Caracteristici Geografice Si Socio Economice din Elvetia
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I Caracteristici geografice și socio-economice din Elveția
1.1. Scurtă prezentare a caracteristicilor fizico-geografice
1.2.Aspecte socio-economice
1.3. Centre turistice importante
1.3.1. Zürich
1.3.2. Geneva
1.3.3. Basel
1.3.4. Berna
1.4. Implicațiile economice ale industriei turismului și călătoriilor
1.4.1 Contribuția directă și totală a turismului și călătoriilor asupra angajărilor
1.4.2. Nivelul investițiilor
1.4.3. Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor
1.4.4. Nivelul cheltuielilor
1.4.5. Nivelul consumului
1.4.6. Nivelul exportului de turiști
CAPITOLUL II Particularități ale activității turistice din Elveția
2.1. Numărul turiștilor sosiți
2.2. Durata medie a sejurului
2.3. Nivelul încasărilor
2.4. Număr de paturi
2.5. Număr de camere
2.6. Structuri de cazare pe regiuni
2.7. Structuri de cazare în destinațiile de top din Elveția
2.8. Număr de unități hoteliere
2.9. Structuri de cazare pe grade de confort
2.10. Structuri de cazare în funcție de numărul de paturi
2.11. Competitivitatea turismului pe piața mondială
CAPITOLUL III Efectele încălzirii globale asupra climei și turismului din Elveția
3.1. Influența schimbărilor climatice și a încălzirii globale asupra mediului și biodiversității în Elveția
3.2. Fenomene naturale cu influență negativă asupra mediului înconjurător
3.3. Adaptarea industriei turismului din Elveția la schimbarea de climă
CAPITOLUL IV Strategii și propuneri de dezvoltare durabilă a turismului din Elveția
4.1. Organizarea ariilor protejate în Elveția și valorificarea acestora prin turism
4.1.1. Prezentarea ariilor protejate din Elveția
4.1.2. Indentificarea și clasificarea ariilor naturale protejate
4.1.3 Perspective de dezvoltare
4.1.4. Turismul și ariile protejate
4.2. Strategii de dezvoltare durabilă a turismlui în Elveția
4.2.1. Strategia 1: Identificarea și abordarea problemelor de management în faze incipiente
4.2.2. Strategia 2: Întărirea coordonării și cooperării interdisciplinare
4.2.3 Strategia 3: Creșterea atractivității ofertei turistice
4.2.4 Strategia 4: Întărirea poziției elveției pe piața turistică
4.3. Ativități turistice cu caracter durabil practicate în Elveția
4.4. Propuneri privind dezvoltarea durabilă a turismului din Elveția
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În condițiile actuale turismul reprezintă un important sector de activitate al economiei oricărei țări ce dispune de un astfel de potențial. De-a lungul timpului a cunoscut o evoluție spetaculoasă, având un puternic impact economic, contribuind la dezvoltarea regională, socială prin influența asupra modului de viață locală și dezvotării profesionale, cultural prin stimularea dezvoltării și păstrării tradiției locale.
În același timp, activitatea din turim atrage și aspecte negative legate de consumul resurselor naturale, perturbarea și distrugerea treptată a modului d viață și ocupațiilor tradiționale, schimbarea mentalității, obiceiurilor și datinilor entru satisfacerea exigenței turiștilor.
Având în vedere aceste aspete, este foarte important să se creeze un cadru echilibrat pentru o dezvoltare durabilă a turismului, “ dezvoltare c satisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor”. Conform CMED , dezvoltarea durabilă trebuie să asigure că volumul total al capitalului ( fizic, uman, resurse umane) să rămână constant sau să crească în timp prin valorificarea rațională, protejarea și conservarea mediului și resruselor naturale, patrimoniul cultural și îmbunătățirea nivelului de trai a comunități locale.
Organizația Mondială de Turism, la care Elveția este afiliată din anul 1976, a încercat alături de alte organisme ale ONU , să aplice principiile dezvoltării durabile în industria turismului. Primele abordări teoretice au fost prezentate la summit-ul de la Johanesburg din anul 2002 și au pus în evidență interdependența dintre toate formele și activitățile turistice și mediul inconjurător, ale căror componente devin resurse exploatabile.
Turismul creează produse care comercializează aceste resurse adăugându-le o valoare importantă astfel încât veniturile respective au valori mai mari în raport cu resursele naturale și culturale folosite.
În lucrarea de față imi propun să tratez despre dezvoltarea turismului din Elveția în conformitate cu principiile dezvoltării durabile. Alegând această temă, consider că mă integrez tendințelor globale privind cercetarea implicaiilor și impactului de care le au sectorul turismului asupra mediului inconjurător din această țară.
Lucrarea a fost structurată în patru capitole care prezintă aspecte distinctive ale turismului din această țară incluzând descrierea geografică, resursele naturale și turistice, precum și analiza principalilor indicatori din industria turismului și călătoriilor pe baza datelor statistice oferite de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor și ai indicatorilor circulației turistice publicate pe site-urile de specialitate.
Ultimul capitol prezintă concluziile și propunerile personale pe marginea cerctăriilor teoretice efectuate privind dezvoltarea durabilă a turismului în Elveția.
CAPITOLUL I
CARACTERISTICI GEOGRAFICE ȘI SOCIO-ECONOMICE DIN ELVEȚIA
Elveția, denumită complet confederația elvețiană, este o republică federală formată din 26 cantoane autonome cu capitala la Berna. A fost fondată în data de 1 august 1921, când se sărbătorește ziua națională și este caracterizată de doua puncte de referință: suveranitate și neutralitate, având ca urmare neimplicarea în niciunul din cele 2 războaie mondiale. Elveția a devenit țară membră la ONU (Organizația Națiunilor Unite).
1.1. Scurtă prezentare a caracteristicilor fizico-geografice
Așezată în inima Europei Centrale, Elveția se definește ca o cetate alpină care asigură voința de neatârnare și condiția sine qua non a existenței sale. Are o suprafață de 41.285 kilometrii pătrați, fiind în conjurată de Franța, Germania, Austria, Liechenstein și nu în ultimul rând de Italia.
Relieful Elveției este în mare parte muntos având la sud Munții Alpi si la nord Munții Jura, cu un platou central deluros, platoul Elvețian, unde se află concetrată majoritatea populației și marile orașe cum ar fi Zürich sau Geneva. Cel mai înalt punct se află în Dufourspitze la o altitudine de 4.643 metrii, iar cel mai jos este lacul Maggiore cu 195 metrii. Elveția nu are ieșire la mare, dar cele mai importante râuri fac legătura acestei țări cu Marea Mediterană (unde se varsă Ronul), cu Marea Nordului (unde se varsă Rinul), cu Marea Neagra ( Innul se varsă în Dunăre) și Marea Adriatică ( unde Ticino coboară spre Câmpia Italiană și se varsă în râul Pad).
Rețeaua hidrografică cuprinde și cele mai mari lacuri din Europa de Vest, ele fiind situate în nordul Elveției, ca și exemple avem Lacul Geneva care în franceză este denumit Lacul Leman și este situat în extremitatea vestică pe râul Ron, Lacul Bodensee si Lacul Maggiore. Elveția are peste 1500de lacuri în care se află 6 la sută din rezervele de apă proaspătă ale Europei.
Clima are un aspet general temperat, dar variază foarte mult în funcție de înălțime sau zonă. În munți condițiile sunt glaciare și aici își face apariția și un fenomen meteorologic numit feon, acesta fiind un curent de aer cald. În extremitatea sudică sunt condiții aproape mediteraneene, propice pentru pășunat.
1.2.Aspecte socio-economice
Elveția are în componentă trei mari regiuni care se deosebesc prin limbă și nu în ultimul rând prin cultură, astfel că 63.7 la sută din totalul populației este germană si se află în nordul, estul și centrul țării, 20.4 la sută sunt francezi și sunt situați in partea vestică și 0.6 la sută în partea de sud se află populația italiană. La acestea se adaugă populația vorbitoare de limba retoromană, cu un coeficient de 0.6 la sută, în sud-estul Elveției.
Din aceasta cauză, elvețienii nu formează o națiune în sensul etimologic al cuvântului, dar formează o unitate datorită istoriei, valorilor comune și simbolisticii alpine. Există patru limbi oficiale și majoritatea elvețienilor sunt cel puțin bilingvi
Există o diversitate mare și pe plan religios: cei mai numeroși cu un procentaj de 41.8 la sută sunt romano-catolicii, apoi protestanții cu 35.5 la sută, musulmanii 4.3 la sută și ortodocșii cu cel mai mic procent de 1.8 la sută, conform referendumului din anul 2000.
Elveția dispune de o economie de piață stabilă, prosperă, înalt calificată, cu un produs intern brut dintre cele mai mari din lume, ocupând locul 19 dupa PIB-ul (produs intern brut) nominal și locul 36 după paritatea puterii de cumpărare.
Deși nu face parte din Uniunea Europeană, economia a fost standardizată după normele europene în scopul pătrunderii pe piața internațională a concurenței. Sectorul serviciilor este foarte bine dezvoltat atrăgând aproximativ 73.2 la sută din forța de muncă, această estimare este facută în anul 2010. În industrie, forța de muncă ocupată este de 23.4 la sută, iar în agricultură de 3.4 la sută.
Economia elvețiană este susținută puternic de sectorul financiar, cel al industriei specializate în tehnologie de înaltă performanță și turism. Transporturile sunt foarte bine reprezentate, Elveția având 65 de aeroporturi, 4.888 kilometrii de căi ferate, deținând locul 36 în lume, 71.384 kilometrii de șosele, deținând locul 66 în lume și dispune de 35 de nave în marina comercială.
Piața șomajului este mică după cum este prezentată în tabel, iar populația aflată sub limita sărăciei era estimată la 6,9 la sută în anul 2010.
Tabel nr 1.1 Produs intern brut pe cap de locuitor, 2013
Sursa : www.knoema.com
Produsul intern brut pe cap de locuitor este în creștere din anul 2012, conform ritmului de creștere față de anii anteriori, aspect ce favorizează bunăstarea turismului și a economiei țării.
Tabel nr 1.2 Rata șomajului, 2013
Sursa : www.knoema.com
Rata șomajului prezintă o creștere din anul 2012, un rezultat destul de negativ, deoarece sugerează faptul că există un număr foarte mare de persoane fără loc de muncă, iar acest luru pe viitor expune țara unor riscuri economice.
1.3. Centre turistice importante
1.3.1. Zürich
Este un important centru comercial din Elveția, dispune de a-3-a bursă de valori ca mărime din lume, după cea din Tokyo și New York, aici se face comerț și se depozitează aur și argint, fiind locul unde se stabilește prețul lor mondial.
Atracțiile turistice din Zürich:
Muzee: Muzeul Național Elvețian, Muzeul de Arte Frumoase, Arhiva Thomas Mann, Muzeul Heidi Weber, Muzeul Cafelei, Muzeul Jucăriilor
Biserici: Marea Catedrală (Grossmünster), Biserica Protestantă în stil romanic de pe malul râului Limmat, Catedrala Maicii Domnului (Fraumüster) fondată în anul 853, Biserica Sfântul Petru aceasta fiind prima biserică reformată din 1706.
Altele: grădina botanică, grădina zoologică, grădina chinezească, observatorul astronautic, mormântul lui James Joyce.
1.3.2. Geneva
“Orașul bogăției ascunse”, cu rol inițiator în crearea sistemului capitalist de credit, Este gazda a 20 de organizații internaționale și a misiunilor permanente din peste 160 de țări.
Atracțiile turistice din Geneva:
Atracțiile turistice constau in cele 10 muzee, catedrala Saint Pierre, Palatul Națiuniilor, grădina botanică, gradina engleză, parcul promenada Bastioanelor.
1.3.3. Basel
Este al 2-lea oraș ca mărime din Elveția și este situat pe râul Rin, în mijlocul uneia dintre cele mai mari podgori ale Europei.
Atracțiile turistice din Basel:
Bogăția culturală a orașului constă în muzee, arhive, anticariate, Catedrala din Basel și Biserica Sfânta Elisabeth, poți admira zidurile orașului construite din anul 1080 până în 1860 sau vestigiile unui oraș roman, în amfiteatrul căruia se dau concerte sau te poți relaxa vizitând gradina zoologică, una din cle mai bune din țară.
1.3.4. Berna
Capitala Elveției, tă sub limita sărăciei era estimată la 6,9 la sută în anul 2010.
Tabel nr 1.1 Produs intern brut pe cap de locuitor, 2013
Sursa : www.knoema.com
Produsul intern brut pe cap de locuitor este în creștere din anul 2012, conform ritmului de creștere față de anii anteriori, aspect ce favorizează bunăstarea turismului și a economiei țării.
Tabel nr 1.2 Rata șomajului, 2013
Sursa : www.knoema.com
Rata șomajului prezintă o creștere din anul 2012, un rezultat destul de negativ, deoarece sugerează faptul că există un număr foarte mare de persoane fără loc de muncă, iar acest luru pe viitor expune țara unor riscuri economice.
1.3. Centre turistice importante
1.3.1. Zürich
Este un important centru comercial din Elveția, dispune de a-3-a bursă de valori ca mărime din lume, după cea din Tokyo și New York, aici se face comerț și se depozitează aur și argint, fiind locul unde se stabilește prețul lor mondial.
Atracțiile turistice din Zürich:
Muzee: Muzeul Național Elvețian, Muzeul de Arte Frumoase, Arhiva Thomas Mann, Muzeul Heidi Weber, Muzeul Cafelei, Muzeul Jucăriilor
Biserici: Marea Catedrală (Grossmünster), Biserica Protestantă în stil romanic de pe malul râului Limmat, Catedrala Maicii Domnului (Fraumüster) fondată în anul 853, Biserica Sfântul Petru aceasta fiind prima biserică reformată din 1706.
Altele: grădina botanică, grădina zoologică, grădina chinezească, observatorul astronautic, mormântul lui James Joyce.
1.3.2. Geneva
“Orașul bogăției ascunse”, cu rol inițiator în crearea sistemului capitalist de credit, Este gazda a 20 de organizații internaționale și a misiunilor permanente din peste 160 de țări.
Atracțiile turistice din Geneva:
Atracțiile turistice constau in cele 10 muzee, catedrala Saint Pierre, Palatul Națiuniilor, grădina botanică, gradina engleză, parcul promenada Bastioanelor.
1.3.3. Basel
Este al 2-lea oraș ca mărime din Elveția și este situat pe râul Rin, în mijlocul uneia dintre cele mai mari podgori ale Europei.
Atracțiile turistice din Basel:
Bogăția culturală a orașului constă în muzee, arhive, anticariate, Catedrala din Basel și Biserica Sfânta Elisabeth, poți admira zidurile orașului construite din anul 1080 până în 1860 sau vestigiile unui oraș roman, în amfiteatrul căruia se dau concerte sau te poți relaxa vizitând gradina zoologică, una din cle mai bune din țară.
1.3.4. Berna
Capitala Elveției, fondată în anul 1191 și, deși nu este un oraș mare precum alte capitale europene, și-a menținut rolul conducător. Este situată în Sud-Estul țării în cantonul Oberland Bernez în care intâlnim un relief complex (zona joasă, dealuri și munți) datorat ghețarului Aare care a erodat roca. În vizita sa în acest oraș, poeta engleză Dorothy Wordsworth spunea că “există o ordine minunată, o trăinicie și o gravitate, în acest oraș care te frapează de la început și nu-și pierde efectul. Casele sunt toate din aceași nuanță de gri și construite din piatră. Ele sunt mari și sobre dar nu greoaie sau înghesuite una intr-alta”. Clădirile medievale se îmbină armonios cu cele în stil baroc, iar dincolo de arcadele pe care le putem admira și ziua dar și noaptea, ele fiind iluminate, întalnim șiruri de magazine.
Atracții turistice din Berna:
Pe lista obiectivelor turistice din Berna se află 11 fântâni istoric din secolul 15, unde pot fi admirate figuri precum justiția sau Kindlifresser, devoratorul de copii, muzee precum cel de istorie, artă Paul Klee, Casa Einstein, fosta reședință între anii 1903-1905, Muzeul Alpin Elvețian dedicat naturii și culturii din zonă, Palatul federal, care adăpostează parlamentul și consiliul federal, Catedrala Sfântul Vincent și Biserica Nydegg, grădina zoologică Dahlholzli înființată în 1937, grădina botanică și cea de trandafiri
1.4. Implicațiile economice ale industriei turismului și călătoriilor
1.4.1 Contribuția directă și totală a turismului și călătoriilor asupra angajărilor
Contribuția directă a turismului asupra angajărilor în ultimii cinci ani a avut un trend pozitiv, cu o singură excepție și anume, în anul 2012, acest lucru impune anumite dificultăți ca și în cazul ratei șomajului, cu excepția că în acest caz, turismul nu generează foarte multe locuri de muncă
Tabel nr 1.3 Contribuția directă a turismului asupra angajărilor, 2013
Sursa : www.wttc.org
Se observă valoarea minima din anul 2009, datorită debutului crizei economice, fapt ce a afectat majoritatea statelor lumii, urmând ca din 2010, industria turismului să fie una profitabilă, cu valori crescânde
Tabel nr 1.4 Contribuția totală a turismului asupra angajărilor, 2013
Sursa : www.wttc.org
Astfel, se poate preciza faptul că, în mare parte, contribuțiile turistice la nivelul angajărilor sunt destul de consistente începând cu anul 2013.
Grafic nr 1.1 Contribuția directă și totală a turismului asupra angajărilor, 2013
1.4.2. Nivelul investițiilor
Prin acest indicator, se poate determina gradul de interes al investitorilor străini față de Elveția, prin urmare, conform wttc.org, Elveția prezintă un mare interes datorită infrastructurii sale turistice, deschiderii oamenilor spre nou, atitudine pozitivă și așa mai departe.
Tabel 1.5 Nivel investiții, 2013
Sursa : www.wttc.org
Efectul care îl va genera, va fi unul pozitiv deoarece va atrage mult mai mulți turiști străini, având astfel garanția calității serviciilor.
Grafic nr 1.2 Nivelul investițiilor, 2013
1.4.3. Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor
Se poate preciza contribuția majoră a industriei turismului și călătoriilor la produsul intern brut al acestei țări, rezultând astfel profitul general de acest domeniu.
Tabel nr 1.6 Contribuția totală la produsul intern brut a turismului, 2013
Sursa : www.wttc.org
Creșterea contribuției determină mai exact profitul mare generat de hoteluri, restaurante, agenții de turism sau companii aeriene, acest profit fiind utilizat în scopul îmbunătățirii serviciilor oferite turiștilor.
Tabel nr 1.7 Contribuția directă la PIB a industriei turismului, 2013
Sursa : www.wttc.org
Astfel că, trendul pozitiv al acestor două tipuri de contribuții a turismului la produsul intern brut poate avea numai efecte pozitive, îmbunătățind și dezvoltând situația economică și financiară a Elveției.
Grafic nr 1.3 Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor, 2013
1.4.4. Nivelul cheltuielilor
Nivelul cheltuielilor cu turismul de tip leisure evoluează crescător încă din anul 2009, sugerând interesul turiștilor pentru frecventarea acestui tip de turism
Tabel nr 1.8 Nivel cheltuieli turism leisure, 2013
Sursa : www.wttc.org
Privind din perspective diferite, o evoluție pozitivă a cheltuielilor, nu înseamnă întotdeauna un lucru avantajos pentru țara respectivă, deoarece cheltuieli mari pot duce la un deficit, o disproporționalitate a balanței de venituri și cheltuieli.
Grafic nr 1.4 Nivelul cheltuielilor cu turismul de tip leisure, 2013
1.4.5. Nivelul consumului
Din acest punct de vedere, consumul ridicat cu turismul generează tot lucruri pozitive, deoarece turiștii consumă, cheltuie bani, aceștia reprezentând încasările la nivel de țară în urma acestei industrii.
Tabel nr 1.9 Nivel consum, 2013
Sursa : www.wttc.org
Astfel, în condițiile în care consumul ridicat, normal este ca aceste încasări să fie orientate spre îmbunătățirea serviciilor turistice,a calității lor și a infrastructurii.
Grafic nr 1.5 Nivelul consumului cu turismul, 2013
1.4.6. Nivelul exportului de turiști
Prin măsurarea nivelului exportului de turiști se poate determina măsura în care țara este cunoscută la nivel global, astfel că Elveția este un stat foarte căutat de turiștii interni și internaționali.
Tabel nr 1.10 Nivel export de turiști, 2013
Sursa : www.wttc.org
Este un indicator important la nivelul oricărei țări, în ceea ce privește analiza turistică, astfel se determină faptul că Elveția este nu numai o țară receptoare, ci și emițătoare de turiști.
Grafic nr 1.6 Exportul de turiști, 2013
*
* *
Urmărind caracteristicile resurselor naturale, umane, culturale cât și cele privind infrastructura generală și cea turistic, putem trage concluzia că Elveția este o destinație competitivă, mult aprecitată pe piața turismului internațional. Impactul industriei turismului și călătoriilor asupra economiei acestei țări este important reflectându-se atât în contribuția sa directă și totală la PIB cât și în nivelul cheltuielilor, consumului și investițiilor din această ramură. Pe plan social se manifestă prin rolul său de a crea noi locuri de muncă, reducând rata somajului și îmbunățătind nivelul de trai al populației.
CAPITOLUL II
PARTICULARITĂȚI ALE ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN ELVEȚIA
Elveția este o destinație turistică de peste 200 de ani. În anii 1811-1812 alpiniștii englezi cucereau Vârfurile Jungfrau si Finsteraarhorn și tot englezii contribuiau la celebritatea țării prin personajul Sherlock Holmes, al scriitorului Sir Arthur Conan Doyle. Și dacă adăugăm bancile renumite, bijuteriile și ceasurile elvețiene, precum și frumoasele tradiții și obiceiuri (yodel-uri și tradiționalele buciume) vom beneficia de o experiență unică în vizitarea acestei țări.
Primii organizatori de circuite turistice în Elveția au fost agențiile Thomas Cook și Lunn Travel încă din secolul al-19-lea.
În anii 1952, Elveția ocupa locul 5 în lume ca trafic de turiști, dispunând de multe locuri de cazare în cele mai pitorești zone. Dar Elveția nu este o destinație ieftină, tariful mediu real ( sau average daily rate ADR) a crescut în medie cu 50 de euro din anul 2007 până în anul 2011, afectând astfel nivelul încasărilor din turism, aportul acestuia la PIB (produsul inter brut) scăzând cu aproximativ 5 la sută în ultimii 5 ani. Cele mai scumpe destinații sunt Geneva, Zürich, Berna.
Legislația elvețiană nu permite achiziționarea de proprietăți de către non-rezidenți ceea ce limitează volumul investițiilor în turism.
Fiind o destinație turistică scumpă dar cu o monedă puternică, elvețienii își indreaptă preferințele de vacanță în afara țării, dar au un aport în creștere din partea turiștilor din piețele de la distanță.
2.1. Numărul turiștilor sosiți
Dinspre Germania, furnizorul numărul 1 de turiști străini, s-a înregistrat o scădere importantă de -11 la sută. Totuși s-a inregistrat o creștere de 0,4 la sută a acestui indicator prin atragerea turiștilor din China, Rusia, țările din golf și Asia de sud. S-au făcut eforturi pentru organizarea de itinerarii complementare, comercializarea obiectivelor top sau călătorii individuale.
Tabel nr 2.1 Sosiri turiști, 2012
Sursa : www.knoema.com
Se poate determina o creștere în ceea ce privește numărul de turiști ce intră în Elveția în scopuri turistice, punctând o creștere pentru anul următor, 2013.
Grafic nr 2.1 Numărul sosirilor, 2012
Se poate observa din acest grafic faptul că numărul sosirilor suferă anumite fluctuații, prognozându-se pentru anul 2013 o creștere.
2.2. Durata medie a sejurului
Pentru turiștii interni, durata medie a sejurului a rămas aceeași în ultimii 3 ani dar a scăzut pentru turiștii externi. Dintre regiunile turistice cu cea mai lungă durată a sejurului este cantonul Graubünden, iar cea mai scurtă în regiunea Fribourg. Din punct de vedere calendaristic cele mai mari scăderi sunt în lunile martie, iunie comensate de creșteri în sezonul de iarnă, în stațiunile turistic de schi.
Tabel nr 2.2 Durata medie sejur, 2012
Realizat de autor
Se previzionează pentru următorii doi ani un evoluție ascendentă a duratei medii a sejurului datorită interesului tot mai mare acordat turismului de către organele locale.
Grafic nr 2.2 Durata medie a sejurului, 2012
Cauzele creșterii sau scăderii duratei medii sejurului depind în mare măsură de numărul sosirilor de turiști în țară, astfel că prin evoluția pozitivă a numărului de vizitatori, implicit durata medie pe sejur va crește, și viceversa. În cazul de față se consideră o scădere pentru anul 2013 a duratei medii pe sejur.
2.3. Nivelul încasărilor
Acest indicator a depins în mare măsură de variațiile de curs valutar. Dar pentru redresare mai există si două elemente cheie:investiții în calitate și satisfacerea ceșor mai mici nevoi ale oaspetelui. Un trend pozitiv al nivelului încasărilor este un mare avantaj, deoarece rezultă profitul mare din urma acțiunilor întreprinse cu industria turismului și a călătoriilor.
Tabel nr 2.3 Nivel încasări, 2012
Sursa : www.knoema.com
Din păcate, Elveția prezintă un trend descrescător pentru anul 2013.
Grafic nr 2.3 Nivelul încasărilor, 2012
Nivelul investițiilor din Elveția prezintă o creștere până în anul 2011, începând să scadă din 2012, același lucru previzionându-se și pentru următorul an, și anume 2013, determinând probleme economice la nivelul țării.
2.4. Număr de paturi
Numărul de paturi maxim a fost atins în anul 2011 cu 275193 locuri, urmând să scadă pe parcursul ultimilor doi ani, ritmul de creștere fiind descrescător și anume 1% .
Tabel nr 2.4 Numărul de paturi din Elveția în ultimii cinci ani, 2013
Sursa : www.datamarket.com
Efectele pot fi imprevizibile atâta timp cât nu se știe cauza reală a scăderii indicatorului.
Grafic nr 2.4 Numărul de paturi din Elveția, 2013
Cauza determinată de instabilitatea numărului de camere din ultimii cinci ani din Elveția se poate datora unor restructurări la nivelul hotelurilor existente, îmbunătățind infrastructura de cazare a acestei țări.
Număr de camere
Conform valorilor din tabelul de mai sus, situația numărului de camere existente la nivelul țării suferă aceeași fluctuație ca și în cazul indicatorului anterior.
Tabel nr 2.5 Numărul de camere din Elveția din ultimii cinci ani, 2013
Sursa : www.datamarket.com
Cu precizarea scăderii bruște în anul 2013, numărul camerelor ajungând la 140372.
Grafic nr 2.5 Numărul de camere din Elveția, 2013
Un număr de camere mai puține poate creea un oarecare disconfort deoarece apare nesiguranța în ceea ce privește locul de cazare al turiștilor străini ce vin în număr tot mai mare în Elveția, această scădere afectând decizia turiștilor în a alege țara ca și destinație turistică.
Structuri de cazare pe regiuni
La nivel regional , turismul este foarte dezvoltat în zone precum Zürich, Graubünden ,Geneva și Valais cu o valoare de peste 2 milioane înnoptări și un grad de ocupare net de minim 50% a locurilor, camerelor și unităților de cazare.
Tabel nr 2.6 Structuri de cazare pe regiuni, 2013
Sursa : www.swisstourfed.ch
Structuri de cazare în destinațiile de top din Elveția
Destinațiile elvețiene la mare căutare de către turiștii domestici și internaționali au un grad de ocupare al ofertei foarte ridicat, cea mai mare valoare fiind în Zürich și Opfikon, iar cel mai mic procentaj în Davos și Basel
Tabel nr 2.7 Structuri de cazare în destinațiile de top din Elveția, 2013
Sursa: swisstourfed.ch
Număr de unități hoteliere
În cazul numărului de unități hoteliere se poate observa scăderea liberă a acestora, cauzând anumite preocupări în rândul turiștilor, mai exact dacă se alege Elveția ca și destinație de vacanță, vor exista locuri unde vor putea fi cazați, și mai ales, unitățile rămase vor reuși să satisfacă nevoile și cerințele turiștilor.
Tabel nr 2.8 Număr de unități hoteliere în Elveția din ultimii cinci ani, 2013
Sursa : www.datamarket.com
Cum s-a precizat și mai sus, scăderea numărului acestor unități de cazare poate afecta productivitatea industriei turismului, prin falimentul și închiderea hotelurilor existente pe piața din Elveția, datorită unei concurențe acerbe.
Grafic nr 2.8 Numărul unităților hoteliere din Elveția, 2013
Structuri de cazare pe grade de confort
În ceea ce privește numărul de stele și categoriile unităților de cazare, Elveția deține 887 hoteluri din cele clasificate la 3 stele, iar cele neclasificate sunt în număr de 2793 hoteluri. Cel mai mare grad de ocupare net pe cameră este în categoria de o stea, iar cel mai mare grad de ocupare net pe locurile din camere se află în categoria de 4 stele.
Tabel nr 2.9 Structuri de cazare pe grade de confort, 2013
Sursa : www.swisstourfed.ch
Structuri de cazare în funcție de numărul de paturi
Din acest punct de vedere, infrastructura de cazare a Elveției deține un număr de unități deschise în intervalul cuprins între 21 și 50 paturi cu un procentaj de 33,6 %. Cele mai puține unități deschise fiind bineînțeles în cadrul categoriei de peste 300 paturi, aceasta fiind specifică hotelurilor cu categorie de confort de minim 4 stele.
Tabel nr 2.10 Structuri de cazare în funcție de numărul de paturi, 2013
Sursa : www.swisstourfed.ch
Competitivitatea turismului pe piața mondială
Trăim într-o lume în care concurența de pe piața internă sau externă reprezintă o preocupare permanentă pentru orice agent economic care dorește să asigure securitatea și dezvoltare firmelor indiferent de domeniul de activitate. Competiția în turism trebuie privită într-un mod cât mai realist pentru a putea lua toate măsurile ce se impun pentru crearea de produse/servicii turistice vandabile care să ducă la creșterea eficienței, calității, productivității cu costuri scăzute și o activitate bazată pe un management modern și un grad mare de adaptabilitate.
Competitivitatea în turism constă în capacitatea de a mări veniturile în care concurența produsului turistic este caracterizat de aspecte particulare, de aceea analiza competitivității în acest domeniu este complexă și multidimensională și privește componenta care participă la realizarea și comercializarea unui produs turistic: destinația turistică, prestatorul direct de servicii turistice ( transport, cazare, alimentatie, agrement, tratament ) și prestatorul intermediar ( tour-operatorim agenti d turism ).
Un alt aspect care trebuie luat în calcul este faptul că produsul turistic trebuie să satisfacă exigențele turistului de la plecare până la întoarcerea acasă astfel încât o neplacere creată de una din componente afectează nivelul global al competitivității, iar reclama negativă duce la scăderea cererii pentru produsul respectiv.Trebuie evidențiată și interacțiunea dintre destinația turisticăce dispune de o viață economică, socială și culturală proprie și actvitatea turistică.
Pe plan mondial, turismul este caracterizat de o puternică concurență între destinații, fiind necesară o strategie care să influențeze ocuparea unei anumite poziții pe piață plecând de la elementele determinante ale competitivității:
condițiile factoriale, care formează baza poziției concurențiale, legate de resursele naturale, culturale, de capital și infrastructura, resursele umane.
calitatea și structura ofertanților, legate de calitatea mediului, a bazei materiale (hotel, alimentație, transport, baze sportive) și imateriale ( administrarea, informarea, organizarea, consultanța ).
structura pieței și structura organizatorică este legată de mărimea circuitelor de distribuție.
întreprinderile mici și mijlocii au dificultăți în crearea unei destinații unice fără o deschidere spre cooperare și renunțarea la o parte din autonomia lor.
condițiile de manifestare a cererii și de adaptare a ofertei, legate de dimensiunea și structura pieței, de experiență și calitatea turiștilor ce servesc drept măsură pentru calitatea și contribuie la realizarea de produse turistice noi.
O destinație competitivă trebuie să garanteze și să asigure vizitatorilor o ofertă egală sau mai bună decât mltiple destinații alternative. Trebuie să dispună de atracții și resurse turistice:
poziția geografică ( relief, climă, distanța față de țările emitente )
resursele turistice naturale și antropice ( relief, ape, faună, floră, rezervații naturale, fond balnear la care se adaugă varietatea creațiilor umane de-a lungul timpului, de interes istoric, artistic )
organizarea de evenimente, activități de agrement, echipament turistic.
rețeaua comercială
În funcție de valoarea și diversitatea potențialului turistic dintr-o anumită zonă, destinația respectivă va putea răspunde unei variate forme de turism asigurând intensificarea circulației turistice. La aceasta trebuie să se alăture o infrastructură generală și turistică împreună cu resursele umane ca factori deisivi pentru o activitate turistică competitivă. Specialistul american Kotler, arată că “ o infrastructură eficientă și bine întreținută nu poate garanta dezvoltarea unui loc/stațiuni ” dar “ absența sa reprezintă un handicap serios ”.
Un alt element determinant al competitivității este populația din zona de destinație evaluată din punct de vedere al gradului de cultură și civilizație, nivelului de trai, stilului de viață, sociabilitatea, mentalitatea, perceperea activității de turism. Raportul privind competitivitatea industriei turismului si călătoriilor pe piața mondială este un instrument important pentru dezvoltarea puternică și susținută a acestui sector ca parte integrată a dezvoltării economice mondiale. Se acordă o atenție deosebită dezvoltării acestui sector având în vedere rolul său în crearea de noi locuri de muncă într-o perioadă în care multe țări se confruntă cu o rată a somajului crescută. Există 120 de milioane de locuri de muncă direct legate de această activitate și alte 125 de milioane indirect implicate.
Raportul competitivității industriei turismului și călătoriilor conține trei categorii de indicatori pe baza cărora se poate măsura competitivitatea unei țări:
indicatorii de reglementare, care se referă la politici și regulamente, durabilitatea mediului, siguranța și securitatea, sănătatea și igiena, prioritatea guvernelor în dezvoltarea industriei turismului și călătoriilor.
indicatorii privind mediul de afaceri și infrastructura care cuprind transportul aerian, terestru, turismul și telecomunicațiile.
indicatori privind resursele umane, culturale și naturale care cuprind competitivitatea prețurilor, resurselor umane, deschiderea pe care o manifestă localnicii entru vizitatorii străini, resursele naturale și cele culturale.
Toți indicatorii sunt calculați pe baza datelor provenite din surse publice, organizații, instituții și experți în industria turismului și călătoriilor cum ar fi IATA, UNESCO, organizații mondiale de turism.
În raportul competitivității turismului și a călătoriilor pe anul 2013, Elveția se află pe locul 1, cu un scor de 5,66 din 140 de țări analizate: infrastructura și în special transportul terestru ( locul 3_) sunt printre cele mai bune din lume, deține o bază hotelieră și alte facilități turistice de top, deservite de un personal înalt calificat ( locul 2 ), Elveția având cele mai bune școli de management din lume. Atractivitatea acestei destinații constă în resursele ei naturale bine protejate și conservate prin regulamente drastice privind durabilitatea mediului ( locul 2 ) și dezvoltarea susținută a industriei turismlui și călătoriilor ( locul 7 ) la care se adaugă un înalt grad de siguranță și securitate ( locul 2 în ceea ce privește criminalitatea, violența, terorismul și accidentele în trafic ). Din punct de vedere al resurselor umane se află tot pe locul 1 și manifestă o mare afinitate pentru vizitatorii străini ( locul 2 ) printr-o ospitalitate recunoscută. Pe lângă un puternic turism de leisure există și un important turism de business, organizându-se multe târguri și expoziții internaționale anuale și turism culturale ( resurse culturale locul 6 ).
Aceste elemente de competitivitate solidă vin să atenueze competitivitatea prețurilor ( locul 139 ) și politica vizelor care limitează numărul sosirilor în această țară.
*
* *
Putem trage concluzia că industria turismului și a călătoriilor este un fenomen complex asigurat de reforme și supusă multor îmbunătățiri.
Analizând factorii pozitivi dar și infulențele negative și obstacolele, precum transforma această activitate într-o ramură de top a economiei unei țări și platformă de dialog între mediul de afaceri și guvernu, care să deschidă perspectiva de creștere economică și prosperitatea.
CAPITOLUL III
EFECTELE ÎNCĂLZIRII GLOBALE ASUPRA CLIMEI ȘI TURISMULUI DIN ELVEȚIA
Fenomenul cunoscut sub denumirea generică de încălzire globală a afectat industria turismului pe întregul mapamond. Temperaturile în creștere au fost cauza principală a scăderii veniturilor obținute din turism dar în prezent, datorită semnalului de alarmă și măsurilor luate, lucrurile par să fi luat o întorsătură fericită odată cu revenirea climei spre parametrii normali. Meteorologii nu prevăd pentru viitorul apropiat mari surprize din punct de vedere al creșterii temepraturilor, clima la nivel mondial intrand într-un ciclu de răcire ușoară.
Clima însă nu este singurul factor negativ care poate afecta turismul, din păcate sunt și alte amenințări din cauza modului abuziv în care au fost exploatate resursele naturale pentru obținerea de profituri din turism. În prezent, multe specii de animale și vegetale și chiar întregi ecosisteme sunt în prag de dispariție, iar tarifele practicate de operatorii din turism cresc doarece o parte din punctele de atractivitate vor fi sauau fost deja închise publicului. Se poate anticipa faptul că turismul viitorlui se va adresa mai mult elitelor decât persoanelor obișnuite, cu venituri medii.
Conform declarațiilor oamenilor de știință, în prezent nu sunt motive de îngrijorare privind continuarea procesului de încălzire globală. Abia în 2020 putem asista la un nou val puternic de căldură atât în sezonul de vara cât și de iarnă datorită repetării ciclului de evenimente meteorologice din ultimii ani.
Turismul se va bucura de o adevărată perioadă de grație, un moment oportun pentru învestitori responsabili să ia măsuri în ce privește protecția mediului și creșterea calității serviciilor oferite turiștilor. O implicare mai activă a instituțiilor guvernamentale și a organizațiilor particulare pentru schimbarea mentalității cu privire la mediul înconjurător ar putea conduce la un turism durabil.
3.1. Influența schimbărilor climatice și a încălzirii globale asupra mediului și biodiversifității în Elveția
Elveția a fost preocupată de măsurarea temepraturii aerului încă de la mijlocul secolului 19, temeratura medie anuală crescând cu 1,6 grade celsius ( 0C ) în perioada aniilor 1864-2008.
Studii recente au relevat faptul că temperatura nu depind de altitudine în ceea ce privește tendință încălzirii globale ci își păstrează aceaiași rată în ultimii 100 de ani. O creștere accentuată a fost observată în anii 1994, 2000, 2002 și mai ales în 2003.
Această modificare a fost pusă pe seama curentului Nord-Atlantic care influențează clima din regiunea înalte ale Alpilor, un puternic efect îl are și asupra precipitațiilor, iar studii recente arată că sunt cu precădere afectate zonele joase ( sub 800 metri ) și foarte înalte ( peste 1500 metri ), influența între aceste doua altitudini fiind redusă sau imperceptibilă. Există un impact negativ și asupra stratului de zăpadă a ghețarilor la care contribuie și o altă serie de factori locali cum ar fi temperatura, precipitațiile, radiațiile, vântul, umiditatea.
Pentru previziunile secolului 21 s-au făcut mai multe calcule statistice începând cu anul 2011, care au condus la elaborarea a două scenarii privind creșterea temperaturii până în 2085 în toate regiunile Elveției.
Dacă se ia situația în care emisiile de dioxid de carbon ( CO2 ) vor fi reduse cu 50 la sută până în anul 2050 asta nu înseamnă că nu vor mai avea loc schimbări ale climei dar creșterea temperaturii va fi stabilită astfel încât să nu depășească 0,9 – 1,4 grade celsius ( 0C ) pentru 2035 și 2 – 2,9 0C pentru 2060. În aceași condiții se estimează că precipitațiile sub formă de ploaie vor scădea până în 2085 cu 18 – 24 la sută. Totuși la altitudini peste 2000 metri, pragul alpin, se vor putea întregistra căderi masive de zăpadă în perioade scurte de timp ceea ce va conduce la creșterea riscului de avalanșe.
Fiind necesar un plan de măsuri pentru stoparea schimbărilor climei datorate încălzirii globale cât și a influenței negative pe care o are asupra industriei turismului, s-a evaluat tendința unor indicatori cheie pentru perioada 2070 – 2099 și anume:
Dublarea numărului zilelor de vară ( se consideră zilele cu o temperatură mai mare sau egală cu 25 0C ).
Apariția de nopți tropicale ( temperatură de aproximativ 20 0C ) chiar și la o altitudine de peste 1500 metri.
Reducerea numărului de zile cu o temperatură sub 0 0C cu mai mult de 3 luni la o altiduine peste 2050 metri.
Disparitia căderilor de zăpadă proaspată ( minimum 1 centrimetru ) în zone de altitudine joasă
Zona Alpilor are cea mai mare biodiversitate din Europa, cu peste 15.000 de specii de animale și 13.000 plante. Schimbările climei vor afecta vizibil biodiversitatea deoarece aceasta se poate adapta doar la o creștere a temperaturii de 1 – 2 0C, la peste 3 0C se estimează că mai mult de 90 la sută din specii vor fi pe care de dispariție. Ecosistemele montane din Alpii Europeni sunt cele mai amenințate și multe dintre opțiunile de conservare sunt imposibil de implementat datorită gradului mare de fragmentare și densității mari a populației.
Aceasta se va restrânge asupra structurii și distribuției speciilor, animalelor și plantelor folosite în industria aliemntară, surselor de plante folosite în scop meicinal, polenizării, purificării apei, fertilizării terenurilor și prevenirea erodării solului.
Importanța biodiversității nu este recunoscută la adevărata valoare și, uneori, ecosistemele sunt exploatate neadecvat și fără măsură. Însă din 1950 s-a observat o creștere cu mai mult de 2 0C a apei râurilor și cea de la suprafață lacurilor, ceea ce pune în pericol unele specii de păstrăv. Ghețarii care alimentează râurile au fost destul de neglijați din punct de vedere al conservării ceea ce poate afecta biodiversitatea din aceste râuri.
În septembrie 2008, Parlamentul Elvețian a cerut Oficiului Federal pentru mediu, noi strategii privind conservarea mediului și scăderea impactului schimbărilor climei asupra biodiversității. Obiectul constă în evaluarea structurii ecosistemelor, interacțiunea speciilor și reducerea interconectivității habitatelor pentru o conservare și protecție adecvată.
3.2. Fenomene naturale cu influență negativă asupra mediului înconjurător
Din 1987 au avut loc 5 alunecări de majore de teren și căderi de oric care au afectat drumurile, trasele de hiking, climbing, pârtiile de schi și care s-au datorat în principal schimbărilor climei care au condus la destabilizarea stratului de roci. Temperaturile ridicate pot provoca de asemeni un număr mai mare de avalanse cu o intensitate crescută. Acestea provoacă aproximativ 100 de victime ( mai ales din rândul schiorilor ) anual în ultimii 30 de ani.
Dezastrele naturale au adus pagube economice de peste 57 miliarde de euro în perioada aniilor 1982 – 2005 în țările din zona alpină.
În perioada precipitațiilor abundente din timpul verii pot fi posibile fenomene de alunecări de teren și căderi de roci. Topirea ghețarilor cauzează probleme cum ar fi apariția de noi lacuri instabile și creșterea riscului induntaților pe timpul verii, iar pe teren lung, poate conduce la scăderea debitului râurilor în aceaiași perioadă.
În ciuda semnalelor clare în ceea ce privește schimbarea climei, foarte puține măsuri au fost luate pentru contracararea efectelor sale ( baraje, plantare specii care să întărească rezistența și stabilitatea ecosistemelor, utilizarea durabilă a resurselor naturale ) cu consecințe economice, financiare și sociale.
Încălzirea globală produce schimbări ale climei și pentru diminuarea efectelor sale s-a elaborat un proiect care se numește “Adaptalp” la care participă 6 țări din zona alpină. În acestea sunt specificate măsuri care să atenueze riscurile unor dezastre naturale precum și planuri de acțiune în cazul apariției lor:
Planuri de urgență, existența unui management de risc și informarea corectă a publicului în legătură cu zonele de risc natural.
Stabilirea zonelor de risc și construirea unor clădiri și infrastructuri adecvate în infrastructura turistică în zonele de risc.
Colaborarea între sectorul privat și cel public pentru a nu irosi investiții în infrastructura turistică în zonele de risc.
Implicarea guvernului pentru alocarea de fonduri pentru construcția de conducte, bazine de retenție a apei
Planuri pentru risc de inundații pentru un între bazin hidrologic ( începând cu izvoare, afluenți și mai departe )
Luarea în calcul a tuturor fenomenelor sub forma unui sistem interdependent ( indundații, alunecări de teren, secetă )
Folosirea de instrumente manageriale pentru evaluarea consecințelor economice, sociale produse
Măsuri de adaptare situațiilor de risc
Suport tehnic și informații privind datele locale ale schimbării climei și crearea unei baze de date
3.3. Adaptarea industriei turismului din Elveția la schimbarea de climă
În perioada 2005 – 2009 turismul a contribuit cu 2,8 – 2,9 la sută la produsul inter brut al Elveției, aceasta plasând turismul pe locul 3 în exportul țării cu o participare de 5,3 la sută din venituri. Reprezintă și o piață de muncă puternică generând în mod direct 4,1 la sută din joburi ( 2009 ). În unele zone din Alpi, această activitate contribuie cu peste 80 la sută din produsul intern brut local.
Zona munților Alpi este printre cele mai vizitate: există peste 600 de stațiuni de schi și 10.000 instalații aferente; annual vin 60 – 80 milioane de vizitatori; veniturile anuale Franța, Elveția, Austria și Italia acoperă peste 85 la sută din zona de schi din Europa.
Există 4 categorii de factori care influențează destinația turistică, competitivitatea și durabilitatea turismului:
Impactul direct al modificărilor de climă
Impactul indirect al modificărilor de mediu ( disponibilitatea apei, pierderi în biodiversitate, peisaje alterate, efecte asupra agricole, creșterea riscului de dezastre naturale, eroziunea coastelor, inundația, alterarea infrastructurii )
Impactul poiticii turismului de a atenua mobilitatea ( politica de diminuare a emisiilor de Co2 va duce la creșterea costurilor de transport deci turiștii vor opta pentru alte destinații)
Impactul indirect pe plan social ( schimbările reprezintă un risc pentru creșterea economice viitoare și stabilitatea politică în unele țări; pot cauza riscuri de securitate )
Elveția a câștigat o mare experiență în activitatea turistică din stațiunile de schi și le consideră rentabile în cazul în care 7 din 10 ierni se poate schia o perioada de 100 zile pe an, de la 1 decembrie până la 15 aprilie. Creșterea temperaturii va afecta stratul de zăpadă, principală atracție a acestor stațiuni: creșterea temperaturii cu 1 0C va modifica altitudinea cu 150 de metri, 2 0C cu 300 de metri, 4 0C cu 600 de metri. Pentru fiecare creștere de 1 0C se modifică durata stratului de zăpadă astfel: 1 0C conduce la o scădere cu 4 săptămâni a perioadei de schi iarna și cu 6 săptămâni primăvara, iar o creștere de 2 0C fără precipitații va scădea la 50 de zile pe an de schi.
Stațiunile de schi din Elveția sunt plasate la o altitudine destul de mare de aceea sunt mai puțin afectate decât cele din Austria. Sportul de iarnă poate atrage astfel turiști care optau pentru stațiuni din zone mai joase Elveția dar și cei din Germania sau Austria.
Factorii climatici influențează turismul sunt:
Scăderea stratului de zăpadă
Topirea ghețarilor
Deficitul de apă
În actualele condiții meteorologice, 91 la sutădin zonele alpine de schi sunt funcționale (609 din 666). Creșterea temperaturii poate aduce următoarele schimbări: la o creștere de 1 0C doar 500 de zone vor fi funcționale, la o creștere de +2 0C vor rămâne 400, la +4 0C doar 200. Elveția este mai puțin sensibilă la schimbările de climă astfel: creșterea cu 1 0C va atrage scădere de 10 la sută a zonelor înzăpezite, +4 0C reducerea va fi de 50 la sută.
Aceste schimbări de climă vor atrage riscurile de căderi de roci, alunecări de terenuri care vor afecta activități turistice cum ar fi: alpinismul, hikingul, climbingul, trekingul.
Regiunile cele mai afectate sunt cele de la altitudini înalte ( Valais, Ticino, Uri ) datorită topirii ghețarilor, deficitului de apă, apoi cle de la altitudini medii, datorită pierderii stratului de zăpadă și singurele care vor prospera sunt regiunile lacurilor, orașelor, platoul și partea de sud Tinicino.
În timpul iernii, Alpi Elvețieni au suficientă zăpadă pentru practicarea schiului începând de la o altitudine de 1200 metri astfel 85 la sută din cele 230 stațiuni de schi sunt funcționale. Dacă schimbările de climă vor face practicarea schiului posibilă de la 1500 de metri, doar 63 la sută din stațiuni vor funcționa, iar de la 1800 de metri va face doar 44 la sută să rămână disponibile. Singurele zone pentru schi vor fi cele la altitudini de peste 2000 de metri. Acestea vor avea cereri mari din partea turiștilor, presiunea pe aceste zone va crește din punct de vedere ecologic.
În timpul verii, stațiunile turistice alpine la joasă înălțime vor beneficia de temperaturi mai ridicate ceea ce va determina petrecerea mai multor zile de vacanță. Locurile de lângă lacuri și râuri pot deveni alternativă de turism litoral. Numărul de turiști din perioada de vară nu va compensa venitul adus de stațiunile montane de iarnă
În timp ce unele regiuni vor reuși să mențină turismul de iarnă cu anumite adaptări în strategie, altele vor pierde turiștii din cauza lipsei stratului adecvat de zăpadă necesar sporturilor de iarnă. În ciuda încălzirii globale, nu este imposibil sămai existe ierni cu importante căderi de zăpadă. Schimbările climei trebuiesc văzute ca un caatalizator pentru viitoare transformări structurale în turism.
Primul „val de adaptări” a apărut în anii ’90 după câțiva ani succesivi cu condiții slabe de iarnă care au afectat stațiunile de schi. În prezentat are loc un alt „val de adaptări” orientat spre sezonalitate, inovație și diversificarea ofertei turistice. Acesta nu se datorează doar schimbărilor climei ci mai ales este îndreptat să satisfacă exigențele turiștilor, procesul de globalizare, structura populației și mobilitatea.
Elveția a propus un număr mare de măsuri de adaptare până în 2030:
Promovarea cercetării, inovației și diversificării ofertei turistice prin noi activități turistice, stimularea sezonului estival, activități de wellness.
Supimentarea stratului de zăpadă naturală cu cel artificial, investiții în acumularea și securitatea apei
Îmbunătățirea managementului de dezastre naturale monitorizând zonele de risc
Îmbunătățirea activității de marketing
Creșterea conștientizării populației
*
* *
Schimbările climei și încălzirea globală, creșterea competitivități internaționale sunt argumente pentru creșterea unor facilități cu zăpadă artificială, extinderea și găsirea unor pârtii noi de schi la altitudini de peste 3000 de metri și retragerea din circuitul turistic de schi a unor stațiuni la altitudine mică ( sub 1500 metri ).
Măsurile de adaptare au limite și costuri. Zăpada artificială este eficientă dar trebuie să ia în calcul consumul de apă, energie, schimbările ecologice și de peisaj. În plus, dacă temperatura crește, nici această soluție nu mai este vizibilă. Se poate reduce topirea ghețarilor prin folosirea de folii speciale de plastic dar există limite privind aria de acoperire și se pot doveii infecient în cazul în care continuă încălzirea globală.
Sistemul de asigurări poate diminuea efectele financiare din urma unor ierni cu căderi mici de zăpadă dar nu pot proteja pe termen lung.
Schimbările climei pot conduce la schimbările structurii cererii/ofertei și structurii zonei emitente.
Elveția propune noi modele de dezvoltare în turism:
Sporturi de iarnă în destinații top
Promovarea centrelor wellness în regiuni montane
Diversificarea atracțiilor în perioada de vară
Adaptarea este un proces dinamic care urmărește minimalizarea pierderilor provocate de schimbările climei și căutarea de oportunități inovative de afaceri.
CAPITOLUL IV
STRATEGII ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE DURABILĂ A TURISMULUI DIN ELVEȚIA
În prezent, în pofida crizelor și aspectelor din economia mondială, turismul se evidențiază ca unul dintre cele mai dinamice sectoare economice, cu o tendință de creștere și un potențial mare în ceea ce privește dezvoltarea durabilă pe plan economic, social, de mediu. Turismul va păși pe un noi drum al umanității unde ideea de bază este creșterea calității vieții atât pentru generația prezentă cât și pentru cele viitoare. Criza ecologică mondială a fost punctul de plecare în crearea acestui concept care promovează noi valori: omul și mediul. Noul model de progres economic și social se bazează pe protejarea, conservarea și atenuarea deteriorării actuale a ecosistemelor, pe utilizarea rațională și conservarea resurselor, folsirea de tehnologii nepoluante, punerea accentului pe calitate și nu pe cantitate pentru a asigura o bunăstare generală. Prin publicarea în 1987 a raportului “ Our common future ” de către comisia mondială a mediului și dezvoltării ( cunoscut și sub numele de “ Raportul Brundtland ” ) s-au pus bazele princiipilor și legilor de dezvoltare durabile în ceea c privește conservarea mediului natural, protecția biodiversității și a patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generații viitoare și eliminarea disparitățiilor economice mondiale. Statele dezvoltate respectă strategiile internaționale privind dezvoltarea durabilă și au inclus turismul ca domeniu prioritar în strategiile naționale de dezvoltare durabilă. În plus, au fost elaborate la nivel internațional, național sau regional diferite scheme de ecoetichetare și certificare a calității mediului înconjurător ( Green Globe, Blue Flag, Green Key, Green Flag, etc. ) turismului durabil.
“ Turismul a cărui management duce la asigurarea nevoilor economice, sociale, și estetice, păstrând în același timp integritatea culturală, diversitatea biologică și bunăstarea comunității locale ”
4.1. Organizarea ariilor protejate în Elveția și valorificarea acestora prin turism
Parcurile naționale au fost organizate pentru protecția mediului înconjurător în beneficiul și pentru agrementul publicului. Elveția a fost leagănul multor scriitori, poeți și compozitori romantici ( Jean-Jaues Rousseau, Albert de Haller, Chopin, Wagner; poetul german Schiller a ales drept erou pe Wilhen Tell ) care prin operele lor au stimulat dorința europenilor de a vizita această țară. Fiecare elvețian cunoaște istoria, geografia, știința și cultura țării astfel încât poate oferi clienților servicii impecabile dar care costă.
4.1.1. Prezentarea ariilor protejate din Elveția
În Elveția exsită în prezent aproximativ 1700 de zone clasificate ca rezervații naturale însumând o suprafață de 760 kilometri pătrați. Ele sunt de mici dimensiuni și izolate, doar 2 la sută din teritoriul național fiind protejate în mod adecvat. Elveția își propune ca până în 2020 să extindă ariile protejate de la 27 la sută la 30 la sută din care 8 la sută parcuri naționale, 7 la sută zone de protecție a diferitelor specii și biotipuri și 15 la sută zone peisagistice.
4.1.2. Indentificarea și clasificarea ariilor naturale protejate
În anul 1963 a fost prevăzut un inventar în baza acordului privind protecția naturii de către liga elvețiană de protejarea naturii ( actual, asociația pro natură ), liga elvețiană a patrimoniului național și clubul alpin elvețian.
Inventarul federal al tuturor peisajelor, siturilor și monumentelor naturale de importanță națională s-a efectuat în 4 etape:
1977, anul în care au fost descoperite 65 de obiective
1983, anul în care au fost descoperite 55 de obiective
1996, anul în care au fost descoperite 33 de obiective
1998, anul în care au fost descoperite 9 de obiective
Responsibilitatea confederației elvețiene privind protecția naturii și a peisajului este prevăzuta în articolul 24 din constituția federală și intră în atribuțiile cantoanelor. Cea mai mare parte a ariilor protejate sunt cuprinse în una dintre următoarele categorii principale:
Rezervațiile naturale stricte ( IUCN, categoria 1 ) care sunt zone cu evoluție naturală, fiind conservate și folosite doar pentru cercetare. Din această categorie face parte Parcul Național Elvețian, care nu este unul tipic deoarece intervenția omului este în mare măsură interzisă.
Zone de protecție a diferitelor specii și biotipuri ( IUCN, categoria 4 ) care sunt rezervații mici, bogate în diferite exemplare de plante, animale care necesită o îngrijire specială.
Alte tipuri de rezervații: o rezervație a biosferei, 41 de rezervații federale de vânătoare, 17 rezervații cantonale, 52 rezervații peisagistice.
Tabel nr. 4.1.2. Clasificarea ariilor naturale protejate, 2013
Realizat de autor
4.1.3 Perspective de dezvoltare
Planul european de protecție și conservare a mediului natural recomandă următoarele strategii:
Alegerea strategică a zonelor protejate, pe baa unei analize a situației actuale care să conducă la un plan de acțiune cât mai eficient.
Un cadru juridic adecvat și eficient, în care scopul protecției naturii să fie precis astfel încât zona să se poată încadra într-o anumită categorie de arie protejată.
Administrație profesională permanentă care trebuie să urmărească măsurile de protecție și să controleze evoluția zonei. Pentru aceasta trebuie creată o instituție pentru a gestiona toate activitățiile desfășurate intr-o anumită zonă.
Susținerea din partea locuitorilor contra anumitor avantaje. Trebuie să se permită accesul la natură dar fără să o degradeze și să se facă o informare despre importanța și valoarea speciilor protejate.
Urmărirea atentă a evoluției acestor arii protejate în funcție de o bază de date clare a fiecărei zone pentru a controla eficient măsurile de protecție, întreținere și evoluția diferitelor specii.
4.1.4. Turismul și ariile protejate
Destinațiile montane atrag turiști în elveția, iar cel mai spectaculos loc este Parcul Național Elvețian care se află în regiunea Grison pe valea râului Engadine.
Parcul a fost fondat în anul 1914, este cel mai vechi și bine protejat din Europa și se întinde pe o suprafață de 172,4 kilometri patrați, cu o altitudine cuprinsă între 1400 metri ( Clemgia/ Scoul ) și 3174 metri ( Vârful Pisoc ). Acest parc se află sub controlul Comisiei Federale a Parcului Național ( CFPN ) care se ocupă de fondurile pentru funcționarea lui, cât și de punerea în practică a măsurilor de protecție.
În fiecare an este vizitat de 1,5 milioane de vizitatori care au 13 căi de acces și trebuie să respecte un anumit traseu. Restricțiile sunt bine semnalizate: să urmeze traseul, accesul câinilr este interzis, nu se practică sporturi de iarnă sau ciclism, este interzisă ruperea florilor sau camparea. Se pot face excursii pe cele 21 de trasee ( 80 kilometri de poteci marcate ) și se poate innopta în cabane sau în hoteluri de 2 sau 4 stele din împrejurimi. Aici se poate practica turism didactic cu lecții despre natură, conferințe dspre natură. Posibilitățile de distracție sunt spa cu ape minerale, cinematograf în aer liber, expoziție, sat amenajat tradițional.
Parcul Regional Chasseral, înființat în 2001, se află în partea de sud din munții Jura elvețieni. Este locul ideal pentru drumeții pe jos, pe bicicletă sau călărit, poți întâlni marmote, plante alpine și te poți bucura de vizite tematice cu ghid (geologie, botanică, patrimoniu cultural).
Parcul Peisagistic Binntal, înființat în anul 2002 păstrează amenajarea și exploatarea durabilă a locului unde se află 3 comune: Binn, Ernen, Grengiols cu puțin peste 1000 de locuitori. Cătunele sunt bine conservate, există o mare difersitate de faună și floră rare și o lume alpină autentică. Mineralele de Binn sunt celebre în toată lumea, iar parcul se mai numește și “ Valea Mineralelor ”.
Oferta turistică cuprinde excursii pentru admirarea peisajului sau în scop geologic, de a cunoaștere a naturii.
Turismul în Elveția este o activitate importantă și stie să profite de darurile cu care au înzestrat-o natura: floră, faună, peisaj variat dar deține și o infrastrctură care asigura condiții de cazare, masă și transport deosebit astfel încât aproximativ 11 milioane de turiști din această țară acoperă cu succes dimensiunea culturală și a comunității locale.
4.2. Strategii de dezvoltare durabilă a turismlui în Elveția
Elveția este conștientă de importanța activității de turism în cadrul economiei naționale. În acest context Consiliul Federal Elvețian a adoptat în data de 18 Iunie 2010 o serie de strategii de dezvoltare a turismului pentru a întări poziția sa în competiția destinațiilor și pentru a asigura o exploatare mai eficientă a potențialului în conformitate cu principiile dezvoltării durabile. Astfel Elveția are un turism atractiv și de succes fiind una din cele mai competitive țări din lume. Valorificarea potențialului va contribui la creșterea economică la nivel național și regional, la creșterea bunăstării. Ca destinație turistică,Elveția este în prezent un model de sustenabilitate prin politica de protecție și conservare a mediului natural și personal înalt calificat oferit de companii de turism de succes. Politica turismului se bazează pe 4 strategii de dezvoltare care au ca și obiective:
Crearea unui cadru și condiții mai bune pentru companiile turistice printr-un management turistic adecvat ( Strategia 1 )
Promovarea destinațiilor turistice prin creșterea atractivității ofertelor turistice ( Strategia 2 ) și
Întărirea prezenței Elveției ca destinație pe piața turistică prin centralizarea activității sub forma unui oficiu național de turism și promovarea la nivel guvernamental al destinațiilor ( Strategia 4 )
4.2.1. Strategia 1: Identificarea și abordarea problemelor de management în faze incipiente
Activitatea turistică din Elveția trece prin transformări rapide și are nevoie de un management turistic adecvat care să pună la dispoziție Guvernului Federal toate problemele legate de politica turistică intr-o fază incipientă astfel încât, odată identificată, să poată fii exploatată eficient, fiecare nouă oportunitate fiind importantă. Aceasta se poate realiza:
** Îmbunătățirea bazei statistice privind politica turistică.
Consiliul Federal Elvețian intenționează să creeze o listă cu întrebari strategice legate de politica turistică.
Sub conducerea TFS vor avea loc întâlniri regulate între reprezentanții guvernului, regionali, cantonali și cei din industria turistică.
Obiectivul este întărirea poziției Elveției în topul destinațiilor turistice
** Întărirea cooperări internaționale
Acest deziderat se reflectă în participarea Elveției ca membru WTO și OECD Tourism Committee
Elveția a lansat conceptul de turism nelimitat prin adaptarea la standardele internaționale și schimbul permanent de informații în acest domeniu.
4.2.2. Strategia 2: Întărirea coordonării și cooperării interdisciplinare
Foarte multe aspecte și domenii influențează politica în turism și se reflectă asupra oportunitățiilor antreprenoriale. De aceea este necesar să existe:
** Relația între turism, destinații și politica economică.
Este important încadrarea politicii turistice în politica economică pentru obținerea unui efect optim. Turismul se bazează pe stabilitatea prețurilor, un nivel scăzut al taxelor și un cadru legal prietenos pentru dezvoltarea sau începerea unor afaceri.
Un aspect cheie este realizarea unei piețe turistice mai deschise pentru că întotdeauna competiția a stimulat participanții spre inovare.
Un aspect important este deschiderea controlată a pieței munci pentru lucrătorii străini care pot lucra cu salarii mai mici scăzând astfel costul produsului turistic.
** Coordonarea și cooperarea în politica federală
Turismul se dezvoltă în ariile unde exsită resurse naturale ( Zermat se află la picioarele Matterhorn, Lucerna se află lângă lacul cu același nume ) dar aceste resurse fiind limitate, ele trebuie protejate pe termen lung în cadrul dezvoltării și planificării regionale.
Se poate crea o relație între agricultură, industria aliemntară și turism și folosirea potențialului în agro-turism. În acest scop a fost creată în 31 mai 2010 Organizația Agro-turism Switzerland.
Guvernul Federal trebuie să se implice în politica mediului și climei.
Obiectivele Guvernului Federal Elvețian în ceea ce privește turismul trebuie să țină cont de principiile dezvoltării durabile, iar proiectele și instrumentele de măsură din turism ajută la implementarea strategiilor de dezvoltare economică.
4.2.3 Strategia 3: Creșterea atractivității ofertei turistice
Ofertele turistice trebuie permanent îmbunătățite pentru a permite Elveției să rămână o destinație competitivă. În această privință, principala responsabilitate revine companiilor din industria turismului dar și guvernului federal care poate ajuta prin inovația, cooperarea și investiți care să stimuleze și să susțină companiile.
** Promovarea inovației, cooperării și perfecționării profesionale în turism ( INNTOUR ) pentru care Guvernul Federal Elvețian a revizuit legislația în 2012
** Promovarea industriei hoteliere
Industria hotelieră este o ramură importantă a turismului. Clienții care crează, cheltuie bani și pentru alte bunuri și servicii, de aceea ei trebuie atrași în hoteluri cu prețuri competitive.
Industria hotelieră în Elveția se confruntă cu prețuri de producție mari și cu clienți greu de satisfăcut din punct de vedere al aștepărilor și complexității cererilor.
Guvernul Federal a stabilit ca promovarea industriei hoteliere să fie sarcina SGH
4.2.4 Strategia 4: Întărirea poziției elveției pe piața turistică
Guvernul Federal Elvețian promovează industria turismului și călătoriilor prin ajutorul acordat companiilor și organizațiilor de turism locale, regionale, cantoanele în efortul lor de marketing. Aceasta se concretizează prin apariția:
** Oficiul Național de Turism ( Switzerland Tourism-ST )
Este finanțat de Guvernul Federal Elvețian și reprezintă turismul elvețian pe piață, ca urmare a cooperării la nivel regional și național. Industria turismului în Elveția este fragmentat și predomină micile afaceri care în acest mod pot participa la competitivitatea globală odată cu creșterea masivă a numărului de destinații turistice.
Obiectivele principal este acela de a capta piețe noi, la distanță, iar pe plan național, de a coordona parteneri oferind consultanță pentru realizarea de produse turistice pentru piața internațională.
** Cooperarea, coordonarea în promovarea destinațiilor de către Guvernul Federal Elvețian
Obiectivul principal este acela de a continua coordonarea și cooperarea între marketingul promovat de oficiul național de turism și cel al altor agenții de publicitate
Promovarea destinațiilr se realizează prin cooperarea dintre Swiss Tourism și Osec, organizație privată înființată la data de 1 ianuarie 2008.
Promovarea Elveției ca destinație agrară
Marketingul turismului național este coordonat prin National Communication Switzerland
Strategia guvernamentală de dezvoltare este planificată pe termen mediu și lung. Primul program de implementare va fi elaborat de către secretariatul de stat al afacerilor SECO în colaborare cu industria turismului, turismul regional, cantonal pentru perioada 2012-2015.
Acest program va face parte din noua strategie de dezvoltare a turismului în Elveția și pe baza lui destinațiile se vor evalua și adapta crințelor piețeii.
4.3. Ativități turistice cu caracter durabil practicate în Elveția
Turismul contribuie la realizarea dezvoltării durabile datorită dinamismului acestui sector care influențează creșterea economică din regiunile și destinațiile turistice. Se cunoaște că cea mai importană resursă pentru industria turismului este mediu înconjurător deci conservarea și protejarea lui trebuie să contribuie o prioritate pentru guvernul țărilor în cooperare cu sectorul privat prin elaborarea unor strategii responsabile urmărind aspecte economice, sociale, de mediu și culturale.
Operatorii din turism au rolul de a susține aceste eforturi prin participarea activă la acțiunile incluse în planurile de management, iar deciziile pe care le iau să tină cont de aspecte de mediu și economico-sociale.
La rândul lor turiștii trebuie să țină cont de impactul pe care îl au asupra destinațiilor și să accepte responsabilitatea pe care o au în ceea ce privește asigurarea durabilității: reducerea consumului de energie și apă, utilizrea unor mijloace de transport durabile, utilizarea unor produse reciclabile, respectarea naturii, culturii și valorilor.
Tradițiile locale, susținerea economiei locale prin achiziționarea de produse locale, participarea la proiecte de conservare a naturii și a patrimoniului cultural.
Aplicarea principiilor de dezvoltare durabilă în turism urmărește 3 aspecte importante:
Interacțiunea ( relația care se stabilește între turiști, destinație și mediu înconjurător )
Conștientizarea ( turiștii trebuie informați despre mediu, cultură, populația destinațiilor )
Motivația ( atracție către un mediu intact, atractiv, contact cu comunitatea locală )
Dezideratul de turism durabil este realizat printr-o colaborare la nivel național și internațional. Organizația mondială de turism, la care este afiliată și Elveția, a elaborat în 2001 “Global code of ethics for tourism” care stabilește direcțiile de urmat de către guverne, touroperatori, lucrători, destinații și turiști pentru un turism durabil.
În anul 2008 a fost lansat programul “ Criterii pentru un turism durabil mondial” cu următoarele obiective:
Criterii orientative pentru întreprinderi de a deveni durabile și de a alege programe de turism durabile.
Criterii orientative pentru agențiile de turism în alegerea furnizorilor și programelor de turism.
Criterii orientative pentru consumatori în alegerea produselor turistice durabile.
Indentificarea furnizorilor de turism durabil urmărind informațiile furnizate de agențiile de publicitate și mass-media.
Criterii orientative pentru școli și universități pentru educație și formare.
Criterii de respectat în programele guvernamentale
WTTC reprezintă cel mai important for pentru sectorul privat din industria turismului, ai căror membrii sunt cele mai mari corporații internaționale din acest sector și este un susținător de bază al turismului durabil.
WTTC a colaborat cu WTO la elaborarea documentului “ Agenda 21 ” din anul 1996 și a publicat “ Blueprint for new tourism ” în anul 2003, care reprezintă un nou cadru strategic pentru dezvoltarea viitoare a turismului și susține ideea colaborării între turism și nevoile economice și sociale ale comunităților locale.
Este foarte important cooperarea cu destinațiile, operatorii din turism pot influența durabilitatea destinațiilor prin susținerea deciziilor autoritățiilor locale, promovarea produselor locale, acțiuni de strângere de fonduri pentru susținerea programelor de dezvoltare durabilă ( pe 3 sau 5 ani ). Programele de protejare și conservare a mediului natural elaborate de asociația pro-natura din Elveția sunt susținute de peste 100.000 de membri și 30.000 de donatori. Această organizație se implică și în educație prin programe speciale penru școli și tineri, prin publicarea de reviste, publicate în mass-media.
Relevanța conservării resurselor naturale trebuie să fie legată și d echilibrul social al destinațiilor, asigurarea calității prestațiilor turistice, renovarea sau dezvoltarea infrastructurii, integrarea unitățiilor hoteliere în cadrul unor lanțuri internaționale recunoscute cât și recurgerea la noi forme de turism ( ecoturism, turism cultural sau programe nișă adresate unor segmente de turiști ).
4.4. Propuneri privind dezvoltarea durabilă a turismului din Elveția
Elveția este o mare promotoare a practicării unei game variate de activități turistice respectând principiile durabilității și îmbogățind oferta turistică, contribuind la atractivitatea destinațiilor și satisfacerea exigențelor turiștilor.
Treking, hiking sau turismul pedestru este cea mai practicată formă de turism montan pentru că nu necesită un echipament deosebit și poate fi practicat la orice vârstă. Trekingul este o plimbare pe trasee marcate, iar hikingul este o ascensiune montană. Peisajele frumoase combinate cu mișcarea în aer liber fac deliciul acestei activități. În Elveția sunt multe zone unde poate fi practicat dar amintesc n special de stranserhorn pentru turismul tematic ( geologie, botanică, fosile ).
Climbing este asemănătoare alpinismlui vizitând escaladarea blocurilor stâncoase, rocilor de mari dimensiuni, perețiilor abrubți din regiunile de chei sau canioane.
Alpinismul este un termen clasic, cu rădăcinile în munții Alpi, și include toate metodele de a urca munții mai dificili fiind o activitate practicată de persoane cu antrenament și echipare adecvată.
Canyoning este o activitate complexă care poate include hiking, climbing, săriturile sau sporturile în apă. În Elveția, zona Jungfrau atrage turiști amatori de canyoning e râurile Saxeten, Grimsel.
Rafting este o altă activitate recreațională intrată în atenția turiștilor din anii ’70 și care înseamnă deplasarea cu barca pneumatică în lungul cursului unei ape. Acest sport este practicat în regiunea Bernese Oberland din mai până în septembrie, iar cel mai popular și dificil râu este Lütschine.
Mountain biking este o activitate sportivă care necesită folosirea unei biciclete special construită pentru zonele montane și pe care o găsim practicată în Leukerbad, Flaschen.
Turismul ecvestru este o plimbare folosind cai sau utilaje trase de cai, le lecții de echitație sau golf călare. Dar Elveția vine și cu o serie de activități unice care au necesitat investiții importante. În parcul Pilatus Seilpark ( Elveția centrală ) există cea mai lungă coardă suspendată dar și alte 10 trasee de coardă cu grad diferit de dificultate, monkey trees, care permite cățărarea în copaci și căderea liberă din vârf, precum și freefall, căderea liberă de la 20 de metri. Tot aici găsim și cel mai lung topogan din lume ( 1350 metri ) care are ca punct de plecare vârful Fräkmüntegg și poate fi folsit doar vara.
Turiștii pleacă cu amintiri de neuitat din această țară și datorită unor noi forme și atracții turistice cum ar fi:
O zi la fermă în munții Rigi, unde pot asista la procesul de fabricare a cașcavalului.
Degustarea de vinuri în cele mai renumite regiuni: Geneva, Laussanne, Montreux, Neuchatel, Valais.
Vizită la fabrică de ciocolată ( Geneva, Zürich ) unde își pot crea sau orna produse.
Vizită la berării sau distilării ( în munții Rigi, la faimoasa distilărie Fassbind ) unde sunt informați despre procesul de fabricare a băuturilor din fructe sau a lichiorului de cireșe.
Vacanțe la spa în Interlaken, Laussanne, St. Moritz.
Încălzirea globală a avut ca efect imediat creșterea temperaturii aerului. Acest inconvenient a adus la creșterea cererii de aparate de aer condiționat și creșterea consumului de energie astfel încât costurile cu încălzirea clădirilor. În această situație este de preferat să se caute metode noi de construcție pentru clădirile noi și renovarea celor existente pentru eficientizarea consumului de energie. La acestea se adaugă folosirea protecțiilor solare, plantarea de copaci, zone verzi, căderi artificiale de apă, adaptarea mărimii și orientării ferestrelor. Condițiile meteo, precum indundațiile, căderi masive de precipitații, furtuni pot avaria clădirea ceea ce conduce la costuri mai mari de întreținere. Pentru rezolvarea acestei situații s-a optat pentru folosirea de materiale de construcție adecvate, moderne și realizarea unor acoperișuri rezistente.
Schimbările de climă pot provoca probleme și la nivelul infrastructurii, în cazul existenței riscului de dezastre naturale. Alunecările de teren, avalanșele, inundațiile, valurile de căldură, căderile de roci pot afecta rețeaua de căi ferate sau transportul terestru. S-au luat măsuri de întregistrare a zonelor cu frecvente fenomene cu risc și monitorizare a lor. Zonele critice sunt securizate cu galerii protectoare, există echipe de intervenție pentru înlăturarea copacilor sau rocilor căzute.
Mediul înconjurător este o importantă atracție turistică pentru Elveția. Zonele împădurite au fost monitorizate în perioada aniilor 1961-2010. Scenariul pentru 2031-2050 arată un risc pentru Alpii din sud datorită schimbarilor climei. În cantonul Valais, datorită secetei și în special cea din anul 1989, aproximativ jumătate din pinul de pădure s-a uscat începând cu anul 1995. Importanța pădurii derivă din funcțiile ei:
Funția de protecție împotriva dezastrelor naturale ( 80 la sută din păduri au nivel mediu sau înalt de protecție împotriva avalanșelor )
Funcția de producție ( afectează industria lemnului, seceta expune arborii la boli, atac de insete sau risc de foc )
Functia socială ( recreere )
Soluțiile pentru conservarea și protecția zonelor împădurite sunt:
Împădurirea cu specii mai bine adaptate la furtuni, atac de insecte, secta, foc
Curățarea pădurilor de copacii uscați
Îmbunătățirea managementului de adaptare care să fie un instrument d cunoaștere și adoptare de măsuri privind schimbările climei și ecosistemelor pe termen lung deși acestea au o dinamică variată și sunt extrem d costisitoare.
Experiența valului de căldură din 2003 ( temperaturi record în ultimii 250 de ani, 41,5 de grade celsius în data de 11.08) și anul 2006 a condus la necesitatea unei mai bune informări a populației ( locale și turiști) privind riscul de temperaturi ridicate, protecția împotriva razelor ultraviolete, ozonului și introducerea unui sistem de avertizare și monitorizare a temperaturii
Aceasta este necesar pentru reducerea:
Mortalității oamenilor în vârstă ( peste 80 de ani ) sau cu boli cronice
Riscul de îmbolnăvire ( boli transmise de căpușe infectate sau de viruși importați cum ar fi west nile care se dezvoltă în condiții de temperatură ridicată )
Perioadei și concentrației de polen ( care provoacă alergii )
Afectării calității aerului ( crește concentrația de ozon și smog ) care afetează plămânii
Intoxicațiilor alimentare ( salmonela )
În alte orașe, alte soluții ar fi:
Ecologizarea și umbrirea pavajelor și zonelor pedestre
Ajutor financiar pentru izolarea caselor și creșterea eficiențeii folosirii energiei
Competitivitatea turismului pe plan mondial este o luptă acerbă și fără odhină. Elveția, cu o tradiție atât de lungă pe piața turismului, este conștientă că nu poate evolua fără o strategie bine pusă la punct. Ea a stabilit o serie de obiective până în anul 2022:
lansarea campaniei de promovare “ Outdoor. Swiss Made ” prin consolidarea turismului de agrement, turismului alpin și cel rural. Sunt promovate 60.000 de trasee montane marcate; 30.000 kilometrii de trasee de drumeții, ciclism, mountain biking, canoe și patinaj pe role.
diversificarea ofertei turistice pentru piața internă.
nu este o destinație turistică financiar accesibilă de aceea trebuie să convingă turistul că va primi un produs diferit și de mare calitate.
operatorii elvețieni vor fi sprijiniți pentru reducerea costurilor de producție.
hotelurile elvețiene vor fi ajutate în consolidarea unei bune reputații prin introducerea premiului “ Cel mai prietenos hotel din Elveția ” acordat la târgul elvețian de turism.
opiniile turistilor privind locurile de cazare vor fi centralizate în aplicația Trust You.
pentru impulsionarea turismului business a post lansat produsul “ Hotelul de inspirație ” care permite clienților să facă cea mai bună alegere.
*
* *
Turismul, asemeni altor industrii, se confruntă cu numeroase provocări la nivel regional, național sau internațional cum ar fi:
Dinamica și managementul
Schimbările climatice
Conservarea și protejarea mediului
Siguranța și securitatea turiștilor
Coordonarea planurilor de management la toate nivelurile se impune ca o necesitate și stă în atenția guvernului și a celorlalte organisme din domeniu pentru a reduc presiunea turismului asupra resurselor naturale sau antropice.
Efectele schimbărilor climatice pot reprezenta o amenințare pentru destinații dar și turismul contribuie în proporție de 5 la sută la crearea efectului de seră, mai ales datorită mijloacelor de transport folosite.
Mediul natural este una din principalele resurse ale turismului, de aceea aceastp industrie practică direct la obținerea de venituri pentru planuri de conservare și protecție din taxe de acces sau permise speciale.
Din aceste puncte de vedere, turismul actual se încadrează în tendința globală de dezvoltare durabilă.
CONCLUZII
Turismul în Elveția este un domeniu de activitate important, cu o dinamică și o organizare superioară, benefică de resurse umane cu o înaltă calificare și care aplică principiile dezvoltării durabile. Dispune de o capacitate de a se reface, de a depăși crizele economice datorită implicării sectorului public cât și cel particular, Elveția dispune de programe de dezvoltare durabilă pe care le implementează pentru a contracara efectele negative ale turismului la nivelul protejării și conservării mediului natural, socio-cultural și satisfacerea la cele mai înalte cote a exigențelor turiștilor.
Astfel, valorificarea resurselor naturale, umane, a patrimoniului cultural și a tradițiilor locale, precum și ridicarea nivelului de trai a comunității locale sunt obiective importante ale acestor programe.
Vocația turistică a Elveției este îndelungată, iar munții Alpi sunt principala atracție din această țară, la care se adaugă turismul de afaceri, de congrese sau cel urban. Este recunoscut la nivel internațional faptul că este una din țările în care cheltuielile legate de turism sunt dintre cele mai ridicate astfel încât a reușit să se impună pe piața internațională în ciuda intensificării concurenței, a apariției de noi destinații turistice sau condițiilor generale puțin favorabile ale economiei.
Chiar dacă Europa a fost zguduită de numeroase conflicte armate între state, Elveția a avut cel mai puțin de suferit din această cauză, și chiar am putea afirma că a avut de câștigat pentru că în astfel de perioade, cei mai bogați oameni de pe continent ( familii regale, mari proprietari, industriași ) și-au depozitat averile în această țară și se puneau și ei însăși la adăpost.
Istoria Elveției demonstrează ca pe un spațiu extrem de restrâns pot fi unite diverse aspirații culturale și politice fără ca autonomia regiunii să fie alterată.
Neutralitatea Elveției aduce mari beneficii precum siguranța și stabilitatea.
Elveția continuă acțiunile de monitorizare a impactului negativ pe care îl are încălzirea globală asupra mediului natural, alocă fonduri importante atât pentru studiul cât și pentru gasirea de contracarare a efectelor și demonstrează cu fiecare acțiune că nu se abate de la principiile dezvoltării durabile.
Bibliografie
1. Dinu, Mihaela, Mihălcescu, C., Dodu, Patricia, Pețan, Ioana, Negricea, C., Dude, Roxana, Impactul turismului asupra mediului: Indicatori și măsurători, Edit. Universitară, București 2005.
2. Dodu P., Tehnici operaționale în agenția de turism, Ediția a2-a, Editura Prouniversitaria, 2008
3. Firoiu D., Dridea C., Dodu P., Gheorghe C., Industria turismului și a călătoriilor, Editura Prouniversitaria, București, 2008.
4. Ghid turistic, editura Aquaila, 2011
5. Jennifer Blanke, Thea Chiesa, editors, The Travel & Tourism Competitiveness Report 2013, Reducing Barriers to Economic Growth and Job Creation
6. Kotler, Ph., Marketigul locurilor, Ed. Teora, 2001
7. Patrichi Ioana, Turism durabil-o nouă persepctivă, Editura Prouniversitaria, 2012
8. Patrichi Ioana, Turism Internațional Evoluție, particularități și tendințe, Editura Prouniversitaria, 2013
9. Viorel Savulescu, Elvetia. Liechtenstein – Ghid turistic, Editura Vremea, 2014
10. Ambassador Dr.Eric Jakob Head of the Promotion Activities Directorate SECO, Swiss Tourism Policy, Alpine-Carpathian Cooperation Forum,8th of September, 2013
11. Approved by the Swiss Federal Council, Summary of the growth strategy for Switzerland as a tourism destination,18 June 2010
12. Cecilia Matasci, Juan-Carlos, Altmairano-Caberera, Climate Change and Tourism in Switzerland: a Survey on Impacts, Vulnerability and Possible Adaptation Measures
13.http://www.9am.ro/top/International/214449/Cele-mai-frumoase-6-Parcuri-Nationale-din-Europa/5/Parcul-National-Valea-Lauterbrunnen-Elvetia.html
13.http://www.scientia.ro/scientia-geographica/109-cia-the-world-factbook-in-limba-romana/1740-elvetia-harta-geografie-populatie-guvernare-economie-telecomunicatii-
transporturi-sistem-aparare-nationala.html
14.http://besttravelsaroundtheworld.wordpress.com/2013/01/22/elvetia-asezare-istorie-cadru-natural-clima/
15.http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/competitivitate-in-turism-13508.html
16.http://www.bioplant.ro/article/4152/Elvetia
17.http://www.climateadaptation.eu/switzerland/tourism/
18.http://forum.softpedia.com/topic/72701-greenpeace/
19.http://www.gradinamea.ro/Parcul_National_Elvetian_7604_588_1.html
20.http://www.infotour.ro/ghid-turistic/elvetia/berna/
21.http://www.infotour.ro/ghid-turistic/elvetia/geneva/
22.http://www.myswitzerland.com
23.http://www.nationsonline.org/oneworld/switzerland.htm
24.http://www.oecd.org/industry/tourism/33651085.pdf
25.http://pages.ubbcluj.ro/elvetia/
26.http://www.pronatura.ch/79
27.http://ro.wikipedia.org/wiki/Elveția
28.http://www.scritube.com/geografie/turism/DEZVOLTAREA-DURABILA-A-TURISMU1511891822.php
29.http://www.travelwiz.ro/obiective-turistice-zurich
30.http://www.weforum.org/issues/global-competitiveness
31.http://www.weforum.org/issues/travel-and-tourism-competitiveness/index.html
32.http://www.weforum.org/reports
33.http://www.wikipedia.com
34.www.wttc.org
Anexe
Harta rutieră a Elveției
Harta fizică a Elveției
Harta politică
Steagul Elveției
Lacul Brienz, Elveția
Zurich, Elveția
Geneva, Elveția
Basel, Elveția
Berna, Elveția
Parcul Național Elvețian, Elveția
Parcul Regional Chasseral, Elveția
Parcul Peisagistic Binntal, Elveția
Case tradiționale, Elveția
Costum tradițional, Elveția
Bibliografie
1. Dinu, Mihaela, Mihălcescu, C., Dodu, Patricia, Pețan, Ioana, Negricea, C., Dude, Roxana, Impactul turismului asupra mediului: Indicatori și măsurători, Edit. Universitară, București 2005.
2. Dodu P., Tehnici operaționale în agenția de turism, Ediția a2-a, Editura Prouniversitaria, 2008
3. Firoiu D., Dridea C., Dodu P., Gheorghe C., Industria turismului și a călătoriilor, Editura Prouniversitaria, București, 2008.
4. Ghid turistic, editura Aquaila, 2011
5. Jennifer Blanke, Thea Chiesa, editors, The Travel & Tourism Competitiveness Report 2013, Reducing Barriers to Economic Growth and Job Creation
6. Kotler, Ph., Marketigul locurilor, Ed. Teora, 2001
7. Patrichi Ioana, Turism durabil-o nouă persepctivă, Editura Prouniversitaria, 2012
8. Patrichi Ioana, Turism Internațional Evoluție, particularități și tendințe, Editura Prouniversitaria, 2013
9. Viorel Savulescu, Elvetia. Liechtenstein – Ghid turistic, Editura Vremea, 2014
10. Ambassador Dr.Eric Jakob Head of the Promotion Activities Directorate SECO, Swiss Tourism Policy, Alpine-Carpathian Cooperation Forum,8th of September, 2013
11. Approved by the Swiss Federal Council, Summary of the growth strategy for Switzerland as a tourism destination,18 June 2010
12. Cecilia Matasci, Juan-Carlos, Altmairano-Caberera, Climate Change and Tourism in Switzerland: a Survey on Impacts, Vulnerability and Possible Adaptation Measures
13.http://www.9am.ro/top/International/214449/Cele-mai-frumoase-6-Parcuri-Nationale-din-Europa/5/Parcul-National-Valea-Lauterbrunnen-Elvetia.html
13.http://www.scientia.ro/scientia-geographica/109-cia-the-world-factbook-in-limba-romana/1740-elvetia-harta-geografie-populatie-guvernare-economie-telecomunicatii-
transporturi-sistem-aparare-nationala.html
14.http://besttravelsaroundtheworld.wordpress.com/2013/01/22/elvetia-asezare-istorie-cadru-natural-clima/
15.http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/competitivitate-in-turism-13508.html
16.http://www.bioplant.ro/article/4152/Elvetia
17.http://www.climateadaptation.eu/switzerland/tourism/
18.http://forum.softpedia.com/topic/72701-greenpeace/
19.http://www.gradinamea.ro/Parcul_National_Elvetian_7604_588_1.html
20.http://www.infotour.ro/ghid-turistic/elvetia/berna/
21.http://www.infotour.ro/ghid-turistic/elvetia/geneva/
22.http://www.myswitzerland.com
23.http://www.nationsonline.org/oneworld/switzerland.htm
24.http://www.oecd.org/industry/tourism/33651085.pdf
25.http://pages.ubbcluj.ro/elvetia/
26.http://www.pronatura.ch/79
27.http://ro.wikipedia.org/wiki/Elveția
28.http://www.scritube.com/geografie/turism/DEZVOLTAREA-DURABILA-A-TURISMU1511891822.php
29.http://www.travelwiz.ro/obiective-turistice-zurich
30.http://www.weforum.org/issues/global-competitiveness
31.http://www.weforum.org/issues/travel-and-tourism-competitiveness/index.html
32.http://www.weforum.org/reports
33.http://www.wikipedia.com
34.www.wttc.org
Anexe
Harta rutieră a Elveției
Harta fizică a Elveției
Harta politică
Steagul Elveției
Lacul Brienz, Elveția
Zurich, Elveția
Geneva, Elveția
Basel, Elveția
Berna, Elveția
Parcul Național Elvețian, Elveția
Parcul Regional Chasseral, Elveția
Parcul Peisagistic Binntal, Elveția
Case tradiționale, Elveția
Costum tradițional, Elveția
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Caracteristici Geografice Si Socio Economice din Elvetia (ID: 137321)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.