Cercetarea Stiintifica din Domeniul Comertului, Turismului Si Serviciilor

INTRODUCERE

Metodologia cercetării științifice din punct de vedere etimologic, este definită ca fiind o știință a metodelor de cercetare științifică, ea are menirea să ghideze activitatea de cercetare științifică. Metodologia cercetării științifice din comerț, turism și servicii se definește ca fiind ansamblul principiilor, regulilor, metodelor, tehnicilor și instrumentelor pe care cercetătorul le utilizează în descoperirea și producerea unor noi cunoștiințe contribuind la dezvoltarea patrimoniului științific.

Studiul metodologiei cercetării științifice este foarte util mai ales în programele de învățământ universitar ajutând la dezvoltarea și formarea profesională în acest domeniu. Cercetătorii tineri, studenții și masteranzii implicați direct în cercetare și cunoaștere științifică au ca misiune provocarea pe care le-o oferă societatea modernă și de asemenea ei au un interes dezvoltat pentru creația științifică. De asemenea studiul metodologiei cercetării științifice are menirea de a orienta, încuraja studenții și tinerii debutanți în a-și valorifica capacitățiile creative și de investigare ale acestora în cercetarea științifică.

Evoluția în domeniul comerțului, turismului și serviciilor atât internă cât și internațională demonstrează că până în prezent acțiunea cercetării științifice este eficientă, concurențială și vizează în continuare încercarea continuă de aprofundare și eficientizare a vieții economico-sociale.

Pornind de la aceste convingeri, în această lucrare de disertație mi-am propus să abordez noi repere legate de cunoașterea științifică și cercetarea științifică dar și despre etică și responsabilitate științifică. Conținutul lucrării prezintă principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu metodele frecvent utilizate în cercetarea științifică. Am abordat cercetarea științifică din perspectiva teoretico-metodologică și aplicativă, analizând evoluția cunoașterii științifice în domeniul comerțului, turismului și serviciilor.

Am ales această temă pentru lucrarea de disertație din dorința de a atrage atenția asupra cercetării științifice care are o importanță majoră în dezvoltarea și eficiența educației și amplificarea creativității științifice în special în domeniul comerțului, turismului și serviciilor reprezentând concomitent: educație, știință, progres economic și social. În această lucrare am încercat să evidențiez faptul că promovarea revoluționară a cunoștiințelor în prezent nu este posibilă fară intervenția cercetării științifice care beneficiază de o amplă solicitare și deschidere.

În decursul acestei lucrări am încercat să prezint unele considerații despre cercetarea științifică ca domeniu de studiu, inclusiv unele probleme pe care le întâmpină la ora actuală. Cercetarea științifică are în mod principal calitatea de a investiga, calitate dedicată expres descoperirii, evidențierii, verificării și punerii în slujba omului și progresului social a unor noi cunoștințe. O bună parte din continuțul acestei lucrări conține exemple și explicații dezvoltate în domeniul comerțului, turismului și serviciilor și de asemenea am încercat să prezint cât mai detaliat informațiile necesare pentru efectuarea unei cercetări științifice analizând și selectând datele și procedurile de bază.

În prima parte a lucrări sunt prezentate și analizate aspectele teoretice cu privire la metodele utilizate în cercetarea științifică iar ultima parte este destinată activității de redactare și susținere a studiului științific. Această lucrare cuprinde două capitole care sunt structurate în mai multe subcapitole.

Primul capitol „Privire de ansamblu asupra literaturii de specialitate” este structurat în opt subcapitole în cadrul cărora am abordat din punct de vedere teoretic metodologia cercetării științifice, iar în cel de-al doilea capitol „Studiu de caz privind utilizarea metodei anchetei pentru cercetarea preferințelor consumatorilor manifestate pe piața produselor alimentare tradiționale în județul Gorj” am efectuat și analizat ca proces de cunoaștere științifică și implică de asemenea descoperirea, selectarea informațiilor cât și analiza și interpretarea lor. Acest capitol este structurat în doisprezece subcapitole în cadrul cărora am analizat practic studiul științific efectuat asupra preferințelor consumatorilor manifestate pe piața produselor alimentare tradiționale din județul Gorj:

Pe baza cunoștiințelor și deprinderilor acumulate pe parcursul studierii metodologiei cercetării științifice pot spune că cercetarea științifică ajută pe cercetătorul student să-și formeze și să-și perfecționeze amplitudinea și interesul pentru cercetarea științifică raportand-o permanent la exigențele de modernitate și profitabilitate. De aceea în cadrul acestei lucrări am vrut să evidențiez importanța majoră a cercetării științifice.

Lucrarea de față reprezintă o prezentare a conceptelor esențiale din domeniul metodologiei cercetării științifice în comerț, turism și servicii, concepte care au menirea de a forma și dezvolta abilitățile necesare pentru documetarea științifică, elaborarea, redactarea și susținerea studiilor științifice.

Pe această cale aș dori să-i mulțumesc domnului profesor Constantin Zaharia pentru informațiile oferite și pentru ajutorul acordat pe tot parcursul realizării lucrării de disertație.

CAPITOLUL I

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA LITERATURII DE SPECIALITATE

Stiința și teoria cunoașterii științifice

Înțelegerea și însușirea metodologiei cercetării științifice din domeniul comerțului turismului și serviciilor are la bază principalele caracteristici ale științei în general. Știința este o latură a cunoașterii extrem de complexă neavând o definiție exactă care sa fie unanim acceptată. Unele dintre cele mai semnificative definiții date științei aparține lui Tadeusz Kotorbinski care considera că „stiința este orice cunoaștere care s-a maturizat suficient de mult pentru a putea fi predată ca disciplină în învățământul superior”, de asemenea și Einstein la rândul lui spunea că „știința este încercarea de a face diversitatea haotică a experiențelor noastre senzoriale să corespundă unui sistem de gândire uniform din punct de vedere logic”.

Știința se manifestă ca o revoluție în societate, devenind principalul neofactor de producție, înnoire, perfecționare al societății și bineînțeles al progresului economic și social. Există diferite înțelesuri ale „științei”, în contrast cu aceasta, realismul științific definește știința în termeni ontologici și anume că „știința încearcă să identifice fenomene și entități, forțele care le cauzează, mecanismele prin care ele exercită aceste forțe, și sursele acelor forțe în sensul structuriilor interne ale acestor fenomene și entități”. Știința oferă senzația unei coerențe oamenilor care doresc să înțeleagă, să cunoască și să pună în slujba civilizației umane ceea ce au gândit deoarece prin simpla gândire logică nu putem dobândi nici o cunoaștere asupra lumii experienței (orice cunoaștere a realității pornește de la experiență și se împlinește în ea). Știința definită ca sistem de cunoștințe a constituit dintotdeauna un factor principal al progresului material și spiritual al societății iar sub acest aspect, știința constituie o cunoaștere înzestrată cu un ansamblu de principii, procedee și tehnici de investigare capabile să o servească în lărgirea cunoașterii.

Cunoașterea este o activitate social-umană, un proces complex de reflectare a realității, care se realizează treptat în conștiința oamenilor începând cu perceperea fenomenului până la cunoașterea tot mai aprofundată a fenomenelor naturii și ale societății. Cunoașterea, în fiecare moment, este o reflectare aproximativ exactă a realității. Cunoașterea științifică este o formă a cunoașterii umane în general, prin care cercetarea științifică se concretizează sub forma unor teorii științifice și care are de asemenea o perspectivă metodologică riguroasă. Prin urmare, cunoașterea științifică cere ca o teorie să satisfacă urmatoarele exigențe elementare: să aibă coerență logică, să fie deductibilă, să aibă completitudine și să fie verificabilă.

Cunoașterea științifică înseamnă explicarea fenomenelor cercetate și folosește de regulă un limbaj special, al simbolurilor, deosebit de cel natural propriu cunoașterii comune. Cunoașterea științifică se desfașoară ca un proces conștient, condus și reglementat și are un înalt grad de generalitate care vizează esențialul în formele lui diferite de manifestare, ea se distanțează de individual ca să poată ajunge la universal, reflectând gradul de abstractizare adică este teoretică, are ca punct de plecare și finalitate practică în realitate, dar creează un univers nou, cel al conceptelor, ipotezelor și teoriilor științifice.

Cunoașterea științifică și știința au fost, în decursul timpului, temă de analiză pentru filosofia științei, sociologia cunoașterii și sociologia științei. Cunoașterea științifică se deosebește de celelalte tipuri de cunoaștere umană, în primul rând de cea comună, proprie oricarui om datorită înzestrării sale native, din urmatoarele aspecte:

sub aspectul formei: cunoașterea științifică se constituie sub forma unor teorii științifice caracterizate printr-o deplină coerență internă din punct de vedere al conținutului și o riguroasă organizare logico-deductivă din punct de vedere al formei care explică și prevăd evoluția fenomenelor, proceselor și legile obiective ce acționează în fiecare domeniu.

sub aspectul metodelor: cunoașterea științifică are o perspectivă metodologică, determină proprietățile calitative ale fenomenelor cercetate și conexiunile dintre ele cu ajutorul unor metode și instrumente precise, care permit: înregistrarea, clasificarea, măsurarea și compararea tuturor caracteristicilor lor cantitative.

sub aspectul procedeelor de verificare: cunoașterea științifică dispune de procedee și tehnici de verificare a adevărului ipotezelor sale, de la observarea științifică și experimentul științific până la analiza structurii logico-matematice a teoriilor.

sub aspectul limbajului: cunoașterea științifică folosește un limbaj specializat, cu un înalt grad de abstractizare, diferențiat de la o știință la alta, și într-o anumită măsură deosebit de limbajul comun.

Funcția de bază a cunoașterii este de a furniza explicații, de a face previziuni și de a oferi cunoștințe pentru desfășurarea activităților umane. La rândul său, cunoașterea este dependentă de cerințele activității practice, iar nivelul său de dezvoltare va fi determinat de exigențele acesteia. Cunoașterea face ea însăși obiectul unei activități speciale de reflecție constituindu-se astfel teoria cunoașterii sau gnoseologia. Ea s-a cristalizat pe baza unei reflecții critice, sistematice asupra particularităților procesului de cunoaștere.

Cunoașterea științifică se realizează la două niveluri distincte, dar strâns legate reciproc:

cunoașterea empirică care reiese din reflectarea (observarea și descrierea) fenomenelor studiate de cercetător, de om;

cunoașterea teoretică este treapta superioară a cunoașterii prin gândirea abstractă și prelucrarea în profunzime a cunoștințelor empirice, cu ajutorul analizei și sintezei, inducției și deducției.

Teoria este o formă a cunoașterii raționale, un ansamblu de cunoștințe conceptuale ordonate sistematic, decurgând din unul sau mai multe principii generale și oferind o descriere și o explicație a unui domeniu al realității. De asemenea teoria este o categorie filozofică, (corelată cu categoria practică) ce desemnează reflectarea abstractă, conceptuală a realității obiective și care se află în interacțiune cu practica, avându-și izvorul în necesitățile practicii sociale atigându-și scopul deplin și criteriul de verificare prin aplicarea rezultatelor ei în practică. Teoria cunoașterii fără a avea legătură cu știința devine o schemă goală iar știința fără teoria cunoașterii, în măsura în care așa ceva poate fi în general gândit, este primitivă și confuză. Amândouă sunt valabile deopotrivă pentru gânlimbajului: cunoașterea științifică folosește un limbaj specializat, cu un înalt grad de abstractizare, diferențiat de la o știință la alta, și într-o anumită măsură deosebit de limbajul comun.

Funcția de bază a cunoașterii este de a furniza explicații, de a face previziuni și de a oferi cunoștințe pentru desfășurarea activităților umane. La rândul său, cunoașterea este dependentă de cerințele activității practice, iar nivelul său de dezvoltare va fi determinat de exigențele acesteia. Cunoașterea face ea însăși obiectul unei activități speciale de reflecție constituindu-se astfel teoria cunoașterii sau gnoseologia. Ea s-a cristalizat pe baza unei reflecții critice, sistematice asupra particularităților procesului de cunoaștere.

Cunoașterea științifică se realizează la două niveluri distincte, dar strâns legate reciproc:

cunoașterea empirică care reiese din reflectarea (observarea și descrierea) fenomenelor studiate de cercetător, de om;

cunoașterea teoretică este treapta superioară a cunoașterii prin gândirea abstractă și prelucrarea în profunzime a cunoștințelor empirice, cu ajutorul analizei și sintezei, inducției și deducției.

Teoria este o formă a cunoașterii raționale, un ansamblu de cunoștințe conceptuale ordonate sistematic, decurgând din unul sau mai multe principii generale și oferind o descriere și o explicație a unui domeniu al realității. De asemenea teoria este o categorie filozofică, (corelată cu categoria practică) ce desemnează reflectarea abstractă, conceptuală a realității obiective și care se află în interacțiune cu practica, avându-și izvorul în necesitățile practicii sociale atigându-și scopul deplin și criteriul de verificare prin aplicarea rezultatelor ei în practică. Teoria cunoașterii fără a avea legătură cu știința devine o schemă goală iar știința fără teoria cunoașterii, în măsura în care așa ceva poate fi în general gândit, este primitivă și confuză. Amândouă sunt valabile deopotrivă pentru gândirea din viața de toate zilele, ca și pentru gândirea mai conștient-sistematic-structurată din domeniul științei. Interesantă este capacitatea noastră de a crea știință, sisteme ideatice care să se modeleze pe realitate, să o transpună în scheme logice, funcționale, apte să ajute la previzionarea derulării pe viitor a evenimentelor și fenomenelor pe baza experienței anterioare.

Teoria cunoașterii este un domeniu al filosofiei care analizează cunoașterea științifică din punct de vedere al esențelor ei: origini, mobil, scopuri, metode, validități și limitări (teoria științifică confirmă și dezvoltă ipoteza, căreia îi conferă certitudine și generalitate). Fiecare dintre marii oameni de știință de până acum a fost preocupat la modul serios de mecanismele care permit cunoașterea și înțelegerea, prin urmare am relatat în figura ce urmează principalele corelații ale M.C.Ș. și componentele cunoașterii științifice (Fig. nr. 1.1).

Fig. nr. 1.1 Principalele corelații ale metodologiei cercetării științifice și componentele cunoașterii științifice

Procesul de cercetare științifică în comerț, turism și servicii

Cercetarea științifică este activitatea sistematică și creatoare menită să sporească volumul de cunoștințe, inclusiv cunoștințe despre om, cultură și utilizarea acestora pentru noi aplicații. Cercetarea științifică în practică, inclusiv în teorie este diferențiată și clasificată în trei mari categorii:

Cercetarea științifică fundamentală este o activitate teoretică care are drept scop acumularea de noi cunoștințe privind aspectele fundamentale ale fenomenelor și faptelor observabile fară nici o aplicație specifică.

Cercetarea științifică aplicativă este o activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi cunoștințe, însă orientată spre un obiectiv practic-specific.

Cercetarea și dezvoltarea (dezvoltarea experimentală) constituie o activitate sistematică, folosind cunoștințele acumulate de pe urma cercetării și/sau a experienței practice în vederea introducerii de noi procedee, sisteme și servicii sau a îmbunătățirii substanțiale a celor existente.

Activitatea de cercetare se referă la producerea de noi cunoștințe, care pot fi noi numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz contrar, nu poate fi vorba de o activitate de cercetare, ci de documentare. Cercetarea științifică este o artă a evadării din multe probleme mici într-o problemă mai generală și apoi a antrenării restului societății în această evadare, devenind un nou limbaj.

Cercetarea științifică se auto-produce, se multiplică din ea însăși, produce un învățământ științific, face educație și instrucție, și prin toate acestea ea conduce la superioritate socială. De asemenea, cercetarea științifică este motorul dezvoltării socio-economice în statele puternic industrializate și în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare.

Procesul de cercetare științifică din domeniul comerțului, turismului și serviciilor se desfașoară în mai multe etape, acestea sunt:

alegerea temei de cercetare este o etapă extrem de importantă în procesul de cercetare științifică și face parte din faza inițială a pregătirii actului de creație științifică. Alegerea temei se face pe baza unor principii generale în funcție de complexitatea realizării cercetării temei în ansamblul său, sau în funcție de alegerea fiecăruia dintre cercetători.

documentarea științifică este etapa de documentare în cercetarea științifică din domeniul comerțului, turismului și serviciilor în cadrul căreia se poate obține un volum din ce în ce mai mare de informații. În general, în cercetarea științifică din domeniul comerțului, turismului și serviciilor, documentarea poate lua următoarele forme: documentarea bibliografică (este obligatorie și se cercetează problema despre care există mai multe sau mai puține cunoștințe), documentarea directă are ca obiectiv cunoașterea realității din practica întreprinderilor de comert, turism și servicii, și de asemenea consultarea specialiștilor este o documentare calitativă deoarece își propune să afle opiniile specialiștilor din domeniul temei de cercetare.

cercetarea propriu-zisă este etapa din procesul de cercetare științifică cea mai complexă și este orientată spre cunoașterea și explicarea aprofundată a cauzelor de manifestare a fenomenului investigat.

redactarea și susținerea publică a lucrării științifice trebuie să se facă concis, clar și să permită beneficiarului cercetării înțelegerea corectă a datelor, informațiilor și concluziilor expuse.

valorificarea rezultatelor cercetării științifice este etapa de predare și difuzare a raportului de cercetare, de aplicare a rezultatelor obținute și de acordare a consultațiilor necesare pentru beneficiari și alți solicitanți în formă scrisă sau verbală.

Informarea și documentarea în cercetarea științifică

În contextul general al cercetării științifice, rolul informației și documentației în progresul cunoașterii este vital. În procesul cercetării științifice o importanță deosebită îi revine documentării cât mai complete în informațiile deja existente în domeniu și este necesar să identificăm și să folosim corect informația. Am stabilit ulterior că orice demers științific are un sens când cercetătorul cunoaște bine toate sursele literar-științifice de importanță majoră cu referire la problema supusă cercetării.

Documentarea este o etapă necesară a cercetării și are drept scop cunoașterea experienței științifice în domeniul supus investigației, documentarea este indispensabilă cercetării oricărui cercetător.

Informația științifică este privită ca produs al științei prin cercetare care cunoaște în prezent o foarte mare extindere fiind considerată sursa esențială de progres a societății. Produsul specific al științei este informația științifică fiind adânc implicată în societate, reprezentând o marfă cu atribute de cerere și ofertă.

Pe baza cunoașterii conținutului și etapelor documentării științifice se poate sublinia mai exact, în câteva coordonate majore, locul și rolul documentării în cadrul procesului de cercetare științifică.

În cadrul procesului de documentare, informația științifică este considerată calitatea necesară pentru producerea prin cercetare științifică a unei noi informații științifice. Documentarea științifică este o etapă pregatitoare a cercetării științifice, un concept cu conținut complex care are trei forme:

Documentarea bibliografică

Documentarea bibliografică este o componentă a procesului de documentare științifică, ea are o importanță foarte mare în cercetarea științifică deoarece ne dă posibilitatea să cunoaștem ceea ce au scris alți oameni de știință până în prezent.

Sursele de documentare bibliografică se împart în patru categorii:

documentele primare sunt acelea în cadrul cărora se cuprind rezultatele cercetărilor științifice și contribuțiile originale ale cercetătorilor, adică informația științifică. La rândul lor documentele primare sunt împărțite în două grupe: documente primare periodice (seriale, editoriale, reviste, ziare, publicații) și documente primare neperiodice–tradiționale (cărți, broșuri, publicații ale unor instituții și organisme naționale și internaționale, congrese și simpozioane).

documentele secundare sunt rezultatul prelucrării documentelor primare în vederea facilitării muncii cercetătorului de identificare, selecție și de utilizare a documentelor primare. Documentele secundare sunt clasificate în: documente periodice (reviste de referate, reviste de titluri) și documente neperiodice (enciclopedii, dicționare, bibliografii, cataloage, sinteze documentare, ghiduri bibliografice).

documentele terțiare rezultă din prelucrarea documentelor secundare (bibliografii, culegeri de traduceri, sinteze de referate). Distincția dintre documentele terțiare și documentele secundare are importanță pentru beneficiarii cercetători (studenți, economiști, ingineri) doar în fazele incipiente ale documentării și aceasta numai în scop de informare și selectare a documentelor primare.

microformatele sunt înregistrări pe benzi, discuri, imagini, așadar pot fi menționate: microfilme, microfișe, fotocopii, benzi și discuri magnetice, mijloace de difuzare în masă, TV, radio, filme etc.

Cele patru categorii de documente de mai sus se explorează și utilizează cu ajutorul unor instrumente specifice fiecărei etape interne de documentare prezentate mai jos.

În etapa informării asupra surselor se apelează la următoarele instrumente sau mijloace și anume: reviste, bibliografii, liste de semnalare, liste de titluri, buletine de informare, cataloage ș.a. În rândul acestora, un rol special revine cataloagelor. Catalogul este o listă de proporții care cuprinde toate sau o parte apreciabilă din fondul de documente al unei unități specializate și este elaborată pe baza unor principii care facilitează identificarea lucrărilor științifice de care are nevoie cercetătorul (student, profesor, specialiști din domeniul economic etc.).

În practică se utilizează două tipuri de cataloage: catalogul alfabetic, în cadrul căruia gruparea lucrărilor se face după numele autorului sau inițiala primului cuvânt din titlul lucrării și catalogul pe materii se constituie pe principiile Clasificării Zecimale Universale (C.Z.U).

În etapa culegerii surselor se folosesc următoarele instrumente: fișa bibliografică, explorarea globală a sursei și referatul documentelor. Fișa bibliografică este un instrument de culegere a sursei documentare care cuprinde informații generale despre sursă (numele autorului, titlul lucrării, denumirea editurii (tipografiei), locul apariției, anul apariției, numărul de pagini). Alcătuirea fișei bibliografice trebuie să respecte un minim de reguli cum ar fi spre exemplu: numele autorului se notează începând cu cel de familie și apoi prenumele si nu se admit prescurtări ale numelui autorului pentru care se face fișa bibliografică, în afara celei folosite de autor în volumul care este fișat, titlul volumului se notează în întregime fără nici o prescurtare, etc.

În etapa studierii surselor se citesc integral și cu atenție pentru a se descifra bine fondul de idei și se poate concretiza în următoarele forme intermediare, până la elaborarea lucrării, și anume: note de lectură, referate documentare, referate documentare de sinteză.

În etapa utilizării documentației științifice se distribuie întreaga informație pe parcursul tematicii lucrării pentru susținerea, confirmarea sau infirmarea unor ipoteze, pentru formularea concluziilor și soluțiilor în vederea definitivării planului de redactare a lucrării.

În urma studierii tuturor surselor documentare, cercetătorul trebuie să poată realiza o ierarhie a acestora și realizează confruntarea autorilor și surselor, dacă se asigură compatibilitatea și comparabilitatea datelor a autorilor în ceea ce privește contribuțiile sau minusurile, metodele de cercetare, lacunele acestora și ale datelor.

Documentarea directă

Documentarea bibliografică, oricât de importantă și indispensabilă ar fi, nu este suficientă în cercetarea științifică economică deoarece lucrarea științifică poate fi realizată doar atunci când se studiază și datele realității practice din zilele noastre, când se verifică dacă teoriile cuprinse în literatură explică sau nu faptele practicii, ale realității din domeniul comerțului, turismului și serviciilor.

Documentarea directă asupra realității practicii este la fel de importantă și indispensabilă în cercetarea științifică economică, așa cum este și documentarea bibliografică, ba chiar în anumite privințe mai laborioasă decât rezultă din consultarea unei oarecare surse bibliografice. În cazul documentării directe se impune ca datele și informațiile să poată explica și caracteriza integral atât nivelul și structura lui factorială, cât și dinamica fenomenului economic cercetat.

Documentarea directă se realizează și ea în patru etape, ca și documentarea bibliografică: informarea asupra domeniului în care se circumscrie documentarea directă a temei cercetate, cadrul organizatoric, mediul în care s-a dezvoltat fenomenul cercetat, actele normative, managementul, factorii direcți și indirecți care influențează nivelul și evoluția din domeniul comerțului, turismului și serviciilor; culegerea datelor se referă la indicatorii cantitativi și calitativi care servesc direct și chiar indirect ca variabile explicative ale fenomenului studiat (în faza culegerii datelor în cele de studiu și de utilizare, culegerea de date de bună calitate este problema fundamentală a succesului oricărei cercetări științifice, adesea cercetătorul, este pus în situația de a pregăti și procura datele singur, cu ajutorul unor instrumente, cum sunt: cronometrarea, ancheta, chestionarul (sondajul), convorbiri (interviuri)); în etapa utilizării datelor și informațiilor din perspectiva unei imagini sau idei de sinteză se are în vedere în fapt prelucrarea lor sistematică pe componente. În procesul documentării directe cercetătorul întâmpină multe dificultăți și neclarități în baza cărora el își formează o imagine de sinteză între felul practic, real de desfășurare a documentării și modelul pe care el l-a socotit drept indispensabil.

Consultarea specialiștilor (calitativă)

Consultarea specialiștilor este o necesitate în orice cercetare științifică este de asemenea garanția alegerii celor mai bune teme și trasee de analiză și studiu, a economisirii timpului, precum și o garanție sporită a realizării unei cercetări științifice de calitate, veritabile. Consultarea specialiștilor se poate efectua pe întregul traseu al cercetării, în toate etapele și fazele acesteia, ea mai înseamnă și solicitarea de informații de la un număr mare de specialiști ca: cercetători și profesori din domeniul temei de cercetare alese, statisticieni în calitate de metodologi în prelucrarea și asigurarea coerenței datelor.

Fiecare dintre aceste forme îndeplinește câte o funcție specifică iar complexitatea procesului de documentare științifică rezultă din două componente ale conținutului său: informația științifică și documentarea științifică propriu-zisă. Documentarea propriu-zisă este un proces prin care unitatea specializată pune la dispoziția beneficiarului documentele solicitate de ei în urma primului proces de informare. Documentarea se poate totuși realiza, cu condiția selectării și obținerii informațiilor relevante, prin toate mijloacele clasice sau moderne, în cadrul fiecărei forme de documentare.

Metodele de cercetare științifică

Introducerea în poblematica metodologiei cercetării științifice din comerț, turism și servicii începe cu dificultatea cu care se confruntă orice întreprindere și anume că nimeni nu vine să-i spună care sunt cerințele consumatorilor în special și cele ale pieței în general, așadar întreprinderile trebuie să se ocupe să găsească singure datele și informațiile cu privire la cerințele consumatorilor.

În această etapă se depun mari eforturi de perfecționare a metodologiei cercetării științifice, de sporire a capacității științei economice pentru a explica și influența procesele economice practice. Ipoteza științifică este o presupunere indispensabilă înaintării științei pe calea soluționării problemei, ea are valoare științifică dacă este formulată în așa fel încât din ea să derive consecințe, specifice, în formă de predicții concrete, verificabile (care să poată fi testate).

Formularea, verificarea ipotezelor și fundamentarea concluziilor științifice sunt indispensabile explicării fenomenului și înaintării științei economice pe calea soluționării problemei economice. Ipoteza științifică trebuie să îndeplinească mai multe condiții, și anume: să fie noncontradictorie, să fie explicativă, să aibă un conținut informativ bogat și să permită previziuni de noi evenimente și fapte. O ipoteză se rezumă la un sistem de propoziții, o ipoteză statistică se formulează pe baza mai multor măsurători și observații.

Progresul ascendent al cunoașterii științifice se realizează prin parcurgerea succesivă a patru faze:

faza apariției problemei științifice; respectiv, când se intră în dezacord cu situația de plecare a cercetării științifice (teoria);

faza a doua, când noile date ale practicii generează noi ipoteze plauzibile;

faza a treia, verificarea dintre asocierea cunoașterii științifice anterioare și noile ipoteze plauzibile rezultă soluții valabile;

faza a patra constă în coordonarea ipotezelor reușite pe baza noilor date observate și măsurate.

Cele patru faze se repetă mereu rezultând noi și noi ipoteze plauzibile, iar procesul cunoașterii progresează etape metodologice, rămânând permanent deschis.

Explicarea științifică a cercetării din domeniul comerțului, turismului și serviciilor se realizează cu un ansamblu foarte variat de metode, mijloace, tehnici și instrumente. În consecință, nevoile cercetării științifice din domeniul comerțului, turismului și serviciilor pot fi satisfăcute corespunzător numai de un ansamblu de metode, tehnici și instrumente, care se completează reciproc. Întreaga gamă de metode, tehnici și instrumente de cercetare sunt adecvate la cerințele și particularitățile fenomenului cercetat, iar de câte ori nu se realizează această adecvare a metodelor și tehnicilor a fenomenului cercetat, erorile marchează concluziile teoretice și soluțiile practice, precum și capacitatea teoriei economice de afirmare ca știință și de sprijinire a practicii.

Definită ca un ansamblu de recomandări de ordin general și special care contribuie la orientarea cercetătorului pe tot demersul cercetării științifice, metoda este calea de căutare de noi cunoștințe în domeniul comerțului, turismului și serviciilor.

Explicarea fenomenului economic este cea mai importantă și complexă etapă a metodologiei cercetării științifice iar în cadrul acestei etape se realizează un întreg ansamblu de faze metodologice, dintre care menționăm: observația științifică; ancheta; simularea; experimentul; sistematizarea informațiilor și a datelor; măsurarea și scalarea; întocmirea raportului de cercetare științifică; valorificarea rezultatelor cercetărilor științifice din domeniul comerțului, turismului și serviciilor.

Metoda științifică este instrumentul folosit de cercetător pentru cunoașterea și rezolvarea unei probleme, a unor posibile soluții la una sau mai multe probleme și de asemenea de testare a soluției sau soluțiilor pentru a găsi altele mai bune. Metodologia cercetării științifice reprezintă totalitatea tehnicilor de a observa și de a acumula cunoștiințe necesare întocmirii și prezentării unei lucrări științifice. Metoda științifică sau procesul științific este fundamental pentru investigația științifică și pentru dobândirea de către comunitatea științifică de noi cunoștințe bazate pe dovezi fizice.

Ansamblul metodelor, procedeelor, regulilor și postulatelor utilizate în procesul cercetării științifice, inclusiv teoria asupra metodelor pe care le utilizează știința, constituie metodologia științei. Capacitatea de a transfera unele rezultate de detaliu de la o teorie la alta constituie o mare forță a științei și îi este specifică. Fiecare știință își are noțiunile sale, metodele sale specifice, rodul evoluției și al acumulărilor istorice, toate științele au însă în comun ceea ce se numește metoda științifică de abordare a cercetării.

Metoda observației. Dacă în etapa documentării studiul bibliografic s-a efectuat oarecum izolat de studiul faptelor empirice, în sfera explicării fenomenului, studiul documentar se corelează în conformitate cu nevoia cunoașterii temeinice a fenomenului cercetat printr-o observare științifică atentă. Observarea științifică deține o poziție „strategică” în cadrul explicării fenomenului, de ea depinde și verificarea ipotezelor, construcțiilor teoretice (modelelor), inclusiv a concluziilor teoretice și a soluțiilor practice.

Observarea științifică, în general, este considerată ca fiind o contemplare metodică a cercetătorului asupra datelor și faptelor rezultate din documentare pentru obținerea de informații noi în procesul cercetării științifice. Efortul cercetătorului în observarea științifică a fenomenului cercetat trebuie să fie minim, cercetătorul are acces la studiu profund și la consultarea acestuia. Observarea științifică o poate face numai omul pregătit ea este dependentă de trei factori: calitățile și perfecțiunea organelor de simț ale cercetătorului, sistemul de cunoștințe prealabile, sistemele de aparatură care prelungesc organele de simț, amplificând uneori mult performanțele.

Observația este metoda de cercetare descriptivă ce presupune urmărirea atentă și sistematică a unui fenomen științific în scopul sporirii volumului de informații necesare investigării fenomenului respectiv. Observația trebuie să fie realizată după reguli precise, însă există și situații când pot fi descoperite noi cunoștințe științifice prin observarea întâmplătoare, spontană, necăutate în mod special în acel moment al investigării.

Prin observarea științifică se obțin informații care ajută la înțelegerea mecanismelor și interacțiunilor fenomenelor, la buna formulare și verificare a legilor de mișcare a fenomenelor. Observarea științifică este un atribut al cercetării științifice și al cercetătorului pe tot parcursul cercetării științifice propriu-zise, ea reprezintă pentru cercetarea în domeniul comerțului, turismului și serviciilor o metodă care oferă informații prețioase despre fenomenele supuse investigației de înțelegere și explicare a acestora.

Ancheta ca metodă în cercetarea științifică presupune recoltarea sistematică a unor informații și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor, ea ca metodă de cercetare prezintă două caracteristici esențiale: are caracter metodic deoarece trebuie să satisfacă unele cerințe riguroase și să permită recoltarea unor informații cuantificabile și caracter particular al realității asupra căreia se apleacă; universul personal, intim al celui cercetat, părerile lui personale despre el sau despre alții;

Ancheta pe bază de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode folosite în cercetarea științifică și presupune parcurgerea mai multor etape: stabilirea obiectului anchetei, documentarea, formularea ipotezei, determinarea populației (universului) anchetei, eșantionarea, alegerea tehnicilor și redactarea chestionarului, pretestul (pentru a vedea dacă chestionarul a fost bine elaborat), redactarea definitivă a chestionarului, alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane speciale destinate acestei operații sau prin autoadministrare), despuierea rezultatelor, analiza rezultatelor obținute în raport cu obiectivele finale, redactarea raportului final de anchetă.

Metoda modelării și simulării este relativ nouă și a apărut ca urmare a dezvoltării ciberneticii și a inteligenței artificiale. Modelarea simulativă a obținut progrese însemnate în sfera proceselor perceptuale, a celor de rezolvare a problemelor, mai recent trecându-se și la simularea proceselor afectiv-motivaționale și chiar a dinamicii generale a personalității.

Simularea este o formă particulară a experimentului, de mare interes și utilitate pentru teoria și practica științifică. Experimentarea cu ajutorul simulării dezvăluie informații prețioase despre starea sistemului studiat, modul de funcționare, comportarea fenomenului sau procesului economic, etc.

Măsurarea și scalarea ca metodă statistico-matematică este folosită după observarea și cunoașterea calității fenomenului, a structurii și însușirilor sale definitorii. Cu ajutorul măsurării economice se realizează aprofundarea analizei, se determină și se cunosc dimensiunile fenomenelor științifice și structurile lor interne. Măsurarea științifică îndeplinește un rol important în procesul de formulare a ipotezelor și rolul de verificare a ipotezelor și concluziilor științifice, atât pentru progresul teoriei, cât și al practicii din domeniul comerțului, turismului și serviciilor.

Procedee de măsurare calitativă se realizează de multă vreme fiind consacrate și larg utilizate astăzi, pretutindeni, în țară și în lume. Redăm în cele ce urmează, înainte de toate, procedeele de măsurare calitativă, deoarece acestea asigură cunoașterea esenței fenomenului, deslușirea și precizarea legăturilor cauzale. Metode de măsurare cantitativă au menirea să identifice cauzele și mecanismele fenomenelor cercetate. Metodele cantitative se aleg întotdeauna de cercetător în funcție de obiectivele studiului și de natura relațiilor de condiționare dintre factori, pe de o parte, și dintre aceștia și fenomenul studiat, pe de altă parte.

Rezultatele teoretice sau implicațiile (consecințele) se dezvăluie în urma unui proces logic de deducție care se întemeiază pe ansamblul de definiții și pe ansamblul de ipoteze, rezultatele reprezintă singura modalitate de a obține observații prețioase în confruntarea cu fenomenul studiat.

Experimentul este astăzi principalul procedeu de verificare a ipotezelor și de fundamentare a concluziilor științifice. Progresul absolut și relativ se explică prin creșterea posibilităților de calcul electronic și a tehnicilor de modelare a fenomenelor economice și prin diversificarea puternică pe care a cunoscut-o experimentul. Putem distinge experimente naturale (în situația reală, la nivel de firmă, ramură, zonă teritorială, nivel național etc.) și artificiale (situație creată de cercetător); experimente de teren și experimente de laborator din rândul acestora un rol important au: testele econometrice, simularea (modelele imitative analoge), anchetele și sondajele, etc.

Momentul central al experimentului îl constituie măsurarea variabilei dependente înainte și după introducerea variabilelor independente. Realizarea unui experiment în condiții reale, de teren, implică o pregătire laborioasă, extrem de riguroasă, pentru a putea evita multe din criticile care se aduc continuu experimentului.

Formularea, verificarea și validarea rezultatelor cercetării științifice în comerț, turism și servicii

În urma verificării ipotezelor științifice, se realizează trei pași importanți în direcția elaborării și fundamentării concluziilor științifice, și anume:

evidențierea consecințelor ipotezelor care urmează să devină teorii sau soluții practice;

confruntarea consecințelor ipotezelor cu faptele empirice;

relațiile dintre ipoteze și faptele empirice ca expresie a realității practice.

Pe baza acestor trei etape importante rezultă concordanța sau discordanța dintre ipoteză și practică. Din această confruntare a ipotezei cu faptele observate ale practicii se pot formula următoarele situații privind valoarea demersurilor realizate de-a lungul etapei de explicare științifică a fenomenului cercetat:

ipoteza este considerată verificată dacă toate consecințele ei sunt concordante cu toate datele și faptele empirice observate în practică;

dacă o singură consecință nu coincide cu faptele empirice, ipoteza este considerată infirmată și cercetătorul reformulează ipoteza și reia procesul de verificare de la capăt;

verificarea unei ipoteze nu se face printr-o simplă și rapidă confruntare cu datele empirice și un singur experiment, ci prin repetarea în mai multe serii de date lungi și de bună calitate;

o ipoteză doar parțial infirmată de datele empirice urmează să fie reluată în condiții mai riguroase pentru a putea decide asupra verificării sau infirmării ei;

când ipoteza nu este nici infirmată și nici confirmată, cauzele pot fi legate de insuficiențe metodologice sau de slabă calitate a datelor; în aceste cazuri cercetarea se poate, fie amâna, fie abandona;

ipotezele incerte rămân în patrimoniul științei până se întrunesc toate condițiile obiective și subiective pentru verificarea lor;

orice ipoteză care nu a fost infirmată se consideră acceptată (provizoriu) până la apariția de fapte care să o repună în discuție.

Ipoteza este o supoziție, o presupunere, o conjectură sau o explicație provizorie enunțată pe baza unei fapte, conexiuni și legi cunoscute cu privire la anumite legături, ea presupune construcții ale gândirii inventive pentru a modela ceea ce nu se cunoaște încă dar se bănuiește datorită prefigurării. A crea ipoteze constă în a imagina necunoscutul pe baza cunoscutului – este o construcție destinată verificării.

Formularea ipotezei presupune găsirea răspunsului la câteva întrebări corelate:

care este problema și ce știm și ce nu stim despre ea?

cum putem pătrunde în intimitatea faptelor pe care le reflectă?

pe ce cale o putem verifica?

Sursa ipotezei de lucru se găsește atât în practică, cât și în teoria științifică și odată configurată devine teorie și pe un alt plan practică nemijlocită. Când cercetarea se încheie noile informații și date la care s-a ajuns prin verificarea ipotezelor aplicate în practică sugerează alte ipoteze pe baza cărora se ințiază alte cercetări și anume o ipoteză validă dezvoltă o ramificație de alte ipoteze.

Modalități de formulare a ipotezei

observarea faptelor inclusive, a faptelor apărute într-un experiment, în acest caz ipoteza are un caracter inductiv;

prin deducerea din relații cunoscute deja, dintr-un principiu și în acest caz are un caracter deductiv.

În procesul elaborării ipotezei studiul trece în revistă un număr mare de cunoștințe, le compară, le confruntă, descoperind similaritățile dintre ele și vor servi drept ghid în organizarea studiului propriu-zis. După formularea ipotezei urmează verificarea ei prin experiment, prin calcul statistic, prin parametrii de bază iar apoi prin teste statistice specifice.

Cerințe implicate în ipoteză:

noncontradicția -sa fie în acord cu teoria, faptele, cu practica;

să aibă capacitate explicativă;

să sugereze un cât mai mare număr de consecințe care pot fi verificate;

să aibă un bun conținut ca informație;

să permită previziuni de noi evenimente și fapte. 

Ipoteza se naște dintr-o problemă și tinde către o explicație cât mai bună iar condițiile verificării ipotezei se face prin procedee empirice și/sau teoretice. Principiile empirice reprezintă confruntarea ipotezelor cu faptele, cu realitatea empirică iar cele teoretice reprezintă verificarea concordanței logice a ipotezei cu celelalte componente ale teoriei.

Procedeele empirice de verificare a ipotezei sunt observația naturală realizată pe baza experienței de zi cu zi și observația științifică care presupune culegerea sistematică a datelor empirice relevante. Procedeele teoretice presupun compararea ipotezei cu celelalte elemente ale teoriei. Ipoteza se verifică prin cazuri particulare, verificarea poate fi directă care se face prin observație și/sau experiment sau indirectă care se face prin intermediul altor mijloace de cercetare.

Funcțiile ipotezei au un rol foarte important și anume trebuie să ghideze studiul, cercetarea, să sigure un răspuns la problema studiată, să ușureze analiza și interpretarea datelor, cunoașterea teoriilor privind tema aleasă, gasirea sau fixarea locului noilor rezultate apărute în urma studiului temei în context al informațiilor teoretice existente, ipotezele trebuie să conțină formulări clare, să arate variabile și să descrie relațiile care pot exista între aceste variabile.

Concluzia științifică este rezultatul ultim, final al cercetării fenomenului din domeniul comerțului, turismului și serviciilor. Fundamentarea concluziei trebuie să satisfacă unele exigențe: de logică, de interes practic, de eficiență economică deoarece orice concluzie științifică trebuie să fie coerentă într-un sistem de concluzii științifice care alcătuiesc teoria economică și bineînțeles cercetătorul va trebui, totodată, să formuleze observații și critici pentru diverse aspecte ale teoriei și practicii economice, să indice direcții și chiar teme de cercetare indispensabile progresului continuu al științei și practicii economice. Ipoteza este un răspuns temporar, provizoriu la problema pusă în discuție și are rol de ghid al studiului.

Alegerea și redactarea studiului științific

Alegerea temei de cercetare reprezintă prima parte din cadrul desfăsurării procesului de cercetare științifică. Alegerea unui subiect bun și formularea a cercetării condiționează o cercetare interesantă și realizabilă. În alegerea temei de cercetare trebuie să ținem seama de aptitudinile și interesele noastre în legatură cu cercetarea științifică ce pot aduce elemente noi, contribuind la dezvoltarea ideilor în domeniul investigat.

Plecând de la importanța care se poate pune în cadrul unei cercetări pe aspectele de ordin calitativ sau cantitativ, putem distinge două tipuri de cercetări care sunt corelate: cercetări cantitative și cercetări calitative. Cercetările cantitative au rolul de a defini și caracteriza sub aspect cantitativ, cu exactitate, aspectele relevante identificate prin metodele calitative devenind absolut necesare: observarea, experimentul și ancheta ocazională (sondajul de opinie). Cercetările calitative presupun obținerea de răspunsuri de la un număr redus de respondenți, iar rezultatele sunt de factură calitativă: idei, percepții, sentimente, valori asociate, motive, preferințe, sugestii. Cercetările calitative se efectuează în faza inițială de studiere a unei probleme, scopul lor principal fiind acela de a clarifica natura acestei probleme și de a furniza informații de ordin calitativ.

În legatură cu construirea chestionarului am manifestat atenția față de următoarele probleme:

stabilirea conținutului întrebărilor;

stabilirea tipului întrebărilor;

stabilirea formei întrebărilor care este capabilă să surprindă mai multe modalități de raportare la realitatea sondată de tipul perceptiv, proiectiv-prezumtiv, apreciativ- evaluativ, motivator- explicativ;

evitarea unor greșeli în formularea întrebărilor: cuvinte cu dublu înțeles sau întrebări tendențioase, care sugerează răspunsul, întrebări ipotetice;

stabilirea structurii chestionarului, a ordinii întrebărilor.

Întrebările adresate au obiectivul de a colecta percepțiile, opiniile, convingerile și atitudinile consumatorilor față de produsele alimentare tradiționale și a determinanților care influențează alegerea lor. Instrumentul de cercetare utilizat este un chestionar format din 17 întrebări, testat pe un eșantion de 100 persoane. Având în vedere faptul ca obiectivul chestionarului a fost tocmai de a verifica gradul de consumare a produselor alimentare tradiționale s-a încercat sublinierea acestei calitați.

Chestionarul reprezintă cel mai important instrument utilizat de realizatorii anchetelor, pentru punerea întrebărilor și înregistrarea răspunsurilor la acestea. În esență, chestionarul se prezintă sub forma unui șir de întrebări adresate unui anumit număr de respondenți. Chiar dacă nu există tipare general valabile, în conceperea chestionarelor se impun respectate anumite reguli. Prin urmare, pentru a se asigura succesul în culegerea informațiilor de marketing trebuie stăpânite bine tehnicile de comunicare, astfel încât să se obțină cooperarea din partea receptorilor.

Proiectarea și elaborarea unui chestionar impun luarea unor decizii cu privire la natura, forma și structura sa, la întrebările pe care le conține, la modul de redactare și de testare, la validarea întrebărilor, etc. Punctul zero în conceperea oricărui chestionar îl constituie determinarea felului și volumului de informații care urmează a fi recoltate pe o astfel de cale. Pentru aceasta trebuie să fie clar definit scopul cercetării de marketing în care chestionarul va fi implicat. Odată stabilite tipurile de informații necesare atingerii obiectivelor cercetării, este necesar să se stabilească, de asemenea: categoriile de respondenți care le-ar putea furniza; piedicile care ar putea apărea în calea obținerii informațiilor dorite; modul de formulare a întrebărilor (oral sau în scris), etc.

Toate genurile de informații considerate necesare se sistematizează și se includ într-o listă de informații, foarte utilă în faza de proiectare a chestionarului. Pentru fiecare din informațiile din listă, chestionarul va trebui să cuprindă câte una sau mai multe întrebări. Miezul oricărui chestionar este constituit din întrebările pe care el le conține. În redactarea lor, punctul de plecare nu poate fi altul decât nevoile de informații cerute de rezolvarea problemelor presupuse de cercetarea de marketing care face necesară utilizarea chestionarelor.

În funcție de modul în care pot fi formulate răspunsurile, întrebările care se includ în chestionar se grupează în:

Întrebările deschise sunt întrebările la care cei cărora le sunt adresate pot răspunde utilizând propriile cuvinte, ele fiind folosite în stadiul exploratoriu al anchetei, ele prezintă avantajul că asigură un evantai mai bogat de răspunsuri.

Întrebările închise sunt cele la care nu se poate răspunde decât în variantele prestabilite. În cazul utilizării lor, cel care concepe chestionarul trebuie să se asigure că nu s-a omis nici un răspuns posibil, iar ordinea în care sunt așezate variantele de răspuns este foarte importantă.

Întrebările de control au rolul de a verifica dacă răspunsurile la celelalte întrebări au fost corecte sau nu, dacă sunt suficient de bine fundamentate, dacă nu sunt date în urma unei informări insuficiente, etc.

Întrebările filtru sunt cele care, în funcție de răspunsurile primite, se folosesc fie în scopul eliminării din anchete a subiecților care nu prezintă interes, fie în vederea eliminării din chestionare a unor întrebări care devin neinteresante.

Întrebările de control și filtru nu trebuie să lipsească din chestionarele folosite în cercetările de marketing. Redactarea întrebărilor incluse într-un chestionar ține, în același timp, atât de știința, cât și de arta comunicării. Pentru ca aceste întrebări să conducă la informații de bună calitate, trebuie să fie respectate următoarele cerințe:

să fie adecvate scopului cercetării de marketing;

să fie ușor de înțeles de toți subiecții cărora urmează să le fie adresate;

respondenții să aibă răspunsuri la ele;

să nu genereze în rândul respondenților o tendință de distorsionare a răspunsurilor.

Imediat ce o întrebare a fost redactată, ea urmează să fie evaluată în funcție de anumite criterii în scopul cărora se elaborează mai întâi o listă de întrebări posibile, în întocmirea căreia se iau în considerare toate genurile de informații de care nu se poate lipsi soluționarea problemei abordate în cercetarea de marketing propusă. Cu ocazia evaluării, fiecare întrebare se verifică, încă odată, dacă este sau nu în concordanță cu regulile și cerințele de redactare și în funcție de rezultatele evaluărilor, întrebările sunt validate sau nu. Cele validate se introduc în chestionar, celelalte fiind înlocuite sau, pur și simplu, abandonate.

Pentru ca întrebarea să fie validată, în urma evaluării ea trebuie să se dovedească:

adecvată scopului cercetării și indispensabilă;

clară și inteligibilă;

neinterpretabilă de la un respondent la altul;

negeneratoare de răspunsuri voit inexacte.

Mărimea chestionarului se apreciază prin intermediul numărului de întrebări pe care le conține. Aceasta este extrem de importantă, deoarece de ea depinde în foarte mare măsură numărul celor care vor accepta (sau refuza) să acorde răspunsuri. De asemenea mărimea chestionarului va influența gradul de oboseală al celor care formulează răspunsurile, acesta fiind direct proporțional cu numărul întrebărilor la care au de răspuns și precizia răspunsurilor. Dacă numărul de întrebări este prea mare, la un moment dat intervievatul va răspunde la întâmplare, numai pentru a se debarasa de o astfel de obligație.

Ordinea întrebărilor în chestionar poate influența calitatea răspunsurilor și rezultatele care se obțin în urma anchetei. Ordinea în care sunt cuprinse întrebările într-un chestionar trebuie să fie una logică, care să țină seama de anumite criterii tematice, precum și de prescripțiile științei comunicării. Ea trebuie să fie în măsură să stârnească și să mențină la o cotă înaltă interesul respondenților și cel mai important să se simtă confortabil și să dea cele mai corecte și complete răspunsuri.

Nu trebuie uitat, așadar, niciodată că de modul în care sunt ordonate întrebările din chestionar poate depinde în mod hotărâtor succesul sau insuccesul cercetării de marketing care l-a făcut necesar.

În general, un chestionar conține mai multe părți:

una destinată elementelor de identificare, referitoare la: tematica cercetată, titlul studiului, aceasta fiind amplasată chiar la începutul chestionarului, separat de celelalte;

o introducere, în care sunt prezentate, pe scurt, scopul anchetei și unele explicații menite a stârni interesul celor anchetați în sprijinirea studiului;

spațiul rezervat întrebărilor și răspunsurilor (corpul acestuia);

o zonă pentru clasificări, conținând rubricile cu ajutorul cărora se obțin informațiile referitoare la caracteristicile subiecților care se încadrează în diferite grupe;

o parte finală, cuprinzând formulele de mulțumire pentru amabilitatea de a accepta interviul și de apreciere a utilității informațiilor furnizate.

În ceea ce privește introducerea pe care chestionarul trebuie să o conțină, adeseori se recomandă ca aceasta să se structureze în două părți. Prima introducere va conține acele elemente generale absolut necesare obținerii acordului de cooperare din partea persoanelor vizate. A doua introducere va fi cea care va fi înscrisă în chestionar, ea se va referi la tema și scopul cercetării, precum și la unele detalii cu privire la derularea anchetei. Ultima parte a chestionarului este rezervată unei prime sintetizări a informațiilor pe care el le conține, inclusiv pretabelării acestora. Chestionarul trebuie să se încheie cu formule de apreciere a efortului depus de respondenți și de politețe.

Prezentarea și susținerea publică a studiului științific

Susținerea publică, orală a lucrărilor științifice presupune elaborarea unui material suport care are ca părți principale: introducerea sau exordiul în care se enunță în linii mari problema care face obiectul comunicării cu scopul de a trezi interesul ascultătorilor; tratarea subiectului care constă în expunerea dezvoltată a ideilor, faptelor, metodelor precum și a argumentelor corespunzătoare; concluzia sau perorația care are două roluri: recapitulările în care sunt evidențiate principalele aspect și convingerea auditoriul de justețea concluziilor.

Pregătirea expunerii condiționează eficacitatea comunicării rezultatelor cercetării științifice și cuprinde următoarele metode de prezentare și susținere a studiului științific (regulile de bază pentru susținerea publică), pregătirea expunerii condiționează în mare măsură comunicarea rezultatelor cercetării și cuprinde: elaborarea planului prezentării; cunoașterea auditoriului; pregătirea personală a vorbitorului; pregătirea materialului și tehnicii ajutătoare, pregătirea auditorului.

Planul prezentării trebuie să conțină ideile principale și argumentarea fiecăreia dintre ele, să valorifice în primul rând rezultatele cercetării proprii, expunerea trebuie să reproducă integral sau măcar parțial textul special pregătit.

Cunoașterea auditoriului se realizează în funcție de structura și de nivelul informării acestuia.

Pregătirea personală a vorbitorului presupune: controlul atitudinii, al mimicii , al gesturilor, evitarea unei deficiențe psihice.

Pregătirea materialului și al tehnicii ajutătoare: C.D., memory stik, folii , planșe cu cifre sau grafice.(Folosirea materialelor audio-vizuale este de natură să ușureze expunerea, evitând monotonia).

Pregătirea auditorului prin anunțarea prealabilă a temei, printr-un afiș sau programul întrunirii. Se comunică la începutul reuniunii de către conducatorul său, titlul științific, locul de muncă și preocupările vorbitorului.

Expunerea în public a rezultatelor cercetării, în cea mai mare parte a cazurilor reprezintă o sinteză a textului scris. În cazul reuniunii științifice, comunicările științifice au ca limită de expunere de cca 10-15 minute (în cazul susținerii lucrării de diplomă/disertație durata expunerii este de maxim 15 minute, se impune exercițiu pentru aceasta). În general, succesul expunerii publice a lucrării științifice presupune o prezentare a rezultatelor selectivă și diferențiată, în funcție de obiectivele și problemele comunicării și timpul acordat (în cazul unei teze de licență/ disertație/doctorat, expunerea orală se face pe baza unui plan dinainte pregătit). Pentru ca expunerea să nu fie monotonă, vorbitorul trebuie să știe să utilizeze: anumite pauze, schimbări de ritm de vorbire și de ton, dialogul cu persoane din rândul auditoriului, diferite momente de umor. O mare însemnătate are încadrarea vorbitorului în timpul acordat, vorbitorul să-și rezerve 1-2 minute tampon pentru situații deosebite.

Redactarea și susținerea publică sunt forme ce includ, fiecare în parte, o componentă stilistică, de limbaj și, mai ales, un ansamblu de exigențe și reguli de redactare și de comunicare. Bineînțeles, prin cele arătate mai sus nu acredităm ideea unui model unic de redactare și de susținere publică, pentru că așa ceva nu există. Prezentul capitol are scopul de a prezenta regulile de redactare și de susținere publică, astfel încât să se poată utiliza în construirea și apropierea treptată a unui model individual, personal, precum și de a le da posibilitatea să-și diversifice modelul de redactare și de susținere publică în raport cu tipurile de lucrări științifice pe care cercetătorii își propun și trebuie să le realizeze.

Lucrările științifice, se finalizează în scris însă numai o parte dintre acestea implică în mod direct și forma de prezentare orală, adică susținerea publica (se susțin oral și studii științifice, memoriile științifice, rapoartele de cercetare, lucrări de diplomă și teze de doctorat în fața unor consilii științifice, a unor comisii de recepție ale beneficiarilor și ale comisiilor profesorale de diplomă și de doctorat).

Susținerea publică pare că nu se aplică celorlalte numeroase lucrări științifice, forme de comunicare (tratate, manuale, monografii etc.). În realitate, în procesul elaborării acestor lucrări științifice fără susținere publică la finalul publicării au făcut obiectul formelor de susținere publică (îndeosebi intervenții și mai ales comunicări științifice), în decursul întregului proces de elaborare.

Să subliniem înainte de toate funcțiile complexe, majore ale susținerii publice pentru întreaga viață științifică dintr-un domeniu științific sau altul, și anume:

cunoașterea unor idei, teze, teorii noi sau direcții de cercetare științifică;

afirmarea științifică a tinerilor cercetători și afirmarea unor veritabili noi oameni de știință;

intensificarea vieții științifice cu rostul de a cunoaște noile creații sau direcții de investigare, precum și corecțiile ce se cer făcute vechilor teze și teorii științifice;

cunoașterea mai bună a domeniilor ce se cer susținute financiar, organizatoric, în firmă și în afara firmei, în institute de cercetare și de învățământ superior, în institute guvernamentale, rezervarea și direcționarea de resurse bugetare îndestulătoare ș.a.

Părțile principale ale discursului (susținerii publice), după cum știm orice susținere publică trebuie să se întemeieze pe o pregătire complexă, de conținut (fond) și de formă, între care reținem cu deosebire:

introducerea (exordiul), în cadrul căreia vorbitorul enunță în linii mari problema care face obiectul susținerii publice (discursului), în scopul de a trezi cât mai mult interes auditoriului;

conținutul sau tratarea subiectului, care constă într-o prezentare (expunere) dezvoltată a ideilor de bază și utilizarea metodei de argumentare teoretică și faptică, profundă;

concluzia sau perorația are menire dublă: pe de o parte, de recapitulare asupra principalelor idei și probleme; pe de altă parte, de a consolida convingerea auditorului asupra validității și justeței concluziilor.

Algoritmul de bază (secretul) al oricărei susțineri publice constă în știința deșteptării interesului auditoriului și utilizarea, în acest scop, a raționamentelor logice și a argumentelor practice. Calitatea susținerii publice este în mare măsură dependentă de stăpânirea unor cunoștințe cât mai temeinice de retorică.

Valorificarea și difuzarea rezultatelor științifice

Etapa valorificărilor rezultatelor cercetării se concretizează prin acțiuni de includere a rezultatelor în circuitul cunoșțiintelor științifice, în teoria și practica domeniului comerțului, turismului și serviciilor în condiții de eficacitate și eficiență maximă.

Scopul final al procesului de cercetare constă în dezvoltarea cunoașterii științifice prin valorificarea rezultatelor cercetării în conditiile în care sunt argumentate și susținute. Semnificația valorificării rezultatelor cercetării științifice trebuie să aducă un plus de cunoaștere în sfera domeniului comerțului, turismului și serviciilor.

Rezultatele cercetării sunt puse la dispoziția comunității științifice prin diverse forme de difuzare care au impact major asupra evoluției cunoașterii științifice. Toate acțiunile de valorificare și difuzare a rezultatelor cercetării trebuie să fie în conformitate cu drepturile de proprietate intelectuală.

Supunem toate aceste reflecții dezbaterilor cu scopul de a identifica cele mai adecvate măsuri instituționale de relansare a cercetării științifice, plecând de la ceea ce există și nu demolând totul. În final orice sistem, în oricare condiții și în orice timpuri, poate fi perfectionat prin opiniile celor avizați, onești și interesați de bunul mers al cercetării științifice de orice fel.

Expunerea în public prin reproducerea textului scris, special pregătit pentru a capta interesului ce se asigură prin sublinierea noutății și a actualității problemelor, prin fraze bine formulate, suficient de concentrate pentru a nu fi îngreunată întelegerea și prin evidențierea efortului propriu. Expunerea va fi însoțită de vizualizarea corespunzătoare, iar în contextul reușitei expunerii orale, pot fi menționate, ca o concluzie, următoarele recomandări practice:

Prezentarea să fie diferențiată în funcție de natura lucrării, de tipul și obiectivele comunicării.

Expunerea rezultatelor cercetării să nu fie monotonă.

Prezentarea materialului trebuie să situeze în prim plan elementele esențiale, de noutate.

Expunerea trebuie să se încadreze în timpul acordat. De aceea, se dovedesc utile repetițiile cu ceas și o anumită rezervă de timp.

Ilustrarea de sinteză a etapei de explicare a fenomenului științific deține un loc centrat potrivit figurii (Fig. nr. 1.2) în cadrul metodologiei cercetării științifice. Explicarea fenomenului științific, după cum se observă din figură, cuprinde trei subetape: formularea ipotezelor și a modelelor, observarea științifică și verificarea ipotezelor și a concluziilor.

Fig. nr. 1.2 Explicarea fenomenului științific în cadrul metodologiei cercetării științifice

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA METODEI ANCHETEI PENTRU CERCETAREA PREFERINȚELOR CONSUMATORILOR MANIFESTATE PE PIAȚA PRODUSELOR ALIMENTARE TRADIȚIONALE ÎN JUDEȚUL GORJ

Prezentarea generală a județului Gorj

Gorjul reprezintă o străveche vatră de istorie, după cum atestă descoperirile arheologice, primele dovezi ale existenței și activității omului datând de peste 1.500.000 de ani. La  sfărșitul   secolului   al   XV-lea   (1497),   apare   prima   menționare documentară despre Gorj, denumire slavonă care înseamnă „Jiul de Sus” sau „Jiul de Munte”, așa cum Dolj înseamnă „Jiul de Jos”.

Specificul meleagurilor gorjene este întregit de muzica tradițională gorjenească și produsele alimentare tradiționale din această zonă. Farmecul deosebit al locurilor este sporit de tradițiile locale și de ospitalitatea caracteristică gorjenilor și oltenilor în general.

Așezarea geografică

Județul Gorj este situat în partea de sud-vest a României, în nordul Olteniei, pe cursul mijlociu și superior al Jiului, de unde îi vine și numele (Jiul de Sus). Suprafața județului, de 5641 kmp reprezintă 2,4 % din întreaga suprafață a țării și acoperă parțial trei unități fizico-geografice de megarelief distincte ce coboară în trepte de la nord la sud. O coordonată geografică importantă care îl traversează este paralela de 45° latitudine nordică ce trece  prin sudul  localității Târgu-Jiu.

Principalele cursuri de apă care au influențat din cele mai vechi timpuri dezvoltarea așezărilor omenești de pe raza județului, sunt Jiul, pe cursul căruia se află municipiul Târgu-Jiu, Gilortul, pe cursul căruia se află orașele Novaci și Târgu-Cărbunești.

Județul Gorj se învecinează cu județul Hunedoara la nord, Vâlcea la est, Dolj la sud, iar la vest Mehedinți și Caraș-Severin. Organizarea administrativă delimitează 70 de localități dintre care două municipii, Târgu-Jiu și Motru și șapte orașe (Bumbești-Jiu, Novaci, Rovinari, Țicleni, Târgu-Cărbunești, Turceni și Tismana). Reședință de județ, Municipiul Târgu-Jiu, cel mai mare oraș al județului Gorj, este situat la o altitudine de 195-212 m. 

Relieful județului Gorj

Relieful județului Gorj este format din trei mari unități fizico-geografice care coboară în trepte de la nord la sud:

Carpații Meridionali, zonă muntoasă reprezentată de versanții sudici ai Munților Parâng, Vâlcan și Godeanu, în partea de nord a județului.

Subcarpații Getici; între văile Motru și Gilort se numesc Subcarpații Gorjului (subcarpații formează cea de-a doua treaptă de relief a Gorjului).

Podișul  Getic  este  constituit  din  depozite  sedimentare  (nisipuri, pietrișuri, argile, marne) materiale erodate din munți, cărate de râuri și depuse în Bazinul Getic.

Aceste trei forme de relief, dispuse în trepte de la nord spre sud, ale județului Gorj coboară de la altitudinea de 2519 m, altitudinea cea mai mare din județul Gorj, în Vârful Parângu Mare, până la altitudinea cea mai mică de 100 m în Lunca Jiului, în localitatea Picu, din comuna Ionești.

Hidrografia județului este dominată de râul Jiu spre care converg majoritatea apelor curgătoare ale județului. În drumul său spre vărsare, Jiul străbate toate formele de relief: munte de la izvor la Bumbești-Jiu, Subcarpații de la Bumbești-Jiu până la Peșteana Jiu, Podișul Getic până la Craiova și Câmpia Olteniei până la vărsare în Dunăre, în apropiere de Bechet. Principalii afluenți ai Jiului (ce străbat) și Județul Gorj sunt râurile: Gilort, Motru, Tismana, Bistrița Gorjeană, Jaleșul și Șușița. Lacurile gorjului sunt în majoritate antropice (de acumulare), având  scop hidroenergetic și au fost construite pe râurile: Cerna, Motru, Tismana, Bistrița, Jiu, Gilort și Olteț.

În principal clima este temperat-continentală, cu o mare varietate de nuanțe, ca urmare a poziției geografice, a circulației atmosferice și a componentelor de relief prezente. Temperatura medie anuală înregistrează valori diferite de la nord la sud: 0 grade C pe culmile de peste 2000 m și 10,1 grade C la Târgu Jiu. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind predominant.

Vegetația județului Gorj cuprinde: etajul pajiștilor alpine situate la mari înălțimi; etajul pădurilor de conifere, între 1400-1700 m, mai ales pe versanții nordici, speciile predominante fiind molidul și bradul. Prezența acestor păduri completează valorile de peisaj și crează o ionizare negativă a aerului, benefică în climatoterapie; etajul pădurilor de foioase cuprind: fagul, gorunul, carpenul.

Fauna județului este foarte variată-capra neagră pe culmile alpine, ursul, mistrețul, lupul, cerbul, căprioara, pisica sălbatică, dihorul în pădurile de foioase, unele specii mediteraneene: vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat, numeroase specii de păsări precum și o numeroasă faună acvatică în râurile de munte (păstrăv, crap etc.).  Diversitatea faunei zonei reprezintă o atracție importantă în special pentru turiștii străini pentru care există oferte ce includ activități de vânătoare și pescuit.

Frumusețea deosebită a locurilor a determinat dorința de conservare, protejare și o antropizare cât mai redusă. Astfel că, de-a lungul timpului în județul Gorj au apărut o serie de arii protejate și rezervații naturale. Prima rezervație naturală din Oltenia a fost Rezervația Parâng, rezervație de interes geologic, floristic și faunistic (căldări și văi glaciare, morene, rarități floristice (floarea de colț, faunistice (capra neagră)), în zona Lacului Gâlcescu și împrejurimi. În  anul 1955  sunt  declarate  rezervații: Peștera Muierilor de la Baia de Fier, Peștera Gura Plaiului (Tismana) și ulterior Peștera Cioaca cu brebenei (Padeș), etc.

Județul Gorj, prin diversitatea cadrului natural pe care se suprapune (munți, dealuri, văi, depresiuni, râuri, zonă calcaroasă, chei, peșteri) precum și prin obiectivele antropice pe care le deține (locuri istorice, muzee, statui, monumente, case boierești din secolele XVIII și XIX, cule, case memoriale, mănăstiri, biserici, Ansamblul Sculptural Brâncuși de la Târgu-Jiu, etc.) reprezintă un potențial turistic de prim rang pentru România.

Economia județului Gorj

Gorjul este un județ bogat în resurse naturale diverse, unele dintre ele exploatate și utilizate de industriile de profil. Principalele resurse ale solului și subsolului județului Gorj sunt reprezentate de depozitele de lignit  (Rovinari, Jilt și Motru), rezerve de petrol, gaz natural, depozite de calcar (în zonele de munte ale județului), marmură, argilă.

Urmare a rezervelor de care dispune, între ramurile industriale ale județului Gorj se remarcă industria extractivă, principala sa componentă fiind extracția cărbunelui necocsificabil-lignit în două mari bazine, Motru și Rovinari, industria producatoare de electricitate, reprezentată prin marile termocentrale de la Turceni și Rovinari, dar și prin producția în hidrocentrale. Exploatarea lignitului își are începuturile în urmă cu peste 30 de ani, contribuind de-a lungul timpului la ridicarea județului Gorj în ceea ce privește dezvoltarea economică. Extracția lignitului a avut și are în continuare un mare impact asupra întregii economii a județului. O parte semnificativă a economiei județului Gorj se sprijină pe complexul energetic constituit din C.N.L.O. și marile termocentrale de la Turceni și Rovinari.

Alte ramuri ale industriei, mult mai slab dezvoltate în prezent sunt: industria prelucrării lemnului, industria textilă. Principalele ramuri care absorb forța de muncă în Gorj sunt: industria extractivă, agricultura ( porumb, grâu, cartofi, legume, fructe, viticultură), comerțul și construcțiile.

Demografia județului Gorj

Conform datelor comunicatului INS Direcția Județeană Gorj din data de 24.08.2012 reprezentate în tabelul ce urmează, populația totală se cifra la 334.231 locuitori, din care 165.342 persoane de sex masculin respectiv 168.889 de sex feminin.

Tabelul nr. 2.1

Sursa: Comunicatul INS Direcția Județeană Gorj din data de 24.08.2012

Reședința se află în municipiul Tg-Jiu, existând alte 8 orașe – Bumbești-Jiu, Motru, Novaci, Rovinari, Târgu Cărbunești, Țicleni, Turceni, Tismana și 61 de comune.

În județul Gorj există localități care în viitor vor putea deveni localități turistice: Polovragi, Tismana, Baia de Fier, Runcu – localități recunoscute pentru frumusețea cadrului natural în care se află și valorilor etnoculturale și folclorice pe care le-au păstrat din generație în generație. În câteva comune ale județului au existat centre artizanale cu tradiție care și-au pierdut importanța în ultimii 15 ani și care pot fi revigorate prin implicarea nucleelor de meșteri populari care mai produc articole tradiționale: Tismana-țesături, Pocruia-țesături, Câlni-Găleșoaia-olărit, Padeș, Polovragi, Baia de Fier- împletituri, Telești-obiecte casnice din lemn. 

La nivelul județului, în multe zone s-au păstrat multe dintre tradițiile și obiceiurile de iarnă moștenite din străbuni, comunele cu cea mai intensă activitate de sărbători fiind cele din zona de munte. Una dintre cele mai răspândite datini în județul Gorj este colindatul, acesta deschizând ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă. Colindatul începe din noaptea de 23 spre 24 decembrie, când ulițele satelor răsună de glasul micilor colindători. Înarmați cu trăistuțe, copiii trec grupuri-grupuri și merg prin tot satul după colindeți (pițărăi).

Acest obicei al colindatului, practicat mai ales de copii a fost și este des întâlnit în multe sate ale județului și chiar în municipiul Târgu-Jiu. Obiceiuri vechi, cu o arie largă de răspândire în tot județul, practicate în Ajunului Crăciunului sau între Crăciun și Anul Nou, care se mai păstrează încă în anumite zone ale județului sunt Steaua, Vicleiul, Brezaia, Sânvăsâiul, Număratul parilor și Sorcovitul. Steaua este un obicei care se practică pe toată raza județului din seara ajunului până în seara Crăciunului de către copii și are conotații religioase referitoare la Nașterea Domnului.

Zonă culturală de mare profunzime, Gorjul a fost și este un teritoriu spiritual distinct, dând culturii naționale personalități de prim rang în diferite domenii ale vieții social-politice și culturale: sculptorul Constantin Brâncuși, Gheorghe Tătărăscu, Gheorghe Magheru, poetul Tudor Arghezi, savantul geolog Ion Popescu Voitești, cântăreața de muzică populară Maria Lătărețu, pictorul Corneliu Bordei.

Viața culturală este întregită de obiceiuri și tradiții, dintre care amintim: urcatul și coborâtul oilor de la munte, bâlciul de la Polovragi de Sfântul Ilie, Hramul Sfintei Mănăstiri Tismana. Județul Gorj dispune și de o importantă rețea de instituții culturale, biblioteci, case de cultură, muzee, monumente de arhitectură și artă. Dintre instituțiile de cultură de renume național și internațional ale județului Gorj, amintim: Ansamblul artistic profesionist “Doina Gorjului”, înființat din 1968 prin transformarea “Tarafului Gorjului”, acesta din urmă funcționând începând cu anul 1948; Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu”, înființat în 1993; Școala populară de artă Târgu-Jiu cu rol important în “susținerea și permanentizarea meșteșugurilor tradiționale, fiind totodată așezământ cultural și instituție de spectacol”.

Fig. nr. 2.2 Poziția pe hartă a județului Gorj

Tabelul nr. 2.3 Forța de muncă de care dispune județul Gorj. Populația județului Gorj

Sursa: Indicatori specifici la data de 31.08.2012 – potrivit datelor furnizate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj

Consumul de alimente tradiționale în județul Gorj

Chestionarul este probabil cea mai folosită metodă în cercetările științifice, este un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise ce determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmeazăa fi înregistrate în scris. Earl Babbie, spune că prin chestionar se înțelege „o metodă de colectare a datelor prin întrebările puse persoanelor sau prin întrebarea acestora dacă sunt de acord sau în dezacord cu enunțurile care reprezintă diferite puncte de vedere”. Într-un chestionar întrebările urmează de cele mai multe ori o logică internă stabilită de cercetător. În stabilirea succesiunii întrebărilor e nevoie să se țină seama de o serie de aspecte care favorizează comunicarea și stimulează cooperarea subiectului.

Ordinea în care sunt întrebările așezate într-un chestionar capătă o importanță deosebită în ancheta orală. Răspunsul la fiecare întrebare a chestionarului depinde nu numai de faptele sau gândurile subiectului înainte de a intra în contact cu cercetătorul, ci și de felul cum subiectul o percepe și îi evaluează consecințele pentru propria viață. Locul pe care îl are o întrebarea într-un chestionar sau plasarea ei într-o anumită succesiune de întrebări este în măsură să modifice dramatic cantitatea și calitatea răspunsurilor. Înainte de toate, întrebarile trebuie sa fie formulate într-o manieră clară, simplă, respectând regulile gramaticale și topica frazei sau a propoziției.

Chestionarul privind alimentația tradițională cuprinde 17 întrebări cu privire la comportamentul de cumpărare a alimentelor tradiționale în rândul consumatorilor din județul Gorj începând cu vârsta de 18 ani în sus. Studiul a fost efectuat în luna aprilie 2014, pe un eșantion de 600 de respondenți, prin metoda chestionarului, iar din punct de vedere al genului, eșantionul este format din 53% (318) femei și 47% (282) barbați. În alegerea temei și elaborarea chestionarului de cercetare a stat la bază satisfacerea cerințelor generale de consum, asteptările specifice consumatorilor față de produsele alimentare tradiționale precum și creșterea competitivității producătorilor de alimente tradiționale.

Alimentația tradițională cuprinde un fond foarte bogat de cunoștințe,  transmis din generație în generație, îmbogățit cu noi achiziții gastronomice ca urmare a schimburilor culturale, a adaptării la dezvoltare, dar și cu noi interpretări  ale vechilor practici culinare.Un produs alimentar tradițional în opinia consumatorilor este un produs consumat frecvent sau asociat unor sărbători specifice, transmis din generație generație, fabricat într-un mod specific, prelucrat natural, diferențiat și cunoscut datorită proprietăților sale senzoriale și asociat cu o anumită zonă locală, regiune sau țară. În opinia respondenților, produsul alimentar tradițional este definit cu preponderență prin specificitatea zonală sau regională. Totodată, acesta trebuie sa fie preparat din ingrediente complet naturale și urmând rețete specifice, tradiționale.

În urma tuturor analizelor observăm că la bază mancarea este încă traditională, chiar și tinerii se inspiră din rețetele familiei , însa observăm totodată și dorința de a experimenta, cu alte cuvinte, au început sa improvizeze, dar au ca reper tot mâncarea tradițională românească. Există însă diferențe între femei și bărbați în ceea ce privește preferințele pentru mâncare, dacă femeile pun pe primul loc alimentele proaspete care să le ajute să își mențină greutatea și silueta, pentru bărbați carnea ocupă un loc important în alegerile lor și își asumă mai ușor sensibilitatea la preț și la stabilirea celei mai bune oferte preț-calitate-cantitate.

Cel mai des, în coșul de cumpărături al românilor se regăsesc pâinea și rodusele tradiționale din carne, pe care cheltuiesc cei mai mulți bani de-a lungul unui an. Românii preferă să-și cumpere produse alimentare proaspete din magazinele de comerț tradițional, segment care acoperă o treime din valoarea totală a acestei piețe. Orientarea către comerțul tradițional este influențată în special de produse precum mezelurile achiziționate aproape în mod egal din cele două formate de comerț – modern și tradițional. Chestionarul privind comportamentul de cumpărare în rândul consumatorilor din județul Gorj cuprinde 17 întrebări detaliate in figura de mai jos:

Tabelul nr. 2.4 Întrebările din cadrul chestionarului

Chestionarul privind comportamentul de cumpărare a alimentelor tradiționale în rândul consumatorilor din județul Gorj a fost efectuat asupra unui eșantion de 600 persoane, începând cu vârsta de 18 ani în sus, iar din punct de vedere al genului, eșantionul este format din 53% femei și 47% barbați. Dintre respodenți 17% au fost cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani, 33% cu vârsta cuprinsă între 26-35 de ani, 38% cu vârsta cuprinsă între 36-50 de ani iar 12% cu vârsta peste 50 de ani (Fig.nr. 2.5).

Fig. nr. 2.5 Reprezentarea grafică a datelor personale ale respondenților

În figura de mai jos am specificat ocupația pe care o au respondenții în funcție de variantele date în chestionar, și anume 63% dintre respondenți sunt angajați cu studii medii, 22% sunt angajați cu studii superioare, 11% sunt pensionari iar 4% dețin funcții manageriale.

Fig. nr. 2.6 Reprezentarea grafică a educației și ocupației respondenților

Din punct de vedere al venitului (Fig. nr. 2.6 ) 63% dintre respondenți au un venit lunar sub 1000 RON, 27% între 1000-2000 RON, 6% între 2000-3000 RON și 4% peste 3000 RON. În 2011 s-au înregistrat scăderi ale salariului mediu net în județul Gorj, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS). Județul Gorjul este un județ sărac eminamente, dependent de industria extractivă și de industria de producție mică.

Fig. nr. 2.6 Reprezentarea grafică a veniturilor respondenților

Motivația consumului de alimente tradiționale

Modelarea comportamentului consumatorului a constituit o preocupare majoră a cercetătorilor în domeniul comerțului, turismului și serviciilor, aceștia încercând să creeze modele care să ia în considerare toți factorii ce influențează comportamentul de cumpărare a alimentelor tradiționale. Abordarea tradițională a comportamentului consumatorului s-a axat pe abilitățile produsului de a satisface nevoi raționale de utilitate, dar motivațiile hedonice poartă un rol foarte important în multe decizii de cumpărare, de asemenea studierea obiectivelor valorilor personale, a dorințelor și motivațiilor consumatorului se efectuază prin testele proiective.

Principalele motive care conduc la consumarea alimentelor tradiționale: părerea proprie că acestea sunt bio-fără aditivi, foarte gustoase, autentice și cu o anumită aromă și sunt bazate pe rețete vechi. Unii dintre consumatori au menționat că procesul de afumare tradițional pentru produsele din carne nu este sănătos și în marea majoritate ei consumă produse alimentare tradiționale în timpul festivităților speciale din familie și de sărbători. Astăzi, deși domeniul alimentelor tradiționale este reglementat, continuă să apară produse așa-numite “tradiționale”, fără a îndeplini condițiile specifice, unele încălcând flagrant drepturile consumatorilor.

Stilul de viață al unui consumator se referă la modurile în care acesta își petrece timpul, își cheltuie banii și la felul în care valorile, atitudinile și gusturile sale sunt reflectate de alegerile sale de consum. Multe decizii de cumpărare sunt luate în comun de mai multe persoane și în cele mai multe cazuri este vorba de familie sau gospodărie.

Din cei 600 de respondenți (Fig. nr. 2.7) 43% consumă produse tradiționale cu ocazia sărbătorilor și a evenimentelor din familie, 22% din obișnuința alimentară, 19% consumă aceste alimente datorită obiceiurile familiale din generație în generație și 16% din alte motive (au o aromă aparte, sunt foarte gustoase, sunt cât de cât mai sănătoase decât cele de tip fast food).

Fig. nr. 2.7 Reprezentarea grafică a răspunsurilor privind motivele de consumare a alimentelor tradiționale date derespondenți

Fig. nr. 2.8 Factorii motivaționali de cumpărare a produselor alimentare tradiționale din județul Gorj

Gradul de acceptabilitate pentru prețuri mai mari cu privire la produsele alimentare tradiționale a consumatorilor

În ultimii ani, efectele negative ale alimentației de tip fast food asupra sănătății și stării de bine a oamenilor au făcut ca tot mai multe persoane să revină la o alimentație sănătoasă și cât mai apropiată de natural, la gustul și calitatea mâncării tradiționale de acasă. Desigur ca o astfel de tendință, mai ales în condițiile în care tot ceea ce este marcat “produs tradițional” depășește de cel puțin două, trei ori prețul unui produs similar, convențional.

Cei mai mulți dintre consumatorii intervievați au un grad sporit de dorința consumării de astfel de produse mai ales cu ocazia unor evenimente importante iar încrederea lor este prezentă în fața unui produs marcat cu logo-ul “Produs Tradițional”, deoarece au siguranța că este obținut din materie primă, ingrediente de calitate, după o rețetă tradițională și sunt dispuși să platească mai mult pentru acestea. În privința gradului de acceptabilitate (Fig. nr. 2.9) pentru prețuri mai mari cu privire la produsele alimentare tradiționale, 78% din consumatorii au răspuns că ar oferi și un preț mai mare pentru astfel de produse, iar 22% dintre ei nu ar oferi acest preț dacă acesta s-ar mări.

Fig. nr. 2.9 Gradul de acceptabilitate pentru prețuri mai mari cu 5% cu privire la produsele alimentare tradiționale

Percepția consumatorilor privind calitatea produselor alimentare tradiționale

Consumatorul modern este, evident, foarte interesat de ceea ce cumpără și consumă, în materie de produse alimentare și reclamă din ce în ce mai multe informații în legătură cu produsul pe care îl cumpără. Aceste informații se referă la modul de obținere a produselor, la originea și la calitatea materiilor prime. De asemenea, mulți consumatori își doresc produse „autentice”, care să aibă gust și să fie obținute în urma utilizării unor tehnologii tradiționale.

După cum reiese din Fig. nr. 2.10, 63% dintre consumatori consideră că produsele alimentare tradiționale sunt de calitate, iar 37% dintre consumatori sunt sceptici cu privire la calitatea produselor alimentare tradiționale și spun ca nu au încredere în calitatea acestora.

Fig. nr. 2.10 Percepția consumatorilor privind calitatea produselor alimentare tradiționale

Unii dintre consumatori sunt de părere că la orice târg de produse alimentare sau în piețe se regăsesc o multitudine de produse sub denumirea de “tradiționale”, la preț corespunzător cu ce scrie pe etichetă, însă de o calitate îndoielnică. Desigur că aceștia sunt de acord cu faptul că "tradițional" nu înseamnă, în niciun caz, “ecologic”, “bio” sau “organic”, acestea din urmă fiind o categorie specială de produse, însă “produsul tradițional” ar trebui să confere o garanție superioară a calității ingredientelor și modului de preparare, comparativ cu produsele similare convenționale.

Preferințe pentru unele alimente tradiționale

Bucătăria românească tradițională din județul Gorj a reușit de-a lungul vremii să-și păstreze tradiția, bucătării au știut să transmită urmașilor gustul mâncărilor noastre tradiționale, aceștia au îmbogățit și rafinat mâncărurile dar au păstrat nealterată arta culinară românească. Desigur că obiceiurile alimentare nu se potrivesc întregului popor, țin până la urmă de preferințele fiecăruia și de obișnuință. Însă majoritatea oamenilor din județul Gorj sunt destul de reticienți în ceea ce privește mâncarea din bucătăria românescă.

Bucătăria românească poate fi definită ca un tot unitar dar din punct de vedere al structurii mâncărurilor, acestea fiind diferite, conducând la anumite particularități regionale. Fiecare regiune are un specific aparte care s-a menținut, s-a completat și s-a îmbogățit din punct de vedere sortimental și calitativ. În figura de mai jos (Fig. nr. 2.11) am enumerat preferințele privind alimentele tradiționale consumațe în general de către respondenți:

Fig. nr. 2.11 Alimentele tradiționale consumațe în general de către respondenți

Frecvența consumului de alimente tradiționale în județul Gorj

Obiceiurile de consum ale alimentelor tradiționale este foarte ridicat în județul Gorj, cea mai cumpărată categorie din rândul produselor fiind a preparatelor din carne și se constată o frecvență mai mare de consum pentru mezeluri în rândul bărbaților, față de femei. Consumul mai mare în rândul femeilor este înregistrat în cazul preparatelor pe bază de legume.

Conform întrebării adresate respondenților în ceea ce privește gradul de consumare a alimentelor tradiționale (Fig. nr. 2.12) reprezentat pe o scala de la 1 la 5, observăm că doar 14% dintre ei sunt mari consumatori de produse alimentare tradiționale, urmat de un procent de 23%, cei mai mulți dintre consumatori se află pe poziția 3 cu un procentaj de 38% (fiind un număr majoritar), 15% dintre ei sunt pe poziția 2 și doar 10% dintre respondenți consumă foarte rar produse alimentare tradiționale.

Fig. nr. 2.12 Relatarea grafică a răspunsurilor consumatorilor în privința consumului de alimente tradiționale pe o scala de la 1 la 5.

Produsele pe care românii cheltuiesc cei mai mulți bani de-a lungul unui an sunt carnea (29% din totalul bugetului pentru alimente proaspete), legumele (22%) și mezelurile (18%). Canalul preferat pentru achiziționarea produselor alimentare proaspete este comerțul tradițional, care acoperă 62% din valoarea totală a acestei piețe. Alimentele tradiționale proaspete sunt prezente în 2 din 3 coșuri de cumpărături ale gorjenilor, se arată în raporturile institutului de cercetare de piață.

Studiul din graficul de mai jos (Fig. nr. 2.13) arată că din cei 100 respondenți ai chestionarului 6 % din consumatori cumpără zilnic produse tradiționale, 27% se aprovizionează o dată pe săptămână, 37% dintre ei cumpără lunar produse tradiționale, 30% cumpără mai rar de o dată pe lună produse tradiționale. Din acest studiu rezultă că consumatorii sunt clienți fideli ai produselor alimentare tradiționale, iar din acest punct de vedere clientela și piața este asigurată.

Fig. nr. 2.13 Frecvența consumului de alimente tradiționale în județul Gorj

Sursele de achiziționare cu produse alimentare tradiționale

Cei mai mulți dintre respondenți, așa cum este prezentat și în fugura de mai jos (Fig. nr. 2.14), au afirmat ca achiziționează produse alimentare tradiționale din supermarketuri deoarece sunt mai igienic distribuite păstrându-și calitatea și prospețimea, după care urmează categoria consumatorilor care preferă să achiziționeze produse alimentare din piețele locale considerând că sunt mai naturale fără aditivi provenind direct de la țară iar penultima și ultima categorie sunt formate din cei care nu locuiesc în apropierea supermarketurilor și piețelor locale iar din comoditate își fac cumpărăturile din mini-marketurile și magazinele vecine.

Fig. nr. 2.14 Sursele de achiziționare cu produse alimentare tradiționale

Gradul de încredere în calitatea și autenticitatea produselor alimentare tradiționale

Odată ce denumirea comercială a produsului alimentar tradițional este înregistrată sub una dintre cele trei mărci de calitate, UE se va asigura că aceeași denumire protejată nu va fi folosită de alți producători. Sistemul european de etichetare a calității protejează 1.000 de denumiri utilizate pentru a desemna produse alimentare tradiționale, iar munca producătorilor de alimente este valorizată, contribuindu-se astfel la conservarea și dezvoltarea patrimoniului rural al UE. De asemenea, sistemul le garantează consumatorilor că pot avea încredere în produsele alimentare care poartă această etichetă. În figura de mai jos (Fig. nr. 2.15) am prezentat răspunsurile respondenților cu privire la gradul de încredere în calitatea și autenticitatea alimentelor tradiționale.

Prezentarea grafică de mai jos arată că din 100 de respondenți, 67% din ei oferă încredere în calitatatea alimentelor tradiționale și 33% nu, iar cu privire la autenticitate 46% oferă încredere și 54% nu oferă încredere.

Fig. nr. 2.15 Relatarea grafică a răspunsurilor consumatorilor în privința încrederii și neîncrederii în calității și autenticității alimentelor

Percepția consumatorilor cu privire la modul de producție ecologică a produselor alimentare tradiționale

Majoritatea consumatorilor (63%) consideră că produsele tradiționale trebuie să fie atestate iar acestea bineînțeles că sunt obținute din materii prime tradiționale naturale fără compuși chimici periculoși după anumite standarde, acest produs distingându-se în mod clar de alte produse similare aparținând aceleiași categorii.

Ceilalți consumatori în procent de 37% declară că nu au încredere totală în ceea ce privește detaliile de pe ambalaj și că cele mai tradiționale și sigure produse alimentare sunt cele făcute în casă.

Fig. nr. 2.16 Relatarea graficaă a răspunsurilor cu privire la modul de producție ecologică a produselor alimentare tradiționale

Posibilitatea schimbării obiceiurilor cu privire la alimentația tradițională în următorii ani

Această posibilitate de schimbare a obiceiurilor alimentare tradiționale este foarte mică deoarece majoritatea respondenților au răspuns că aceste produse tradiționale fac parte din tradiția și cultura poporului român, posibilitatea de schimbare fiind minimă.

Fig. nr. 2.17 Posibilitatea schimbării alimentației tradiționale

Percepția consumatorilor privind raportul calitate-preț al produselor tradiționale

Participanții consideră că raportul calitate-preț al produselor alimentare tradiționale este satisfăcător, dar aceste tipuri de produse sunt mai scumpe și de asemenea că alimentele tradiționale au mai mult gust decât alte alimente și au un farmec aparte.

Fig. nr. 2.18 Relatarea grafică a răspunsurilor consumatorilor în privința raportului dintre calitate și preț pe o scala de la 1 la 5

Aspectele cele mai importante reținute de respondenți, în cadrul chestionarului, s-au concentrat pe:

Produsele tradiționale și preparatele specifice tradiționale sunt sănătoase, mult mai sănătoase decât produsele fast-food;

În contextul păstrării tradiționalității și autenticității produselor, un produs tradițional are, pe lângă preț, o valoare. Dezvoltarea abilităților producătorilor locali de a-și vinde produsele, garantând calitatea acestora, în cazul produselor tradiționale, vorbim despre continuitatea unor obiceiuri la nivel național, o diversitate alimentară și culturală;

Lucrul de care sunt conștienți consumatorii, este că fiecare alegere de produs pe care o face are o serie de consecințe, atât la nivel individual cat si din punct de vedere al sănătății. Cumpărând produse tradiționale contribuie la păstrarea unor tradiții și obiceiuri, la conservarea naturii și a peisajului rural atât de frumos, apreciat și căutat de turiștii străini ca pe ceva unic rămas în spațiul european; nu în ultimul rând îi ajutați pe cei care vă oferă produse de calitate și întrețin acest peisaj rural să-și desfășoare munca pe mai departe.

Produsele obținute prin practicile tradiționale au o calitate mai bună și sunt mult mai sănătoase, mai ales pentru cei mici.

Cele mai importante caracteristici asociate produselor tradiționale, în baza chestionarului realizat sunt: gustul-produsele tradiționale sunt mai gustoase decât produsele alimentare obișnuite; modul de comercializare în spații special destinate, târguri și piețe; sunt mai sănătoase și sunt mai hrănitoare decât produsele alimentare obișnuite.

Cei mai mulți dintre respondeți consideră că sprijinul creșterii consumului și oportunitatea cea mai importantă de a crea strategii care să aibă în vedere diversificarea și dezvoltarea piețelor de desfacere pe tot cuprinsul județului, de protejare a mediului, biodiversității și de păstrare a tradițiilor locale.

CONCLUZII

Am ales și tratat cu mult interes această temă privind metodologia cercetării științifice din domeniul comerțului, turismului și serviciilor, deoarece este un plus de cunoaștere și ajută la dezvoltarea și formarea profesională având menirea de a orienta, încuraja studenții și tinerii debutanți în a-și valorifica capacitățiile de investigare ale acestora în cercetarea științifică. Ceea ce am evidențiat și realizat în această lucrare în contextul general al cercetării științifice este studiul asupra informației și documentației în progresul cunoașterii ce reprezintă o importanță deosebită, documentarea fiind etapa indispensabilă a cercetării.

În conținutul lucrării am prezentat principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu metodele frecvent utilizate în cercetarea științifică din perspectiva teoretico-metodologică și aplicativă. Cercetările efectuate în cadrul acestei lucrări abordează aplicarea metodelor de cercetare în mai multe domenii de cercetare atât pentru procesarea informațiilor cât si pentru determinarea valorii fundamentale, respectiv pentru a determina evoluția în domeniul respectiv.

În cadrul primului capitol „PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA LITERATURII DE SPECIALITATE” m-am oprit asupra teoriei privind metodologia cercetării științifice din domeniul comerțului, turismului și serviciilor, prezentând câteva noțiuni fundamentale ale acestui domeniu.

În cadrul celui de al doilea capitol „STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA METODEI ANCHETEI PENTRU CERCETAREA PREFERINȚELOR CONSUMATORILOR MANIFESTATE PE PIAȚA PRODUSELOR ALIMENTARE TRADIȚIONALE ÎN JUDEȚUL GORJ”, am realizat un chestionar, pe baza căruia am reprezentat date statistice în grafice și tabele care conțin contribuții și interpretări personale în această privință.

Prin metoda anchetei (chestionarului) utilizată prin implicare directă, am realizat un studiu cu privire la produsele alimentare tradiționale asupra unui eșantion format din 100 de respondenți. În demersul meu privind cercetarea știintifică, în contextul consumării de produse alimentare tradiționale din județul Gorj, am analizat toate formele de cercetare și condițiile cultural-economice.

Cercetând în mod informativ modul de viață și de gândire a consumatorilor de produse alimentare tradiționale din județul Gorj, am cercetat în primul rând cunoașterea și transformările sociale la nivelul individului asupra tradiției și produselor alimentare tradiționale românești. Această interpretare a cercetării, cu rezultate noi în evidențierea problematicii consumului de produse alimentare tradiționale conduce la o dezvoltare umană și socială.

Cercetarea aduce în prim plan calitățile consumatorilor de a cunoaște, valorifica și de a-și îmbunătăți calitatea vieții, evidențiind modul determinant de alegere al alimentelor tradiționale de pe piața produselor alimentare. Tema cercetării cuprinde în abordarea ei un proces de dezvoltare în contextul consumului de produse alimentare tradiționale ce constituie elementul principal de integrare a formelor de cultură tradiționale prin diverse modalități de pătrundere în spațiul pieței produselor alimentare.

Obiectivele generale propuse și dezbătute în cadrul acestei lucrări constituie răspunsurile la întrebările din cadrul chestionarului pe tema propusă în dezbatere, pornind de la ipoteza că nivelul cultural determină nivelul alimentației într-o mare măsură, deoarece nivelul dezvoltării calității vieții în condițiile comportamentului tradiționalist al românilor poate fi educat și adaptat comportamentului de tip modern.

Putem concluziona că prețul este un puternic factor de influență asupra deciziei de achiziție a consumatorului, deoarece un nivel ridicat al prețului de cele mai multe ori denotă o calitate superioară iar acest aspect poate diferenția segmentul de piață, adică publicul țintă, în consecință este un factor determinant în alegerea consumului. Cercetarea efectuată evidențiază relația dintre oameni și tradiție și de asemenea măsoară gradul de determinare a dezvoltării în domeniul alimentar tradițional.

Din ceea ce am analizat pe parcursul întregii lucrări am putut concluziona ca piața produselor alimentare tradiționale românești poate atinge nivele superioare de dezvoltare datorită gamei largi de produse atestate ca fiind tradiționale românești iar în ceea ce privește interesul consumatorilor, pot spune ca aceștia au un interes ridicat față de aceste alimente decât față de alte categorii de produse alimentare.

Ca o concluzie de suprafață, cercetarea a putut constata în termeni finali evoluția și dezvoltarea acestui tip de produse alimentare și a relevat aspecte ale personalității consumatorului despre care se poate spune cu siguranță că sunt susceptibile a fi dezvoltate în funcție de însușirile individuale caracteristice fiecăruia.

Aceste concluzii fiind formulate mă declar mulțumiță de cercetarea realizată, ea constituind o primă experiență foarte importantă în domeniul cercetării științifice și o suscitare a dorinței de aprofundare în domeniul cercetării.

BIBLIOGRAFIE

Banciu D., Sisteme automatizate de informare și documentare, Editura Tehnică, Bibliotecă, București, 1997;

Biji E. M., Lilea E., Roșca E., Vătui M., Statistică pentru economiști, Editura Economică, București, 2010;

Bunge M., Știință și filosofie, Editura Politică, București, 1984;

Chelcea S., Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative, editia a III-a, Bucuresti, Ed. Economica, 2007, pag. 211-215;

Constantinescu N.N., Introducere în metodologia cercetării științifice, ASE, București, 1989;

Enăchescu C., Tratat de teoria cercetării științifice, Iași-București, Editura Polirom, 2005;

Gorun A. (coord. științific), Diagnosticul privind starea de dezvoltare a județului Gorj, Târgu-Jiu: Editura Academica Brâncuși, 2009;

Popa C., Teoria cunoașterii, Editura Științifică, București, 1972;

Postolache T., Documentarea în vederea efectuării cercetării științifice, în volumul Introducere în Metodologia Cercetării Științifice Economice, Academia de Studii Economice, București, 1989;

Răboacă Gh., Comșa M., Ciucur D., Metodologia cercetării științifice economice, București, Editura Fundației România de mâine, 2007;

Zaiț D., Elemente de metodologia cercetării, Editura Universității, Al. I. Cuza, Iași, 1997;

Acasa

http://www.prefecturagorj.ro

http://ro.wikipedia.org

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR PRIVIND CONSUMUL DE PRODUSE ALIMENTARE TRADIȚIONALE

ÎN JUDEȚUL GORJ

Bună ziua! Realizez un studiu despre comportamentul consumatorilor din județul Gorj asupra produselor alimentare tradiționale.

Sunteți dispus(ă) să-mi acordați câteva minute din timpul dumneavoastră pentru realizarea acestei cercetări?

(Vă rog să încercuiți răspunsurile alese de dvs. din cadrul chestionarului)

Obișnuiți să consumați produse alimentare tradiționale?

a).DA b).NU-STOP CHESTIONAR

În ce măsură sunteți de acord cu afirmația „Sunt un mare consumator de alimente tradiționale”?

1 2 3 4 5

Foarte mică măsură Foarte mare măsură

Care sunt principalele motive care vă determină să consumați produse alimentare tradiționale?

a).Este o tendință de sarbatori b).Obisnuința

c).Obiceiuri moștenite d).Alte motive (precizați motivele)………

Sunteți dispus să plătiți un preț mai mare pentru produsele alimentare tradiționale dacă acestea s-ar scumpii cu 5%?

a).DA b).NU

Considerați produsele alimentare tradiționale sănătoase?

a).Da, pentru că………………………………………………………………………………..

b).Nu, pentru că………………………………………………………………………………..

Ce alimente tradiționale consumați de obicei dintre variantele prezente mai jos? (puteți bifa mai multe variante de răspuns)

șunca de casă afumată

toba de casă

cârnați de casă (trandafiri)

costiță afumată

caltaboș de casă

jumări

pâine de casă

colaci țărănești

pastramă de oaie

magiun

zacuscă țărănească

varză acră

turtă

murături tradiționale

Cât de des consumați aceste alimente tradiționale?

a).Zilnic b).O dată pe săptămână

c).Lunar d).Mai rar de o dată pe lună

De unde obisnuiți să achiziționați produse alimentare tradiționale?

a).Piețe locale b).Mini-marketuri în apropierea domiciliului

c).Supermarketuri d).Alte locuri (precizați locurile)………

Precizați printr-o notă de la 1 la 5 măsura în care aveți încredere în calitatea și autenticitatea gustului produselor alimentare tradiționale pe care le consumați?

1 2 3 4 5

Foarte mică măsură Foarte mare măsură

Credeți că se produc ecologic, fără compuși chimici periculoși preparatele alimentare tradiționale?

a).Da, pentru că………………………………………………………………………………..

b).Nu, pentru că………………………………………………………………………………..

Credeți că se vor schimba obiceiurile dvs. cu privire la alimentația tradițională în urmatorii 4 ani?

a).Vor rămâne neschimbate obiceiurile alimentare

b).Voi renunța la produsele alimentare tradiționale

c). Nu știu

În ce măsură considerați raportul calitate-preț ca fiind favorabil pentru astfel de produse?

1 2 3 4 5

Foarte mică măsură Foarte mare măsură

Sexul dumneavoastră este:

a).Feminin b).Masculin

În care dintre următoarele grupe de vârstă vă încadrați?

a).Între 18-25 de ani b).Între 26-35 de ani

c).Între 36-50 de ani d).Peste 50 de ani

Care este ocupația dumneavoastră actuală?

a).Student(ă) b).Salariat(ă)

c).Pensionar(ă) d).Altă ocupație. Care?……..

Care este ultima formă de învățământ pe care a-ți absolvit-o?

a).Școala generală b).Liceu

c).Facultate d).Studii postuniversitare

Care este venitul net lunar de care dipuneți?

a).Sub 1000 RON b).Intre 1000-2000 RON

d).Intre 2000-3000 e).Peste 3000 RON

Vă mulțumim foarte mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor și pentru timpul acordat!

Anexa 2

Alimentele tradiționale consumațe în general de către respondenți

sunt redate în următoarele imagini:

Șuncă de casă afumată Tobă de casă

Carnați de casă Costiță afumată

Caltaboș de casă Jumări

Pâine de casă Colaci țărănești

Pastramă de oaie Magiun

Zacuscă țărănească Varză acră

Turtă

Murături tradiționale

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR PRIVIND CONSUMUL DE PRODUSE ALIMENTARE TRADIȚIONALE

ÎN JUDEȚUL GORJ

Bună ziua! Realizez un studiu despre comportamentul consumatorilor din județul Gorj asupra produselor alimentare tradiționale.

Sunteți dispus(ă) să-mi acordați câteva minute din timpul dumneavoastră pentru realizarea acestei cercetări?

(Vă rog să încercuiți răspunsurile alese de dvs. din cadrul chestionarului)

Obișnuiți să consumați produse alimentare tradiționale?

a).DA b).NU-STOP CHESTIONAR

În ce măsură sunteți de acord cu afirmația „Sunt un mare consumator de alimente tradiționale”?

1 2 3 4 5

Foarte mică măsură Foarte mare măsură

Care sunt principalele motive care vă determină să consumați produse alimentare tradiționale?

a).Este o tendință de sarbatori b).Obisnuința

c).Obiceiuri moștenite d).Alte motive (precizați motivele)………

Sunteți dispus să plătiți un preț mai mare pentru produsele alimentare tradiționale dacă acestea s-ar scumpii cu 5%?

a).DA b).NU

Considerați produsele alimentare tradiționale sănătoase?

a).Da, pentru că………………………………………………………………………………..

b).Nu, pentru că………………………………………………………………………………..

Ce alimente tradiționale consumați de obicei dintre variantele prezente mai jos? (puteți bifa mai multe variante de răspuns)

șunca de casă afumată

toba de casă

cârnați de casă (trandafiri)

costiță afumată

caltaboș de casă

jumări

pâine de casă

colaci țărănești

pastramă de oaie

magiun

zacuscă țărănească

varză acră

turtă

murături tradiționale

Cât de des consumați aceste alimente tradiționale?

a).Zilnic b).O dată pe săptămână

c).Lunar d).Mai rar de o dată pe lună

De unde obisnuiți să achiziționați produse alimentare tradiționale?

a).Piețe locale b).Mini-marketuri în apropierea domiciliului

c).Supermarketuri d).Alte locuri (precizați locurile)………

Precizați printr-o notă de la 1 la 5 măsura în care aveți încredere în calitatea și autenticitatea gustului produselor alimentare tradiționale pe care le consumați?

1 2 3 4 5

Foarte mică măsură Foarte mare măsură

Credeți că se produc ecologic, fără compuși chimici periculoși preparatele alimentare tradiționale?

a).Da, pentru că………………………………………………………………………………..

b).Nu, pentru că………………………………………………………………………………..

Credeți că se vor schimba obiceiurile dvs. cu privire la alimentația tradițională în urmatorii 4 ani?

a).Vor rămâne neschimbate obiceiurile alimentare

b).Voi renunța la produsele alimentare tradiționale

c). Nu știu

În ce măsură considerați raportul calitate-preț ca fiind favorabil pentru astfel de produse?

1 2 3 4 5

Foarte mică măsură Foarte mare măsură

Sexul dumneavoastră este:

a).Feminin b).Masculin

În care dintre următoarele grupe de vârstă vă încadrați?

a).Între 18-25 de ani b).Între 26-35 de ani

c).Între 36-50 de ani d).Peste 50 de ani

Care este ocupația dumneavoastră actuală?

a).Student(ă) b).Salariat(ă)

c).Pensionar(ă) d).Altă ocupație. Care?……..

Care este ultima formă de învățământ pe care a-ți absolvit-o?

a).Școala generală b).Liceu

c).Facultate d).Studii postuniversitare

Care este venitul net lunar de care dipuneți?

a).Sub 1000 RON b).Intre 1000-2000 RON

d).Intre 2000-3000 e).Peste 3000 RON

Vă mulțumim foarte mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor și pentru timpul acordat!

Anexa 2

Alimentele tradiționale consumațe în general de către respondenți

sunt redate în următoarele imagini:

Șuncă de casă afumată Tobă de casă

Carnați de casă Costiță afumată

Caltaboș de casă Jumări

Pâine de casă Colaci țărănești

Pastramă de oaie Magiun

Zacuscă țărănească Varză acră

Turtă

Murături tradiționale