Caracteristici Generale ale Pietei Cardurilor

CAP 1. CARACTERISTICI GENERALE ALE PIEȚEI CARDURILOR

Istoria apariției cardurilor

În anul 1950 Diners Club a introdus primul card pentru călătorii și consum, astfel acest nou card a stârnit interesul băncilor de a lua în considerare o nouă formă de acordare a creditelor pentru consum pe baza unui card de plastic care funcționa într-un mod similar cu scrip-ul introduse de Biggins în 1946.

Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument propriu-zis abia în anul 1960 când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent denumit Visa International).

Odată cu succesul nemaiântâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17 bancheri din diferite instituții financiare s-au decis să-și creeze propria rețea prin care să-și accepte reciproc credit cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 bănci înfințează Asociația Interbancară de Carduri care se ocupa cu procedurile de autorizare, clering și decontare. Până în 1970 peste 5000 de instituții financiare aderaseră la Master Charge și existau 36 milioane deținători de carduri. Odată cu dezvoltarea pe plan internațional a acestei organizații, în 1979 acesta și-a schimbat denumirea în Mastercard. Astfel, această organizație a cunoscut, ca și în BankAmericard (Visa International), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90 milioane de carduri Mastercard în circulație. (Popescu R, Tudorancea C, Berbec F, 1998:10)

Dezvoltarea explozivă a cardurilor bancare, în primii ani după apariția acestora, a întâmpinat și câteva piedici. Piedicile s-au datorat în mare măsură lipsei de experiență a sistemului bancar, care nu mai avuse de a face până atunci cu o asemenea dezvoltare dinamică a unui produs.

Anul debutului programelor de carduri bancare în România a fost anul 1992. Tranzacțiile cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul bancar internațional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de organizația națională de turism, reprezenta un privilegiu numai pentru persoanele fizice nerezidente.

Din anul 1992, băncile comerciale românești, precum Banca Agricolă, Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Bancorex, Banca Comercială Ion Țiriac, iar ulterior și Banc Post, au pus bazele programelor de carduri în România, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.

Intențiile acestor bănci au fost materializate în primă fază prin aderarea lor la sistemele mondiale Visa International și ulterior, adică din anul 1994 la Europay International (promotor al cardurilor Eurocard și Mastercard), precum și prin crearea unor departamente bancare specializate, dedicate exclusiv operațiunilor cu carduri. Aceste nuclee bancare au înregistrat o dezvoltare însemnată, ajungându-se în 1996 la transformarea lor în puternice centre de profit, care reprezintă baza viitoarelor segmente de retail bancar. (Stoica O, Căpraru B, Filipescu D, 2009:139)

Băncile comerciale promotoare, constituite într-un veritabil forum de carduri, au pornit în anul 1993 programe de procesare tranzacții derulate prin carduri emise de sistemul bancar internațional. Pentru procesarea tranzacțiilor cu carduri potrivit cerințelor mondiale în materie, băncile comerciale amintite au constituit la București o societate comercială denumită ROMCARD, specializată în prelucrarea automată a operațiunilor derulate prin carduri în România. Astfel, comercianților români acceptatori le-a fost creată posibilitatea obținerii autorizărilor în maxim 30 secunde și facilitatea decontării valutare în două zile lucrătoare. În prezent acționarii Romcard sunt BCR, BRD, Raiffeisen Bank și Financiara SA.

Într-un timp foarte scurt, băncile comerciale au atras în sfera plăților prin carduri toți comercianții reprezentativi din România, astfel încât la sfârșitul anului 1996 pe teritoriul național se afișau siglele VISA, EUROCARD-MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS și se acceptau carduri la decontare într-un număr de 2500 puncte comerciale românești.

Cardul – instrument de plată modern

Definiția cardului

Cardul este definit ca un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să utilizeze disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont, în limita unui plafon stabilit prealabil, deschis de emitent în favoarea deținătorului cardului. (Popescu R., 1998:88)

Cardul este un instrument de decontare care asigură posesorului autorizat achiziționarea de bunuri sau servicii fără prezența efectivă a numerarului. Cu alte cuvinte cardul care facilitează legătura financiară intrinsecă între comercianți și consumatori este o simplă cheie de acces într-un cont bancar. (Popescu R., Tudorancea C., Berbec F., 1998:33)

Conform Regulamentului numarul 6 din 14 noiembrie 1995, capitolul l , articolul 2, cartela de plată, care va fi denumită, conform practicii internaționale, cardul, este definit ca fiind „un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care semnalează că deținătorul său ar putea avea succes la dreptul de a-l folosi pentru plată, conferit de emitent; un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc de plata, de către deținător, a obligațiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de servicii sau obținerea de avansuri în numerar de la comerciant, în termenele și în condițiile legii, a obligațiilor reciproce și a altor reglementări aplicabile. Un card va fi acceptat ca mijloc pentru plată conform condițiilor în care a fost emis, stipulate prin obligații reciproce”. Cardul are caracteristicile universale ale unui instrument de plată, dar deține și o caracteristică proprie, și anume aceea de a permite obținerea necondiționată de numerar.

Principalul atu al cardurilor este dat de tehnologia electronică pe care se bazează utilizarea lor, astfel în acest sens o revoluție în domeniul decontărilor a constituit-o crearea sistemului de transfer electronic al fondurilor la locul de vânzare. Este vorba de decontarea tranzacției prin introducerea unei cărți inteligente în terminalul situat la locul plății și aparținând sistemului computerizat de decontare al emitentului cardului.

Cardul este un instrument de plată bazat pe electronică, prezentându-se sub forma unei placete din plastic, având imprimate informații standardizate, securizate și individualizate care, prin decodificare cu ajutorul unor dispozitive speciale, permit accesul titularului la contul său, autorizarea de plăți, efectuarea de plăți sau obținerea de numerar. (Beju D., 2009:66)

1.2.2.Avantajele și caracteristicile cardului

Avantajele pe care le prezintă cardul pentru posesor sunt:

se elimină riscul de furt și disconfort, pe care îl presupune numerarul la purtător;

tranzacția cu cardul se realizează mai rapid decât tranzacția cu cecului și, spre deosebire de acesta, nu trebuie completat nici un document;

în cazul credit cardurilor posesorii pot cumpara bunuri sau servicii în momentul când au nevoie de ele putând să nu dispună momentan de disponibil în cont;

cardurile prezintă un grad de securitate mai ridicat decât în cazul cecurilor sau numerarului;

usurință în utilizare, posibilitatea utilizării atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

Avantajele pe care le prezintă cardul pentru bănci sunt următoarele:

se reduce volumul operațiilor efectuate manual care necesită mai mult timp, un risc mai mare și sunt mai puțin eficiente;

plățile efectuate cu credit carduri sunt garantate;

obținerea de venituri din taxe, comisioane și penalități;

au un control sporit asupra tranzacțiilor clienților în raport cu disponibilitățile din conturile lor;

costurile pentru operarea cardurilor sunt mai reduse în comparație cu cheltuielile utilizării cecurilor sau numerarului;

este degrevată activitatea la ghișee;

sursa de venit sunt dobânzile percepute în cazul credit cardurilor care sunt mai mari comparativ cu celelalte forme de împrumut;

altă sursă de venit o reprezintă comisioanele percepute de la comercianții acceptanți.

Avantajele pe care le prezintă cardul pentru comercianți sunt următoarele:

prin utilizarea cardului (spre deosebire de cec) plata este garantată;

comercianții care acceptă credit carduri atrag mai mulți clienți;

cheltuielile și riscurile pe care le presupunea numerarul sunt diminuate;

banca percepe comerciantului taxe mai mici decât în cazul operării cu numerar;

decontările sunt mai rapide decât în cazul cecului.

Cardul bancar este un instrument de acces la unul sau mai multe conturi bancare, care permite deținătorului efectuarea de plăți și de retrageri de numerar prin debitarea contului sau a conturilor respective.

Cardul prezintă mai multe date de identificare, acestea sunt următoarele:

Pe fața cardului:

numele titularului sau al deținătorului autorizat;

numărul de card format din 16 cifre;

data expirării (în format lună-an (LL/AA) cardul fiind valabil până în ultima zi calendaristică a lunii trecute);

sigla băncii care a emis cardul și de unde este deschis contul curent accesat prin intermediul cardului;

organizația internațională de carduri sub a cărei siglă a fost emis cardul (Visa sau MasterCard). (Ungureanu P.I., 2007:105)

Pe spatele cardului:

panelul cu semnătura deținătorului de card sau cea a utilizatorului autorizat (cardul va fi semnat în momentul predării de către unitatea teritorială clientului);

cod de securitate (ultimele trei cifere ale numărului de șapte cifre și care este utilizat în cazul tranzacțiilor efectuate în mediu virtual).

În general, cardurile bancare au un aspect universal, indiferent de banca care le emite. Cardurile sunt confecționate din PVC, PVCA sau un material care prezintă caracteristici de exploatare precum poliesterul.

1.2.3.Funcțiile cardului

Funcțiile cardurilor sunt:

1.Funcția de retragere de numerar – cea mai simplă modalitate de utilizare a cardului este retragerea de numerar, fie de la automatele bancare, fie de la ghișeele obișnuite ale băncilor.

2.Funcția de plată – cardul oferă posesorului posibilitatea de a stinge o obligație de plată prin declanșarea unui mecanism care va conduce la debitarea contului posesorului cardului și la creditarea corespunzătoare a contului bancar al comerciantului care a furnizat bunurile achiziționate de posesor. Debitarea contului posesorului cardului poate fi efectuată simultan sau după un termen convenit cu banca, în contractul de emitere a cardului.

3.Funcția de credit – unele carduri oferă posesorului posibilitatea utilizării acestora pe baza unui credit de descoperire de cont, acordat de bancă până la un cuantum determinat, pe care apoi posesorul îl restituie băncii până la termenul convenit cu banca în contractul încheiat. Se stabilește o limită de credit în contul de card al fiecărui deținător. Lunar, titularul cardului primește un extras bancar care detaliază cumpărăturile și retragerile de numerar. Deținătorul poate plăti numai o parte din suma datorată, restul fiind amânat pe o perioadă determinată, pe bază de credit purtător de dobândă. Compania de credit percepe o dobândă notabilă (de 30% pe an sau chiar mai mare) la soldurile debitoare, după expirarea datei de creditare (de maximum 56 zile). Cu toate acestea, aproape 2/3 din deținătorii de carduri nu își achită complet datoria lunară până la sfârșitul perioadei în care dobânda este nulă, astfel încât dobânzile amintite iau valori foarte mari. Funcția de credit mai este îndeplinită și de cardurile speciale de credit, care pe lângă funcția de plată permit aderentului să obțină credite de la banca emitentă a cardului.

4.Funcția de garanție – cardul constituie o garanție de solvabilitate a posesorului în relațiile cu comercianții, iar aceștia sunt asigurați că vor fi plătiți de emitentul cardului în cazul în care chitanțele aferente operațiunilor de cumpărare realizate prin utilizarea cardului nu vor fi onorate de posesorul cardului. In cazul în care la prezentarea chitanțelor spre încasare la bancă nu vor exista disponibilitățile necesare în contul posesorului cardului utilizat, banca emitentă se obligă solidar cu posesorul cardului să platească chitanțele respective.

În ideea de a spori acceptarea cecurilor în comerțul cu amănuntul, băncile din câteva țări au introdus un cec garant cu card, pe care îl pun la dispoziția clienților considerați de încredere. Două condiții trebuiesc îndeplinite pentru a putea fi considerate valide: numărul cardului de garantare a cecului trebuie să fie înscris pe verso-ul cecului, iar informația de pe card trebuie să corespundă cu cea înscrisă pe cec. Dacă condițiile sunt îndeplinite, i se solicită băncii să plătească cecul, indiferent dacă există sau nu suficiente disponibilități în contul plătitorului.

Majoritatea cardurilor bancare îndeplinesc funcții multiple de retragere de fonduri, plăti, credit și garanție. In funcție de opțiunile băncii emitente, cărțile de plată emise posesorilor oferă o gamă variată de servicii privind călătoriile, asistența medicală, rezervări la hotel, restaurant, asigurări sau reduceri de preț la bunurile și serviciile cumpărate cu un card.

Alte funcții: servicii de călătorie, de asigurare, de asistență medicală. Atunci când costul călătoriei a fost achitat cu cardul, majoritatea companiilor emitente de carduri oferă asigurare gratuită în caz de accident de călătorie, acoperire împotriva rănirii sau decesului titularului de card, soției sau copiilor dependenți.

Dacă utilizatorul cardului cumpără bunuri și servicii necorespunzătoare, cumpărătorul poate cere despăgubiri de la compania emitentă, aceasta acționând ca o companie de asigurare a calității bunurilor și serviciilor. (Ilie M., 2003:71)

Tipuri de carduri

În momentul de față există o diversitate destul de mare de carduri care răspund cerințelor tot mai complexe ale pieței. Astfel, cardurile se pot împărți în mai multe tipuri în funcție de anumite criterii cum ar fi: funcțiile specifice pe care le îndeplinesc, emitentul, zona de acceptabilitate.

1.3.1.Cardul după funcție

După funcțile pe care le îndeplinesc, cardurile pot fi de credit, de debit, de numerar și carduri multifuncționale.

Cardul de credit

Cardul de credit, a fost folosit pentru prima dată în anul 1920, în Statele Unite ale Americii, pentru vânzarea de combustibil către posesorii de automobile. Urmând ca în 1938, mai multe companii să își accepte unele altora cardurile de credit. Cu toate acestea, abia în 1958 a fost emis primul card de credit a cărui mecanism era apropiat de cel al cardurilor de credit din zilele noastre.

În zilele noastre cardul de credit este un produs bancar consacrat, utilizat de milioane de oameni din toată lumea, preferat pentru beneficiile pe care le aduce. Astfel, beneficiile cardului de credit sunt:

linie de credit de tip revolving pe viață;

un plus de siguranță (nu mai este necesar să ții la tine numerar);

rambursare fexibilă a sumelor cheltuite, discounturi la comercianți;

bonusuri pentru cumpărături, prețuri negociate la alte produse, asigurări incluse și alte avantaje.

Cardul de credit permite posesorului acestuia să acceseze o limită de credit pusă la dispoziție de către bancă, având o anumită perioadă de grație în care nu se percepe niciun fel de dobândă pentru tranzacțiile la comercianți. Dobânda se plătește numai pentru sumele folosite efectiv în afara perioadei de grație și pentru sumele retrase de la bancomat. În principiu, există un procent minim din credit care trebuie rambursat lunar. Limita de creditare se stabilește la emiterea cardului în funcție de solvabilitatea clientului și de istoricul pe care acesta îl are în relația cu banca, pe baza unei fișe scoring.

La persoanele fizice limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult în cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garantează cu veniturile nete a 1-2 giranți sau cu un depozit bancar colateral. Rabursarea se face lunar, în proporție de circa 20% din creditul existent în sold la finele lunii, astfel pentru creditele primite și rambursate în cursul lunii nu se percepe dobândă. Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani. Operațiunile se evidențează într-un cont de card de credit. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, banca preluând automat fonsurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit și plata taxelor și comisioanelor. Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata mărfurilor și serviciilor. (Beju D., 2009:66)

Cardul de debit

Cardul de debit este acel card bancar care permite efectuarea de plăți sau retrageri de numerar în limita fondurilor proprii depuse în contul titularului. În această categorie apare și un caz special, care apare mai ales atunci când cardul este folosit pentru plata salariului: cardul cu overdraft (descoperit de cont). posesorul cardului are aces atât la fondurile proprii (salariu virat lunar) cât și la un credit egal cu un anumit procent din salariu.

Spre deosebire de cardurile de credit, unde există perioade de grație, atunci când vine vorba de rambursarea sumelor cheltuite, la cardurile de debit cu overdraft plătești dobânda imediat ce ai folosit banii din descoperitul de cont acordat de bancă.

Cardul de debit permite efectuarea de plăți și retrageri de numerar în limita fondurilor proprii depuse în contul de card. Deși este folosit mai ales pentru încasarea salariilor (deci este alimentat de către angajator), cardul de debit poate fi alimentat și de către posesor, oricând, de la orice agenție sau sucursală a băncii emitente. Majoritatea cardurilor de debit pot fi folosite atât în țară cât și în străinătate, atât pentru tranzacții la comercianți, cât și pentru retrageri de numerar.

Cardurile de debit cu overdraft se obțin, de regulă, în urma unei convenții dintre firma angajatoare și banca care are în portofoliu acest produs. Overdraftul este o facilitate oferită angajaților firmelor ce au încheiate convenții cu băncile. Cunoscut și ca descoperit de cont, el constă în faptul că posesorul unui astfel de card are acces la un credit stabilit de banca emitentă împreună cu firma angajatoare. În general, creditul oferit reprezintă echivalentul a maxim trei venituri lunare nete. Deși oferă posesorului accesul la un credit, overdraftul se obține cu un card de debit, unul emis de aceași bancă care oferă și descoperitul de cont. (Beju D., 2009:67)

Carduri de numerar

Cardurile de numerar sunt cărți de debit folosite numai pentru retageri de numerar dintr-un aparat automatizat și care are un program informatic de casierie, numit automat de distribuire de numerar. Retragerile se fac dintr-un cont de card care trebuie să fie alimentat periodic de titular.

Carduri multifuncționale

Cardurile multifuncționale sunt carduri de debit care se folosesc la plăți, retrageri de numerar, garantare și alte operațiuni de debit. Băncile emit o gamă largă de carduri și intră în competiție pentru câștigarea unui segment cât mai mare de piață. Pentru a facilita accesul clienților, băncile încheie convenții de plăți prin carduri, astfel un client al unei bănci poate apela la bancomatele altor bănci cu care banca sa are încheiată convenție. (Beju D., 2009:67)

1.3.2.Cardul după emitent

În funcție de emitent cardurile pot fi: card de comerciant, carduri emise de bănci, carduri co-branded, carduri emise de alte instituții sau organizații.

Card de comerciant

Cardul de comerciant este instrumentul emis de comerciant sau de un grup de comercianți clientului lor, pentru a permite acestuia achiziționarea de bunuri și servicii exclusiv de la comercianții emitenți sau de la cei care acceptă cardul pe bază de contract. Cardul de comerciant nu acordă clientului accesul la un cont deschis la o instituție de credit, ci folosește la evidențierea valorii bunurilor și serviciilor achiziționate pe o anumită perioadă de timp de către un client. (Beju D., 2009:67)

Acest tip de instrument se încadrează în categosia instrumentelor de plată electronică. Pentru a atrage clienții, cardurile private trebuie să fie mai atractive decât cele bancare și în acest scop se oferă unele facilității și serivicii financiare. Cardul se emite de comerciant gratuit pe baza unei convenții încheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilul clientului existent în contul de card la bancă, fie din credit acordat comerciantului pe o perioadă de până la un an.

Plata din diponibil se face imediat, în acest caz în convenție se menționează banca și contul clientului, precum și acordul acestuia pentru solicitarea plății de către comerciant sau plata poate fi amânată până la sfârșitul lunii, atunci când datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli transmis de comerciant.

Plata din credit se poate face în mai multe variante:

credit comercial acordat gratuit pe 10-15 zile de la livrare;

credit acordat pe o perioadă de 1 până la 3 luni, în limita unei anumite sume, cu rambursarea în 2-3 tranșe;

credit pe perioade mai mari de până la 1 an, cu rambursarea lunară;

linie de credit permanentă cu reintregirea acesteia de către cilent.

Carduri emise de bănci

Aceste carduri sunt emise de instituții bancare și au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimele decenii ale secolelor precedente. În țările dezvoltate s-au făcut eforturi pentru unificarea ofertei de carduri și eliminarea concurenței bancare. A apărut, în acest fel, fenomenul de interbancaritate, care oferă posibilitatea oricărui posesor de card, indiferent de banca emitentă să îl folosească în toate distribuitoarele de numerar și la toți comercianții. (Beju D., 2009:67)

Cardul co-branded

Cardul co-branded este cardul emis de un emitent împreună cu entitatea care, de regulă, are ca obiect principal de activitate comerțul sau prestările de sevicii. Cardul co-branded este rezultatul asocierii a doi parteneri, emitent și comerciant, care pot împărți veniturile rezultate din asociere, putând furniza deținătorului sau utilizatorului reduceri speciale la vânzarea produselor sau prestarea de servicii de către comerciantul sau perstatorul de servicii partener al emitentului.

Cardurile emise de alte instituții sau organizații

Deosebit de bănci și comercianți sunt numeroase alte instituții care emit carduri, ca de exemplu: înstituții internaționale specializate în carduri, instituții de credit, companii de transporturi, în special cele aeriene. Acestea emit carduri de aceptabilitate redusă, specifice domeniului lor de activitate, cu excepția instituțiilor internaționale de specialitate și a instituților de credit care emit carduri cu aceptabilitate largă. Dintre institușiile internaționale specializate cele mai importante sunt American Experss, American Express Gold și Diners Club.

1.3.3.Cardul în funcție de acceptabilitate

În funcție de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:

Carduri naționale

Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul național și se pot emite de băncile locale, fie sub marca și firma lor, fie sub marca și denumirea unei instituții internaționale specializate. Cardurile au o utilizare tipică, adică pentru eliberări de numerar și efectuarea de plăți din disponibil sau din creidte.

Carduri internaționale

Asemenea carduri se emit de instituțiile internaționale sau de băncile locale care au devenit membre ales sistemelor internaționale pentru carduri, dar numai sub marca și firma sistemului internațional folosit. Cele mai cunoscute sisteme internaționale sunt VISA International și EUROPAY International, sisteme folosite și în țara noastră. Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plăți din disponibil sau din credite, în funcție de tipul cardului, atât pe plan național cât și internațional. (Vasilache D., 2004:136)

1.3.4.Dupa modul de stocare al informației

Cardurile cu bandă magnetică 

Cardurile cu bandă magnetică  conțin toate informațiile esențiale despre deținătorul de card. Acestea sunt emise de bănci, comercianți, prezintă caracteristici comune pentru toate sistemele naționale de plată, și anume:

sunt confecționate din material plastic și au aceleași dimensiuni tipizate și standardizate de ISO;

prezintă pe recto denumirea și simbolul emitentului și o hologramă tridimensională vizibilă la lumina ultravioletelor, numărul cardului, data expirării, numele posesorului autorizat;

pe verso-ul cardului prezintă o bandă magnetică si un panel de semnatura.

Culorile de fundal și desenul hologramei se aleg de fiecare emitent. In afara numelui posesorului imprimat în relief, apar cuvinte marca pentru identificarea tipului cardului și simboluri ce indică tipul de posesor.

Cardurile cu microprocesor

In ultima perioada, mai exact din anul 1992 a apărut o generație de carduri care conțin încorporate un microprocesor și o componentă de memorie (chip). Acestea se numesc chip-carduri și prezintă un grad de securitate ridicat, fiind promovate pe scară largă de societățile emitente: VISA International și MASTER CARD.

Cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare încorporate („chips'). Aceste instrumente, standardizate pe plan internațional, integrează date informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul aparatelor de distribuit bilete, facilitându-se astfel evidența și verificarea ordinelor primite de la clienți. De asemenea, se economisesc hârtia și timpul pentru verificarea autenticității semnăturilor (spre deosebire de cec). Cardurile cu microprocesor se mai numesc și SMART CARDURI. SMART-CARD-urile au o serie de caracteristici, printre care se numară:

sunt rezistente la încercările de spargere și protejează informația persoanlă;

izolează calculele sensibile, legate de securitate (mai ales cele legate de autentificare sau semnături digitale);

asigură portabilitatea informațiilor incluse între calculatoare și sisteme, independent de arhitectura de bază ale acestor sisteme.

CAP 2. OPERAȚIUNI CU CARDURI

2.1. Emiterea, eliberarea, utilizarea și acceptarea cardurilor

Emiterea cardurilor solicitanților, presupune parcurgerea următoarelor etape:

prezentarea solicitantului la unitățile bancare și completarea formularului de solicitare a cardului și a cererii de deschidere a contului pentru operațiuni cu carduri precum și depunerea documentelor necesare aprobării acestei cererii;

verificarea cererii de către bancă apoi counicarea solicitantului privind aprobarea sau respingerea cererii pentru eliberarea cardului;

determinarea de către bancă a elementelor de personalizare, necesare emiterii cardului și codificarea datelor personale;

în urma comunicării aprobării cererii de emitere a cardurilor solicitantul cardului semnează contractul de emitere și depune fondurile necesare pentru constituirea disponibilităților și garanțiilor aferente.

Banca emitentă, încheie contracte de card cu clienții care îi cer acest serviciu. Acest contract încheiat cu deținătorul de card conține prevederi specifice, acestea sunt: dobânda acordată sumei din contul de card, comisioanele care trebuie plătite de deținătorul de card, condiții privind sumele minime care trebuie menținute în contul de card, condiții privind sumele maxime ce pot fi retrase pe zi, serviciul de asistență telefonică permanentă oferit de banca deținătorului.

Pe baza unei cererii de emitere a unui card se întocmește contractul de card, se produce cardul și se generează codul PIN. Astfel, cardul emis și codul PIN se vor înmâna separat deținătorului de card. Fiecare card emis este personalizat cu datele deținătorului (nume, număr unic, PIN, dată de expirare). Procesul de personalizare a unui card se realizează cu ajutorul unui echipament special, acesta primește la intrare un număr de plasticuri de card (netipărite și neînregistrate, purtând doar caracteristicile băncii emitente, texte, culori, sigle, holograme, care sunt aceleași pentru toate cardurile) și, pe baza unui fișier de personalizare a cardurilor generat de SMC și care conține toate informațiile despre deținătorul de card, scoate la ieșire cardurile personalizate, asigurând tipărirea datelor, eventual embosarea și înregistrarea lor magnetică.

Procesul de personalizare a cardurilor este un proces sensibil din punct de vedere al riscului de fraudă, iar securitatea procedurilor de personalizare este de regulă certificată, și monitorizată periodic, de o autoritate externă a băncii. Numele, contul de card și data de expirare sunt tipărite și înregistrate magnetic.

Eliberarea cardurilor

Distribuirea cardurilor se face la ghișeele băncii după ce s-au depus sumele ce reprezintă taxa de emitere, taxa anuală de utilizare a cardului și constituirea plafonului minim lunar al disponibilităților în contul personal. Se stabilește de asemenea și limita de creditare pentru fiecare posesor. De asemenea, la primirea cardului, titularul semnează în prezența lucrătorului băncii, pe verso-ul cardului, în spațiul destinat semnăturii.

Acesta este specimenul de semnătură ce va fi confruntat cu semnăturile date de titular pe alte documente legate de utilizarea facilităților oferite de card, de asemenea clientul primește odată cu eliberarea cardului și instrucțiunile de utilizare.

Fiecare card este proiectat pe o perioadă de valabilitate de 3 ani. După această perioadă cardul se reânoiește din oficiu, cu excepția cazurilor în care posesorul renunță la reânoirea unuia sau a mai multor carduri, caz în care are obligația de a anunța în scris decizia sa cu minim 21 de zile calendaristice înainte de încetarea valabilității cardului și de a restitui personal cardurile respective băncii emitente.

Utilizarea cardului

Cardul poate fi utilizat astfel:

de deținătorul sau utilizatorul pe numele căruia a fost emis;

pentru plata bunurilor și serviciilor furnizate de comercianții care au afișat mărcile de acceptare ale cardului (VISA, MASTERCARD, MAESTRO);

pentru obținerea de numerar de la ghișeele unităților bancare dotate cu POS-uri și de la ATM-urile pe care este afișată marca de acceptare a cardului, în limita plafoanelor stabilite de bancă;

pentru derularea de operațiuni desfășurate la bancomatele băncii, adică pentru plata facturilor de utilități disponibile în rețeaua de ATM-uri a băncii, pentru schimbarea codului PIN la bancomatele băncii, pentru a afla informații privind soldul contului, pentru a obține direct de la bancomatele băncii de miniextrase;

în limita disponibilităților din contul deținătorului;

începând cu data eliberării cardului și numai până la data expirării acestuia;

pe teritoriul României sau în străinătate.

Un lucru important de știut de către deținătorul de card este ca introducerea eronată a codului PIN de trei ori determină blocarea cardului.

Acceptarea cardurilor

Comercianții și prestatorii care doresc să beneficieze de plăți prin card de la clienții lor trebuie să intre în relații cu băncile în acest sens. Acceptarea la plată a cardurilor presupune dotarea punctelor comerciale de vânzare cu mașini mecanice (imprinter) sau electronice (EPOS) de prelucrare a datelor de identificare a acestora, băncile mai pun la dispoziția comercianților formularele de documente de vânzare, centralizatoare precum și listele cu cardurile interzise.

Fiecărui comerciant i se atribuie un cod unic care conține și codul băncii emitente și o limită de autorizare. Emitenții, băncile, trebuie să asigure, servicii de autorizare a efectuării de operațiuni cu carduri pentru comercianții aceptați. Autorizarea constă în atestarea validității operațiunii între un posesor autorizat și un comerciant acceptant și se face de Centrul de autorizare, organizat în cadrul biroului specializat al fiecărei bănci.

În funcție de nivelul limitei de acceptare sunt evidențiate următoarele categorii de operațiuni:

operațiuni cu valoare mai mică decât limita de autorizare;

operațiuni cu valoare mai mare decât limita de autorizare;

operațiuni peste care limita de autorizare este zero.

În toate cele trei cazuri, comerciantul acceptă și verifică atât identitatea posesorului cardului și caracteristicile de securitate ale acestuia, cât și ultima listă a cardurilor interzise la acceptare și care-i sunt furnizate de banca emitentă. (Stoica V., Deaconu P., 2003:108)

Ca o regulă, în mediul manual (punctele comerciale dotate cu imprintere) pot aceptata numai carduri a căror elemente de identificare sunt scoase în relief, adică embosate, permițând astfel prelucrarea acestora prin autocopiere pe chitanțe. În mediul automat (adică în punctele comerciale dotate cu EPSOS) pot fi acceptate atât carduri cu elemente de identificare scoase în relief cât și carduri plate, deoarece prelucrarea elementelor de identificare se efectuează prin citirea benzii magnetice de pe spatele cardurilor sau a microprocesorului încadastrat în card.

Operațiune de acceptare la plată a tranzacțiilor cu carduri se realizeză prin parcurgerea mai multor etape, acestea sunt:

deținătorul cardului solicită achiziționarea unui bun sau serviciu de la comerciant;

comerciantul solicită autorizarea tranzacției către comitetul de autorizare local sau internațional;

comitetul de autorizare transmite cererea de autorizare către banca emitentă a cardului;

banca emitentă verifică contul deținătorului de card;

banca emitentă autorizeyză tranzacția și transmite informația către centrul de autorizare;

centrul de autorizare transmite codul de autorizare către comerciant;

comerciantul predă bunul sau prestează serviciul către deținătorul cardului. (Stoica V., Deaconu P., 2003:109)

Băncile emitente au dreptul de a refuza la plată contravaloarea documentelor de decontare. Refuzul se face fie din inițiativă proprie fie din inițiativa posesorului. Refuzul din inițiativă proprie se face în cazul în care se constată nerespectarea cerințelor procedurii de acceptare a cardurilor, a celei de autorizare a operațiunilor sau a modului de completare a documentelor. Refuzul din inițiativa posesorului se face pe baza unei notificări în scris prin care se solicită valabilitatea documentelor.

BIBLIOGRAFIE PRELIMINARĂ

Caillaud, Bernard, Julien, Bruno, Chicken & Egg: Competing Matchmakers, RAND Journal of Economics, 34/2, 2003

Daniela Beju, Mecanisme Monetare și Instituții Bancare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009

David S. Evans și Richard Schmalensee, The Economics of Interchange Fees and Their Regulation: An Overview, Federal Reserve Bank of Kansas City, Santa Fe, New Mexico, 2005

Dan Vasilache, Plăți electronice, Editura Rosetti Educațional, București, 2004

Ioan Trenca, Tehnică bancară, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2004

JC Rochet și J Tirole, Cooperation among competitors: some economics of payment card associations, Rand Journal of Economics, vol.33

M. Rysman, An Empirical Analysis of Payment Card Ussage, Boston University, 2004

Parker, Geoffrey, Van Alstyne, Marshall, Information Complements, Substitutes, and Strategic Product Deign, 8 noiembrie 2000

Rochet, Jean-Charles, Tirole, Jean, Platform Competition in Two-Sided Markets, 2001

Radu Popescu, Cristian Tudorache, Florin Berbec, Cadrul instrument modern de plată, Trribuna Economică București, 1998