Campanie de Comunicare Turistica la Nivelul

Cuprins

Introducere

Cap.I Comunicarea in activitatea turistică: concepte si particularitați

1.1. Conceptul de comunicarea si importanța sa in activitatea de marketing

1.2. Politica de comunicare in activitatea turistică: importanța, caracteristici si tendințe

1.2.1. Conținutul si obiectivele comunicării in activitatea de turism

1.2.2. Procesul de comunicare in activitatea de turism

Cap. II Parcul Natural Comana- destinație turistică de interes național

2.1. Caracterizare generala a Parcului Natural Comana

2.1.1. Caracterizare geografică

2.1.2. Infrastructura generală

2.2. Analiza pieței turistice

2.2.1. Potențialul turistic

2.2.2. Baza tehnico- materială specific turistică

2.2.3. Cererea turistică

Cap. III Coordonate ale activității turistice si de marketing la nivelul Parcului Natural Comana

3.1. Analiza activității turistice

3.1.1. Forme de turism practicate

3.1.2. Proiecte de dezvoltare turistică

3.2. Mixul de marketing extins la nivelul ariei protejate

3.2.1. Preț

3.2.2. Produs

3.2.3. Promovare

3.2.4. Distribuție

3.3. Analiza Swot

Cap. IV Campanie de comunicare a Parcului Natural Comana

Cap. I Comunicarea in activitatea turistică: concepte

si particularități

1.1Conceptul de comunicare si importanța sa in activitatea de marketing

Privind aspectul etimologic, termenul ‘’a comunica ’’ provine din latinescul ‘’comunnico’’, insemnând ‘’a fi in legatura cu ’’, ‘’a face comun’’ si este primul instrument spiritual al omului in procesul lui de socializare.1 Comunicarea, a cărei definiție in Dicționarul explicativ al limbii romane (DEX)2 este ‘’acțiunea de a comunica si rezultatul ei’’, constă in demersul de a impartăși ganduri, idei, sentimente, atitudini. De asemenea, pentru ca intre emițător si receptor sa se stabilească o legatura inchegată, reală, cu dublu sens, emițătorul si receptorul mesajului trebuie să se afle pe un teritoriu comun. Pe langă acest fapt, eficiența comunicării presupune ințelegerea mesajului transmis, cat si o adoptare de către receptor a unei atitudini drept raspuns.

Comunicarea se caracterizează printr-un schimb de opinii realizate la nivel oral, scris si vizual. Este un proces tranzacțional, intre două sau mai multe părți, ce schimbă informații cu ajutorul simbolurilor. Aceasta devine, astfel, deliberată, are un scop bine definit, se produce in contextul unei tranzacții in care protagoniștii sunt implicați si foloseste cuvinte, imagini, sunete sau orice alt element care poate transmite informații.

Organizațiile si indivizii care inițiază comunicarea trebuie sa reducă conceptele la un set de simboluri care pot fi transmise receptorului sau receptorilor mesajulului intr-un mod destul de usor. Destinatarul va trebui să decodeze simbolurile pentru a ințelege ideea transmisă fără prea multe dificultăți. Totodată, aceasta este un element necesar derulării in condiții normale a vieții de zi cu zi. Activitatea cotidiană este de neconceput fara un flux continuu de mesaje, care circulă de la un capăt la altul al lumii, iar comunicarea este, in prezent, un fenomen surprinzător prin varietatea si complexitatea formelor de manifestare.3

Literatura de specialitate prezintă mai multe forme de comunicare,4 acestea având o serie de criterii specifice. Cele mai importante vor fi prezentate in cele ce urmează:

I. În funcție de natura si numarul celor cărora le este destinat mesajul, comunicarea poate fi:5

1. Comunicare intrapersonală, când receptorul mesajului este chiar emițătorul acestuia.

2. Comunicare interpersonală, care se realizeaza intre doua persoane diferite, fiecare fiind la randul ei, atât emițător cat si receptor.

3. Comunicare intragrup, când comunicarea are loc intre persoane care fac parte din același grup

4. Comunicare intergroup, ce se realizează intre doua sisteme diferite, care funcționeaza, fiecare, dupa propriile reguli.

5. Comunicarea in masă, ce presupune emiterea de mesaje catre indivizi si către organizații.

II. În funcție de natura simbolurilor utilizate:

1. Comunicarea verbală, aceasta presupunând utilizarea limbajului;

2. Comunicarea nonverbală, ce presupune utilizarea simbolurilor exprimate prin manifestari ale corpului: interjecții, mimica, gesturi;

III. În funcție de natura si obiectivele emițătorului:

1. Comunicare personală

2. Comunicare organizatională, când ințiatorul procesului de comunicare are in vedere realizarea obiectivelor organizației.

Putem considera acest proces unul fără de care orice domeniu de activitate nu ar supraviețui, iar merketingul este unul dintre ele, intrucât, realizarea obiectivelor strategice ale întreprinderii nu poate fi concepută fara a acorda o atenție deosebită comuncării.

Marketingul se ocupă cu identificarea si satisfacerea nevoilor umane si a celor sociale. Una dintre cele mai scurte definiții ale marketingului este ‘’satisfacerea in mod profitabil a nevoilor’, însă există o mulțime de alte opinii ale specialiștilor cu privire la acest domeniu.

Philip Kotler consideră marketingul drept "un proces social și managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obțin ceea ce le este necesar și doresc prin crearea, oferirea și schimbul de produse și servicii o anumită valoare".6

În acest mileniu, comunicarea reprezintă o componentă de bază a activității de marketing pentru orice organizație si numai in câteva decenii, perioadă relativ scurtă, aceasta a cunoscut o evoluție spectaculoasă. Pe fundalul unor profunde transformări economico-sociale si in condițiile in care s-au produs schimbări semnificative in modul de a gândi, simți si de a acționa al individului, organizațiile iși intensifcă eforturile pe planul comunicării in marketing, contribuind totodată, la perfecționarea metodelor si a tehnicilor specifice. Comunicarea este elementul principal in transmiterea mesajului, iar marketing-ul este dependent de acest fapt. Pe langă caracteristicile atribuite comuncării normale, comunicarea in marketing abordează câteva in plus: procesul psihosenzorial si mental prin care trece consumatorul, incepând de la constientizarea asupra existenței produsului pana la satisfacție, deosebirea intre comunicarea de masa si cea interpersonală și deosebirea intre comunicarea controlată si cea necontrolată.6

Comunicațiile de marketing sunt modalități prin care firmele vor să ii informeze pe consumatori, sa ii convingă si sa le reamintească – direct sau indirect – despre produsele si mărcile pe care le comercializează7. Acestea reprezintă ‘’vocea’’ si sunt un instrument prin care se pot construi relații cu consumatorii.

Procesele de comunicare ce pornesc din întreprindere si sunt îndreptate catre exterior poartă numele de comunicare externă, aceasta având o importanță destul de mare, raportându-ne la amplificarea si extinderea relațiilor acesteia cu exteriorul, iar procesele ce se manifestă in interior reprezintă comunicarea internă, care, la rândul ei, se manifestă sub două forme si anume:comunicarea formala si comunicarea informală.

In domeniul marketing-ului, comunicarea se realizeaza concret prin doua moduri si anume: tehnicile de comunicare promoțională ( acțiunile cu caracter temporar) si tehnicile de comunicare continuă ( demersurile menite sa asigure o comunicare neintrerupta cu publicul). În cazul primului mod, mesajele emise de anunțător diferă de la o organizație la alta, de la o comapanie la alta, in funcție de obiectivele urmărite, iar privind comunicarea continuă, aceasta se bazează pe elemente stabile, mesajele transmise fiind constante.

Fig.1. Conținutul comunicației de marketing in funcție de tehnicile utilizate 8

Marketerii este necesar sa inteleagă foarte bine esența comunicării eficace, iar pentru aceasta este folositor macromodelul intrucât pune in evidență factorii cheie ai comunicării. Emițătorii trebuie să știe la ce consumatori vor sa ajungă si ce atitudini vor să provoace. Prin urmare, ei trebuie să-și codifice mesajele în asa fel încât să fie decodificate, să se asigure că acestea ajung la țintă si, totodată, să își creeze canale de feedback. În figura urmatoare, se observă cel mai complet sistem de comunicare realizat de Philip Kotler. Acesta cuprinde elementele de bază, emițătorul și receptorul, instrumentele de comunicare, mesajul si mijloacele de comunicare, funcțiile, codificarea, decodificarea si comunicarea in sens invers, si, nu în ultimul rând, zgomotul. 9

Emițătorul este acea entitate sau persoană care inițiază procesul de comunicare, iar eficienta procesul, in primă fază depinde de credibilitatea emitentului, care se bazează pe notorietatea acestuia, încrederea pe care publicul o are în el si prestigiul de care se bucură într-un anumit domeniu. De asemenea, pentru ca mesajul să se transmită in condiții bune, mai sunt scoși la înaintare si alți factori precum alegerea unui mesaj adecvat, dorința de a comunica mesajul, si, nu în ultimul rând, alegerea unei ocazii favorabile.

Mesajul cuprinde, într-o forma concisă, toate ideile pe care emițătorul dorește sa le comunice. Mesajul trebuie sa fie adaptat receptorului acestuia, dificultațile apărând in situația comunicării masive. De asemenea, in marketing, un mesaj ideal promoțion il ideal trebuie să fie capabil să capteze interesul, să trezească atenția si, desigur, să provoace dorința de cumpărare.

Mediile de comunicare sunt reprezentate de totalitatea mijloacelor folosite de către emitent pentru a transmite informații, dar si ansamblul mijloacelor puse la dispoziția receptorului pentru a reacționa.

Receptorul poate fi o persoana sau un grup de persoane care primesc mesajul transmis de emitent. În procesul de comunicare, acesta are o importanța deosebită si condiționează nu doar carcteristicile mesajului transmis ci și alegerea canalului de comunicare.

Fig2. Elementele procesului de comunicare10

În domeniul marketingului, comunicarea este de o complexitate deosebită. Aceasta poate avea o dimensiune economică ori una social-politică. În primul caz, se evidențiază interesele emițătorului, acțiunile comucaționale fiind modalitatea prin care întreprinderea îsi pune in valoare serviciile, iar in cel de-al doilea caz, se remarcă interesul emițătorului de a mări satisfacția receptorului, prin procesul de comunicare, organizația arătând interesul pentru publicul țintă, asigurându-și astfel, integrarea socială și legitimitatea morală.

Precum se poate observa in figura de mai jos, celor doua dimensiuni li se atribuie două tipuri de rețele de comunicații: corporativă si comercială.

Fig.3. Conținutul comunicației de marketing in funcție de natura

obiectivelor urmarite11

Comunicarea ‘’se află in centrul a tot ceea ce întreprinde firma, este prezentă in toate activitățile acesteia’’12 si reprezintă o necesitate deoarece o informare promptă stimulează cererea si influențează consumatorul.

Astfel, se pare ca ne învârtim in jurul acestui proces, proces care conduce atat relațiile interumane, cât si relațiile dintre organizații.

Vorbesc si despre procesul realizarii unor comunicatii eficace?

1.2 Politica de comunicare in activiltatea turistica: importanță, caracteristici si tendințe

Ca in orice alt domeniu de pe piață, comunicarea are un rol esențial si devine și în turism un element fără de care organizația nu poate supraviețui. Întreaga activitate a acesteia depinde de procesul prin intermediul căruia sunt transmise informații cu privire la caracteristicile produselor si serviciilor oferite, cu privire la evenimentele in care este implicată organizația, dar si informatii referitoare la mărcile promovate, destinatarilor: angajați, turiști, alte firme din domeniu, furnizori.

 Turismul a fost definit drept suma

Politica de comunicații in turism este alcatuită din măsurile interne si externe care își pun amprenta asupra concepțiilor, cunoștințelor și aptitudinii participantților la piață. Prin această politica si prin mijloacele prin care o concretizează, întreprinderile urmaresc a-și difuza informațiile intr-un mod cât mai complet si pozitiv. Astfel, îsi vor atinge obiectivul principal și își vor întări imaginea si prestigiul. Orice comunicatie de marketing creează o stare de spirit favorabilă oricărui consumator ce are drept țintă un produs turistic. Comportamentul acestuia se poate schimba si poate evolua de la indiferență până la luarea deciziei de cumparare a produsului turistic. Pentru atingerea acestui obiectiv, întreprinderea trebuie să asigure o coerență corespunzătoare in mesaje întrucât transmiterea informațiilor necorelate poate duce la apariția unor efecte negative asupra imaginii organizației cât si produselor acesteia.

Pr

Politica de comunicare in activitatea turistica: importanța, caracteristici si tendințe