Calitate Si Siguranta. Studiu de Caz Privind Produsele Provenind din China

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………… 5

Capitolul 1. China – fenomen economic global……………………………………………………………….. 6

1.1. China – prezentare economică generală……………………………………………………………. 6

1.2. Tendințe de afirmare a Chinei pe piața globală………………………………………………… 10

1.3. Comerțul interior și exterior al Chinei. Cauze și consecințe ale

“exploziei produselor chinezești”……………………………………………………………………………………..12

Capitolul 2. Calitatea și siguranța utilizării produselor provenind din China………………… 15

2.1. Mecanisme de cooperare și supraveghere în domeniul siguranței

în utilizare a produselor chinezești………………………………………………………………………………….. 15

2.2.1. Colaborarea dintre Uniunea Europeană, SUA și China în domeniul

siguranței produselor…………………………………………………………………………………………… 20

2.2.2. Sistemul RAPEX. Aplicația RAPEX – China……………………………………………… 22

2.2. Rolul etichetelor și al marcării în sfera informării

și siguranței consumatorilor…………………………………………………………………………………. 29

Capitolul 3. Calitatea și siguranța principalelor categorii de produse

nealimentare provenind din China pe piața europeană…………………………………………………. 33

3.1. Jucării…………………………………………………………………………………………………………. 33

3.2. Cosmetice……………………………………………………………………………………………………. 40

3.3. Articole de îmbrăcăminte, textile și articole de modă……………………………………….. 47

CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………… 54

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………… 56

ANEXE ………………………………………………………………………………………… 58

Introducere

În ultimele decenii, piața mondială a fost asaltată de o mulțime de produse fabricate în China. Datorită expansiunii accelerate a economiei chineze, care investea puțin în produsele concepute și exportate, acestea, de cele mai multe ori, au fost defectuoase, uneori chiar periculoase pentru viața consumatorilor.

Lucrarea de față prezintă un studiu de caz teoretic, privind produsele importate din China, având rolul de a furniza informații concludente în legătură cu calitatea și siguranța utilizării produselor chinezești, în vederea protejării cât mai eficace a sănătății și securității consumatorilor.

Conținutul lucrării face referire la dorința exacerbată a Chinei de a ajunge cea mai puternică țară la nivel mondial, la produsele de origine chinezească care sunt cu precădere infestate sau de proastă calitate, și la modul în care Uniunea Europeană alături de alte organisme, încearcă asiduu să combată avalanșa produselor periculoase pentru consumatori.

Pentru a putea acoperi această tematică, lucrarea a fost împărțită în trei capitole.

În primul capitol a fost abordată ascensiunea amețitoare a Chinei, pe care a dobândit-o în mare parte datorită comerțului, transformând-o într-o țară puternică, ceea ce a determinat evoluții accelerate ale colectivității chinezești și a atras investiții străine colosale.

În al doilea capitol sunt relatate și explicate principalele mecanisme de cooperare și supraveghere în domeniul siguranței, împreună cu colaborările la nivel internațional, pentru a se stabili gradul de periculozitate al produselor și pentru a stopa accesul acestora pe piață.

În capitolul al-III-lea sunt expuse cele mai importante categorii de produse nealimentare provenind din China notificate ca fiind periculoase, precum și riscul acestora.

Este evident faptul că economia Republicii Populare Chineze este bazată în mare parte pe export, iar forța de muncă este una foarte ieftină și generează o producție de proastă calitate, care periclitează în mod direct sănătatea consumatorilor.

Capitolul 1. China – fenomen economic global

1.1 China – prezentare economică generală

Denumită oficial Republica Populară Chineză, China este un stat independent, situat în Asia de Est. Având o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori, conform ultimelor statistici, această țară deține primul loc în clasamentul celor mai populate țări din lume.

Acoperind o suprafață totală de 9.640.011 de km2, China este a doua țară ca suprafață de uscat, dar a treia ca întindere teritorială, după Rusia si Canada.

După moartea lui Mao Zedong, în 1976, când a ajuns la conducere Deng Xiaoping, în China au fost introduse multe reforme economice, iar provinciile sudice de coastă au fost transformate în zone economice libere, deschise investițiilor străine, fiind supuse principiilor capitaliste. Până în 2010, sub influența unei noi generații de lideri, aflați sub conducerea președintelui Hu Jintao, China și-a continuat și intensificat demersul dezvoltării economice rapide (aproape 10% anual), prin intermediul unor cheltuieli guvernamentale pentru infrastructură. Astfel, China a reușit să-și dubleze volumul PIB-ului.

Figura 1. China: valoare PIB

Sursa: www.bussinessday.ro

Figura 2. Evoluție PIB China, 1999-2012

Sursa: www.bussinessday.ro

Figurile 1 și 2 arată modul în care economia chineză a luat amploare.

În figura 1 se observă că Produsul Intern Brut a crescut de la $91 miliarde în anul 1970, la $1.000 miliarde în 1998, și la $8.250 miliarde în 2012, ritmul mediu de creștere economică înregistrat anual în ultimii 30 de ani fiind de 10%.

În figura 2 este prezentată creșterea teoretică și reală a PIB-ului. Spre exemplu, între 1999 și 2012, deși valoarea indicată mai sus este semnificativă, creșterea teoretică, calculată prin creșterea reală a PIB-ului a fost de 130%. Însă, datorită aprecierii monedei naționale și inflației, creșterea reală, calculată prin creșterea nominală calculată în dolari a fost de 650%.

În cursul anului 2010, China depășește Japonia, devenind a doua mare economie a lumii. Această realizare a fost obținută în urma a trei decenii de creștere susținută a PIB-ului, fiind anunțată de către șeful autorității de administrare a cursului de schimb de la Beijing, Yi Gang.

În anul 2014 conform datelor oferite de Fondul Monetar Internațional, economia chineză a depășit-o și pe cea americană. Astfel, PIB-ul Chinei avea în 2014 o valoare echivalentă cu 17.600 de miliarde de dolari, în timp ce omologul american avea o valoare de 17.400 de miliarde de dolari, după calculele FMI.

Avansul obținut este cu atât mai spectaculos cu cât, în 2005, spre exemplu, raportat tot la paritatea puterii de cumpărare, valoarea PIB-ului chinez aproape s-a dublat. Cei care au estimat cel mai precis momentul în care China va depăși economic Statele Unite au fost experții Băncii Mondiale, în condițiile în care cei ai Fondului Monetar nu vedeau acest eveniment producându-se înainte de 2016.

Trebuie precizat faptul că este vorba de cifre raportate la puterea de cumpărare, motiv pentru care este cel luat cu prioritate în seamă de analiștii economici.

În figura 3 se prezintă evoluția PIB-ului dintre SUA și China luând în calcul puterea de cumpărare. După cum se poate vedea, Statele Unite pierd încet dar sigur poziția de lider economic.

Figura 3. Evoluția PIB-ului dintre SUA și China luând în calcul puterea de cumpărare

Sursa: www.ziare.com

Statele Unite rămân însă în frunte, în privința Produsului Intern Brut nominal, calculat pe baza ratelor de schimb oficiale. În acest caz, PIB-ul SUA se va ridica în anul 2014 la 17.416 miliarde de dolari, iar cel al Chinei la 10.355 miliarde de dolari. În prezent, hiperputerea economică americană este din ce în ce mai contestată, economia Chinei fiind o dovadă incontestabilă în acest sens, fapt confirmat de cifrele emise de forurile credibile, inclusiv FMI.

În ultimii ani, guvernul și-a reînnoit eforturile de a sprijini întreprinderile de stat aflate în sectoarele considerate importante pentru securitatea economică națională, în special bancar, telecomunicații și resurse naturale. Într-un impuls major de a stimula sectorul de stat, în 2003, la Beijing, s-a înființat Comisia de Supraveghere și Administrare a Activelor, care era controlată de stat, cu rolul de a extinde și consolida marile întreprinderi de stat industriale.

Figura 4. Sectoarele considerate importante pentru securitatea economică națională

Sursa: www.capital.ro

În figura 4 se observă cât de dinamică este economia chineză. După cum se poate constata, industria este mereu dominantă, dar pe final ea pierde teren. Aceasta se întâmplă deoarece China trece încă prin anumite faze ale dezvoltării, însă nu se preconizează o evoluție asemănătoare economiei americane, unde serviciile au ajuns să acapareze aproape 70%, în timp ce agricultura rămâne în jurul unui procent de 2%.

Industriile majore includ: mineritul și prelucrarea minereurilor de metal și cărbune; construcțiile de mașini; armament; textile și îmbrăcăminte; petrol; ciment; chimice; îngrășăminte; produse de larg consum, inclusiv încălțăminte, jucării, electronice și prelucrare a produselor alimentare; echipamente de transport, inclusiv automobile, vagoane, locomotive, nave și aeronave; echipamente de telecomunicații, vehiculele comerciale, de lansare spațială și sateliți.

Agricultura reprezenta 10,1 la sută din PIB-ul Chinei în 2012. Reformele economice introduse în 1978 aveau menirea de a decolectiviza și tehnologiza agricultura, rezultatul vizat fiind obținerea unor câștiguri uriașe în producție.

China este cel mai mare producător de orez și grâu, dar în același timp ocupă și primul loc în producția de bumbac și tutun, fiind un important producător de semințe, oleaginoase, mătase, ceai, iută, cânepă, trestie de zahăr și sfeclă de zahăr. De asemenea, China ocupă primul loc în producția de carne roșie (carne de vită, vițel, oaie, miel, porc). Industria și pescuitul au crescut considerabil de la sfârșitul anilor 1970 datorită dezvoltării și tehnologiei.

Criza financiară și economică globală declanșată în anul 2008 a avut influențe negative și asupra economiei chineze, resimțite cu precădere în sectoarele siderurgice și imobiliare, precum și în industria auto și a materialelor de construcții. Iar industria construcțiilor din China se afla în plină expansiune. Multe țări se bucură de o frenezie a construcțiilor, nici una nu poate concura cu cel mai mare site de construcții din lume, China, care utilizează jumătate din betonul lumii și o treime din oțelul său pentru clădiri cum ar fi Olympic Village. În fiecare an, China cheltuiește aproximativ 375 miliarde de dolari în industria construcțiilor, aproape 16 % din PIB.

Având în vedere că marile companii chineze de stat s-au dezvoltat puternic în baza transferului de tehnologii realizat, și au căpătat experiență în realizarea de proiecte de anvergură, atât în China cât și în străinătate, guvernul chinez a promovat politica de „Go Global”, începând să încurajeze companiile chineze să investească în străinătate.

În același timp, din cauza incertitudinilor existente în economia mondială, ancorată în primul rând la problemele create de criza datoriilor Zonei Euro și de redresarea lentă a economiei americane, începutul anului 2012 a dat semne că economia chineză intră într-o nouă perioadă. Una de încetinire a creșterii economice, fapt confirmat de rezultatele obținute la sfârșitul anului 2012 când creșterea economică a Chinei a înregistrat cel mai mic nivel din ultima decadă, respectiv de 7,5%. Ținând cont de această situație și de incertitudinile manifestate pe plan global, noua conducere a Chinei a decis transformarea modelului de dezvoltare economică bazat pe producția destinată în cea mai mare parte exportului într-un model dual, bazat pe susținerea exporturilor și a consumului intern.

Dacă se ia in considerare puterea de cumpărare diferențiată, China este deja a doua mare economie a lumii. Avansând într-un ritm mai mare decât al oricărei alte mari națiuni, este pe făgașul care ar putea duce la surclasarea SUA ca economia cea mai mare a lumii în decursul a două decenii. Unii observatori consideră cifrele ce indică creșterea economiei Chinei ca fiind exagerate, dar așa cum afirmă chiar și ei, o rată a creșterii PIB de 6-8 procente ar face ca această țară să fie țara cu rata de creștere cea mai mare din țările dezvoltate și în dezvoltare pe o perioadă de timp mare. Bazându-se pe datele referitoare la consumul de energie, alți observatori susțin că rata de creștere a Chinei este în realitate mai mare decât cea pe care o sugerează datele oficiale.

1.2.Tendințe de afirmare a Chinei pe piața globală

Ascensiunea Chinei nu este deloc întâmplătoare. La începutul mileniului, China prezenta aceleași oportunități și posibilități de afaceri ca și celelalte state în curs de dezvoltare din regiune, precum India sau Rusia.

În timp ce Rusia s-a dezvoltat în special pe baza exporturilor de petrol și gaze naturale, India a început să acapareze încet, dar sigur, piața IT.

China a urmat cu totul alt model decât vecinele sale. Practic, economia chineză a făcut un salt spectaculos datorat modelului de creștere bazat pe comerțul exterior. Creșterea economică a PIB-ului Chinei se situează anual în jurul cifrei de 10%, cu mici fluctuații.

În anul 2009, rezervele valutare ale Chinei ajungeau la uriașa sumă de 2.000 de miliarde de dolari. Oferta de creditare a crescut și ea o dată cu creșterea cererii interne. Cu toate că există o creștere a creditării, în anul precedent, odată cu creșterea creditării interne, surprinzător creditarea neperformantă a scăzut și ea comparativ cu creșterea.

Ascensiunea vertiginoasă a transformat China într-o putere economică globală. A modificat raportul de forțe în lume și, prin expansiunea și modernizarea fără precedent a forțelor militare, a timorat țările din vecinătate. În luna iunie 2010, surplusul Chinei în tranzacțiile comerciale cu restul lumii a fost de 20 de miliarde de dolari. Modelul de dezvoltare economică al Chinei, bazat pe producție pentru export, mână de lucru ieftină și subevaluarea monedei naționale a permis Chinei să inunde piețele americane, europene și mondiale cu produse ieftine, subminând capacitatea de export a occidentalilor.

Investițiile străine directe au jucat un rol foarte important în dezvoltarea Chinei la nivel mondial. În anii 1990 și 2000, Beijingul a făcut eforturi majore ca să-i atragă pe investitorii străini. China a fost cel mai mare beneficiar de investiții străine directe din lume, în rândul țărilor în curs de dezvoltare.

Pentru o înțelegere mai ușoară a rolului jucat de investițiile străine, ar trebui specificată ponderea investițiilor în PIB, care este de 46,2% în 2011, care, în sumă absolută s-ar traduce prin aproximativ 3,500 mld. dolari.

Aproape 70% din economie a fost privatizată în ultimele trei decenii, explicând astfel nivelul ridicat al ISD.

Figura 5. Evoluția intrărilor de ISD în China ( milioane dolari )

Sursa: oeconomica.upm.ro

Din figura 5 reiese faptul că de la an la an, se constată o majorare a acestora, dar cu o mică stagnare în anul 2009.

Nivelul ridicat al intrărilor de ISD reflectă circulația în China a marilor întreprinderi multinaționale. Potențialul mare al pieței, politicile guvernamentale favorabile și costurile scăzute ale forței de muncă au atras marile multinaționale din industrii precum telecomunicații, auto și petrochimie.

Un nou val de investiții străine directe au precedat și însoțit aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în decembrie 2001, promovând China pe o poziția de top, ca destinație pentru investițiile străine directe în 2003. Perioada următoare 2003-2008 a fost însoțită de o creștere fantastică a intrărilor de investiții străine directe. În anul 2008, China a atins un nivel al investițiilor străine directe de peste 100 miliarde dolari, cu mult peste cel al Braziliei, Rusiei și Indiei.

Uniunea Europeană contează pe investitorii chinezi, iar investițiile realizate de către aceștia constituie un beneficiu major pentru progresul economiei naționale a Chinei și pentru a multiplica valoarea totală a investițiilor pe un continent.

Puterea Chinei în relațiile internaționale magnetizează întreaga planetă. China este singurul stat comunist cu o economie emergentă, fapt care i-a păstrat un ritm susținut de creștere economică, în ciuda crizei care se luptă cu înverșunare să învingă marile puteri, dobândind un volum de investiții care îl depășește pe cel al tuturor economiilor în curs de dezvoltare la un loc, ceea ce este incredibil. Folosindu-și puterea economică și geopolitică, China a contrabalansat hegemonia americană, fiind unul dintre puținele state care au dobândit putere militară prin intermediul forței economice.

1.3. Comerțul interior și exterior al Chinei. Cauze și consecințe ale “exploziei produselor chinezești”

China a fost țara care a urmat modelul est-asiatic de dezvoltare prin încurajarea comerțului exterior. În ultimii 20 de ani, la dezvoltarea sustenabilă economică a Chinei a contribuit foarte mult comerțul exterior.

Înainte de 1949, trei sferturi din exporturile de produse chinezești erau agricole. Această proporție s-a atenuat cu 13% în timpul crizei agricole din 1961, când produsele alimentare, minerale și alte produse primare au atins pragul de 43-50% din exporturi.

Începând cu anul 1994, China înregistrează și excedent comercial mare. Deoarece acest excedent se datorează diferenței mare de schimb între Yuan/RMB și dolar USD, competitivitatea globală a industriei de export a Chinei nu ar trebui să fie subestimată.

În figura 6 se arată evoluția exporturilor chineze din ultimii ani.

Figura 6. Evoluția exporturilor Chinei

Sursa: www.tradingeconomics.com

Din figura 6 se constată ascensiunea exporturilor de care China a avut parte în ultimii ani, făcând ca acesta să se dezvolte cât mai mult pe plan mondial.

Principalele produse exportate de China sunt: produse electromecanice (57% din totalul de exporturi) și produse care necesită forță de muncă intensivă (îmbrăcăminte, textile, încălțăminte, mobilier, produse de plastic – 20% din totalul de exporturi). În ultimii ani, exporturile de produse de înaltă tehnologie au fost, de asemenea, în creștere. Principalii parteneri de export ai Chinei fiind Statele Unite ale Americii (17%), Uniunea Europeană (16%), ASEAN (7%).

Exporturile Chinei au crescut cu 30% în aprilie 2011, față de aceeași lună a anului precedent, ajungând la nivelul record de 155,7 mld USD și generând surplus comercial de 11,4 mld USD, de patru ori mai mare decât se anticipa. Totul pentru simplul fapt că exporturile sunt tot mai solide și cererea la nivel mondial tot mai puternică.

China va deveni, până în anul 2022, cel mai mare importator al lumii, se arată în “Raportul privind relațiile economice și comerciale chino-americane pentru următorii zece ani”, prezentat la Beijing. China și Statele Unite ale Americii vor fi cei mai mari parteneri comerciali ai lumii, volumul comerțului bilateral urmând să depășească 1.000 de miliarde USD. Totodată, raporturile comerciale dintre cele două țări vor genera peste 13,56 milioane de locuri de muncă. Liu Zunyi, unul dintre realizatorii raportului, fost rector al Universității Chineze din Hong Kong, a declarat că, până în anul 2020, clasa de mijloc din China va cuprinde 600 de milioane de locuitori, în condițiile în care țara va reuși să se transforme din “fabrica lumii” în “piața lumii”.

În multe industrii, în special cele bazate pe muncă fizică, China este jucătorul dominant global. Fabricile din această țară produc 70% din jucăriile aflate în lume, 60% din bicicletele de pe piață, 50% din încălțăminte și o treime din gențile de voiaj. În această categorie de produse, este deseori imposibil să găsești un produs care nu este produs în China pe rafturi.

În figura 7, ca și în cazul figurii 6, se prezintă o creștere accelerată a importurilor.

Figura 7. Evoluția importurilor Chinei

Sursa: www.tradingeconomics.com

În figura 7 se observă creșterea importurilor în perioada analizată.

Deși piața produselor chinezești era deja înfloritoare, odată cu aderarea la OMC, Chinei i s-au deschis noi oportunități, iar statul și marile companii chinezești nu au ezitat să profite de situația nou-creată. Având în vedere faptul că în China există o forță de muncă uriașă și ieftină, multe companii multi-naționale și-au mutat acolo fabricile, cu singurul scop de a-și maximiza profitul. La o cercetare mai atentă, se descoperă câteva particularități specifice achizițiilor în China.

Se presupune adesea că produsele chinezești sunt articole ieftine și periculoase precum jucăriile și hainele. Este foarte adevărat că ei fac aceste lucruri foarte bine, însă boom-ul economic al Chinei s-a constituit din lansarea de produse mult mai sofisticate. De fapt, o treime din exporturile chinezești sunt clasificate ca produse de înaltă tehnologie. În anul 2004, exporturile de tehnologii informaționale și de comunicare cum ar fi: telefoane mobile, laptopuri, camere digitale, etc., le-a depășit inițial pe cele ale Statelor Unite, ajungând la 180 miliarde de dolari în comparație cu cele 149 de miliarde ale SUA. În anul 2005, firma chinezească Lenovo a preluat divizia de PC-uri a firmei IMB.

Cercetătorii de la CLSA (un broker care efectuează teste echipamentelor destinate sectorului de construcții) au creat un clasament al primelor șase companii producătoare în domeniu, Sany, Caterpilar, Hitachi, Doosan, Komatsu și Kobelco din Japonia. După două săptămâni de teste ale productivității, tehnice și eficiența consumului de motorină, au fost impresionați de echipamentele construite de Sany Heavy, care au întrecut performanțele firmelor sud coreene și japoneze.

Capitolul 2. Calitatea și siguranța utilizării produselor provenind din China

2.1. Mecanisme de cooperare și supraveghere în domeniul utilizării în siguranță a produselor chinezești

În prezent, consumatorii sunt cei care stabilesc și decid piața. Produsele care ajung la ei sunt destinate special pentru a satisface exigențele lor zilnice. Fără consumatori, întreaga piață s-ar prăbuși. Dar, produsele nu îndeplinesc întotdeauna cerințele tuturor, unele dintre ele putând fi periculoase.

Piața reprezintă ansamblul relațiilor de schimb privite în unitate organică cu spațiul în care se desfășoară, cu mijloacele de informare reciprocă a partenerilor și cu formele organizatorice și de exercitare a schimbului.

Piața unică oferă consumatorilor europeni avantaje directe și indirecte, drepturi și oportunități, printre care și opțiuni diversificate sau prețuri competitive pentru multe produse și servicii. Încrederea consumatorilor în piața unică trebuie însă susținută de standardele de calitate și de siguranța produselor care circulă în cadrul UE.

O piață este eficientă atunci când, printre alte caracteristici, toți participanții, în special cumpărătorii și vânzătorii, dispun de același nivel de informații cu privire la prețul și calitatea produsului sau serviciului în cauză. În practică, această ipoteză este doar o excepție: participanții pieței, nu dețin întotdeauna aceleași informații, iar, în cazul în care dispun, ei nu pot profita întotdeauna în mod corespunzător de informațiile avute la dispoziție.

Dacă participanții pieței nu împart aceleași informații, se vor produce disfuncționalități iremediabile ale pieței, care, în aproape toate cazurile pot prejudicia cumpărătorii. Aceasta se întâmplă pentru că vânzătorul are, cel puțin în principiu, informații mai multe și mai corecte decât cumpărătorul. Principalul motiv – dar nu singurul – pentru a proteja consumatorii constă tocmai în multitudinea de informații pe care vânzătorul o deține. Cu toate acestea, cumpărătorul chiar dacă deține informații cu privire la un anumit produs sau serviciu, nu înseamnă că poate profita de ele într-o manieră cât mai potrivită, ei nefiind întotdeauna raționali în deciziile pe care le iau, deși se comportă ca și cum ar fi fost.

Un produs sigur este acela care prezintă riscuri reduse sau chiar niciun risc, compatibile cu utilizarea produsului și acceptabile în ceea ce privește menținerea unui nivel ridicat de protecție pentru sănătatea și siguranța persoanelor.

Uniunea Europeană a stabilit norme generale de siguranță aplicabile serviciilor, produselor alimentare și nealimentare, care trebuiesc respectate de către toți producătorii și furnizorii unor astfel de produse și servicii. Normele sunt însoțite de instrumente de control și de avertizare destinate analizării și prevenirii riscurilor, precum și a remedierii situațiilor periculoase. De asemenea, au fost elaborate dispoziții specifice pentru anumite produse a căror compoziție, fabricație sau utilizare poate genera o anumită categorie de riscuri pentru consumatori.

Producătorii sunt obligați să comercializeze produse care îndeplinesc cerințele generale de siguranță. În plus, ei trebuie să:

• furnizeze consumatorilor informațiile corecte necesare pentru a evalua riscurile inerente ale unui anumit produs atunci când acestea nu sunt imediat evidențiate;

• ia măsuri adecvate pentru a evita aceste riscuri (de exemplu, retragerea produselor de pe piață, avertizarea consumatorilor, rechemarea de la consumatori a produselor deja furnizate etc.).

Distribuitorii au, totodată, următoarele obligații:

• Să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respectă condițiile prescrise sau declarate;

• să oprească de la comercializare sau să nu comercializeze produse despre care dețin informații că sunt periculoase;

• să anunțe imediat autoritățile statului precum și producătorul de existența pe piață a produselor periculoase;

• să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate au constatat că nu respectă cerințele prescrise sau specificate, dacă aceasta reprezintă singurul mijloc de înlăturare a produselor periculoase pentru consumator;

• să respecte și să se asigure condițiile tehnice stabilite de către producător în ceea ce privește păstrarea, transportul, manipularea și depozitarea produselor.

Producătorii și distribuitorii au obligația să informeze rapid autoritățile competente, în cazul în care au detectat un produs periculos, și dacă este necesar, să colaboreze cu acestea pentru a minimaliza efectele negative.

Statele membre UE trebuie să se asigure că atât producătorii, cât și distribuitorii, își îndeplinesc obligațiile. Ele trebuie să creeze organisme care să se ocupe cu:

→ monitorizarea conformității produselor cu cerințele de siguranță;

→ luarea măsurilor necesare în cazul în care există produse periculoase (de exemplu, interdicția de comercializare), și informarea Comisiei cu privire la acestea.

Statele membre stabilesc reguli de sancționare a infracțiunilor și iau măsuri astfel încât consumatorii să beneficieze de un sistem de monitorizare a reclamațiilor.

Uniunea Europeană acordă o valoare deosebită consumatorului și protejării intereselor, sănătății și securității acestuia. Protecția consumatorului are deja statutul de politică de sine stătătoare în cadrul Comisiei Europene, devenind astfel un domeniu de anvergură în ceea ce privește acest subiect de larg interes.

Comisia Europeană este una dintre principalele instituții ale Uniunii Europene. Ea reprezintă, susține, monitorizează și pune în aplicare politicile și interesele Uniunii Europene în ansamblul său.

Câmpul foarte larg de acțiune în cadrul căruia puterea publică sau diversele organismele guvernamentale trebuie să intervină pentru a asigura o anumită protecție socială, precum și natura deosebit de complexă a relațiilor dintre ofertanți și consumatori, au pus societatea în alertă, determinând-o să intervină prin diverse programe de protecție a consumatorilor, cu largi reverberații asupra întregului sau sistem economico-social.

Într-o asemenea conjunctură, s-a considerat necesar că, în vederea conturării principalelor structuri asupra cărora trebuie să se concentreze acțiunile ce urmează a fi incluse în cadrul programelor de protecție a consumatorilor, să fie supuse atenției câteva aspecte cadru. Acestea vor fi subordonate inițial obiectivelor generale ale respectivelor programe, și, ulterior, revendicărilor sau diferitelor aspecte apărute pe parcurs, ca generatoare de conflict social sau de prejudiciu cetățenesc.

Piața produselor de consum devine din ce în ce mai amplă – cetățenii cumpără produse din ce în ce mai complexe, fabricate într-un număr tot mai mare de țări.

Prin urmare, Comisia Europeană a început să își regândească modul în care își poate proteja consumatorii de produse nesigure, și propune :

• accelerarea eliminării produselor periculoase de pe piața UE;

• alinierea normelor privind siguranța consumatorilor la procedurile de supraveghere a pieței, prin eliminarea numeroaselor distincții existente la nivelul normelor actuale;

• clarificarea obligațiilor care le revin producătorilor, importatorilor și distribuitorilor – aceștia urmând să furnizeze mai multe informații despre produse;

• ameliorarea capacității autorităților de reglementare de a urmări produsele de-a lungul întregului lanț de aprovizionare – astfel s-ar obține o reacție mai eficientă în situații critice, iar produsele periculoase ar putea fi retrase mai rapid de pe piață;

• intensificarea și consolidarea controalelor, astfel încât autoritățile de reglementare să poată restricționa sau chiar interzice produsele potențial nesigure;

• crearea unui cadru care să încurajeze cooperarea la nivelul autorităților de reglementare din UE, pentru a facilita schimbul de informații;

• simplificarea procedurilor de notificare a altor țări cu privire la existența unor produse periculoase pe teritoriul UE (este vorba, în special, de sistemele de alertă rapidă RAPEX).

În vederea îndeplinirii cerințelor Uniunii Europene cu privire la protecția consumatorilor, România a realizat și armonizat un cadru legislativ care să protejeze interesele consumatorilor și agenților economici, fără să permită introducerea de bariere comerciale.

S-a realizat astfel un cadru de reglementare a Protecției consumatorilor, care cuprinde atât legislația specifică, cât și structuri organizatorice care să monitorizeze implementarea, aparținând fie administrației publice centrale și locale (ANPC, cu comisariate județene pentru protecția consumatorilor) fie societății civile cu atribuții în domeniu (de exemplu: Asociația de Protecție a Consumatorilor – APC România).

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este o instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului. Această autoritate coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor, acționează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor.

Atribuțiile generale ale ANPC pentru apărarea intereselor consumatorilor sunt următoarele:

1. crearea unui cadru legislativ național în domeniul protecției consumatorilor compatibil cu cel din Uniunea Europeană;

2. desfășurarea activității de informare și educare a cetățenilor privind drepturile pe care le au în calitate de consumatori;

3. desfășurarea activităților de supraveghere a pieței produselor și serviciilor destinate consumatorilor;

4. protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte;

5. efectuarea activității de analiză și marcarea metalelor prețioase și de expertizare a acestora și a pietrelor prețioase;

6. autorizarea persoanelor fizice și juridice, în condițiile legii, să efectueze operațiuni cu metale prețioase, aliaje ale acestora si pietre prețioase.

ANPC este punctul național de contact în cadrul Sistemului RAPEX și, în acest sens, are obligația de a notifica imediat la Comisia Europeană, produsele cu risc grav găsite pe teritoriul României.

Politica UE de protecție a consumatorilor are patru obiective principale:

• să protejeze consumatorii de riscurile și amenințările grave pe care nu le pot înfrunta pe cont propriu;

• să se asigure că au posibilitatea de a face alegeri bazate pe informații clare, corecte și coerente;

• să protejeze drepturile de consumator și să garanteze accesul la proceduri rapide și eficiente de soluționare a litigiilor comerciale;

• să adapteze drepturile de consumator la evoluțiile economice și sociale, mai ales în sectoarele alimentar, energetic, financiar, digital și al transporturilor.

Această politică a Uniunii europene prevede un rol primordial de protecție a consumatorilor, unde principalul scop este de a-i susține în vederea profitării la maximum de ocaziile pe care le oferă piața unică.

Politica UE de protecție a consumatorilor este actualizată periodic pentru a ține cont de schimbările sociale, economice și de mediu, precum și de noile recomandări și dovezi științifice. Înainte de a propune un nou act legislativ, Comisia Europeană evaluează potențialul impact al aplicării acestuia și organizează o consultare amplă a principalelor părți implicate. Legislația UE asigură un nivel minim de protecție pentru toți consumatorii, indiferent de țara de origine a acestora și de legislația aplicabilă la nivel național. Modalitățile prin care este asigurată această protecție pot varia de la o țară la alta.

Când transpun o directivă europeană în legislația națională, deseori statele membre preferă să introducă măsuri mai stricte decât cele impuse de UE. În cazul în care o țară din UE identifică produse care prezintă un risc ridicat pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, autoritățile competente informează Comisia Europeană prin sistemul european de alertă rapidă RAPEX. Astfel, informațiile sunt difuzate rapid la nivel european și sunt luate măsurile corespunzătoare.

Pentru a proteja sănătatea consumatorilor, sunt absolut necesare norme de siguranță stricte și comune aplicabile produselor și serviciilor care circulă pe piața internă.

Pe piața europeană intră în fiecare an mii de produse periculoase care pot provoca riscuri grave sănătății cetățenilor, mediului sau siguranței publice.

2.2. Colaborarea dintre Uniunea Europeană, SUA și China în domeniul siguranței produselor

Regulile UE în ceea ce privește siguranța produselor stipulează că producătorii și distribuitorii au responsabilitatea de a plasa pe piață numai produse sigure. În plus, în cazul în care se descoperă produse defectuoase, se iau foarte repede măsuri de protecție. Jucăriile, produsele cosmetice și echipamentele electrice trebuie să respecte mai multe cerințe stricte de siguranță.

Autoritățile de supraveghere din fiecare țară membră a UE au răspunderea de a se asigura că produsele respectă normele de siguranță. În caz contrar, autoritățile le pot retrage de pe piață, pot emite avertismente, pot cere retragerea acestora din magazine sau pot lua alte măsuri adecvate.

Siguranța produselor este importantă deoarece unele produse pot fi foarte nocive pentru sănătatea și securitatea consumatorilor și pot provoca leziuni grave sau chiar decesul.

În ceea ce privește cooperarea internațională, Comisia Europeană colaborează și cu țările terțe pentru a le ajuta în demersul lor de a asigura respectarea standardelor europene pentru produse.

Un demers esențial în această direcție este acordul din 2006 dintre China și UE de cooperare pentru produse mai sigure, în special în ceea ce privește jucăriile. O astfel de cooperare este profitabilă pentru ambele părți – oferă consumatorilor europeni o mai mare gamă de produse de bună calitate și ajută țările terțe să aibă acces la cea mai mare piață unică din lume.

În anul 2008, Uniunea Europeană, SUA și China anunțau că își vor uni eforturile pentru a-i proteja pe consumatori de produsele periculoase.

În urma acordului, erau prevăzute măsuri comune de punere în aplicare, cum ar fi controalele simultane la care vor fi supuse produsele vândute pe aceste piețe.

A fost pentru prima dată când problema siguranței produselor a fost abordată împreună de UE, SUA și China, la un nivel atât de înalt, un semnal clar privind voința acestora de a-și coordona mai bine acțiunile destinate să asigure respectarea unor standarde ridicate în acest domeniu. În urma convorbirilor, UE și China au convenit să adauge la acordul existent în domeniul siguranței produselor, mai multe măsuri comune de punere în aplicare.

Dat fiind faptul că Republica Populară Chineză reprezintă în continuare țara de origine cel mai adesea consemnată în cadrul sistemului de alertă, din cauza produselor neconforme și periculoase, pentru a ameliora această situație, UE și China colaborează cu privire la schimbul de informații între autorități și la activitățile de comunicare.

Pe data de 19 iunie 2014, Uniunea Europeană, SUA și China au avut parte de o nouă reuniune cu privire la siguranța produselor de consum, în care au stabilit o colaborare mai strânsă pentru a îmbunătăți monitorizarea bunurilor, cu scopul de a fi cât mai aproape de standardele de calitate.

Aceste trei părți sărbătoresc aceste întâlniri bianuale încă de la jumătatea anului 2008, pentru consolidarea încrederii reciproce și demararea unui răspuns raportat la provocările legate de siguranța produselor, de așa manieră astfel încât acesta este deja a patra întâlnire la care participă.

Din partea Uniunii Europene a asistat comisarul european, Neven Mimica, pentru SUA, a participat directorul executiv și președintele desemnat al Comisiei de Siguranță a Produselor, Elliot Kaye, iar din partea Chinei, Sun Dawei, deputatul Administrației Generale de Supraveghere a Calității, Inspecției și Carantinei, acest lucru fiind explicat de către Comisia Europeană într-o declarație.

În acest caz, părțile au convenit să facă schimb de informații în mod regulat, să coopereze pentru a implementa o vigilență constantă.

De asemenea, au fost de acord că vor continua discuțiile privind standardele relevante pentru produsele de consum și vor colabora mult mai mult cu alte organizații.

Potrivit opiniei Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii și Chinei, care operează importante schimburi comerciale, siguranța produselor este de o importanță majoră, și o cooperare internațională puternică contribuie la îmbunătățirea acestora.

De asemenea, Uniunea Europeană este convinsă că această cooperare puternică trebuie să fie aplicată în efectuarea controalelor de siguranță, efectuate în toate etapele lanțului de aprovizionare, de la proiectare până la producție, export sau import, pentru a crea produse cât mai sigure, pentru a consolida încrederea consumatorilor și pentru a contribui la comerțul internațional și la creșterea economică.

Următoarea întâlnire va avea loc în anul 2016, iar locația și data urmează să fie stabilite.

2.2.2. Sistemul RAPEX. Aplicația RAPEX – China

Principalul mecanism de cooperare și supraveghere în domeniul siguranței în utilizare a produselor chinezești este sistemul RAPEX. Acesta este un mecanism european de alertă rapidă pentru produsele periculoase. El facilitează circulația rapidă a informației între statele membre și Comisia Europeană, privind un produs periculos retras de pe piața unui stat membru sau rechemat de la consumatori. Scopul sistemului RAPEX și al altor mecanisme de siguranță este de a garanta cetățenilor europeni libertatea de a consuma fără griji, fără preocuparea de a distinge produsele sigure de cele periculoase.

Figura 8. Interfața Sistemului RAPEX

Sursa: ec.europa.eu

În figura 8 este prezentată interfața sistemului RAPEX, care poate fi accesată cu ușurință de pe site-ul Comisiei Europene.

Consumatorii europeni doresc să se asigure că produsele – indiferent dacă provin din UE sau importate din țări terțe – sunt sigure. Datorită creșterii eficacității sistemului de alertă rapidă pentru produse nealimentare periculoase („RAPEX”) produsele periculoase sunt detectate mai repede și mai eficient și sunt eliminate mai prompt de pe piața UE. Acest proces implică un lanț de activități, inclusiv eforturile în amonte pentru detectarea riscurilor la sursă, o mai bună.

La achiziționarea unui produs dintr-o anumită gamă, consumatorii doresc să beneficieze de calitatea superioară a produsului respectiv, de un raport calitate-preț cât mai bun și de o ofertă cât mai vastă. În urma alegerilor pe care le efectuează consumatorii, eficiența, inovarea și creșterea economică sunt impulsionate.

Măsurile care pot fi adoptate în cadrul sistemului sunt următoarele:

• retragerea unui produs periculos de pe piață;

• retragerea produsului de la consumatori și respingerea importurilor de către autoritățile vamale;

• interzicerea/sistarea vânzărilor.

RAPEX vizează produsele nealimentare periculoase destinate consumatorilor (de exemplu, jucării, produse cosmetice, îmbrăcăminte) și profesioniștilor (de exemplu, freze, mașini, produse de construcție) care prezintă un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor (riscul de rănire, riscuri legate de substanțe chimice etc.), precum și pentru diverse sectoare de interes public, precum „mediul” (riscuri pentru copaci, apă, aer, sol, etc. cauzate de substanțele chimice periculoase conținute în anumite produse), „sănătatea și siguranța la locul de muncă” și „securitatea publică”.

Acest sistem s-a înființat în anul 2003 prezentând, de atunci și până la ora actuală, o creștere a numărului de notificări.

Sistemul RAPEX funcționează pe un mecanism destul de simplu. Fiecare stat membru al Uniunii Europene (precum și în Islanda, Norvegia și Liechtenstein, care de asemenea participă la acest sistem), dispun de autorități naționale care își veghează propria piață. Aceste autorități sunt denumite puncte de contact RAPEX.

Atunci când o autoritate națională responsabilă cu supravegherea pieței detectează în țara ei un produs care poate fi nociv pentru consumatori, adoptă măsuri adecvate (retragerea de pe piață sau interzicerea comercializării) și transmit informații de avertizare consumatorilor.

Punctul de contact RAPEX al țării respective va informa Comisia Europeană privind produsul în cauză și va lua măsurile necesare pentru a împiedica riscul accidentării. Comisia va difuza informația detaliată primită prin RAPEX referitor la produsul în cauză (inclusiv cu fotografia lui, dacă este disponibilă), riscul care îl prezintă precum și măsurile realizate. Odată realizat acest lucru fiecare stat membru adoptă pârghiile adecvate în propria țară pentru a asigura drepturile consumatorilor lor.

Creșterea constantă a alertelor RAPEX poate fi atribuită unei mai mari severități a autorităților naționale în privința siguranței produselor, unei mai mari sensibilizări a operatorilor economici cu privire la obligațiile lor, sporirii cooperării cu țările terțe și acțiunilor de constituire de rețele coordonate de către Comisie.

În general, în cei 10 ani de existență, RAPEX a contribuit cu succes la protejarea consumatorilor europeni, înregistrând peste 16.600 de notificări trimise de statele membre cu privire la produse periculoase.

Principalele realizări ale anului 2013 au fost:

• o mai bună supraveghere a pieței și aplicarea normelor de siguranță a produselor de către autoritățile naționale, inclusiv prin proiecte specifice;

• mai multe notificări despre produsele periculoase;

• depistare precoce;

• creșterea semnificativă a numărului de pârghii luate ca răspuns la notificările RAPEX;

• o mai bună evaluare a riscurilor din partea autorităților;

• îmbunătățirea trasabilității (mai puține produse cu origine necunoscută);

• mai multă atenție la calitatea și utilitatea notificărilor;

• creșterea colaborării cu autoritățile vamale;

• continuarea activităților de creare de rețele și de formare profesională, coordonate de Comisia Europeană.

În anul 2013, cu sprijinul financiar al Comisiei, autoritățile de supraveghere a pieței din întreaga Uniune Europeană, a menținut eforturi comune de îmbunătățire a cooperării în sfera aplicării siguranței produselor și adoptarea de măsuri specifice împotriva produselor periculoase și neconforme.

Autoritățile vamale sunt din ce în ce implicate în monitorizarea siguranței produselor, iar numărul măsurilor adoptate în urma controalelor frontiere și notificate în sistemul RAPEX, a crescut în mod constant în ultimii ani.

În 2013, statele membre au prezentat un total de 2364 de notificări de produse periculoase prin sistemul RAPEX. Astfel, creșterea notificări pentru 2012 este de 3,8 %. Dintre 2364 notificările, 1981 produsele afectate reprezentat un risc serios pentru consumatori. Notificările rămase restante se refereau la un risc moderat/scăzut sau doar au fost transmise cu titlu informativ (existând posibilitatea, dar nu și obligația, de a se lua măsuri subsecvente).

Această creștere reflectă determinarea autorităților din statele membre și Comisia să fie vigilentă și proactivă în protejarea siguranței consumatorilor. Creșterea numărului de notificări înseamnă creșterea siguranței consumatorilor, deoarece s-au retras de pe piața Uniunii Europene mai multe produse cu un grad de periculozitate ridicat.

Sistemul RAPEX a ajuns acum la un anumit nivel de stabilitate și maturitate, iar cele mai active dintre liniile directoare pentru utilizare privind evaluarea riscurilor, a condus la o îmbunătățire a calității și exhaustivitatea notificărilor. De asemenea, îmbunătățirea continuă a sistemelor informatice a condus la o mai mare eficacitate și eficiență a utilizării sistemului de către statele membre și Comisia Europeană.

De asemenea, statele membre folosesc sistemul într-o formă cât mai eficientă, întrucât, în prezent, este mai vizibil în ce situații și în ce mod trebuie intervenit pentru a se obține rezultatele adecvate.

Se acordă o atenție deosebită introducerii în sistem a unor informații mai explicite referitoare la, de exemplu, operatori economici, astfel încât autoritățile să poată supraveghea cât mai bine produsele.

O notificare RAPEX care primește mai multe reacții din partea altor state membre care declară că au găsit produsul și că au luat măsuri reprezintă o dovadă că sistemul RAPEX funcționează și că este eficient.

Comisia Europeană a publicat noi cifre, care arată că, în anul 2014, aproape 2.500 de produse, de la jucării la autovehicule, au fost fie oprite înainte de a intra în UE sau eliminate de pe piețe, deoarece acestea erau periculoase pentru consumatorii din UE.

“Fiecare produs din Europa trebuie să fie sigur pentru cetățenii noștri. Produsele care pot avea efecte nocive trebuie să fie retrase de pe piață cât mai repede posibil. Acesta este motivul pentru care am creat Sistemul de alertă rapidă. De-a lungul anilor s-a dovedit a fi foarte eficient în menținerea siguranței consumatorilor europeni. Acesta este un exemplu concret al cooperării UE în beneficiul cetățenilor noștri”, a declarat Comisarul UE pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, Vera Jourová.

Numărul total de notificări efectuate anul trecut a fost de 2.435, o creștere de 3% în comparație cu 2013, ceea ce înseamnă că, oprind mai multe produse periculoase, consumatorii sunt mai bine protejați. În momentul emiterii notificării, toate celelalte țări vor căuta respectivul produs pe piețele lor, iar țările care îl vor găsi, vor indica ce măsuri au luat (interzicerea/oprirea vânzărilor, retragerea, rechemarea sau refuzarea importurilor de către autoritățile vamale). În anul 2014, ca urmare a problemelor constatate, au fost luate 2.755 de astfel de măsuri.

Site-ul Sistemului RAPEX a atras aproape 2 milioane de vizite în anul 2014 furnizând noi instrumente de căutare care permit consumatorilor și întreprinderilor să se informeze mai bine cu privire la detectarea produselor periculoase și la rechemarea de produse.

În 2014, cele două categorii principale de produse pentru care s-au luat măsuri corective au fost jucăriile (28%) și articolele vestimentare, produsele textile și articolele de modă (23%). Printre riscurile cel mai frecvent notificate, cauzate de aceste produse, se numără riscul de rănire, riscurile legate de substanțe chimice și riscurile de asfixiere.

Cele mai frecvente riscuri privind substanțele chimice notificate în 2014 au vizat produsele de încălțăminte și articolele din piele [de exemplu, crom (VI), o substanță care sensibilizează pielea], jucăriile și articolele pentru îngrijirea copilului (de exemplu, agenți de dedurizare a materialelor plastice, care pot provoca probleme de fertilitate) și bijuteriile-fantezii (de exemplu, metale grele cu efect nociv).

Figura 9. Evoluția notificărilor în perioada 2003 – 2014

Sursa: ec.europa.eu

Cu excepția anului 2011, numărul de notificări RAPEX a urmat o traiectorie ascendentă constantă, cu o serie de notificări, ajungând la aproximativ 2400 pe an.

China rămâne principala țară de origine a produselor semnalate în sistemul de alertă. Anul trecut, 64% din numărul total de notificări privind produsele periculoase au fost legate de produse provenite din China, la fel ca în 2013.

Marea majoritate a mărfurilor detectate reprezintă "un risc grav pentru sănătate", așa cum a fost definită de către Comisia Europeană, care a stipulat acest lucru într-un raport.

Importanța crescândă a Chinei în vederea extinderii a acestor produse nocive pe piața europeană a alertat Comisia Europeană, care declara că sunt în tratative cu autoritățile chineze pentru a îmbunătăți situația.

Poziția Chinei de partener comercial al Uniunii Europene (atât pentru importuri, cât și pentru exporturi) explică, de asemenea, aceste cifre. China este principalul furnizor al Uniunii Europene și al doilea cel mai mare beneficiar al produselor din UE, după Statele Unite.

Cele mai multe dintre aceste cazuri sunt soluționate cu impunerea de măsuri restrictive de către autoritățile naționale (două din trei cazuri) și doar o proporție minoritate este rezolvată prin măsuri voluntare (de exemplu, un supermarket care elimină un anumit produs înainte ca autoritățile să impună acest lucru).

În pofida măsurilor pe care au spus ca le vor adopta pentru a pune pe piață numai produse sigure, China rămâne țara care colectează cele mai multe reclamații.

În ceea ce privește cooperarea pe plan internațional, în anul 2006 s-a înființat aplicația RAPEX-China, care alături de Administrația Generală pentru Controlul Calității, Inspecției și Carantinei din Republica Populară Chineză, permite abordarea problemelor de siguranță direct de la sursă.

Această aplicație primește feedback din partea Administrației Generale pentru Controlul Calității, Inspecției și Carantinei, la fiecare 3 luni.

Comisia Europeana colaborează îndeaproape cu China prin intermediul acestui program pentru a se asigura că autoritățile chineze răspund la fața locului tuturor problemelor privind siguranța produselor.

Administrația de Stat a controlului calității, inspecție și carantină al Administrației Generale RPC a controlului calității, inspecției și carantinei din Republica Populară Chineză (AQSIQ), este responsabil de Consiliului de Stat al RPC naționale de calitate, metrologie, de intrare-ieșire de inspecție de mărfuri, de intrare-ieșire de carantină de sănătate, animal de imigrare și carantină a plantelor, de import și export siguranța alimentelor, certificare și acreditare, standardizare, și exercitarea funcțiilor administrative ale nivel ministerial agențiile de aplicare a legii în mod direct în cadrul Consiliului de Stat.

AQSIQ a organizat și politici și măsuri de revitalizare a țării cu privire la calitatea de orientare național de management macro-calitate, organizarea și punerea în aplicare a sistemului de acordare a calității la nivel național și promova activitatea "strategie de brand", pentru a promova punerea în aplicare experiență de management al calității avansate și metode științifice de management al calității, contractantul pentru probleme de sistem majore de supraveghere de calitate pentru instalații aferente, punerea în aplicare a sistemului de rechemare a produselor defecte, pentru a promova lansarea de muncă "oraș de calitate", organizarea evaluării naționale la nivel macro-al calității muncii, calitatea de organizații de afaceri sistem de credite, organizarea calificărilor profesionale profesionale și tehnice de calitate a personalului, organizația s-a concentrat pe investigarea accidentelor calitatea produselor și de rectificare, responsabil de supravegherea și gestionarea de produse de securitate

Colaborarea în cadrul sistemului RAPEX-China este stabilită, deoarece autoritățile chineze competente prezintă rapoarte trimestriale Comisiei cu concluziile acțiunilor de monitorizare întreprinse în legătură cu datele furnizate prin intermediul "sistemului RAPEX- CHINA".

Informațiile din aceste rapoarte permit Comisiei și statelor membre să monitorizeze și să analizeze activitățile subsecvente de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile chineze pe teritoriul lor și, prin urmare, să identifice și să abordeze orice problemă apărută în sistemul de cooperare.

În perioada 2006-2013, AQSIQ a luat măsuri subsecvente cu privire la 2 549 de notificări RAPEX. Din analizarea celor 26 de rapoarte trimestriale a reieșit că, în decursul unei perioade de trei luni, AQSIQ a investigat aproximativ o sută de cazuri semnalate în RAPEX. În 1 459 de cazuri (57 %), investigațiile au dus la adoptarea de măsuri preventive sau restrictive fie de către AQSIQ, fie, în mod voluntar, de către producătorul/exportatorul chinez (de exemplu, oprirea exporturilor sau consolidarea supravegherii), în timp ce, în 1 090 de cazuri (43 %) nu a fost luată nicio măsură, în principal din cauza faptului că societatea chineză responsabilă cu producerea și/sau exportarea produselor în UE nu a putut fi găsită.

Obiectivele și funcționarea sistemului RAPEX, bazate pe inițiative legislative orientate spre siguranța consumatorilor europeni, converg cu scopul monitorizării eficacității și coerenței activităților întreprinse de supraveghere a pieței de către statele membre, precum și promovarea respectării cerințelor UE pe produs creând astfel o bază pentru acțiuni la nivelul UE care susțin buna funcționare a pieței interne.

Sistemul RAPEX, deși perfectibil, joacă un rol important în siguranța produselor și este un instrument eficient care, prin schimb constant de informații între participanți, permite adoptarea de măsuri necesare pentru a asigura siguranța produselor, cerințe pentru consumatori și facilitează monitorizarea și supravegherea pieței în permanență, crearea cadrului adecvat pentru respectarea legislației în statele membre.

2.3. Rolul etichetelor și al marcării în sfera informării și siguranței consumatorilor

În prezent, eticheta este o parte fundamentală a produsului, care poate fi vizibilă pe ambalaj și/sau atașată produsului în sine și al cărei scop este de a furniza informații utile clientului pentru a facilita identificarea caracteristicilor (ingrediente, componente, greutate, dimensiune etc.), indicații de utilizare sau conservare, măsuri de precauție, numele producătorului, originea, data de fabricație și a expirării, printre alte, date interesante despre legi sau regulamente pentru fiecare industrie sau sector.

Scopul etichetării este acela de a da consumatorilor informațiile necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigențelor lor, din punct de vedere al nevoilor și posibilităților lor financiare, precum și de a cunoaște eventualele riscuri la care ar putea fi supuși.

Conform reglementărilor în vigoare informațiile de pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorul în următoarele privințe:

• caracteristicile alimentului (natură, identitate, proprietăți, compoziție etc.);

• atribuirii de efecte sau proprietăți, pe care produsele nu le posedă;

• sugerării că alimentul are caracteristici speciale, când în realitate toate produsele similare au aceste caracteristici.

Consumatorii au dreptul să fie informați în mod complet, corect și prescris asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor furnizate de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională în conformitate cu interesele lor și cu utilitatea oferită de către acestea.

Informarea consumatorilor se realizează în mod obligatoriu prin precizarea elementelor definitorii ale produselor și serviciilor (proprietății și caracteristici), care se menționează:

→ în mod vizibil și lizibil, ușor de înțeles;

→ într-o formă care să nu permită ștergerea;

→ să fie inscripționate în locuri care nu sunt obscure și să nu fie întrerupte de desene sau imagini.

Toate informațiile oferite consumatorului prin intermediul ambalajelor, etichetelor, contract, caiet tehnic etc., trebuie redactate obligatoriu în limba română, fără însă a exclude și posibilitatea prezentării suplimentar într-o altă limbă.

Marcajul CE este un indicator cheie în ceea ce privește conformitatea unui produs cu legislația UE și permite circulația gratuită a mărfurilor în cadrul pieței europene. Prin plasarea marcajului CE asupra unui produs, producătorul declară pe propria răspundere, îndeplinirea tuturor cerințelor legal necesare.

Marcajul CE se aplică atât pe produse fabricate în statele membre cât și pe produse fabricate în țări terțe și comercializate în Spațiul Economic European. Prin urmare, marcajul CE nu indică faptul ca un produs este fabricat în Spațiul Economic European, ci confirmă faptul că produsul îndeplinește cerințele legale pentru a fi comercializat pe piața europeană.

Marcajul CE garantează că s-au dus la bun sfârșit evaluările necesare, înainte ca produsul în cauză să fie introdus pe piață, în scopul de a se asigura că respectă cerințele legale. Autoritățile sunt libere să efectueze controale suplimentare în scopul de a proteja interesele cetățenilor.

Odată ajunse pe piață, produsele care poartă marcajul CE sunt sub rezerva autorității de control care se ocupă cu supravegherea pieței. Mai mult decât atât, autoritățile naționale asigură îndeplinirea prevederilor de conformitate în ceea ce privește marcajul CE și urmăresc orice încălcare sau abuzuri.

Marcajul CE trebuie să fie plasat vizibil și lizibil pe produs sau pe fișa informativă. Dacă acest lucru nu este posibil datorită naturii produsului, atunci se aplică pe ambalaj sau pe documentele conexe.

Este interzisă aplicarea pe produse a unor marcaje, însemne sau inscripții care pot induce în eroare părțile terțe în ceea ce privește semnificația și/sau forma marcajului CE. Pe produs poate fi aplicat orice alt marcaj, cu condiția că prin această să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea și semnificația marcajului CE.

În ultimii ani s-a obișnuit faptul că un produs care poartă marca CE, este un produs sigur. Motivul pentru această ipoteză este faptul că mărfurile cu un marcaj CE demonstra că produsele îndeplinesc standardele relevante și stricte ale Uniunii Europene. Acest marcaj aduce beneficii tuturor în lanțul de aprovizionare și mai ales, consumatorului.

Chinezii, remarcați de mulți dintre noi din cauza predilecției în ceea ce privește copierea produselor, au găsit și de această dată o găselniță, în încercarea asiduă de a convinge cât mai mulți consumatori să le achiziționeze produsele.

Din păcate, există o marcă foarte asemănătoare datorită căreia majoritatea clienților chiar și vânzători pot vedea marcajul CE aparținând UE, dar de fapt este ceva complet diferit. Acest "CE" înseamnă "China Export" și semnifică doar că produsul a fost fabricat în China. Diferite organizații consideră că similitudinea nu este doar o simplă coincidență și că aceasta exprimă o abordare agresivă de a vinde pe piața europeană, fără standardele adecvate.

Diferența dintre cele două simboluri constă în spațiul dintre cele două litere, spațiu prezent la marcajul european.

Figura 12. Diferența dintre cele două simboluri

Sursa: www.anpc.gov.ro

Comisia Europeană consideră că supravegherea pieței trebuie să fie elementul crucial pentru a preveni situațiile în care marcajul CE este folosit în mod abuziv. În conformitate cu principiul subsidiarității de supraveghere a pieței, aceasta este în primul rând o sarcină a statelor membre. Produsele care poartă marcajul CE, deși acestea nu sunt conforme cu cerințele aplicabile trebuie să fie identificate de autoritățile naționale competente și, ulterior, retrase de pe piață.

Procedurile, măsurile și sancțiunile care se aplică în cazul falsificării marcajului CE variază în funcție de normele penale, civile și administrative ale statului membru. În funcție de gravitatea faptei, operatorii economici pot fi amendați și, în anumite circumstanțe, pedepsiți cu închisoarea. Produsele pot fi retrase sau rechemate de pe piață. Totuși, dacă se consideră că produsul nu prezintă un risc iminent la adresa siguranței consumatorilor, producătorul ar putea primi o a doua șansă pentru a aduce produsul în conformitate cu legislația aplicabilă, înainte de a fi obligat să-l scoată de pe piață.

De a lungul anilor, consumatorii au început să conștientizeze cât de importantă este citirea unei etichete și câte probleme ar putea evita dacă acordă atenție acestui lucru, aparent minor.

Chiar dacă statele membre, producătorii și distribuitorii au o serie de obligații și reguli, chiar dacă se beneficiază de o serie de organisme, atât la nivel internațional, cât și la nivel național, care se ocupă cu sistarea produselor periculoase, consumatorii tot nu sunt pe deplin protejați de produsele toxice care provin din alte țări, cu precădere din China.

Companiile rezervă mari sume de bani manipulării gusturilor și preferințelor consumatorilor. Campaniile publicitare, designul ambalajelor, culoarea și forma produselor sunt cu grijă planificate de psihologii și experții în marketing. Obiectivul lor nu este să informeze în ceea ce privește caracteristicile reale ale produselor, ci din contră, să creeze în mintea consumatorului o imagine atractivă care să stimuleze dorința acestuia.

Este imperios pentru consumatori, mai ales pentru cei care nu sunt obișnuiți să recunoască calitatea produselor pe care le achiziționează, să fie meticuloși atunci când doresc să cumpere un anumit bun, deoarece de cele mai multe ori produsele pe care le-au procurat fie se deteriorează rapid sau nu servesc scopului pretins, fie afectează sănătatea.

Capitolul 3. Calitatea și siguranța principalelor categorii de produse nealimentare provenind din China pe piața europeană

Există multe produse chinezești pe piața europeană. Deși sunt mai ieftine, acestea au de cele mai multe ori o calitate îndoielnică, punând în pericol sănătatea consumatorilor.

Consumatorii devin tot mai exigenți față de calitatea produselor și formulează o serie de cerințe privind comportarea în timp a produselor, caracteristicile psihosenzoriale, economice ale produselor, compatibilitatea lor cu alte produse etc. De asemenea, doresc să fie informați corect și complet pentru a alege produsele în cunoștință de cauză.

Consumatorul, în calitate de purtător al cererii de mărfuri, joacă un rol important în cadrul mecanismului de piață, constituind în același timp elementul de referință al tuturor acțiunilor întreprinse de producător și de comercianți.

3.1. Jucării

Jucăriile sunt unelte valoroase pentru dezvoltarea copiilor. Pe lângă faptul că îi distrează, jucăriile ajută copiii să învețe despre tot ce se află în jurul lor, să dobândească noi aptitudini, și să-și facă prieteni noi. Fie că se joacă cu un set de cuburi sau o mașină de plastic, trebuie să existe siguranța că acel produs nu îi va face rău.

Jucăriile pot fi incluse pe piață numai dacă nu pun în pericol viața, sănătatea sau securitatea copiilor sau a unor terțe persoane. Utilizarea jucăriilor de către copii trebuie să se realizeze în deplină siguranță, producătorii trebuind să respecte o serie de cerințe considerate esențiale pentru securitatea utilizatorului de jucării.

Respectarea acestor cerințe de securitate conduc la evitarea unor pericole cum sunt:

Pericole datorate concepției, construcției sau compoziției materialelor din care este confecționată jucăria;

Pericole ce pot apărea prin mușcarea părților componente mobile ale jucăriei;

Pericole ce pot apărea prin muchiile accesibile, proeminente, șuruburile, cablurile sau elementele de fixare.

Toți producătorii și distribuitorii trebuie să se asigure că jucăriile sunt testate, și că sunt marcate cu avertismente de siguranță. Înainte ca aceste jucării să ajungă pe rafturi, trebuie să fie supuse unor teste riguroase, pentru ca producătorii să se asigure că nu vor pune în pericol sănătatea copiilor.

Sunt foarte multe jucării diferite care trebuie testate, de la seturi de chimie, la leagăne și tobogane. Aceste teste includ:

• asigurarea că un copil nu se poate înțepa, bloca sau îneca cu părți din jucărie;

• verificarea siguranței produselor cu risc mare de ardere: cum ar fi rochiile păpușilor, căsuțele și jucăriile de pluș;

• asigurarea că jucăriile pentru bebeluși nu sunt toxice, și nu conțin elemente riscante precum mercur;

• echilibrarea ingredientelor din vopsele și acuarele, cu obligația ca acestea să aibă un gust amar, pentru că cei mici să nu le înghită.

China produce mai multe jucării decât orice altă țară din lume. În prezent 80% din producția mondială de jucării are loc în Sudul Chinei, în aproximativ 10.000 de fabrici. Dar, ascensiunea Chinei în ceea ce privește producția de jucării vine cu un preț.

Producția de jucării presupune contactul cu produse chimice care dăunează sănătății muncitorilor. Drept urmare, a crescut numărul de muncitori care suferă de boli ocupaționale. Doar în 2009, aproape un milion de muncitori au fost răniți la muncă, în timp de 20.000 sufereau de boli produse la locul de muncă. Mulți muncitori nici nu poartă măcar echipament pentru protecție, inclusiv cei care își petrec majoritatea timpului folosind spray pentru pictarea jucăriilor. Majoritatea chinezilor nici măcar nu dețin produsele la care lucrează o viață întreagă.

Din păcate, până în prezent nu există niciun indicator, nicio marcă de calitate (aplicată pe produse) pentru jucăriile produse în “condiții de muncă decentă” și nici nu există o bază de date cu producători și comercianți de jucării care își desfășoară activitatea în mod responsabil. Excepție fac jucăriile oferite spre vânzare în magazinele care comercializează jucăriile de lemn produse în Austria, de ex. firma „Matador”.

În fiecare an, se elimină de pe piață milioane de jucării înainte ca riscurile acestora să implice copii. Se întâmplă, de exemplu, cu păpuși, jucării și accesorii ale căror magneți puternici și mici se pot sparge. De fapt, acești mici magneți pot deveni o problemă serioasă atunci când sunt ingerați de copii. Mai mulți copii au fost nevoiți să se opereze din cauză că au înghițit acești magneți.

În acest caz, magneții se pot atrage reciproc și pot provoca perforații intestinale, infecții sau blocaje, potențial letale.

Prețul scăzut, comoditatea sau, pur și simplu, necunoașterea fac, de multe ori, consumatorii să cumpere produse contrafăcute.

Specialiștii avertizează, însă, că acestea pot fi extrem de periculoase, fiind multe cazuri de decese din cauza unor jucării contrafăcute.

Pentru a evita accidentele și eventualele vătămări, industria de jucării sfătuiește consumatorii să cumpere întotdeauna jucării din magazine specializate, să citească cu atenție toate avertismentele și instrucțiunile, și să aleagă jucării, care sunt potrivite pentru vârsta, abilitățile și îndemânarea copiilor.

Comisia Europeană a lansat în noiembrie 2011 o campanie de informare dedicată consumatorilor din mai multe țări europene. Cu acest prilej, în magazine au fost distribuite cărți poștale cu sfaturi de siguranță a jucăriilor, iar un clip video a fost difuzat pe posturile de televiziune în țările din Europa.

Industria de jucării deține un nivel extrem de ridicat de globalizare și utilizează lanțuri de producție complexe care leagă țări, lucrători și consumatori la nivelul întregului glob.

Conform raportului RAPEX pe anul 2014, printre categoriile principale de produse pentru care s-au aplicat măsuri corective s-au regăsit jucăriile (28%) și articolele vestimentare, produsele textile și articolele de modă (23%). Printre riscurile cel mai frecvent notificate, cauzate de aceste produse, se numără riscul de rănire, riscurile legate de substanțe chimice și riscurile de asfixiere.

Sistemul de alertă rapidă garantează faptul că informațiile despre produsele nealimentare periculoase retrase de pe piață și/sau rechemate oriunde în Europa circulă rapid între statele membre și Comisia Europeană. În acest fel, se iau ulterior măsuri adecvate peste tot în UE (interzicerea/oprirea vânzărilor, retragerea, rechemarea sau refuzarea importurilor de către autoritățile vamale), iar consumatorii sunt informați.

În luna decembrie a anului 2012, publicația Epoch Times a relatat despre un raport realizat de organizațiile ecologice din șase țări din Europa de Est și Asia, incluzând Ucraina, Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan și Kârgâzstan care indica faptul că 29% din jucăriile fabricate în China conțineau metale toxice.

Studiul arăta că un total de 569 de jucării au fost testate pentru a se determina eventuala prezența a șase metale grele, cum ar fi antimoniu, mercur, arsenic, plumb, cadmiu și crom. Cercetătorii au descoperit metale toxice în 164 de jucării. Potrivit datelor raportului, plumbul era substanța toxică cea mai frecvent întâlnită, descoperit în 18% din jucăriile testate. Treisprezece la sută din jucării au fost declarate pozitiv în ce privește prezența antimoniului, în timp ce opt la sută conțineau arsenic, iar trei la sută conțineau mercur.

Copiii expuși la contaminare cu plumb datorită jucăriilor pe care le mușcă sau le sug (ca în cazul suzetelor), pot fi iritabili și pot deveni ușor retardați sau, dacă intoxicația este severă – pot chiar muri.

În anul 2013 Asociația Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) a făcut verificări și a constatat că multe din magazinele din România care vând jucării comercializează păpuși otrăvitoare, importate din China.

În urma verificărilor, reprezentanții ANPC au observat că păpușile importate din China conțin plumb și alte metale grele, care sunt extrem de periculoase pentru sănătate. De asemenea, aceștia au depistat substanțe chimice extrem de periculoase în soluțiile pentru baloane de săpun.

"Ar trebui să fim mai atenți când cumpărăm jucării, pentru că de obicei, le cumpărăm ca să facem o bucurie și nu să se întâmple un necaz. Ar trebui să cumpărăm din magazine autorizate, să cerem bon fiscal, să ne uitam foarte atenți la avertismente, și nu în ultimul rând să nu îl dăm direct copilului. Să fim lângă el când îl desface, pentru că conțin ațe, sârme, care pot pune în pericol copilul", a declarat, Sorin Mierlea, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Consumatorilor și Promovarea Programelor și Strategiilor din România (A.N.P.C.P.P.S.R).

În ceea ce privește informarea cumpărătorilor asupra unor riscuri la care își pot expune copiii cumpărându-le anumite jucării, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a publică pe pagina proprie de internet, www.anpc.ro, diferite comunicate, menite să ofere informații relevante în acest sens. Potrivit A.N.P.C. copiilor mici nu trebuie să li se cumpere jucăriile care au componente mici, întrucât acestea pot fi înghițite și astfel pot provoca asfixieri. Și cu conținutul jucăriilor de pluș copiii mici se pot îneca, cusăturile acestora trebuind verificate, înaintea cumpărării, dacă sunt sigure. La păpuși sau alte jucării cu păr există același pericol, de aceea părul trebuie verificat dacă este atașat în mod sigur. Jucăriile trebuie examinate, de asemenea, dacă au margini sau puncte ascuțite ori așchii, cu care cei mici se pot răni. A.N.P.C. atenționează consumatorii să aibă grijă și la jucăriile care se împăturesc la fel, la cele cu balamale, deoarece acestea pot imobiliza degetele copiilor la dispozitivele de închidere ale lor, trebuie verificate dacă funcționează corespunzător. Gloanțele, săgețile sau alte jucării de acest gen pot fi și ele periculoase, iar jucăriile care seamănă cu un aliment sau altul nu sunt nici ele recomandabile copiilor mici. "O jucărie nesigură poate provocă o tragedie", avertizează inspectorii A.N.P.C.

Comisia Europeană a propus pe data de 22 aprilie 2015 interzicerea folosirii la jucării a substanțelor chimice cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere.

"Nu ne putem juca așa cu sănătatea și siguranța copiilor. Nici nu se pune problema să acceptăm vreun compromis în materie", a declarat Comisarul pentru industrie, Gunter Verheugen.

Noile reguli prevăd interzicerea substanțelor chimice cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere în jucăriile pentru copii sub 14 ani. Comisia intenționează de asemenea să consolideze regulile pentru a preveni riscul de înghițire a micilor piese sau mai prevede un certificat independent pentru jucăriile în cazul cărora nu există norme europene, cum ar fi magneții. Din cauza lipsei controlului calității, jucăriile contrafăcute sunt periculoase pentru copii. De altfel, există nenumeroase exemple de jucării cu vopsea toxică. Jucăriile contrafăcute au ajuns aproape la rang de industrie, fiind în atenția autorităților, la nivel mondial, drept crimă organizată.

În tabelul de mai jos se prezintă o serie de exemple de jucării provenind din China notificate în sistemul RAPEX în perioada 09.01.2015- 20.05.2015, riscul acestora, precum și măsurile adoptate de fiecare țară în parte.

Tabelul 1. Exemple de jucării notificate în sistemul RAPEX în 2015

Sursa: Date prelucrate din Sistemul RAPEX

Din figura nr 14 se constată faptul că fiecare jucărie analizată este extrem de periculoasă pentru a fi folosită de către un copil. Măsurile obligatorii care au fost luate au avut ca drept scop retragerea definitivă acestor produse de pe piață.

Părinții ar trebui sa ia in considerare vârsta, abilitatea, temperamentul și nivelul de dezvoltare al copilului atunci când se decid să achiziționeze o jucărie. Este obligatoriu ca pe etichetă să fie trecută grupa de vârstă căreia i se adresează. Recomandarea de pe etichetă poate fi considerată drept punct de pornire în procesul de selecție.

În momentul în care se achiziționează o jucărie consumatorul trebuie să acorde o atenție deosebită marcajului CE. Acesta reprezintă un angajament din partea producătorului, care garantează astfel că jucăria respectă normele de securitate impuse la nivelul Uniunii Europene.

3.2 Cosmetice

Orice produs cosmetic este evident compus din ingrediente cosmetice, acestea fiind considerate acele substanțe care intră în componența acestora (substanțe chimice sau preparate de origine sintetică ori naturală).

Nu lipsesc nici conservanții, întrucât aceștia au rolul principal de a inhiba dezvoltarea microorganismelor în aceste produse.

Majoritatea consumatorilor au constatat cel puțin o dată sau măcar au auzit de pericolele legate de produsele de larg consum pe care le cumpără și este greu de explicat cum e posibil ca un produs de pe raft să prezinte atâtea pericole la adresa consumatorilor. Pericolele pot fi de natură diferită: materia primă folosită la fabricare (compoziția chimică a produselor), mecanismele de funcționare (defectuoase, descoperite ulterior pe parcursul utilizării produselor respective), risc de electrocutare și altele.

De cele mai multe ori mass-media (televiziunea, postere in ziare/reviste) joacă un rol esențial în informarea consumatorilor cu privire la produsele periculoase de pe piață. Alte surse de informare sunt anunțurile făcute chiar de către companiile producătoare, notificările din partea autorităților competente, postere puse la vedere în magazine.

Autoritatea națională pentru supravegherea pe piață a cosmeticelor este Ministerul Sănătății, care exercită controlul de specialitate al tuturor activităților de punere la dispoziție a produselor cosmetice desfășurate de unități, de persoane juridice și fizice în domeniul producerii, importului, distribuției, depozitării, vânzării și publicității, inclusiv asigurarea accesului public la informațiile despre produs.

Produsele cosmetice puse pe piață nu trebuie să pericliteze sănătatea umană atunci când sunt folosite în condiții normale sau rațional previzibile de folosire, ținându-se seama, în special, de prezentarea produsului, etichetarea, instrucțiunile privind utilizarea și îndepărtarea acestuia, precum și de orice altă indicație prevăzută de producător, de reprezentantul sau autorizat sau de oricare altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piață a produsului. Aceste indicații nu voi scuti nicio persoană, în nicio circumstanță, de a se conforma cu alte dispoziții ale acestei legi.

Producătorii de cosmetice sunt obligați să listeze toate ingredientele pe care le folosesc și să respecte un standard de siguranță, fără a li se impune însă niște norme, așa cum se întâmplă în industria alimentară. Astfel, etichetări precum "produs natural" sau "botanic" sunt doar strategii de marketing, fără a avea însă o bază reală.

Chiar dacă la fabricarea respectivului produs sunt folosite anumite ingrediente naturale, acestea sunt supuse tot unor procedee chimice, iar de multe ori li se pierd din calitățile pretinse.

De cele mai multe ori, companiile producătoare de cosmetice dau impresia că realizează teste riguroase înainte de a lansa produsul pe piață. În realitate, din zecile de mii de substanțe chimice importante pe plan comercial, doar câteva au fost supuse unor teste amănunțite de toxicitate, iar multe nu au fost testate deloc.

În industria produselor cosmetice este un domeniu tabu în care deseori se promit multe, fără a dezvălui însă și efectele mai puțin plăcute ale anumitor compuși care sunt folosiți în compoziția acestor produse. Există date științifice care arată că anumite ingrediente pot fi extrem de dăunătoare sănătății.

Studii realizate în anul 2007 au scos la iveală că din 20 de rujuri testate toate aveau în compoziție niveluri crescute de plumb peste limita admisă de către autorități. Se pare că, cu cât un ruj rezistă mai mult pe buze, cu atât acesta va avea în compoziție cantități mai mari de plumb.

Odată ajuns în organism, plumbul poate afecta dezvoltarea sistemului nervos, perturbă circulația sangvină și poate cauza probleme articulare.

Comisia a consolidat și mai mult protecția consumatorilor, în special a bebelușilor și a copiilor mici, adoptând două măsuri de restricționare a folosirii a trei conservanți în produsele cosmetice.

„Am demonstrat încă o dată că siguranța consumatorilor este de o importanță crucială în orice decizie pe care o luăm. Conservanții din produsele cosmetice au o funcție foarte utilă, garantând că produsele pe care le folosim zilnic nu conțin agenți patogeni. Trebuie totuși să ne asigurăm că respectivii conservanți garantează un nivel maxim de protecție. Consumatorii pot fi liniștiți, odată cu adoptarea acestor măsuri, că produsele cosmetice sunt sigure”, a declarat comisarul european pentru protecția consumatorilor, Neven Mimica.

Pe data de 10 februarie, 2015 Guvernul a aprobat o Hotărâre care corelează cadrul legislativ național și cel comunitar în domeniul produselor cosmetice, în scopul introducerii unor norme mai stricte care să asigure diminuarea riscurilor cu impact asupra sănătății umane.

Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate competentă în domeniul produselor cosmetice, va avea, între altele, următoarele atribuții:

• Reglementarea și administrarea bazelor de date în domeniul produselor cosmetice;

• Asigură supravegherea, inspecția și controlul pe piață al produselor cosmetice;

• Asigură informarea populației;

• Organizează și coordonează înregistrarea cazurilor semnalate privind efectele adverse asupra populației, cauzate de produse cosmetice;

• Transmite informații și raportări Comisiei Europene.

Astfel, Ministerul Sănătății va avea acces la dosarul cu informații despre produsele cosmetice, va putea dispune eșantionarea și analiza produselor cosmetice existente pe piață și va putea primi informații despre substanțele utilizate la fabricarea produsului respectiv.

În cazul nerespectării normelor legale de către producători, distribuitori sau comercianți, Ministerul Sănătății, prin inspectorii sanitari de stat, va avea atribuții să constate și să impună acțiuni coercitive pentru a asigura conformitatea produsului cosmetic, retragerea produsului de pe piață sau chiar interzicerea și restricționarea unui produs cosmetic. Astfel, dacă un produs cosmetic nu îndeplinește cerințele de conformitate prevăzute de noile reglementări privind cosmeticele (nerespectarea bunelor practici de fabricație, cerințele în materie de notificare, restricțiile privind substanțele utilizate etc.), Ministerul Sănătății va solicita persoanei responsabile pentru România a producătorului/ importatorului/distribuitorului să ia măsurile adecvate pentru a asigura conformitatea produsului.

Deși anumite substanțe chimice (care s-au dovedit dăunătoare corpului uman) au fost interzise, există în continuare unele substanțe care au fost puse în legătură cu anumite probleme de sănătate și care sunt utilizate pe scară largă în produsele cosmetice.

Zilnic, prin produsele cosmetice folosite, consumatorul aplica pe corp o serie de substanțe chimice, fără să își dea seama de acest lucru. Produsele care conțin substanțe chimice ascunse sunt următoarele:

– șamponul conține un numãr mediu de 15 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: laurilsulfat de sodiu, tetrasodiu și propilenglicol. Reacții adverse posibile: iritații, probleme ale ochilor;

– fardul de ochi conține 26 substanțe chimice, dintre care cea mai îngrijorãtoare: tereftalat polythylene. Reacții adverse posibile: risc de cancer, infertilitate, tulburãri hormonale și ale organelor corpului;

– fardul de obraz conține 16 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: etilparabeni, metilparabeni, propilparabeni. Reacții adverse posibile: erupții cutanate; iritații, tulburãri hormonale;

– fixativul conține 11 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: octinoxat, isoftalați. Reacții adverse posibile: alergii, iritații ale ochilor, nasului și gâtului, tulburãri hormonale, schimbãri în structura celulelor;

– fondul de ten conține 24 de substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: metacrilat de polimentil. Reacții adverse posibile: alergii, tulburãri ale sistemului imunitar, risc de cancer;

– rujul de buze conține 33 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: metacrilat de polimentil. Reacții adverse posibile: alergii, risc de cancer;

– oja conține 31 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: ftalați. Reacții adverse posibile: probleme de infertilitate si probleme de dezvoltare a sarcinii;

– deodorantul conține 15 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: izopropilic myristate, „parfum”. Reacții adverse posibile: iritații ale pielii, ochilor și plãmânilor, dureri de cap, amețeli, probleme respiratorii;

– parfumul conține 250 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: benzaldehida. Reacții adverse posibile: iritații, tulburãri hormonale;

– loțiunea de corp conține 32 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: metilparabeni, propilparabeni, polietilen glicol care se gãsește și în produsele de curãțare a aragazelor. Reacții adverse posibile: iritații, tulburãri hormonali;

– autobronzantele conțin 22 substanțe chimice, dintre care cele mai îngrijorãtoare: etilparabeni, metilparabeni, propilparabeni. Reacții adverse posibile: iritații, tulburãri hormonale.

Lista celor șapte conservanți care trebuie evitați atunci când consumatorul se decide să achiziționeze un produs cosmetic. Acești conservanți se găsesc, de obicei, la finalul listei de ingrediente pe eticheta produselor, și sunt următorii:

1. Paraben – Se folosesc în majoritatea produselor de îngrijire, de la șampoane la geluri de duș, până la machiaj și loțiuni de corp. Aceste substanțe afectează activitatea hormonilor estrogeni în organismul femeilor. Deși nu există încă studii conclusive care să determine legătura dintre expunerea la parabeni și cancerul mamar, în cadrul unor cercetări, în țesutul mamar al femeilor voluntare a fost descoperită această substanță chimică.

2. Dimethylol – este un conservant care eliberează formaldehidă antimicrobiană, cu un nivel de risc moderat (5). Persoanele expuse la acest tip de substanțe dezvoltă fie alergie la formaldehidă, fie alergie la ingredientul respectiv. Poate provoca iritații ale pielii, ochilor sau chiar plămânilor. Formaldehida pe care o eliberează prezintă un nivel de risc maxim (10).

3. Imidazolidinyl urea – este un ingredient relativ toxic pentru piele. Se găsește mai ales în fardurile de pleoape, cremele de față, fond de ten, dar și în șampon.

4. Methylchloroisothiazolinone – este unul dintre cei mai folosiți conservanți în industria cosmetică și prezintă un risc crescut de iritații ale ochilor, tenului și plămânilor.

5. Methylisothiazolinone – este larg folosit în produsele cosmetice, mai ales în șampon și balsam, dar și în gelurile de duș. Prezintă risc crescut de dezvoltare a alergiilor. Dar anumite studii pe celule cerebrale ale mamiferelor arată, de asemenea, că acest ingredient ar putea fi toxic pentru creier.

6. Triclosan – are un nivel de risc 7. Este iritant, toxic pentru aparatul reproducător și interferează cu activitatea hormonală normală a organismului.

7. Triethanolamine – este o substanță puternic alcalină folosită pentru ajustarea pH-ului unui produs. Este toxic pentru piele, pentru aparatul respirator și pentru sistemul imunitar. Este utilizat ca ingredient mai ales în cremele nutritive pentru față, în rimel, dar și în cremele de protecție solară.

Nu sunt considerate ingrediente: impuritățile din materii prime; materialele tehnice auxiliare folosite în preparat, dar care nu se regăsesc în produsul finit; materialele folosite în cantități strict necesare ca solvenți sau purtători de parfum ori compoziții aromatice. Se vor menționa ingredientele în concentrație mai mică de 1% fără o ordine anume, după cele a căror concentrație mai mare de 1%. Coloranții se pot menționa după celelalte ingrediente, indiferent de ordine.

În tabelul de mai jos se prezintă câteva exemple de produse cosmetice semnalate în Sistemul RAPEX, în decursul perioadei 2013-2014.

Tabelul 2. Exemple de produse cosmetice semnalate în Sistemul RAPEX, în perioada 2013-2014

Sursa: Date prelucrate din sistemul RAPEX

După cum s-a putut constata din tabelul anterior, produsele cosmetice sunt foarte periculoase și pot produce o serie de efecte nocive asupra organismului uman.

Chiar dacă Republica Populară Chineză este principala țară de unde provin majoritatea produselor periculoase, în ceea ce privește produsele cosmetice acestea au scăzut de la an la an, astfel încât în ultimul raport publicat de către Sistemul RAPEX, au fost retrase de pe piață doar cinci produse cosmetice periculoase.

În scopul protecției consumatorului printr-o informare corectă, în etichetare, prezentarea spre vânzare sau promovarea produsului se interzice întrebuințarea textelor, denumirilor, mărcilor, imaginilor sau a altor însemne care atribuie produselor caracteristici pe care acestea nu le au. Producătorul sau persoana responsabilă cu plasarea pe piața Comunității Europene a produsului se poate folosi de faptul că acesta nu a fost testat pe animale, prin specificare pe ambalaj sau pe orice alt document, notă, etichetă, banderolă ce însoțește ori care se referă la produs, numai dacă producătorul sau furnizorii săi de materii prime nu au efectuat sau nu au solicitat testări pe animale pentru produsul final ori pe prototip nu au folosit niciun ingredient testat pe animale de către terțe persoane, în scopul formulării de produse cosmetice noi.

Deși cantitãțile mici de substanțe chimice folosite în produsele individuale pot sã nu dãuneze, existã o preocupare tot mai mare pentru numãrul de produse cosmetice folosite de femei în fiecare zi, precum și efectul cumulat al substanțelor chimice folosite pentru corp în fiecare zi timp de mai mulți ani.

De foarte multe ori, produsele cosmetice sunt niște "cocktailuri" de substanțe chimice cu acțiune cancerigenă. La fabricarea lor se adaugă zeci de produse chimice care se folosesc pentru aromă, culoare sau consistență ce pot avea însă reacții adverse, atacând celulele sănătoase.

Consumatorii care doresc protejarea față de substanțele chimice nocive, trebuie să încerce să reducă utilizarea produselor cosmeticelor, optând pentru produsele naturale sau organice și un lucru extrem de important este să citească cu atenție etichetele produselor de îngrijire.

3.3 Articole de îmbrăcăminte, textile și articole de modă

În momentul de față, piața europeană este invadată de produse periculoase, iar cele mai multe dintre acestea provin din Republica Populară Chineză.

Articolele vestimentare și jucăriile au fost principalele categorii de produse nealimentare care au fost raportate în sistemul UE de alertă rapidă RAPEX în 2014, China fiind în continuare țara de origine a celor mai multe produse care prezintă riscuri, potrivit ultimului raport al Comisiei Europene.

În anul 2013 articole de îmbrăcăminte, textile și articole de modă au avut o pondere de 25% față de anul 2012, când ponderea a fost de 34%. Se remarcă astfel o scădere cu 9 la sută a numărului de alerte comparativ cu cifrele din 2013, care ar putea fi pusă pe seama eforturilor de eficientizare a aplicării legislației întreprinse de autoritățile din statele membre ale UE, potrivit unui comunicat al Comisiei Europene.

În 2014, articolele de îmbrăcăminte, produsele textile și articolele de modă au reprezentat 25 la sută, din produsele depistate cu riscuri și în cazul cărora a fost nevoie să se ia măsuri corective.

Unele articole vestimentare pentru copii fabricate în China conțin o substanță puternic cancerigenă.

În anul 2006, în urma unui control, desfășurat la inițiativa guvernului de la Beijing, s-a dovedit că practic jumătate (49,4%) din articolele vestimentare destinate copiilor confecționate în sudul Chinei nu corespund standardelor internaționale de securitate. Mai mult, a zecea parte din cantitatea de mărfuri verificată conține o substanță puternic cancerigenă.

Autoritățile chineze au supus unui control minuțios 91 de loturi de hăinuțe pentru copii, confecționate în regiunea Guangdong. Cea mai ”nevinovată” deficiență descoperită la majoritatea articolelor s-a dovedit cusătura defectuoasă. La o purtare îndelungată, mai ales în cazul pieselor vestimentare care au aderență directă cu pielea copilului, acest defect ar putea provoca iritații. Dar pe lângă cusătură, materialul din care erau confecționate articolele pentru copii încălcau echilibrul PH, care de asemenea poate constitui o cauză a vizitei la dermatolog.

Etichetele erau completate cu date false, care nu oferă informații corecte despre mărimea articolelor, proprietățile materialului din care acestea sunt realizate și metodele de îngrijire.

Culorile aprinse al multor articole vestimentare verificate denotă nu doar un gust estetic îndoielnic, dar reprezintă un pericol real pentru sănătate. În procesul de atribuire a unor culori pentru ca produsele să capteze atenția potențialului cumpărător, producătorii utilizează coloranți extrem de nocivi. Cel mai periculos este colorantul amin aromatic, descoperit într-o proporție de 10% în piesele vestimentare pentru copii confecționate în provincia Guangdong. Purtarea unor astfel de articole duce în timp la boli oncologice extrem de grave care au în sfârșit letal.

Comisia Europeană colaborează îndeaproape cu China prin intermediul programului "Sistemul de alertă rapidă-CHINA" pentru a se asigura că autoritățile chineze răspund la fața locului tuturor problemelor privind siguranța produselor.

În tabelul 2 se prezintă câteva dintre exemple de articolele de îmbrăcăminte, produsele textile și articolele de modă pentru care au fost nevoie să se ia măsuri corective în anul 2014.

Tabelul 3. Exemple de articole de îmbrãcãminte, produsele textile și articolele de modã periculoase care au provenit din China în anul 2014, notificate în Sistemul RAPEX

Sursa: Date prelucrate din Sistemul RAPEX

Din figura 15 putem constata faptul că articole vestimentare pentru copii au fost cele mai semnalate ca fiind extrem de periculoase pentru copii. Riscul de ștrangulare pe care îl prezintă aceste articole este unul destul de frecvent.

De asemenea, riscul chimic pe care aceste articole le prezintă trebuie luat în considerare, deoarece aceste substanțe chimice pot provoca reacții alergice și sensibilizează pielea.

Îmbrăcămintea poate declanșa reacții ale pieli din cauza:

materialelor aspre;

vopselelor, aplicațiilor și aditivilor chimici utilizați în procesul de fabricare al țesăturii;

dispozitivelor de fixare (fermoare, capse, etc.) și a cusăturilor;

tipului de țesătură (anumite țesături nu permit pielii să respire și să se usuce rapid când transpiră).

Iritațiile pielii determinate de haine sunt greu de depistat. În prima etapa se poate bănui că acestea sunt provocate de săpun sau detergent aplicate direct pe piele.

Asemenea reacții sunt declanșate cel mai adesea de vopselele sintetice din haine, de detergenții cu care au fost spãlate, de soluțiile chimice de curãțare. De multe ori, chiar materialul din care este confecționatã îmbrãcãmintea poate cauza leziuni cutanate.

Fibrele sintetice (vâscozã, nailon, poliester) sunt mai puțin tolerate de piele decât cele naturale (bumbac, mãtase), de aceea ele provoacã mai des iritații.

Excepție face lâna, cauzã frecventã de alergii, deși este o fibrã naturalã. Capsele din metal sau fermoarele pantalonilor, fabricate din crom sau nichel, pot de asemenea sã provoace dermatite de contact.

În industria textilă sunt folosite o serie de substanțe chimice, dar unele dintre acestea sunt extrem de novice, acestea fiind următoarele:

1. Alchilfenoli – utilizați pe scară largă în industria textilă pentru procese de spălare și vopsire.

2. Coloranți azoici – sunt unul dintre principalele tipuri de coloranți folosiți în industria textilă. Se pot degrada în timpul utilizării și în aceste condiții pot elibera aminele aromatice, motiv pentru care unele dintre ele dacă întră în contact cu pielea poate constitui cauza apariției cancerului de piele.

3. Solvenți clorurați – utilizați în industria textilă pentru a dizolva alte substanțe în timpul fabricării. Aceștia afectează ficatul, rinichii și sistemul nervos central.

4. Metale grele (plumb, cadmiu și mercur) – sunt utilizate pentru coloranți și pigmenți. Acestea sunt extrem de toxice, cu efecte ireversibile, inclusiv leziuni (plumb și mercur), afecțiuni ale sistemului nervos central și rinichii (cadmiu). Cadmiu este asociat cu boli canceroase.

Substanțe chimice susceptibile să provoace anumite forme de cancer sau dereglări hormonale au fost detectate în produse ale unor mari fabricanți de îmbrăcăminte, conform Greenpeace. Zara, Calvin Klein, Levi's și Li Ning sunt câțiva dintre mării fabricanți enumerați de ONG-ul de apărare a mediului.

În 2012, Greenpeace a cumpărat articole de îmbrăcăminte de la 20 de mărci, puse în vânzare în 29 de țări și regiuni ale lumii. Articolele de îmbrăcăminte includ pantaloni, tricouri, lenjerie de corp și rochii, fabricate mai ales în China și în alte țări în curs de dezvoltare. Ulterior, organizația a supus textilele unor analize.

"În aproximativ două treimi din cele 141 de eșantioane au fost detectați etoxilati de nonilfenol (NPE)", a afirmat Greenpeace. În plus, pe unele haine au fost identificați ftalați sau coloranți care conțin amine cancerigene.

Etoxilatii de nonilfenol (NPE) sunt produse chimice utilizate frecvent ca detergenți în numeroase procese industriale și în producerea unor textile naturale și sintetice. Deversate în canale, se descompun în nonilfenol (NP), un produs secundar foarte toxic care acționează că perturbator hormonal.

Mărcile vizate "sunt actori de anvergură în industria modei (…) doar Zara produce 850 de milioane de articole de îmbrăcăminte pe an. Se poate imagina amploarea amprentei toxice pe care o lasă pe planetă, în special în țări în dezvoltare precum China, unde sunt confecționate multe dintre aceste produse", a subliniat Li Yifang, de la Greenpeace.

În 2011, Greenpeace a publicat "Dirty Laundry" și "Dirty Laundry 2", două rapoarte care arătau cum furnizorii unor mari grupuri textile otrăveau apa unor fluvii chineze eliminând substanțe chimice care se regăseau în fibrele unor produse vândute.

Printr-un comunicat de presă lansat în ianuarie 2014, cei de la Greenpeace, potrivit unui studiu au descoperit substanțe toxice în îmbrăcămintea și încălțămintea pentru copii.

Hainele și încălțămintea pentru copii realizate de branduri cunoscute precum Disney, Burberry și adidas, conțin substanțe chimice periculoase.

“Acesta este un coșmar pentru părinții de pretutindeni care caută să cumpere pentru copiii lor haine care să nu conțină substanțe chimice periculoase. Acești monstruleți chimici pot exista în orice produs, de la haine de lux la cele pentru buget redus. Acestea duc la poluarea apei din Beijing până în Berlin. Există alternative disponibile. Pentru protejarea generațiilor actuale și viitoare, brandurile trebuie să înceteze să mai folosească aceste substanțe.”, declara Chih An Lee, Campaigner Detox la Greenpeace Asia de Est.

China rămâne cel mai mare producător de textile și de substanțe chimice din lume iar Greenpeace face un apel la guvernul chinez pentru ca acesta să ajute la oprirea folosirii substanțelor chimice în industria textilă. Este crucială publicarea unei liste negre a substanțelor chimice asupra cărora trebuie acționat imediat. Este la fel de important ca fabricile să publice informații legate de substanțele pe care le folosesc pentru a facilita eliminarea lor, îmbunătățirea transparenței la nivelul lanțului de aprovizionare și a crea condiții echitabile de concurență pentru această industrie.

Cu ajutorul Sistemul RAPEX, în decursul anilor au fost sistate o mulțime de produse ce făceau obiectul unor neconformități destul de nocive și au fost luate măsurile corespunzătoare cu scopul de a proteja cât mai bine consumatorii.

Concluzii

În urma studiului de caz realizat, se poate concluziona faptul cã, deși China este o țarã cu o economie dezvoltatã, calitatea și siguranța produselelor pe care le plaseazã pe piața mondialã, lasã foarte mult de dorit.

Scopul acestei lucrări a fost de a analiza calitatea și siguranța mărfii pe care chinezii o exportă în întreaga lume, luând în considerare și riscurile majore pe care le implică acest lucru.

Indiferent care ar fi domeniul de activitate, produsele chinezești au acaparat în totalitate toate piețele, dar în momentul în care companiile chinezești au ieșit pe piața internaționalã, ele au avut parte de deficiențe în ceea ce privește calitatea produselor, motiv pentru care, acestea erau privite cu scepticism de către celelalte companii.

Uniunea Europeană împreunã cu Comisia Europeanã și cu alte organisme competente, încearcã sã ofere consumatorilor o piațã cât mai sigurã, fãrã produse și servicii defectuoase sau toxice.

În ciuda eforturilor pe care autoritățile chineze le efectuează, tot nu reușesc să sisteze acest fenomen, cu privire la produsele periculoase care ajung pe piața internațională.

La fiecare raport publicat de către Sistemul RAPEX, China este de fiecare dată în topul clasamentului referitor la produsele nesigure sau periculoase.

Jucăriile și articolele de îmbrãcãminte, textile și articole de modã, sunt adesea cele mai notificate produse în cadrul Sistemului RAPEX, având ponderea cea mai mare dintre celelalte categorii.

Riscurile prezentate de către aceste produse în cauză, este unul foarte grav. De la a provoca reacții alergice și chiar până la decesul persoanei în cauză care folosește produsul respectiv. De asemenea, repercusiunile toxice pot apărea și la intervale mult mai lungi de timp, nu imediat.

Din studiul de caz realizat, s-a putut constata faptul că uneori poporul chinez pune accent pe cantitatea produselor, nu pe calitatea acestora, în scopul de a monopoliza sectoare cât mai multe și diverse din piață.

Un factor elocvent al calității scăzute a produselor provenite din China îl poate constitui și orientarea produselor chinezești către prețuri accesibile. Cumpărând piese la prețuri modice, îl scutesc pe producător de anumite costuri, iar în acest fel costurile de producție sunt mici.

Pentru a opri aceste produse periculoase, sau măcar o parte din ele, China ar trebui în primul rând, să rezolve problema din interiorul său. Mai precis, aceasta ar trebui să le acorde angajaților din fabrici un mediu de lucru curat, fără a-i exploata fizic și psihic și o remunerare corectă, bazată strict pe performanțele fiecărui angajat în parte și zile libere pentru odihnă.

Este cunoscut și faptul că o multitudine de produse ale unor mari companii, de exemplu, Apple, Allview, sunt asamblate în China datorită numărului mare de angajați și forței de muncă ieftină care există în această țară.

Pentru a face fața volumului imens de muncă angajații sunt obligații să lucreze și câte 13 – 15 ore pe linia de asamblare, iar datorită condițiilor precare din interiorul fabricilor mulți dintre aceștia ajung să adoarmă cu capul pe masă ori ajung să se îmbolnăvească sau și mai grav de atât ajung la suicid.

Dacă China și-ar rezolva aceste chestiuni, ar începe să fie privită altfel de către celelalte țări.

Surprinzător este faptul că nu toate produsele fabricate în China sunt de o calitate îndoielnică. Există și produse care sunt apreciate, de exemplu, compania chineză de IT Lenovo, care este numărul unu mondial după HP, în producția de PC-uri.

Evaluate ca fiind produse ieftine și slabe din punct de vedere calitativ, produsele electronice chinezești, încep să ajungă din urmă produsele de marcă.

Unii producătorii din China nu se mai ocupă decât cu asamblarea produselor mărcilor de top, ci apar pe piața internațională cu produse proprii, iar unii dintre ei înregistrează un succes răsunător.

Această înclinare este extrem de vizibilă pe piața smartphone-urilor. Huawei și Lenovo, doi producători chinezi de telefoane inteligente sunt foarte aproape de primele două locuri, Samsung si Apple, fiind foarte aproape de a-i detrona.

Brandurile de telefoane chinezești au pătruns pe piața internațională datorită ridicării calității care au atras atenția piețelor mondiale.

Se poate afirma faptul că unele produse chinezești care beneficiază de o calitate superioară, au implicit și prețuri de achiziționare destul de ridicate.

În acest context, se poate afirma că noua tendință a pieței chinezești, este orientată către calitate și produse performante, oferind prețuri accesibile pentru produse care sunt din ce în ce mai competitive.

Chiar dacă Republica Populară Chineză a reușit să aibă parte și de aprecieri în ceea ce privește produsele IT, asta nu înseamnă că este privită că fiind o țară cu produse de calitate și sigure, deoarece ea mai are mult de dovedit pentru a fi considerată o piață internațională sigură, unde consumatorul poate fi mulțumit și protejat în privința produsului ales.

Bibliografie

Câmpeanu, V., Pencea, S., China – Un "elefant" care nu mai poate fi ignorat, Editura Universitară, Ediția I, 2012

Eftimie, M., – Economie comercială – Note de curs, Sem I, UPG, 2013

Ene, C., – Protecția consumatorului – Note de curs, Sem II, UPG, 2013

Fardon, J., – Secretele Chinei, Ascensiunea unei noi super puteri mondiale, Editura Litera Internațional, 2007

Floria, A., – Cele mai periculoase ingrediente din produsele cosmetice, http:// adevarul.ro [27.04.2015]

Nistor, P., – Evoluția investițiilor străine directe în ecomoniile Braziliei, Rusiei, Indiei și Chinei (BRIC), http://oeconomica.upm.ro [ 05.01.2015]

Petcu, M., – Ursuleți, hanorace și cosmetice: să mai avem încredere?, europlus.ro [26.05.2015]

Petrescu, V., Pamfile, R., Sârbu, R., – Reorientări în știința mărfurilor, Editura ASE, 2007

Rotaru, R., – Ingrediente periculoase din produsele cosmetice, http://www.csid.ro [26.04.2015]

Russel, B., – Idealuri politice, Puterea, Editura Antaios, Oradea, 2002

Stancu, A., – Protecția consumatorului – Note de curs, Sem I, UPG, 2013

Stoica, M., – Știați că păpușile de la Barbie sunt produse în China?, http://epochtimes-romania.com, [25.05.2015]

Tănase, I., – Controlul produselor cosmetice, https://www.insp.gov.ro [26.04.2015]

*** http://ro.wikipedia.org [25.11.2014]

*** businessday.ro [28.11.2014]

*** http://www.capital.ro [01.12.2014]

*** http://www.rfi.ro [11.12.2014]

*** http://www.curierulnational.ro [11.12.2014]

*** http://www.economywatch.com [05.12.2014]

*** http://www.dce.gov.ro [12.12.2014]

*** http://www.ziare.com [19.12.2014]

*** http://canton.v-market.ro [05.01.2015]

*** http://www.alternativaromaniei.com [07.01.2015]

*** http://webcache.googleusercontent.com [18.02.2015]

*** http://europa.eu [18.02.2015]

*** http://legeaz.net [06.03.2015]

*** http://www.anpc.gov.ro [25.04.2015]

*** http://europedirect-adrcentru.ro [27.03.2015]

*** http://ziarullumina.ro [27.03.2015]

*** http://www.enterprise-europe-erbsn.ro [28.03.2015]

*** http://standardadvisor.ro [27.03.2015]

*** http://www.agerpres.ro [27.03.2015]

*** http://ro.swewe.net [07.06.2015]

*** http://lege5.ro [31.03.2015]

*** http://www.eumed.net [31.05.2015 ]

*** http://www.economica.net [25.04.2015]

*** http://www.stop-toying-around.ro [25.04.2015]

*** http://epochtimes-romania.com [25.04.2015]

*** http://timpolis.ro [25.04.2015]

*** http://europuls.ro [26.04.2015]

*** https://www.insp.gov.ro [26.04.2015]

*** http://www.csid.ro [accesat la 26.04.2015]

*** http://www.amosnews.ro [26.04.2015]

*** http://adevarul.ro [27.04.2015]

*** http://www.sfaturimedicale.ro [27.04.2015]

*** http://www.drhatamiafshin.ro [14.06.2015]

*** http://www.sanatateatv.ro [19.06.2015]

*** http://incont.stirileprotv.ro [19.06.2015]

*** http://www.greenpeace.org [19.06.2015]

*** http://www.beta.iar.ro [18.02.2015]

ANEXE

Anexa 1

Jucărie muzicală

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 2

Tricou pentru băieți

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 3

Mănuși damă

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 4

Apă de parfum și gel de duș

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 5

Ruj

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 6

Rochie

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 7

Hanorac pentru copii

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 8

Ursuleți de pluș

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 9

Cărucior de jucărie

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)

Anexa 10

Set de bucatarie pentru copii

Sursa: http://ec.europa.eu/consumers/safety/rapex/alerts/main/index.cfm?event=main.search (15.06.2015)