Cariera Functionarilor Publici

TEMA 2

Cariera funcționarilor publici

Cuprins:

1.INTRODUCERE

2.NOȚIUNEA DE FUNCȚIE ȘI FUNCȚIONAR PUBLIC

3.CLASIFICAREA FUNCȚIIILOR PUBLICE

4.CARIERA ÎN FUNCȚIA PUBLICĂ

4.1 RECRUTAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

4.2 PERIOADA DE STAGIU

4.3 NUMIREA FUNCȚIEI PUBLICE

4.4 PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI EVALUAREA PERFORMANȚELOR PROFESIONALE

5.CONCLUZII

6.BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Statul ca putere organizată asupra unei populații, pe un anumit teritoriu, a presupus, încă din momentele sale de început, o continua adaptare la dinamica vieții economice, sociale și politice. Astfel la cerințele poporului statul a decis să-și creasca volumul și a complexitatea funcțiilor sale, în multiplicarea atribuțiilor autorităților și organelor sale. Potrivit teoriei separației puterilor în stat, statul îndeplinește trei funcții: funcția legislativă, funcția executive și funcția judecătorească. Pentru realizarea acestor funcții ale statului s-au înființat servicii publice, care, la rândul lor, sunt înzestrate cu funcții publice– atribuții, competențe și răspunderi specifice sarcinilor pe care acestea le realizează în scopul satisfacerii intereselor generale ale societății –(Prisăcaru, V., Funcționarii publici, București Editura All Beck, 2004).

Un moment relevant în scurta prezentarea istoricului reglementării funcției publice este adoptarea Constituției României din 1991, iar în temeiul acesteia adoptarea, nejustificat de târziu, a Statutului funcționarului public, prin Legea nr. 188/1999.

Iorgovan, A. în lucrarea sa intitulată: Tratat de drept administrativ, vol. I, București, Editura All Beck, 2001, definește funcția publicăca fiind considerată„situația juridică a persoanei fizice – învestită legal cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice – ce constă în ansamblul drepturilor și obligaților care formează conținutul juridic complex dintre persoana fizică respective și organul care l-a investit“

Conform legii, funcționarul public este persoana numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică. În doctrina juridică, noțiunea de funcționara a fost definite în sens larg, adică orice persoană care lucrează în sectorul public, în cadrul administrației publice centrale și locale și a altor servicii publice, chiar dacă sunt organizate de către organisme private ( care desfășoară o activitate de interes public), și în sens restrâns, adică persoana care lucrează în sectorul bugetar în cadrul autorităților și instituțiilor publice. Acesta din urmă este înțelesul noțiunii de funcționar public care rezultă din prevederile Legii 188/1999.

2.NOȚIUNEA DE FUNCȚIE ȘI FUNCȚIONAR PUBLIC

Conform legii 188/1999, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în baza legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală.

Din definitie se pot retine urmatoarele trăsături caracteristice:

– funcția publică cuprinde un ansamblu de atribuții si responsabilittăți stabilite in temeiul legii;

– funcția publică este creată prin lege sau alte acte normative emise pe baza și în executarea legii;

– funcția publică are un caracter permanent și prezintă continuitate;

– funcția publică nu exercită obiectul unei ințelegeri între părti și nu poate fi stabilită prin contract;

– funcția publică este organizată pentru a realiza competențele conferite administrației publice;

– finanțarea funcțiilor publice este asigurată de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;

– atribuțiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau libertatea celor care îndeplinesc funcțiile respective sa facă acte juridice, operațiuni administrative sau materiale in mod legal.

In art. 4 din Legea nr. 188/1999 sunt prevazute urmatoarele principii care stau la baza executării funcței publice:

– asigurarea promptă și eficientă liberă de prejudecăti, corupție , abuz de putere si presiuni politice a tuturor activităților efectuate de funcționarii publici;

– selectarea funcționarilor publici exclusiv după criteriul competenței;

– egalitatea șanselor la intrarea si promovarea in corpul funcționarilor publici;

– stabilitatea funcționarilor publici.

Pentru a se exercita funcția publică sunt sunt necesare câteva principii de bază, așa cum rezultă din art.3 din legea 188/1999:

legalitatea, imparțialitatea și obiectivitatea;

transparența;

eficiența și eficacitatea;

responsabilitate în condițiile de prevedere a legii;

orientare către cetățean;

stabilitate în exercitarea funcției publice;

subordonarea ierarhică.

Cu privire la noțiunea de funcționar public se constată că există mari deosebiri față de salariații serviciilor publice care acționează pe baza contractului individual de muncă, cu durată nedeterminaăa sau determinată sunt supuși regimului prevazut de dreptul muncii, precum și față de alte persoane care prestează munca în cadrul serviciilor publice pe baza de convenție civilă și cărora le sunt aplicabile prevederile din dreptul civil. Al.Negoiță afirmă că ”interesul general pe care îl susține sistemul administrației publice în raport cu societatea globală este formulat în cadrul sistemului politic, de către organeșe care au atribuții în această privință și în primul rând de organele care dețin puterea în stat”.

Totalitatea funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice din administrația publică

centrală și locală formează corpul funcționarilor publici. Prin numirea în funcția publică, funcționarul este investit cu un statut legal în care sunt prevăzute drepturile și obligațiile acestuia.

În sens larg , noțiunea de funcționar public caracterizează persoana care lucrează în sectorul public iar în sens restrâns, așa cum se explică în prevederile legii 188/1999, persoana care lucrează în sectorul bugetar în cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Conform Art. 6, legea 188/1999 nu sunt considerați funcționari publici următorii:

personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii

personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului;

corpului magistratilor

cadrelor didactice

persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.

Funcționarii publici desfășoară activități conform exercitării prerogativelor de putere publică, printre care:

punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;

elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;

elaborarea proiectelor, politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor, precum și a documentației privind aplicarea și executarea legilor, necesare pentru realizarea competenței autorității sau instituției publice;

consilierea, controlul și auditul public intern;

gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;

colectarea creanțelor bugetare;

reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice

3.CLASIFICAREA FUNCȚIIILOR PUBLICE

Funcțiile publice se împart în după cum urmează:

funcții publice generale

funcții publice specifice

Funcțiile publice generale reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, în vederea realizării competențelor lor generale. Sunt corespunzătoare pentru categoria înalților funcționari publici, funcționarilor publici de conducere și funcționarilor publici de execuție. Echivalarea funcțiilor publice specifice cu funcțiile publice generale, in condițiile legii, se face prin statutele speciale prevazute la art. 5 alin. (1) sau, la propunerea autorităților și instituțiilor publice, de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Funcțiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter specific unor autorități și instituții publice, stabilite, în vederea realizării competențelor lor specifice, sau care necesită competențe și responsabilități specifice. Din categoria aceasta sunt următoarele:

funcții publice de conducere ( arhitect-șef)

funcții publice de execuție:

inspector de concurență

inspector vamal

inspector de muncă

controlor delegat

expert în tehnologia informației și telecominicațiilor

comisar

alte funcții specifice: ( manager public)

Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, din categoria funcțiilor de conducere fac parte:

director general și director general adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

director și director adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

secretar al unității administrativ-teritoriale;

directorul executiv și directorul executiv adjunct în cadrul instituției prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

șef serviciu, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia;

șef birou, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

Funcționarii publici de execuție se împart în:

Sunt funcționari publici de execuție din clasa I persoanele numite in urmatoarele funcții publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.

Sunt funcționari publici de execuție din clasa a II-a persoanele numite in funcția publică generală de referent de specialitate, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

Sunt funcționari publici de execuție din clasa a III-a persoanele numite în funcția publică generală de referent, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

După gradul de acces la funcția publică, funcțiile publice se împart, după cum sunt prezentate și în art. 11, legea188/1999, astfel :

Funcționarii publici debutanți sau definitivi

Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant

Pot fi numiți funcționari publici definitivi

funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevazută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;

b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea in specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite.

În raport cu nivelul studiilor, funcționarii publici se împart în :

clasa I ( studii superioare de lungă durată) cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalență ( expers, consilier, inspector, consilier juridic, etc)

clasa a II-a ( studii superioare de scurtă durată)cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; ( ex.referent de specialitate)

clasa a III-a ( studii medii) cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat ( referent).

Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin introducerea în art. 7 a litereic) clasificăfuncțiile publice în:

funcții publice de stat (înalții funcționari publici, funcționarii publici de conducere și cei de execuție din ministere, administrația publică centrală, autonome)

funcții publice teritoriale (înalții funcționari publici, funcționarii publici de conducere și execuție care sunt în statele de funcții și în organigramele instituțiilor prefectului și a serviciilor publice ale ministerelor și ale alor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale)

funcții publice locale ( funcționarii publici de conducere și cei de execuție de la autoritățile administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora).

4.CARIERA ÎN FUNCȚIA PUBLICĂ

4.1 RECRUTAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Cariera în funcția publică , conform art.1 din hotărârea Guvernului nr.1209/2003 constă în ansamblul situațiilor juridice și efectele produse cae apar la data nașterii raportltu de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condițiile legii.

Persoana care intenționează să se angajeze pe o funcție de funcționar public trebuie să îndeplinească , conform art.54-Legea 188/1999) următoarele condiții:

are cetățenia română și domiciliul în România; ( art.16-Constituția României)

cunoaște limba română scris și vorbit; ( art.13-Constituția României – spune că în România limba oficială este limba română)

are vârsta de minimum 18 ani împliniți;

d) are capacitate deplină de exercițiu;

e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

f) îndeplinește condițiile de studii prevăzute de lege pentru funcția publică;

g) îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice

h) nu a fost condamnată pentru savârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legatură cu serviciul, care împiedica înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituită dintr-o funcție publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;

j) nu a desfășurat activitate de poliție politica, astfel cum este definită prin lege( conform art.5 din legea 187/1999, prin poliție politică se înțelege ” toate acele structuri ale securității, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitar-comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Legea 188/1999 prin art.57 prevede ca recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici să se facă prin concurs, în limita funcțiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice. Condițiile , regulile și procedura de organizare a concursului să se facă în baza legii. Anunțul cu privire la concurs se va publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a și într-un ziar de largă circulație, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfașurării concursului.

Principiile care stau la baza organizării și desfășurării concursurilor , prevăzute în lege 188/199 sunt:

competența

competiția

egalitatea de șanse

profesionalismul

motivarea

transparența

Selectarea dosarelor de înscriere este o etapă eliminatorie și se referă la verifcarea de către comisia de concurs a respectării condițiilor de ocupare a funcției publice vacante pe baza formularului de înscriere și a actelor depuse.

Condițiile pentru procedura de organizare și de participare a concursului sunt stabilite de:

de comisia prevăzută la art. 18 alin. (1), pentru înaltii functionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenția Naționala a Funcționarilor Publici;

de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere generale și specifice, cu excepția funcțiilor publice de secretar al comunei, șef serviciu și șef birou

de autoritățile și instituțiile publice în a căror stat de funcții se află funcția publică vacantă, pentru funcțiile publice de conducere de secretar al comunei, șef serviciu și șef birou și pentru toate funcțiile publice de execuție.

4.2 PERIOADA DE STAGIU

Persoanele care s-au calificat în urma concursului pentru ocuparea unei funcții publice și care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pot fi numiți conform legii funcționari publici debutanți. Aceștia trebuie să efectueze o perioadă de stagiu pentru ocupare definitivă a funcției publice precum și o evaluare a activității desfășurate în acea perioadă.

Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților unei funcții publice, formarea practică a funcționarilor publici debutanți, precum și cunoașterea de către aceștia a specificului administrației publice și a exigențelor acesteia.( art.60-legea 188/1999).

Perioada de stagiu este acea etapă a carierei funcționarilor publici de la începutul numirii pe funcție până la data numirii definitive. Ne referim la faptul numirii definitive doar în cazul în care funcționarul public debutant corespunde pentru postul vacant, adică dacă și-a dus la îndeplinire toate îndatoririle, atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în fișa postului respectiv.
Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru functionarii publici de executie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a si 6 luni pentru cei din clasa a III-a.

Pentru a depășii perioada de stagiu , funcționarul public debutant trebuie să fie sprijinit pe perioada stagiului, să i se stabilească atribuții, să i se acorde timpul necesar pregătirii individuale, să aibă acces la sursele de informare,

La terminarea perioadei de stagiu în urma rezultatului evaluării realizate, funcționarul public debutant va fi:

a) numit funcționar public de execuție definitiv în clasa corespunzatoare studiilor absolvite, în funcțiile publice prevazute la art. 14, în gradul profesional asistent;

b) eliberat din funcția publică, în cazul în care a obținut la evaluarea activității calificativul „necorespunzător“.

4.3 NUMIREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Numirea in functiile publice din categoria inaltilor functionari publici se face in conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1)- art.62 legea 188/1999. Numirea în funcțiile publice de conducere pentru care se organizează concurs în condițiile art. 58 alin. (1) lit. b) se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice din administrația publica centrală și locală, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Actul administrativ de numire se efectuează în formă scrisă și trebuie să cuprindă temeiul legal al numirii, numele funcționarului public, denumirea funcției publice, data de la care urmează să exercite funcția publică, drepturile salariale, precum și locul de desfășurare a activitătii.
La actul administrativ de numire se atașează o fișă a postului iar o copie a acesteia se înmânează funcționarului public. Atunci când se face numirea în corpul funcționarilor publici, funcționarul public depune jurământul de credință în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în funcția publică definitivă. Jurământul are urmatoarea formula: ”Jur sa respect Constituția, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinesc conștiincios îndatoririle ce imi revin în funcția publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional și să respect normele de conduită profesională și civică. Așa să-mi ajute Dumnezeu.“ Formula religioasa de incheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.
Depunerea juramantului prevazut la alin. (6) se consemneaza in scris.

4.4 PROMOVAREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI EVALUAREA PERFORMANȚELOR PROFESIONALE

Fiecare funcționar public , în cariera sa are dreptul de a promova în funcție publică precum și de a vansa în treptele de salarizare în limita respectării legii.

Promovarea în treapta profesională imediat superioară celei deținute de funcționarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului .

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un funcționar public ce dorețte să participe la examenul de promovare în graduș profesional imediat superior celui deținut, trebuie să îndeplinească cumulativ toate condițiile de mai jos:

a) să aiba cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aiba cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;

c) să fi obținut cel puțin calificativul „bine“ la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi.
Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcție publică de conducere, funcționarii publici trebuie să îndeplinească cumulativ urmatoarele condiții:

a) să fie absolvenți de masterat sau de studii postuniversitare în domeniul administrației publice, management sau în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice;
b) să fie numiți într-o funcție publicî din clasa I;

c) să îndeplineascî cerințele specifice prevăzute în fișa postului;

d) să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 57 alin. (6);

e) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi.
Avansarea în trepte de salarizare se face în condițiile legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.

Anual se fac evaluarii pentru a se verifica performanțele profesionale individuale ale funcționarilor publici. În urma acestei evaluarii anuale a performanțelor profesionale individuale, funcționarului public i se acordă unul dintre urmatoarele calificative: „foarte bine“, „bine“, „satisfăcator“, „nesatisfacător“.

Aceste calificativele obținute la evaluarea profesionala sunt importante deoarece ajută la:
a) avansarea în treptele de salarizare;

b) promovarea într-o funcție publică superioară;

c) eliberarea din funcția publica

Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se aprobă prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, după ce se consultă organizațiile sindicale ale funcționarilor publici, reprezentative la nivel național.

5.CONCLUZII