Caracteristici ale Intreprinzatorilor din Romania

Caracteristici ale întreprinzătorilor din România

CUPRINS

CAPITOLUL I

Considerații generale cu privire la conceptul de întreprinzător

1.1. Definirea întreprinzatorului

1.2. Rolul și importanta întreprinzătorului

1.3. Caracteristicile întreprinzătorilor

1.4. Mituri privind întreprinzătorii

1.5. Caracteristici ale intreprinzatorilor de succes

Capitolul II

Tipologia întreprinzătorilor

1. Prezentarea de ansamblu a tipologiilor

2. Clasificarea lui Miner

3. Tipologia STRATOS

Capitolul III

Anchetă privind caracteristicile întreprinzătorilor români

3.1. Scop, obiective și metodologia cercetării

3.2. Variabilele luate în considerare

3.2.1. Caracteristicile firmelor analizate

3.3. Informații legate de caracteristicile întreprinzătorilor analizați

Capitolul IV

Recomandari in vederea cresterii competitivitatii intreprinzatorilor romani

4.1. Elaborarea și implementarea unei strategii naționale în domeniul formării continue adresate intreprinzatorilor

4.2. Dezvoltarea educației intreprenoriale în România din perspectiva Strategiei EUROPA 2020 și a Small Business Act în contextul consolidării educației manageriale

4.3. Adaptarea programelor de formare managerială la cerințele reale ale economiei și mediului de afaceri românești.

4.4. Amplificarea calității și diversității serviciilor de consultanță și consilierat cu puternic caracter antreprenorial

4.5. Amplificarea dimensiunii internaționale a programelor de formare și consultanță antreprenoriala prin participarea la programe de tip Erasmus for Young Entrepreneurs etc.

4.6. Creșterea vizibilității și prestigiului național și internațional al intreprinzatorilor prin intermediul asociatiilor patronale de profil si participarea la actul de decizie in organismele patronale europene si mondiale

 CAPITOLUL I

Considerații generale cu privire la conceptul de întreprinzător

Definirea întreprinzatorului

Noțiunea de ”întreprinzător” provine din cuvântul franțuzesc ”entreprendre”, care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. În decursul timpului, aceasta noțiune a avut diferite semnificații. Iată care sunt câteva dintre acestea:

Perioada timpurie. În timpurile mai vechi, întreprinzătorul tipic putea fi găsit în rândul militarilor și negustorilor. În acel timp, războaiele se purtau adesea din motive economice. De multe ori negustorul și aventurierul puteau fi găsiți în aceeași persoană. Negustorul-aventurier își asuma riscul fizic și emoțional al unei asemenea acțiuni, iar capitalistul pe cel economic. La sfârșitul misiunii, capitalistul primea 75% din câștig, iar negustorul restul.

Evul mediu. Datorită faptului că în evul mediu comerțul era considerat un act degradant și a restricțiilor impuse de biserică asupra ofertei de capital, întreprinzătorul tipic era un cleric. Acesta avea ca însărcinare construirea de mari lucrări arhitecturale, precum castele și fortificații, clădiri publice, mănăstiri și catedrale.

Secolul al XVII-lea. Întreprinzătorul din secolul al XVII-lea era persoana care încheia un aranjament contractual cu guvernul pentru a presta un serviciu sau a achiziționa un anumit produs, asumându-și riscul unei astfel de tranzacții În Anglia, speculatorii de pamânt și fermierii erau considerați întreprinzători.

Secolul al XVIII-lea. Rolul întreprinzătorului în teoria economică este recunoscut pentru prima dată în acest secol. Richard Cantillon, economist francez, a asociat asumarea riscului în economie cu întreprinzătorul. El consideră întreprinzătorul figura principală din economie.

În aceeași perioadă, în Anglia are loc revoluția industrială, proces în care întreprinzătorul avea un rol vizibil în asumarea riscului și transformarea resurselor. Termenul de “aventurier”, asociat întreprinzătorului, a lăsat treptat locul celui de “undertaker” – întreprinzător, despre care Adam Smith a scris că a devenit sinonim cu omul de afaceri obișnuit.

Tot în această perioadă întreprinzătorul a fost deosebit de capitalist. Multe invenții din perioada revoluției industriale nu ar fi fost posibile fără sprijinul persoanelor care dețineau capital, însă nu aveau un spirit întreprinzător.

Secolul al XIX-lea. Întreprinzătorul a fost privit în acest secol mai mult din perspectivă economică. El nu era deosebit, de regulă, de manager. Pentru prima dată în literatura economică activitatea antreprenorială devine în mod virtual sinonimă cu managementul, în sensul contemporan al cuvântului. În Anglia, termenul de “undertaker” a dobândit, din motive încă neclare, semnificația de antreprenor de pompe funebre, termenul de “capitalist” înlocuindu-l pe cel de “undertaker”.

În Germania se face distincție între întreprinzător și manager. “Întreprinzătorul este supus grijilor și agitației specifice lumii afacerilor; el nu doarme nopți întregi, preocupat de gândul de a evita eșecul. În schimb, managerul, dacă a lucrat bine în timpul zilei și este și el obosit, poate dormi profund, fără griji, cu conștiința datoriei împlinite”. Întreprinzătorul este considerat atât un inovator cât și un asumator de riscuri, venitul acestuia fiind format din două părți: un venit aferent “riscului antreprenorial” și altul cuvenit “ingeniozității”.

Și în S.U.A. se acordă atenție începând din acest secol întreprinzătorului. Acesta este diferit de capitalist și considerat “agentul principal de producție”. Întreprinzătorul de succes are putere de previziune, aptitudini organizatorice și administrative, energie neobișnuită și alte calități de lider.

Secolul al XX-lea. În secolul al XX-lea, întreprinzătorul a devenit sinonim sau cel puțin asociat cu întreprinderea liberă și capitalismul. El este recunoscut ca fiind un agent al schimbării. Întreprinzătorul este o persoană creativă, cu idei inovatoare de afaceri, care contribuie la creșterea și profitabilitatea întreprinderii.

J. Schumpeter a afirmat ca întreprinzătorul este persoana ce inovează, care realizează “combinații noi” în producție. “Realizarea de combinații noi” noi o numim “întreprindere”, indivizii a căror funcție este să le realizeze îi numim “întreprinzători”. Întreprinzătorul a fost analizat și din punct de vedere psihologic. Astfel, el este considerat o persoană cu o mare nevoie de împlinire personală. De asemenea, securitatea, prestigiul, puterea și serviciile aduse societății sunt motive importante pentru maximizarea profitului.

Definiția întreprinzătorului. Întreprinzătorul este persoana care inițiază și derulează o acțiune, asumându-și riscurile asociate inovării, în schimbul unor satisfacții materiale sau personale.

Aceasta definiție subliniază patru aspecte esențiale ale întreprinzătorului.

În primul rând, întreprinzătorul este persoana ce inițiază și derulează o acțiune. El este un inițiator în domeniul său de activitate. Cel mai larg domeniu de manifestare al întreprinzătorului este cel economic.

În al doilea rând, întreprinzătorul își asumă riscurile derivate din acțiunea sa. Aceste riscuri pot fi financiare, psihice sau sociale.

În al treilea rând, întreprinzătorul este un inovator. El realizează mereu combinații noi ale lucrurilor existente. În unele situații, el este chiar inventator.

În ultimul rând, întreprinzătorul poate avea satisfacții în munca sa. Acestea pot fi de ordin material, psihologic, moral sau social.

Rolul și importanta întreprinzătorului

O imagine mai completă și mai realistă asupra a ceea ce este un întreprinzător se obține punctând principalele roluri pe care le realizează concomitent și anume de: investitor, proprietar, manager, executant și inventator.

De reținut că aceste roluri sunt parțial contradictorii, ceea ce se reflectă în complexitatea și tensiunea deosebite, specifice activităților întreprinzătorilor. De asemenea, proporția în care aceste roluri sunt exercitate depinde de o multitudine de variabile care țin de personalitatea întreprinzătorului, de organizația sa și de modul în care acționează.

În cadrul firmei sale, întreprinzătorul mai poate îndeplini unul dintre următoarele roluri:

Rolul administrativ pasiv, atunci când acțiunea întreprinzătorului se rezumă la receptarea semnalelor pieței urmată de o reacție lentă;

Rolul managerial activ, atunci când prin managementul aplicat întreprinzătorul contribuie în mod decisiv la îmbunătățirea proceselor sau produselor existente;

Rolul inovator, atunci când întreprinzătorul determină dezvoltarea economică a firmei prin aplicarea de inovații.

Prin dinamicele și concretele lor caracteristici și prin roluri, întreprinzătorii generează o bine-venită turbulență în societate, în fiecare țară, în special în plan economic și social. În plan economic, întrepinzătorii, prin afacerile pe care le fondează și le dezvoltă, determină mișcări semnificative de capitaluri, concomitent cu multiplicarea lor și a veniturilor capitaliste și salariale. Schimbările din plan economic se reflectă în modificări apreciabile în plan social, contribuind decisiv la schimbarea configurației structurii sociale și a componenței individuale a acesteia. Efectul sinergetic îl reprezintă imprimarea unui plus consistent de „prospețime” și dinamism societății și economiei, în ansamblul lor.

Întreprinzătorul este deci, un actor principal și un simbol al economiei de piață. Rolurile și contribuția întreprinzătorilor se amplifică substanțial, simultan cu manifestarea lor pe un plan calitativ superior, ceea ce se reflectă în revoluția antreprenorială actuală, care, potrivit afirmațiilor a numeroși specialiști, va atinge apogeul în secolul XXI, generând multiple mutații, unele încă dificil de imaginat în prezent.

Caracteristicile întreprinzătorilor

Howard Stevenson, cel mai mare și mai important specialist de la Harvard, al fenomenului intreprenorial contemporan, definește întreprinzătorul de o manieră mai concretă și sintetică: asumator de riscuri, fondator de organizații sau activități, inovator sau capitalist și flexibil moral și comportamental. Deosebit de importantă este cunoașterea caracteristicilor întreprinzătorilor de succes. Acest specialist american, Howard Stevenson, consideră că acestea sunt în principal: tenacitatea, atenția majoră acordată detaliilor, înțelegerea riscului asumat, încrederea în sine, scopul urmărit și înțelegerea motivațiilor celorlalte persoane.

Un alt profesor american specializat în fenomenul intreprenorial, Freeley, formulează zece caracteristici pentru întreprinzătorii de succes, diferite, într-o manieră apreciabilă de precedente. Acestea sunt: motivare puternică personală, capacitate de rezolvare a problemelor, cunoștințe aprofundate în domeniul sau domeniile de acțiune intreprenoriale, perseverență în realizarea obiectivelor, implicare activă în activitățile organizației, polivalență cotidiană reflectată în abordarea de sarcini variate, capacitate comunicațională pronunțată, responsabilitate ridicată în desfășurarea activităților, proveniență dintru mediu familial și/sau contextual intreprenorial, asumator de riscuri bine calculate.

Douăsprezece caracteristici ale întreprinzătorului de succes identifică și canadianul Fillion, care însă, din punct de vedere al conținutului, diferă substanțial. Aceste caracteristici sunt: dobândirea de valori și cultură intreprenorială prin contacte cu cel puțin un model intreprenorial în tinerețe, experiență în afaceri, capacitate de a se diferenția de alții, intuiție, implicare, hărnicie, viziune realistă, leadership, capacitate modernă de a construi relații umane, controlarea (manipularea) comportamentului celor din jurul său.

O abordare sensibil diferită, dar foarte semnificativă și pragmatică, a caracteristicilor întreprinzătorului de succes aparține chiar unui întreprinzător, elvețianul Kambley, care le-a prezentat astfel la Conferința Internațională a Întreprinderilor Mici de la Interken: să aibă puterea să lupte să schimbe ceea ce se poate schimba, să posede răbdarea să suporte ceea ce nu se poate schimba și să aibă suficientă înțelepciune pentru a ști cândcopul urmărit și înțelegerea motivațiilor celorlalte persoane.

Un alt profesor american specializat în fenomenul intreprenorial, Freeley, formulează zece caracteristici pentru întreprinzătorii de succes, diferite, într-o manieră apreciabilă de precedente. Acestea sunt: motivare puternică personală, capacitate de rezolvare a problemelor, cunoștințe aprofundate în domeniul sau domeniile de acțiune intreprenoriale, perseverență în realizarea obiectivelor, implicare activă în activitățile organizației, polivalență cotidiană reflectată în abordarea de sarcini variate, capacitate comunicațională pronunțată, responsabilitate ridicată în desfășurarea activităților, proveniență dintru mediu familial și/sau contextual intreprenorial, asumator de riscuri bine calculate.

Douăsprezece caracteristici ale întreprinzătorului de succes identifică și canadianul Fillion, care însă, din punct de vedere al conținutului, diferă substanțial. Aceste caracteristici sunt: dobândirea de valori și cultură intreprenorială prin contacte cu cel puțin un model intreprenorial în tinerețe, experiență în afaceri, capacitate de a se diferenția de alții, intuiție, implicare, hărnicie, viziune realistă, leadership, capacitate modernă de a construi relații umane, controlarea (manipularea) comportamentului celor din jurul său.

O abordare sensibil diferită, dar foarte semnificativă și pragmatică, a caracteristicilor întreprinzătorului de succes aparține chiar unui întreprinzător, elvețianul Kambley, care le-a prezentat astfel la Conferința Internațională a Întreprinderilor Mici de la Interken: să aibă puterea să lupte să schimbe ceea ce se poate schimba, să posede răbdarea să suporte ceea ce nu se poate schimba și să aibă suficientă înțelepciune pentru a ști când să lupte să schimbe și când să aibă răbdare pentru a suporta cele ce nu pot fi schimbate.

Unii specialiști au identificat și trăsături definitorii ale „nonîntreprinzătorilor”: invulnerabilitate, superioritate față de alții, răzvrătire împotriva autorităților, impulsivitate, perfecționism, necooperare cu alții, aventurism și egoism, prea plini de sine.

Mituri privind întreprinzătorii

Miturile privind întreprinzătorul au apărut atât ca urmare a legendelor create de-a lungul timpului în jurul oamenilor întreprinzători, cât și datorită lipsei de cercetări în domeniul antreprenoriatului. Iată care sunt acestea.

Mitul nr. 1. Întreprinzătorii sunt născuți, nu făcuți. Omul cât trăiește învață.

Mitul nr. 2. Întreprinzătorii sunt oameni de acțiune nu “filozofi”. Unde nu-i cap vai de picioare.

Mitul nr. 3. Întreprinzătorii trebuie să corespundă profilului teoretic. De fapt, nici un copac nu crește perfect drept.

Mitul nr. 4. Întreprinzătorii sunt fie inventatori, fie inovatori. Omul gospodar nu reinventează roata.

Mitul nr. 5. Întreprinzătorii sunt neadaptați academic sau neînțeleși social. Omul bun își găsește loc oriunde.

Mitul nr. 6. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de bani. Banii n-aduc fericirea, dar o întrețin.

Mitul nr. 7. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de noroc. În lumea facerilor norocul nu poate fi luat drept garanție.

Mitul nr. 8. Ignoranța este o binefacere pentru întreprinzător. Se spune că prea multe cunoștințe strică.

Mitul nr. 9. Întreprinzătorii sunt niște aventurieri. Gospodarul este om cu scaun la cap.

Mitul nr. 10. Întreprinzătorii sunt complet independenți. Unde-s doi puterea crește.

Caracteristici ale intreprinzatorilor de succes

Notiunea de intreprinzator este una des intalnita in momentul actual si orice persoana a avut in viata sa un moment in care s-a gandit ca ar putea deveni un intreprinzator de succes. Exista insa un secret care lipseste tuturor celor care demareaza o afacere pentru a avea succes?

Pentru tinerii intreprinzatori este foarte important sa detina informatiilecomplete inainte de a demara o afacere. Niciodata nu este indicat ca un intreprinzator sa lanseze o afacere doar pentru ca suna promitator sau returneaza un profit mare intr-un timp scurt. Acestia trebuie sa aibe motive intemeiate pentru a-si justifica intrarea intr-un anumit domeniu. Sa faca ceea ce le place si in acelasi timp sa le placa ceea ce fac.

De asemenea este important sa isi mentina gandirea deschisa catre idei noi si sa nu se opreasca in a cauta sa invete si sa detina informatii. O afacere pornita pe baza abilitatilor, cunostintelor si punctelor tari are mai multe sanse de reusita fata de cea bazata pe obtinerea de profit. La inceput pare a fi usor sa pretinda ca stiu totul, insa este important ca echipa, mentorii, consilierii sa fie persoane care detin suficienta cunoastere si experienta pentru a sustine antreprenorul.

In principal, trebuie sa fie un bun evaluator. Evaluator al propriei personalitati si anume sa stie de ce are nevoie pentru a nu cadea in capcana esecului. Viziunea si ideea de afaceri sunt intr-adevar extrem de importante, insa la fel de importante sunt calitatile de lider al intreprinzatorului. Daca reuseste sa se adapteze si sa faca fata noilor provocari, sau dimpotriva, sa se dea batut la prima piedica.

Pe de alta parte povestile intreprinzatorilor care se bucura de succes sunt unice asemeni lor. Putem spune chiar ca gandirea acestora e mereu logica, calculata si cu obiective bine stabilite chiar daca comportamentul lor ar putea arata contrariul.

Principalele calitati de dorit in aceasta situatie sunt, in opinia celor mai multor specialisti, urmatoarele:

Determinare. Dorinta inflacarata de a reusi ce isi propune un intreprinzator prin orice metode este cea mai importanta. Avand dorinta, va depune asiduu eforturi care sa il duca in acel punct al succesului.

Atractie fata de risc. Acest lucru nu inseamna ca persoana se va arunca in orice actiune fara a analiza situatia inainte. Orice inceput presupune un oarecare risc, insa inceputul trebuie facut cu pasi marunti. Nu trebuie sa mearga prea departe intr-un timp foarte scurt.

Introspectia. Analiza cauzelor si ale efectelor. Dupa ce a efectuat acel prim pas in demararea afacerii, trebuie sa se opreasca si sa analizeze cum a fost posibil acel lucru. Daca a luat o decizie nefavorabila, sa se gandeasca ce a cauzat acel esec si care ar fi solutiile pentru remediere. De asemenea, este foarte important sa aiba puterea de a putea vedea mai departe si ramificatiile actiunilor sale.

Ciclicitatea. O data ce antreprenorul si-a dat seama cu adevarat ce isi doreste sa faca, va mai face un pas, il va analiza, si va merge mai departe cu succes.

Comunicarea eficienta este cheia reusitei. Atat cu angajatii, cat si cu managerii este foarte important ca intreprinzatorul sa transmita un mesaj clar, concis, care sa evite ambiguitatile care pot conduce la performante neadecvate si neintelegeri. Anagajatii trebuie mentinuti la un nivel de motivatie si armonie ridicat. Cand este cazul, angajatorul va aprecia un angajat sub diferite forme, si va trebui sa ceara feedback de fiecare data, pentru a putea afla daca mesajul sau si-a atins tinta sau exista o deficienta in comunicare.

Onestitatea si obiectivitatea sunt de asemenea importante. Onestitatea in relatiile cu diferiti clienti si furnizori vor atrage dupa sine o reputatie demna de dorit sau, dimpotriva, daca lipseste, de ocolit. Respectul in afaceri trebuie sa vina din ambele parti contractuale.Trebuie avut in vedere faptul ca este greu sa se mentina la un nivel ridicat de obiectivitate cand este vorba de proiectul lor. Proiect in care au investit poate toate eforturile si sperantele. Feedback-ul este si in acest caz extrem de important, deoarece permite aflarea informatiilor necesare pentru a analiza produsul. Mintea trebuie mentinuta deschisa catre imbunatatiri, catre nivelul de satisfacere a nevoii clientilor prin produsul sau serviciul respectiv. Daca nevoia acoperita de produs nu exista in randul clientilor, aceasta este cea mai mare eroare, inca din startul afacerii care este menita esecului.

Puterea de a recunoaste momentul oportun de retragere este un alt punct de importanta majora. Cei mai multi intreprinzatori stiu cand este momentul de lansare insa uita sa recunoasca cand este suficient. Daca ideea de afaceri nu da rezultatele scontate, trebuie analizat ce a condus la acest rezultat, ce ar fi putut fi facut diferit si ce a mers intr-o directie gresita. Esecul este inevitabil de cele mai multe ori, insa un antreprenor modest, care isi recunoaste puterile, va prevala asupra obstacolelor.

Actioneaza, analizeaza, imbunatateste, repeta. Cam in aceste patru cuvinte se rezuma secretul succesului.

Intreprinzatorii isi vor lansa ideea sau produsul atunci cand vor simti ca se apropie de ceea ce isi doresc. Nu vor astepta „perfectiunea”. Aceasta este aproape imposibil de atins. Pe cand o idee este mai usor de modificat pe parcurs.

Capitolul II

Tipologia întreprinzătorilor

Prezentarea de ansamblu a tipologiilor

Unul dintre aspectele cele mai frecvent abordate referitoare la întreprinzători este clasificarea lor. S-au realizat zeci de clasificări, care diferă între ele din punct de vedere al premiselor pe care se bazează, criteriilor utilizate, categoriilor considerate, caracteristicilor relevate și accentelor plasate.

În aceste condiții, apreciem că este utilă mai întâi o prezentare selectivă a unui set de clasificări realizate în perioada postbelică. Tabelul nr. 1 cuprinde o tipologie reprezentativă a întreprinzătorilor, realizată și într-o viziune retrospectivă, pentru a sesiza în dinamică modificările de percepție și optică ale specialiștilor în domeniu.

Tabelul nr. 1. Tipologia întreprinzătorilor*)

* Adaptat după H. Pleitner, op. cit. P. 262

În continuare ne referim succint la două clasificări recente, neincluse în tipologie, dar care considerăm că, prin conținutul și „vârsta lor fragedă“, merită o atenție specială.

Clasificarea lui Miner

Clasificarea la care ne referim este realizată recent de John Miner, în 1997, , diferind substanțial de cea inclusă în tipologia din tabel. Specialistul american decelează patru tipuri de întreprinzător și anume:

a) întreprinzătorul performant personal caracterizat, prin:

alocă foarte mult timp afacerii;

crede puternic în propria persoană și în ceea ce face;

încearcă să învețe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;

posedă o viziune asupra evoluției afacerii pe care o implementează;

apelează la tehnici de planificare;

pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puțin structurată și formalizată;

manifestă reacții rapide față de schimbările mediului;

posedă o mare capacitate de a rezolva probleme;

se descurcă bine în condiții de criză.

Testele efectuate au relevat elementele psihologice specifice acestui tip de întreprinzător, încorporate în tabelul nr. 9.

Tabelul nr. 2. Elemente psihologice specifice

b) Întreprinzătorul „supervânzător“ (supercomerciant), ale cărui trăsături principale sunt:

este permanent preocupat să vândă;

se concentrează asupra a ceea ce vinde și cum vinde;

nu renunță niciodată să vândă;

apelează la alții pentru a dirija afacerile curente ale firmei;

pune accent pe relațiile umane și pe munca în echipă.

Testele au relevat că elementele psihologice aferente acestui tip de întreprinzător prezintă intensitatea înscrisă în tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 3 .Elemente psihologice specifice

c) Întreprinzătorul-manager, ce se caracterizează prin:

posedă calități și pregătire manageriale apreciabile;

îi place să conducă proprii salariați, în care scop se străduiește să dezvolte o firmă de dimensiuni cât mai mari;

alocă timp și resurse pentru a convinge potențialii clienți să cumpere produsele firmei sale;

încurajează personalul să-și construiască și să urmeze o carieră în cadrul companiei;

pune accent pe eliminarea diferențelor culturale între persoane și construirea unei culturi organizaționale specifice firmei.

Rezultatul testelor referitoare la aspectele psihologice care-l caracterizează sunt incluse în tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4. Elemente psihologice specifice

d) Întreprinzătorul expert, generator de idei, ale cărui trăsături definitorii sunt:

posedă suficiente cunoștințe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;

deține „libertatea“ de a inova și de a-și implementa propriile idei;

acordă atenție atragerii de persoane cu calități complementare lui, pentru a finaliza noua idee;

își consacră energia obținerii sprijinului pentru a implementa ideea nouă;

își cristalizează o viziune asupra afacerii.

Testele au evidențiat tabloul psihologic înscris în tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5. Elemente specifice

Tipologia STRATOS

O altă clasificare, poate cea mai propagată, cunoscută și citată în ultimii ani în Europa, este cea realizată de un grup de cercetători în cadrul proiectului de cercetare STRATOS , derulat în opt țări. La baza tipologiei STRATOS se află criteriul :natura atitudinilor intelectuale și comportamentelor întreprinzătorului“.

S-au decelat două categorii de atitudini și comportamente-creativ-dinamice și respectiv managerial-administrative – din a căror combinare (vezi tabelul nr. 6) au rezultat patru tipuri de întreprinzători.

Tabelul nr. 6. Tipurile de întreprinzători

Caracteristicile celor patru tipuri de întreprinzători au fost delimitate de specialiști pe baza unei cuprinzătoare și aprofundate cercetări efectuate prin intervierea a 191 de întreprinzători din întreprinderi mici din opt țări. Obiectul analizei l-au constituit 85 de parametri ce reflectă fenomenul intreprenorial, caracteristicile și activitățile întreprinzătorului, cu un ridicat grad de completitudine.

În continuare prezentăm succint elementele principale referitoare la cele 4 tipuri de întreprinzători așa cum a rezultat din cercetarea STRATOS.

Întreprinzătorul tip A – universal sau complet – posedă o bună pregătire economică și tehnică, manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a problemelor implicate de demersul intreprenorial, demonstrând o disponibilitate ridicată de adaptare la mediu. Orientarea strategică care tinde să predomine în firmele conduse de acești întreprinzători este diversificarea. Obiectivele urmărite cu precădere sunt obținerea de bani și un stil de viață atractiv, bogat în satisfacții personale. Din punct de vedere temperamental, întreprinzătorul de tip A corespunde cel mai adesea temperamentului coleric. Cercetările au relevat că întreprinzătorii de tip A sunt cei mai performanți din punct de vedere economic.

Întreprinzătorul de tip B – dinamic sau pionier – este deosebit de creativ, apropiindu-se de tipul de întreprinzător inovator prezentat de Schumpeter. Un element distinctiv al său îl constituie disponibilitatea superioară spre asumarea de riscuri, comparativ cu celelalte categorii. Se adaptează bine la schimbările din mediul intreprenorial. Frecvent, întreprinzătorii din această categorie au un temperament sanguin. Orientările strategice cel mai des utilizate în firmele pe care le fondează și dirijează sunt penetrarea pe piață și dezvoltarea produsului. Întreprinzătorul dinamic are în vedere cu preponderență aceleași obiective ca și precedentul, deci obținerea de bani și un stil de viață bogat în satisfacții. Ca performanță se situează, împreună cu întreprinzătorii organizatori, pe plan secund, după întreprinzătorii de tip A.

Întreprinzătorul de tip O – organizatorul – se caracterizează prin acordarea unei atenții majore aspectelor administrative. Își bazează deciziile și acțiunile pe o capacitate ridicată de a raționa, cu o puternică tentă analitică, manifestând un puternic spirit organizatoric. Din punct de vedere strategic, el tinde să acorde o importanță relativ egală opțiunilor de diversificare, modernizare a produselor și penetrarea pe noi piețe. Temperamental, întreprinzătorul de tip O face parte, cel mai adesea, din categoria „melancolicilor“. În conceperea și operaționalizarea acțiunilor intreprenoriale situează pe prim plan realizarea de scopuri de natură familial-intreprenorială.

Întreprinzătorul de tip R – clasic sau „rutiner“ este cel mai puțin intreprenorial ca mod de abordare și se caracterizează prin amploarea mai redusă a deciziilor și acțiunilor, prudență apreciabilă, negenerând firme puternice și dinamice. Orientarea strategică predilectă este diversificarea, performanțele obținute situându-l pe ultima poziție în cadrul celor patru considerate. Ca temperament, întreprinzătorii din acestă categorie sunt, de regulă, „flegmatici“.

Din toate informațiile prezentate rezultă eterogenitatea extremă a întreprinzătorilor, fapt ce explică evoluția complexă, dificil de perceput, cunoscut și direcționat a fenomenelor intreprenoriale.

Capitolul III

Anchetă privind caracteristicile întreprinzătorilor români

Scop, obiective și metodologia cercetării

Cercetarea de față are ca scop identificarea tipurilor de întreprinzători predominante în România conform clasificării specialistului Miner. Se urmărește în principal să se stabilească măsura în care caracteristicile identificate corespund cu cele generice stabilite de Miner.

Chestionarul cercetării cuprinde un număr de 43 de întrebări, atât închise, cu răspuns unic sau multiplu, cât și deschise. Rolul întrebărilor deschise este de a afla opinia respondentului cu referire la diverse aspecte ale activității prestate, cât și cu elementele de natură psihologică ce determină un anumit comportament și anumite reacții în condiții predeterminate. Chestionarul este prezent în Anexa 1. Ordinea de adresare a întrebărilor a fost stabilită după principiul “pâlniei”, pornind de la întrebări cu un grad crescut de generalitate și continuând cu întrebări din ce în ce mai specifice.

Eșantionul este reprezentat de întreprinzători din diferite județe și regiuni ale țării. Datele au fost culese prin metoda sondajului nedisimulat, desfășurat pe teren. Cercetarea a avut loc în perioada Noiembrie 2014 – Aprilie 2015, în zilele de luni-vineri între orele 00:00-24:00.

Metoda de eșantionare utilizată pentru prezenta cercetare este metoda simplă aleatoare. Eșantionarea prin această metoda este forma cea mai întâlnită în practică datorită avantajelor pe care le prezintă. Este ușor de aplicat într-un timp scurt, acesta fiind un avantaj major de aplicare a acesteia în studiile de piață și în același timp oferă colectivității cercetate aceeasi posibilitate de includere în eșantionul cercetării. (Dîncu V. S.1999,p.36)

Pentru determinarea dimensiunii eșantionului, am utilizat următoarea formulă:

N= t2*pq/e2

, unde n = dimensiunea eșantionului, t2 = coeficientul asociat probabilității de garantare a rezultatului cercetării; p = ponderea unor atribute pe care le posedă colectivitatea cercetată; q = 1 – p = acea pondere a atributelor care nu sunt caracterizate de un anumit atribut; e = marja de eroare. (Dîncu V. S.1999,.pp.21)

Am luat în considerare un nivel de încredere de 0, 05 (corespunzător unei probabilități de garantare a rezultatelor cercetării de 95 %) și o marjă de eroare de ± 5 % pentru o valoare p = 0, 3. Astfel, dimensiunea eșantionului devine:

N= (t2*p*(1-p))/e2= (1,962*0,5*(1-0,5))/(0,05)2= 152

Prin urmare, eșantionul va fi reprezentativ pentru 152 unități de observare. Din păcate, nu am putut obține răspunsuri complete/utilizabile/pertinente decât de la un număr de 72 de respondenți, ceea ce generează o rată de rejecție de 53% considerate normală de literatura de specialitate.

Variabilele luate în considerare

Caracteristicile firmelor analizate

Luând în considerare vârsta firmelor analizate, cea mai mare parte dintre firmele care au făcut obiectul investigației au între 5-10 vechime (29,2 %), fiind urmate de întreprinderile cu vârsta cuprinsă între 10-15 ani (27,6%), companiile mai vechi de 15 ani (20,4%) și cele între 0-5 ani (18,2%).

Figura 1. Structura eșantionului în funcție de vârsta firmelor

Sursa: cercetare proprie

Distribuția firmelor analizate pe județe din România este următoarea: Municipiul București – 192 firme , județul Cluj – 36 firme, județul Iași – 15 companii, județul Timiș- 12 companii, județul Brașov- 11 companii, Ilfov-10 companii, județele Prahova și Sibiu- câte 9 companii, județul Dolj- 9 companii, celelalte județe cu firme incluse în eșantion reprezentând 6,2% din eșantionul analizat.

Figura 2. Structura eșantionului pe județe

Sursa: cercetare proprie

Dacă încadrăm întreprinderile pe clase de mărime, microfirmele reprezintă 13,5% din totalul firmelor anchetate, cele mici au o pondere de 34, 8%, companiile mijlocii dețin un procent de 41,1% iar firmele mari înglobează 10,7% din firmele investigate.

Figura nr. 3 Structura eșantionului în funcție de dimensiunea firmelor analizate

Sursa: cercetare proprie

În ceea ce privește forma de organizare juridică, 92,8% din firme sunt societăți cu răspundere limitată și 7,2% sunt societăți pe acțiuni.

Figura nr. 4 Structura eșantionului în funcție de forma juridică a firmelor investigate

Sursa: cercetare proprie

După forma de proprietate, toate firmele care au declarat că utilizează elemente de managementul schimbării sunt private.

Figura nr. 5. Structura eșantionului după forma de proprietate

Sursa: cercetare proprie

Informații legate de caracteristicile întreprinzătorilor analizați

Potrivit cercetării noastre, întreprinzătorii români prezintă următoarele caracteristici:

Pe grupe de vârstă, cele mai ridicate procentaje le dețin întreprinzătorii de 35 – 45 de ani (35,78%) și cei între 45 și 60 de ani (34,65%), iar la polul opus se află persoanele care au sub 25 de ani (3,73%). De asemenea, vârsta medie a întreprinzătorilor este de: 41,85 ani la nivelul eșantionului, 41,51 ani pentru persoanele de sex masculin și de 42,03 ani pentru femei. Structura pe vârste este favorizantă dezvoltării sectorului de IMM-uri, întrucât aproximativ 60% din întreprinzători au mai puțin de 45 de ani, având deci în față cel puțin două decenii de activitate intreprenorială. În acest context, menționăm și ponderea ridicată (21,76%) a întreprinzătorilor tineri, cu vârste cuprinse între 25 și 35 ani. Detalii în figura 6

Figura 6.Structura întreprinzătorilor în funcție de vârstă

Având în vedere pregătirea profesională, se observă că persoanele cu pregătire tehnică dețin cea mai mare pondere (40,07% din total), devansând considerabil numărul întreprinzătorilor instruiți în domeniul economic (23,15%). Întreprinzătorii care au alte profesii reprezintă 36,78% din eșantionul cercetării.

Figura 7.Structura întreprinzătorilor în funcție de pregătirea profesională

Gruparea întreprinzătorilor în funcție de sex (Figura 8) relevă predominanța bărbaților (65,56%). Structura pe sexe este mai echilibrată comparativ cu situația din Uniunea Europeană, potrivit căreia aproximativ un sfert din totalul întreprinzătorilor sunt femei. Având în vedere că în România persoanele de sex feminin reprezintă circa 51% din populație, o astfel de configurație semnifică un grad mai ridicat de valorificare a potențialului acestora comparativ cu țările din Europa și America de Nord. Fără îndoială că la o asemenea structură a contribuit și faptul că procentul persoanelor de sex feminin care urmează studii superioare este superior celor de sex masculin.

Figura 8 .Structura pe sexe a întreprinzătorilor

Luând în considerare starea civilă, după cum se poate vedea și în figura 9, se constată preponderența întreprinzătorilor căsătoriți (76,34%).

Figura 9 .Structura întreprinzătorilor în funcție de starea civilă

În ceea ce privește numărul de copii ai întreprinzătorilor, se observă că 34,17% din oamenii de afaceri au un copil și 31,55% dintre persoane au doi copii. Evidențiem procentul ridicat al celor fără niciun copil (29,68%), situație care poate fi explicată prin proporția considerabilă a întreprinzătorilor tineri. Vezi figura 10.

Figura 10.Structura întreprinzătorilor în funcție de numărul de copii

Abordarea corelativă a informațiilor privind starea civilă și numărul de copii ne indică manifestarea mai intensă a spiritului intreprenorial la persoanele căsătorite și la cele care au copii. Procentele acestor două categorii de persoane sunt mai mari în rândul întreprinzătorilor decât la nivelul întregii populații active a României. Situația este normală, întrucât persoanele căsătorite care au copii prezintă, din punctul de vedere al gradului de implicare în viața economico-socială, asumării de responsabilități și intensității eforturilor în muncă, parametri superiori comparativ cu restul populației. Din punctul de vedere al studiilor realizate, cei mai mulți întreprinzători au pregătire superioară (59,52%), dintre care 5,34% au urmat diverse studii postuniversitare, 5,06% au absolvit masteratul, iar 1,76% au doctoratul. Vezi informațiile din figurile 11 și 12. Această situație denotă un grad ridicat de intelectualizare a întreprinzătorilor, ceea ce reprezintă o premisă favorabilă pentru amplificarea performanțelor IMM-urilor în perioada următoare și pentru trecerea la economia bazată pe cunoștințe.

Figura 11.Structura întreprinzătorilor în funcție de studii

Figura 12.Frecvența întreprinzătorilor cu studii postuniversitare

Încadrarea întreprinzătorilor după programele de training urmate relevă că 5,17% dintre aceștia s-au pregătit în România și 1,99% au participat la programe de instruire în străinătate, evidențiind disponibilitatea scăzută a oamenilor de afaceri români pentru perfecționarea prin training în diverse domenii de activitate.

Figura 13.Structura întreprinzătorilor în funcție de programele de training urmate

Din punctul de vedere al vechimii ca întreprinzător, se observă că cele mai mari procentaje le dețin persoanele care au inițiat activități intreprenoriale în ultimii 5 ani (26,84%) și, respectiv, cei care au între 15 și 20 ani de vechime ca întreprinzători (26,20%). Ponderea cea mai mică revine întreprinzătorilor care au peste 20 ani vechime – 2,78%. La nivelul eșantionului vechimea medie ca întreprinzător este de 10,8 ani. Vezi informațiile din figura 14

Figura 14.Structura întreprinzătorilor în funcție de vechimea ca întreprinzător

Din informațiile prezentate putem contura un portret robot al întreprinzătorului român – persoană matură, cu pregătire tehnică, de sex masculin, căsătorit, cu copii, cu o vechime medie de 10,8 ani ca întreprinzător și având studii superioare.

CHESTIONAR

Obiectivul propus prin completarea acestui chestionar este acela de a vă clasifica pen Dumneavoastră, în calitate de întreprinzător, într-una dintre cele mai larg răspândite și acceptate de lumea academică clasificări ale întreprinzătorului. Vă mulțumesc pentru timpul acordat și vă asigur de confidențialitatea datelor, raspunsurile Dumneavoastră fiind folosite numai în scopul didactic.

Denumirea firmei

Domeniul de activitate

Adresa

Forma de organizare

Anul înființării

Tipul de proprietate

Numărul de salariați

Sexul proprietarului(lor) _________________________________________

Vârsta _________________________________________

Starea civilă _________________________________________

Pregătirea profesională _________________________________________

Cifra de afaceri

Numărul de parteneri în afacere _________________________________________

Profit brut

Ce motivatie ati avut pentru infiintarea propriei afaceri?

Traditie de familie;

Cresterea veniturilor;

Dorinta de a fi propriul sef;

Ocazie de afaceri.

Cat timp alocați zilnic pentru conducerea propriei afaceri:

4-6 ore/zi

6-8 ore/zi

8-10 ore/zi

Peste 10 ore/zi

Firma Dumneavoastră utilizează de o manieră completă strategia?

Da

Da, doar empiric pe obiective

Nu, dar in viitor mă voi gândi să adopt una

Nu, mi se pare o pierdere de timp

Criza din 2010 a fost pentru Dumneavoastră:

O amenințare

O oportunitate

O perioadă în care vânzările au scăzut

Nu aveam firma înființată atunci

Care este cel mai important compartiment din firmă?

Vânzări

Financiar-contabil

Resurse-umane

Aprovizionare

Care sunt criteriile după care vă recrutați personalul?

Experiența în domeniu

Calitățile complementare cu ale Dumneavoastră

Studii

Niciun criteriu menționat mai sus

Ce modificări aveți în vedere pentru perioada următoare ?

Desființarea firmei;

Restrângerea activității;

Menținerea stării actuale;

Dezvoltarea afacerii;

Cum apreciați, pe o scală de la 1 la 10, cunoștințele Dumneavoastră de management al unei firme? (Încercuiți nota/nivelul care vi se potrivește)

1………….2………….3………..4……….5……….6…………7………….8………….9…………..10

Vă rugăm să precizați la câte cursuri de formare/perfecționare ați participat, în ultimii 3 ani,?

nu am participat

1-3 cursuri

Peste 4 cursuri

În fața unei situații de criză:

Evaluez rapid riscurile, atrag toate resursele si incep imediat reactiunea pentru remediere

Nu am nicio reactie, timpul le rezolva pe toate

Evaluez rapid riscurile si astept o amelioare a situatiei pentru a incepe reactiunea

Nu am nicio reactie, nimic nu e ceea ce pare, trebuie doar sa privesc lucrurile din alt unghi

Reactionez imediat indiferent in ce directie

În ceea ce mă privește consider că o zi de muncă, pentru a deveni de succes:

Începe dis-de-dimineața și se termină după îndeplinirea tuturor task-urilor și obligațiilor, chiar dacă muncesc și în week-end

Începe dis-de-dimineața și se termină după îndeplinirea tuturor task-urilor și obligațiilor, cu condiția să am timp și pentru mine

să găsesc întotdeauna o cale în așa fel încât să muncesc cât mai puțin timp pe zi

Se poate termina mai tarziu, dar obligatoriu prima parte a dimineții trebuie să îmi fie rezervată mie

Nu trebuie să depășească 8 ore pe zi, pentru a nu interveni epuizarea și oboseala

Pot să-mi dau seama cand alții fac ceva mai bine decât mine și nu am nicio problemă să lucrăm împreună.

Niciodată

Uneori

De multe ori

Foarte frecvent

Întotdeauna

Atunci când este vorba de clienți:

Prefer să țin legatura cu fiecare în parte

Deleg relațiile cu clienții către angajați

Contează să fie mai mari, dar în număr mai mic

Contează să fie mai mici,dar în număr mai mare

Nu contează cine se ocupă de clienți

Deținerea propriei Dumneavoastră afaceri vă aduce:

Satisfacție pentru că ajut alți oameni

Aprecierea celorlalți

O modalitate de a-mi gestiona altfel timpul

Să imi pun în aplicare propriile idei

Vă rugăm să bifați dacă considerati adevarate urmatoarele afirmatii?

,,Dezvoltarea firmei presupune dezvoltarea de noi produse.’’

,, Este mai eficient sa apelez la alte persoane pentru a conduce afacerea.’’

Eliminarea barierelor culturale intre angajati duce la dezvoltarea firmei.’’

Prefer organizarea flexibila si mai putin formalizata si structurata.’’

Cel mai bine va caracterizează:

Reactiile rapide fata de schimbarea datelor din mediul firmei;

Concentrarea pe a vinde in mod continuu;

Atitudinea pozitiva fata de autoritati;

Tendinta de a evita situatiile cu un grad ridicat de risc.

Care este cea mai puternica nevoie a dumneavoastra ca si intreprinzator?

Nevoia de a se face remarcat;

Nevoia de nou si inovare;

Nevoia de realizare;

Nevoia de relatii intense cu ceilalti.

Cum va considerati ca si intreprinzator?

Orientat spre performanta personala;

Expert si generator de idei;

Bun manager;

Supervanzator.

Cum apreciati nivelul actual de succes al intreprinderii dumneavoastra?

Scazut;

Mediu;

Bun.

Carui segment se consumatori va adresati?

Sub 18 ani;

18-25 ani;

25-40 ani;

Peste 40 de ani.

In derularea afacerii:

Imi asum adesea riscuri moderate;

Accept ideea asumarii unor riscuri moderate;

Ma feresc cat pot de mult de orice gen de riscuri;

Prefer uneori si situatii riscante.

In ceea ce priveste spiritul inovator:

Urmaresc consecvent noul, ineditul;

Nu ma deranjeaza prea mult introducerea noului;

Accept adesea noul;

Prefer, pe cat posibil, ca lucrurile sa ramana la fel.

Care sunt obiectivele fundamentale in legatura cu vanzarea produselor dumneavoastra?

Cresterea satisfactiei clientilor;

Realizarea target-ului;

Cresterea permanenta a numarului de clienti.

Cum sunt solutionate problemele aparute in cadrul firmei dumneavoastra?

Va ghidati dupa instinct;

Incercati sa va informati mai mult in legatura cu problemele aparute si apoi luati decizia cea mai buna;

Va consultati cu ceilalți asociați ai firmei.

Dupa ce criterii alegeti salariații și colaboratorii?

Personal tanar si dornic de afirmare;

Personal cu experienta;

Persoane dinamice si cu rezistenta la stres.

Ce inseamna pentru dumneavoastra ,,a comunica cu perosnalul firmei’’?

A transmite si asculta idei, informatii;

A transmite decizii, idei si informatii;

A influenta/ convinge

Cat conteaza parerea personalului in luarea deciziilor in cadrul companiei dumneavoastra?

Conteaza mult;

Conteaza putin;

Nu conteaza foarte mult.

Ce experienta aveti in acest domeniu al firmei?

Pana in 3 ani;

4-9 ani;

10-15 ani;

Peste 15 ani.

Care considerați că este nivelul de implicare al familiei în luarea deciziilor în afacere?

Ridicat

Redus, consider că într-o afacere trebuie să fie o singură mână forte si anume a mea

Familia mea nu se implică în afacerile curente derulate de mine

Interpretarea rezultatelor

Motivația înființării proprie afaceri

Figura 15.

Percepția subiecților referitoare la timpul alocat afacerii

Figura 16.

Percepția subiecților referitoare la utilizarea strategiei

Figura 17.

Percepția subiecților referitoare la efectele crizei economice

Figura 18.

Percepția întreprinzătorilor referitoare la importanța compartimentelor firmei

Figura 19.

Percepția subiecților privind criteriile de recrutare a personalului

Figura 20.

Percepția respondenților referitoare la principalele mutații în activitatea viitoare a IMM-ului

Figura 21.

Nivelul cunoștințelor manageriale ale întreprinzătorilor chestionați

Figura 22.

Participarea întreprinzătorilor privind participarea la cursurile de formare/perfecționare

Figura 23.

Percepția respondenților referitoare la situațiile de criză

Figura 24.

Opiniile respondeților privitoare la ziua de muncă

Figura 25.

Opiniile întreprinzătorilor chestionați privind munca în echipă

Figura 26.

Opiniile respondeților legate de clienți

Figura 27.

Opiniile respondenților legate de deținerea propriei afaceri

Figura 28.

Opiniile subiecților legate de activitatea intreprenorială

Figura 29.

Opinia subiecților referitoare la caracteristicile întreprinzătorului

Figura 30.

Opiniile respondenților legate de nevoile întreprinzătorilor

Figura 31.

Opiniile întreprinzătorilor analizați legată de încadrarea lor în clasificarea Miner

Figura 32.

Percepția subiecților referitoare la nivelul de succes al afacerii

Figura 33.

Percepția subiecților legată de segmentul de clienți vizat cu preponderență de afacere

Figura 35.

Percepția subiecților legată de nivelul de asumare al riscurilor

Figura 36.

22) Opinia întreprinzătorilor privind spiritul inovator

Figura 37.

23) Opiniile întreprinzătorilor privind obiectivele în domeniul vînzărilor

Figura 38.

24) Percepția subiecților privitoare la modul de soluționare a problemelor în cadrul firmei

Figura 39.

25) Opiniile subiecților privind criteriile de selecție a colaboratorilor

Figura 40.

26) Opiniile subiecților legate de modalitățile de comunicare

Figura 41.

27) Opiniile întreprinzătorilor legate de implicarea salariaților în procesul de luare a deciziilor

Figura 42.

28) Nivelul de expertiză al întreprinzătorului

Figura 43.

29) Nivelul de implicare al familiei întreprinzătorului în derularea afacerii

Figura 44.

Capitolul IV

Recomandari in vederea cresterii competitivitatii intreprinzatorilor romani

Elaborarea și implementarea unei strategii naționale în domeniul formării continue adresate intreprinzatorilor

Deși la o primă vedere recomandarea de mai sus poate să surprindă, ea este absolut necesară pentru a asigura un management performant în România. Trainingul și consultanța managerială trebuie abordate ca o componentă esențială a formării continue, care – la rândul său – necesită fundamentarea pe o strategie națională specifică acestui domeniu.

Formarea și dezvoltarea profesională continuă, prevăzute în Legea educației naționale ca paragraf distinct, devin domenii de mare interes pentru orice țară europeană care se respectă și dorește să pună în operă Strategia EUROPA 2020. „Creșterea inteligentă”, „creșterea durabilă” și „creșterea favorabilă incluziunii” – coordonatele majore de proiecții strategice europene orizont 2020 – înseamnă tot atâtea demersuri de amploare care au în centru omul și competența sa. Compatibilizarea omului cu postul, amplificarea volumului și îmbunătățirea calității cunoștințelor pe care acesta trebuie să le posede în funcție de ipostazele în care se află, – manager sau executant -, necesită o formare continuă, pe tot parcursul vieții.

Considerăm că, în contextul imprimării unei pronunțate dimensiuni prospective, anticipative, managementului național și la nivel de organizație, elaborarea unei strategii realiste în domeniul formării și dezvoltării profesionale continue este benefică din multiple puncte de vedere:

obiectivele economice, sociale, manageriale etc. nu pot fi atinse fără educație continuă

formarea și dezvoltarea profesională continuă constituie, la rândul lor, direcții strategice majore pentru revigorarea agenților economici și, în general, a economiei naționale

formarea și dezvoltarea profesională continuă reprezintă, indiscutabil, cea mai importantă modalitate de profesionalizare a managerilor

starea actuală a formării și dezvoltării profesionale continue este nefavorabilă pentru o economie aflată în criză sau în perioada imediat postcriză

sursele de finanțare ale statului și agenților economici ar fi mult mai judicios conturate și, mai ales, valorificate efectiv în derularea unor asemenea programe.

Dezvoltarea educației intreprenoriale în România din perspectiva Strategiei EUROPA 2020 și a Small Business Act în contextul consolidării educației manageriale

Nivelurile ridicate de ocupare a forței de muncă, productivitate și coeziune socială nu sunt posibile fără promovarea spiritului intreprenorial, a culturii intreprenoriale și crearea unui mediu favorizant IMM-urilor. Small Business Act, adoptat de Uniunea Europeană în anul 2009, stabilește zece principii și peste 90 de modalități de revitalizare a sectorului de IMM-uri din Uniunea Europeană, mai multe dintre acestea referindu-se la pregătirea, consultanța, managementul, cultura intreprenorială etc.

În domeniul economic și managerial, un rol aparte îl au universitățile intreprenoriale. Noua Lege a educației naționale, alături de prevederile europene în materie, pune un accent deosebit pe educația intreprenorială care trebuie să înceapă încă din învățământul primar.

Educația managerială – cu componenta sa prioritară, educația intreprenorială – este necesară din următoarele puncte de vedere:

starea deplorabilă în care se află managementul economiei din România

motivarea insuficientă a oamenilor și organizațiilor pentru educație continuă

instabilitatea legislativă ridicată

existența multor programe improprii pentru formarea și dezvoltarea profesională continuă

focalizarea excesivă asupra programelor de licență în universități

dispunerea de insuficiente resurse financiare pentru educația continue

existența unui nivel precar de cunoștințe manageriale la nivelul multor întreprinzători

productivitatea și competitivitatea IMM-urilor din România sensibil mai mici decât a celor din Uniunea Europeană

manifestarea unei rate ridicate a mortalității IMM-urilor.

Așadar, sunt necesare demersuri conjugate de amplificare a educației manageriale și, implicit, intreprenoriale, pentru a asigura o creștere sănătoasă a microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și întreprinderilor mijlocii, având în vedere faptul că acestea reprezintă și vor reprezenta motorul dezvoltării României.

Adaptarea programelor de formare managerială la cerințele reale ale economiei și mediului de afaceri românești.

O asemenea recomandare vizează, în principal, următoarele aspecte:

Cunoașterea în detaliu a cerințelor pieței muncii în materie de formare continuă în management și intreprenoriat, prin testarea nevoilor de formare ale potențialilor participanți la astfel de programe de către universități, centre de formare și consultanță managerială și/sau de organizațiile naționale în domeniul, în frunte cu SAMRO

Consultarea organizațiilor patronale și sindicatelor reprezentative național referitoare la categoriile de cunoștințe, tipurile de programe de training și alte cerințe ale practicii economico-sociale, în vederea adaptării ofertei de training și consultanță la realitățile actuale și viitoare

Îmbunătățirea conținutului curricular al programelor de training în sensul includerii unor teme care să răspundă solicitanților de formare continuă; este necesară personalizarea cursurilor la nivel de organizații sau grupuri de participanți, în funcție de necesitatea, specificitatea și doleanțele acestora, realizând programe centrate pe clienți

Valorificarea promptă și responsabilă a unor oportunități ale mediului de afaceri în ceea ce privește tipologia și conținutul programelor de training

Flexibilizarea curriculară a programelor de training care trebuie corelată cu eterogenitatea cunoștințelor participanților și disponibilitatea temporală a prestatorului de servicii

Asigurarea unor condiții materiale și organizatorice corespunzătoare derulării formării manageriale, indiferent că se derulează la sediul beneficiarului sau la cel al prestatorului de servicii de formare

Dezvoltarea unui corp profesoral competent, alcătuit predominant din cadre didactice de prestigiu, cu vizibilitate națională și internațională și specialiști de notorietate, ambele categorii cu o bogată experiență și know-how în management și cu o pregătire pedagogică adecvată

Abordarea modular–secvențială a formării manageriale și intreprenoriale, fiecare modul al programului de formare fiind asociat unui anumit interval de timp și răspunzând unor nevoi specifice bine precizate

Testarea profesionistă a cunoștințelor participanților la programele de formare, la început, pe parcurs și la final

Eliberarea de documente de studiu diferențiate, în funcție de calitatea cunoștințelor însușite și intensitatea participării la dezbateri

Amplificarea calității și diversității serviciilor de consultanță și consilierat cu puternic caracter antreprenorial

Pentru a obține performanțe competitive naționale și internaționale, serviciile de consultanță trebuie să ia în considerare evoluțiile dimensionale, structurale și calitative ale cererii de consultanță din România și tendințelor manifestate în consultanța din țările dezvoltate. Modalitățile de operaționalizare ale acestei direcții sunt deosebit de numeroase, din acestea reținând pe cele care apreciem că sunt mai necesare și implementabile în România în următorii ani:

Diversificarea ofertei de consultanță pe cel puțin trei coordonate:

domenii de activitate – industrie, agricultură, construcții, transporturi, comunicații etc. – și în cadrul lor pe ramuri și subramuri

dimensiuni ale întreprinderilor – mari, mijlocii, mici și micro

componente majore ale managementului – strategii, reengineering, reproiectare managerială, sistem decizional, sistem informațional, sistem organizatoric, managementul resurselor umane etc.

Mediatizarea continuă a serviciilor de consultanță managerială la nivelul agenților economici folosind atât marketingul clasic, cât și cel electronic, prin oferirea de informații complete și corecte privind conținutul și condițiile consultanței

Focalizarea consultanței pe necesitățile și condițiile specifice fiecărui client, personalizând-o și, implicit, amplificându-i eficacitatea

Conferirea serviciilor de consultanță a unui important pragmatism, „țintuind-o” pe obiective concrete și evaluând-o în funcție de efectele generate în funcționalitatea și performanțele domeniilor consultate și ale firmei în ansamblul său

Proliferarea mentoring-ului, coaching-ului, tutoring-ului și a celorlalte modalități complexe de training-consultanță în cadrul organizațiilor, costisitoare dar deosebit de eficace în planul transferului de know-how managerial, al dezvoltării tinerilor manageri și specialiști în management, al creșterii productivității muncii individuale și funcționalității organizației

Preluarea și integrarea în consultanța din România a celor mai bune practici de consultanță din Uniunea Europeană și alte țări, firește adaptându-le la specificitatea culturală și economică din România, la condițiile și cultura organizațională din companiile și/sau unitățile administrației de stat cliente

Conceperea și realizarea consultanței pe principiul win-win, într-o viziune pe termen lung, cu efecte pozitive în funcționalitatea și competitivitatea organizațiilor consultate, în perenitatea relațiilor de consultanță și în veniturile consultanților

Asocierea consultanței comerciale cu alte forme de consultanță – juridică, financiară, contabilă – într-o abordare coerentă, subordonată creșterii performanțelor organizației consultate

Realizarea unei strânse conlucrări între mediul academic, consultanții și trainerii din firmele specializate și agenții economici beneficiari, astfel încât să se asigure înnoirea permanentă a produselor de consultanță și training pe baza ultimelor cunoștințe furnizate de știința managementului și alte științe complementare, concomitent cu adaptarea consultanței la realitățile din economia și administrația din România, din firmele autohtone, aflate într-o complexă și dinamică transformare organizațională, nu rareori contradictorie

Dezvoltarea și proliferarea consultanței manageriale pe baza folosirii multiplelor modalități de finanțare oferite de fondurile europene, atât cele gestionate în România – în primul rând Fondul Social European -, cât și cele gestionate la Bruxelles sau în alte țări, dar care sunt accesibile și operatorilor economici și sociali din țara noastră

Acreditarea și atestarea periodică a organizațiilor și, respectiv, consultanților în management pe baza unor criterii riguroase, aplicate coerent și transparent, pentru a determina o continuă actualizare și creștere a calității ofertei de consultanță și a performanțelor induse în economia și administrația publică din România

Adoptarea și aplicarea unui cod de etică al consultantului din România, aliniat la standardele internaționale, care să determine o creștere a calității consultanței și a condițiilor de aplicare, simultan cu amplificarea prestigiului, eficacității și gradului de apelare al consultanților în management

Amplificarea dimensiunii internaționale a programelor de formare și consultanță antreprenoriala prin participarea la programe de tip Erasmus for Young Entrepreneurs etc.

Internaționalizarea intensă a activităților economico-sociale, cu tendință de accentuare, generează concomitent atât necesitatea, cât și posibilitatea unui masiv transfer internațional de cunoștințe în toate domeniile de activitate. Fără îndoială, această necesitate se manifestă în toate domeniile și – cu un plus de intensitate – în management, datorită rolului și multiplelor funcții pe care le are în procesele de internaționalizare.

Una dintre modalitățile esențiale utilizabile pentru a asigura creșterea transferului de cunoștințe manageriale dintr-o țară în alta și valorificarea acestora la un nivel superior în organizație, o reprezintă pregătirea managerială. În consecință, consultanța și programele de pregătire managerială trebuie să dobândească o dimensiune internațională. Dimensiunea internațională a programelor de formare și consultanță poate fi asigurată prin mai multe tipuri de acțiuni:

încheierea de parteneriate cu organizații similare din străinătate – training și consultanță

participarea la proiecte (granturi) de cercetare științifică în domeniul managementului sau economic

afilierea la organisme internaționale în domeniul formării și consultanței manageriale

apelarea frecventă la serviciile unor firme de consultanță străine, care dispun de filiale în România

invitarea unor personalități din lumea științei a managementului internațional în derularea programelor de training și consultanță

folosirea visiting–profesorilor, ce își desfășoară activitatea în universități prestigioase din Europa și din lume.

Dimensiunea internațională se recomandă să fie focalizată pe Uniunea Europeană, datorită relațiilor de proximitate și integrării României în cadrul său, valorificând multiplele oportunități oferite de Tratatul de aderare și de sistemul de programe și fonduri gestionate de Comisia Uniunii Europene.

Creșterea vizibilității și prestigiului național și internațional al intreprinzatorilor prin intermediul asociatiilor patronale de profil si participarea la actul de decizie in organismele patronale europene si mondiale

Modalitățile principale care se recomandă să fie utilizate pentru operaționalizarea acestei recomandări sunt:

Practicarea mobilității internaționale a formatorilor pentru a fi la curent „din interior” cu evoluția managementului, a mediului de afaceri, administrației publice, în Uniunea Europeană și în alte țări.

Organizarea periodică de manifestări naționale și internaționale focalizate pe elemente de noutate autohtone din zona managementului, fie de către organizațiile naționale – SAMRO, AMCOR etc. -, fie de universitățile și centrele de training și consultanță de prestigiu din România

Participarea frecventă a respectivelor cadre didactice la manifestări științifice manageriale și din alte domenii, cu prezență plurinațională semnificativă, derulate în străinătate sau în România

Implicarea trainerilor în parteneriate internaționale, cu conținut educațional, științific, de consultanță etc., în cadrul cărora să se deruleze un intens transfer de cunoștințe manageriale și să se consolideze relațiile profesionale și umane cu specialiștii de elită

Acreditarea instituțională, națională și internațională a consultanților în management – persoane fizice și juridice

Organizarea periodică de cursuri de perfecționare pentru consultanții și managerii firmelor de consultanță, cu participarea Asociației Europene a Consultanților și a unor specialiști din marile firme de consultanță internaționale

Valorificarea multiplelor oportunități de contacte internaționale oferite de intrarea României în Uniunea Europeană prin participarea fie la programe internaționale administrate direct la nivelul Uniunii Europene, fie la nivelul României – programele finanțate din Fondul Social European, Fondurile structurale etc.

Utilizarea mass-mediei naționale și internaționale pentru a face cunoscute și marketate realizările trainerilor din România, sub multiplele lor forme – materiale didactice elaborate, folosirea de studii de caz, simulări manageriale, organizarea de cursuri de pregătire, participarea la manifestări științifice internaționale etc.

Referințe bibliografice