanului în modelul ADEME 97
Tabelul 3.6 Procetajul și valorile ratei de descompunere K în modelul ADEME 97
Tabelul 3.7 Viteza de descompunere pe diferite categorii de deșeuri în modelul GasSim 98
Tabelul 3.8 Constantele vitezei de descompunere a celulozei și semicelulozei degradabile pe fracții de deșeuri în modelul GasSim. 99
Tabelul 3.9 Valori ale vitezei de generare a metanului pe categroii de deșeuri raportate la precipitații în modelul LMOP Ucraina. [16] 100
Tabelul 3.10 Valori ale potențialului de generare a metanului raportate la categoriile de deșeuri în modelul LMOP Ucraina. [16] 100
Tabelul 4.1 Etapele descompunerii materiei organice în depozitele de deșeuri nepericuloase 104
LISTA FIGURILOR
Figura 1.1 Secțiune prin sistemul de etanșare și drenaj de bază [5]. 16
Figura 1.2 Schema sistemului de colectare a gazului de depozit.[5] 18
Figura 1.3 Secțiune prin puțul de gaz și capul de tractare.[5] 19
Figura 1.4 Strat de închidere pentru depozitele de deșeuri nepericuloase.[5] 21
Figura 1.5 Schema de funcționare a unui incinerator[17] 29
Figura 1.6 Pâlnie si puț de alimentare a camere de incinerare cu deșeuri[17] 30
Figura 1.7 Schema incineratorului cu grătar[17] 31
Figura 1.8 Schema unui cuptor rotativ 32
Figura 1.9 Uscare cu transmitere [17] Figura 1.10 Uscare cu contact[17] 34
Figura 1.11 Schema uscătorului cu cilindru rotativ [17] 35
Figura 1.12 Schema uscătorului cu etaje [17] 35
Figura 2.1 Localizarea depozitului față de orașul Oradea.[7] 36
Figura 2.2 Secțiune prin digul de protecție în dreptul căminelor. 38
Figura 2.3 Izolarea taluzului interior a digului de sprijinire 39
Figura 2.4 Umplutura de sprijinire a depozitului 39
Figura 2.5 Sudarea geomembranei HDPE 41
Figura 2.6 Spărtură în folia de izolare HDPE a radierului depozitului, identificată cu ajutorul sistemului de monitorizare geoelectic 42
Figura 2.7 Reprezentarea izoliniilor electrice cu ajutorul sistemului de monitorizare geoelectric la radierul depozitului de deșeuri. 42
Figura 2.8 Bazin de 800m3 cu apă PSI 52
Figura 2.9 Rigola de eliminare a apelor pluviale 54
Figura 2.10 Secțiune transversală a rigolei de eliminare a apelor pluviale 54
Figura 2.11 Cămin sorb evacuare ape pluviale 54
Figura 2.12 Secțiune prin cămin și conducta pricipală de scurgere a apelor pluviale 55
Figura 2.13 Cămin de curațare DN 315 56
Figura 2.14 Bazin de desecare al apelor pluviale 56
Figura 2.15 Traversarea conductei de drenare a levigatului prin geomembrana HDPE prin intermediul gulerului 57
Figura 2.16 Cămin petru colectarea levigatului 59
Figura 2.17 Căminul pentru colectarea levigatului. 59
Figura 2.18 Schema bazinului pentru colectarea levigatului 61
Figura 2.19 Schema căminului de recirculare sau pompare a levigatului 62
Figura 2.20 Container stație tratare levigat 63
Figura 2.21 Bazin de condiționare PH levigat 64
Figura 2.22 Bazin stocare acid sulfuric 64
Figura 2.23 Bazin stocare sodă caustică 64
Figura 2.24 Bazin condiționare PH permeat 64
Figura 2.25 Bazin dozare cleaner A 64
Figura 2.26 Treapta 1 (9module) și treapta 2 (2 module) a stației de epurare a levigatului 65
Figura 2.27 Bazin stocare permeat 66
Figura 2.28 Cămin apă tehnologică 67
Figura 2.29 Bazin cuvă retenție 67
Figura 2.30 Fluxul prin modulul DT 69
Figura 2.31 Secțiune prin perna membrană PALL 70
Figura 2.32 Puț de captare gaz de depozit cu cap de tractare 73
Figura 2.33 Stația de reglare gaz de depozit [8] 74
Figura 2.34 Făclia de ardere a gazului de depozit [8] 75
Figura 2.35 Mașină de mărunțire 76
Figura 2.36 Mașină de învârtire a prismei de compost 77
Figura 2.37 Prismă de compost 77
Figura 2.38 Încarcarea deșeurilor pe linia de sortare 79
Figura 2.39 Hala de sortare a deșeurilor 80
Figura 2.40 Concasor betoane 83
Figura 2.41 Structura stratului de recultivare a platoului depozitului (secțiune transversală) 84
Figura 3.1 Rata de producție a gazului de depozit reprezentată prin funcții simple 89
Figura 3.2 Eroarea în calculul generării metanului în modelele de ordin unu. 90
Figura 3.3 Variația producției de gaz de depozit în funcție de valorile constantei vitezei de descompunere k în depozitul de deșeuri Oradea.(modelare facută cu LandGEM 3.02 și L0=100m3CH4/tona de deșeuri) 92
Figura 3.4 Zonele climatice din Europa. 94
Figura 4.1 Valorificarea gazului de depozit în funcție de concentrația de CH4 106
ELEMENTE GENERALE PRIVIND DEPOZITELE ECOLOGICE DE DEȘEURI
PRELIMINARII
[NUME_REDACTAT] istoria activităților de evacuare a deșeurilor în Europa, încă de la începuturile erei noastre, în [NUME_REDACTAT], salubrizarea orașului era realizată în mod organizat. Străzile pavate, murdare erau spălate în mod regulat, chiar dacă o curățare generală se realiza la intervale de câțiva ani. Și gunoiul menajer era, în orașe, colectat într-o manieră organizată.
În perioada migrației popoarelor s-au pierdut majoritatea cunoștințelor despre necesitatea menținerii curățeniei în spațiul vital uman. Dispozitivele de curățare existente în acea vreme au dispărut, sistemul în întregul lui a dispărut, în consecință, epidemiile au început să se răspândească cu rapiditate. Acest lucru a rămas aproape neschimbat până în a doua jumătate a [NUME_REDACTAT].
De-a lungul secolelor, consiliile orășenești s-au străduit să schimbe câte ceva. În primă instanță, cetățenii au fost obligați, prin ordonanțe, să își curețe singuri partea lor de oraș. Abia în secolul al XIII-lea, în metropola Paris, a fost creată o Administrație stradală, care trebuia să conducă, în calitate de reprezentant al municipalității, activitățile de salubrizare. Cu toate acestea, succesul scontat nu a fost obținut.
În secolul al XIV-lea, multe orașe au început pavarea străzilor, însă igiena nu s-a îmbunătățit prea mult. Străzile erau acoperite de gunoaie și noroi, iar bolile se propagau cu repeziciune. Deoarece mizeria luase o amploare considerabilă, împăratul Carol al VI-lea a înființat în cele din urmă în Paris, o întreprindere de salubrizare permanentă.
În secolul al XV-lea, se pare că în anumite locuri au început să fie câștigate bătălii în războiul contra mizeriei. De exemplu, în anul 1407, în Leiden a fost creată o întreprindere specială pentru ridicarea gunoiului.
Se constată faptul că, în Olanda se făcea mai mult pentru menținerea curățeniei orașelor, decât în orașele din alte state.
În anul 1473, administrația orășenească din Amsterdam a împărțit în tot orașul recipiente pentru colectarea deșeurilor, care erau golite de către întreprinderi.
Materialele organice din gunoi își găseau o utilizare în agricultură. Totuși, în ciuda acestor inițiative lăudabile, igiena din orașele în curs de expansiune, continua să lase de dorit, astfel încât, în secolul al XVI-lea, s-a ajuns la distrugătoarea epidemie de ciumă. La începutul secolului al XVII-lea, au apărut alte noi progrese. Multe orașe au început să se ocupe consecvent de curățarea străzilor și de ridicarea gunoiului, acoperind costurile aferente prin mijloace de finanțare publice. Însă războiul de 30 de ani a adus cu sine, în Germania, un regres semnificativ.
În secolul al XVIII-lea, în multe locuri din Europa, salubrizarea orașelor a căpătat o formă organizată. Remarcabilă este prezentarea primei auto-stropitoare, în 1750, în Franța.
De-abia în secolul al XIX-lea, în toate țările, neregulile igienice evidente au fost limitate în cea mai mare parte. O contribuție incontestabilă a englezilor este considerată aceea că au descoperit legătura dintre igienă și rata mortalității. Descoperirea a fost prilejuită de izbucnirea unei epidemii de holeră, în anul 1831, când a fost constatat faptul că mortalitatea, era mai accentuată la o densitate mare a locuitorilor, decât în cazul unor așezări mai aerisite.
Munca unei comisii speciale înființate de către Parlament a condus, în 1871, la elaborarea prealabilă de instrucțiuni de către guvern și transmiterea lor către administrația orașului.
Din 1875, [NUME_REDACTAT] Act a impus prin lege salubrizarea orașelor.
Secolul XX a stat sub semnul unei dezvoltări consecvente a activității de salubrizare a orașelor, dezvoltare legată de o accelerare a mecanizării muncii. Mașinile de măturat străzile și-au făcut apariția o dată cu progresul realizat în construcția autovehiculelor. În ceea ce privește ridicarea gunoiului, orice încercare de introducere a mașinilor speciale a fost sortită eșecului, până la primul război mondial. În anii 30 ai secolului XX s-a instituit în Europa o tehnică de salubrizare a orașelor, asemănătoare cu cea pe care o cunoaștem astăzi.
Având în vedere complexitatea consecințelor produse de deșeuri în lumea actuală, pentru a avea o viziune clară asupra sistemului de gestiune a deșeurilor trebuie luate în considerare:
generatorii potențiali (producătorii de bunuri, lucrări, servicii);
lanțul comercial care pune în circulație produsele;
producătorii efectivi de deșeuri (populația, agenții economici);
operatorii de salubritate care asigură colectarea si transportul deșeurilor;
operatorii economici care acționează pentru reciclarea deșeurilor și reintegrării lor în circuitul productiv;
operatorii economici care acționează pentru neutralizarea deșeurilor în instalațiile de procesare finală.
[NUME_REDACTAT] ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului 78/2000 privind regimul deșeurilor, modificată și aprobată prin Legea 426/2000, a fost elaborată [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor (SNGD), care are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea și implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere ecologic și economic.
Prevederile SNGD se aplică pentru toate tipurile de deșeuri definite conform Ordonanței de Urgență a Guvernului 78/2000 privind regimul deșeurilor, modificată și aprobată prin Legea 426/2001.
Toate tipurile de deșeuri generate pe teritoriul țării sunt clasificate în:
deșeuri municipale și asimilabile: totalitatea deșeurilor generate, în mediul urban și în mediul rural, din gospodarii, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii (deșeuri menajere), deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești;
deșeuri de producție: totalitatea deșeurilor generate din activitățile industriale; pot fi deșeuri de producție nepericuloase și deșeuri de producție periculoase.
Tehnologii primitive de utilizare a biogazului au fost atestate în China, India, Asiria și Persia începând din secolul XVII î.E.N. Totuși cercetările știițifice sistematice asupra biogazului au început în secolul XVIII după aproape 3500 de ani.
În 1764, [NUME_REDACTAT] într-o scrisoare către [NUME_REDACTAT] relatează un experiment în care a reușit să aprindă suprafața unui lac mic dintr-o zonă mlăștinoasă din [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT].
Prima relatare științifică a gazului inflamabil din mlaștini și din sedimentele laculrilor a fost facută de [NUME_REDACTAT] prin costatarea prezenței gazului metan în gazul de mlaștină. În 1804 este descoperită formula chinmică a metanului de către Dalton și oamenii de știință au început să studieze domeniile de uitilizare a biogazului.
În 1875 Popov a studiat influența temperaturii asupra cantității de gaz generate. A descoperit că sedimentele din râuri încep sa producă biogaz de la 6○C. Odată cu creșterea temperaturii chiar pînă la 50○C volumul de biogaz generat a crescut seminificativ dar fară a-și modifica conținutul procentual în gaze: 65% metan, 30% bioxid de carbon, 1% hidrogen sulfurat și un mic procent de oxigen, nitrogen și protoxid de carbon.
În 1881 cercetătorii europeni au început să experimenteze uitilizarea biogazului la iluminatul public și încălzirea locuințelor. Din 1895 toate felinarele dintr-o zonă a orașului Exeter utilizau biogaz generat din fermentarea apelor de canalizare colectate în vase închise. Doi ani mai târziu s-a anunțat în Bombay producerea, colectarea și utilizarea biogazului ca și combustibil în diferite motoare.
Prima instalație de biogaz la scală mare a fost construită în 1911 în Birmingham (Anglia) și folosea biogazul din sedimentele apei de canalizare pentru producerea de energie electrică.
În anii 1970 au început să fie dezvoltate primele modele de predicție a generării cantitative a gazului de depozit. Descrieri asupara calității gazului de depozit generat au fost făcute în 1973 de Farquhar și Rovers. Tot atunci mai multe modele cantitative de predicție a generării de biogaz au fost încercate în [NUME_REDACTAT] (USA).
Definiții, clasificări
Deșeul provine dintr-un material ca rezultat al unui proces de fabricație a unui produs și nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv.
Deșeurile sunt subproduse ale activității comunităților umane care conțin în ele valori materiale și energetice ce trebuiesc recuperate în procentaj cat mai ridicat.
Deșeurile pot fi clasificate după mai multe criterii:
în funcție de proveniența lor
în funcție de biodegrabiliatea lor
în funcție de consistență
în funtie de compoziție
Categoriile de deșeuri sunt:
deșeuri menajere – deșeuri provenite din activități casnice sau asimilabile cu acestea și care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localități.
deșeuri asimilabile cu deșeuri menajere – deșeuri provenite din industrie, din comerț, din sectorul public sau administrativ, care prezintă compoziție și proprietăți similare cu deșeurile menajere și care sunt colectate, transportate, prelucrate și depozitate împreună cu acestea.
deșeuri periculoase – deșeurile încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.
deșeuri reciclabile – deșeuri care pot constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial sau pentru alte scopuri.
Depozitul de deșeuri este un amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv:
spații interne de depozitare a deșeurilor, adică depozite în care un producător de deșeuri execută propria eliminare a deșeurilor la locul de producere,
un loc stabilit pentru o perioadă de peste un an pentru stocarea temporară a deșeurilor,
dar exclusiv:
spațiul unde deșeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor pentru un transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte,
spațiul de stocare a deșeurilor înainte de recuperare sau tratare, pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau spațiul de stocare a deșeurilor înainte de depozitare, pentru o perioadă mai mică de un an.
Depozitele de deșeuri se pot clasifica în funcție de deșeurile acceptate spre depozitare după cum urmează:
Depozite de deșeuri periculoase (de clasă A)
Depozite de deșeuri nepriculoase (de clasă B)
Depozite de deșeuri inerte (de clasă C)
Levigatul este un deșeu lichid generat în timpul activitãților de depozitare a deșeurilor solide prin: pãtrunderea / percolarea apelor meteorice în / prin corpul depozitului, separarea apei conținute în deșeurile depozitate și descompunerea deșeurilor biodegradabile depozitate.
Gazul de depozit se formează în urma descompunerii deșeurilor organice din depozit și este un amestec de metan, bioxid de carbon și gaze de descompunere (în mod normal gazul de depozit conține: 45-60 % vol. CH4 și 40-55 % vol. CO2).
Instalația de incinerare este o unitate tehnică staționară sau mobilă cu echipamente destinate tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deșeurilor, precum și piroliza, gazeificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasmă, în măsura în care produsele rezultate în urma tratamentului sunt incinerate ulterior.
Instalația de coincinerare poate fi fixă sau mobilă și scopul ei este de generare a energiei sau a unor produse materiale, folosind deșeuri drept combustibil uzual sau suplimenar, având ca avantaj eliminarea deșeurilor prin tratare termică.
Cogenerarea este procesul prin care un motor sau o centrală generează simultan energie electrică (sau mecanică) și energie termică (pentru încălzire sau răcire) și reprezintă o utilizare eficientă termodinamic a combustibilior.
Caracteristicile depozitelor ecologice de deșeuri
Depozitele ecologice de deșeuri reprezintă la ora actuală singura modalitate de eliminare a deșeurilor. În scopul limitării efectelor nocive asupra mediului înconjurător, acestea trebuie proiectate și executate astfel încât să răspundă unor cerințe care au ca obiectiv principal limitarea poluării aerului, pământului (solului) și apei subterane.
Caracteristicile principale ale unui depozit ecologic de deșeuri ce previn poluarea sunt urmatoarele:
impermeabilitatea care are ca scop prevenirea poluării solului și pânzei freatice
etanșeitatea care are ca scop prevenirea poluării aerului (cu mirosuri, praf, gaze cu efect de seră, etc)
stabilitatea are ca scop prevenirea deplasărilor (surpări, alunecări sau scufundări) deșeurilor stocate în depozit ce pot duce la compromiterea impermeabilității sau etanșeității
localizarea care are ca scop prevenirea poluării vizuale
siguranța împotriva incendiilor și exploziilor.
Pe durata de viață a unui depozit de deșeuri se pot delimita următoarele faze:
faza aerobă (de cateva luni)
faza anaerobă acidă (de câțiva ani)
faza anaerobă metanogenă (de 1-2 decenii)
PRINCIPII DE PROIECTARE A DEPOZITELOR DE DEȘEURI ECOLOGICE, LEGISLAȚIE
Un depozit ecologic de deșeuri trebuie să respecte cerințele de proiectare, construcție, exploatare, închidere și monitorizare post-închidere din „Normativul tehnic privind depozitarea deșeurilor” aprobat de [NUME_REDACTAT] prin ordinul nr. 757 din 26/11/2004 și publicat în [NUME_REDACTAT] nr. 86 din 26/01/2005.
„Normativul tehnic conține cerințele și măsurile operaționale și tehnice pentru depozitarea deșeurilor în scopul prevenirii sau reducerii cât de mult posibil a efectelor negative asupra mediului (apa de suprafață, apa subterană, sol și aer) și asupra sănătății populației, generate de depozitarea deșeurilor, pe toată durata de viață a unui depozit. Prin adoptarea acestei reglementări se asigură respectarea tehnicilor de construire a depozitelor de deșeuri la nivelul cerințelor europene, aceasta fiind cea mai bună tehnică disponibilă la nivel național pentru depozitele de deșeuri. La proiectarea și construcția depozitelor de deșeuri se vor respecta toate celelalte cerințe legislative din domeniul construcțiilor.”[5]
Prima etapă în proiectare unui depozit ecologic de deșeuri o reprezintă alegerea amplasamentului. Aceasta este foarte importantă datorită efectelor ulterioare pe care le poate avea asupra depozitului. Pentru depozitele de deșeuri sunt alocate terenuri cu valoare mică (de obicei zone cu alunecări, zone în care se acumulează apa în perioadele cu precipitații abundente sau zone mlăștinoase).
Depozitul de deșeuri este o structură geotehnică a cărui proiectare trebuie să asigure izolarea lui față de mediul înconjurător, dar și stabilitatea structurală a acestuia.
În alcătuirea depozitelor de deșeuri intră urmatoarele sisteme principale:
sistemul de etanșare și drenaj de bază:
sistemul de etanșare de bază;
sistemul de drenare și colectare a levigatului;
sistemul de etanșare și drenaj de suprafață:
sistemul de colectare a gazelor de depozit;
sistemul de etanșare de suprafață;
sistemul de drenare a apelor din precipitații;
stratul de acoperire/ de redare a depozitului mediului înconjurător.
Baza depozitului
Normativul tehnic impune ca distanța dintre nivelul hidrostatic cel mai ridicat al apei subterane și cel mai de jos punct al stratului de izolare a bazei depozitului să nu fie mai mică de 1m.
Bariera naturală geologică, precum și cea construită prin compactarea în straturi succesive a materialelor, trebuie să fie constituită din pământuri cu conținut de argilă, după cum urmează:
bariera naturală: conținut de minimum 15% (masă) minerale argiloase cu d < 0,002 mm;
bariera construită: conținut de minimum 20% (masă) minerale argiloase cu d < 0,002 mm.
Atât bariera naturală, cât și cea construită, trebuie să aibă un conținut de maximum 40 % (masă) nisip și pietriș cu diametrul particulelor cuprins între 0,06 și 63 mm. [5]
Cerințele pentru bariera naturală geologică pot fi văzute în Tabelul 1.1 [5], iar bariera construită trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele din tabelul 1.2 [5].
Tabelul 1.1 Cerințe pentru bariera naturală geologică.
Tabelul 1.2 Cerințe pentru bariera construită
Baza depozitului se proiectează și se construiește astfel încât, după oprirea tasărilor în terenul de fundare și în corpului deșeurilor, aceasta să aibă o înclinație finală de cel puțin 3% transversal pe rețeaua conductelor de drenaj și cel puțin 1% longitudinal pe aceasta.
Geomembranele HDPE din stratul de etanșare de la baza depozitului se protejează împotriva penetrării mecanice provenite din încărcarea dată de corpul deșeurilor. Stratul de protecție poate fi constituit din geotextile și/sau dintr-un strat de nisip mediu/fin. [5]
Sistemul de drenaj
Normativul tehnic prevede ca „stratul de drenaj să fie constituit din pietriș spălat cu conținut de carbonat de calciu <10%. Dispunerea acestuia trebuie să fie proiectată pe baza principiului filtrelor inverse în așa fel încât să nu fie posibilă colmatarea acestuia cu particule provenite din corpul deșeurilor. Grosimea stratului mineral de drenaj nu trebuie să fie mai mică de 50 cm, iar permeabilitatea acestuia >10-3 m/s. Grosimea stratului de drenaj deasupra generatoarei superioare a conductelor de drenaj, trebuie să fie cel puțin egală cu două diametre nominale a conductei, (g > 2 DN), dar nu mai mică de 50 cm.” [5]
Rețeaua conductelor de drenaj se construiește deasupra sistemului de etanșare a bazei depozitului. Diametrul nominal al conductelor pentru drenaj (DN) nu are voie să fie mai mic de 250 mm, materialul pentru fabricarea acestora fiind polietilenă de înaltă densitate (HDPE). Fantele conductelor pentru drenaj se realizează în funcție de diametrul particulelor materialului de filtru în care acestea sunt înglobate. Perforațiile în conductele pentru drenaj sunt permise numai pe 2/3 din secțiunea transversală, rămânând pe partea inferioară 1/3 din secțiunea transversală neperforată, pentru a se asigura astfel și transportul levigatului. Distanța maximă dintre două conducte pentru drenaj este de 30m și lungimea maximă admisă a unei conducte ce constituie o ramură a rețelei de drenaj este de 200m.
„Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: stratul de drenaj pentru levigat, conductele de drenaj pentru levigat, conductele de colectare pentru levigat, căminele, stația de pompare, rezervorul de stocare, conducta de eliminare pentru levigat, instalația de transvazare – în cazul tratării pe un alt amplasament.
Conductele de colectare și de eliminare pentru levigat trebuie să fie confecționate din HDPE și să aibă un diametru nominal DN > 200 mm.” [5]
Figura 1.1 Secțiune prin sistemul de etanșare și drenaj de bază [5].
„Căminele pentru levigat se amplasează în afara suprafeței impermeabilizate de depozitare și se construiesc din HDPE sau beton căptușit la interior cu un strat de protecție împotriva acțiunii corozive a levigatului. Diametrul interior al căminelor pentru levigat trebuie să fie de minimum 1 m, iar instalațiile se amplasează astfel încât să permită controlarea și curățarea conductelor de colectare și a celor de eliminare.” [5]
„Sistemele de control pentru detectarea scurgerilor de levigat sunt necesare, în cazul depozitelor de deșeuri periculoase și nepericuloase (clasa a, respectiv b), pentru a preveni scurgerea levigatului din instalațiile aflate în afara zonei impermeabilizate.
Sistemul de colectare a levigatului se proiectează și se dimensionează conform cu:
prognoza de generare a levigatului;
tehnica de gestionare a acestuia: tratare într-o instalație proprie sau evacuare către o altă instalație de tratare.
Dimensionarea elementelor componente ale sistemului de colectare a levigatului se realizează pornind de la o valoare medie a volumului de levigat generat, recomandat de 6 l/s.ha.”[5]
Pentru deversarea în influentul unei stații de epurare orășenești, respectiv într-un receptor natural, valorile indicatorilor caracteristici levigatului trebuie să se încadreze în limitele stabilite de legislația în vigoare privind protecția calității apelor.
Tratarea levigatului
„Instalația de tratare a levigatului trebuie să asigure desfășurarea proceselor corespunzătoare pentru reducerea valorilor concentrațiilor la următorii indicatori:
materii solide în suspensie
consum chimic de oxigen
consum biochimic de oxigen
amoniu
nitrați
sulfuri
cloruri
metale grele.”[5]
Principalele procedee utilizate pentru tratarea levigatului, precum și aplicabilitatea acestora, sunt sintetizate în tabelul următor:
Tabelul 1.3 Metode de tratare a levigatului si aplicabilitatea lor [5]
„Desfășurarea proceselor de tratare a levigatului se controlează prin măsurători fizico-chimice și biologice specifice, în scopul stabilirii următoarelor aspecte:
crearea și menținerea condițiilor de reacție corespunzătoare;
dozarea reactivilor;
consumul de energie electrică;
calitatea levigatului tratat după fiecare treaptă de tratare și la punctul de evacuare din instalația de tratare.” [5]
Sistemul de colectare a gazului de depozit
Sistemul de colectare a gazului de depozit are ca principal scop prevenirea emisilor de gaze în atmosferă datorită consecințelor ei negative(gaze cu efect de seră).
Dimensionarea instalației de colectare a gazului de depozit se face pe baza unei prognoze a producerii gazului de depozit. Pentru depozitele existente, este necesară efectuarea testelor de aspirare, iar rezultatele acestora se corelează cu prognoza teoretică, în măsură în care aceasta poate fi realizată.
„O instalație activă de extracție, colectare și tratare a gazului este alcătuită din următoarele componente (figura 1.2):
puț de extracție a gazului, cuprinzând conducte de drenaj
conducte de captare a gazului
stații de colectare a gazului
conducte de eliminare și conducta principală de eliminare a gazului
separator de condensat
instalație de ardere controlată a gazului/instalație pentru valorificarea gazului
instalație de siguranță pentru arderea controlată
componente de siguranță
Figura 1.2 Schema sistemului de colectare a gazului de depozit.[5]
Puțurile pentru extracția gazului trebuie să fie poziționate în mod uniform în masa de deșeuri care generează gaz. Puțurile de gaz se amplasează pe cât posibil simetric și la distanță egală între ele (recomandat, de circa 50 m). Puțurile se amplasează cât mai aproape de berme și de căile de circulație, iar distanța de la puțuri până la limita exterioară a corpului depozitului trebuie să fie > 40 m, pentru a cuprinde în zona de aspirare și marginea depozitului.” [5]
„Puțul de gaz este alcătuit dintr-un filtru vertical cu diametrul > 80 cm, poziționat în interiorul corpului depozitului, realizat din pietriș sau criblură, și în care este înglobată conducta de drenaj cu diametrul interior de minimum 200 mm. Această dispunere a elementelor asigură o extracție uniformă a gazului generat în corpul depozitului cu o suprapresiune de aproximativ 40 hPa. Pentru a acoperi un volum suficient din corpul depozitului și pentru a putea dirija gazul captat în direcția dorită este necesară generarea unei subpresiuni efective de 30 hPa la capătul superior al puțului de gaz.”[5] (Figura 1.3)
Figura 1.3 Secțiune prin puțul de gaz și capul de tractare.[5]
Pentru calcularea numărului de puțuri de extracție a gazului se ține seama de faptul ca 1 metru de conductă filtrantă cu o secțiune minimă de 250 cm2 captează aproximativ 2m3 de gaz pe oră. Pe pereții conductelor filtrante trebuie să existe perforații, diametrul perforațiilor depinde de dimensiunile granulelor din filtrul cu pietriș sau criblură. Deoarece permeabilitatea materialului filtrant trebuie să fie de cel puțin 1 x 10-3 m/s, se folosește un material cu diametre de 16-32 mm. Diametrul perforațiilor trebuie să fie mai mic de 0,5 x diametru, adică 8-12 mm.
“În cazul depozitelor nou construite se începe instalarea puțurilor de gaz după ce stratul de deșeuri a atins înălțimea de aproximativ 4m. Baza puțului trebuie să fie amplasată la cel puțin 2-3 m deasupra stratului de drenaj pentru levigat, pentru a se evita apariția unor forțe de presiune peste limita admisă pe stratul de drenaj pentru levigat și pe stratul de impermeabilizare a bazei depozitului. Cu ajutorul unor dispozitive de tragere în formă de cupolă puțurile de gaz sunt înălțate o dată cu creșterea în înălțime a corpului depozitului până la nivelul maxim de umplere a acestuia.”[5] (Figura 1.3).
„Fiecare puț de extracție a gazului trebuie să fie conectat la una dintre stațiile de colectare a gazului prin intermediul unei conducte de captare. Conductele de captare a gazului se instalează cu o pantă de cel puțin 5% față de stația de colectare a gazului, pentru a se evacua apa provenită din condens în interiorul conductei. Aceste conducte trebuie să fie prevăzute cu sisteme flexibile de conectare la puțurile de extracție, la capătul superior definitiv al puțului și la stațiile de colectare a gazului, pentru a se minimiza deteriorările prin tasări, forțe de presiune, forțe transversale și forțe de torsiune. Conductele și conexiunile flexibile trebuie să fie asigurate împotriva încărcării cu electricitate statică sau să fie executate din material cu conductibilitate electrică (de ex. PE cu conductibilitate electrică). Calitatea materialului din care sunt făcute conductele trebuie să asigure o rezistență la presiune ≥ PN 6. Diametrul conductei de captare trebuie să fie ≥ 90 mm. Conductele trebuie să fie acoperite și protejate de îngheț la suprafața depozitului, printr-un strat de pământ sau deșeuri cu o grosime mai mare de 80 cm.
În stațiile de colectare a gazului conductele individuale de colectare sunt conectate la conducta de eliminare a gazului. Stațiile de colectare a gazului sunt conectate între ele printr-o conductă principală de eliminare a gazului (conductă perimetrală). Conducta principală de eliminare trebuie să poată fi reglată de la căminele în care sunt amplasate separatoarele de condensat, pentru a putea interveni în cazul în care apar defecțiuni. Panta conductei principale de eliminare trebuie să fie de cel puțin 0,5%, pentru a putea evacua particulele minerale din condensat. Diametrul nominal al conductei (DN) trebuie să fie de cel puțin 200 mm. La cantități mai mari de gaz (> 750 m3/h) și conducte mai lungi (>1.000 m) diametrul minim trebuie să fie > 250 mm, deoarece se formează mai mult condensat.
Gazul de depozit saturat cu vapori de apă duce la formarea de condensat în sistemul de conducte. Ca bază de calcul pentru cantitatea de condensat se consideră cantitatea de apă care se formează la răcirea de la 55▫C la 20▫C. Aceasta înseamnă aprox. 100 ml de condensat la fiecare m3 de gaz de depozit. De aceea în conducta principală de eliminare a gazului se instalează, în punctele cele mai joase, în cămine subterane cu acces, separatoare de condensat.”[5]
Stratul de închidere la suprafață
Imediat după umplerea completă și nivelarea unei celule de depozit, se aplică un sistem de impermeabilizare (Figura 1.4).
„Sistemul de impermeabilizare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
să fie rezistent pe termen lung și etanș față de gazul de depozit,
să rețină și să asigure scurgerea apei din precipitații,
să formeze o bază stabilă și rezistentă pentru vegetație,
să prezinte siguranță împotriva deteriorărilor provocate de eroziuni,
să fie rezistent la variații mari de temperatură (îngheț, temperaturi ridicate),
să împiedice înmulțirea animalelor (șoareci, cârtițe),
să fie circulabil,
să fie ușor de întreținut.”[5]
Așezarea ultimului strat al sistemului de impermeabilizare la suprafață se realizează numai atunci când tasările corpului depozitului sunt într-un stadiu la care nu mai pot determina deteriorarea acestui sistem. Capul puțului de gaz trebuie însă demontat. Conductele de gaz trebuie să fie confecționate dintr-un material rezistent la îngheț și să fie poziționate sub un strat de pământ cu grosime cel puțin egală cu adâncimea maximă de îngheț, dar nu mai mică de 80 cm.
Figura 1.4 Strat de închidere pentru depozitele de deșeuri nepericuloase.[5]
„Pe suprafața nivelată a deșeurilor se aplică un strat de susținere cu o grosime minimă de 50 cm și o grosime maximă de 1m, care se nivelează. Stratul de susținere trebuie să permită pătrunderea gazului, iar valoarea coeficientului de permeabilitate trebuie să fie ≥ 1 x 10-4 m/s. Stratul trebuie să asigure preluarea sarcinilor statice și dinamice, care apar odată cu realizarea sistemului de impermeabilizare.
Pe stratul de susținere se aplică un strat de drenare a gazului cu o grosime ≥ 0,30 m. Suprafața trebuie să fie nivelată. Materialul de drenare trebuie să aibă un coeficient de permeabilitate de minim 1 x 10-4 m/s. Mărimea granulelor nu trebuie să fie mai mare de 32 mm, domeniul optim al diametrului granulelor este între 8 și 32 mm. Procentul de granule superioare și inferioare nu poate depăși 5%. Conținutul de carbonat de calciu trebuie să fie mai mic de 10% (masă).
Stratul de drenaj se realizează cu o grosime minimă de 30 cm. Coeficientul de permeabilitate trebuie să fie mai mare de 1 x 10-3m/s, proporția de carbonat de calciu nu poate depăși 10% (masă). Materialul de drenare trebuie să fie stabil pe taluzuri și să se aplice uniform pe întreaga suprafață a depozitului. Mărimea granulelor materialului de drenare trebuie să fie cuprinsă între 4 mm și 32 mm.
Pe stratul de drenaj pentru apa din precipitații se aplică un strat separator, pentru a împiedica pătrunderea componentelor din stratul de recultivare în stratul de drenaj. Geotextilele utilizate sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi polipropilenă (PP) sau polietilenă de înaltă densitate (HDPE), cu masa pe unitatea de suprafață ≥ 400 gr/m2.
Stratul de recultivare se realizează cu o grosime totală ≥ 1,00 m. Stratul de recultivare constă dintr-un strat de reținere a apei (d ≥ 85 cm), din stratul de sol vegetal (d ≥ 15 cm), precum și din vegetație (gazon).”[5]
TEHNOLOGII DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE DIN GAZUL DE DEPOZIT
Gazul de depozit trebuie tratat pentru îndepărtarea impurităților, condensatului și altor particule. Folosirea lui în producerea energiei electrice necesită tratarea mai puternică a acestuia. În prima fază se îndepartează umezeala și particulele. Tot în aceasta fază se compresează și se răcește. În a doua fază este tratat fizic și chimic în funcție de utilizarea lui finală. Este foarte importantă îndepărtarea compușilor de sulf și a siloxanului deoarece măresc uzura echipamentelor ducând la mărirea costului de întreținere.
Dacă depozitul de deșeuri generează suficient gaz de depozit se poate folosi o turbină sau motor cu ardere internă pentru a produce energie electrică ce poate fi folosită în operarea depozitului sau poate fi vândută.
Motoare cu combustie internă
Cam 70% din depozitele de deșeuri ce produc energie electrică din biogaz folosesc motoare cu combustie internă din cauza pretului relativ scăzut, eficienței mari și a compatibilității de capacitate cu majoritatea depozitelor. Motoarele cu combustie internă au o eficiență de 25 pînă la 35% pe alimentarea cu gaz de depozit. Un motor cu combustie internă necesită între 8,5 și 31 m3 pe minut de gaz pentru a funcționa și poate genera între 800kW și 3MW în funcție de debitul de gaz. Costurile de operare ale unui motor cu aredere internă sub 1MW pot fi de aproximativ 1807 EUR/kW pe an și de 165 EUR/kW pentru întreținere. Pentru un motor cu aredere internă mai mare de 1 MW costurile de operare sunt de aproximativ 1335EUR/kW pe an și de aproximativ 140 EUR/kW pentru întreținere.
[NUME_REDACTAT] pe gaz de obicei au o eficiență de 20 pînă la 28% în încărcare maximă la alimentarea cu gaz de depozit. Eficiența cestora scade dacă nu sunt folosite la capacitate maximă. Turbinele pe gaz au costuri de întreținere scazute comparativ cu motoarele pe combustie internă. Deoarece folosesc gaz compresat turbinele folosesc multă electricitate pentru aceasta reducându-și astfel eficiența. Turbinele pe gaz sunt mai rezistente decât motoarele cu combustie internă la agenții corozivi. Turbinele pe gaz au nevoie de cel puțin 37m3 pe minut de gaz și depașesc de multe ori 60m3 pe minut de gaz pentru a funcționa și poate genera între 1 și 10MW. O turbina pe gaz de 3MW poate costa aproximativ 1100EUR/kW pe an pentru operare și aproximativ 100EUR/kW pentru întreținere.
[NUME_REDACTAT] pot produce energie electrică cu cantități mai mici de gaz decât motoarele cu combustie internă. Microturbinele pot funcționa cu 0.56m3 pîna la 5,66m3 de gaz pe minut și cu continut redus de metan (chiar și cu 35%) și generează pină la 250kW. Microturbinele au totuși costuri de funcționare și întreținere mult mai ridicate decât motoarele cu combustie internă sau turbine.[6]
TEHNOLOGII DE EPURARE A LEVIGATULUI
În catalogul european al tipurilor deșeurilor (EWC), apei de infiltrate (levigatului) i se atribuie numărul de identificare 19 07 01. La tratarea apelor reziduale se poate face diferența între cerințele conforme a regulilor general recunoscute ale tehnicii pentru substanțe care pot fi filtrate, CBO5, CCO, NH4-N și cerințele conforme stadiului tehnicii pentru substanțe care pot fi toxice, AOX, metale grele (Cd, Cu, Hg, Ni, Se, Sn, Zn). Cerințele conforme stadiului tehnicii sunt aici permanent supuse unei schimbări prin procedee mai bune, respectiv prin combinări ale procedeelor. Pentru apele reziduale cu substanțe periculoase, în legislația legată de regimul apei din multe țări se impune o tratare conformă stadiului tehnicii. Acest lucru înseamnă că, pentru ape reziduale de o anumită proveniență, trebuie încurajată reducerea substanțelor periculoase din conținutul ei, atât la captarea directă, cât și la cea indirectă.
Metode de tratare a levigatului
Metodele aplicate la tratarea levigatului din rampele de depozitare a deșeurilor din localități își găsesc în parte utilizare în epurarea comunală a apelor reziduale. Îndeosebi pentru substanțe care nu se descompun biologic sau care se descompun greu se folosesc metode aplicate și la epurarea apelor reziduale industriale. În principiu tehnicile de lucru pot fi împărțite în 5 grupe:
metode de tratare biologice:
anaerobe
aerobe
metode chimico-fizice:
precipitare/sedimentare
adsorbție prin cărbune activ
metode fizice:
metode legate de membrană (osmoză inversă, ultrafiltrare, nanofiltrare)
stripare
metode termice:
evaporare
ardere
metode chimice
oxidare chimică (H2O2, Ozon (O3)
schimb de ioni.
Tabelul 1.4 Eficiența metodelor de tratare a levigatului și combinarea acestora
Pentru levigatul încărcat mai puternic, următoarele metode corespund stadiului tehnicii pentru o primă treaptă ca metodă principală de tratare a levigatului:
Osmoza inversă
Osmoza inversă corespunde stadiului actual al tehnicii. Tehnica metodei facilitează retenția unei palete foarte largi de substanțe conținute în apa de infiltrații. Chiar și când există disfuncționalități într-una din treptele precedente de epurare biologică, se mai poate obține aici la început un debit scurs. Dezavantajos este modul costisitor de tratare a substanțelor rămase (evaporare + uscare), dacă nu sunt puse la dispoziție și instalații de îndepărtare pentru concentrat.
Precipitarea/sedimentarea + cărbunele activ, ca o a doua treaptă, se practică în unele rampe de depozitare. Oxidarea chimică se utilizează în anumite cazuri ca o a doua treaptă. În cazuri excepționale, din cauza unor mari concentrații de săruri, concentratul se evaporă direct după osmoza inversă.
Tratarea biologică
Utilizarea acestei tehnici a devenit prioritară în timp, deoarece tratarea biologică a apelor reziduale menajere sau industriale cu conținut de substanțe organice este o metodă standard stabilită de mult timp. Ca tehnologie se utilizează metoda Biomembrat® (biomembranelor) împreună cu adsorbția cărbunelui activ.
Ca o primă treaptă de tratare se recomandă adeseori utilizarea metodelor de epurare biologică. Instalația de osmoză inversa poate fi astfel ușurată. Pretratarea este o premisă indispensabilă pentru utilizarea treptelor chimice/fizicale sau a oxidării chimice.
Oxidarea chimică
Oxidarea chimică este o metodă excepțională, dacă se garantează obținerea unui levigat diluat. Acest lucru este preferabil pentru rampele închise sau situații de excepție, specifice locului respectiv, nu însă pentru rampele având concentrații oscilante și de obicei mari ale parametrilor relevanți.
Mai mult: oxidarea chimică are efect doar asupra CCO și AOX; azotul și sărurile nu sunt eliminate. Utilizarea oxidării chimice asigură funcționarea neperturbată a metodei biologice alese. Perturbații în funcționarea primelor trepte pot fi evitate numai în anumite limite. Deoarece în Europa există doar un număr mic de instalații performante de acest gen, se poate afirma că oxidarea chimică este încă în curs de dezvoltare.
Evaporarea levigaului și/sau a concentratului
Gazul de depozit recuperat poate fi utilizat la evaporarea levigatului sau a concentratului rezultat în urma tratării levigatului prin alte metode(osmoză inversă, tratare biologică sau oxidare chimcă). Principiul sistemelor de evaporarea a levigatului este simplu și direct: folosirea gazului de depozit colectat din depozit ca și sursă de energie pentru evaporarea apei și arderea compușilor volatili din levigat. Concentratul rezultat (cu volum foarte mic) se poate depozita înapoi pe suprafata depozitului sau transportat la un depozit de deșeuri periculoase. Evaporarea este singura metodă de tratare a levigatului care înlătură apa ca și componentă a levigatului. Evaporarea poate reduce volumul levigatului sau a concentratului pîna la 5% din volumul inițial.
Evaporarea pe baza gazului de depozit este tehnologia care integreză efectiv controlul gazului de depozit și controlul levigatului. În ultimii ani au apărut diferite forme de evaporatoare care utilizează gazul de depozit. Diferitele tipuri de evaporatoare pot fi clasificate în următoarele categorii:
Vase de evaporare,(cele mai pouplare)
Uscătoare cu pulverizator,
Dispozitive cu injecție directă.
Evaporarea levigatului implică încălzirea acestuia pentru a produce vapori de apă. Metalele din levigat se concentrează și precipită în principal sub formă de sare, în timp ce materiile organice se volatilizează si sunt îndepărtate de vaporii de apă.
Materia organică este transferată din levigatul în faza lichidă către faza vaporizatoare printr-un proces asemănător stripării cu aer. Majoritatea sistemelor de evaporare folosesc o făclie închisă modificată pentru oxidarea termică a fluxului de levigat pentru a distruge materiile organice. Deoarece temperatura de funcționare a evaporatoarelor este scazută (82-87˚C) majoritatea metalelor grele nu se evaporă.
Evaporatoarele de levigat folosesc energia rezultată în urma arderii gazului de depozit pentru a încălzi și evapora levigatul. Principalele caracteristici ce clasifică sistemele de evaporare a levigatului sunt: metoda de transfer a căldurii către levigat și metoda de tratare a vaporilor emanați.
Sistemele cu transfer direct folosesc contactul direct cu tehnologia de evaporare deci levigatul are contact direct cu gazul de depozit aprins. Făclia de ardere a gazului de depozit din sistemele de evaporare cu transfer direct se poate poziționa:
Deasupra vasului de evaporare – gazele de ardere fierbinți sunt îndreptate în jos printr-o țeavă până pe fundul unui vas ce conține levigat de unde ies spre suprafață, realizând transferul termic ce determină evaporarea levigatului.
În lateralul vasului de evaporare – gazele de ardere fierbinți sunt evacuate prin tuburi orizontale scufundate în vasul cu levigat. Aceste tuburi prezintă orificii în partea inferioară prin care gazele de ardere sunt eliberate în levigat și îl încălzesc pînă la evaporare.
O metodă alternativă folosește transferul indirect al căldurii de la arzatorul cu gaz de depozit prin pereții unui schimbător de căldură către levigat. O problemă majoră în selectarea metodei de transfer a căldurii este minimizarea efectului dăunător eficienței procesului pe care îl au solidele care precipită. Pe suprafața tuburilor de transfer al căldurii se acumulează substantțe solide necesitând o curățare periodică pentru restaurarea eficienței.
Vaporii emanați de evaporatorul de levigat sunt încărcați cu urme ai diferiților compuși oragnici. Acești vapori emanați sunt trecuți printr-un eliminator de abur ce îi condensează în picături mari de apă și recirculă majoritatea lichidului de intrare inapoi în evaporator. Prin eliminarea picăturilor de apăeliminatorulde aburi îndepărtează patricule de materiale din evacuarea evaporatorului.
Vaporii de apă evacuați de evaporator pot conține mirosuri de la compușii organici stripați. Pentru eliminarea acestei probleme vaporii pot fi trecuți prin flacăra de minim 870˚C a unei făclii cu gaz de depozit modificată, pentru un timp de 0.5 secunde inainte de a fi eliminați în atmosferă. Această temperatură în acest timp permit distrugerea a 98% a compușilor organici volatili prezenți în fluxul de gaz.
Emisiile trecute prin făclia închisă au:
Concentrație redusă de CO2,
Concentrație ușor crescută de NOx,
Schimbări nesemnificative ale concentrațiilor de SOx.
Clasificarea metodelor de tratare a levigatului după calitatea și cantitatea substanțelor reziduale
Cantitățile de substanțe rămase, obținute în urma combinațiilor de metode prezentate pentru tratarea levigatului, trebuiesc îndepărtate de obicei ca deșeuri periculoase, astfel, se poate ajunge la costuri foarte mari, sau se pot depozita pe corpul depozitului de deșeuri din care depfapt ele provin, procedeu care implică cheltuieli mai scăzute.
Dacă se evaluează cantitățile de substanțe rămase de fiecare dată se constituie, prin compararea metodelor, următoarea ordine:
Tabelul 1.5 Evaluarea metodelor de tratare a levigatului după cantitatea substanțelor rămase
Un alt criteriu esențial în compararea metodelor trebuie să fie potențialul de depoluare a mediului. Pentru aceasta se face apel, ca sumă de parametri, la conductivitatea și resturile de la evaporarea apei din fiecare combinație de metode.
Combinațiile cu metode legate de membrană sunt considerate, în această comparație, ca fiind cele mai bune.
Cantitățile reduse de substanțe rămase, împreună cu oxidarea chimică și metoda biologică ulterioară, sunt posibile numai datorită faptului că o mare parte a resturilor de la evaporare se evacuează, împreuna cu apa scursă, direct sau indirect, în conducte.
Aici sistemul cu precipitare/sedimentare nu reușește, deoarece conductivitatea și restul de aburi reziduali ai scurgerii sunt măriți artificial printr-un adaos de precipitanți. Într-un cuvânt, prin evacuarea resturilor de aburi reziduali în conducte și din retenția substanțelor rămase, rezultă următoarea ordine:
Tabelul 1.6 Evaluarea metodelor de tratare a levigatului după potențialul de depoluare a mediului
Eliminarea substanțelor reziduale procesului de tratare a levigatului
Resturilerezultate din tratarea levigatului trebuie, potrivit normelor legislației deșeurilor, să fie mai întâi valorificate sau să fie îndepărtate. Îndepărtarea ar trebui realizată după cum urmează:
Resturile nămoloase sau solide din coloana de evacuare trebuie tratate termic printr-o tehnică de tratare organică, pentru a fi apoi depozitate.
Resturile din coloana de tratare anorganică pot fi depozitate direct.
Îndepărtarea nămolului din tratarea biologică
Cantitățile de nămol concentrat, la denitrifcare fără dozarea donatorilor externi de H, sunt, la 1m³/d (la 100 m³ apa de infiltrații/d), atât de mici, încât, la o abordare pragmatică, putem spune că nimic nu poate împiedica reîntoarcerea pe rampa de depozitare de origine. La unele stații aflate în stare de funcționare, cantitățile de nămol excedentar sunt chiar apropiate de zero.
Daca se dorește continuarea denitrificării cu ajutorul unor donatori de H externi, se poate proceda după cum urmează:
Deshidratare și depozitare;
Deshidratare și incinerare;
Uscare și depozitare;
Uscare și incinerare.
De regulă, după deshidratare sau uscare, nămolul trebuie incinerat. Nămolul deshidratat, cu o valoare calorică de 3-4 MJ/kg, abia se ridică la conținutul energetic al cărbunelui brun de cea mai proastă calitate (Hu, cărbune brun = 5-25 MJ/kg). În fiecare caz trebuie verificat dacă nămolul deshidratat arde singur sau este necesară o condiționare prin praf de cărbune. O ardere fără adaosuri ar trebui să fie posibilă, pentru nămolul uscat, la o valoare calorică de 6,5-8,5 MJ/kg. Ca procedeu de rezervă este necesară mono-depozitarea, care se poate realiza supra, dar și subteran. Nămolul uscat îndeplinește cerințele de rezistență. Pentru depozitarea subterană, nămolul trebuie uscat întotdeauna, deoarece, după simpla deshidratare nu pot fi excluse degajările de gaze (criteriu exclusiv pentru depozitarea subterană).
Îndepărtarea nămolului de percipitare și cărbune activ încărcat
Pașii metodei, biologie, precipitare/sedimentare și adsorbție prin cărbune activ, ar trebui realizați în trepte separate, deoarece, pentru un nămol amestecat, din nămolul excedentar și praf de cărbune, pot fi respectate cu greu cerințele de la stațiile de îndepărtare.
Nămolul de precipitare poate fi depozitat, după deshidratare, într-o mono-zonă supraterană, când apa de infiltrații poate fi evaluată după cantitate și tip, iar cerințele de rezistență sunt îndeplinite. În celelalte cazuri, trebuie depozitată subteran. Praful de cărbune trebuie îndepărtat asemenea nămolului excedentar. Adsorbția separată a cărbunelui activ ar trebui realizată cel mai bine cu ajutorul cărbunelui granulos, deoarece aici este posibilă o preparare. Adsorbanții care trebuie îndepărtați pot fi îndepărtați cu ajutorul arderii la temperaturi mari, cărbunele activ regenerat fiind din nou utilizabil.
Îndepărtarea concentratului din osmoză inversă
Osmoza inversă separă apa de infiltrații pretratată biologic într-un debit scurs de captat și într-un volum de concentrate de salubrizat. Concentratul poate fi de exemplu, prin evaporare sau uscare, pretratat în vederea valorificării sau îndepărtării. Apa evaporată în recipientul special este condensată. Deoarece acces condens este mai încărcat decât debitul scurs în timpul osmozei inverse, este reintrodus înainte de osmoza inversă, tratat acolo ulterior și captat și condus împreună cu debitul scurs. Concentratul din osmoza inversă corespunde cam la 20 procente de greutate -% din debitul de apă de infiltrații . Prin evaporare, acest volum se restrânge la raportul de 1:10.
În uscător raportul este de aproximativ 1:2, astfel încât 1-% greutate din cantitatea de ieșire trebuie îndepărtată ca substanță uscată rămasă. Aceasta substanță rămasă trebuie depozitată subteran sau într-un depozit intermediar acoperit.
La instalațiile de osmoză inversă în trepte, cu o treapta a concentratului de înaltă presiune, concentratul foarte bogat în substanțe solide organice se poate depozita direct pe depozit astfel concentratul ajută la descopunerea materiei organice din depozit.
TRATAREA TERMICĂ A DEȘEURILOR
Metodele de tratare termică a deșeurilor sunt următoarele:
Incinerarea deșeurilor,
Piroliza deșeurilor,
Coincinerarea deșeurilor,
Uscarea deșeurilor.
Cel mai folosit și important procedeu de tratare termică a deșeurilor este incinerarea. Prin incinerare se tratează termic deșeurile reziduale nevalorificabile urmărind scopurile următoare:
Deșeurile reziduale să fie inertizate,
Minimizarea poluării mediului,
Distrugerera materialelor toxice,
Reducerea masei si volumului de deșeuri depozitate,
Valorioficarea puterii calorice a deșeurilor,
Transformarea deșeurilor reziduale în materii prime.
Un sistem sau instalație de tratare termică a deșeurilor trebuie să respecte cel puțin primele trei scopuri. Proiectarea, instalarea și utilizarea unei instalații de tratare termică a deșeurilor va ține cont de urmatoarele criterii:
Siguranță în utilizare,
Economic (costul investiției, costul utilizării și profitul obținut),
Necesarul de spațiu.
Cantitățile de deșeuri posibil a fi prelucrate.
Piroliza transformă deșeurile organice prin descompunere termică în lipsa aerului în materii ce se pot valorifica energetic din cauza continutului caloric ridicat sau datorită volumului mic al cantității depozitate.
Coincinerarea valorifică energetic anumite deșeuri în industrie (de exemplu anvelopele uzate și combustibilii alternativi sunt folosiți în cuptoarele de ciment).
Categorii de deșeuri ce pot fi tratate termic:
Deșeurile municipale,
Nămolurile orășenești,
Deșeurile industriale periculoase și nepericuloase.
Incinerarea deșeurilor
Tratarea termică prin incinerare se poate aplica deșeurilor municipale dar și fracției de deșeuri reziduale. Un procent semnificativ din deșeurile municipale este reprezentat de deșeurile biodegradabile care ard mai greu și trebuiesc combimate cu combustibili, crescând astfel costul incinerării pe tona de deșeuri municipale. Deșeurile reziduale reprezintă deșeurile rămase după sortarea și reciclarea deșeurilor reciclabile și nu mai pot fi reciclate material, astfel este indicată incinerarea acestora. Incineratoarele pot accepta însă orice tipuri de deșeuri cu unele modificări. Pentru incinerarea deșeurilor periculoase este necesară o temperatură de incinerare mult mai mare decât în cazul incinerării deșeurilor nepericuloase.
Etapele incinerării deșeurilor:
Recepția deșeurilor,
Depozitarea temporară,
Pretratarea,
Încărcarea în incinerator,
Eliminarea și tratarea cenușei reziduale,
Tratarea și valorificarea emisiilor.
Figura 1.5 Schema de funcționare a unui incinerator[17]
La recepționarea deșeurilor se face mai întâi o cântărire a deșeurilor livrate, după care sunt descărcate în zone diferite în funcție de tipul deșeurilor sau daca necesită o pretratarea înainte de incinerare. La recepția unor deșeuri noi este necesară realizarea de teste de laborator pentru determinarea: puterii calorice, punctului de aprindere, conținut de metale grele clor și sulf, și altele.
Zona de recepție a deșeurilor trebuie sa asigure descărcarea oricărui tip de vehicul de transport si colectare a deșeurilor și trebuie să fie prevăzută cu toate accesoriile necesare descărcării oricarui tip de deșeu destinat incinerării fie ca este solid , semilichid sau lichid.
Pentru deșeurile livrate trebuie să existe o zonă de stocare temporară, de obicei un buncăr, care are rolul de zonă tampon în cazul discontinuității livrărilor de deșeuri pentru a putea fi alimentat continuu incineratorul. Tot aici deșeurile pot fi sortate, omogenizate și/sau pretratate. Deșeurile incinerabile de dimensiuni mari trebuiesc mărunțite, prevenindu-se astfel blocarea pâlniei de alimentare a incineratorului și obținându-se astfel o depozitare în buncăr și o incinerare mai eficiente.
Presiunea aerului în hala de recepție și în buncăr trebuie sa fie mai mică decât în zonele învecinate astfel împiedicându-se poluarea cu praf a vecinatăților. Aerul aspirat de sistemul ventilație trebuie incinerat sau filtrat.
Pâlnia și puțul de umplere asigură încărcarea instalației de alimentare. Puțul de umplere este dotat cu o clapetă de închidere pentru a împiedica aprinderea deșeurilor de la flăcările din camera de incinerare. Pâlnia și puțul de umplere trebuie să reziste presiunii mecanice dezvoltate de cantitatea de deșeuri transportate și presiunii termice transferate dinspre camera de incinerare.
Figura 1.6 Pâlnie si puț de alimentare a camere de incinerare cu deșeuri[17]
Incinerarea deșeurilor se realizează în instalații de ardere cu grătar sau în instalații cu cuptor rotativ.
Incinerarea în instalațiile cu grătar
Cuptorul de incinerare cu grătar are la bază un grătar de ardere orizontal sau ușor înclinat. Barele grătarului sunt mobile pentru a deplasa deșeurile prin cuptor și pentru a realiza o ardere completa a acestora. Racirea barelor gratarului de ardere se poate realiza cu apa sau aer. Cuptorul cu grătar are cinci zone de combustie (Figura 1.7), de aici rezultând și cele cinci faze ale incinerării.
Fazele incinerării:
Uscarea se face în partea superioara a grătarului prin încălzirea deșeurilor până la 100˚C,
Degazarea se face în continuare la peste 250˚C și la presiune scăzută pentru evaporarea materiilor volatile,
Arderea completă: în această fază se atinge temperatura de arderea completă a deșeurilor,
Gazarea se face la 1000˚C în partea superioară a camerei de incinerare, și aici se oxidează cea mai mare parte a deșeurilor.
Post-combustia asigură minimizarea gazelor reziduale neincinerate și a CO prin adăugarea de aer. Această fază are minim două secunde și se ating 850˚C pentru incinerarea completă.
Figura 1.7 Schema incineratorului cu grătar[17]
"Pentru pornirea instalației este necesară preincălzirea spațiului de ardere. În acest scop sunt instalate arzatoare ce functioneaza cu gaz, ulei, praf de carbune sau orice alt tip de combustibil, ce au rolul de a preîncălzi camera de ardere și de a întreține flacăra în cazul unei compoziții mai dificile a deșeurilor. Când camera de ardere a atins temperatura corespunzatoare, atunci deșeurile pot fi aprinse cu ajutorul arzătoarelor de aprindere, instalate în camera de ardere.
Alimentarea cu aer se face atat prin barele grătarului de jos în sus (alimentarea primară), cât și cu ajutorul unor dispozitive suplimentare prevăzute în camera de ardere (alimentarea secundară). Masurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de incinerare în timp și spațiu. Deoarece compoziția deșeurilor varaiază în limite largi și amestecarea inainte de incinerare nu asigură omogenizarea totală a deșeurilor, mișcarea grătarelor și măsurarea aerului de combustie sunt mereu adaptate la situația de funcționare a cuptorului.” [17]
Incinerarea în instalațiile cu cuptor rotativ
Cuptorul rotativ este folosit în industria de producere a cimetului și incinerarea deșeurilor. Temperatura atinsă la incinerarea în cuptorul rotativ este mult mai mare decât cea atinsă în incineratoarele cu grătar.
Figura 1.8 Schema unui cuptor rotativ
Tipul instalației de alimentare sau folosirea deșeurilor voluminoase presupune marunțirea acestora inainte de incinerare pentru a obține o ardere totală a deșeurilor.
Prin miscarea de rotire și datorită inclinației incineratorului deșeurile sunt deplasate de-a lungul cuptorului. La temperaturi de 1150°C cenușa este aglomerată iar la temperaturi peste 1300°C cenușa se vitrifică. Cenușa se poate reintroduce în cuptor pentru vitrificare.
Cenușa reziduală are următorul conținut:
Materiale neincinerate 3-5%,
Metale feroase si neferoase 7-10%,
Granule mari 5-7%,
Granule mici 80-83%.
Cenușa este eliminată din incinerator gravitațional și este racită cu ajutorul unor sisteme cu apă.
Cenușa reziduală poate fi tratată prin următoarele metode:
Îmbătrânirea cenușei,
Separarea materialului fin,
Vitrificare.
Cenușa reziduală poate fi folosită în construcții camaterial de umplutură la drumuri, baraje sau pereții clădirilor.
Instalațiile recuperatoare de căldură furnizează aburul sau apa caldă pentru diferite procese tehnologice, încălzire, ventilație, climatizare sau pentru consumatorii urbani.
Fumul produs de procesul de incinerare al deșeurilor trebuie răcit de la 1000-1200°C până la 200-300°C pentru a putea fi purificat. Într-o primă etapă se elimină praful ca mai apoi să fie îndepărtate impuritățile gazoase. Este necesar să fie folosite sisteme de monitorizare a arderii, producerii de abur și a epurării gazelor reziduale pentru prevenirea situațiilor periculoase în procesul incinerării.
Pentru producerea energiei din incinerarea deșeurilor în instalații moderne de incinerare a deșeurilor trebuie avute în vedere următoarele valori:
puterea calorifică scăzută a deșeurilor: 9-10MJ/kg,
randamentul de producer a aburului: 65-75%,
producerea de abur pe cantitatea de deșeuri: 1.9-2.4 tone,
producerea de electricitate pe tona de deșeuri 350-400kWh.
Instalațiile mari de incinerare pot produce abur de calitate la 400°C și 40 de bari, iar cele cu dimensiuni maimici pot produce abur de 200°C și 20 bari ce poate fi folosit la încălzire.
Piroliza și gazarea deșeurilor
Tratarea deșeurilor prin piroliză are următoarele avantaje:
Folosirea unor cantitți mici de deșeuri de până la 10 tone pe oră,
Recuperarea energiei și materiei prime,
Produsele valorificabile energetic pot fi ușor stocate,
Flexibilitatea față de variabilitatea deșeurilor,
Impactul scăzut asupra mediului.
Într-o incinerare standard uscarea, degazarea, gazarea și incinerarea au loc într-o singură cameră, pe când la piroliză aceste etape pot fi executate în camere separate,astfel degazarea și gazarea devin procedeede sine stătătoare de tratare a deșeurilor. Piroliza este avantajoasă în combinație cu incinerarea la temperaturi înalte, folosind gazele pirolitice în a doua etapă de incinerare și vitrificare a coxului pirolitic.
În umra pirolizei deșeurilor pot apărea următoarele produse:
Combustibil,
Asfalt,
Ulei,
Gaze de ardere,
Apa de condens cu impurități,
Cocs,
Sticlă,
Nisip,
Metale.
Gazarea transformă la temperaturi înalte materiilor cu conținut de carbon în combustibil gazos. Prin incinerarea parțială a deșeurilor la 800-1100°C se obține energia necesară procesului de gazare. Gazul obținut are valoare calorică scăzută și trebuie valorificat într-o cameră de ardere ulterioară pentru a se valorifica și căldura. Față de piroliză gazul obținut are o valoarea calorifică mai slabă dar volumul este mult mai mare.
Coincinerarea deșeurilor
Deșeurile și combustibilii produși din acestea pot fi folosite ca surse de energie în centrale electrice, fabrici de ciment sau oțelării. Folosirea deșeurilor în procese de ardere industrială se numește coincinerare.
Coincinerarea prezintă următoarele avantaje:
Reducerea volumului și cantității de deșeuri depozitate,
Valorificarea energetică a deșeurilor reziduale,
Conservarea materiilor prime convenționale pentru producerea energiei.
Centralele electrice se pot adapta să poată folosi deșeurile ca și combustibili alternativi, dar apar limitări rezultate din:
Imposibilitatea de stocare în centralele electriec a deșeurilor,
Necesitatea pretratării deșeurilor înainte de coincinerare,
Depunerea pe pereții cuptorului a deșeurilor.
Folosirea deșeurilor în cuptoare de ciment este însă avantajoasă. Materia primă este uscată și încălzita pînă la 1400°C și în urma reacțiilor chimice se formează clincherul de ciment. Prin folosirea deșeurilor în procesul de fabricare a clincherului cenușa rezultată este încorporată în clincher împreună cu alte materiale.
Producerea clincherului de ciment are loc, de obicei, în cuptoare rotative, prin procedeul uscat cu schimbător de căldura în trepte (cu cicloane). Producția de clincher poate fi realizată, în anumite cazuri, folosind procedeul umed sau semiumed. Indiferent de metoda de fabricare, obținerea clincherului este, de fapt, un proces de conversie în care materialele introduse în proces (combustibili și materii prime) sunt consumate sau integrate în produsul final.
Combustibilii convenționali (cărbune/cocs de petrol, păcura sau gaz metan) sau materiile prime convenționale (calcar, argilă, marnă, loess, bentonită) utilizate tradițional în procesul de fabricare a cimentului se pot înlocui parțial cu deșeuri cu o compoziție corespunzătoare cerințelor procesului tehnologic, cerințelor calitative și de protecție a mediului.
În cazul procesului de fabricație a cimentului pe procedeu uscat, cu schimbător de caldură în trepte cu/și fără precalcinator deșeurile sunt introduse prin următoarele puncte de alimentare (Figura 1.9):
arzător principal,
camera ascendentă (la capul rece al cuptorului rotativ),
precalcinator, dacă cuptorul este prevăzut cu acest echipament.
În cazul procesului de fabricație a cimentului pe procedeu umed, deșeurile pot fi introduse fie în arzătorul principal, fie la mijlocul cuptorului (în zona de calcinare Figura 1.10).
Punctele de alimentare menționate anterior sunt aplicabile în cazul coincinerării deșeurilor cu putere calorifică relativ ridicată care, în principal sunt valorificate prin recuperarea valorii lor energetice. Există și tipuri de deșeuri, care au o putere calorifică relativ scăzută, dar datorită faptului că au un conținut mineralogic similar cu al materiilor prime convenționale, pot fi valorificate prin recuperarea atât a valorii lor energetice cât și a celei materiale.
În cazul procesului de fabricație a cimentului pe procedeu uscat, aceste deșeuri pot fi alimentate atât în camera ascendentă (capul rece al cuptorului), în precalcinator sau în moara de făină (materii prime). Ultimul punct de alimentare poate fi folosit în cazul în care conținutul organic al deșeurilor alimentate este mai mic de 5%.
Lista deșeurilor generate în Romania care pot fi coincinerate cu impact nesemnificativ asupra mediului este atașată în ANEXA B.
Următoarele categorii de deșeuri nu sunt adecvate coincinerării în fabricile de ciment:
deșeuri explozive,
deșeuri radioactive,
deșeuri spitalicești infecțioase,
deșeuri purtătoare de germeni patogeni,
deșeuri menajere/municipale nesortate,
baterii întregi,
deșeuri de echipamente electrice și electronice nedezmembrate.
Figura 1.9 Puncte de alimetare a deșeurilor în prcesul uscat de fabricație a cimetului
Figura 1.10 Puncte de alimetare a deșeurilor în prcesul umed de fabricație a cimetului
Uscarea deșeurilor
Procesul de uscare a deșeurilor se axează cel mai mult pe uscarea nămolurilor. Dacă nămolul este mirositor se folosește o metodă indirectă de uscare(uscarea cu pat fluidizant cu recirculare a vaporilor). Astfel apa transformată în aburi este condensată si astfel mirosurile sunt in mare parte evitate. La uscarea cu transmitere, mediile de uscare(gaze reziduale, aburi sau aer cald) intră în contact direct cu nămolul și preiau apa care se evaporă din avesta. La sistemele închise cu aburi supraincălziți, un condensator condensează aburul in exces. La sistemele deschise, gazele reziduale fierbinți ies din uscător împreună cu aburul.
Pentru uscarea cu contact se folosesc următoarele tehnologii:
Uscător cu peliculă,
Uscător cu disc,
Uscător cu pat fluidizant.
Pentru uscare cu transmitere se folosesc următoarele tehnologii:
Uscător cu cilindru rotativ,
Uscător cu suspensii,
Uscător cu etaje,
Uscător cu bandă.
Figura 1.11 Uscare cu transmitere [17] Figura 1.12 Uscare cu contact[17]
La uscarea nămolului din stațiile de epurare rezultă și substanțe volatile ce pot fi dezodorizate prin coincinerare. Uscatoarele au rolul de a reduce umiditatea din nămolul orășenesc, pentru a-l valorifica în agricultură ca îngrașământ, sau pentru valorificarea energetică a acestuia în cuptoare de ciment, incineratoare sau centrale termo-electrice.
Figura 1.13 Schema uscătorului cu cilindru rotativ [17]
Figura 1.14 Schema uscătorului cu etaje [17]
DEPOZITUL ECOLOGIC DE DEȘEURI NEPERICULOASE ORADEA
LOCALIZARE
Depozitul ecologic de deșeuri nepericuloase din Oradea se află în apropierea rampei de gunoi existente. La vest de amplasament se situează depozitul de steril de la Alumina (SC CEMTRADE SA).
În vecinătatea amplasamentului se găsesc la:
– NE mai multe cariere de pietriș,
– SE calea ferată Oradea- [NUME_REDACTAT],
– SV drumul județean Oradea – Borș,
– NV depozitul de steril de la Alumina (SC CEMTRADE SA).
Figura 2.1 Localizarea depozitului față de orașul Oradea.[7]
Suprafața depozitului este traversată de o linie de înaltă tensiune de 110 kV în direcția NE-SV și o linie electrică de 20 kV paralelă cu drumul județean Oradea- Borș.
Pe suprafața depozitului se mai află o conductă magistrală de gaz metan cu diametrul de 500 mm de mare presiune. În cadrul proiectării s-au respectat condițiile impuse de proprietarii conductelor mai sus amintite. Pe suprafața depozitului alte construcții nu au existat.
Suprafața depozitului este caracterizată de înălțimi situate între 114-117 m. Zona se încadrează din punct de vedere seismic, conform Normativului P 100/1992 în zona "E", având T c = 0,7 și Ks = 0,12;
Presiunea dinamică de bază a vântului la înălțimea de 10 m deasupra terenului, stabilită prin STAS 10101/20/1990 este de Gv = 30 kg/m2.
Greutatea de referință a stratului de zăpadă, conform aceluiași STAS, este de Gz = 90 kg/m2;
Adâncimea de îngheț a terenului, conform STAS 6054/1977, este de 70-80 cm.
Studiul s-a întocmit în condiții de teren fără denivelări, cu condiția ca adâncimea de fundare să depășească cu maxim 20 cm adâncimea de îngheț și cu valoarea presiunii convenționale a terenului de 2,5 kg/cm2.
SUPRAFAȚA ȘI VOLUMUL DE DEPOZITARE
Volumul depozitului se poate calcula după formula de calcul al volumului unui trunchi de piramidă:
(2.1)
V = volumul util, H = 20 m, S = suprafața totală a depozitului 227.000 m2,Taluz 1:2 => s = suprafața superioară a depozitului = 153.600m2
=> V=3.782.164m3
Depozitul proiectat este compus din 6 celule. Având în vedere că, din cauza problemelor care s-ar ivi în jurul evacuării levigatului, nu se pot forma celule mai lungi de 200 m, (în caz contrar curățirea sistemului de drenaj nu este eficientă) suprafața depozitului a fost despărțită de-a lungul axei sale longitudinale în două părți egale.
Baza depozitului
Pe suprafața proiectată s-a efectuat îndepărtarea stratului vegetal în grosime de 30 cm, care s-a depozitat întru-n loc corespunzător, sub forma unei prisme cu formă geometrică regulată și care se va utiliza la lucrările de recultivare.După îndepărtarea humusului (a stratului vegetal) s-a realizat profilul proiectat al radierului depozitului. Aceasta s-a efectuat prin metoda compensării terasamentelor (săpături/umpluturi). Gradul de compactare al umpluturilor s-a realizat la un coeficient de Cc ≥95%. Materialul rezultat din săpătură s-a folosit pentru realizarea umpluturilor. Realizarea radierului depozitului s-a făcut cu o pantă de 1,5% perpendicular pe axa longitudinală și cu o înclinație transversală de 3% – acesta în vederea asigurării eficacității sistemului de evacuare al levigatului.
Digul de sprijinire depozitului
Construcția digului de sprijinire a depozitului s-a executat de asemenea din pământul rezultat din săpături. Suprafața proiectată a depozitului este îndiguită astfel pe toate cele patru laturi ale sale.
Panta interioară a taluzului este de 1:2,5, iar cea exterioară de 1:1,5. Lățimea coronamentului digului de sprijinire este de 2 m. În corpul digului de sprijinire s-au amplasat: conducta principală de colectare a levigatului, inclusiv căminele aferente, conductele de refulare ale levigatului, șanțul de ancorare a materialelor geosintetice și conducta principală de colectare a biogazului produs în corpul depozitului.
Partea exterioară (liberă) a digului de sprijinire a fost realizată prin acoperirea ei cu un strat de humus (strat vegetal) de 10 cm grosime și sădire cu iarbă. Stratul fertil necesar a fost asigurat din depozitul de humus.
Figura 2.2 Secțiune prin digul de protecție în dreptul căminelor.
Protecția tehnică a depozitului
Protecția tehnică a depozitului de deșeuri s-a facut pe radierul compactat și verificat, realizat la pantele longitudinale si transversale proiectate. Protecția tehnică corespunde tuturor cerințelor și normelor naționale și ale [NUME_REDACTAT].
Protecția tehnică a radierului s-a realizat în următoarea succesiune a straturilor:
geotextilie 200 g/m2, protecție contra colmatării,
50 cm pietriș sortat 16/32 strat de drenaj de suprafață
geotextilie 1200 g/m2 pentru protecție mecanică,
geomembrană HDPE 2,5 mm grosime
sistem monitoring geoelectric,
plapumă de bentonită (Bentofix), cu permeabilitatea k≤ 5×10-11 m/s.
50 cm izolație naturală minerală (argilă). (k≤ 10-8 m/s).
Ordinea straturilor sistemului de izolare al taluzului interior al digului de sprijinire este următoarea:
30 cm dig de sparare tronsoane din pietriș sort 16/32,
50 cm pietriș sort 16/32,
1200g/m2 geotextil de protecție,
Geomembrană HDPE 2,5mm,
Sietem geoelectric de monitorizare,
Plapumă betonitică, Betonfix,
50 cm izolație naturală minerală (argilă). (k≤ 10-8 m/s),
Radier.
Figura 2.3 Izolarea taluzului interior a digului de sprijinire
Figura 2.4 Umplutura de sprijinire a depozitului
Izolația naturală minerală
Protecția radierului depozitului a fost realizată din argilă nămoloasă care posedă următoarele caracteristici geotehnice:
Tabelul 2.1 Cracteristicile argilei folosite la izolația naturală minerală
Materialele utilizate pentru izolația minerală, au avut după compactare, valoarea coeficientului de impermeabilitate de k ≤ 10-9 m/s. Izolația minerală obținută din materiale naturale s-a realizeazt în 2 straturi a câte 25 cm grosime fiecare.
Pentru asigurarea cerințelor de izolare conform [NUME_REDACTAT] Apelor si [NUME_REDACTAT] pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor 757/2004 s-a aplicat un strat de geocompozit bentonitic cu următoarele caracteristici:
Geotextil PP (polipropilenă) superior
Greutate specifică: 300 g/m2
Strat bentonită sodică
Greutate specifică: 4200 g/m2
Geotextil PP (polipropilenă) suport
Tabelul 2.2 Caracteristicile geotextilului suport din polipropilenă
Geomembrană HDPE
Geomembrana HDPE are o grosime de 2,5mm si s-a aplicat pe stratul de izolație minerală.
Tabelul 2.3 Caracteristicile foliei HDPE utilizate:[3]
Așezarea pe stratul de izolație minerală a geomembranei HDPE a fost facută în timpul cel mai scurt în vederea evitării uscării sau erodării stratului de izolație minerală.
Așezarea geomembranei HDPE s-a realizeazt prin îmbinare suprapusă, și se fixează în șanțul de ancorare realizat în mod special în coroamentul digului de sprijinire.
Sudarea geomembranelor suprapuse se face prin cusătură dublă, utilizându-se tehnologia de sudare IC la temperaturi înalte. Canalul rezultat între cusăturile duble servește la verificarea calității cusăturilor de sudură prin probe de presiune. Lucrările de sudare pentru îmbinarea geomembranei HDPE s-au făcut numai la temperaturi de peste +5˚C.
Figura 2.5 Sudarea geomembranei HDPE
Sistemul de monitorizare geoelectric
Se poate întâmpla ca geomembrana HDPE să se deterioreze chiar și în cazul unei execuții foarte atente. Punctul critic al execuției depozitului este execuția stratului de drenaj a levigatului. Majoritatea deteriorărilor izolației se produc în această fază a realizării depozitului de deșeuri. De aceea este necesară verificarea calității izolației sintetice executate. Acest lucru se realizează prin măsurători geoelectrice.
Sistemul de monitorizare geoelectric se compune din:
sondele de percepție a variațiilor de conductivitate a solului;
tablourile de conexiuni (boxe);
rețeaua de conductori electrici care leagă sondele la tablourile de conexiuni;
softurile de înregistrare și interpretare a măsurătorilor efectuate.
În stratul de izolație minerală se măsoară rezistența specifică între sonde printr-un câmp electric generat de un curent continuu, ținând cont că rezistența specifică dintre sonde depinde de umiditatea și conținutul de sare al stratului.
Monitorizarea cu ajutorul sistemului geoelectric amplasat în stratul de impermeabilizare a celulei de depozitare, pentru identificarea eventualelor spărturi în geomenbrana HDPE se bazează pe calculul diferenței de potențial electric din masa izolației minerale.
Prin intermediul anomaliilor observate în câmpul electric au fost identificate cu o precizie de ordinul centimetrilor deteriorările geomembranei HDPE, apărute în cursul construcției depozitului. Reparațiile au avut loc conform normativelor în vigoare și măsurătorile au fopst repetate pentru verificare după realizarea reparațiilor. Reparația defecțiunilor s-a realizat prin metoda sudurii prin extrudare cu același material HDPE, în urma căreia s-a întocmit un proces verbal de constatare.
Figura 2.6 Spărtură în folia de izolare HDPE a radierului depozitului, identificată cu ajutorul sistemului de monitorizare geoelectic
Figura 2.7 Reprezentarea izoliniilor electrice cu ajutorul sistemului de monitorizare geoelectric la radierul depozitului de deșeuri.
Continuitatea liniilor reflectă integritatea izolației depozitului și a bazinului de levigat.
Geotextil pentru protecția mecanică
Pentru protecția mecanică a geomembranei HDPEîn etapele de construcție și exploatare s-a folosit un strat de geotextil din polipropilenă cu densitatea de 1200 g/m2, care a fost asezat direct peste geomembrana HDPE. Suprapunerea fâșiilor a fost realizată prin încalzire cu flacară de gaz pe o lățime de 15 cm.
Tabelul 2.4 Caracteristicile geotextilului uitilizat pentru protecția mecanică
Protecția stratului de drenaj de suprafață impotriva colmatării
Pentru protecția stratului de drenaj de suprafață s-a așezat un geotextil de poliropilenă cu o densitate de 200g/m2.
Tabelul 2.5 Caracteristicile geotextilului folosit la protecția stratului de drenaj de suprafață
Suprafața exterioară a depozitului
Înălțimea maximă a depozitului este de 20 m calculat de la nivelul actual al terenului. Recultivarea platoului și amenajarea definitivă a peisajului va avea loc după atingerea înălțimii maxime. Recultivarea platoului se va face după stratificația prezentată mai jos:
40 cm strat vegetal (humus) sădit cu iarbă,
60 cm strat sol,
Geocompozit drenant,
Strat de argilă 2×0,25 m (sau geomembrană HDPE de 2mm),
Protecție geotextil 600g/m2,
50 cm pietriș sort 16/32,
Strat susținere și uniformizare 50 cm,
Deșeu selectat 1m,
Deșeuri existente.
Volumul deșeurilor nepericuloase necesare a se elimina prin depozitare în județul Bihor în perioada 2005-2025
În urma analizării datelor oficiale, în Romania potențialul de generare a deșeurilor municipale (raportat la numărul de locuitori din mediul urban și din mediul rural) a avut o valoare medie în 2005 de 293kg/locuitor/an(0,8kg/locuitor/zi). Comparativ cu alte țări din [NUME_REDACTAT] în Romania avem valori cu 66% mai mari.
Pentru estimarea volumului de deșeuri s-au luat în considerare următoarele:
Tabelul 2.6 Distribuția populației pe tipuri de localități în 2005
Tabelul 2.7 Cantități de deșeuri menajere estimate pentru 2005
Tabelul 2.8 Cantități de deșeuri municipale estimate pentru 2005
Tabelul 2.9 Deșeuri generate la Aleșd și în zona apropiată
Tabelul 2.10 Deșeuri generate la Ștei și în zona apropiată
Tabelul 2.11 Deșeuri generate la Salonta și în zona apropiată
Tabelul 2.12 Deșeuri generate la Săcuieni și în zona apropiată
Tabelul 2.13 Deșeuri generate la Beiuș și în zona apropiată
Tabelul 2.14 Deșeuri generate la Marghita și în zona apropiată
Tabelul 2.15 Deșeuri generate la Oradea și în zona metropolitană
În urma calculelor și analizei cantităților de deșeuri generate, și considerând termenele de închidere a de pozitelor neconforme din Tabelul 2.14 am simulat două variante cu privire la colectarea, depozitarea și reciclarea deșeurilor din județul bihor și o estimare a potențialului energetic al gazului de depozit recuperabil din depozitul de deșeuri nepericuloase din Oradea.
Tabelul 2.16 Termene de închidere a depozitelor de deșeuri neconforme din județul [NUME_REDACTAT] nr. 1
Este varianta optimistă în care toate localitățile județului Bihor vor beneficia de servicii de salubrizare. În această variantă depozitele de dețeuri neconforme din Bihor ar fi închise în anul 2008, corelat cu realizarea și punerea în funcțiune a stațiilor de transfer aferente regiunilor județului conform lucrării elaborate de [NUME_REDACTAT] Bihor intitulată Strategia privind: Managementul integrat al deșeurilor municipale și asimilabile din județul Bihor.
Varianta nr. 2
Este varianta pesimistă în care toate localitățile județului Bihor vor beneficia de servicii de salubrizare dar depozitele de deșeuri neconforme din județul Bihor ar fi închise doar la termenul maxim permis prin HG 349/2005 conform tabelului 2.14 de mai sus.
Astfel cantitatea generată și colectată de deșeuri din județul Bihor va fi conform tabelelor 2.14 si 2.15 (cifrele marcate în culoarea roșie reprezintă cantitățile de deșeuri destinate eliminării la depozitul de deșeuri nepericuloase Oradea).
Conform tabelului 2.13 cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase destinate spre eliminare, generate la Oradea și zona metropolitană ajunge la procentul de 6,3% din cantitatea totală de deșeuri nepericuloase generate pe aceeași zonă.
Astfel luând în calcul datele scenariului optimist cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate pe perioada 2005-2025 la Oradea și zona metropolitană este conform tabelului 2.15.
Tabelul 2.17 Cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate la Oradea și Zona metropolitană pe perioada 2005-2025
Deșeurile industriale nepericuloase generate la Oradea și zona metropolitană au fost reprezentate în tabelele din variantele 1 și 2 ca și parte componentă a deșeurilor nepericuloase colectate de pe aria Oradiei și a zonei metropolitane.
Pentru a estima cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate din județul Bihor am luat în calcul procentul industriei în funcție de distribuția ei în județ. Astfel industria din județul Bihor se împarte în procente conform tabelului 2.16.
Tabelul 2.18 Localizarea industriei din județul [NUME_REDACTAT] 2.19 Varianta nr.1(optimistă) privind generarea deșeurilor în județul [NUME_REDACTAT] 2.20 Varianta nr.2(pesimistă) privind generarea deșeurilor în județul [NUME_REDACTAT] estimare s-a calculat cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate în zona rurală în județul Bihor pe perioada 2005-2025.
Tabelul 2.21 Cantitatea de deșeuri industriale nepericuloase generate în zona rurală a județul BIHOR pe perioada 2005-2025
Pentru a calcula cantitatea totală de deșeuri ce se va depozita la [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] administrat de societatea comercială ECO BIHOR SRL am adăugat cantitatea de deșeuri nepericuloase provenite din industrie din zona rurală a județului Bihor la cantitatea de deșeuri prezentată în varianta nr.1(optimistă).
Tabelul 2.22 Cantitatea totală de deșeuri ce se va depozita la [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și capacitatea maximă a depozitului
Din tabelul 2.17 se poate trage următoarea concluzie: capacitatea de depozitare a deșeurilor pe perioada 2005-2025 la depozitul ECO BIHOR Oradea este mai mare decât cantitatea de deșeuri nepericuloase estimate a se depozita la [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Județean generate în [NUME_REDACTAT].
ESTIMAREA CANTITĂȚILOR DE APĂ NECESARĂ ȘI GESTIONAREA APELOR UZATE.
Apa potabilă
Alimentarea cu apă potabilă a Depozitului ecologic de deșeuri – Oradea, s-a realizat prin racordarea la rețeaua de apă potabilă a municipiului Oradea. Conducta de apă potabilă se află la distanța de 600 m de la Depozitul ecologic de deșeuri Oradea.
Conducta de aducțiune folosită este din polietilenă tip HDPE cu DN 125 și PN 10.
Necesarul de apă socială se stabilește în funcție de numărul de angajați care lucrează în cadrul depozitului.
Tabelul 2.23 Necesarul de apă potabilă
Apa pentru procesele tehnologice
Tabelul 2.24 Necesarul de apă pentru procesele tehnologice
Apa pentru hidranți
În incinta depozitului de deșeuri nepericuloase Oradea există 4 hidranți de perete(trei în hala de sortare, unul în cabina de sortare). Hidranții sunt dotați cu un furtun C/52 de 20m lungime și ștuț tip C.
Tabelul 2.25 Necesarul de apă pentru hidranți
Pentru protecția clădirilor de pe o suprafață de 2.502,8 m2 este obligatoriu de a asigura un debit de apă de 3.000 l/min timp de 2 ore.
Cantitatea de apă necesară protecției clădirilor se asigură dintr-un bazin de 800 m3.
Umplerea bazinului se realizează de la rețeaua de apă potabilă a municipiului Oradea.
Figura 2.8 Bazin de 800m3 cu apă PSI
Apa uzată
Apele uzate provenite din clădirea socială sunt colectate într-un cămin de colectare.
În funcție de apa potabilă consumată, apa uzată se estimează a fi cca. 3 m3 /zi .
Calculând cu 8-10 zile la depozitarea apei uzate, volumul util al căminului este de 30 m3 și este construit din beton armat.
[NUME_REDACTAT] generat de pe suprafața de depozitare a deșeurilor se colectează într-un bazin impermeabilizat cu geomembrana HDPE.
Volumul util al bazinului: 2.500 m3
Bazinul este dotat cu două cămine laterale. Primul servește pentru transvazarea levigatului în bazinul de stocare. În al doilea bazin se află pompa de recircularea a levigatului. (recircularea levigatului a fost permisă doar in primele 6 luni de la operare).
Pompa de recirculare a levigatului are capacitatea de Q =18 l/s = 648 m3/zi (10 ore).
Levigatul provenit din procesul de compostare, prin intermediul unui cămin de colectare, este deversat în bazinul de levigat. Bazinul de colectare levigat este impermeabilizat cu geomembrana HDPE.
Volumul util al bazinului: 3.000 m3
SISTEMUL DE COLECTARE AL APELOR PLUVIALE
Sistemul de colectare al apelor pluviale este proiectat să colecteze atât apele de pe taluzul exterior al digului depozitului de deșeuri cât și de pe suprafața drumurilor uzinale. Sistemul este alcătuit dintr-o rețea de rigole pereate, care captează și dirijează aceste ape la un bazin de desecare cu un volum util de 830 m3, prin intermediul unui cămin de evacuare și a unei conducte subterane din PE – DN 160×9,1.
Rigola de eliminare a apelor pluviale
Sistemul de colectare a apelor pluviale este construit din rigole pavate cu dale de beton de dimensiunea 50x50x8cm. așezate pe un pat de nisip cu grosimea de 10 cm. fixate între ele cu ciment și rostuite cu mortar de ciment. Ele sunt amplasate pe marginea dinspre depozit a drumului de deservire.
Tabelul 2.26 Caracteristicile rigolei de eliminare a apelor pluviale
La intersecția cu drumul de acces 1, s-a realizat un grătar de scurgere în lungime de 10 ml. Gura de scurgere a căminului de evacuare este acoperită cu un grătar din fontă.
Figura 2.9 Rigola de eliminare a apelor pluviale
Figura 2.10 Secțiune transversală a rigolei de eliminare a apelor pluviale
Figura 2.11 Cămin sorb evacuare ape pluviale
Rigola de eliminare a apelor pluviale este așezată/situată pe partea de SE , SV a depozitului de deșeuri, cu deversare în căminul de evacuare ape pluviale. Lungime: 191 m. Pantă de scurgere: 0,30%. Sub rampa de umplere a depozitului de deșeuri s-a amplasat o conductă oțel beton ROCLA 400.
Căminul temporar de evacuare a apelor pluviale
Căminul temporar de evacuare a apelor pluviale captează apele provenite de suprafața celulei de depozitare aflată în construcție și le irijează în conducta de scurgere subterană a apelor pluviale.
Conform proiectului, apele pluviale de aici sunt transportate prin intermediul unei conducte PE DN 160×9,1 către bazinul de desecare. Căminul este pozat prin intermediul unui strat de beton de egalizare de 6 cm, turnat peste un strat de balast compactat în grosime de 15 cm.
Figura 2.12 Secțiune prin cămin și conducta pricipală de scurgere a apelor pluviale
Canalul colector principal transportă apele pluviale din căminul de evacuare spre bazinul de desecare prin căminele de curățire.
Tabelul 2.27 Caracteristicile canalului colector principal al apelor pluviale
De-a lungul canalului au fost amplasate 3 cămine de curățare DN 315.(Figura 2.8)
Figura 2.13 Cămin de curațare DN 315
Conducta principală subterană de scurgere a apelor pluviale se lansează pe un pat de nisip de 10 cm grosime, conform proiectului. În compoziția patului de nisip nu se permit componente mai mari de 20 mm. Patul de nisip a fost compactat la valoarea unui coeficient de compactare de Cc89%. După lansare, conducta se acopera cu un strat de nisip de 10 cm. Stratul de acoperire din nisip a fost compactat la valoarea de Cc89%.
Deasupra conductei tasarea s-a realizat manual. Umplerea șanțului cu pământ s-a realizat în straturi de max. 30 cm din materiale locale compactate la (Cc90%).
Bazinul de desecare al apelor pluviale
Apa colectată de pe suprafața neutilizată a deponiei este eliminată printr-un sistem de rigole impermeabilizate din afara taluzului. Cu ajutorul acestor șanțuri apa ajunge în bazinul de desecare amplasat în apropierea depozitului. Acesta are un volum de util 830 m3. Bazinul are un caracter temporar. Volumul util 830 m3, taluz 1:2. În jurul bazinului s-a montat un lanț de protecție la o înălțime de 80 cm. Lanțul s-a montat pe țevi de oțel ( 2”) fixate cu beton în sol. Pe măsură ce depozitul se va dezvolta se va realiza un bazin de desecare final în cel mai îndepărtat punct al depozitului care va avea un volum util de: 4.000 m3.
Figura 2.14 Bazin de desecare al apelor pluviale
REȚEAUA DE COLECTARE A LEVIGATULUI DIN DEPOZIT
Sistemul de evacuare levigat are ca sarcină colectarea levigatului produs și evacuarea lui. Colectarea levigatului se face prin stratul de drenaj de suprafață de 50 cm grosime, format din pietriș sortat compus din granule sferice 16/32, sărac în carbonați. Evacuarea levigatului se face prin conductele HDPE 250×22,8 perforate pe treimea superioară pozate în dolii. Acestea intră în căminele de colectare a levigatului trecând pe sub digul de protecție al celulei de depozitare. Traversarea foliei impermeabile HDPE 2,5 mm. se realizează prin intermediul unor gulere din polietilenă sudate prin extrudare. Panta de scurgere a conductelor de drenaj este de 1,5%. Pentru evitarea deteriorării geomembranei, execuția stratului de drenaj de suprafață, pe lângă asigurarea unei protecții mecanice corespunzătoare, s-a realizat cu utilaje ușoare și descărcare frontală. Conductele de drenaj al levigatului, sunt amplasate din 30 în 30 m. (Cotele minime ale doliilor).
Figura 2.15 Traversarea conductei de drenare a levigatului prin geomembrana HDPE prin intermediul gulerului
Conducta de drenaj transportă folosind gravitația levigatul în căminele de colectare levigat. Din aceste cămine, levigatul ajunge tot gravitațional în căminul de ridicare levigat prin conducta principală de colectarea levigatului care leagă între ele toate căminele de colectare. Din căminul de ridicare, levigatul este transvazat în bazinul de stocare prin intermediul unei pompe submersibile. Levigatul din bazinul de stocare levigat va fi pompat în stația de epurare a levigatului de unde rezultă două componente. Permeatul, care ajunge în bazinul de stocare a permeatului și concentratul, care este reinjectat în masa depozitul de deșeuri. Permeatul colectat va fi evacuat într-un emisar, posibil [NUME_REDACTAT].
Elementele sistemului de evacuare și tratare levigat în afara celulei de depozitare sunt următoarele:
cămine de colectare levigat;
canalul principal de colectare levigat;
cămin pentru ridicarea levigatului;
cămin de recirculare sau pompare levigat;
conductă de recirculare pentru levigat;
bazin de colectare levigat;
sistem de epurare levigat;
bazin de stocare permeat.
Conducta de drenaj levigat
Conductele de drenaj a levigatului se racordează la conducta principală de colectare a levigatului prin intermediul unor cămine din polietilenă, protejate de o camașă din beton turnat pe loc.
În timpul construcției depozitului până la depozitarea deșeurilor, apele pluviale au fost dirijate prin cămine și printr-o țeavă intermediară în șanțul de ape pluiviale situat la baza digului de sprijinire. Țeava intermediară a fost demontată din cămin inainte de începerea depozitării deșeurilor. Trecerile în partea exterioară sunt blindate cu flanșe oarbe iar in parte dinspre depozit se montrează un sifon de gaze pentru a impiedica gazele de depozit să se infiltreze din depozit înspre cămin.
Conducta principală pentru colectarea levigatului
Conducta principală pentru colectarea levigatului are un diametru DN 315×17,9 și este confecționată din polietilenă. Conducta se va extinde odată cu extinderea depozitului și capătul din direcția de extindere este blindat cu flanșă oarbă. Panta de scurgere a conductei principale pentru colectarea levigatului este de 0.3%.
Conducta principală pentru colectarea levigatului se racordează la căminul de ridicare a levigatului din partea sudică depozitului de deșeuri.
Lățimea șanțului este de minim 80 cm. La realizarea șanțului s-au sprijinit malurile acestuia conform legislației în vigoare. La baza șanțului s-a aplicat un pat de nisip de 10 cm conform proiectului. În compoziția patului de nisip nu se permit componente mai mari de 20 mm. Patul de nisip s-a compactat la valoarea de Cc≥89%.
Deasupra conductei s-a așezat un strat de nisip de minim 15 cm. Nici în compoziția patului de nisip superior nu se permit componente mai mari de 20 mm. Patul de nisip a fost compactat la valoarea de Cc≥89%. În dreptul conductei tasarea s-a realizat manual.
Umplerea șanțului cu pământ s-a realizat în straturi de maxim 30 cm din materiale locale și s-a compactat (Cc≥90%).
Conducta de colectare principală s-a așezat în șanțul descris anterior cu o pantă de 0,3%. Conductele au fost sudate cap la cap, înainte de a fi așezate în șanț. Proba de presiune a conductelor s-a realizat la o presiune de 2 bari.
Căminele de colectare a levigatului
Căminele de colectare a levigatului sunt relizate din polietilenă, având pereții de 20mm grosime, și au fost montate pe un strat de beton de 20cm. După efectuarea racordurilor și montarea fitingurilor căminele au fost căptușite cu un strat de 20 cm. de beton simplu. Cota superioară a betonului este -30 cm față de nivelul terenului.
Pe conducta de drenaj DN 250 s-a montat o vană sertar cu îmbinare flanșă/flanșă. Tija de manevră a fost fixată de peretele căminului. Roata de manevră a fost montată la 20 cm sub nivelul capacului căminului. După vana sertar a fost montat sifonul de gaze. Racordurile conductelor la cămin au fost realizate prin sudură extrudată pentru etanșeitate.
Tabelul 2.28 Dimensiunile căminelor de colectare a levigatului
Căminele sunt acoperite de capace din polietilenă de 20mm.
Figura 2.16 Cămin petru colectarea levigatului
Figura 2.17 Căminul pentru colectarea levigatului.
Căminul pentru ridicarea levigatului
Căminul pentru ridicarea levigatului este construit lângă bazinul de colectare a levigatului pe partea estică a acestuia.
Căminul este așezat pe un strat de beton de egalizare de 15cm. grosime și este realizat din inele de beton prefabricate. Imbinările s-au executat conform proiectului. Interiorul căminului a fost impermeabilizat cu o geomembrană HDPE cu grosimea de 2,5 mm. Fundul căminului a fost la fel impermeabilizat ca apoi să se toarne un strat de beton de 25 cm, pe care a fost montată pompa submersibilă.
Racordurile conductelor în cămin au fost executate astfel încât să se realizeze etanșeitatea prin sudare extrudată cu geomembrana HDPE.
Tabelul 2.29 Dimensiunile căminului de ridicare a levigatului
Capacul căminului a fost realizat din beton armat, cu o rezistență la150 kN, dotat cu o gură de vizitare metalică de 90×90 cm. Din căminul de ridicare levigatul este pompat prin intermediul unei conducte PE DN 50×4,6 în bazinul de colectare a levigatului.
Tabelul 2.30 Caraceristicile pompei din căminul de ridicare a levigatului
Bazinul pentru colectarea levigatului
Pentru stocarea temporară a levigatului din depozitul de deșeuri a fost realizat un bazin de colectare cu un volum de 2500m3. Bazinul este realizat în pământ și este impermeabilizat. Panta taluzului bazinului este de 1:2. Radierul și taluzul au fost compactate la vaoarea Cc≥91%.
Stratificația radierului bazinului de colectare a levigatului:
un rand plăci de beton 40/40/6,
30cm de pietriș sortat 16/32,
geotextil pentru protecție mecanică 600g/m2,
geomembrană HDPE 2.5mm,
sistem geoelectric de monitorizare a membranei,
un strat de geocompozit betonitic(Betonfix), cu permeabilitate k≤5×10-11 m/s;
radier compactat Cc≥91%.
Stratificația taluzului:
un rând din plăci de beton la baza taluzului paralel cu planul taluzului 40/40/6 așezat pe un pat de nisip de 10 cm;
geotextil pentru protecție mecanică 600g/m2;
geomembrană HDPE 2,5 mm;
sistem de monitorizare geoelectric a membranei;
un strat de geocompozit bentonitic (Bentofix), cu permeabilitate k≤5×10-11 m/s;
Taluz compactat Cc≥91%.
Materialele geosintetice au fost aplicate conform proiectului, asemănător aplicării lor în interiorul depozitului de deșeuri. Fixarea geomembranelor s-a făcut în șanțurile de ancoraj în partea superioară a bazinului. Conductele de polietilenă la traversarea taluzului bazinului au fost sudate prin extrudare pentru păstrarea impermeabilității geomembranei HDPE.
Figura 2.18 Schema bazinului pentru colectarea levigatului
Căminul pentru recircularea levigatului
Căminul a fost așezat pe un strat de beton de 15cm. grosime și este realizat din inele de beton prefabricat ce au fost înbinate. Pe interior căminul a fost impermeabilizat cu o geomembrană HDPE de 2,5mm grosime. Pe fundul căminului impermeabilizat de asemenea, a fost turnat un strat de beton de 25cm. pentru baza pompei submersibile. Racordurile conductelor la cămin au fost realizate astfel încât să se păstreze etanșeitatea prin sudare extrudată cu geomembrana HDPE.
Tabelul 2.31 Dimensiunile căminului de recirculare sau pompare a levigatului.
Capacul căminului a fost realizat din beton armat, cu o rezistență la 150 kN, dotat cu o gură de vizitare metalică de 90×90 cm.
Figura 2.19 Schema căminului de recirculare sau pompare a levigatului
Tabelul 2.32 Caracteristicile căminului de recirculare sau pompare a levigatului
Conducta de recirculare a levigatului
Conducta de aducțiune pornește de la bazinul de colectare a levigatului și este din polietilenă cu diametrul DN 110×10. După punerea în funcțiune a stației de preepurare recircularea levigatului a fost stopată. Șanțul conductei de aducțiune are o adâncime minimă de 100cm și lățimea de 80cm.
STAȚIA DE EPURARE PALL A LEVIGATULUI
Până la realizarea stației de epurare levigatul colectat în bazinul impermeabilizat a fost recirculat în masa deșeurilor. Deoarece legislația românească permite recircularea levigatului doar în primele 6 luni ale operării depozitului, specialiștii PALL pot instala foarte rapid și pune în operare stația de tratare a levigatului. Instalația a fost proiectată pentru o operare semiautomată și constă din următoarele componente:
[NUME_REDACTAT] este instalat într-un container rezistent la intemperii. Acest container este izolat termic, ventilat, încălzit și echipat cu o tavă de oțel inox pentru colectarea scurgerilor în conformitate cu regulile germane ale gestionării apelor.
Figura 2.20 Container stație tratare levigat
Sistemul de control și operare PLC
Sistemul de control si operare PLC, este unitatea de comandă electronică, semi-automată a stației de epurare cu ajutorul căreia s-a automatizat funcționarea stației de epurare. Unitatea de control este proiectată ca una locală. Stația de control folosește un procesor AEG tip A250. De asemenea pot fi conectate alte sisteme periferice.
Sistemul de bazine
Bazin de condiționare PH levigat,
Bazin de stocare acid sulfuric 98%,
Bazin de stocare sodă caustică,
Bazin de condiționare PH permeat,
Bazin dozare cleaner A.
Prefiltrarea levigatului se face printr-un rezervor filtru cu nisip.
Prima treaptă de tratare a levigatului
Prima treaptă de tratare a levigatului are nouă module cu membrane de osmoză inversă conectate în serie. Această treaptă are următoarele componente:
Panoul de control local,
Sistemul de distribuție a curentului de joasă tensiune,
Control procesor,
Panou de control,
Dispozitive de măsura,
Pompa de înaltă presiune,
Secțiunea de module osmoză inversă cu pompa lineară,
Valvele de control a presiunii,
Tancurile de stocare permeat cu pompa de spălare cu permeat,
Tancul de curățare cu pompa de spălare,
Valvele de control pneumatic,
Conducte (material de joasă presiune: PVC, material de înaltă presiune: oțel1.4571)
Sistemul de furnizare a aerului sub presiune,
Sistemul de dozare a agenților de curățare.
Figura 2.26 Treapta 1 (9module) și treapta 2 (2 module) a stației de epurare a levigatului
A doua treaptă de tratare a permeatului
Treapta a doua de tratare a permeatului are două module cu membrane de osmoză inversă conctate în serie. Această treaptă este formată din următoarele componente:
Panou de control local,
Distribuție de joasă tensiune,
Procesor de control,
Instrumente de măsură,
Pompa de înaltă presiune,
Module de osmoză inversă,
Valve de control al presiunii,
Stocarea permeatului cu pompa de clătire cu permeat,
Tanc de curățare cu tanc de clătire,
Valve pneumatice de control,
Țevi (materiale de presiune joasa: PVC; material de presiune înaltă: oțel inox 1.4539)
Sistem de dozare a agenților de curățare.
Anexele stației de epurare a levigatului
Bazinul de stocare permeat are o capacitate de 1000m3 și are umătoarea impermeabilizare:
Radierul bazinului compactat;
Plapumă bentonitică k=10-11;
Folie HDPE 2,5 mm;
Geotextil 1200 g/m2;
Strat filtrant din pietriș sort 15-30;
Placare cu placi de beton 30x30x2 cm;
Sistem de monitorizare geoelectric.
Figura 2.27 Bazin stocare permeat
Puț apă freatică pt apă neclorinată cu scop tehnologic:
Adâncime 8m,
Diametru 11cm,
Debit hidrofor maxim 6m3/h.
Cămin apă tehnologică:
Beton monolit,
Capacitate 2m3,
Adâncime 7m,
Izolat pe interior cu folie HDPE,
Pompă submersibilă 3,5m3/h.
Figura 2.28 Cămin apă tehnologică
Cămin trasvazare pentru concentrat:
Beton monolit,
Capacitate: 2 m3,
Izolat pe interior cu folie HDPE,
Pompa submersibilă: 28 m3/h;
Adâncime 1,5m,
Bazin cu cuva de retenție placat cu gresie antiacidă.
Figura 2.29 Bazin cuvă retenție
Substanțe folosite la operarea stație de epurare:
Cleaner A: recipient de 1m3,
NaOH 50%: recipient plasic 25l;
H2SO4 98%, se încarcă direct în tancul din stația de epurare capacitate 0,5m3; (vezi bazin de stocare acid sulfuric Figura 2.22)
Descrierea procesului tehnologic de epurare
Osmoza inversă și nanofiltrarea sunt metode de filtrare tangentiale, “cross-flow filtration”. În filtrarea membranară, termenul de “cross-flow filtration” semnifică filtrare sub acțiunea presiunii. Apa netratată curge tangențial peste un strat membranar la o viteză mare și filtratul traversează membrana în direcție verticală. În funcție de rata de reținere a membranei, se face distincția între osmoza inversă, nanofiltrare, ultrafiltrare și microfiltrare. Aceste procese utilizează capacitatea individuala de difuzie a componenților dintr-o mixtura fluidă.
În mod normal, componentul cu o greutate moleculară mai mică, spre exemplu apa, trece prima prin stratul activ al membranei. Separarea membranară este un proces fizic, astfel încât componenții care sunt separați nu suferă nici o schimbare termică, chimică sau biologică.
Acest lucru înseamnă că, cel puțin în principiu, componenții mixturii fluide pot fi recuperați. Ca o regulă, osmoza inversă este operată la presiuni ridicate de 10-60bari. Un impediment aici este rezistența mică la presiune a membranelor și modulelor care servesc ca recipiente sub presiune ale membranelor. Mai mult: presiuni mai ridicate conduc la costuri în energie mai mari și la măsuri mai dure de siguranță și tehnice. În instalațiile tehnice presiunea este limitată la 60-80 de bari.
Adițional, soluția PALL oferă o tehnică specială de înaltă presiune până la 150 de bari. Osmoza inversă permite separarea substanțelor mici moleculare și a sărurilor anorganice. Modulul DT și toate sisteme de tratare a levigatului sunt caracterizate prin marea fiabilitate în operare și procesare, flexibilitate ridicată chiar și în cazul schimbărilor de volum, și prin furnizarea unei calități constante a permeatului.
Modulul DT (disc-tube module) este produsul cel mai avansat în tehnologia modulelor cu discuri. Modulul este format dintr-un tub de presiune și discuri hidraulice care sunt fixate împreună pe un ax central. Între fiecare două discuri hidraulice se află o pernă membranară octogonală. Pernele membranare sunt formate din două foi membranare sudate ultrasonic și separate de o țesătură poliesterică (distanțator). Datorita acestui design special, se formează canale deschise între discurile hidraulice și pernele membranare unde se concentrează fluidul primar. Canalele individuale sunt unite prin orificiile din discuri, aranjate într-o configurație radială, astfel incat fluidul primar curge radiar peste “pernele” membranare, alternând de la interior spre exterior.
Prin curgerea radiară dinspre exterior spre interior, permeatul separat de membrane traversează distanțatorul din interiorul pernei membranare spre orificiile centrale. Pe lângă axul central, permeatul este cules spre flanșa inferioară a modulului. Separarea concentratului și a permeatului este realizată cu ajutorul garniturilor circulare dintre discurile hidraulice și pernele membranare.
Întreținerea acestui modul este chiar simplă. După deșurubarea axului central, este posibilă îndepărtarea discurilor hidraulice și a membranelor. Deschiderea și închiderea non-distructivă a modulului permite schimbarea membranelor într-un mod ieftin.
Datorită canalelor de curgere libere între “pernele” membranare și discurile hidraulice, pot fi tratate fără probleme chiar și fluide cu conținut ridicat de solide sau substanțe coloidale. În plus, canalele libere permit o curățare eficientă a modulului deoarece materialele nedorite înlăturate de pe membrane de agenții de curățare pot fi eliminate fără obstacole. Densitatea în vrac este relativ ridicată pentru un sistem modular cu canale libere. Acest lucru permite realizarea unor module compacte și, prin aceasta, un design al instalației foarte compact, ce nu necesită o arie largă de instalare.
Apa de alimentare este distribuită în recipientul de presiune prin orificiul de intrare. Curge printr-un spațiu dintre seria de discuri și recipientul de presiune. La flanșa de capăt apa trece prin 8 canale care-i permite intrarea în camera de sub discul de mai jos. Din această cameră apa trece prin orificii în discul de mai jos care direcționează fluxul peste perna membranară către următorul disc și către orificiul următorului disc.
Pentru a preveni curgerea apei de alimentare din recipientul de presiune sunt folosite 2 garnituri fixate pe flanșa de conectare și flanșa de capăt.
Pe măsură ce apa de alimentare curge peste perna membranară apa pură trece prin membrană și este transportată mai departe către colectorul de permeat. Se previne intrarea alimentării în zona permeatului prin O-ringurile fixate pe discurile hidraulice. Pe măsură ce apa pură este extrasă din apa de alimentare aceasta devine tot mai concentrată în suspensii și solide dizolvate.
Figura 2.30 Fluxul prin modulul DT
Perna membranară PALL este realizată din două discuri din membrane compozite cu un strat intermediar. Membranele sunt realizate din poliamide modificate; materialul stratului intermediar este un poliester. Datorită tehnicii de sudură patentate, materialul membranei nu vine în contact cu nici un alt material (adezivi, etc.). Marginile exterioare ale pernei membranare sunt lipite cu o sudură ultrasonică.
În tratamentul standard a levigatului, sunt folosite două tipuri de membrane: membrane standard pentru treapta de tratare a levigatului și a permeatului și membrane pentru presiune înaltă caracteristica treptei de tratare a concentratului. Adițional, sunt disponibile un număr foarte mare de membrane PALL.
Figura 2.31 Secțiune prin perna membrană PALL
Instalația modulară standard poate trata volume de levigat de la 0.5 m³/h la 15 m³/h. Datorită sistemului modular, volumul care trebuie tratat poate fi crescut oricând. Instalații este echipată cu treapta de permeat (2nd RO stage) pentru a se asigura că cerințele standard sunt îndeplinite chiar și în cazul unor concentrații ridicate de poluanți. Pentru a crește randamentul de permeat (minimizarea volumului de concentrate care trebuie depozitat) este oferită treapta de concentrat cu tehnologie la presiune înaltă de până la 150 bari.
Instalația este proiectată în formă modulară standard; secțiunile individuale sunt instalate pe fundații scheletice separate. Această construcție este realizată din oțel inox pentru a asigura longevitatea sistemului. Instalațiile sunt proiectate în așa fel încât pot fi instalate fie în spații interioare fie instalate în containere (dimensiuni standardizate ISO).
Forma modulara standard permite asamblarea foarte rapidă a unității la locul ales, incluzând testele de acceptare tehnice.
La depozitul de deșeuri, levigatul este în mod tipic pompat dintr-un tanc intermediar într-un tanc de stocare. Ca o regulă, valoarea pH-ului din levigat este ajustată la 6.0 – 6.5 pentru a evita precipitarea necontrolată.
După o prefiltrare grosieră, levigatul primar traversează cartușele filtrante cu o rată de reținere nominală. Presiunea necesara din amonte este generată de o pompa de presiune din amonte.
În sistemele complet automate, spălarea în contracurent opțională este pornită automat la o anumită valoarea a căderii de presiune în filtrul de nisip sau ciclic după un număr de ore (ajustabil) de funcționare. De asemenea, spălarea în contracurent poate fi pornită manual.
Cartușele filtrante sunt întotdeauna instalate în aval ca filtre fine și garantează o protecție optimă pentru treapta de osmoză inversă. Elementele filtrante trebuie să fie schimbate când căderea de presiune a atins o valoare maximă de 2,5 bari. In sistemele complet automate , necesitatea schimbării este indicată pe panoul de control.
După prefiltrare, levigatul este pompat în sistemul de distribuție prin pompa de presiune înaltă la o presiune de intrare de 30 – 65 bar. La capătul sistemului de distribuție este instalată o valvă motorizată de control a presiunii.
Părțile modulare sunt conectate în serie la sistemul de distribuție. Pompele ,,inline,, rezistente la presiuni înalte ale unităților modulare, transferă levigatul prin sistemul de distribuție în modulele DT. Concentratul ce iese din module curge înapoi în sistemul de distribuție. Permeatul poate fi alimentat opțional în treapta de permeat (2nd RO stage).
Alimentarea cu levigat poate fi adaptată într-un mod flexibil, cantitatea putând fi variată. Capacitățile de stocare de la depozitele de deșeuri menajere (lagune sau tancuri) sunt suficiente in mod obișnuit, astfel încât alimentarea cu levigat poate fi proiectată în funcție de producția anuală medie de levigat. Daca este necesar, instalația poate fi operată în mod discontinuu. Oprirea instalației pentru o perioada mai lunga este de asemenea posibila fără nici o problemă.
Pompele liniare furnizează viteza necesară curgerii tangențiale peste “pernele” membranare în interiorul modulelor DT. Eficiența unei pompe liniare este suficientă să alimenteze numeroase module DT conectate în serie într-o unitate.
Permeatul este depozitat în tancul de permeat. În timpul opririlor și înainte de curățarea chimică a membranelor, instalația de osmoză inversă este spălată cu permeat din acest tanc.
În timpul operării, întotdeauna este stocată apă suficientă pentru operațiile de spălare și curățare. Curățarea unei părți ale instalației poate fi de asemenea făcută cu pompa de permeat.
Curățarea ușoară este unul din principalele atuuri în sistemul de filtrare mebranară tangențială. Chiar și cu modulul DT, murdărirea membranelor nu poate fi evitată. Murdărirea anorganică datorită cristalizărilor, este numită “ membrane scaling”, iar murdărirea organică este numită “membrane fouling”. Prin procedee potrivite și prin folosirea unor componente de înaltă calitate în instalație, murdărirea membranelor poate fi evitată într-un mod eficient.
Avantajul principal în modul DT stă în sistemul de canale libere. Apa reziduală traversează canalele cu o înălțime minima de 500 μm. Murdăria poate fi îndepărtată prin agenții de curățire și îndepărtați eficient din modul.
Instalațiile sunt echipate cu un sistem de curățire intern care poate fi activat și condus în mod automat sau manual, în funcție de gradul de automatizare. Curățarea modulului poate fi realizata în trei moduri diferite, în funcție de tipul de murdărie de pe membrane. Agenții de curățare necesare sunt folosiți prin sistemul de dozare proiectat pentru un consum minim.
Acești agenți de curățare, cu ajutorul tehnologiei de proces a instalației, garantează o maximă stabilitate a procesului și minimizează deteriorarea membranelor asigurând longevitatea instalației.
Tabelul 2.33 Agenți de curățire
Permeatul evacuat din stația de epurare provenit din levigatul epurat și dezinfectat în cantitate de maxim 20,00 m3/zi este eliminat în stația de epurare a municipiului Oradea. Parametri permeatului permit eliminarea acesteia în ape curgătoare de suprafață dar deoarece în apropierea depozitului de deșeuri nu se află nici un pârâu în care să se poată elimina s-a ales această soluție de eliminară temporară. O soluție finală ar putea fi cea de construire a unei conducte prin care permeatul să se elimine în râul [NUME_REDACTAT].
Cantitatea de permeat evacuat este diminuată utilizând permeatul la spălătorul de anvelope și dezinfectare, 4,0 m3/zi. Permeatul din spălătorul de anvelope este pompat în bazinul de colectare levigat.
Astfel se diminuează cantitatea de permeat evacuată la 16,00m3/zi.
Permeatul obținut în urma tratării levigatului este monitorizat conform tabelului de mai jos:
Tabelul 2.34 Valori ale componentelor permeatului ce sunt urmărite la eliminare
Un bultein de analiză a levigatului și a permeatului poate fi consultat în ANEXA A.
REȚEAUA DE COLECTARE A GAZULUI DE DEPOZIT
Elementele sistemului de recuperare a gazelor de depozit sunt urătoarele:
Puțuri de captare
Conductele de colectare gaze
Punctele de control gaze
Stație de reglare gaze
Colector principal
Separatorul de apă condens
Casa de compresoare
Container pentru instrumente
Făclie de gaz
Puțuri de captare a gazelor de depozit
Piesa de ramificație inegală T 110/90 a fost asamblată pe conducta de colectare a gazelor de depozit înainte de turnarea corpului din beton prefabricat a fundației. Primul tronson montat în poziție verticală a conductei perforate (conducta de producție) are lungimea de 1,50 m. Puțurile de captare gaze s-au montat pe aceste fundații de beton armat prefabricat. Pozarea fundațiilor s-a realizat pe un pat de nisip pilonat situat deasupra stratului de drenaj acoperit cu geotextilul de 200 g/m2. Pe corpul fundației a fost amplasat un inel de beton Ø100 concentric cu conducta perforată de producție. Spațiul dintre conducta de producție și inelul puțului de captare gaze s-a umplut cu pietriș sortat 16/32.
Urmând nivelul de întotdeauna al depunerii deșeurilor, puțurile de captare gaze trebuiesc ridicate (prelungite vertical) în mod continuu. Acest lucru se realizează cu ajutorul tuburilor de tragere. Paralel cu ridicarea tubului, spațiul inelului trebuie umplut cu pietriș, iar conducta de producție perforată trebuie prelungită. Tubulatura de tragere cu diametrul de Ø1000×10 mm și h=3,0 m OL a fost montată la începerea operării depozitului pe fiecare din puțurile de captare.
Conducta de colectare a gezelor de depozit
Transportul gazelor de depozit produse, de la puțurile de captare și până la stația de reglare gaze se face prin conducte PE 90×8,2 (KPE DK 90×8,2). Panta de montaj a conductei de colectare urmează cea a radierului depozitului.
Figura 2.32 Puț de captare gaz de depozit cu cap de tractare
Conductele de colectare se racordează la stația de reglare gaze situată pe latura N-S a digului de sprijinire.
Stația de reglare gaze
Conductele de colectare gaze se racordează la stațiile de reglare gaze amplasate pe digul de sprijinire. Stația de reglare gaze se realizează din plăci HDPE groase de 12,0 mm. montate pe cadre din profile de oțel. Capacul se execută de asemenea din plăci HDPE cu o rigidizare corespunzătoare.
Conductele de colectare, care intră în stațiile de reglare trebuiesc numerotate identic cu puțurile de captare gaze. Conductele care vin din stația de reglare sunt racordate la o conductă din PE 110/14,6 care este blindată la ambele capete cu flanșe oarbe. Stația de reglare gaze se fixează pe o fundație din beton cu grosimea de 20cm.
Figura 2.33 Stația de reglare gaz de depozit [8]
Cămin de separare a apei din condens
Conductele principale de colectare sunt montate cu pantă înspre separatoarele de apă condens. Aici se colectează apa care se condensează în conducte. Țeava de ventilație a căminului de separare este astfel concepută încât nu trebuiască coborât pentru a lua probe și a controla nivelul de apă. Apa condensată ajunge prin filtre, într-un rezervor din beton izolat cu folie HDPE de protecție. Adâncimea căminului și lungimea separatorului va fi realizată în funcție de efectul de tragere (aspirare), pentru ca apa condensată să nu ajungă în colectorul principal. Înainte de umplerea rezervorului apa condensată se poate evacua printr-un cărucior de tragere, iar levigatul se poate evacua în bazinul de colectare.
[NUME_REDACTAT] gazului de depozit are loc cu ajutorul compresorului care creează vacuum în sistemul de conducte și puțuri de captare. Compresorul a fost montat în casa compresorului la o distanță corespunzătoare de la diferitele obiective de protejat. Capacitatea compresorului este de 2×500 m3/h. Conducta de evacuare până la compresor, este din PE, iar coloana montantă este confecționată din oțel cu racorduri flanșă/flanșă. Conductele principale de colectare, dinaintea compresorului, se reunesc într-o singură conductă principală. Capacitatea sau puterea compresorului este ajustată automat de un controler în funcție de cerințele sistemului de cogenerare. S-a optat pentru montarea a două motoare de compresie în paralel pentru a spori fiabilitatea și disponibilitatea sistemului de vacuum.
[NUME_REDACTAT] de depozit neutilizat trebuie ars. Făclia este amplasată la 10m distanță de la compresor. Arderea gazului de depozit are loc pe o făclie de temperatură ridicată. Capacitatea făcliei, care se va pune în operare, este de 1.000 m3/h. Făclia dispune de o supapă de reținere flacără, o supapă automată de închidere rapidă pentru cazurile când nu este curent, semnalizator de lipsă gaz, instrument de control flacără UV și fitil electric de aprindere. Temperatura de ardere a făcliei este de 1100º C.
Figura 2.34 Făclia de ardere a gazului de depozit [8]
SISTEMUL DE COGENERARE
??????
COMPOSTARE
Reutilizarea deșeurilor biologice și verzi, care se generează în cursul colectării selective a deșeurilor, se realizează prin compostare aerobă (aeriană). Punerea în practică se realizează printr-o tehnologie de aerisire și de acoperire cu membrană (GORE-TEX). Construcția platformei de compostare este corelată cu implementarea colectării selective a deșeurilor din [NUME_REDACTAT].
În procesul de compostare au loc urmatoarele operații:
Cântărirea la intrare a materialului de compostat,
Pregătirea materialului de compostat (mărunțire, amestecare) pe suprafața platformei de compostare amenajată pentru acest scop,
Aranjarea compostului în prisme de max. 3 m înălțime,
Aerisirea prin învârtire a prismelor de compost,
Ciuruirea compostului finit,
Ambalarea și valorificarea compostului finit.
În prima etapă s-a amenajat o platformă din beton sclivisit de 5400m2 pe care, prin utilizarea tehnologiei de aerare, se poate composta o cantitate de 5.000 t/an. Conform calculelor, această cantitate corespunde cantității de materiale de compostat, care se generează în primii 10 ani de activitate a depozitului.
În a doua etapă stația de compostare se va extinde cu o suprafață de 4.500 m2, astfel suprafața totală a stației de compostare va fi de 9.500 m2 care va avea o capacitate de 52.000 m3/an prin tehnologia de acoperire cu membrană.
Sistemul rutier al platformei stației de compostare:
20 cm. beton bazaltic C20/32
20 cm. balast
patul platformei compactat
O parte din suprafața platformei de compostare este destinată procesului de pregatire a compostării (mărunțire, amestecare). Prismele de compostare de 3 metri înălțime se realizează pe o suprafată de 60 x 40 m. Poziționarea acestora trebuie să asigure circulația nestingherită a mașinii de învârtire a compostului.
Levigatul provenit din compost, este deversat în bazinul de levigat compost prin intermediul unui cămin de colectare. Bazinul de colectare levigat compost va fi impermeabilizat cu geomembrana HDPE.
Volumul util al bazinului va fi de: 3.000 m3
Procesul de compostare necesită următoarele utilaje:
Mașină de mărunțire – amestecare,
Mașină de învârtire a prismei de compost,
Ciur rotativ.
Figura 2.35 Mașină de mărunțire
Figura 2.36 Mașină de învârtire a prismei de compost
Figura 2.37 Prismă de compost
Utilajele și materialele de bază necesare pentru tehnologia de compostare se vor amplasa în depozitele de utilaje și materiale de bază.
HALA DE SORTARE A DEȘEURILOR
Scopul stației de sortare a deșeurilor este obținere de materii prime secundare comercializabile, prin acesta urmărindu-se reducerea cantității de deșeuri depozitate.
În cadrul construției stației de sortare a deșeurilor s-au realizat următoarele obiective:
Hală de sortare deșeuri, cu tehnologie de sortare și balotare,
Platforme, drum și spații anexe,
Selectorul de deșeuri a fost amplasat într-o hală închisă de 25x90m. Hala este acoperită și închisă pe toate cele patru laturi. La capătul halei s-a construit un depozit de baloți acoperit cu una din laturi deschisă.
Transportul deșeurilor în hala de sortare și scoaterea materiilor prime secundare generate se realizează prin porți industriale.
Selectorul execută sortarea ulterioară a deșeurilor colectate de la locuitorii și agenții industriali ai zonei, având capacitatea maximă de 35.000 t/an proiectată pe 3 schimburi. Capacitatea se poate reduce prin introducerea regimului de un schimb și două schimburi, de care va fi nevoie în momentul introducerii sistemului de colectare selectivă a deșeurilor.
In hala de sortare lucrează 14-28 persoane/schimb.
Muncitorii, înainte și după încetarea muncii, se schimbă și se spală în vestiarul negru-alb amplasat în hala de sortare.
În apropierea cabinei de sortare sunt înființate încăperi de odihnă și masă, birouri și compartimente sociale. Încăperile sociale proiectate lângă cabină deservesc numai muncitorii schimbului.
Hala de sortare este neîncălzită. Cabina de sortare, de asemenea sala de odihnă și masă, birourile și compartimentele sociale sunt încălzite și izolate.
Pentru protecția sănătății celor care lucrează în cabina de sortare s-a prevăzut un ventilator. Muncitorii care lucrează în cabina de sortare primesc haine de protecție.
Utilajele stației de sortare
Utilajele stației de sortare:
Benzi de transport și predare,
Mașină de deschidere saci,
Ciur rotativ,
2 benzi de sortare manuală, amplasate în cabina de sortare cu 24 poziții de lucru,
2 separatoare magnetice.
Manipularea produselor finite se face cu următoarele utilaje:
Benzi de transport, predare, scoatere,
Mașină de balotat automată.
Instalație de purificare a aerului și sistemul de deservire:
Ventilator,
Filtru de praf,
Instalație de condiționat aer.
Utilajele selectorului de deșeuri sunt următoarele:
Încărcător frontal,
Electrocar cu accesorii de prindere a baloților.
Recepționarea deșeurilor în selector
Transportul deșeurilor în selector se face cu ajutorul vehiculelor tradiționale în containere de dimensiuni diferite. Înregistrarea cantității, calității și a orei de intrare a deșeului intrat se realizează pe podul basculă al obiectivului.
După înregistrare vehiculele sunt dirijate de către operatorul podului basculă, către locul de descărcare în hală.
Descărcarea deșeurilor în hala de sortare
În hala de sortare locul de descărcare al deșeului se stabilește de către operatorul de utilaje. Locul descărcării deșeului colectat în saci de plastic (după exemplul german DSD, gelber sack) este locul liber, care se află în partea dreaptă a mașinii de deschidere a sacilor.
Deșeurile colectate în mod sortat, care sosesc în hala de sortare neambalate în saci, se descarcă în locul liber ce se află în dreapta benzii rulante, care merge spre cabina de sortare.
Descărcarea deșeurilor care nu necesită sortare ulterioară se face în fața benzii de predare/încărcare a mașinii de balotat.
Încărcarea deșeurilor pe liniile tehnologice
În hala de soratare există două linii de sortare și o linie de balotare, care fac posibilă sortarea ulterioară a diferitelor categorii de deșeuri, respectiv balotarea lor. Linia de mașini a stației de sortare a deșeurilor este amplasată la parterul și etajul halei. Benzile rulante de încărcare, care alimentează sistemul de sortare și gura de încărcare a mașinii de deschidere a sacilor se găsesc la parterul halei ăn apropierea locurilor de descărcare.
Mașina de deschidere a sacilor realizează ruperea sacilor de deșeuri, astfel ăncât, în fazele ulterioare ale sortării conținutul sacilor să fie vizibil pentru personalul de sortare.
De la locurile de descărcare deșeul este împins de încărcătorul frontal pe banda de încărcare scufundată, sau ridicată în mașina de deschidere saci.
Deșeul ridicat este transportat pe benzi rulante crestate în cabina de sortare de la etaj, respectiv la mașina de balotare.
Figura 2.38 Încarcarea deșeurilor pe linia de sortare
Sortarea deșeurilor se face pe două linii de sortare, pe una se execută sortarea deșeurilor din saci, pe cealaltă cele în vrac.
Sortarea deșeurilor remise de mașina de deschidere a sacilor
Sortarea fracțiunilor de deșeuri remis de mașina de deschidere a sacilor începe pe banda rulantă scufundată amplasată după mașina de deschidere a sacilor. Pe această bandă este posibilă și remiterea deșeurilor vrac. Aici se remit deșeuri, care, înainte de sortare, se pot destrăma, respectiv afâna în sita rotativă.
A doua stație de sortare a deșeurilor este ciurul rotativ. Ciurul rotativ este o construcție închisă și dotată cu un aspirator, care are capacitatea de 2.000 m3/h, astfel fracțiunile fine ce se îndepărtează în cursul funcționarii sitei nu poluează aerul halei de sortare.
A treia stație de sortare a deșeurilor remise de mașina de deschidere a sacilor este cabina de sortare, situată la etajul halei de sortare. În cabina de sortare, lângă banda de sortare, au fost amenajate câte șase poziții de lucru (guri de aruncare în jos), pe ambele părți și se execută sortarea fracționară a deșeurilor. Cabina de sortare este izolată termic și acustic, este încălzită și dotată cu aer condiționat. Banda rulantă de sortare manuală se poate opri de la fiecare poziție de lucru cu ajutorul unui buton de alarmă, astfel în caz de deranjament sau pericol de accident se poate opri imediat. Viteza de rulare a benzii de sortare și de ridicare (la mașina de balotat) se poate regla de pe celelalte puncte ale cabinei.
Sub gurile de aruncare în jos există boxe din care deșeurile aruncate (în jos) și acumulate sunt împinse pe banda de ridicare a mașinii de balotat cu ajutorul încărcătorului frontal.
Deșeurile plastice colectate în saci se pot sorta, în cursul sortării manuale, pe următoarele categorii:
1. poziție de lucru: Butelii PET,
2. poziție de lucru: Pahare de polipropilenă (PP) ,
3. poziție de lucru Folii PE,
4. poziție de lucru: Flacoanele plastice a ale detergenților ,
5. poziție de lucru: OK plastic spumos,
6. poziție de lucru: Materiale sintetice stratificate (Tetrapack)
Figura 2.39 Hala de sortare a deșeurilor
Numărul categoriilor de deșeuri selectabile nu este definitiv, se poate conforma cerințelor actuale ale pieței de prelucrare. Pe această linie cea de a patra stație de sortare a deșeurilor expediate este separatorul magnetic, care separă deșeurile metalice, care vor fi colectate în containerul Ol amplasat sub selectorul magnetic. Containerul printr-o poartă automată se poate îndepărta, respectiv transporta din hala de sortare la mașina de balotare, respectiv în depozitul de materii prime secundare.
A cincea și totodată ultima stație a sortării este îndepărtarea resturilor de deșeuri, care, trecând printr-un jgheab, se vor colecta în containerul amplasat sub capătul liniei de sortare. Această fracțiune conține deșeurile neutilizabile. Restul acesta se va depune în depozitul local.
Sortarea deșeurilor în vrac
Pe banda paralelă cu mașina de deschidere a sacilor, are loc încărcarea deșeurilor în vrac. Acestea în general sunt deșeuri din hârtie, dar sunt potrivite și pentru sortarea altor deșeuri. Banda rulantă transportă deșeurile în vrac în cabina de sortare, și acolo, la fel ca și în situația anterioară (începând cu a treia stație) are loc sortarea manuală cu câte 6 poziții de lucru lângă gaura de aruncare (în jos).
Nici aici nu este un numar fix al fracțiunilor sortabile, și acesta se poate adapta cerințelor schimbătoare ale pieței de producție.
Balotarea deșeurilor reciclabile
Această operație are ca scop scăderea volumului deșeurilor depozitate, iar pe de altă parte materia primă secundară se poate transporta și manipula mult mai ușor.
Încărcarea benzii de dozare scufundate a presei de balotare se poate realiza din boxa de sub cabina de sortare, sau direct de pe vehiculul de transport. Materialele utile împrăștiate se pot împinge pe banda scufundată de dozare a mașinii de balotat, care încarcă materia primă secundară pe banda de dozare a presei de balotat. Acesta din urmă, amplasată în hala de sortare, este automatizată.
Presa de balotat transformă materialele secundare în baloți de dimensiunea 80x100x120cm. Greutatea baloților astfel generați, în funcție de felul materialului, variază între 120 și 800 kg.
Banda de ieșire a presei de balotat transportă baloții în depozitul de baloți din afara halei.
Manipularea, depozitarea și transportul materialelor balotate
Manipularea baloților se realizează cu un electrocar stivuitor dotat cu un dispozitiv de prindere al baloților. Depozitarea baloților se poate face maxim până la înălțimea de 4 baloți suprapuși.
Deșeurile periculoase ce provin din sortare se vor transporta într-un depozit de deșeuri periculoase intermediar, iar de acolo la eliminarea finală.
Înainte de ieșirea din depozitul de deșeuri fiecare transport trece peste podul basculă, unde se înregistrează greutatea lui.
Clădirea halei de sortare a deșeurilor
Hala de sortare are o structură metalică, fără izolație termică, pereții sunt din tablă trapezoidală pe un soclu de beton armat cu înălțimea de 1,50 m, iar învelitoarea din tablă trapezoidală. Cabina de sortare s-a proiectat cu încălzire, ventilație și instalație de aer condiționat.
Pentru muncitorii care lucrează în hala de sortare a deșeurilor s-a proiectat pe primul etaj un bloc social pentru deservirea muncitorilor în timpul de lucru, care a fost amplasată în interiorul halei. Planul de bază conține: birou, WC separat pentru bărbați și femei, respectiv pissoir.
Hala de sortare este proiectată pentru maximum un șef de sortare, un maistru de sortare, un administrator, un operator de mașini și 24 muncitori pentru sortare manuală/schimb. În total 28 lucrători.
Tabelul 2.35 Descrierea clădirii halei de sortare a deșeurilor
Platformă deșeuri voluminoase
Platforma de deșeuri voluminoase este folosită pentru depozitarea temporară a deșeurilor voluminoase până la demontarea, dezmembrarea și valorificarea acestora. Platfornma de deșeuri voluminoase are o suprafață de 914m2 și este realizată din umrătoarele straturi:
Beton de ciment de 20 cm,
Strat balast de 20 cm,
Patul platformei compactat.
Concasor de betoane
Pentru mărunțirea și selectarea deșeurilor din construcții în scopul valorificării acestora ca materie primă secundară depozitul de deșeuri dispune de un concasor de betoane pe șenile. Deschiderea dozatorului este de 900mm X 600mm și este dotat cu un magnet pentru separarea deșeurilor feroase.
Dimensiuni concasor:
lățime 2,5m
înălțime 3,2m
greutate 29 tone
Figura 2.40 Concasor betoane
O autobasculantă de 16 tone efectueză transportul deșeurilor din construcții și demolări din exteriorul și în incinta depozitului de deșeuri.
RECULTIVAREA SUPRAFEȚEI DE DEPOZITARE
Recultivarea suprafeței de depozitare se realizează în două etape. În prima etapă se face o recultivare continuă, în paralel cu exploatarea și evoluția depozitului de deșeuri în suprafață și înălțime. A doua etapă se realizează la inchiderea depozitului de deșeuri.
Înalțimea maximă a depozitului de deșeuri este de 20 de metri de la nivelul terenului de bază. Recultivarea platoului și amenajarea finală a peisajului se va face dupa ce va fi atinsă înălțimea maximă. Recultivarea platoului se va face conform stratificației prezentate în figura 2.21 de mai jos.
Figura 2.41 Structura stratului de recultivare a platoului depozitului (secțiune transversală)
Structura stratului de acoperire în ordine(de sus în jos):
40 cm strat vegetal (humus) sădit cu iarbă,
60 cm strat sol,
Geocompozit drenant,
Strat de argilă 2×0,25 m,
Protecție geotextil 600g/m2,
50 cm pietriș sort 16/32,
Strat susținere și uniformizare 50 cm,
Deșeu selectat 1m,
Deșeuri existente.
Pe suprafața nivelată a depozitului de deșeuri se așează un strat de susținere cu o grosime de minim 50 cm. “Stratul de susținere preia sarcinile statice și dinamice care apar în timpul și după aplicarea straturilor de închidere. Modulul de elasticitate la suprafața stratului de susținere trebuie să fie de minim 40 MN/m2. [NUME_REDACTAT] trebuie să fie > 95%. Ca și material pentru stratul de susținere se poate utiliza molozul, excavările de pământ, cenușa reziduală, deșeurile minerale adecvate sau materialele naturale. Deșeurile minerale nu trebuie să conțină componente de lemn, plastic, hârtie, materie organică, sticlă și fier. Mărimea maximă a granulelor materialului nu are voie să depășească 0,10m. Nu se pot folosi nămoluri, nisipuri sau materiale coezive. Stratul de susținere trebuie să fie omogen și cu capacitate portantă constantă. Suprafața care rezultă trebuie să fie netedă și nivelată. Conținutul de deșeuri periculoase din deșeurile folosite pentru realizarea stratului de susținere nu poate fi mai mare decât cel din deșeurile admise la depozitare.”[5]
Celula unu a depozitului de deșeuri din Oradea a atins înăltimea maximă în 2013 și este acoperită temporar cu un strat de pământ de 50 cm, pînă la realizarea închiderii conform proiectului.
Pat de pietriș sort 16/32
Patul de pietriș va fi aplicat pe o grosime de 50 cm cu funcția de drenaj al gazelor din depozit. În acest strat se vor amplasa conductele orizontale pentru captarea gazului.
Geotextil de protecție
Geotextilul de protecție se așează pe patul de pietriș sort 16/32 pentru a proteja geomembrana HDPE în cazul în care se va utiliza geomembrană în locul izolației cu argilă. Geotextilul va avea densitatea de 600g/m2. Geotextilele folosite sunt din materiale rezistente pe termen lung, cum ar fi cele din polipropilenă (PP) sau cele din polietilenă de înaltă densitate (HDPE).
Stratul impermeabil
Deasupra covorului de geotextil se aplică o impermeabilizare naturală de argilă de 50 cm sau din folie PEHD de 2,0 mm.
Stratul de drenaj a apei din precipitații
Ca și strat pentru drenaj se va folosi un geocompozit cu capacități drenante.(ex: SECUDREN)
Stratul de recultivare
Tehnologia utilizată de depozitare a deșeului permite o continuă recultivare a mediului astfel încât la finalizarea depozitării deșeurilor zona de depozitare să devină una estetică și biologic activă.
Lucrările de recultivare constau din mai multe faze.
O importanță primordială are construcția rambleului (digului) lateral al depozitului conform proiectului și acoperirea acesteia cu pământ vegetal. Compostul produs de platforma de compostare din cadrul depozitului de deșeuri Oradea poate fi utilizat în cadrul recultivării, dar recultivarea se va efectua mai ales utilizând molozul din construcții și pământ provenit din construcția depozitului.
Stratul de recultivare se realizează peste stratul de drenaj și va avea o grosime de minim 1,00m.
Stratul de recultivare constă din:
strat din pământ cu caracteristici de reținere a apei (d ≥ 0,85 m),
strat din sol vegetal (d ≥0,15 m), vegetație plantată.
Materialul pentru stratul de reținere a apei trebuie să fie un material ușor coeziv care să împiedice uscarea stratului, asigurând astfel umiditatea pentru rădacinile plantelor(se împiedică astfel pătrunderea rădăcinilor în stratul de drenaj).
Peste stratul de reținere a apei se aplică stratul de sol vegetal, care este plantat complet și uniform cu iarbă. Nu se plantează copaci sau tufișuri, deoarece rădăcinile acestora pot afecta stratul de drenaj.
După ce deșeurile compactate au atins nivelul superior al umpluturii circulare, pe acesta din urmă trebuie construită o nouă umplutură circulară. Umpluturile circulare trebuiesc executate întotdeauna după atingerea nivelului superior, pentru ca depozitarea să aibă loc sub protecția acestora. Construcția umpluturilor circulare trebuie repetată până la atingerea înălțimii maxime de umplutură. Profilul rambleului de bază va fi construit din moloz și pământ depozitat. Această grosime de pământ este necesară pentru dezvoltarea sistemului radicular al ierburilor și tufișurilor. Recultivarea finală a depozitului va fi efectuată pe baza unui proiect de execuție separat. Pantele exterioare ale umpluturilor circulare vor fi înierbate.
Soluția de izolare prezentată provoacă dispute pe plan mondial deoarece o izolare completă a deșeurilor la partea superioară a depozitului poate cauza incendii datorate autoaprinderei deșeurilor în lipsa umidității și se presupune că în cazul unei astfel de izolații impermeabile, mineralizarea-descompunerea materialelor organice nu se realizează.
Contrar acestei teorii este cea care militează pentru reducerea cantității de levigat generat de depozite. O izolație impermeabilă reduce posibilitatea ca precipitațiile căzute pe suprafața depozitelor să genereze levigat cu încărcături mari de poluanți.
Plantări de vegetație pentru închiderea finală
Pentru a realiza perdeaua forestieră din jurul depozitului de deșeuri puieții se vor planta în gropi de dimensiuni minime de 80x80x80 cm. Gropile se acoperă numai cu pământ vegetal bogat în materie organică.
În fiecare groapă se va pune câte 1 kg gunoi de grajd pentru o suplimentare a materiei organice. Puieții cu înălțime mai mare de 200-220 cm vor fi protejați cu martori. Arbuștii vor fi plantați în gropi de dimensiuni de 40x40x40 cm adăugând gunoi de grajd proporțional mărimii lor. Perioada pe plantare este identică cu cea a copacilor, toamna sau primăvara.
Înierbarea se va efectua cât mai repede în perioada optimă. Înierbarea conferă o stabilitate mai mare a taluzurilor și împiedică eroziunea. Înierbarea se va face cu un amestec de 4-5 soiuri de ierburi, cele rezistente la căldură se vor folosi în proporție mai mare. Cantitatea de semințe ce se va utiliza indiferent de compoziție va fi 20-50 g/m2.
Suprafețele recultivate vor necesita lucrări permanente de întreține(copacii si arbustii vor fi tunși sau înlocuiți în cazul uscării, suprafețele înierbate se vor cosi de 2-3 ori pe an).
Specii de copaci ce poti fi folosiți pentru perdeaua forestieră:
Acer campester,
Acer tataricum,
Elesgnus anyustifolia,
Fraxinus ornus,
Populus deltoides (pe creasta taluzului),
Populus demoii (pe marginea taluzului),
Quercus cerris,
Betula pendula,
Ribinia pscudoacacica.
Specii de arbuști ce pot fi folosiți pentru perdeaua forestiera:
Acer campester,
Acer tatricum,
Amorphe fruticosa,
Cornus alba,
Oratageus nomogyna,
Enomymus curopeus,
Cotynus coggygria,
Ross rugosa,
Tamaric galliea.
Monitorizarea postînchidere a depozitului
La epuizarea suprafeței rezervate depozitării deșeurilor se începe activitatea de recultivare și monitorizare, pe o durată de 30 de ani. Se vor dezmembra toate obiectivele, cu excepția bazinului de levigat.
Trebuie verificat sistematic nivelul levigatului în bazinul de levigat. Trebuie verificată starea tehnică a puțurilor de captare gaze, și luate măsuri pentru efectuarea reparațiilor necesare.
Suprafața depozitului de deșeuri trebuie cosită după nevoie și trebuie luate măsuri în vederea îndepărtării buruienilor alergene.
MODELAREA SOFTWARE A PRODUCERII GAZELOR DE DEPOZIT
MODELE DE PREDICȚIE A PRODUCERII GAZULUI DE DEPOZIT
Estimarea metanului generat de un depozit de deșeuri este foarte importantă pentru oamenii de știință și pentru proprietarii și/sau operatorii depozitelor de deșeuri pentru a preveni poluarea cu gaze cu efect de seră, pentru a proicta corect și corespunzător sistemul de colectare a gazului de depozit, pentru a valorifica energetic metanul sau pentru a preveni incendiile în depozitele de deșeuri. Primele modele ce estimau formarea gazului de depozit datează de la începutul anilor 80 și încercau să determine cat gaz de depozit se va forma în următorii 10 ani și ce cantitate din acesta poate fi recuperată
Modelele de predicție a producerii gazului de depozit pot fi clasificate în:
Modele de descompunere de ordin zero,
În modelele de descompunere de ordin zero biogazul generat de depozitele de deșeuri rămâne fix în timp, și din această cauză vârsta deșeurilor și tipul deșeurilor nu au efect asupra producției de gaz de depozit.
Modele de descompunere de ordin unu (uni-fază sau multi-fază)
Aproape toate modelele utilizate la scară largă pe mapamond sunt de ordin unu. Aceste modele iau în considerare calitatea deșeurilor (umezeala acestora, conținutul de carbon, vârsta deșeurilor și predispoziția spre descompunere a deșeurilor), cantitatea deșeurilor și condițiile de depozitare (climat, temperatură, precipitații)
Modele de descompunere de ordin doi,
Modelele de descompunere de ordin doi descriu reacțiile complexe ce au loc în timpul decompunerii deșeurilor, folosind mai multe reacții de ordin unu în diferite proporții.
Modele matematice,
Modele numerice.
Rata de generare a gazului de depozit poate fi reprezentată matematic în următoarele feluri:
ca și o funcție empirică simplă sau ca și o combinație de funcții simple cu parametru cinetic global (Figura 3.1),
ca și o sumă complexă de funcții reprezentând cinetica individuală a proceselor fizico-chimice luate în considerare în timpul biodegradării deșeurilor,
prin modele numerice care interpretează rata de generare gazului de depozit în cifre.
Figura 3.1 Rata de producție a gazului de depozit reprezentată prin funcții simple
Parametrul cinetic global este de obicei ajustat empiric ca să corespundă cu ratele de producere a gazului de depozit masurate fizic. Producția totală de gaz de depozit poate fi obținută însumând ratele de producere a gazului de depozit pe perioada activă și ar trebui să corespundă cu potențialul inițial asumat de producere a gazului din depozitului de deșeuri.
Majoritatea acestor modele simple au la bază expresia cinetică generală a procesului de biodegradare cunoscută ca și ecuația Monod:
( 3.1)
unde C este concentrația carbonului organic rămas la momentul t în deșeuri (masa carbonului din volumul/masa deșeurilor), x este concentrația microorganismelor din volumul de deșeuri (kg/m3), K este rata maximă de descompunere a deșeurilor pe kilogram de microorganisme, KC este concentrația deșeurilor la care rata este la jumătate din K.
Modelul de descompunere simplu de ordin unu
Generarea gazului de depozit este descrisă ca și un proces de ordin unu sau ca o variație a acestuia. Un proces de ordin unu presupune că o mare cantitate de gaz de depozit este formată imediat după depozitarea deșeurilor și se reduce treptat cu timpul. O caracteristică a proceselor de descompunere de ordin unu este timpul de înjumătățire fix pentru generarea gazului de depozit. De exemplu pentru un timp de înjumătățire de 5 ani, generarea metanului dupa 5 ani este la 50% din valoarea generată inițial(în kg/an), după 10 ani este la 25% după 15 ani este la 12,5% ș.a.m.d. În modelul de ordin unu generarea metanului în timp din cantitatea W de deșeuri depozitată intr-un singur an este descrisă de ecuatia:
(3.2)
Unde L0 este potențialul de generare a metanului din deșeuri, k este constanta vitezei de biodegradare și t este perioada de timp trecută de la depozitarea deșeurilor. Într-un depozit de deșeuri se depozitează deșeuri pe perioade de timp de ordinul zecilor de ani și generarea metanului dintr-un astfelde depozit se calculează ca o sumă de ecuații de forma (3.x) fiecare reprezentând metanul format din deșeurile depozitate în fiecare an.
O problemă a modelelor de ordin unu este că dau o aproximare a generării de metan. Ele dau în fiecare an o valoare discretă fixă de metan produs, dar ar trebui să dea o sumă descrescatoare continuă a cantității de metan produs. Ca rezultat apare o subestimare a generării metanului prezentată în figura de mai jos:
Figura 3.2 Eroarea în calculul generării metanului în modelele de ordin unu.
Această subestimare depinde de valorea folosită a lui k și este de 3,5% pentru k=0,1/an și creste cand valoare lui k crește. Pentru a contracara această subestimare modelul LandGEM împarte cantitatea de deșeuri depozitată într-un an la 10 si perioadele de timp la 1an/10 (36.5 zile).
Modelul de ordin unu multifază
Modelele de ordin unu mutifază sunt compuse din mai multe ecuații de ordin unu și folosesc trei categorii de deșeuri care au timp de descompunere rapid, moderat și lent, fiecare având propriul timp de injumătățire al descompunerii. Descompunerea diferitelor tipuri de deșeuri poate să depindă între ele. De exemplu descompunerea lemnului este intensificată de prezența deșeurilor alimentare care se descompun mai repede și descompunerea deșeurilor alimentare este incetinită de deșeurile din lemn. Se poate considera și că descompunerea diferitelor tipuri de deșeuri este independentă de descompunerea cellorlalte tipuri de deșeuri. Astfel lemnul se descompune cu viteza de descompunere a lemnului indiferent dacă în depozit se gasesc si deșeuri care se descompun mai rapid. Cel mai sigur în cazurile reale descompunerea diferitelor tipuri de deșeuri se va desfășura ca o combinație a celor două cazuri amintite mai sus. Modelele multifază au nevoie de următoarele informații cât mai detaliat:
Conținutul de carbon pe categorii de deșeuri
Calitatea carbonului pe categorii de deșeuri.
Un model de ordin unu multifază
Modele timpurii
Există și modele care necesită mai puține informații decât modelele de ordin unu. Acestea sunt modele dezvoltate la începuturile modelării formării gazului de depozit pentru cazuri de depozite pentru care nu existau informații despre cantitatea, vârsta și compoziția deșeurilor. Folosirea acestora în ziua de azi este complet depașită. Câteva tipuri de modele timpurii simple sunt enumerate mai jos:
Modelul de descompunere directă. În acest model întregul potențial de generare a metanului din deșeurilor depozitate este eliberat deodată.(IPCC 1996)
Modelul de descompubnere de ordin zero presupune că deșeurile generează o cantitate fixă de gaz de depozit pentru un număr fix de ani sau pentru un număr nedefinit de ani. Modelele de ordin zero au fost folosite pentru proiectarea sistemelor de recuperare a gazului de depozit pînă în anii 95.
Modelul triangular de descompunere este asemănător cu modelul de ordin zero, și este combinat cu o creștere liniară a generării de gaz de depozit în primul an și cu o descreștere liniară în anii finali ai depozitării de deșeuri.
[NUME_REDACTAT]-Canyon este un model de descompunere de ordin unu simplificat și presupune că deșeurile au aceeași compoziție în decursul anilor și se depozitează aceeași cantitate de deșeuri anual.
Potențialului de generare a metanului L0
Potențialul de generare a metanului L0 este cantitatea de metan care este produsă de deșeuri pe perioada activă a existenței deșeurilor. În majoritatea modelelor L0 este unul dintre cei mai importanți parametri. Determinarea generării metanului prin biodegradare se bazează pe ecuația:
(3.3)
unde (CH2O)n este compozitia materiei organice în deșeuri. Potențialul de generare a metanului este proporțional cu produsul dintre cantitatea de deșeuri depozitată și concentrația de carbon organic din deșeuri. Deoarece nu toată materia organică (lignit, celuloză) se descompune sau din cauza condițiilor nefavorabile la calcularea L0 se introduce un factor ce ia în considerare partea de carbon organic degradabil prin descompunere ce se transformă în gaz de depozit. Potențialul de generare a metanului L0 pe tona de deșeuri depinde de concentrația de metan din gazul de depozit și este calculat după ecuatia:
(3.4)
DOCf este considerat în multe modele o valoare constantă din intervalul [0.4,0.7]. DOC este calculat pe baza compoziției deșeurilor ori pe baza provenienței lor(menajere, industriale, etc.) ori pe baza microcompoziției(% putrezibile, % hartie, %textile etc.).
Diferitele modele tratează paramterul L0 în mod diferit, dar la o analiză mai atentă else sunt similare. Modelul IPCC calculează metanul după formula F*16/12*DOC*DOCf. Modelul TNO calculează formarea gazului de depozit în m3/h după formula 1,87*DOC*DOCf. Metanul are o densitate de 0.72kg/m3 astfel L0 se calculează dupa formula F*1,87/0,72*DOC*DOCf. [NUME_REDACTAT] folosește în calculele de formare a gazului de depozit cantitatea de materie organică uscată după formula 0,75*DOM*DOCf.
Constanta vitezei de biodegradare (k), timpul de înjumătățire al generării metanului
În majoritatea modelelor o mare importanță este acordată timpului de injumătățire a generării metanului(sau constantei vitezei de biodegradare, k). De multe ori rezultatul nu este atât de sensibil în funcție de timpul de injumătățire al generării metanului folosit sau dacă folosim o modelare mulifază în locul unei modelari de descompunere de ordin unu. În figura 3.4 se poate observa că variația constantei k are efect asupra momentului când se va elibera metanul din deșeuri. Deci timpii de înjumătățire mici(sau valori mari ale lui k) presupun că metanul va fi eliberat timpuriu(în timpul exploatării depozitului sau imediat după exploatare). Timpii de înjumătățire mari(valori mai mici pentru k) determină eliberarea metanului mai târziu(după închiderea depozitului).
Figura 3.3 Variația producției de gaz de depozit în funcție de valorile constantei vitezei de descompunere k în depozitul de deșeuri Oradea.(modelare facută cu LandGEM 3.02 și L0=100m3CH4/tona de deșeuri)
Pentru timpi de înjumătățire foarte mari(>15 ani) specifici zonelor aride generarea metanului nu va avea loc în timpul exploatării depozitului ci doar după o perioadă lungă de timp după închiderea acestuia. În depozitele din zonele aride producția de gaz de depozit redusă poate fi pusă pe seama unei rate reduse de biodegradare sau pe un potențial de generare a metanului L0 scăzut și diferența poate fi observată doar dupa câțiva zeci de ani dupa inchiderea depozitului de deșeuri.
Timpul de întarziere
Într-un model simplu de degradare de ordin unu se presupune că generarea gazului de depozit începe imediat după depozitarea deșeurilor, dar în realitate nu se întâmplă așa. Cel mai probabil trec cateva luni bune până la un an de zile până la momentul când încep procesele microbiologice să formeze gazul de depozit.
Cea mai simplă abordare este introducerea unui timp de întârziere. Generarea de gaz de depozit este ipotetic nulă pe o perioadă de timp(de obicei 6 -7 luni) și după aceea formarea gaului de depozit este descrisă ca și un proces de degradare de ordin unu. În acest fel există un salt în momentul în care timpul de întârziere expiră și generarea de gaz de depozit crește de la zero la valoarea maxima intr-o singură zi.
Alte abordări folosesc pe perioada timpului de întârziere o creștere lentă a formării de gaz de depozit, după care procesul de degradare de ordin unu preia treptat descrierea formări gazului de depozit.
Factorul de corecție a metanului (MCF)
Generarea metanului are loc doar în zonele depozitului care sunt strict anaerobe. În cazurile reale multe depozite de deșeuri nu sunt complet anaerobe. Datorită vânturilor și schimbărilor presiunii atosferei unele parți ale depozitului pot conține oxigen, mai ales dacă depozitul nu este bine administrat( deșeurile nu sunt compactate, straturi de acoperire prea subțiri) sau dacă depozitul este vechi și presiunea internă este redusă. În aceste zone generarea metanului este inhibată de procese aerobe de descompunere care nu duc la formarea metanului. Un mod de a face față cu zonele aerobe ale depozitului de deșeuri este introducere unui factor de corecție a metanului(MCF), ce descrie partea depozitzului de deșeuri care nu este anaerobă și din care nu se produce metan.
Factorul de influență a climatului. Temperatura și umiditatea.
Clima continentului European este diversă și generarea metanului din deșeurile menajere din nordul Europei va fi diferită de cea din sudul, vestul sau estul Europei. Formarea gazului de depozit este influențată în pricipal de doi factori climatici: temperatura și precipitațiile(umiditatea). Aceștia au rol important în viteza de descompunere a deșeurilor și asupra cantității de metan generată de o tonă de deșeuri(L0). În figura 3.X sunt prezentate zonele climatice ale Europei și putem observa o delimitare în patru zone după capacitatea de generare a metanului:
[NUME_REDACTAT] oceanică
Umedă continetală
[NUME_REDACTAT] cunoscut faptul că temperatura deșeurilor are efect asupra vitezei de generare a gazului de depozit dar și asupra cantității de metan eliberate. Totuși temeratura mediului are efect direct mic asupra deșeurilor depozitate la adâncimi mari dar poate avea un efect indirect. Primele faze ale descompunerii deșeurilor au loc imediat după depozitare sau chiar în timpul cât sunt în container sau în timpul colectării și transportului și temperatura mediului în această perioadă poate avea un efect lung asupra generării metanului în depozitul de deșeuri. Deșeurile produse, colectate și depozitate în perioada de iarnă în țările nordice vor fi înghețate și primele faze ale descompăubnerii deșeurilor vor fi puternic încetinite comparativ cu deșeurile depozitate în susul Europei.
Figura 3.4 Zonele climatice din Europa.
Influența umidității din deșeuri asupra descompunerii acestora este cunoscută și acceptată. Descompunerea deșeurilor este intensificată de umiditatea ridicată din deșeuri pâna când este atins un nivel optim de umiditate in deșeurile depozitate. Deasemenea este importantă și deplasarea umidității în depozitul de deșeuri. Prea multă umiditate care stă în același loc al depozitului va inhiba descompunerea deșeurilor. Deplasarea umiditații în depozit raspândește formarea metanului prin deșeuri și împiedică formarea compușilor ce inhibă metanogeneza. Deci descompunerea deșeurilor este intensificată de umiditatea deșeurilor și de precipitații. Mai multe modele de estimare a producerii gazului de depozit corelează prin diferiți parametri umiditatea din deșeuri și media anuală de precipitații.
MODELE SOFTWARE DISPONIBILE
Modelul EPER german
Modelul EPER german este un model de descompunere de ordin zero și este descris de ecuația:
(3.5) [9]
[NUME_REDACTAT] este cantitatea de emisii difuze de metan, M este cantitatea anuală de deșeuri depozitate, BDC este proportția de carbon biodegradabil (0.15), BDCf este proporția de carbon biodegradabil convertit (0.5), F este factorul de conversie al carbonului în CH4 (1.33), D este coeficientul de eficiență a colectării gazului de depozit (0.1pentru recuperare activă, 0.4 pentru degazare activă și 0.9 pentru lipsa recuperării) și C este concentrația metanului din gazul de depozit(0.50).
Modelul SWANA
Modelul SWANA([NUME_REDACTAT] Association of [NUME_REDACTAT] – Asociația deșeurilor solide din America de nord) ia în considerare faptul că vârsta deșeurilor depozitate are efect asupra producției de gaz aceasta scăzând exponențial în timp. Modelul are ecuația:
(3.6)[9]
Unde Q este rata de generare a CH4, M este cantitatea de deșeuri depozitată, L0 este potențialul de generare a metanului, k este constanta ratei de descompunere de ordin unu.
Modelul TNO
Modelul TNO calculează generarea de gaz de depozit bazându-se pe degradarea carbonului organic din deșeuri după formula:
(3.7) [10]
Unde αt este producția de gaz la un moment dat, ς este factorul de disimilare, 1.87 este factorul de conversie, A este cantitatea de deșeuri depozitată, C0 este cantitatea de carbon organic din deșeuri iar k1 este constanta vitezei de descompunere. Cantitatea de carbon organic din deșeuri C0 în acest model a fost împărțită pe opt categorii de deșeuri după cum se vede în tabelul 3.2.
Tabelul 3.1 Conținutul de carbon organic C0 pe categorii de deșeuri în modelul TNO
LandGEM
Programul LandGEM a fost dezvoltat de Agenția de protecție a mediului din [NUME_REDACTAT] (USEPA) și folosește o ecuație a descompunerii de ordin unu pentru predicția gazului generat în timp.
(3.8) [11]
Unde QCH4 este cantitatea de metan generată, k este constanta ratei de descompunere de ordin unu, L0 este potențialul de generare a metanului, Mi este cantitatea de deșeuri depozitată în anul i și tij este vârsta secțiunii j a deșeurilor cu masa Mi depozitate în anul i. Pentru k și L0 se pot folsi valorile implicite sau se pot folosi valori specifice depozitului prin măsurători de testare.
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] este un model multi-fază pentru predicția producției de gaz de depozit și împarte deșeurile pe opt categorii și trei fracții ca în tabelul 3.3.
[NUME_REDACTAT] are ecuația:
(3.9) [12]
unde αt este cantitatea de gaz de depozit formată la momentul t, ς este factorul de disimilare, i este fracția de deșeuri cu rata de descompunere k1,i 1.87 este factorul de conversie, A este cantitatea de deșeuri depozitată, C0,i este cantitatea de materie organică din fracția i de deșeuri, iar k1,i [0.03,0.231] este constanta ratei de descompunere a fracției de deșeuri i.
Tabelul 3.2 Conținutul minim de materie organică pe categorii de deșeuri în modelul [NUME_REDACTAT] IPCC 2006
Modelul IPCC 2006 ([NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] de experți privind [NUME_REDACTAT]) este dezvoltat de o echipă internațională de experți cu scopul de a oferi asistență guvernelor în domeniul emisiilor de metan din depozitele de deșeuri dintr-o țară. Modelul poate fi aplicat și individual pe un anumit depozit de deșeuri. De pe siteul IPCC se poate descărca gratuit modelul în format electronic (Excel spreadsheet).
Modelul se bazează pe următoarele ecuații și parametri:
(3.10) [13]
(3.11) [13]
(3.12) [13]
(3.13) [13]
(3.14) [13]
(3.15) [13]
(3.16) [13]
Unde:
T – anul în care se face calculul,
x- categoria de deșeu,
W(T) – cantitatea de deșeuri depozitată în anul T,
MCF – factorul de corecție a metanului,
DOC – carbon organic degradabil în condiții aerobe,
DOCf – fracția de carbon organic degradabil prin descompunere în condiții anaerobe,
DDOC – carbon organic degradabil prin descompunere în condiții anaerobe,
DDOCmd(T) – masa de DDOC depozitată în anul T,
DDOCmrem(T) – masa de DDOC depozitată în anul T și rămasă nedescompusă la sfârșitul anului T,
DDOCmdec(T) – masa de DDOC depozitată în anul T și descompusă în timpul anului,
DDOCma(T) – masa totală de DDOC rămasă nedescompusă la sfârșitul anului T,
DDOCma(T-1) – masa totală de DDOC rămasă nedescompusă la sfârșitul anului T-1,
DDOCmdecomp(T) – masa totală de DDOC descompusă în anul T,
CH4generat – metanul generat în anul T,
CH4emis – metanul emis în anul T,
F – fracția de metan din volumul de gaz de depozit generat,
16/12 – raportul de masă moleculară dintre metan și carbon,
R(T) – metanul recuperat în anul T,
OX(T) – factorul de oxidare în anul T,
k – constanta ratei de reacție,
M – luna în care începe reacția (=timpul de întârziere +7).
Tabelul 3.3 Valori pentru parametrul MCF în modelul IPCC
Tabelul 3.4 Valori pentru parametrul DOC în modelul IPCC
Modelul EPER France(ADEME)
Modelul EPER France este un model multifază și estimează emisiile de metan din celulde depozitului de deșeuri conectate sau nu la sistemul de recuperare a gazului de depozit folosind și eficiența de recuperare a gazului de depozit. Modelul francez are ecuația:
(3.17)[12]
unde FECH4 este producția de metan anuală, FE0 este potențialul de generare al metanului, pi este fracția de deșeuri cu viteza de descompunere ki și Ai este factorul de normalizare. Modelul folosește trei categorii de deșeuri fiecare având potențial diferit de generare a metanului pe tona de deșeuri după cum se vede în tabelul 3.4. Procentajul și valorile ratei de descompunere k pentru fiecare categorie de deșeu pentru modelul ADEME sunt în tabelul 3.5.
Tabelul 3.5 Categorii de deșeuri și potențialul de generare a metanului în modelul ADEME
Tabelul 3.6 Procetajul și valorile ratei de descompunere K în modelul ADEME
Modelul GasSim
Modelul GasSim folosește o ecuație(3.x) multifază a descompunerii materiilor organice de ordin unu care gestionează separat trei fracții de deșeuri și adună cantitățile de carbon convertit în gaz de depozit.
(3.18)[]
unde:
Ct este masa carbonului degradabil descompus pînă în anul t,
C0 este masa carbonului degradabil la momentul t=0,
C0i este masa carbonului degradabil la momentul t=0 în fiecare fracție de deșeuri(1,2,3 descompunere rapidă, descompunere moderată respectiv descompunere lentă),
Cx este masa carbonului descompus în anul t,
t este timpul trecut de la depozitarea deșeurilor pînă în momentul generării gazului de depozit,
ki este constanta vitezei de descompunere pentru fiecare fracție de carbon degradabil.
Deoarece 91% din fracția de deșeuri urbane solide degrdadabile descompuse este celuloză sau semiceluloză modelul GasSim modelează doar descompunerea acestora. Modelul ignoră alte fracții degradabile care nu contribuie semnificativ la formarea gazului de depozit.
Categoriile de deșeuri și viteza lor de descompunere folosite de modelul GasSim se pot vedea în tabelul 3.7. Constantele vitezei de descompunere a celulozei și semicelulozei pe diferite fracții de deșeuri folosite de modelul GasSim sunt în tabelul 3.8.
Tabelul 3.7 Viteza de descompunere pe diferite categorii de deșeuri în modelul GasSim
Tabelul 3.8 Constantele vitezei de descompunere a celulozei și semicelulozei degradabile pe fracții de deșeuri în modelul GasSim.
Modelul LMOP [NUME_REDACTAT] LMOP Ucraina(v2 2009 dezvoltat de US EPA [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) este un model de descompunere de ordin unu și este o adaptare a modelului LMOP mexic v2(2009) pentru condițiile din Ucraina(Europa de est). Modelul LMOP folosește o ecuație modificată a modelului LandGEM versiune 3.02:
(3.19)[16]
Unde:
-QLFG este cantitatea maximă de gaz de depozit preconizată(m3/an),
-i este pe perioada de un an de incrementare,
-n este diferența dintre anul calculului și anul inceperi depozitării deșeurilor,
-j este increment de 0.1 din an,
-k este constanat vitezei de generare a metanului,
-L0 este potențialul de generare a metanului,
-Mi este cantitatea de deșeuri depozitată în anul i,
-tij este vârsta secțiunii j a deșeurilor cu masa Mi depozitate în anul i,
-MCF este factorul de corecție a metanului,
-F este factorul de ajustare a incendiilor.
Modelul LMOP Ucraina folosește patru categorii de deșeuri:
Deșeuri cu viteză de descompunere rapidă: deșeuri alimentare și alte deșeuri organice,
Deșeuri cu viteză de descompunere moderată: deșeuri din grădini,
Deșeuri cu viteză de descompunere moderată-lentă: hârtii, cartoane și textile,
Deșeuri cu viteză de descompunere lentă: deșeuri din lemn, paie, cauciuc, piele și oase.
Tabelul 3.9 Valori ale vitezei de generare a metanului pe categroii de deșeuri raportate la precipitații în modelul LMOP Ucraina. [16]
Tabelul 3.10 Valori ale potențialului de generare a metanului raportate la categoriile de deșeuri în modelul LMOP Ucraina. [16]
Modelul LFGGEN
Modelul LFGGEN dezvoltat de [NUME_REDACTAT] presupune că metanogeneza are o perioadă de întârziere, prima etapă a metanogenezei este reprezentată de o creștere liniară și a doua etapă a metanogenezei este reprezentată de o ecuație de orin unu a descompunerii cu o scădere exponențială a vitezei de generare a gazului de depozit. Modelul are următoarele caracteristici:
Deșeurile biodegradabile sunt împărțite în doisprezece categorii,
Umiditatea e clasificată in trei categorii: umedă, moderată și uscată,
Vitezele de descompunere au trei categorii: rapidă, moderată și lentă,
După perioada de întârziere urmeaza perioada de creștere liniară pină la varful QS ce are loc în anul tp. După perioada de vârf viteza de generare scade exponențial de la valoare maxima la aproape zero în timpul t99. Timpii t0, tp și t99 variază în funcție de tipul deșeurilor și umiditatea acestora. Rata maximă de generare specifică este o funcție de acești timpi și potențialul de generare a metanului ca în ecuația de mai jos:
(3.20)[9]
Pentru a doua fază a metanogenezei constanta vitezei de descompunere k este calculat în funcție de timpii t0, tp și t99 după relația:
(3.21) [9]
MODELE MATEMATICE
Modele numerice
Metodele numerice sunt foarte puternice la simularea fenomenelor fizice și chimice dacă sunt cunoscute bine și pot fi folosite la estimarea generării metanului în depozitele de deșeuri. Metoda reziduală ponderată poate fi folosită pe depozitele de deșeuri cu puține date despre deșeuri și dă rezultate cu erori rezonabile. Pentru depozitele de deșeuri cu date puține despre gazul de depozit se poate folosi ecuația:
(3.22)
unde
ψ este ales să satisfacă condiția limită,
N este funcția indicator ce trebuie sa fie zero la limite,
a este un coeficient ce trebuie determinat.
Scopul metodei reziduale ponderate este să alegem un amn astfel încât residuul R să devină cât mai mic pe domeniul ales. Funcția de ponderare w se înmultește cu R pentru determinarea coeficientului a cat mai exact. Integrala funcției de ponderare după R pe domeniu este zero.
(3.23)[14]
(3.24)[14]
Modele matematice complexe
Modelele matematice complexe folosesc funcții matematice complexe pentru a reprezenta variabilele fizice,chimice și biologice (compoziția, umiditatea, conținutul, temperatura, absorbția, adsorbția, volatilitatea, evaporarea, diluția, filtrarea, precipitarea, oxidarea etc) care afectează ritmul producției de gaz de depozit. Deși aceste variabile sunt importante nu este posibil să modelezi ritmul producției de gaz de depozit cu certitudin decât dacă există o caracterizare detaliată(ce presupune un număr semificativ de măsurători și o analiză foarte detaliată) a condițiilor din interiorul depozitului de deșeuri.
[NUME_REDACTAT] se bazează pe creșterea biologică secvențială. Ecosistemul microbial foaret complex din depozitul de deșeuri este reprezentat de un sistem de ecuații de ordin unu a descompunerii. Ele se bazează pe conținutul de carbon din diferite surse și descriu hidroliza deșeurilor, utilizarea carbonului apos pentru creșterea biomasei acidogene și metanogene, utilizarea acetaților și generarea metanului și bioxidului de carbon. Carbonul este calculat din șapte surse posibile:
Carbon solid,
(3.25)
Carbon apos,
(3.26)
Carbon din biomasă acidogenă,
(3.27)
Carbon din biomasă metanogenă,
(3.28)
Carbon acetat,
(3.29)
Carbon din CO2,
(3.30)
Carbon din CH4
= (3.31)
VALORIFICAREA GAZULUI DE DEPOZIT DIN DEPOZITUL DE DEȘEURI ORADEA
La generarea biogazului în depozitul de deșeuri se produc următoarele reacții în condiții anaerobe de schimbare a materiei:
Tabelul 4.1 Etapele descompunerii materiei organice în depozitele de deșeuri nepericuloase
Cunoscând relațiile de mai sus se impun următoarele condiții pentru obținerea de metan:
– Conținut de apă a deșeurilor >50%
– temperatura >20°C
– valoarea pH- lui 6,5-8
– potențialul REDOX < 300 mV
– acizi grași inferiori < 6000 mg/l
În urma descompunerii deșeurilor în condițiile de mai sus, circa 2/3 din deșeurile organice devin acetați și 1/3, împreună cu apă devine metan și CO2, după relațiile:
CH3(CH2)2COO- + 2 H2O + H+ →2CH3COO- + H+ + 2 H2 – 41,66 KJ/mol
4H2 + CO2 → CH4 + 2 H2O + 139,13 KJ/mol
În urma analizelor efectuate s-a dovedit, că adaosul de apă ajută la producția de gaz de depozit în depozitele de deșeuri închise, iar adaosul de levigat bogat în acizi organici, sporește producția de gaz de depozit cu până la 35%. Astfel recircularea levigatului este o soluție viabilă care este folosită în mai multe țări ale [NUME_REDACTAT], SUA cu tradiție în gospodărirea deșeurilor. [NUME_REDACTAT] nu permite recirculare levigatului în corpul depozitului decât pe o perioadă definită de timp și în condiții speciale.
Tehnicile de valorificare a gazului de depozit se aleg în funcție de concentrația de metan. Principalele posibilități de valorificare a gazului, în funcție de conținutul de metan, sunt prezentate în figura 4.1.[5]
Figura 4.1 Valorificarea gazului de depozit în funcție de concentrația de CH4
BIBLIOGRAFIE
[1] Agentia natională de Protecția mediului ”[NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor”;
[2] E. T. Man, A. Wehry, I. Hudák, Z. A. Pásztai: “[NUME_REDACTAT] Lanfill in Oradea ” (The 12th symposium on analytical and environmental problems, 26 September 2005,Szeged);
[3] A. Wehry, Z. A. Pásztai, “Oradea's [NUME_REDACTAT]” Buletinu științific al UPT.fascicola 1/ 2007;
[4] A. Bagchi“ Design, construction and monitoring of sanitary landfill ” [NUME_REDACTAT] and Sons (1989);
[5] Normativ tehnic privind depozitarea deșeurilor din 26/11/2004 Publicat in [NUME_REDACTAT], Partea I nr. 86bis din 26/01/2005 Intrare în vigoare: 26/01/2005;
[6] http://en.wikipedia.org/wiki/Landfill_gas_utilization#Electricity_Generation;
[7] https://maps.google.com;
[8] http://www.ecobihor.ro;
[9] H. Kamalan, M. Sabour and N. Shariatmadari, 2011. A Review on [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Journal of [NUME_REDACTAT] and Technology, 4: 79-92;
[10] [NUME_REDACTAT], OonKAY! [NUME_REDACTAT] Landfills, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Emission;
[11] http://www.epa.gov/lmop/publications-tools/index.html;
[12] http://www.afvalzorg.nl/en/Landfill-sites/Emissions-management/Methane-emissions/Download_MLGGR_Model.aspx;
[13] 2006 IPCC Guidelines for [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Volume 5 – Waste.
[14] Shariatmadari, N., M. Sabour, H. Kamalan, A. Mansouri and M. Ablofazlzade, 2007. Appling simple numerical model to predict methane emission from landfill. J. [NUME_REDACTAT]., 7: 1511-1515.
[15] Scharff, H. and J. Jacobs, 2006. Applying guidance for methane emission estimation for landfills. [NUME_REDACTAT]., 26: 417-429.
[16] http://www.epa.gov/lmop/documents/pdfs/UsersManual_UkraineLFGModel.pdf
[17] ORDINUL nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic
privind incinerarea deșeurilor publicat în: [NUME_REDACTAT] nr. 86 din 26 ianuarie 2005, Intrare in vigoare: 25 Februarie 2005
ANEXE
ANEXA A
Tabel privind compararea buletinelor de analiza levigat și permeat:
Buletin analiză [NUME_REDACTAT] analiză [NUME_REDACTAT] 001/2005 Normativ tehnic de poluare a apei.
ANEXA B
Lista deșeurilor generate în Romania care pot fi coincinerate cu impact nesemnificativ asupra mediului.
01 05 04 deșeuri și noroaie de foraj pe bază de apă dulce
01 05 05* deșeuri și noroaie de foraj cu conținut de uleiuri
01 05 06* noroaie de foraj și alte deșeuri de forare cu conținut de substanțe periculoase
02 01 03 deșeuri de țesuturi vegetale
02 01 04 deșeuri de materiale plastice cu excepția ambalajelor
02 01 07 deșeuri din exploatarea forestieră
02 03 01 nămoluri de la spălare, decojire, centrifugare și separare
02 03 03 deșeuri de la extracția cu solvenți
02 03 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 03 05 nămoluri de la epurarea efluenților proprii
02 04 03 nămoluri de la epurarea efluenților proprii
02 06 01 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 06 03 nămoluri de la epurarea efluenților proprii
02 07 01 deșeuri de la spălarea, curățarea și prelucrarea mecanică a materiei prime
02 07 02 deșeuri de la distilarea băuturilor alcoolice
02 07 04 materii care nu se pretează consumului sau procesării
02 07 05 nămoluri de la epurarea efluenților în incintă
03 01 01 deșeuri de scoarță și plută
03 01 04* rumeguș, așchii, talaș, resturi de scândură și furnir cu conținut de substanțe
periculoase
03 01 05 rumeguș, talaș, așchii, resturi de scândură și furnir, altele decât cele specificate la 03
01 04
03 03 01 deșeuri de lemn și de scoarță
03 03 07 deșeuri mecanice de la fierberea hârtiei și cartonului reciclate
03 03 08 deșeuri de la sortarea hârtiei și cartonului destinate reciclării
03 03 10 fibre,nămoluri de la separarea mecanică, cu conținut de fibre, material de umplutură,
cretare
03 03 11 nămoluri de la epurarea efluenților proprii, altele decât cele specificate la 03 03 10
04 01 03* deșeuri de la degresare cu conținut de solvenți fără faza lichidă
04 01 07 nămoluri, în special de la epurarea efluenților în incintă fără conținut de crom
04 01 08 deșeuri de piele tăbăcita (răzături, ștuțuituri, tăieturi, praf de lustruit) cu conținut de
crom
04 02 09 deșeuri de la materialele compozite textile impregnate, plastomeri, elastomeri
04 02 10 materii organice din produse naturale, grăsime, ceară
04 02 14* deșeuri de la finisare cu conținut de solventi organici
04 02 21 deșeuri de fibre textile neprocesate
04 02 22 deșeuri de fibre textile procesate
05 01 03 * șlamuri din rezervoare
05 01 04* nămoluri acide alchidice
05 01 05* reziduuri uleioase
05 01 06* nămoluri uleioase de la operațiile de întreținere a instalațiilor și echipamentelor
05 01 07* gudroane acide
05 01 08* alte gudroane
05 01 09* nămoluri de la epurarea efluenților din incintă cu conținut de substanțe periculoase
05 01 10 nămoluri de la epurarea efluenților din incintă, altele decat cele specificate la 05 01
09
05 01 11* deșeuri de la spălarea combustibililor cu baze
05 01 17 bitum
05 01 99 alte deșeuri nespecificate
05 06 01* gudroane acide
05 06 03* alte gudroane
05 06 04 deșeuri de la coloanele de răcire
05 06 99 alte deșeuri nespecificate
06 13 03 negru de fum
06 13 05* funingine
07 02 13 deșeuri de materiale plastice
07 03 04* alți solventi organici, lichide de spălare și soluții mumă
08 01 11* deșeuri de vopsele și lacuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 01 12 deșeuri de lacuri și vopsele
08 01 13* nămoluri de la vopsele și lacuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 01 14 nămoluri de la vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13
08 01 15* nămoluri apoase cu conținut de vopsele și lacuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 01 16 nămoluri apoase cu conținut de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08
0115
08 01 17* deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 18 deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor, altele decât cele specificate la 08 01 17
08 01 19* suspensii apoase cu conținut de vopsele și lacuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 01 20 suspensii apoase cu conținut de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08
01 19
08 01 21* deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor
08 04 09* deșeuri de adezivi și cleiuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 04 10 deșeuri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09
08 04 11* nămoluri de adezivi și cleiuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe
periculoase
08 04 12 nămoluri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11
08 04 13* nămoluri apoase cu conținut de adezivi și cleiuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 04 14 nămoluri apoase cu conținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08
04 13
08 04 15* deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și cleiuri și solvenți organici sau alte
substanțe periculoase
08 04 16 deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la
08 04 15
09 01 07 film sau hârtie fotografică cu conținut de argint sau compuși de argint
09 01 08 film sau hârtie fotografică fără conținut de argint sau compuși de argint
10 01 25 deșeuri de la depozitarea combustibilului și de la pregătirea cărbunelui de ardere
pentru instalațiile termice
10 02 11* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de uleiuri
10 03 02 resturi de anozi
10 03 17* deșeuri cu conținut de gudroane de la producerea anozilor
10 03 18 deșeuri cu conținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate
la 10 03 17
10 03 27* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 04 09* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 05 08* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 06 09* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 08 12* deșeuri cu conținut de gudron de la producerea anozilor
10 08 13 deșeuri cu conținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate
la 10 08 12
10 08 14 resturi de anozi
10 08 19* deșeuri de la epurarea apelor de răcire cu conținut de ulei
10 09 06 miezuri și forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 09 05
10 09 08 miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 09 07
10 10 06 miezuri și forme de turnare care nu au fost încă folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 10 05
10 10 08 miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele
specificate la 10 10 07
11 01 14 deșeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13
12 01 05 pilitură și șpan de materiale plastice
12 01 07* uleiuri minerale de ungere uzate fără halogeni (cu excepția emulsiilor și soluțiilor)
12 01 09* emulsii și soluții de ungere uzate fără halogeni
12 01 10* uleiuri sintetice și de ungere uzate
12 01 12* ceruri și grăsimi uzate
12 01 18* nămoluri metalice (de la mărunțire, honuire, lepuire) cu conținut de ulei
12 01 19* uleiuri de ungere ușor biodegradabile
13 01 05* emulsii neclorurate
13 01 10* uleiuri minerale hidraulice neclorinate
13 01 11* uleiuri hidraulice sintetice
13 01 12* uleiuri hidraulice ușor biodegradabile
13 01 13* alte uleiuri hidraulice
13 02 05* uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie și de ungere
13 02 06* uleiuri sintetice de motor, de transmisie și de ungere
13 02 07* uleiuri de motor, de transmisie și de ungere ușor biodegradabile
13 02 08* alte uleiuri de motor, de transmisie și de ungere
13 03 07* uleiuri minerale neclorinate izolante și de transmitere a căldurii
13 03 08* uleiuri sintetice izolante și de transmitere a căldurii
13 03 09* uleiuri izolante și de transmitere a căldurii ușor biodegradabile
13 03 10* alte uleiuri izolante și de transmitere a căldurii
13 04 01* uleiuri de santină din navigația pe apele interioare
13 04 02* uleiuri de santină din colectoarele de debarcader
13 04 03* uleiuri de santină din alte tipuri de navigație
13 05 01 * solide din paturile de nisip și separatoarele ulei/apa
13 05 02 * nămoluri de la separatoarele ulei/apă
13 05 06 * ulei de la separatoarele ulei/apă
13 05 07 * ape uleioase de la separatoarele ulei/apă
13 05 08 * amestecuri de deșeuri de la paturile de nisip și separatoarele ulei/apă
13 07 01* ulei combustibil și combustibil diesel
13 07 02* benzină
13 07 03* alți combustibili (inclusiv amestecuri)
13 08 02* alte emulsii
14 06 03* alți solvenți și amestecuri de solvenți
14 06 05* nămoluri sau deșeuri solide cu conținut de alți solvenți
15 01 01 ambalaje de hârtie și carton
15 01 02 ambalaje de materiale plastice
15 01 03 ambalaje de lemn
15 01 05 ambalaje de materiale compozite
15 01 06 ambalaje amestecate
15 01 09 ambalaje din materiale textile
15 01 10* ambalaje care conțin reziduuri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase
15 02 02* absorbanți, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei fără altă specificație), materiale
de lustruire, îmbrăcăminte de protecție contaminată cu substanțe periculoase
15 02 03 absorbanți materiale filtrante, materiale de lustruire și imbrăcăminte de protecție
16 01 03 anvelope scose din uz
16 01 07* filtre de ulei
16 01 13* lichide de frână
16 01 14 * fluide antigel cu conținut de substanțe periculoase
16 01 15 fluide antigel, altele decat cele specificate la 16 01 14
16 01 19 materiale plastice
16 07 08* deșeuri cu conținut de țitei
17 02 01 lemn
17 02 03 materiale plastice
17 02 04* sticla, materiale plastice sau lemn cu conținut de/sau contaminate cu substanțe
periculoase
17 03 01* asfalturi cu conținut de gudron de huilă
17 03 02 asfalturi, altele decat cele specificate la 17 03 01
17 03 03* gudron de huilă sau produse gudronate
17 04 10 * cabluri cu conținut de ulei, gudron sau alte substanțe periculoase
17 04 11 cabluri, altele decat cele specificate la 17 04 10
17 09 04 amestecul de deșeuri de la construcții și demolări
19 01 10* cărbune activ epuizat de la epurarea gazelor de ardere
19 02 03 deșeuri preamestecate conținând numai deșeuri nepericuloase
19 02 04* deșeuri preamestecate conținând cel puțin un deșeu periculos
19 02 07* ulei și concentrate de spălare
19 02 07* ulei și concentrate de spălare
19 02 08* deșeuri lichide combustibile cu conținut de substanțe periculoase
19 02 09* deșeuri solide combustibile cu conținut de substanțe periculoase
19 02 10 deșeuri combustibile altele decât cele specificate la 19 02 08 și 19 02 09
19 08 02 deșeuri de la deznisipatoare
19 08 09 amestecuri de grăsimi și uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din sectorul
uleiurilor și grăsimilor comestibile
19 08 10* amestecuri de grăsimi și uleiuri de la separarea amestecurilor apă/ulei din alte
sectoare decât cel specificat la 19 08 09
19 09 04 cărbune activ epuizat
19 09 05 rășini schimbătoare de ioni saturate sau epuizate
19 11 02* gudroane acide
19 12 01 hârtie și carton
19 12 04 materiale plastice și de cauciuc
19 12 06* lemn cu conținut de substanțe periculoase
19 12 07 lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06
19 12 08 materiale textile
19 12 10 deșeuri combustibile (rebuturi de derivați de combustibili)
19 13 01* deșeuri solide de la remedierea solului cu conținut de substanțe periculoase
19 13 02 deșeuri solide de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 01
19 13 03* nămoluri de la remedierea solului cu conținut de substanțe periculoase
19 13 04 nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03
20 01 01 hârtie și carton
20 01 10 îmbrăcăminte
20 01 11 textile
20 01 13* solvenți
20 01 25 Uleiuri și grăsimi comestibile
20 01 26* Uleiuri și grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25
20 01 27* vopsele, cerneluri, adezivi și rășini conținând substanțe periculoase
20 01 28 vopsele, cerneluri, adezivi și rășini, altele decât cele specificate la 20 01 27
20 01 32 medicamente, altele decât cele menționate la 20 01 31
20 01 37* lemn cu conținut de substanțe periculoase
20 01 38 Lemn
20 01 39 materiale plastice
20 03 01 deșeuri municipale amestecate
20 03 07 deșeuri voluminoase
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contributii la Cresterea Eficientei Energetice a Depozitelor de Deseuri Urbane (ID: 1375)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.