Cai Si Modalitati de Eficientizare a Sprijinului Logistic al Structurilor Centrale ale Ministerului Apararii Nationale

TEMA: CĂI ȘI MODALITĂȚI DE EFICIENTIZARE A

SPRIJINULUI LOGISTIC AL STRUCTURILOR CENTRALE ALE MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE. STUDIU DE CAZ

-Pagină albă-

FIȘA RAPORTULUI DE CERCETARE

1. Titlul raportului curent: Căi și modalități de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale. Studiu de caz

2. Perioada de cercetare acoperită: mai – octombrie 2014;

3. Conducătorul de doctorat: Colonel prof. univ. dr. Sorin PÎNZARIU;

4. Titlul tezei de doctorat: Eficientizarea sprijinului logistic al structurilor centrale din Ministerul Apărării Naționale

5. Titlul rapoartelor de cercetare anterioare și data prezentării:

Structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale. Organizare, funcționare, domenii de responsabilitate, sistemul de relații – iulie 2013

Sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale. Particularități în asigurarea sprijinului logistic la pace și la război – aprilie 2014

6. Titlul rapoartelor de cercetare viitoare și data estimată de prezentare:

Prezentarea tezei de doctorat, – Semestrul II 2014-2015;

7. Comisia de îndrumare: Colonel prof. univ. dr. Sorin PÎNZARIU

Colonel prof. univ. dr. Gheorghe MINCULETE

Colonel conf. univ. dr. Marilena MOROȘAN

Colonel conf. univ. dr. Ioana ENACHE

8. Obiectivele cercetării științifice acoperite de prezentul raport de cercetare:

Analiza procesului de eficientizare la nivelul organizațiilor civile și militare;

Analiza metodologiilor, tehnicilor, căilor și modalităților de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale;

Explicarea unor noțiuni care pot rezolva dificultățile la nivel conceptual și crea premisele unei abordări și înțelegeri concrete a problematicii propuse spre analiză;

Scoaterea în evidență a unor soluții pentru îmbunătățirea activităților referitoare la tematica abordată.

9. Rezultate obținute:

10. Metode, forme, tehnici și instrumente de cercetare științifică utilizate:

– Metode: comparația, dialectica, statistica;

– Forme: studiul, observarea, analiza, evaluarea, prognoza;

– Tehnici: analiza documentară;

– Instrumente de cercetare științifică: tabelul, fișa de înregistrare etc.

-Pagină albă-

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PROCESUL DE EFICIENTIZARE

1.1 Noțiuni introductive

1.2 Concepții privind eficientizarea la nivelul organizațiilor

1.3 Metodologii și tehnici folosite pentru eficientizarea activităților

CAPITOLUL II

EFICIENTIZAREA SPRIJINULUI LOGISTIC AL STRUCTURILOR CENTRALE ALE MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE

2.1 Particularități ale logisticii în cadrul organizațiilor civile, cu aplicabilitate în domeniul militar

2.2 Metodologii și tehnici de eficientizare a sprijinului logistic, în general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special

2.3 Posibile căi și modalități de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND SPRIJINUL LOGISTIC AL STRUCTURILOR CENTRALE ALE MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE LA MOBILIZARE

3.1 Probleme generale privind sistemul de mobilizare al Armatei României

3.2 Particularitățile sprijinului logistic la mobilizare

3.3 Sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare. Căi și modalități de eficientizare

3.4. Căi și modalități de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

GLOSAR CU TERMENI ȘI DEFINIȚII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

-Pagină albă-

INTRODUCERE

Prin structurile sale centrale, Ministerul Apărării Naționale își armonizează întreaga activitate în vederea îndeplinirii cu succes a misiunii de bază, aceea de a conduce activitatea în domeniul apărării naționale, potrivit prevederilor legii și strategiei de securitate națională, pentru garantarea suveranității, independenței și unității statului, integrității teritoriale a țării și democrației constituționale și de a participa cu forțe și mijloace la îndeplinirea misiunilor asumate de România în calitate de membru NATO. Pentru îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor lor, structurile menționate au în responsabilitate domenii de activitate specifice, acestea coordonând, planificând, organizând și desfășurând activități în conformitate cu domeniile de care răspund.

Managementul activităților, în general, trebuie situat pe același plan cu tehnica nouă, în sensul că oricât ar fi aceasta de performantă, eficiența nu poate fi valorificată decât de un manager corespunzător.

„În condițiile economiei moderne, managementul logistic reprezintă procesul specific care integrează fluxul de bunuri și servicii în, prin și în afara organizației, cu scopul de a asigura nivelul de aprovizionare necesar, la timpul și în locul potrivit”.

Actualele tendințe în managementul logistic, inclusiv cel militar, impun identificarea de noi căi și modalități de înțelegere și aplicare a teoriei la cerințele provocate de mutațiile intervenite în arhitectura sistemelor logistice militare, potrivit exigențelor de eficacitate și eficiență impuse misiunilor de îndeplinit.

Lucrarea de față își propune a fi o analiză a procesului de eficientizare la nivelul organizațiilor civile și militare, în general, precum și a metodologiilor, tehnicilor, căilor și modalităților de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special, avându-se în vedere toate domeniile funcționale ale logisticii. Analiza s-a bazat, în esență, pe studierea materialului teoretic și normativ legislativ, precum și a documentarelor și materialelor de specialitate.

Dezbaterea acestui subiect impune explicarea unor noțiuni, care o dată clarificate, delimitate și interrelaționate corespunzător, pot rezolva mai multe dificultăți la nivel conceptual și crea premisele unei abordări și înțelegeri concrete a problematicii propuse spre analiză.

Obiectul cercetării l-au constituit particularitățile logisticii la nivelul organizațiilor civile, cu aplicabilitate în domeniul militar, precum și căile și modalitățile prin care sistemul integrat stabilit asigură flexibilitatea și sustenabilitatea structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni în care sunt angajate, prin realizarea unui sprijin logistic corespunzător.

Obiectivul nostru este să scoatem în evidență și alte soluții pentru îmbunătățirea activităților referitoare la tematica abordată. Centrul de interes al lucrării se disipă între abordarea principalelor problematici identificate ale subiectului și alunecarea treptată spre partea aplicativă a noțiunilor teoretice abordate, prin exemplificarea acestora în realitățile românești.

În primul capitol al lucrării am abordat problematica procesului de eficientizare la nivelul organizațiilor, cu accent pe explicarea unor termeni de referință și scoaterea în evidență a unor metodologii și tehnici folosite pentru eficientizarea activităților.

Al doilea capitol surprinde aspecte ale logisticii în cadrul organizațiilor civile și, plecând de la acestea, posibile căi și modalități de eficientizare a sprijinului logistic, în general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special.

În prezent, Comandamentul logistic întrunit este structura, subordonată Statului Major General, destinată realizării sprijinului logistic al structurilor centrale, asigurării activităților de reprezentare și refacerii capacității de muncă a personalului Armatei României.

În cel de-al treilea capitol am scos în evidență problemele generale privind sistemul de mobilizare al Armatei României, particularitățile sprijinului logistic la mobilizare, precum și căile și modalitățile propuse pentru eficientizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale în această situație, luând în considerare sarcinile modulului logistic pe timpul pregătirii și desfășurării mobilizării.

Concluzionând, apreciem că, prin modernizarea tehnologiei informaționale, managementul logistic se perfecționează datorită creării structurilor flexibile cu mare capacitate de reacție, capabile să acționeze în orice condiții, potrivit misiunilor încredințate.

Pentru realizarea obiectivelor stabilite, logistica militară trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: un sistem logistic integrat, managementul eficient al informațiilor și focalizarea pe cerințele beneficiarului. Suportul logistic pe timpul mobilizării trebuie să asigure structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale confortul necesar pentru a-și putea concentra atenția asupra întregului spectru de misiuni în vederea îndeplinirii sarcinilor principale.

Din punctul nostru de vedere, asigurarea sprijinului logistic, într-o concepție unitară, prin intermediul unei structuri care să-l coordoneze la toate nivelele, va facilita îndeplinirea tuturor misiunilor la timp și de calitate.

-Pagină albă-

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PROCESUL DE EFICIENTIZARE

Noțiuni introductive

Marea majoritate a specialiștilor definesc organizația ca fiind combinarea și utilizarea resurselor multidimensionale – umane, financiare, materiale, pentru realizarea unor obiective predeterminate. Toate organizațiile includ un set de obiective proprii, distribuirea puterii și autorității, așteptările cu privire la funcții sau îndatoriri, canale de comunicare și metode pentru realizarea obiectivelor.

Se poate afirma că organizația este un sistem dinamic deoarece evoluția și viabilitatea ei sunt determinate de modificările ce se produc în cadrul sistemului și în relațiile acestuia cu mediul. În același timp organizația este un sistem complex, probabilistic și relativ stabil, reprezentând o reuniune de componente articulate prin legături numeroase, supuse unor factori perturbatori, dar în măsură să-și mențină funcționarea în limitele normale.

Organizațiile, ca și oamenii, se pot dezvolta sănătos și nesănătos. Funcțiile de conducere din orice ierarhie nu sunt privilegii pentru tentațiile, frustrările și orgoliile noastre. Ele sunt concentrări ale datoriei și responsabilității noastre ca persoane publice. Edificarea unei culturi organizaționale puternice reprezintă o premisă importantă a unei eficiențe sporite în funcționalitatea tuturor domeniilor organizației, inclusiv a managementului.

Suntem de părere că în cadrul oricărei organizații se impune reglementarea unui sistem care să armonizeze valorile individuale cu cele promovate de organizație și, de asemenea, standardizarea activităților prin elaborarea de norme, proceduri și metodologii specifice și identificarea unor indicatori calitativi de performanță. Managementul invocă așezarea oamenilor în ordinea valorii, a activităților importante, a calităților și a meritelor, pentru ca managerii să nu mai fie contestați de grupurile în care lucrează.

„Managementul a fost totdeauna legat de viața de grup; de asemenea, este lucru dovedit că elementele de bază ale managementului sunt oamenii, ideile și lucrurile; ideile înseamnă a stabili ce este de făcut, în programe, politici de acțiune; oamenii, adică managerii și cei care execută sau înfăptuiesc lucruri, deci resurse și relații”.

Managementul reprezintă o nouă filozofie a conducerii, care se bazează pe importanța muncii în echipă, pe atragerea tuturor lucrătorilor la rezolvarea problemelor cu care se confruntă organizația. Înainte de a fi considerată știință, capacitatea de a conduce a fost considerată o artă. În timp, managementul s-a conturat ca o disciplină științifică care cuprinde un ansamblu de concepte, metode și tehnici de soluționare a problemelor de conducere.

„Managementul cturor domeniilor organizației, inclusiv a managementului.

Suntem de părere că în cadrul oricărei organizații se impune reglementarea unui sistem care să armonizeze valorile individuale cu cele promovate de organizație și, de asemenea, standardizarea activităților prin elaborarea de norme, proceduri și metodologii specifice și identificarea unor indicatori calitativi de performanță. Managementul invocă așezarea oamenilor în ordinea valorii, a activităților importante, a calităților și a meritelor, pentru ca managerii să nu mai fie contestați de grupurile în care lucrează.

„Managementul a fost totdeauna legat de viața de grup; de asemenea, este lucru dovedit că elementele de bază ale managementului sunt oamenii, ideile și lucrurile; ideile înseamnă a stabili ce este de făcut, în programe, politici de acțiune; oamenii, adică managerii și cei care execută sau înfăptuiesc lucruri, deci resurse și relații”.

Managementul reprezintă o nouă filozofie a conducerii, care se bazează pe importanța muncii în echipă, pe atragerea tuturor lucrătorilor la rezolvarea problemelor cu care se confruntă organizația. Înainte de a fi considerată știință, capacitatea de a conduce a fost considerată o artă. În timp, managementul s-a conturat ca o disciplină științifică care cuprinde un ansamblu de concepte, metode și tehnici de soluționare a problemelor de conducere.

„Managementul ca știință are menirea de a integra cele mai valoroase rezultate ale cercetărilor din științele convergente, iar ca artă are menirea de a orienta expertiza în practica managementului spre practici manageriale care se află pe culmile desăvârșirii, astfel încât organizația condusă să își îndeplinească operativ și eficient obiectivele predeterminate”.

Managementul modern și eficient reprezintă o realitate care permite rezolvarea incoerențelor majore în funcționalitatea organizației. Managementul modern deține suficiente instrumente de susținere a deciziilor și acțiunilor. În aceste condiții, conducătorul pune în fața organizației, obiective clar definite și cuantificabile, urmărește realizarea lor, știe să-și asume riscuri, să-și folosească resursele de creativitate, să-i încurajeze pe cei din jur.

„Managementul, ca proces, reprezintă o înlănțuire de eforturi de gândire și acțiune prin care echipa managerială realizează diagnoza, planificarea și decizia, organizarea, coordonarea și controlul procesului de transformare succesivă a resurselor informaționale, financiare și materiale, cu implicarea resursei umane, în scopul atingerii obiectivului strategic al organizației într-o manieră acțională eficace (cu economie de timp) și eficiență (cu câștig maxim și efort minim)”.

Managerul reprezintă cel mai important personaj al organizației, indiferent de ipostazele în care se află (director, șef de structură organizatorică). Acesta exercită procesul de management prin adoptarea deciziilor care pot să impună eficiență acțiunilor organizației în îndeplinirea obiectivelor ce-i revin.

Competența organizatorică este esențială pentru activitatea desfășurată de manageri. Acesta trebuie să dețină calitățile necesare formării unei structuri în care să fie plasat omul potrivit la locul potrivit, în funcție de cerințele esențiale ale organizației, de resursele umane, financiare, materiale și de altă natură. De asemenea, comunicarea reprezintă o formă esențială de adaptare a organizației la schimbările rapide din mediul extern.

Considerăm că managementul reprezintă cel mai important factor de eficientizare a funcționalității organizațiilor, de performanțele manageriale fiind dependentă realizarea obiectivelor fundamentale ale organizației. Cuplul creat prin asocierea celor doi termeni manager – management este esența oricărui demers orientat spre eficacitate, eficiență și competitivitate.

„Vom numi eficientă o acțiune care conduce la un efect intenționat ca scop”. Din analiza definiției rezultă că eficiența reprezintă un raport de concordanță între rezultatul obținut prin acțiunea întreprinsă și scopul propus.

În esență, eficiența este un concept calitativ, însă calitatea nu poate exista decât împreună cu cantitatea. În acest sens, conceptul de eficiență are și o latură cantitativă, care exprimă două aspecte importante ale raportului dintre rezultat și scop:

a) în acțiunile umane, concordanța între rezultat și scop poate fi mai mare sau mai mică, deci pot exista mai multe grade de eficiență;

b) scopul poate fi atins printr-un efort mai mare sau mai mic, într-un timp mai lung sau mai scurt.

Din punctul nostru de vedere, mecanismul eficienței pune în evidență, în primul rând, obținerea efectului dorit cu cheltuieli minime, de unde și expresiile diferite ale eficienței acțiunilor întâlnite în literatura de specialitate: optimizarea, maximizarea efectului, minimizarea cheltuielilor, indicatori parțiali și sintetici, etc. Analiza raportului dintre eficiența organizației și management pleacă de la constatarea că o parte a factorului uman (managerii) previzionează, organizează, coordonează, antrenează, controlează și evaluează prestația celeilalte părți a resursei umane (executanții).

„Un management cu adevărat eficient și eficace exercitat de manageri profesioniști reprezintă principalul furnizor de performanțe pentru organizația condusă. Dacă eficiența presupune existența unor efecte, în raport cauzal cu eforturile depuse pentru obținerea lor, eficacitatea constă în realizarea obiectivelor și exercitarea sarcinilor manageriale în condiții de timp și de calitate prestabilite”.

„Eficacitatea reprezintă calitatea de a produce efectul (pozitiv) așteptat”.

În opinia noastră, managementul trebuie privit ca o profesie care solicită dobândirea unor cunoștințe și deprinderi ce îi permit managerului să soluționeze problemele de conducere.

Eficientizarea managementului organizației trebuie întreprinsă în baza unei strategii coerente care să includă măsuri privind creșterea capacității managerului de a gestiona schimbarea, profesionalizarea managementului, îmbunătățirea managementului resurselor și realizarea unor structuri de conducere performante. Nu putem vorbi de eficientizare în condițiile lipsei de profesionalism managerial din partea celor care se află în fruntea organizației. Decizia de numire a acestora în funcții nu le asigură prestigiul de competență, acesta obținându-se prin manifestarea profesionalismului lor. În acest sens, un cunoscut specialist în teoria științifică a managementului consideră că „poziția de conducere nu poate să-i facă pe cei din vârful piramidei ierarhice imuni la cerința de a studia și de a medita”.

„Managementul n-a fost creat pentru totdeauna, ci trebuie să se schimbe mereu, pentru că numai așa poate fi aliat și sfetnic, să efectueze schimb de idei cu practica elaborând recomandări, să studieze experiența acesteia, să afle la timp problemele ce apar în practică”.

Considerăm că, fiind o profesie care se învață printr-o pregătire teoretică temeinică, urmată de activitatea practică, managementul eficient se întemeiază pe un proces instructiv complex a cărui finalitate trebuie să se materializeze prin scientizarea întregului demers teoretico-metodologic și practic-aplicativ subsumat actului de conducere.

„Expertiza managerială a celui ce se află în fruntea structurii organizaționale este principalul factor al eficienței funcționalității organizației care concură la îndeplinirea obiectivelor care-i justifică existența”.

În concluzie, dorim să evidențiem faptul că pentru obținerea unor rezultate optime în cadrul organizației se impune crearea unui climat organizațional destins, bazat pe încredere și colaborare, urmărindu-se totodată asigurarea respectării anumitor principii și valori fundamentale. Managementul este bun, eficient dacă s-a obținut o anumită rentabilitate, ca o relație cauzală între efortul necesar și obținerea unui anumit efect sau invers.

Concepții privind eficientizarea la nivelul organizațiilor

„Organizația îmbracă un caracter organic și unic în sine, propriu fiecărei întreprinderi sau instituții, iar pentru a fi eficace și sănătoasă, structura acesteia trebuie să fie urmarea unei strategii”.

Organizarea și funcționarea firmei sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale, în sensul că fiecare componentă organizatorică sau acțiune trebuie să corespundă unor cerințe clar definite, rezultate din obiectivele acesteia.

Structura organizatorică reprezintă componenta principală a sistemului de management, de raționalitatea sa depinzând într-o măsură apreciabilă conținutul și îmbinarea sistemului de obiective, configurația și funcționalitatea subsistemelor decizional și informațional, metodele și tehnicile manageriale utilizate.

Suntem de părere că elementele care formează cadrul organizațional sunt decisive pentru existența, funcționarea și dezvoltarea firmei.

Într-o organizație există o diviziune precisă a muncii, fiecare individ având un statut și un rol bine definite. În acest sens există structuri ierarhice de conducere, fiecare având conducători de diverse ranguri. Organizația este un sistem social în care și prin care oamenii interacționează pentru realizarea unor scopuri comune. Aceasta presupune o corelare, atât între oameni și scopuri, cât și între oameni și structuri.

„Scopul organizațional reprezintă rațiunea constituirii și existenței organizațiilor; construirea unui scop este primul pas în realizarea unei organizații, următorul fiind stabilirea procedurii de realizare, de îndeplinire a scopului propus. Prezintă interes faptul că, scopul general trebuie astfel formulat încât să fie accesibil indivizilor din organizație, ceea ce presupune distribuirea lui în scopuri specifice, accesibile tuturor membrilor organizației”.

Organizarea formală a unei firme este bazată pe acte normative și dispoziții manageriale interne și cuprinde:

a) organizarea procesuală, prin care se asigură delimitarea și dimensionarea funcțiunilor, respectiv corelarea lor cu obiectivele asumate și componentele structural-organizatorice ale firmei;

b) organizarea structurală, prin care se asigură coroborarea diferitelor subdiviziuni organizatorice (posturi de muncă, compartimente de muncă etc.) într-o anumită configurație, adecvată realizării obiectivelor firmei.

„Structura organizatorică poate fi definită ca reprezentând ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale firmei”.

Ca expresie a organizării formale, respectiv a organizării structurale, structura organizatorică a unei întreprinderi se proiectează pe baza unor norme, reguli, principii și documente oficiale. Structura organizatorică – componentă a structurii generale a organizației (firmei) – reflectă anatomia întreprinderii. În Anexa nr. 1 prezentăm o schemă a structurii generale a unei întreprinderi, cu componentele sale.

Una dintre caracteristicile funcționării unei organizații o reprezintă marea complexitate a activităților economico-sociale ocazionate de realizarea proceselor de producție specifice, pentru asigurarea competitivității și adaptabilității la cerințele pieței interne și externe, pentru folosirea eficientă a factorilor de producție atrași. Pentru realizarea acestor obiective, procesul de management ocazionează exercitarea unui ansamblu de funcții (atribute) manageriale.

„Prin funcții (atribute) manageriale se înțeleg anumite grupe omogene de activități ce trebuie efectuate de manageri, în scopul realizării funcțiunilor de bază specifice fiecărei firme”.

Funcțiunea de management (numită de H. Fayol și funcțiunea administrativă) se concretizează prin manifestarea funcțiilor de management exprimate prin a prevedea, a organiza, a coordona, a comanda și a controla. În prezent, se acceptă faptul că esența managementului firmei se poate defini prin următoarele funcții:

a) previziune;

b) organizare;

c) decizie/antrenare (comandă);

d) coordonare;

e) control-evaluare-reglare.

Atunci când abordăm raportul dintre eficiența organizațională și management trebuie să avem în vedere că orice organizație trebuie analizată din perspectivă managerială, nu neapărat prin prisma funcțiilor ci, cu prioritate, prin cele patru componente manageriale, respectiv subsisteme ce dau consistența sistemului de management al acesteia (subsistemul decizional, subsistemul informațional, subsistemul organizatoric, subsistemul metodologico-managerial), așa cum reiese din Anexa nr. 2.

Subsistemul decizional se concretizează în deciziile manageriale și mecanismele de fundamentare și adoptare a acestora. Subsistemul decizional prognozează acțiunile viitoare, evoluția activității organizației prin intermediul unor decizii prin care se stabilesc obiectivele urmărite, modalitățile de acțiune, resursele necesare, dar în același timp, declanșează acțiunile fiecărei structuri sau persoane din organizație care trec la realizarea sarcinilor de serviciu ce le revin din deciziile respective.

Orice sistem de management are în structura sa un subsistem informațional, a cărui funcționalitate constă în colectarea, procesarea și transmiterea informațiilor necesare elaborării, fundamentării și adoptării deciziilor. Subsistemul informațional trebuie să satisfacă o serie de cerințe, astfel:

a) să aibă o capacitate informațională cât mai mare;

b) să asigure culegerea, transmiterea și prelucrarea oportună și cu autenticitatea stabilită a informațiilor necesare procesului managerial;

c) să reflecte starea reală a structurii organizaționale conduse;

d) să asigure reprezentarea exactă a condițiilor existente sau nou-create;

e) să fie elastic, adică adaptabil la noile condiții ce apar în procesul managerial.

Subsistemul organizatoric implică organizarea formală și informală. Organizarea formală cuprinde ansamblul elementelor organizatorice stabilite de către management prin legi, regulamente și instrucțiuni referitoare la organizarea și funcționarea organizațiilor, prin organigrame, descrieri de funcții și de posturi. Organizarea informală se referă la ansamblul elementelor și interacțiunilor umane cu caracter organizatoric, care se manifestă în mod spontan între componenții organizației.

Din punctul nostru de vedere, funcționarea celor trei componente manageriale expuse nu este posibilă fără un instrumentar managerial adecvat și fără o metodologie corespunzătoare necesară funcționării managementului organizației. Acestea dau consistență subsistemului metodologico-managerial, care reprezintă cea mai activă, dinamică și algoritmizată parte a managementului.

Procesul de analiză, proiectare, evaluare și îmbunătățire a structurii organizatorice presupune respectarea unor cerințe, cum sunt:

a) asigurarea unui evantai optim al subordonărilor (un număr mic de niveluri; un șef poate avea un număr limitat de subordonați direct, atâția cât poate coordona și controla);

b) crearea și dependența compartimentelor de muncă (fiecare funcțiune de importanță capitală pentru realizarea politicii și obiectivelor unei firme trebuie să constituie obiectul unui serviciu specializat);

c) asigurarea unor servicii funcționale competente (care au interlocutori responsabili, foarte competenți, activi și eficienți);

d) asigurarea economiei de comunicații (personalul sau funcțiile chemate să realizeze un volum important de comunicații trebuie, în măsura posibilităților, să fie reunite într-un singur grup, într-un singur loc, sub comanda unui singur șef);

e) folosirea delegării (pentru problemele curente, de rutină, puterea de decizie și responsabilitatea trebuie să fie descentralizate, cât mai aproape posibil de cei ce le execută).

„Procesul de analiză și proiectare a structurii organizatorice a unei firme presupune următoarele etape:

a) analiza obiectivelor previzionate;

b) definirea activităților necesare și stabilirea conținutului lor;

c) proiectarea compartimentelor, gruparea lor și stabilirea relațiilor dintre ele;

d) proiectarea propriu-zisă a structurii organizatorice;

e) evaluarea atât a funcționalității, cât și a laturii constructive a firmei”.

În Anexa nr. 3 prezentăm o structură simplificată a unei firme, iar în Anexa nr. 4, o structură de tip piramidal.

Structura organizatorică nu este dată pentru totdeauna. Reorganizarea, cu înnoirile pe care le presupune, devine o formă tipică de reacție a structurilor organizatorice la schimbările mediului, fiind înlocuite structurile birocratice, rigide și stabile pe perioade îndelungate. „Reorganizarea trebuie să fie un proces continuu și nicidecum o măsură traumatizantă, care se aplică pentru totdeauna”.

În concluzie, considerăm că eficientizarea activităților unei organizații depinde, în primul rând, de eficiența managementului, care reprezintă un demers unitar, logic, coerent și continuu. Pentru ca funcționalitatea organizației să fie caracterizată de eficiență și eficacitate este nevoie de un management performant, prestat de manageri profesioniști.

Metodologii și tehnici folosite pentru eficientizarea activităților

Așezarea întregii activități manageriale pe baze științifice presupune o continuă perfecționare a managerilor și devine o cerință logică a progresului.

Prezentarea unor metode și tehnici manageriale are scopul de a ridica nivelul de performanță a managerilor și creșterea ponderii elementului științific în procesul managerial desfășurat de aceștia.

„Prin metodologia managerială se înțelege ansamblul de principii, reguli, metode, tehnici și procedee care permit rezolvarea procesului managerial în mod oportun și eficient”.

Exercitarea actului managerial implică folosirea unor mijloace de o mare varietate. În situații foarte simple, procesul managerial se realizează printr-un singur procedeu și cu un singur mijloc. De regulă, intervin combinații diverse ale acestora. Experiența umană ca și teoria științifică au sistematizat aceste combinații, făcând să se nască elementul de bază al managementului – metoda, care reprezintă un complex de procedee puse în acțiune de manager pentru a atinge obiectivul dorit.

În management, metoda pune în acțiune factorii umani, materiali, financiari etc., pentru obținerea rezultatelor preconizate de manager. Metoda managerială reprezintă un ansamblu de căi, reguli și procedee, cu ajutorul cărora managerul exercită conducerea prin atragerea întregului personal la acest proces.

Din punctul nostru de vedere, o componentă atât a științei managementului, cât și a managementului științific, care dobândește o pondere superioară, o reprezintă metodele și sistemele manageriale ale organizațiilor. Această evoluție exprimă amplificarea orientării spre funcționalitate, eficacitate și eficientizare a organizațiilor, trecerea managementului într-o proporție din ce în ce mai mare de la faza descriptiv-explicativă la faza normativ-aplicativă.

Metoda de management este acea modalitate managerială ale cărei faze și componente sunt precis conturate și riguros structurate într-un ansamblu funcțional ce facilitează exercitarea unor componente ale procesului managerial cu implicații asupra conținutului și eficacității muncii unuia sau mai multor manageri.

Sistemul managerial are o complexitate apreciabilă încorporând, printre altele, diverse metode ce pot fi utilizate de sine-stătător. În schimb, metoda sau tehnica de management reprezintă o unitate primară, ce nu poate fi descompusă fără a o desființa sau a-i modifica structura și finalitatea.

Dintre metodele manageriale mai frecvent utilizate, putem menționa:

a) managementul pe bază de obiective;

b) managementul pe bază de proiecte;

c) managementul prin cooperare și colaborare;

d) managementul prin motivație;

e) managementul prin informații și comunicare.

Managementul pe bază de obiective este definit de unii specialiști ca un sistem de conducere bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul structurilor de execuție, care, de fapt, participă nemijlocit la realizarea lor și pe coordonarea recompenselor și sancțiunilor în raport cu rezultatele obținute.

Apreciem că această metodă pare ușor de pus în aplicare, însă trebuie avute în vedere o serie de condiții fără de care ea nu poate da rezultatele scontate. Este imperios necesar ca obiectivul general să fie foarte bine cunoscut de toți cei ce urmează să participe la realizarea lui și să se asigure motivarea necesară a acestora.

De asemenea, stabilirea responsabilităților pentru fiecare obiectiv parțial reprezintă una dintre activitățile de maximă importanță; este necesar să se facă o evaluare corectă a posibilităților fiecărui compartiment și o alocare corespunzătoare de resurse. În această primă etapă se clarifică responsabilitățile ce revin fiecărui nivel al ierarhiei de comandă și execuție și se stabilesc toate condițiile de cooperare între compartimentele ce concură la realizarea unui obiectiv parțial.

Suntem de părere că principalele avantaje ale acestei metode constau în:

a) definirea clară și precisă a sarcinilor pe compartimente;

b) creșterea inițiativei și responsabilității tuturor nivelurilor ierarhice;

c) crearea unui climat de emulație, favorabil tendințelor de autoperfecționare;

d) înlesnirea activității de control și remediere a deficiențelor;

e) o mare adaptabilitate, în funcție de situația concretă a structurii organizaționale, precum și folosirea concomitentă a altor procedee manageriale.

Managementul pe bază de proiecte este definit ca fiind un sistem de management cu o durată de utilizare limitată, ce facilitează rezolvarea unor probleme complexe cu caracter inovațional, de către specialiști cu pregătire eterogenă, constituiți temporar într-o rețea organizatorică paralelă cu structura organizatorică formală.

Definitorie pentru managementul prin proiecte este organizarea specifică. Aceasta îmbină organizarea pe verticală (funcțională) cu organizarea pe orizontală (transversală) prin proiect.

La rândul său, proiectul se caracterizează prin: un obiectiv bine stabilit, precis, cuantificat sau calitativ, limitat în timp; singularitate, în sensul că proiectul nu reproduce identic ceea ce există deja.

Aplicarea acestei metode presupune:

a) delimitarea clară și înțelegerea amănunțită a sarcinii de îndeplinit;

b) stabilirea colectivului ce urmează să îndeplinească sarcina respectivă;

c) alegerea formei organizatorice și manageriale adecvate, numirea responsabilului de proiect, stabilirea legăturilor ierarhice între noile organe manageriale și compartimentele funcționale stabile.

Considerăm că această metodă prezintă o serie de avantaje, astfel:

a) rezolvarea rapidă și eficientă a unor sarcini atipice deosebit de complexe;

b) corelarea operativă a activității diferitelor compartimente care contribuie la îndeplinirea sarcinii;

c) creșterea competenței managerilor și executanților, rezultată din întâlnirea cu probleme noi, ceea ce se va răsfrânge asupra îndeplinirii sarcinilor curente.

„Metoda managementului prin cooperare și colaborare se sprijină pe convingerea că o entitate, pentru a fi performantă, trebuie să posede o capacitate la un nivel deosebit de ridicat”.

Apeciem că această metodă se caracterizează prin:

a) crearea la subordonați a unui sentiment de participare la procesul managerial;

b) discutarea sarcinilor cu colaboratorii;

c) stimularea colaboratorilor de către manager, să gândească, să manifeste inițiativă, creativitate și spirit de răspundere;

d) formarea unei atitudini de combativitate generală pentru participarea întregului personal la rezolvarea problemelor instituției;

e) implementarea modalităților de trecere de la autoritatea ordinului la autoritatea bazată pe convingere;

f) răspunderea șefilor referitoare la selecția, inițierea, informarea, controlul și recunoașterea rezultatelor obținute de subordonați;

g) independența colaboratorilor în domeniul delimitat de atribuțiile lor funcționale;

h) controlul exercitat într-o măsură mai mare, inclusiv prin sondaj.

„Managementul prin motivație reprezintă o îmbunătățire adusă managementului prin obiective și constă în importanța deosebită ce se acordă factorului uman în poziția sa de colaborator al managerului”.

În concepția unor autori, prin componenta motivațională este conceput și abordat un demers intelectual, cu semnificație morală prin intermediul căruia, subordonatul se raportează la motivele proprii sau ale grupului de lucru.

Din punctul nostru de vedere, managerul trebuie să acorde o atenție deosebită corectitudinii aprecierii efortului depus de subordonați și stimulării celor merituoși, pentru a asigura eficiența acestei metode.

„Managementul prin informații și comunicare se bazează pe antrenare și convingere, acordând un rol major comunicării și informației în procesul managerial.

Se apelează, în principal, la convingere, în acest sens accentul fiind pus pe schimbul de informații care se cere să aibă un aspect organizat și continuu, cu o sferă de cuprindere bine calculată și realizată”.

Apreciem că, prin această metodă, subordonații au posibilitatea de a cunoaște aprecierile cu privire la situația reală, făcute de către manager.

Înțelegerea și rezolvarea corespunzătoare a problemelor activității unui manager devin, în condițiile actuale, o necesitate și influențează în mod direct și hotărâtor eficiența întregului proces managerial, precum și realizarea obiectivelor structurii organizaționale conduse. Munca unui manager, indiferent de eșalonul la care se află, poate fi considerată rațională dacă îi asigură o înțelegere clară a problemelor și activităților desfășurate de către structura organizațională pe care o conduce, dacă îi asigură o rezolvare eficientă obiectivelor, executarea oportună și de calitate a misiunilor, dacă realizează un climat de calm și siguranță în cadrul acesteia.

Orice manager, indiferent de nivelul funcției ierarhice pe care se găsește trebuie să folosească în activitatea sa o metodă care să-i permită să conducă efectiv atât propria sa activitate, cât și pe cea a subordonaților. Optimizarea procesului decizional se bazează pe folosirea unei game largi de metode și tehnici (specializate și universale).

Metodele specializate sunt concepute pentru a asigura raționalizarea procesului decizional în ansamblul său. Dintre acestea, putem aminti: arborele decizional, tabelul decizional și simularea decizională.

„Arborele decizional este o tehnică de analiză și optimizare a rezultatelor potențiale ale unor decizii strategice complexe, în condiții de risc.

Tabelul decizional este o metodă inspirată din schemele-bloc folosite de informaticieni (Anexa nr. 5). Se folosește în cazul deciziilor cu obiective sau condiții multiple cu caracter repetitiv.

Simularea decizională are la bază folosirea calculatorului electronic. Aceasta poate fi:

a) generală – se referă la deciziile privind activitatea de ansamblu a firmei;

b) parțială – se referă la anumite domenii de activitate din cadrul firmei”.

Metodele universale sunt preluate din domeniul economic, sociologic, matematic, fiind folosite în procesul decizional ca metode auxiliare (metode bazate pe productivitate, pe costuri, profit, rentabilitate).

În etapele de definire a problemei, de stabilire a alternativelor decizionale se pot utiliza și metode de grup (tehnica Brainstorming, tehnica Delphi, tehnica Gordon, sinectica etc.).

Reușita în organizarea muncii managerilor se poate obține doar prin planificarea activității personale. Aceasta începe permanent cu stabilirea obiectivelor și a modului de utilizare a timpului, din perspectiva de a se decide asupra importanței sarcinilor de rezolvat.

„Pentru folosirea eficientă a timpului, este necesar să se urmărească respectarea următoarelor cerințe:

a) alegerea priorităților în stabilirea sarcinilor;

b) delegarea de autoritate (competență);

c) organizarea cât mai riguroasă a ședințelor;

d) evitarea întreruperii activității oamenilor, pe timpul îndeplinirii unor sarcini;

e) economizarea timpului subordonaților;

f) organizarea proprie”.

În concluzie, considerăm că, indiferent de metoda utilizată, trebuie să existe la locul de muncă mijloacele necesare desfășurării normale a activității manageriale, aceasta constituind o modalitate de sporire a calității managementului. Îndeplinirea în totalitate și de calitate a atribuțiunilor funcționale este o problemă nu numai de conduită profesională corectă, de conștiință, ci și de știință și mai ales de organizare.

Dacă în acest capitol am tratat procesul de eficientizare a activităților unei organizații, în general, în capitolul următor vom aborda problematica eficientizării sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale.

CAPITOLUL II

EFICIENTIZAREA SPRIJINULUI LOGISTIC AL

STRUCTURILOR CENTRALE ALE MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE

2.1 Particularități ale logisticii în cadrul organizațiilor civile,

cu aplicabilitate în domeniul militar

Odată cu apariția și dezvoltarea globalizării, o nouă noțiune, logistica, a început să capete din ce în ce o tot mai mare utilizare. La simpla lecturare mass-media cotidiene întâlnim, din ce în ce mai mult, expresii de genul: logistica didactică, logistica unei adunări, logistica unei autostrăzi, logistica forțelor de ordine, logistica infractorilor, logistica spitalului, logistica militară ș.a.m.d.

Logistica globală a evoluat și evolueazǎ, iar din momentul în care a încorporat știința, răspunzând de funcționarea eficientǎ a oricǎrui sistem social, logistica a căpătat dimensiuni globale, propagându-se ca o religie, fiind indubitabil, în slujba unor instituții politice. Este lesne de înțeles cǎ sub aspect economic, managementul logistic relevă arta planificării și conducerii logisticii în sprijinul procesului de producție al companiei, pornind de la selecția furnizorilor, mișcarea materialelor în interiorul firmei și distribuirea produselor finite până la consumatorul final. Înțelegerea acestui domeniu în cadrul economiei globale presupune cunoașterea comportamentului de cumpărare al companiilor, managementul stocurilor, planificarea și controlul producției, managementul calității, managementul transportului și distribuției.

Logistica asigură, prin managementul specific, gestiunea integrată a fluxului tuturor materialelor și produselor finite în/din întreprindere. Obiectivul fundamental al managementului logistic este furnizarea bunurilor/serviciilor către clienți cu cele mai mici costuri. Gestiunea integrată a întregului ciclu operativ al întreprinderii cuprinde: proiectarea, aprovizionarea, producția, distribuția, transportul și depozitarea, livrarea la client, asistența postvânzare.

În economia globală, specifică societății bazate pe cunoaștere, eficiența managementului logistic presupune corelarea celor trei componente ce reunesc activități desfășurate deopotrivă în interiorul companiei (activitățile de susținere a producției), cât și la interfața cu secvențele din aval (intrările) și din amonte (ieșirile), în cadrul canalelor de marketing (aprovizionarea și distribuția fizică). Rezultă așadar că, regula de bază a logisticii, în economia globală, impune principiul managerial specific după care, suma optimurilor locale nu este egală cu optimul global.

„Până nu de mult, se făcea greșeala de a asocia procesele manageriale logistice cu distribuția produselor finite, adică cu ultima etapă a producției. Acest punct de vedere a ignorat rolul managementului logistic în gestionarea fluxurilor interne de materii prime, subansamble, brevete, piese și ambalaje. Acest flux fizic este însoțit de un flux de informații în ambele sensuri care reprezintă cadrul de operare al logisticii”.

Din ce în ce mai multe firme adoptă și aplică astăzi conceptul de management integrat al logisticii. Potrivit acestui concept, pentru oferirea unor bunuri și servicii mai accesibile clienților și reducerea cheltuielilor de distribuție este necesară munca în echipă atât în interiorul firmei, cât și cu toate organizațiile care constituie canalul de marketing.

În acest scop, „compartimentele funcționale ale firmei vor acționa în strânsă cooperare în vederea maximizării rezultatelor organizației în domeniul logistic. Totodată, pentru a maximiza rezultatele întregului sistem de distribuție, firma va trebui ca, în exterior, să-și integreze sistemul său logistic cu cele ale furnizorilor și clienților săi”.

În sensul de integrare eficientă, specialiștii afirmă că firmele pot crea și posturi de management care leagă activitățile logistice ale diferitelor domenii funcționale. Astfel, „numeroase firme dispun de un vicepreședinte responsabil cu logistica, a cărui autoritate este interfuncțională în coordonarea activităților logistice și de marketing, pentru gestionarea eficientă a activităților lanțului ofertei (lanțului de aprovizionare-livrare) la fiecare categorie de produse în parte, în vederea satisfacerii la un nivel superior a nevoilor clienților, la costuri rezonabile”.

La începutul deceniului actual, o serie de specialiști au inclus în rândul deciziilor manageriale logistice o alegere suplimentară, respectiv decizia de a realiza cu forțe proprii sau de a externaliza activitățile logistice. În acest fel, managementul prestatorilor terți de servicii logistice devine o componentă distinctă a logisticii.

Conform altor specialiști care susțin relevanța conceptului de logistică, se poate face o diferență între logistica internă și logistica externă, ca părți componente ale logisticii integrate. De exemplu, specialiștii spanioli afirmă că logistica internă se referă la costul total și gestiunea coordonată a activităților operative ale întreprinderii. Actualmente, statutul logisticii în cadrul organizației este mai bine precizat, fiindcă este implicată în toate nivelurile procesului managerial, de la planificare la execuție. Spre deosebire de accepțiunile din deceniile anterioare, logistica încetează să mai fie privită doar ca un set de activități și priorități imediate, desfășurate în funcție de imperativele momentului.

În opinia noastră, pe măsură ce aceeași sursă de capital a căpătat o tot mai diversă utilizare, acoperind o arie multiplă de domenii de activitate, logistica a câștigat noi valențe globale, devenind responsabilă de eficientizarea capitalurilor în profil teritorial, gestionând fluxurile de informații și de bunuri specifice producției de bunuri, infrastructurii, educației, securității, apărării mediului, sănătății etc.

Logistica este parte a unui management complex, care se axează pe coordonarea funcțiilor specifice afacerii (marketing, producție, financiar) în cadrul firmelor și între firme, respectiv a procesului cunoscut sub denumirea de lanț logistic (supply chain). Sursele de specialitate prezintă lanțul logistic sub două accepțiuni cu asemănări și deosebiri.

Prima opțiune arată că lanțul logistic (supply chain), cunoscut în literatura de specialitate și sub denumirea de lanț aprovizionare-furnizare/livrare, cuprinde toate activitățile care compun fluxul și transformarea bunurilor de la stadiul de materie primă până la consumatorii sau utilizatorii finali, precum și fluxurile informaționale asociate. În Anexa nr. 6 prezentăm o schemă a circuitului economic la nivelul unei firme. Conceptul de lanț logistic poate include, alături de furnizori și clienți, și companii specializate în servicii logistice, inclusiv terți nonoperatori. El a evoluat la așa-numitul „management al lanțului logistic (supply chain management), care constă în coordonarea sistemică și strategică a funcțiunilor tradiționale și politicile legate de aceste funcțiuni în interiorul unei întreprinderi și între diferitele companii din lanțul logistic, în scopul îmbunătățirii performanțelor pe termen lung ale firmelor luate individual și ale lanțului logistic în general”.

Cea de-a doua accepțiune, prezintă lanțul logistic ca „un sistem coordonat de organizații, oameni, activități, informații și resurse implicate în mișcarea unui produs într-o manieră fizică sau virtuală de la furnizor la client. Într-un sens general, un lanț logistic constă din două sau mai multe organizații separate din punct de vedere juridic, dar unite prin fluxuri materiale (fizice), financiare și de informații. Aceste firme pot produce părți componente și produse, firme ce asigură logistica și chiar clientul final însuși. Într-un sens restrâns, termenul de lanț logistic este aplicabil și unor mari companii multinaționale, cu activități desfășurate în țări diferite, ceea ce pune problema coordonării eficiente a fluxurilor fizice, financiare și de informații. În acest din urmă caz, lanțul logistic este intraorganizațional, în timp ce lanțul logistic care cuprinde firme diferite este interorganizațional”.

Suntem de părere că în condițiile în care posibilitatea utilizării infrastructurii naționale și, în special, a porturilor devine din ce în ce mai limitată, datorită capacităților existente, este evident că sistemul logistic, atât cel militar, cât și cel civil, trebuie să-și reorienteze metodele de lucru. Utilizarea extensivă a internetului conduce la aplicarea unor noi proceduri privind achizițiile și distribuția. Furnizorii de servicii virtuale permit schimbul de informații între actorii care asigură bunuri și servicii la nivel global. În condițiile economice actuale, acest lucru duce la apariția unor adevărate corporații transnaționale ale căror afaceri sunt răspândite practic în întreaga lume. În acest fel, informația devine un adevărat mod de transport în domeniul logistic, ceea ce determină creșterea importanței tehnologiei în desfășurarea operațiunilor curente, unii furnizori transformându-se în firme de management informațional.

În domeniul militar, fiecare structură poate fi gândită ca un element de consum descentralizat, conectat la un punct de distribuție centralizat care asigură bunurile necesare funcționării coerente a fiecărui element. Sistemele de transport existente permit distribuția acestor bunuri până la luptător. „În multe situații este mult mai utilă identificarea producătorului și realizarea legăturii directe între furnizor și consumatorul final (luptător), în acest fel evitându-se eventualele blocaje pe timpul depozitării, transportului și distribuției”.

Un sistem logistic militar bazat pe utilizarea internetului necesită interconectarea elementelor componente și schimbul permanent de informații între structurile cu responsabilități în domeniul achizițiilor, aprovizionării și transportului. Acest lucru este posibil dacă ținem cont că, inițial, internetul a fost creat având la bază scenarii militare.

Ca rezultat al experienței războiului din Golf, Departamentul Apărării din S.U.A. a implementat un sistem de urmărire și identificare automată a tuturor mișcărilor de bunuri, care a condus la importante economii în materie de fonduri și eforturi umane și materiale. Deși forța de muncă avută la dispoziție s-a redus substanțial de la acea dată, „noile tehnologii au permis creșterea eficienței activităților, în special în ceea ce privește îmbarcarea materialelor pe navele cargo specializate. Beneficiile au devenit vizibile odată cu declanșarea operațiilor din Afganistan, atunci când noul sistem, mult mai precis și mult mai rapid, a devenit operațional”.

Pentru sistemul militar de distribuție și transport, ideea de a avea toate echipamentele necesare direct la locurile de îmbarcare/debarcare nu este foarte diferită de tipul de coordonare care există în mediul civil între distribuitorii cu amănuntul și celelalte elemente ale sistemului de aprovizionare (furnizorii primari, transportatorii, en-grosiștii etc.).

În prezent, armatele moderne experimentează așa-numitul concept „anticipatory logistics”, pentru produsele petroliere, muniții și mentenanță, care este, în fapt, logistica bazată pe nevoile reale de consum. Acest concept utilizează tehnologii, sisteme informaționale și proceduri destinate prevederii și stabilirii priorităților consumatorului pentru a fi în măsură să asigure o susținere logistică adecvată, în funcție de consumurile reale. Deși, la prima vedere, conceptul este relativ simplu, în viitor se prevede extinderea utilizării tehnologiilor moderne ca instrumente pentru monitorizarea nivelului stocurilor de materiale, precum și a stării tehnice a echipamentelor majore.

De asemenea, se prevede utilizarea sistemelor informatice de asistare a deciziei, pentru determinarea celei mai bune soluții de folosire a mijloacelor de sprijin avute la dispoziție. În acest fel, logisticienii vor avea la dispoziție cele mai moderne instrumente de management ale lanțului logistic.

Specialiștii au identificat nouă componente ale lanțului logistic și factorii care asigură succesul în realizarea sprijinului logistic. În domeniul militar, aceștia sunt ușor diferiți față de cei utilizați în mediul economic civil, în principal pentru că forțele armate sunt concentrate pe îndeplinirea unei misiuni de luptă, în timp ce organizațiile economice civile urmăresc, în primul rând, obținerea unui profit cât mai mare.

Atât în mediul militar, cât și în cel economic civil au fost identificate următoarele componente ale managementului lanțului logistic: producătorii; furnizorii; achizițiile; managementul cererii (lansarea comenzilor către furnizori); producția/mentenanța; depozitarea; transporturile; consumatorul final (luptătorul), distribuția inversă.

„În mediul militar, următorii factori sunt considerați ca esențiali pentru obținerea succesului în domeniul sprijinului logistic:

a) nevoile consumatorului (luptătorului);

b) tehnologiile informaționale și de comunicații;

c) desfășurarea forțelor armate atât pe teritoriul național, cât și în teatrele de operații externe;

d) interoperabilitatea;

e) reglementările specifice mediului militar;

f) informațiile legate de mediul în care se poartă acțiunile militare, incluzând și pe cele referitoare la inamic;

g) cerințele specifice ale misiunii”.

După cum se poate observa, structura lanțului logistic este relativ aceeași atât pentru mediul militar, cât și pentru cel civil, cu toate că sunt și o serie de deosebiri esențiale. Cele mai evidente sunt cele în domeniul transporturilor și depozitării, care indică faptul că, în domeniul militar, o serie de componente și echipamente pot fi utilizate în ambele sensuri, în special pentru mentenanță și sprijin medical. De asemenea, mentenanța nu este prezentă ca domeniu distinct în cadrul companiilor civile. Alte diferențe au fost identificate în factorii externi care influențează lanțul de aprovizionare: interoperabilitatea crescândă între diferitele specialități militare în cadrul sistemului C4I (command, control, communications, computer and intelligence system), desfășurarea forțelor și cerințele specifice ale misiunii, aceștia fiind specifici mediului militar.

Considerăm că în România, noțiunea de lanț logistic a fost conștientizată relativ recent, iar în cea mai mare parte a cazurilor atât în cadrul societăților private, cât și în sectorul public, „inelele care formează lanțul logistic” sunt administrate de multe ori în mod izolat, fiind astfel absentă integrarea între diversele funcțiuni logistice, integrare deosebit de necesară în vederea atingerii obiectivelor de eficiență si leadership. Este, de asemenea, o condiție esențială pentru dezvoltarea și creșterea întreprinderilor și a întregului sistem economic al României, pentru optimizarea proceselor componente ale filierei logistice, precum și integrarea lor succesivă cu scopul de a le gestiona și de a le coordona într-un mod univoc și unitar. Abia după ce s-a realizat integrarea funcțiilor logistice în cadrul unei singure societăți comerciale, vor putea fi atinse niveluri succesive și ambițioase de eficiență, integrând și funcțiile logistice ale celorlalți protagoniști ai dezvoltării economice și tehnologice: furnizorul, producătorul, clientul. Apoi, va trebui realizată o schimbare importantă de management care să integreze eficient obiectivele celor trei.

Managerii logisticieni de succes ai începutului de secol XXI vor fi aceia care, potrivit părerii specialiștilor, vor avea o viziune de ansamblu asupra planurilor strategice ale propriei firme și vor înțelege rolul lanțului logistic în reușita derulării acestor planuri. Totodată, managerii logisticieni vor coopera cu departamentele de marketing, producție și financiar pentru a identifica tipurile de activități care adaugă valoare produselor și serviciilor firmei lor.

Provocările pentru logistica anilor începutului de secol XXI au fost multe și variate. Un lucru totuși este cert: „logistica are un rol strategic semnificativ în obținerea avantajului competitiv de către firme în condițiile de concurență de pe piața globală”.

În concluzie, pentru realizarea obiectivelor lanțului logistic, apreciem că logisticienii vor trebui să adopte procesele de planificare, realizare și control al fluxurilor și stocării efective și eficace din punct de vedere al costurilor, materiilor prime, produselor în curs de fabricație, produselor finite, de la punctul de origine la cel de consum în scopul adaptării permanente al efortului firmelor de profil la cerințele clienților.

2.2 Metodologii și tehnici de eficientizare a sprijinului logistic,

în general și al structurilor centrale ale

Ministerului Apărării Naționale, în special

La definirea conceptului de sprijin logistic, a principiilor și modalităților de realizare a acestuia și la elaborarea actelor normative pentru reglementarea acestui domeniu de activitate se are în vedere:

a) nivelul de ambiție și angajamentele asumate;

b) definirea și realizarea oportună a sprijinului logistic cerut, corespunzător stărilor existente la un moment dat (pace și război);

c) aplicarea acestuia pentru îndeplinirea întregului spectru de activități în care sunt angrenate structurile sprijinite, și implicit implementarea conceptelor, doctrinelor, principiilor, standardelor și procedurilor NATO și UE;

d) cooperarea pentru realizarea sprijinului logistic, cerut pentru fiecare activitate în parte;

e) identificarea soluțiilor pentru asigurarea eficienței maxime a sprijinului logistic, care, prin costuri optime/rezonabile, să îndeplinească în totalitate cerințele stabilite.

Sprijinul logistic al structurilor Ministerului Apărării Naționale, în general, se realizează prin:

a) managementul resurselor materiale (inclusiv primirea și echiparea rezerviștilor);

b) asigurarea nevoilor de transport (inclusiv transportul rezerviștilor, precum și a materialelor necesare la mobilizare, la beneficiar);

c) asigurarea mentenanței și asistenței tehnice pentru autovehiculele proprii;

d) asigurarea asistenței medicale și a evacuării răniților și bolnavilor;

e) pregătirea imobilelor necesare cazării temporare a personalului, în situația redislocării acestora în alte locații;

f) asigurarea serviciilor de campanie, în totalitate, în funcție de situația existentă la un moment dat;

g) participarea, la ordin, în conformitate cu prevederile legale, cu forțe și mijloace la soluționarea unor situații de urgență, evacuare, etc.; asigurarea intervenției cu forțe la obiectiv.

Sistemul logistic al Armatei României se dezvoltă în ideea ca el să corespundă cerințelor structurilor sprijinite, simplu și flexibil, cu posibilități de realizare graduală a interoperabilității cu sisteme similare din armatele țărilor membre NATO și UE.

În efortul de asigurare a resurselor necesare forțelor, structurile specializate (unitățile, subunitățile de sprijin logistic) utilizează diverse metode, tehnici și proceduri.

Managementul resurselor materiale, în condițiile economiei de piață, are anumite trăsături, astfel: relații de transfer (de schimb) între diferite firme și o autoritate contractantă; relații economice prin care furnizorul urmărește obținerea unui profit, iar beneficiarul urmărește obținerea unui avantaj economic, care poate să fie cost „sănătos” (care asigură cel mai bun raport calitate/cost și uneori chiar o stare de profitabilitate); efectele economice se regăsesc la nivelul activității beneficiarului, în sensul că se pot satisface mai multe obiective, cu aceeași valoare financiară; raporturi economice care depind de „raportul de putere” ce există între furnizor și beneficiar. Apreciem că asigurarea resurselor materiale trebuie privită ca o funcție a unui sistem al managementului logistic, rezultată din necesitatea unor obiective specifice; asigurarea cu resursele materiale nu poate fi redusă la o activitate de aprovizionare propriu-zisă, ea având un conținut mult mai mare; nu este indiferent modul cum se asigură resursele materiale (calitate, preț, costuri, siguranță etc.), din care cauză, pentru a permite măsuri de control-evaluare eficiente, trebuie să existe sisteme de apreciere a performanțelor.

Din punctul nostru de vedere, managementul resurselor materiale asigură gestiunea integrată a fluxului tuturor materialelor și produselor finite înspre și dinspre structurile sprijinite și are ca obiectiv fundamental furnizarea bunurilor/serviciilor către acestea cu cele mai mici costuri.

Considerăm că pentru oferirea unor bunuri și servicii mai accesibile structurilor militare și reducerea cheltuielilor de distribuție este necesară munca în echipă, atât în interiorul unităților de sprijin logistic, cât și cu toate organizațiile care constituie canalul de marketing. În acest scop, compartimentele structurilor logistice acționează în strânsă cooperare în vederea maximizării rezultatelor în domeniul managementului resurselor materiale. Totodată, „pentru a maximiza rezultatele întregului sistem de distribuție, firma va trebui ca, în exterior, să-și integreze sistemul său logistic cu cele ale furnizorilor și clienților săi”. În opinia specialiștilor în domeniu, obiectivul fundamental al managementului integrat al logisticii îl reprezintă armonizarea tuturor deciziilor privind distribuția.

Din punctul de vedere al distribuției, reduse la forma lor cea mai simplă, există două tipuri de proceduri care pot fi angajate pentru executarea reaprovizionărilor/ recompletării stocurilor de materiale aflate asupra structurilor de forțe.

Prima dintre ele vizează întreaga responsabilitate în sarcina unității care solicită sprijin logistic. În acest sens, se cunoaște că, în momentul în care o unitate solicită un tip de sprijin, ea generează o solicitare (cerere). În continuare, sistemul logistic asigură resursele din stocurile aflate asupra unităților și subunităților de sprijin logistic sau din sursele aflate la dispoziția acestora, ca răspuns la cerere. Acest tip de procedură este cunoscută ca livrare la cerere sau mai simplu, cerere.

Cea de a doua procedură rezultă în urma reacției sistemului logistic, care asigură resursele fără altă acțiune din partea unității care primește sprijinul logistic. În acest caz, resursele sunt distribuite către structurile de sprijin logistic, de unde sunt alocate automat către unitățile sprijinite, în funcție de programul planificat și de anumite formule de calcul. Această metodă este cunoscută ca distribuție forțată sau trimiterea. Conceptul de distribuție forțată utilizează formule de calcul pentru anticiparea nevoilor de sprijin logistic sau, după caz, distribuirea resurselor unde și când este cel mai probabil nevoie de ele.

În timp ce este asociat cu sprijinul, conceptul de distribuție poate fi aplicat la cele mai multe activități și funcții de sprijin logistic. În general, într-un asemenea sistem, materialele „… sunt expediate/„împinse”, prin sistemul de împingere/ „push”, cât mai aproape de consumator; în scopul evitării creării de stocuri mari de materiale, este nevoie de o perfectă coordonare între planificatori, inclusiv de utilizarea efectivă a tehnologiei informatice”.

Procedura de distribuție forțată preia o parte dintre atributele comandantului structurii sprijinite, în proiectarea nevoilor și a cererilor de sprijin logistic; acest tip de procedură asigură un sprijin constant, în funcție de scopul urmărit. Pe de altă parte, pentru că se iau în considerare nevoile bazate pe anticipare și planificare, se naște pericolul ca unitățile sprijinite prin această procedură să primească în exces anumite repere în timp ce altele pot lipsi. Conceptul de distribuție forțată impune o estimare corectă a ritmului acțiunilor militare și corespondența acestuia cu ritmul de consum. Apreciem că unul dintre dezavantajele induse în sprijinul logistic de sistemul de distribuție forțată este că, de regulă, acesta are prea puțină flexibilitate pentru a putea răspunde eficient la ritmul și dinamica acțiunilor militare.

Prin procedura cererii, unitatea de sprijin logistic controlează în mod direct ordinele de reaprovizionare pentru unitatea sprijinită și la fel și cererile pentru mentenanță și alte servicii de sprijin. În acest fel, unitatea sprijinită își asumă responsabilitate pentru anticiparea și elaborarea cererilor, la fel și riscul ca toate cererile să fie întocmite și înaintate în timp util, pentru ca materialele solicitate să ajungă unde și când este nevoie. Considerăm că avantajul indus de această procedură este evidențiat de faptul că unitățile combatante primesc numai sprijinul solicitat. Acest aspect permite structurilor sprijinite un nivel crescut de mobilitate prin transportul unei cantități minime de materiale sau echipamente de sprijin.

Beneficiile aduse de procedura menționată mai sus rezidă din creșterea eficienței sistemului logistic prin reducerea cantității generale de resurse solicitate. Procedura abordată poate fi foarte eficientă, dar eficacitatea sa depinde de abilitatea sistemului logistic de a reacționa eficient la toate solicitările primite într-un ritm tot mai rapid de la trupe. Succesul procedurii „la cerere” poate fi determinată de creșterea calității comunicațiilor și a managementului informațional.

Utilizând ambele proceduri, „materialele pot fi distribuite prin metode diverse, de genul punctelor de distribuție, prin unitate sau ambele, combinat”.

Metoda punctului de distribuție, impune ca resursele să fie organizate în raionul de dispunere al unității (subunității) de sprijin logistic sau în alt punct stabilit, iar unitățile sprijinite își deplasează mijloacele de transport pentru a-și ridica materialele solicitate și parte din serviciile necesare. Punctul de distribuire al materialelor este o metodă eficientă utilizată în cadrul sistemului logistic, dar pune o mare responsabilitate pe unitățile sprijinite. Utilizând metoda punctului de distribuție, materialele necesare sunt transportate înspre un punct central de distribuire, în care unitățile primitoare pot să își aranjeze propriul lor sistem de transport al materialelor primite.

Utilizând distribuirea de către o unitate, materialele necesare sunt transportate centralizat, prin sistemul de distribuție existent, la unitatea primitoare, eliminând astfel, necesitatea aprovizionării individuale. În practică există o combinare a tuturor metodelor existente pentru acordarea sprijinului logistic, care variază în funcție de fazele acțiunilor militare. Din punctul nostru de vedere, metoda prin unitatea distribuitoare este, în general, mai eficientă și mai rapidă pentru asigurarea nevoilor unităților combatante, însă necesită existența unui număr semnificativ de mijloace de transport.

În funcție de situație, ambele metode pot fi folosite. Ceea ce este important este faptul că ele trebuie să producă efectul dorit și anume acela de a asigura în timp oportun distribuirea resurselor necesare.

Deși nu poate fi considerată o metodă ca atare, distribuirea de resurse intercategorii de forțe poate fi privită ca o soluție de acceptat, prin prisma măsurilor de urgență care trebuie luate în anumite situații. Acest tip de distribuire a resurselor depinde de modul în care planificatorii sprijinului logistic reușesc să asigure necesarul de materiale și servicii pentru forțele combatante, la un moment dat și pentru o perioadă determinată.

În domeniul mișcării și transportului tendințele existente la nivel național și internațional arată o reorientare a acestei activități către mediul economic civil, indiferent dacă mijloacele asigurate pentru desfășurarea acestei activități privesc operatorii economici internaționali sau pe cei locali. De regulă, cu mijloacele militare se execută acele mișcări și transporturi care privesc personalul (dislocarea/ redislocarea; evacuarea terestră și aeromedicală) și transportul acelor materiale considerate senzitive (comunicații și informatică, muniții, explozivi, materiale sanitare etc.)

În opinia noastră, principalele metode de eficientizare a domeniului abordat la nivelul structurilor de sprijin logistic (în special, cele care asigură sprijinul logistic al structurilor centrale) vizează:

a) reorganizarea sistemului militar de transport în concordanță cu sarcinile și misiunile actuale și realizarea unor structuri de mișcare și transport similare și compatibile cu cele din cadrul NATO și statele membre;

b) corelarea programului de modernizare și perfecționare a sistemului militar de transport cu cel de reorganizare și restructurare a Armatei României;

c) asigurarea implementării și aplicării standardelor NATO și naționale în domeniu;

d) asigurarea finanțării continue și suficiente pentru realizarea unui parc de mijloace de transport modern și eficient;

e) asigurarea capabilităților și resurselor de mișcare și transport necesare dislocării, susținerii și redislocării forțelor în teatrele/zonele de operații, inclusiv pentru recepția, staționarea, continuarea deplasării și integrarea acestora;

f) cooperarea bi și multilaterală, în scopul facilitării accesului și utilizării resurselor de mișcare și transport militare și civile ale NATO, statelor membre și partenere, precum și în cadrul inițiativelor multinaționale;

g) implementarea sistemelor informatice utilizate de către NATO pentru planificarea, executarea și urmărirea deplasării forțelor;

h) instruirea și antrenarea personalului de mișcare și transport.

Apreciem că structurile de sprijin logistic trebuie să opteze, în funcție de posibilități, pentru folosirea unei combinații de moduri  de transport în vederea deplasării produselor și materialelor de la o locație la alta. În situația în care structurile de sprijin logistic nu dețin suficiente mijloace, transportul intermodal presupune folosirea unuia sau a mai multor cărăuși. În primul caz, același furnizor de servicii realizează transportul bunurilor, folosind moduri de transport și tarife diferite în funcție de modul folosit. În al doilea caz, managerul logistic apelează pentru deplasarea materialelor la mai multe firme de transport modale: de exemplu poate apela la un cărăuș rutier pentru transportul bunurilor la terminalele de marfă feroviare sau portuare, unde acestea vor fi încărcate în vagoane sau cargoboturi.

În practică întâlnim numeroase combinații ale diferitelor moduri de transport, cu denumiri specifice și foarte sugestive. Cele mai cunoscute sunt:

a) Birdyback: combină transporturile rutiere cu cele aeriene, valorificând accesibilitatea transporturilor rutiere cu viteza celor aeriene;

b) Fishyback: combină costurile scăzute ale transporturilor navale cu accesibilitatea transporturilor rutiere;

c) Piggyback: combină accesibilitatea transporturilor auto cu costurile scăzute ale celor feroviare.

Din punctul nostru de vedere, menținerea costurilor de transport la un nivel cât mai scăzut, concomitent cu asigurarea unui sistem sigur și suplu de mișcare, reprezintă o altă modalitate de eficientizare a activităților din domeniul de referință. În acest caz, managementul lanțului de aprovizionare permite unei structuri logistice să mențină permanent legătura cu transportatorii și să aibă acces la informațiile privind situația mijloacelor de transport utilizabile/necesare.

Baza sprijin logistic „Muntenia” are în compunere și subordine atât structuri de aprovizionare, cât și structuri de transport, ceea ce facilitează realizarea unui sprijin eficient și oportun al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale. Sistemul dă posibilitatea comandamentului bazei să urmărească, în timp real, unde se află materialele necesare structurilor centrale, în orice moment. În același timp, sistemul permite bazei să scadă costurile în funcție de cantitățile de materiale ce urmează a fi transportate.

În domeniul mentenanței, în conformitate cu noua fizionomie a acțiunilor militare se remarcă gradul ridicat de dificultate, cu care se desfășoară această activitate, luând în considerare larga tipologie a tehnicii și echipamentelor, dispariția multora din agenții economici care realizează piese de schimb, dar mai ales gradul scăzut de protecție pe care mare parte din categoriile de tehnică existente îl asigură personalului.

Considerăm că o tendință vizibilă și necesară în scopul eficientizării procesului de mentenanță este reprezentată de externalizare, care se execută diferențiat, pe categorii de tehnică, prin contracte cu operatori economici interni sau externi. În domeniul mentenanței, țările membre NATO au în vedere realizarea a două obiective care vizează: menținerea și refacerea stării tehnice a echipamentelor aflate, deja, în dotarea armatelor și implementarea (acolo unde nu s-a implementat încă) Suportului Logistic Integrat (Integrated Logistics Support/ILS), pentru echipamentele nou introduse în înzestrare.

Suntem de părere că realizarea noului sistem de mentenanță și implementarea conceptelor suport în Armata României impun ca la noile categorii de tehnică și echipamente, care se vor introduce în înzestrare, în Documentul cu nevoile misiunii (DNM), în Documentul cu cerințele operaționale (DCO) și în caietele de sarcini pentru achiziția acestora, să fie prevăzute obligațiile furnizorului de a realiza ILS, la cererea achizitorului și casarea acestora la terminarea duratei de viață, acolo unde este cazul, în conformitate cu prevederile legale.

În ceea ce privește sprijinul medical tendințele de evoluție în cadrul NATO arată că această activitate se dorește să fie organizată și desfășurată în conformitate cu responsabilitățile fiecărei națiuni, în vederea menținerii sănătății și prevenirii îmbolnăvirilor, colectării, tratamentului și evacuării pacienților, reaprovizionării cu materiale sanitar-farmaceutice, pentru a reduce la minim pierderile de forțe umane din cauza rănirilor și îmbolnăvirilor și recuperării integrale pentru misiune a acestora. În acest sens, apreciem că eficientizarea sprijinului medical presupune satisfacerea standardelor acceptabile de îngrijire medicală, la nivele cât mai apropiate de standardele din timp de pace.

În opinia noastră, modalitățile de acțiune în domeniul sprijinului medical vizează adaptarea acestuia la cerințele misiunilor și reconfigurarea structurilor specifice în conformitate cu cerințele operaționale și cu nivelele de desfășurare a acțiunilor militare, astfel: asigurarea medicală primară, secundară și terțiară. În majoritatea cazurilor, sprijinul medical în folosul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale este asigurat de către structurile specializate din cadrul Comandamentului logistic întrunit și Cabinetul medical M-100, prin lanțul medical tehnic care se poate extinde de la consilierul pe probleme medicale, inclusiv la toate mijloacele medicale avute la dispoziție.

De asemenea, considerăm că experiența acumulată în ultimele operații multinaționale desfășurate sub comanda NATO și UE, în diverse regiuni ale globului, scoate în evidență, mai mult ca oricând, nevoia de cooperare internațională, în toate domeniile de activitate, cel medical fiind unul dintre cele „mai afectate” de multinaționalitate. Această caracteristică a multinaționalității, în domeniul medical îmbracă diferite forme și responsabilități care se înscriu de la simplu la complex pe un trend ascendent care pleacă de la responsabilitatea națională în domeniu, la aranjamentele bi sau multilaterale, sprijinul din partea țării gazdă, conceptul de țară lider, națiunea cu rol specializat, ajungând până la unitățile medicale multinaționale integrate. Dorim să evidențiem faptul că, în domeniul medical, cooperarea internațională vizează participarea tuturor forțelor și organizațiilor implicate (guvernamentale și nonguvernamentale, agenții internaționale etc.) în toate domeniile de responsabilitate ale actului de sprijin medical.

În domeniul infrastructurii, cea mai importantă activitate este reprezentată de asigurarea cazării și cartiruirii trupelor, respectiv de problemele aferente acesteia. La nivel strategic, funcția de infrastructură este mai mult legată de asigurarea, exploatarea și întreținerea infrastructurii necesare pentru activități viitoare și/sau în derulare. În acest sens, în situații de conflict militar, apreciem că prioritatea trebuie acordată construcțiilor destinate instalării punctelor de comandă și de debarcare, zonelor de staționare și de adunare (corturi sau construcții prefabricate de tip Modular Housing), precum și căilor de comunicație care le leagă.

Din punctul nostru de vedere, cea mai importantă modalitate de eficientizare în domeniul de referință o reprezintă întreținerea infrastructurii pentru structurile sprijinite, precum și executarea mentenanței instalațiilor aferente (aer condiționat, grupuri electrogene de iluminat etc.). Acestea se realizează de către structurile de sprijin logistic cu responsabilități pe această linie, cu forțe proprii sau prin încheierea de contracte de prestări servicii cu agenții economici autorizați.

Asigurarea serviciilor de campanie (prepararea și servitul hranei, îmbăierea efectivelor și schimbarea lenjeriei, spălarea și repararea echipamentului individual și a lenjeriei, asigurarea serviciilor poștale, asigurarea serviciilor funerare etc.) în ultimele operații desfășurate la nivel global au fost asigurate, pe bază de acorduri încheiate de țările participante, cu operatorii economici acceptați de către NATO sau pe baza acordurilor multinaționale bi sau multilateriale încheiate cu diverși parteneri din teatrul de operații. În acest sens, un rol deosebit a revenit serviciilor de sprijin logistic de la o terță parte (Third Party Logistic Support Services /TPLSS) care au fost asigurate de agenții economici pe baza convențiilor planificate. Se observă ca și tendință de evoluție faptul că, TPLSS poate distribui resursele, cu prioritate anumitor elemente ale forței pentru misiunea de îndeplinit și pentru a face față lipsurilor semnalate din domeniul logistic și de a asigura rezistența și susținerea pe termen lung.

În sensul celor de mai sus, suntem de părere că structurile care implementează cu succes externalizarea serviciilor suport pentru îndeplinirea unor misiuni se pot orienta și concentra pe îndeplinirea mai eficientă a obiectivelor principale ale acestora. Din această perspectivă, apreciem că implementarea externalizării serviciilor suport de către structurile logistice implicate va permite concentrarea pe îndeplinirea sarcinilor la un nivel ridicat de profesionalism.

Considerăm că, în scopul eficientizării activităților în domeniul de referință, externalizarea serviciilor pe timpul acțiunilor militare trebuie să vizeze următoarele: hrănirea efectivelor; spălarea și curățarea echipamentului; mentenanța tehnicii și echipamentelor militare; transporturile de tehnică, materiale și efective; întreținerea și repararea cazărmilor; asigurarea cu C.L.; verificări metrologice la echipamentele și utilajele din dotare; distrugerea munițiilor cu stare tehnică necorespunzătoare.

În sensul celor prezentate, apreciem că sprijinul logistic trebuie să privească accesarea tuturor resurselor existente (civile, militare sau cele ale națiunilor gazdă), ca o modalitate concretă de asigurare a trupelor cu tot ceea ce au nevoie pentru luptă și trai.

În acțiunile militare desfășurate în afara teritoriului național, metodele de sprijin logistic ale comandanților NATO acoperă o plajă largă de opțiuni, de la sprijinul logistic integrat multinațional până la sprijinul logistic strict din surse naționale ale statelor participante, astfel:

a) sprijinul logistic național;

b) acordurile de sprijin logistic bi sau multilaterale;

c) națiunea lider din punct de vedere logistic;

d) națiunea cu rol specializat;

e) unitățile logistice multinaționale integrate;

f) serviciile de sprijin logistic de la o terță parte.

În mod normal, structurile forței multinaționale întrunite sunt sprijinite logistic printr-o multitudine de combinații a unor metode specifice, care sunt disponibile, la un moment dat. În toate cazurile însă, indiferent de metodele de sprijin logistic alese, comandanții NATO sunt responsabili de sprijinul forțelor avute sub comandă.

În opinia noastră, indiferent de locul în care se asigură sprijinul logistic, de procedurile și metodele utilizate pentru aceasta, calitatea suportului acordat trupelor depinde de modul în care organele de planificare și conducere a sprijinului logistic iau în calcul factorii de influență și particularitățile evidențiate din participarea structurilor de forțe la acțiunile militare, de flexibilitatea sistemului logistic existent și de capabilitățile logisticii de a răspunde eficient la cererile structurilor sprijinite.

În plan funcțional, procesul de transformare al logisticii Armatei României a vizat încă de la începutul său, coordonatele descrise de reproiectarea sistemului logistic al NATO și UE. Acest efort susținut din ultimii ani, îndeosebi după integrarea țării noastre în cele două organizații internaționale de securitate a urmărit atingerea următoarelor obiective:

a) degrevarea completă a unităților luptătoare și a celor de sprijin de luptă de sarcinile de sprijin logistic și administrativ, concomitent cu accelerarea ritmului de creștere a nivelului de standardizare în domeniul logistic;

b) asigurarea unei mai mari vizibilități activităților de sprijin logistic, care să permită o relaționare tot mai strânsă cu logistica fiecărei categorii de forțe;

c) realizarea unui sistem logistic operațional, flexibil, adaptat la dimensiunea forțelor luptătoare, eficient și eficace, proactiv și predictiv;

d) o nouă redistribuție la nivel național a structurilor subordonate, în funcție de nevoile operative ale fiecărei categorii de forțe;

e) reducerea unităților și subunităților de sprijin logistic, pe măsura finalizării procesului de reorganizare, astfel încât principiile, politicile, procedeele, procedurile și tacticile din domeniul logistic să poată fi aplicate în mod corespunzător;

f) crearea unor noi capabilități logistice de nivel operațional, apte să aibă la îndemână instrumente și pârghii eficiente de conducere a procesului în sine;

g) reducerea timpului de reacție în derularea activităților din domeniul logisticii operaționale;

h) asigurarea resurselor materiale și a serviciilor esențiale, la nivelul de suficiență impus de îndeplinirea misiunilor structurilor luptătoare și de fondurile financiare alocate acestora de ordonatorii secundari de credite;

i) revigorarea activității de mentenanță, prin creșterea semnificativă a capacităților de reparație ale structurilor operaționale;

j) concentrarea sprijinului logistic către susținerea forțelor combatante.

Sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale se realizează, de către Comandamentul logistic întrunit (Anexa nr. 7), în majoritatea domeniilor funcționale ale logisticii. Pe timp de pace și la război, prin marile unități, unitățile și formațiunile logistice din subordine, comandamentul asigură sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, prin transpunerea ordinelor și dispozițiilor ministrului apărării naționale și șefului Statului Major General în planurile proprii, întocmite în acest sens.

Procesul de management la nivelul Comandamentului logistic întrunit și structurilor subordonate implicate în realizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale creează cadrul care facilitează utilizarea eficientă a resurselor materiale, financiare și umane, antrenează și valorifică experiența și competența profesională a comandanților (șefilor) și subordonaților acestora.

Documentele de planificare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale trebuie să asigure, în mod obligatoriu, concentrarea sprijinului logistic pe direcțiile de efort și definitivarea clară a activităților de sprijin logistic care conduc la obținerea succesului.

Considerăm că actualizarea prevederilor actelor normative care reglementează domeniul în ansamblul său, precum și a normelor care direcționează sprijinul logistic, reiese ca o necesitate ce trebuie materializată periodic, la intervale rezonabile de timp.

Din perspectiva noastră, asigurarea sprijinului logistic, într-o concepție unitară, prin intermediul unei structuri care să-l coordoneze la toate nivelele, facilitează îndeplinirea tuturor misiunilor la timp și de calitate. Astfel, se poate interveni, în orice moment, cu ușurință, pentru rezolvarea oportună a eventualelor disfuncționalități apărute. Suportul logistic trebuie să asigure structurilor sprijinite confortul necesar pentru a-și putea concentra atenția asupra conducerii, organizării, planificării și operaționalizării forțelor.

Suntem de părere că înființarea unui departament care să elaboreze reglementările și politicile privind înzestrarea și sprijinul logistic întrunit al structurii de forțe a Armatei României este benefică și contribuie la asigurarea suportului necesar structurilor Ministerului Apărării Naționale pentru îndeplinirea, cu succes, a tuturor misiunilor încredințate. În acest sens, propunem o posibilă structură în Anexa nr. 8.

Apreciem că, pentru îndeplinirea în totalitate și de calitate a atribuțiunilor funcționale, necesitatea planului de muncă zilnic al conducătorilor formațiunilor implicate în realizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale este evidentă, creând un ritm uniform activității manageriale, care să acopere toate nevoile acesteia.

Delegarea de autoritate este esențială pentru un management eficient. Din punctul nostru de vedere, în cazul structurilor implicate în sprijinul logistic, delegarea trebuie să fie frecventă, constând într-o doză echilibrată de autoritate ce trebuie și poate fi delegată.

Pentru îndeplinirea ordinelor și dispozițiilor referitoare la sprijinul logistic, șefii structurilor implicate stabilesc, prin rezoluție: cui se adresează rezolvarea, cu cine colaborează, unele precizări privind modul de rezolvare și termene. De asemenea, verifică personal îndeplinirea rezoluțiilor ordonate.

În același sens, considerăm că ședințele de lucru ale comandanților (șefilor) structurilor implicate în asigurarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale cu subordonații nemijlociți se constituie ca activități deosebit de importante pentru desfășurarea eficientă a actului managerial. „Scopul de bază al oricărei ședințe de lucru constă în luarea unei sau unor decizii, lucru ce nu trebuie uitat de către manager. Cea mai bună ședință nu aduce folos dacă nu este valorificată ulterior, dacă nu are urmări”.

Concluzionând, suntem de părere că în activitatea de management a structurilor implicate în asigurarea sprijinului logistic, în general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special se pot aplica o serie de metodologii și tehnici menite eficientizării muncii în domeniu, astfel:

a) programarea din timp a obiectivelor prioritare;

b) programarea timpului la dispoziție în funcție de cauzalitate, natura și amploarea activităților;

c) adaptarea programului de lucru la ritmul biologic;

d) planificarea rațională a deplasărilor și a timpilor neoperativi (de așteptare);

e) luarea în calcul, pe procese tehnologice, a timpilor neoperativi;

f) stabilirea la sfârșitul programului zilnic a problemelor pentru ziua următoare;

g) definitivarea programului zilnic înainte de începerea zilei de muncă;

h) asigurarea timpului necesar pentru pregătire și studii legate de profesiune și progresul instituției;

i) gestionarea ierarhizată a informațiilor de interes;

j) focalizarea eforturilor asupra aspectelor esențiale care dau consistență pentru progresul instituției;

k) analiza periodică a stadiului îndeplinirii activităților și reorientarea eforturilor (la nevoie);

l) delegarea unor atribuții și responsabilități și monitorizarea rezultatelor acestora;

m) simplificarea procedurilor pe domenii și niveluri;

n) respectarea cu strictețe a programului de muncă de către însuși comandant/șef.

2.3 Posibile căi și modalități de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale

Asigurarea flexibilității și sustenabilității structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni în care sunt angajate, se realizează printr-un sprijin logistic corespunzător, furnizat de un sistem integrat stabilit în acest scop.

„Direcțiile principale de acțiune pentru realizarea sprijinului logistic se aplică pentru toate domeniile funcționale ale logisticii și vizează:

a) stabilirea responsabilităților;

b) delegarea corespunzătoare a autorității;

c) arhitectura sistemului la nivel întrunit;

d) logistica integrată;

e) sprijinul logistic specific NATO și UE;

f) comanda și controlul logisticii;

g) cooperarea în domeniul logistic”.

Sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale se realizează de către Comandamentul logistic întrunit în toate domeniile funcționale ale logisticii, atât la pace, cât și în situații de criză, astfel: managementul resurselor materiale; mentenanța; mișcarea și transportul; sprijinul medical; infrastructura; serviciile de campanie; protecția mediului, securitatea și sănătatea în muncă, supravegherea tehnică a instalațiilor, metrologia legală și apărarea împotriva incendiilor; urgențele civile.

Pentru realizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la pace, Comandamentul logistic întrunit răspunde de:

a) asigurarea nevoilor de transport;

b) realizarea mentenanței și asistenței tehnice pentru autovehicule, în funcție de fondurile puse la dispoziție de către directorii programelor majore;

c) asigurarea carburanților și lubrifianților, în funcție de fondurile puse la dispoziție de către directorii programelor majore;

d) realizarea achizițiilor de produse și servicii conform competențelor stabilite prin ordine ale ministrului apărării naționale, utilizând fonduri alocate de la programele majore gestionate de structurile centrale;

e) asigurarea bazei materiale în vederea executării ședințelor de tragere cu armamentul din dotare;

f) asigurarea cu armament, muniții, materiale de resortul chimic, bacteriologic, radiologic, nuclear – CBRN, geniu, tehnică de resortul audiovizualului, materiale pentru activitățile cultural-educative și sportive, aparatură de birotică și consumabilele necesare, precum și mentenanța echipamentelor specifice, potrivit responsabilităților stabilite;

g) echiparea militarilor – inclusiv plata contravalorii cotei părți anuale și hrănirea personalului;

h) asigurarea cu mijloace de transport și alte bunuri materiale de resort, carburanți-lubrifianți, asigurări și revizii auto, precum și gestionarea altor nevoi tehnico-materiale și financiare pentru reprezentanțele militare și misiunile permanente în străinătate ale Ministerului Apărării Naționale;

i) asigurarea activităților de însoțire a coloanelor oficiale și la ordin, asigurarea acțiunilor pentru controlul mișcării în zonele stabilite în responsabilitate;

j) participarea, la ordin, cu forțe și mijloace la soluționarea unor situații de urgență, inclusiv în scopul realizării unor lucrări genistice necesare pentru buna funcționare a structurilor centrale sau a unor componente desemnate pentru gestionarea unor astfel de situații;

k) planificarea, organizarea distribuției și transportului materialelor necesare pentru asigurarea capacității de reacție imediată și ridicarea capacității operaționale;

l) asigurarea pazei, controlul accesului și intervenției la obiectivele militare, conform planurilor întocmite în acest sens, potrivit reglementărilor în vigoare;

m) asigurarea protocolului și sprijinului reprezentării interne și internaționale la nivelul ministrului apărării naționale, secretarilor de stat, șefului Statului Major General, secretarului general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale;

n) asigurarea confecționării pașapoartelor de serviciu/diplomatice și obținerea, după caz, a vizelor necesare, precum și asigurarea documentelor de transport internațional, asigurarea medicală;

o) asigurarea ceremonialelor militare la nivel înalt;

p) coordonarea și monitorizarea activităților specifice referitoare la cazărmile aflate în administrare/folosință, în care sunt dislocate structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, conform domeniilor de competență, atribuțiilor și responsabilităților aprobate prin actele normative specifice în vigoare;

r) asigurarea, în caz de evacuare, a încărcării materialelor și transportului personalului și bunurilor materiale, conform planurilor întocmite în acest sens, de structurile abilitate;

s) asigurarea medicală primară (de urgență).

Punctual, pentru anumite structuri centrale, sprijinul logistic se asigură de alte entități, în conformitate cu dispozițiile emise în acest sens.

În situații de criză asociate stării de urgență, stării de mobilizare, stării de asediu sau stării de război, Comandamentul logistic întrunit continuă îndeplinirea misiunilor și responsabilităților din timp de pace pentru structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale și în plus, execută următoarele activități specifice:

a) primirea, echiparea și transportul rezerviștilor pentru structurile care se mobilizează;

b) cazarea și hrănirea personalului;

c) asigurarea materialelor, conform normelor stabilite.

Pentru îndeplinirea cu succes a tuturor misiunilor, de către structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, considerăm că este nevoie de realizarea unui sprijin logistic eficient și oportun al acestora, avându-se în vedere toate domeniile funcționale ale logisticii.

Din perspectiva eficientizării activităților specifice componentelor sistemului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, apreciem că o abordare sistemică, pe cele patru paliere cunoscute (normativ, conceptual, structural și procesual) reprezintă cea mai bună cale de a scoate în evidență eforturile organelor de conducere, cu atribuții generale și a celor cu atribuții specifice pe această linie.

Suntem de părere că, indiferent de abordare, prin prisma celor patru paliere evidențiate sau prin prisma componentelor sale, politicile, căile, modalitățile și procedurile de operare permanente trebuie să aibă în vedere, în permanență eficientizarea activităților specifice sprijinului logistic în domeniul de referință.

Din punct de vedere normativ, principiile și politicile asigurării sprijinului logistic, în general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special sunt evidențiate în doctrina și în regulamentul logisticii operațiilor întrunite, precum și în alte ordine și dispoziții ale ministrului apărării naționale și ale șefului Statului Major General cu privire la domeniul de referință. În opinia noastră, actualizarea permanentă a prevederilor actelor normative care reglementează domeniul în ansamblul său, precum și a normelor care direcționează sprijinul logistic, reiese ca o necesitate ce trebuie materializată periodic, la intervale rezonabile de timp. În acest sens, având în vedere abordarea integrată a sprijinului logistic, în general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special, considerăm că o primă modalitate de eficientizare a acestuia o constituie elaborarea unei noi doctrine, care să cuprindă atât elemente ale logisticii de producție, cât și ale logisticii de consum. Ulterior, fiecare domeniu funcțional al logisticii trebuie acoperit cu reglementări specifice, de la doctrine până la standarde și proceduri interoperabile.

Din punct de vedere al eficientizării, în plan normativ, a sprijinului logistic, principiile și politicile în domeniu trebuie să evidențieze eforturile în planul standardizării activităților, prin care se are în vedere elaborarea de standarde acceptate și implementate la nivelul membrilor NATO și UE. Din acest punct de vedere, standardele de sprijin logistic din cele două organizații internaționale de securitate impun realizarea activităților, chiar și în situații de criză, la condițiile cât mai apropiate de cele din timp de pace.

La momentul elaborării reglementărilor din domeniu, evidențierea acestui principiu a reprezentat o nouă abordare, care nu și-a pierdut din caracterul de noutate nici la momentul actual, o nouă modalitate de a asigura sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la standarde moderne care solicită din partea structurilor implicate tehnici și proceduri interoperabile, echipamente moderne, înalt tehnologizate, stocuri de materiale, care să fie completate în timp util și la locul potrivit.

Un alt principiu care vine să evidențieze noile abordări din domeniul eficientizării sprijinului logistic este cel privitor la continuitate. Astfel, structurile susținute, inclusiv structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, trebuie să beneficieze de sprijin logistic continuu, efectiv și progresiv.

Timpul devine un factor critic atunci când analizăm activitățile de sprijin logistic. În consecință, timpul reprezintă, în opinia specialiștilor, factorul declanșator pentru alegerea tipului și locației de dislocare a facilităților de sprijin logistic. Din punctul nostru de vedere, timpul reprezintă nu numai factorul declanșator al modului de amplasare a facilităților de sprijin logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, ci și al dispunerii mijloacelor de evacuare a personalului și echipamentelor în situații de urgență.

În plan conceptual, eforturile continue de integrare a capabilităților naționale ale statelor membre NATO și UE în sistemele de sprijin logistic ale celor două organizații s-au materializat, odată cu summit-ul de la Washington, din 1999, prin abordarea conținută de documentul Inițiativa Capabilităților de Apărare (Defence Capabilities Initiative). După încheierea summit-ului de la Washington, problematicile vizând capabilitățile au fost reluate periodic, la următoarele întâlniri ale membrilor Alianței. S-a ajuns astfel, ca la summitul de la Lisabona din 2010 să fie supusă participanților aprobarea inițiativei NATO de dezvoltare și utilizare în comun a capabilităților NATO prin abordări multinaționale și inovative (Building Capability through Multinational Approaches), ca parte integrantă a conceptului de Apărare inteligentă (Smart Defence).

Concomitent cu inițiativa Smart Defence (NATO), statele membre ale Uniunii Europene au lansat și ele o altă inițiativă, denumită Pooling & Sharing (P&S). Conceptul Pooling and Sharing a fost elaborat în anul 2008, în urma concluziilor unui studiu comandat de către Parlamentul European. Ulterior, acest concept a fost promovat de către Agenția Europeană de Apărare (European Defence Agency). După anul 2009, P&S a devenit o metodă de management al resurselor prin care se centralizează capabilitățile similare ce urmează a fi utilizate prin intermediul unei autorități centrale (pooling) sau prin care se centralizează resurse diferite pentru constituirea unei capabilități ce va fi utilizată în comun (sharing).

Cele două inițiative pot fi evidențiate și la nivelul sprijinului logistic al structurilor Armatei României, în general, precum și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special, prin folosirea tuturor facilităților categoriilor de forțe și comandamentelor de armă, în comun, eficient și oportun. Din punctul de vedere al celor exprimate mai sus, considerăm că, cel puțin în ceea ce privește principiile și normele existente în cele două organizații putem lua în considerare un fond comun de reglementări și de aceea putem face referiri la acestea atunci când abordăm o componentă sau alta a sprijinului logistic al structurilor Armatei României.

Chiar dacă sunt stabilite responsabilități concrete privind asigurarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în sarcina Comandamentului logistic întrunit, suntem de părere că o posibilă cale de eficientizare a activităților, la nevoie, o reprezintă folosirea unor capabilități aparținând categoriilor de forțe sau Comandamentului comunicațiilor și informaticii.

În opinia noastră, o altă cale poate fi considerată realizarea sistemului logistic integrat, care are în vedere funcționarea eficientă a logisticii de consum prin cele două componente de bază ale sale: logistica de bază și logistica operațională.

Caracterul integrat al funcționării sistemului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale este determinat de acțiunile și misiunile structurilor logistice din subordinea Comandamentului logistic întrunit implicate în realizarea sprijinului logistic al acestora, de fluxurile logistice și informaționale stabilite între acestea, precum și de managementul resurselor.

În planul fluxurilor logistice, caracterul integrat al sistemului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale se realizează astfel:

a) pe timp de pace, structurile specifice logisticii de bază (Baza sprijin logistic „Muntenia” și Formațiunea de aprovizionare-depozitare/Comandamentul logistic întrunit) furnizează cantitatea de materiale și servicii necesară structurilor specifice logisticii operaționale (Batalionul deservire și asigurare de geniu și Batalionul transport/ Baza sprijin logistic „Muntenia”, Centrul de producție și asigurare activități de reprezentare și Centrul de întreținere, exploatare și dezvoltare puncte de comandă), pentru realizarea sprijinului logistic al structurilor pe care acestea le deservesc;

b) în situații de conflict militar, liniile de sprijin logistic de nivel strategic furnizează cantitatea de materiale și servicii necesară liniilor de sprijin de nivel tactic, pentru realizarea sprijinului specific al structurilor centrale.

Din punct de vedere structural, armata se confruntă cu nevoia de a reduce cât mai mult posibil dimensiunile fizice ale structurilor care asigură sprijinul logistic optim pentru forțele luptătoare la un nivel al costurilor cât mai redus, având în vedere tendințele actuale privind crearea de forțe armate suple, mobile și dislocabile.

„Viitorul logisticii în domeniul militar evoluează către o abordare integrată a aprovizionării, mișcării și transportului, mentenanței, sprijinului medical etc. care au anumite similarități cu cele din domeniul civil. Acest lucru va determina îmbunătățirea capacității sistemului logistic de a răspunde eficient la noile cerințe, odată cu reducerea semnificativă a mijloacelor fizice necesare susținerii forțelor”. În opinia noastră, sistemul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale trebuie să fie astfel revizuit încât să facă față, cu succes, acestor noi provocări. Abordarea integrată a domeniilor funcționale ale logisticii presupune și unele regândiri și redimensionări a structurilor implicate în asigurarea sprijinului logistic menționat.

În acest sens, apare din nou ca o necesitate crearea unei structuri care să coordoneze sprijinul logistic la toate nivelele și care poate facilita folosirea eficientă, în comun, a tuturor capabilităților în domeniu. Din punctul nostru de vedere, o modalitate concretă de eficientizare a sprijinului logistic o constituie înființarea Departamentului pentru înzestrare și logistică (pe scheletul Departamentului pentru armamente și a Comandamentului logistic întrunit și cu preluarea atribuțiilor altor structuri care coordonează domenii funcționale ale logisticii). În cadrul acestuia trebuie create structuri care să coordoneze toate domeniile funcționale ale logisticii, atât pentru logistica de producție, cât și pentru cea de consum (un rol important în eficientizarea activităților în domeniu vor avea Direcția reglementări și politici de înzestrare și Direcția achiziții).

Considerăm că o altă modalitate de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor Armatei României o constituie reformarea învățământului militar de logistică și a activității de cercetare în domeniu. În acest sens, în cadrul Departamentului pentru înzestrare și logistică poate fi creată o Direcție învățământ și cercetare, care să coordoneze activitățile structurilor de învățământ și cercetare existente sau nou înființate, prin reorganizare.

În opinia noastră, pregătirea personalului de specialitate trebuie astfel abordată pentru a acoperi evoluția de la ocuparea primei funcții până la încheierea carierei militare.

Apreciem că este benefică reformarea învățământului militar de logistică în cadrul unei noi concepții de organizare și desfășurare a acestuia, astfel:

a) Formarea ofițerilor prin programe de studii universitare de licență, specializarea Management economico-financiar să se realizeze în cadrul unei structuri bine stabilite, cu profil logistic (Academia de logistică). Astfel se folosește eficient personalul didactic în domeniu și se creează un program de studiu pe parcursul celor trei ani, cu majoritatea temelor pe specificul specialității;

b) Înființarea unei Școli militare de maiștri militari și subofițeri de logistică, care să preia programele de studii postliceale în domeniul logistic organizate de Școala militară de maiștri militari și subofițeri a Forțelor Terestre. Aceasta poate fi organizată pe lângă Școala de aplicație pentru logistică (și la această dată, învățământul de specialitate se realizează în cadrul școlii de aplicație; de asemenea, școala are personalul de specialitate și dotările tehnice necesare autorizării/acreditării programelor de studii; prin reorganizarea Școlii de aplicație pentru logistică, cu alocarea unui număr minim de funcții de la nivelul Statului Major al Forțelor Terestre, se poate înființa Școala militară de maiștri militari și subofițeri de logistică, care să subordoneze și actualele centre de instruire – pentru administrație și de instruire tehnică, precum și subunitățile de formare și perfecționare soldați-gradați profesioniști arma logistică și alte servicii (Școala de instruire pentru logistică);

c) Dezvoltarea profesională, perfecționarea și specializarea în domeniile funcționale ale logisticii să se realizeze în aceleași condiții, astfel:

c.1. Universitatea Națională de Apărare „Carol I” și Academia Tehnică Militară:

– programe de studii universitare de masterat și de studii universitare de doctorat, precum și cursuri de carieră și cursuri de perfecționare/specializare (conform competențelor stabilite);

c.2. Centrul de instruire pentru administrație și Centrul de instruire tehnică:

– specializarea inițială în armă și pregătirea pentru prima funcție a ofițerilor de intendență, finanțe-contabilitate, construcții-cazare și transporturi militare (precum și alte specialități stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale); perfecționarea pregătirii ulterioare, prin cursuri de carieră a ofițerilor, până la gradul de maior și a maiștrilor militari și subofițerilor în activitate; specializarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în domenii ale logisticii, prin cursuri de perfecționare/specializare;

c.3. Subunitățile de formare și perfecționare soldați-gradați profesioniști arma logistică și alte servicii:

– formarea și perfecționarea soldaților și gradaților profesioniști.

De asemenea, suntem de părere că este necesară stabilirea unor proceduri unitare și coerente, în baza cărora absolvenții instituțiilor de învățământ superior și postliceal militar, clasați pe primele locuri în cadrul promoției, să poată fi repartizați în funcții vacante în cadrul instituțiilor de învățământ militar. În aceeași ordine de idei, considerăm că se impune înființarea, la nivelul centrelor de instruire din organica Școlii de instruire pentru logistică, a unor catedre noi (ex: resurse umane, educație fizică militară etc.) care să acopere alte arme și specialități militare decât cele din domeniile sprijinului logistic al acțiunilor de luptă și care să poată facilita formarea, pe filiera indirectă, în conformitate cu nevoile Ministerului Apărării Naționale.

Din punct de vedere procesual, acțiunile în ceea ce privește eficientizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale nu mai vizează, așa cum este și normal, politicile și principiile de asigurare a acestuia, ci procedurile de operare permanente stabilite pentru fiecare dintre domeniile funcționale ale logisticii, analizele și statisticile elaborate, pe diverse paliere, cu privire la îmbunătățirea unor procese, viabilitatea estimărilor logistice, modul de utilizare a resurselor umane și materiale avute la dispoziție, capacitatea structurilor implicate de a face față tuturor provocărilor etc.

În opinia noastră, organizarea procesuală a structurilor de sprijin logistic se evidențiază prin acuratețea delimitării și dimensionării componentelor (sarcini, atribuții, activități, funcțiuni). Practic, procesele de muncă delimitate în aceste componente nu pot fi exercitate, iar obiectivele fundamentale ori cele derivate, specifice și individuale, nu pot fi realizate dacă nu se delimitează și dimensionează corespunzător componentele structural-organizatorice: posturi, funcții, compartimente, niveluri ierarhice, ponderi ierarhice ori relații organizatorice. Cele mai semnificative sunt posturile și compartimentele, deoarece acolo procesele de muncă prind contur.

Considerăm că la nivelul structurilor de sprijin logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale (din compunerea și subordinea Comandamentului logistic întrunit), eficientizarea din punct de vedere procesual vizează o serie de aspecte, astfel:

a) corespondența nivelurilor ierarhice, prin conturarea unor dimensiuni ale normelor de conducere cât mai echilibrate pentru comandanții/șefii amplasați pe același nivel;

b) menținerea unui număr rezonabil de niveluri ierarhice pentru a permite o fluență a informațiilor și o informare rapidă a comandanților/șefilor și executanților implicați în executarea acțiunilor;

c) orientarea spre relațiile de cooperare și autoritate de tip funcțional, care sunt mai apropiate de managementul participativ;

d) menținerea unui grad rezonabil de specializare funcțională a posturilor și compartimentelor (o specializare exagerată generează rutină și ineficiență);

e) reflectarea corectă și fidelă, prin Regulamentul de organizare și funcționare, organigramă și fișele de post, a compartimentelor, funcțiilor și posturilor de conducere și execuție;

f) menținerea unei corespondențe mobilitate-stabilitate care să permită operarea de modificări ori de câte ori este nevoie, fără a împiedica funcționarea în condiții de normalitate a structurii.

Ca o concluzie, în sensul celor prezentate, apreciem că este evident faptul că fiecare dintre datele menționate merită să fie abordate și tratate de o manieră exhaustivă, având în vedere importanța riscurilor ce decurg pentru personalul militar și civil din subordinea structurilor implicate în asigurarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale în cazul analizării greșite a unuia sau altuia dintre aceste aspecte.

Din acest motiv, în capitolul următor ne vom concentra eforturile pe unele aspecte pe care noi le considerăm ca fiind deosebit de importante pentru funcționarea sistemului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale și anume pe modalitățile de asigurare a sprijinului logistic la mobilizare, factor de influență majoră a procesului de planificare a activităților în situații de criză.

-Pagină albă-

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND SPRIJINUL LOGISTIC AL STRUCTURILOR CENTRALE ALE MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE LA MOBILIZARE

3.1 Probleme generale privind sistemul de mobilizare al

Armatei României

Problemele complexe ce apar în situații de criză (sau de conflict militar) își găsesc o primă formă de rezolvare prin sistemul de mobilizare adoptat de țara respectivă.

În acest sens, „sistemul de mobilizare reprezintă un ansamblu de principii, reguli și măsuri (dependente între ele și care formează un tot unitar) după care o țară execută concentrarea forțelor și mijloacelor necesare ducerii războiului”.

De-a lungul anilor, țările europene, care au participat la numeroase conflicte militare comune, s-au analizat și studiat reciproc, ceea ce a avut ca urmare, realizarea unor sisteme de mobilizare asemănătoare și din ce în ce mai moderne. Inițial, conceptul de mobilizare includea numai probleme referitoare la armată, dar pe parcurs, concomitent cu apariția și derularea unor conflicte din ce în ce mai complexe, conținutul acestuia s-a completat și cu probleme referitoare la trecerea economiei la producția de război și chiar la trecerea națiunii la starea de război.

„Starea de mobilizare reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare care se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic și militar, planificate și pregătite pe timp de pace, precum și a acțiunilor desfășurate pentru aplicarea acestora, potrivit legii, la apariția sau iminența unei amenințări grave care poate afecta suveranitatea, independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării și democrația constituțională”.

Sistemul de mobilizare al Armatei României (cât și al economiei naționale) a avut și are la baza constituirii sale, principiile și regulile clasice, fixate la școala strategică românească și adaptate permanent la situația politică, economică și socială din țară, de către teoreticienii și specialiștii noștri militari.

Realizarea transparenței și controlului democratic al statului asupra fenomenului militar impune mobilizării (parțiale sau generale) un caracter național. În acest sens, considerăm că analiza obiectivelor mobilizării forțelor armate și mobilizării economiei naționale trebuie să se desfășoare într-un singur proces unitar și într-o viziune sistemică, sub un singur concept, cel al mobilizării naționale.

Pregătirea mobilizării la nivel național, constă într-un ansamblu de activități prevăzute a se executa în cazul creării sau realizării ipotezei de conflict militar, de gravă perturbare a ordinii de drept, de calamități naturale etc., ce sunt întreprinse de organele de decizie națională în mod accelerat și progresiv, pentru a transforma mijloacele existente, în capacitate de ripostă și a se facilita producerea oportună de mijloace suplimentare necesare susținerii efortului de apărare, cât și a necesităților materiale ale populației.

Din punctul nostru de vedere, eficiența mobilizării naționale depinde de grija acordată planificării sale și de precizia cu care sunt introduse în programele de dezvoltare, măsurile care să asigure completarea diferențelor dintre necesități și disponibilități.

„Teoria organizării militare, mobilizării armatei și economiei naționale, ca parte componentă a științei militare are ca elemente de studiu:

a) eficientizarea structurilor militare la pace și la război;

b) managementul organizației (structurilor) militare;

c) utilizarea eficientă a potențialului uman și a celui economic, analizate în starea lor prezentă și de perspectivă;

d) optimizarea (și integrarea în cel al armatelor din NATO) procesului de trecere de la starea de pace la cea de război a armatei, cât și a celorlalte subsisteme ale economiei naționale”.

Sistemul de mobilizare al armatei a fost, este și va fi considerat ca parte integrantă a mobilizării întregii națiuni. Armata, cu sistemul ei de mobilizare, reprezintă scheletul pe care se constituie și se desfășoară mobilizarea tuturor celorlalte domenii ale economiei naționale. În Anexa nr. 9 prezentăm schema de principiu a sistemului național de mobilizare.

Mobilizarea armatei constituie un ansamblu de activități prin care unitățile militare se completează cu resurse umane și materiale potrivit statelor de organizare și normelor de înzestrare pentru război, pun în aplicare programele de instrucție în vederea realizării capacității operaționale complete necesare îndeplinirii misiunilor. În funcție de situație, mobilizarea poate fi parțială sau totală.

Mobilizarea parțială constă în aplicarea succesivă și limitată a măsurilor și a acțiunilor în una sau mai multe unități administrativ-teritoriale, precum și pentru anumite elemente ale forțelor destinate apărării. Economia poate fi mobilizată în totalitate, în unitățile administrativ-teritoriale unde s-a declarat această stare, iar la nivel național, pot fi mobilizați operatorii economici și instituțiile publice din domeniile de activitate necesare susținerii efortului de apărare.

Mobilizarea totală constă în aplicarea măsurilor și acțiunilor pe întregul teritoriu al statului.

Pe timpul stării de mobilizare parțială sau totală se pot dispune, cu respectarea prevederilor Constituției României, măsuri pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

„Ministerul Apărării Naționale coordonează unitar planificarea și evaluarea pregătirii pentru mobilizare a forțelor destinate apărării și monitorizează executarea acestor activități, prin Statul Major General, îndeplinind în acest scop următoarele atribuții:

a) analizează nevoile de apărare și propune Consiliului Suprem de Apărare a Țării măsurile privind organizarea și înzestrarea forțelor armate și pregătirea populației pentru apărare;

b) înaintează Consiliului Suprem de Apărare a Țării, la solicitarea acestuia, propuneri pentru declararea stării de război, a mobilizării și demobilizării forțelor Armatei României;

c) planifică, organizează și desfășoară, pe timp de pace, pregătirea pentru mobilizare a Armatei României;

d) evaluează, pe timp de pace, în cooperare cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, capabilitățile, posibilitățile și activitatea operatorilor economici și a instituțiilor publice cu sarcini și atribuții pentru asigurarea Armatei României cu resurse materiale la mobilizare și război;

e) monitorizează activitatea operatorilor economici militarizați pentru satisfacerea cererilor armatei;

f) asigură generarea și regenerarea forțelor armatei, potrivit actelor normative în vigoare în domeniu”.

„În vederea pregătirii pentru mobilizare, unitățile militare și centrele militare colaborează, în baza legilor/protocoalelor încheiate cu structuri din cadrul instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, autoritățile administrației publice locale și structurile specializate ale Ministerului Administrației și Internelor pentru:

a) asigurarea cu resurse umane a unităților militare din zona de responsabilitate, conform cererilor înaintate de către acestea;

b) întocmirea și punerea în aplicare a planurilor de rechiziții de bunuri materiale și prestări de servicii în interes public;

c) organizarea și desfășurarea pregătirii pentru mobilizare a conducătorilor instituțiilor publice și ai operatorilor economici conform prevederilor legislației în vigoare;

d) organizarea anunțării și trimiterii la unități a resurselor;

e) transmiterea operativă și actualizarea bazelor de date cu modificările survenite în evidența cetățenilor cu obligații militare de către instituțiile cu atribuții în acest domeniu;

f) îndeplinirea, de către operatorii economici, instituțiile publice și persoanele fizice din raza de responsabilitate a acestora, a dispozițiilor legale privind pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare”.

Comandamentele, marile unități și unitățile militare se mobilizează în localitățile de dislocare la pace.

Pentru executarea mobilizării în siguranță se stabilesc din timp de pace:

a) localități de redislocare la mobilizare (cazărmi care pot oferi condițiile necesare de executare a conducerii și de cartiruire a întregului efectiv redislocat);

b) raioane de mobilizare (se ocupă numai în situații care nu permit desfășurarea mobilizării în localitățile de dislocare la pace).

Sistemul național de mobilizare este compus din următoarele elemente:

a) subsistemul decizional (Parlamentul României, Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Guvernul României, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale); în urma procesului decizional rezultă decizia (decretul) de declarare a mobilizării;

b) subsistemul de execuție (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale, economia națională); conține elemente consumatoare de resurse umane și materiale, cât și de prestări de servicii, precum și elemente din economia națională, generatoare și păstrătoare de resurse;

c) subsistemul informațional, care cuprinde totalitatea forțelor și mijloacelor din ambele subsisteme care se folosesc pentru transmiterea și primirea tuturor informațiilor.

În concluzie, apreciem că funcționarea sistemului național de mobilizare capătă un aspect final, odată cu afluirea resurselor umane și materiale din economia națională către elementele consumatoare de resurse (structurile care se mobilizează). Prin mobilizare se pot genera și alte structuri în plus față de cele planificate inițial, cerute de efortul de apărare sau situația conflictuală. Același sistem poate asigura completarea, respectiv regenerarea structurilor militare care au suferit pierderi pe timpul conflictului, precum și desfășurarea corespunzătoare a procesului complex al demobilizării, după încetarea situației de criză.

3.2 Particularitățile sprijinului logistic la mobilizare

Sprijinul logistic la mobilizare cuprinde un complex de măsuri și activități desfășurate de unități într-o concepție unitară, din timp de pace și pe timpul mobilizării, pentru înzestrarea cu tehnică militară și aprovizionarea cu materiale a unităților militare, potrivit normelor de înzestrare la război, precum și în scopul asigurării și asistenței de specialitate pe linia tuturor armelor și serviciilor, în scopul desfășurării normale și în timpul planificat a activităților de mobilizare.

În acest sens, sprijinul logistic la mobilizare cuprinde activități referitoare la:

a) proiectarea și dezvoltarea, achiziția, depozitarea, transportul, distribuția, mentenanța, evacuarea, controlul tehnicii și materialelor, demilitarizarea, declasarea, casarea și valorificarea acestora;

b) transportul personalului și materialelor;

c) achiziția sau construcția, mentenanța, repartizarea și exploatarea facilităților de infrastructură;

d) achiziția sau furnizarea serviciilor;

e) planificarea, coordonarea și controlul mișcării;

f) asigurarea Sprijinului Națiunii Gazdă;

g) sprijinul cu servicii medicale.

Completarea unităților cu resurse materiale se realizează printr-un complex de măsuri și activități logistice specifice de planificare și asigurare a condițiilor materiale și de asistență, care cuprind:

a) aprovizionarea cu tehnică de luptă și materiale la mobilizare;

b) rechizițiile de bunuri și prestările de servicii;

c) completarea consumurilor și a pierderilor probabile.

Aprovizionarea cu tehnică de luptă și materiale la mobilizare cuprinde totalitatea activităților desfășurate de unități pentru:

a) stabilirea necesarului de război și asigurarea acestuia;

b) realizarea evidenței tehnicii de luptă și a materialelor;

c) depozitarea stocurilor;

d) distribuția tehnicii și materialelor la trupe;

e) operaționalizarea tehnicii și materialelor;

f) completarea permanentă a bunurilor consumate pentru operaționalizarea unităților.

Calculul necesarului de război se face ținându-se cont de prevederile statelor de organizare, a normelor de înzestrare și eșalonării stocurilor.

Tehnica militară și materialele necesare unităților la mobilizare se asigură din următoarele surse:

a) existentul unităților la serviciu și la stocul de mobilizare;

b) tehnica militară depozitată sau aflată la alte unități pentru diferite activități;

c) rechiziții;

d) achiziții din producția internă sau din import.

Tehnica de luptă și materialele se gestionează la mobilizare potrivit prevederilor instrucțiunilor de evidență la război.

Pentru depozitarea stocurilor, considerăm că trebuie desfășurate următoarele activități:

a) gruparea tehnicii de luptă și materialelor pentru completarea unităților, potrivit prevederilor pentru război ale statelor de organizare, pe unități și subunități, în magazii, remize și parcuri stabilite în acest scop;

b) marcarea cu etichete cu simbolurile unităților și subunităților a locurilor de depozitare a tehnicii de luptă și materialelor aparținând acestora;

c) asigurarea condițiilor optime pentru distribuția pe urgențe a armamentului, munițiilor, explozivilor, mijloacelor de dare a focului, substanțelor și soluțiilor de decontaminare, alimentelor, carburanților, lubrifianților și materialelor sanitar-veterinare în funcție de situațiile care pot să apară la mobilizare.

Operaționalizarea tehnicii de luptă și materialelor se realizează în scopul punerii în stare de funcționare a acestora la parametrii tehnico-tactici prevăzuți, pentru întrebuințarea în luptă sau pentru consum. Aceasta se execută în baza Planului operaționalizării tehnicii de luptă și materialelor la mobilizare.

Din punctul nostru de vedere, pentru operaționalizarea tehnicii și materialelor la mobilizare se execută următoarele activități:

a) stabilirea urgențelor de operaționalizare;

b) întocmirea fișelor cu operațiunile tehnice necesare a se executa;

c) pregătirea suportului logistic necesar desfășurării activităților de operaționalizare.

Transportul bunurilor materiale se efectuează în baza unei planificări întocmite în funcție de situația concretă a fiecărei unități și are în vedere următoarele aspecte:

a) transportul se poate executa centralizat sau pe subunități;

b) deplasarea se efectuează numai în coloane constituite, cu luarea măsurilor de pază și de mascare;

c) asigurarea cu mijloace de transport atât din unități, cât și din economia națională.

Pentru autovehiculele care se primesc din economia națională, se întocmesc fișe cu cursele fiecăruia, care se înmânează conducătorului auto în punctul de primire și repartiție, odată cu certificatul de înmatriculare, foaia de parcurs și de însoțire pentru încărcătură.

Tehnica de luptă și materialele din stoc se eliberează pe bază de documente justificative/bonuri, completate la pace, care se păstrează în mapele comandanților de subunități.

Asigurarea medicală se execută în scopul acordării asistenței medicale și asigurării materialelor sanitare necesare, precum și pentru prevenirea îmbolnăvirilor pe timpul mobilizării. Organizarea, conducerea și realizarea măsurilor de asigurare medicală și sanitare la mobilizare constituie atributul comandantului/șefului și medicului șef al unității.

Cartiruirea trupelor pe timpul mobilizării se face, de regulă, în clădirile și terenurile aferente unității în localitatea de dislocare la pace sau în raionul de mobilizare, respectiv localitatea de redislocare. În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate, cartiruirea trupelor se face în clădirile și terenurile solicitate și aprobate a fi rechiziționate.

Suntem de părere că localitățile stabilite pentru cartiruire trebuie cercetate înainte de dispunere din punct de vedere sanitar-epidemiologic, iar înainte ca spațiile destinate să fie ocupate, trebuie luate măsuri de delimitare, igienizare și dezinfectare a acestora. De asemenea, se verifică existența utilităților, apă, canal, energie electrică și termică, gaze etc, precum și funționalitatea acestora și respectarea normelor de protecție a mediului.

Hrănirea personalului Ministerului Apărării Naționale pe timpul mobilizării se face, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii de personal, care constituie norme de hrană zilnice, conform prevederilor legale, aplicabile pe timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.

Planificarea, conducerea și coordonarea sprijinului logistic la mobilizare se realizează de către structurile specializate existente în toate structurile de conducere operațională și administrativă.

Considerăm că activitățile de completare cu resurse materiale sunt pregătite din timp de pace și se execută pe baza unor planuri în care sunt cuprinse activități executate atât de către structurile militare, cât și de instituțiile publice și de către agenții economici.

„Victoria nu este produsul hazardului, ea nu este numai produsul virtuților militare…ea nu este hotărâtă numai de numărul baionetelor sau al tunurilor. Victoria are cauze mai adânci, ea este rezultanta unei munci mai îndelungate și răbdătoare în toate domeniile activității naționale, ea nu se poate improviza, oricare ar fi valoarea conducătorilor militari, deci ea trebuie pregătită și organizată din timp de pace”.

Concluzionând, apreciem că sprijinul logistic la mobilizare se referă la mai multe aspecte, cum ar fi:

a) dobândirea, exercitarea și întreținerea capacității de luptă;

b) existența mijloacelor necesare susținerii forțelor armate;

c) exercitarea unui complex de măsuri și activități necesare efortului de apărare;

d) totalitatea activităților ce se desfășoară pentru asigurarea cu tot ceea ce este necesar ducerii acțiunilor militare;

e) asigurarea materială și tehnică a trupelor etc.

3.3 Sprijinul logistic al structurilor centrale ale

Ministerului Apărării Naționale la mobilizare

Organizarea mobilizării presupune ca structurile militare să întocmească din timp de pace planul de mobilizare.

La nivel strategic planificarea mobilizării se materializează în:

a) planul de mobilizare a Armatei României;

b) planurile de mobilizare a structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale stabilite de Statul Major General.

Planul de mobilizare cuprinde principalele activități ale structurilor din subordine, organizarea conducerii mobilizării, modul de organizare a primirii și retransmiterii ordinului de mobilizare.

Tot din timp de pace, se mai întocmesc și alte documente care au caracter organizatoric și care, pe timpul desfășurării mobilizării folosesc la conducerea acesteia:

a) concepția mobilizării;

b) planul desfășurării mobilizării;

c) schema cu dispozitivul de mobilizare în localitatea de dislocare la pace sau harta cu dispozitivul de mobilizare în raionul de mobilizare, dacă unitatea se mobilizează în raion;

d) harta centralizatoare cu raioanele de mobilizare.

Planul de mobilizare cuprinde documente de conducere, documente de logistică și documente ajutătoare. Documentele de logistica mobilizării sunt: planul de distribuție (eliberare) a tehnicii și materialelor din depozite; planificarea transporturilor; planul de transport a materialelor de la agenții economici; bugetul de cheltuieli pentru primul an de război; documente privind calculul necesarului de mijloace bănești pentru prima lună de mobilizare (sau război) etc.

La declararea mobilizării, structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale se completează cu militari în activitate proveniți din cadrul statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei, precum și din comandamentele de armă. În situația în care personalul în activitate de la structurile menționate este insuficient pentru completarea structurilor centrale, diferența până la necesarul de război se completează cu rezerviști din rezerva operațională, proveniți de regulă dintre cei care au îndeplinit serviciul militar activ în cadrul acestora.

Centrul național militar de comandă se completează cu personal în activitate din structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei, comandamentelor de armă, precum și cu reprezentanți ai Ministerului Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Telecomunicații Speciale.

„Activitățile de completare cu resurse materiale, sunt pregătite din timp de pace și se execută pe baza unor planuri în care sunt cuprinse activități executate atât de către structurile militare, cât și de instituțiile publice și de către agenții economici”.

Structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale sunt completate cu resurse materiale, la mobilizare, prin grija Comandamentului logistic întrunit, conform prevederilor dispozițiilor privind realizarea susținerii logistice a structurilor centrale pe timp de pace, în situații de criză și la război. Aprovizionarea cu tehnică și materiale la mobilizare cuprinde următoarele activități:

a) stabilirea necesarului de război și asigurarea acestuia;

b) evidența tehnicii și materialelor;

c) depozitarea stocurilor;

d) operaționalizarea tehnicii și a materialelor;

e) distribuirea tehnicii și a materialelor;

f) completarea permanentă a bunurilor consumate pentru operaționalizarea unităților.

La mobilizare, structurile din compunerea și subordinea Comandamentului logistic întrunit continuă îndeplinirea atribuțiilor, responsabilităților și misiunilor din timp de pace, în folosul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale. În plus, Baza sprijin logistic „Muntenia” (Anexa nr. 10) execută următoarele activități:

a) primirea și echiparea rezerviștilor;

b) cazarea și hrănirea personalului care își desfășoară activitatea în Centrul național militar de comandă;

c) stabilirea volumului materialelor ce se transportă, pe tipuri de clase de materiale, a locurilor de păstrare din care se face distribuția, a forțelor și mijloacelor destinate pentru îmbarcarea/debarcarea materialelor.

Sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare se realizează, în principal, prin intermediul Batalionului de deservire și asigurare de geniu/Baza sprijin logistic „Muntenia”, care are prevăzute în statul de organizare trei secții sprijin logistic structuri centrale. Dintre acestea, una singură este prevăzută a fi încadrată cu o parte din personal din timp de pace (în proporție de 10%), celelalte două fiind prevăzute doar în statul de organizare la război. Acest lucru îngreunează foarte mult activitățile desfășurate la mobilizare.

Din punctul nostru de vedere, termenul de realizare a capabilității operaționale complete a structurilor care realizează sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale trebuie să fie egal sau mai mic decât al acestora din urmă.

Aprovizionarea cu bunuri din toate clasele de materiale intră în responsabilitatea componentei operaționale logistice/Comandamentul logistic întrunit și se desfășoară ținând seama de:

a) mijloacele de transport avute la dispoziție;

b) sursele de aprovizionare stabilite;

c) cantitățile de materiale de aprovizionat.

„Calculul necesarului de război se face ținându-se cont de prevederile statelor de organizare, a normelor de înzestrare și eșalonării stocurilor.

Documentul în care se concretizează calculul acestui necesar este Planul cu necesarul, existentul și repartiția tehnicii militare și materialelor”.

Pe baza datelor înscrise în acest plan, pentru acoperirea deficitului structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, Baza sprijin logistic „Muntenia” întocmește Situația centralizatoare cu necesarul și asigurarea la mobilizare, pe care o înaintează ierarhic până la Statul Major General. De asemenea, în vederea asigurării cu tehnică, produse și materiale din economia națională, prin rechiziții, baza întocmește cereri de rechiziții pe care le înaintează Centrului militar zonal al municipiului București.

Tehnica și materialele necesare structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare se asigură din:

a) existentul la serviciu (bunurile materiale aflate asupra personalului) și la stocul de mobilizare (bunurile depozitate și conservate de secțiile sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu);

b) tehnica militară depozitată sau aflată la alte unități pentru diferite activități;

c) rechiziții;

d) producția internă sau din import, prin achiziții.

În scopul ținerii evidenței la mobilizare, structurile logistice cu atribuții în asigurarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale elaborează și actualizează permanent următoarele documente:

a) planul cu necesarul, existentul și repartiția tehnicii și materialelor;

b) centralizatorul privind necesarul, existentul și repartiția tehnicii și materialelor;

c) carnetul de mobilizare, partea a II-a, pentru subunități.

Din punct de vedere contabil, materialele care la pace se găsesc la stocul de mobilizare se gestionează separat de cele de la serviciu potrivit instrucțiunilor de contabilitate în vigoare. Din momentul decretării mobilizării gestionarea acestora se execută potrivit regulilor stabilite prin instrucțiunile de evidență la război.

Stocurile de mobilizare de tehnică și materiale pentru structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale se păstrează, de către Batalionul deservire și asigurare de geniu/Baza sprijin logistic „Muntenia”, grupate pe unități, în magazii, remize și parcuri special destinate în acest scop.

Tehnica și materialele se depozitează și păstrează diferențiat în funcție de destinația, proprietățile și caracteristicile lor, astfel:

a) armamentul, în magazia special destinată structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale/Batalionul deservire și asigurare de geniu;

b) munițiile, explozivii, mijloacele de dare a focului, substanțele și soluțiile de decontaminare, în magaziile destinate acestui scop din cadrul Depozitului mixt/ Baza sprijin logistic „Muntenia” (gestionate de personalul Batalionului deservire și asigurare de geniu);

c) alimentele, carburanții și lubrifianții și materialele sanitar-veterinare, centralizat în depozitele Batalionului deservire și asigurare de geniu, pe sarcini, astfel încât să se asigure distribuția pe urgențe, în termenele stabilite în planurile și caietele de mobilizare;

d) echipamentul individual, mijloacele individuale de protecție CBRN, lopata mică pliabilă, care se distribuie rezerviștilor în punctul de primire și echipare, se păstrează în magaziile secțiilor sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu (echipamentul este păstrat pe rezerviști, etichetat și pus pe umerașe – pentru cei nominalizați și depozitat pe talii și mărimi pentru a fi ușor identificat și repartizat rezerviștilor – pentru cei nenominalizați).

„Tehnica, produsele și materialele de la stocul de mobilizare se conservă, întrețin și se preschimbă periodic, potrivit instrucțiunilor și dispozițiilor de specialitate specifice, efectuându-se analize de laborator pentru acelea care sunt prevăzute de instrucțiuni”.

Procesul de operaționalizare a tehnicii și materialelor la mobilizare, în folosul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, se organizează și conduce de către șeful structurii de logistică a Bazei sprijin logistic „Muntenia” și șefii secțiilor sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu și se execută pe urgențe, potrivit fișelor cu operațiunile tehnice prevăzute de normativele de specialitate, întocmite la pace.

Operaționalizarea tehnicii și materialelor se execută pe urgențe, astfel:

a) urgența I – operațiuni de desconservare ce se execută pe locul de depozitare, în vederea distribuției și deplasării acestora spre locurile de constituire a structurilor;

b) urgența a II-a – operațiunile prevăzute în instrucțiunile de specialitate de desconservare completă a tuturor categoriilor de tehnică și materiale ce se execută pe locurile de adunare, în scopul folosirii lor în procesul de instrucție în perioada de operaționalizare;

c) urgența a III-a – operațiunile de pregătire, verificare și evaluare a parametrilor funcționali și de utilizare optimă a tuturor categoriilor de tehnică și materiale, inclusiv a celor intrate în dotare prin rechiziții.

La nivelul Bazei sprijin logistic „Muntenia”, structura logistică, în colaborare cu șefii secțiilor sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu, întocmește un plan de operaționalizare a tehnicii și materialelor pentru fiecare categorie a acestora, care cuprinde date referitoare la:

a) schema locurilor de dispunere a tehnicii și materialelor conservate aflate la stocul de mobilizare, itinerarele și timpii de deplasare a acestora;

b) prioritățile stabilite pentru efectuarea operaționalizării;

c) bazele de calcul pentru stabilirea timpului și a personalului necesar;

d) graficul operaționalizării tehnicii și materialelor și măsurile de corelare cu celelalte activități ce se desfășoară simultan;

e) organizarea grupelor pentru operaționalizare;

f) operațiunile ce se execută, pe urgențe;

g) materialele și dispozitivele necesare;

h) alte date considerate necesare.

Din punctul nostru de vedere, structurile implicate în asigurarea sprijinului logistic la mobilizare la nivel strategic trebuie să dețină, cel puțin, același nivel de operativitate cu al celor pe care le sprijină.

Repartiția tehnicii și materialelor se execută încă din timpul elaborării Planului cu necesarul, existentul și repartiția tehnicii militare și materialelor de către Baza sprijin logistic „Muntenia”, plan în care sunt trecute cantitățile corespunzătoare pe sarcini de mobilizare și unități. Pe baza precizărilor referitoare la urgențele și termenele de executare, structura logistică a Bazei sprijin logistic „Muntenia” planifică și organizează, încă din timp de pace, distribuția tehnicii și materialelor din depozite către utilizatori.

„În scopul planificării și organizării distribuției tehnicii și materialelor se execută următoarele activități:

a) planificarea distribuției tehnicii și materialelor depozitate central la unități;

b) planificarea transporturilor;

c) întocmirea planului de distribuție a tehnicii și materialelor;

d) organizarea repartiției materialelor la militari”.

Distribuția tehnicii și materialelor se face pe urgențe, astfel:

a) urgența I – cele prevăzute pentru asigurarea mobilizării și protecția forțelor, precum și pentru dotarea punctului de primire și echipare;

b) urgența a II-a – celelalte materiale și tehnica necesare în procesul de operaționalizare, precum și muniția din cota om/piesă. Stocul trupelor rămâne în depozite și se distribuie cu mijloacele mobile destinate transportului în cel mult 4 ore de la primirea indicativului alarmei de luptă sau la ordin.

La fiecare depozit din compunerea Batalionului deservire și asigurare de geniu există un plan de eliberare a tehnicii și materialelor. Pe baza acestora, se întocmește un plan de distribuție a tehnicii și materialelor necesare structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare, ce va cuprinde necesarul și asigurarea cu personal pentru manipulare, mijloacele de transport stabilite în planurile de distribuție a produselor pentru fiecare depozit în parte și timpii stabiliți prin planificarea transporturilor.

Documentele justificative de distribuție a tehnicii și materialelor din depozite se întocmesc încă din timp de pace și se păstrează în mapele șefilor secțiilor sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu; pe aceste documente este înscris intervalul de timp în care se execută distribuția.

Considerăm că șefii formațiunilor logistice implicate în sprijinul logistic la mobilizare al structurilor de nivel strategic trebuie să dispună măsurile necesare pentru ca distribuția bunurilor materiale să se execute la momentul și locul oportun pentru beneficiari.

Completarea cu resurse materiale se face și prin rechiziții, care reprezintă o activitate deosebit de complexă prin amploare și participarea atât a societății civile și a organelor militare, care necesită un volum mare de muncă pentru organizarea și actualizarea permanentă a evidenței bunurilor ce se rechiziționează.

Rechizițiile de bunuri și prestările de servicii se organizează și se pregătesc din timp de pace. La nivelul garnizoanei se întocmește Graficul de distribuție a bunurilor prevăzute a se rechiziționa, care se comunică beneficiarilor sub formă de extras.

Pe baza extrasului din graficul de distribuție a bunurilor prevăzute a se rechiziționa și a fișelor de repartiție primite de la Centrul militar zonal al municipiului București, Baza sprijin logistic „Muntenia” organizează primirea și transportul bunurilor prevăzute a se rechiziționa din economia națională în folosul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în care scop întocmește Graficul primirii și transportului bunurilor rechiziționate.

Nevoile de asigurare prin rechiziții de bunuri din economia națională, rezultă din diferența dintre necesarul de război și existentul la serviciu, în conservare și la stocul de mobilizare, avându-se în vedere predările (primirile) la (de la) alte unități.

Apreciem că metodologia completării cu resurse materiale trebuie să aibă în vedere atât cantitatea, cât și calitatea acestora, cu referire în mod deosebit la compatibilitatea acestor resurse din economia națională cu tehnica din dotarea secțiilor sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu.

În opinia noastră, asigurarea eficientă și oportună a tuturor resurselor materiale necesare pentru realizarea cu succes a mobilizării structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale constituie un avantaj major în desfășurarea ulterioară a acțiunilor militare.

Pe timpul mobilizării, personalul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale continuă să se hrănească prin liniile de autoservire aparținând Formațiunii de hrănire/Comandamentul logistic întrunit. De asemenea, prepararea hranei pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul punctelor de comandă ale Centrului național militar de comandă se realizează cu dotările proprii ale Bazei sprijin logistic „Muntenia”.

Aprovizionarea cu produse agroalimentare se face în baza fișelor de repartiție primite de la Centrul militar zonal al municipiului București, în funcție de meniurile stabilite conform normelor de hrană la război.

Cartiruirea personalului pe timpul mobilizării se face, de regulă, în clădirile și terenurile aferente structurilor în localitatea de dislocare la pace sau în raionul de mobilizare, respectiv localitatea de redislocare. La neajungere, pot fi rechiziționate clădiri proprietate publică sau privată situate în jurul cazărmiii sau în raionul de mobilizare, cu respectarea prevederilor legale.

În perioada desfășurării mobilizării, cartiruirea personalului structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale se execută în scopul:

a) asigurării cu terenuri, construcții și instalații specifice;

b) exploatării, întreținerii și reparării construcțiilor și instalațiilor;

c) cazării personalului;

d) apărării împotriva incendiilor.

Cartiruirea personalului de conducere pe timpul desfășurării mobilizării se organizează de către Centrul de întreținere, exploatare și dezvoltare puncte de comandă/Statul Major General și Baza sprijin logistic „Muntenia”. În vederea cartiruirii personalului se folosesc, în primul rând, adăposturile amenajate (punctele de comandă de bază sau de rezervă) și corturile din înzestrare.

Din punctul nostru de vedere, creșterea calității condițiilor de odihnă și lucru pe timpul desfășurării mobilizării constituie o direcție importantă de acțiune.

Asigurarea transporturilor și a căilor de comunicație în folosul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, la mobilizare, cuprinde ansamblul de măsuri care se iau de Baza sprijin logistic „Muntenia”, în colaborare cu structurile de specialitate ale autorităților administrației publice, pentru planificarea, organizarea și executarea transporturilor militare pe căile de comunicații.

Datorită particularităților desfășurării mobilizării, principiile ce stau la baza planificării, organizării și executării transporturilor sunt diferite față de cele ce se execută la pace sau în acțiunile militare.

„În funcție de intervalul de timp cînd au loc, proprietarii mijloacelor de transport și tipul resurselor transportate, la mobilizare acestea pot fi împărțite în:

a) transporturi ce se execută pentru trimiterea resurselor la unități;

b) transporturi ce se execută la unitățile militare”.

Planificarea în detaliu a transportului resurselor necesare structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale către Baza sprijin logistic „Muntenia” este în responsabilitatea Centrului militar zonal al municipiului București.

În cadrul Bazei sprijin logistic „Muntenia”, transporturile sunt strâns legate de distribuția tehnicii și materialelor. În cazul în care mijloacele de transport din dotare sunt insuficiente, baza solicită Centrului militar zonal al municipiului București să asigure, prin rechiziții, mijloace suplimentare pentru satisfacerea nevoilor de transport. La nivelul bazei, structura logistică planifică numeric transporturile, iar șefii secțiilor sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu le concretizează pe numere de înmatriculare.

În acest sens, Baza sprijin logistic „Muntenia” execută următoarele activități:

a) transportul rezerviștilor din punctele de echipare în locurile de constituire;

b) transportul personalului care își desfășoară activitatea în Centrul național militar de comandă dispus în locația de bază sau în locația alternativă de rezervă, precum și a materialelor acestuia;

c) stabilirea mijloacelor de transport și constituirea acestora pe coloane; detaliile se materializează într-un plan care cuprinde, de principiu, următoarele: itinerarii de deplasare (bază și rezervă), compunerea coloanelor, viteza de deplasare a coloanelor, durata executării îmbarcării/debarcării și transportului, schema locurilor de debarcare, puncte de contact etc.;

d) stabilirea volumului materialelor ce se transportă, pe tipuri de clase de materiale, a normelor de protecție a forței și de însoțire a coloanelor pe timpul deplasării, staționării.

Alegerea căilor de comunicație și intervalele de timp când vor fi folosite de către Baza sprijin logistic „Muntenia” pentru executarea transporturilor în folosul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale se face de comun acord cu Centrul militar zonal al municipiului București în vederea evitării blocajelor generate de suprapuneri. Comenduirea și îndrumarea circulației pe aceste căi de comunicație se face de structurile specializate în colaborare cu organele Ministerului Administrației și Internelor.

Suntem de părere că cerințele pentru asigurarea transportului resurselor umane și materiale necesare structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare constituie o responsabilitate a structurilor logistice implicate și presupune ca acestea să fie identificate, planificate din timp și soluționate în mod eficient.

În perioada desfășurării mobilizării, organele medicale cu atribuții pe linia asigurării sănătății personalului structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale (formațiunile medicale ROL 1/Baza sprijin logistic „Muntenia” și Cabinetul medical M-100) execută activități privind:

a) triajul epidemiologic în vederea depistării persoanelor bolnave și izolarea celor suferinde de boli contagioase;

b) măsuri de verificare igienice și antiepidemice privind: cazarea personalului, hrănirea oamenilor, echiparea;

c) controlul sistematic al aprovizionării cu apă și produse de origine animală;

d) verificarea personalului blocului alimentar;

e) cunoașterea permanentă a stării epidemice și epizootice.

Din punctul nostru de vedere, o stare de sănătate bună a militarilor este una dintre cele mai importante resurse pe care forțele se pot baza, iar această resursă trebuie apărată mai presus de orice. Toate capabilitățile medicale sunt realizate pentru a permite militarilor să-și îndeplinească misiunile.

În acest sens, în opinia noastră, cunoașterea stării epidemice și epizootice permite personalului medical implicat intervenția oportună pentru depistarea, prevenirea și combaterea bolilor contagioase, infecțioase și parazitare în scopul păstrării sănătății personalului structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, menținerea capacității de luptă și muncă a acestora și pentru prevenirea transmiterii bolilor.

Resursele financiare necesare realizării sprijinului logistic aferent structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, la mobilizare, se planifică din timp de pace și se asigură de către directorii de programe majore, conform competențelor.

În concluzie, considerăm că procesul de management la nivelul structurilor logistice implicate în realizarea sprijinului logistic sus-menționat creează cadrul care facilitează utilizarea eficientă a resurselor materiale, financiare și umane, antrenează și valorifică experiența și competența profesională a comandanților și subordonaților acestora.

3.4. Căi și modalități de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare

Structurile destinate sprijinului logistic la mobilizare trebuie să fie organizate modular, pentru a fi capabile să acorde sprijinul în locul în care acesta este necesar, în volumul cerut și la momentul oportun. Restructurarea și reorganizarea structurală a unităților și subunităților logistice reprezintă, în opinia noastră, o componentă a procesului de transformare a întregului sistem logistic din Armata României.

În acest sens, apreciem ca fiind benefică luarea unor măsuri pentru eficientizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale la mobilizare rezultate din experiența acumulată de unitățile implicate în acest proces.

În opinia noastră, o primă cale de eficientizare a sprijinului logistic menționat o constituie operaționalizarea a cel puțin unei secții de sprijin logistic a structurilor centrale (din cele trei din compunerea Batalionului deservire și asigurare de geniu). Pentru aceasta se impune încadrarea secției respective cu personal, conform prevederilor statului de organizare la război, dotarea cu mijloace și materiale pentru sprijin. Astfel, se evită situația actuală, în care, pentru îndeplinirea misiunilor de sprijin logistic la mobilizare, se folosesc efective și tehnică aparținând altor structuri din compunerea și subordinea Bazei sprijin logistic „Muntenia”, ale căror sarcini de bază vor avea de suferit în această perioadă.

După operaționalizarea acestei secții, apreciem că este imperios necesară antrenarea periodică a personalului care o încadrează. Din punctul nostru de vedere, planificarea și executarea semestrială a unor exerciții de mobilizare cu participarea efectivelor și echipamentelor implicate în asigurarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale constituie o modalitate importantă de eficientizare a activităților în acest domeniu.

Considerăm că asigurarea în totalitate și completarea ritmică a bunurilor materiale ce se păstrează la stocul de mobilizare pentru aceste structuri trebuie să constituie o preocupare permanentă a organelor de conducere și de execuție cu atribuții pe această linie. Managementul corect al resurselor materiale reprezintă o cale importantă de urmat pentru îndeplinirea la timp și de calitate a tuturor atribuțiilor la mobilizare ale structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale.

În altă ordine de idei, suntem de părere că se impune reanalizarea și îmbunătățirea statului de organizare la război al celorlalte două secții de sprijin logistic structuri centrale/Batalionul deservire și asigurare de geniu. Astfel se creează posibilitatea asigurării echipamentelor necesare din timp de pace sau la începutul perioadei de mobilizare, prin rechiziții de la agenții economici, în baza cererilor întocmite în acest sens. Apreciem că nu trebuie neglijat faptul că organele de conducere constituie unul din punctele-cheie în orice tip de conflict militar. Asigurarea acestora cu tot ceea ce este necesar reprezintă un avantaj major în obținerea succesului.

În opinia noastră, o altă modalitate de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale o reprezintă reanalizarea termenelor de realizare a capabilității operaționale complete a structurilor implicate în sprijinul logistic menționat în sensul micșorării acestora pentru a fi egale sau mai mici decât cele ale structurilor susținute. Nu putem vorbi de un sprijin eficient și oportun atât timp cât structura susținută trebuie să fie „gata de luptă” într-un timp mai scurt decât cel care îi asigură resursele necesare. Degeaba întocmim fel și fel de concepții și planuri dacă nu reușim să le punem în practică datorită neasigurării suportului cerut.

Din punct de vedere normativ, considerăm că pentru eficientizarea sprijinului logistic în domeniul de referință este necesară elaborarea unui Regulament al asigurării sprijinului logistic la mobilizare. În acest regulament trebuie detaliate activitățile prevăzute în capitolul VI al Regulamentului mobilizării Armatei României referitor la logistica mobilizării armatei și stabilite diferite norme pe fiecare domeniu funcțional al logisticii. De asemenea, apreciem că standardizarea activităților este foarte importantă și în această situație.

La această dată sunt anumite activități referitoare la mobilizarea armatei care nu sunt bine reglementate. Din punctul nostru de vedere, o altă cale de eficientizare a activităților o constituie stabilirea unor proceduri standardizate privind trecerea de la starea de pace la cea de mobilizare. În această ordine de idei, apreciem că este imperios necesară elaborarea unor proceduri de trecere a evidenței bunurilor materiale de la starea de pace la starea de mobilizare și, ulterior, dacă este cazul, la cea de război.

După părerea noastră, o modalitate importantă de eficientizare a sprijinului logistic la mobilizare constă în continuarea activităților de învățământ de logistică în cadrul structurilor de profil (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Academia Tehnică Militară și Școala de Aplicație pentru Logistică „General Constantin Zaharia”). În acest sens, considerăm că trebuie elaborate planuri de învățământ pentru cursuri intensive de pregătire a personalului de specialitate necesar, care să pună accentul pe activitățile practice din toate domeniile funcționale ale logisticii. Obiectivul principal trebuie să îl constituie formarea și perfecționarea personalului militar, în acord cu standardele educaționale naționale și euroatlantice, precum și cu exigențele instruirii trupelor, pentru a fi capabili să-și asume responsabilitățile îndeplinirii atribuțiilor pentru care se asigură pregătirea.

Apreciem că este important ca procesul instructiv-educativ în domeniu să fie organizat și să se desfășoare pe baza instrucțiunilor în vigoare și a manualelor de specialitate, corespunzător standardelor de performanță, Programelor de instrucție pentru misiune specifice structurilor logistice și Programului de instrucție individuală specific armei.

Concluzionând, considerăm că cerința fundamentală a eficientizării sprijinului logistic la mobilizare o constituie crearea unui sistem logistic integrat cu o mare mobilitate, care să asigure logistica necesară în locul și volumul cerut, la momentul oportun. În opinia noastră, transformarea vizează mobilitate în acordarea sprijinului logistic pentru toate structurile Ministerului Apărării Naționale, prin crearea unui eșalon care să coordoneze activitățile începând cu nivelul strategic, trecând prin cel operativ și transpunându-se, într-o concepție unitară, la nivel tactic.

-Pagină albă-

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Activitatea managerială este caracterizată de activități previzionale, organizatorice, de sincronizare și armonizare acțională, de concepție, de evaluare, care de cele mai multe ori se prezintă ca procese mai mult sau mai puțin complexe, diferite unele de altele și, chiar de la o etapă la alta, ceea ce face imposibilă normarea respectivelor activități și, implicit, măsurarea/compararea lor pentru deducerea eficienței. De aceea, în activitatea managerială se operează cu termenul de eficacitate (ce trebuie făcut) și mai puțin cu cel de eficiență (cum trebuie făcut), care este un termen economic.

Pentru înfăptuirea obiectivelor organizației, în scopul creșterii profitului cu eforturi cât mai reduse și într-un timp cât mai scurt, managerul se preocupă de:

a) cunoașterea și aplicarea legilor obiective ale dezvoltării;

b) adaptarea permanentă la condițiile mediului;

c) cunoașterea competenței subalternilor și valorificarea superioară a posibilităților de care dispun;

d) influența tehnologică asupra activității organizației;

e) aplicarea celor mai noi metode și tehnici manageriale etc.

Managementul eficient se întemeiază pe un proces instructiv complex, a cărui finalitate se materializează prin scientizarea întregului demers teoretico-metodologic și practic-aplicativ subsumat actului de conducere.

Din punctul nostru de vedere, cea mai bună soluție pentru obținerea rezultatelor dorite o reprezintă menținerea unui climat organizațional destins, bazat pe încredere și colaborare, însă bineînțeles cu respectarea principiilor și valorilor fundamentale. Considerăm că managementul este eficient atunci când se obține o anumită rentabilitate, corespunzător efortului depus și efectului obținut.

„Managementul logistic reprezintă un proces continuu, ciclic, care se execută de la primirea misiunii până la luarea deciziei și, ulterior, pe tot parcursul desfășurării acțiunilor de luptă, până la încheierea activităților, și o perioadă chiar după încheierea acestora”.

Apreciem că obiectivul fundamental al managementului logistic este furnizarea bunurilor/serviciilor către clienți cu cele mai mici costuri. Gestiunea integrată a întregului ciclu operativ al întreprinderii cuprinde: proiectarea, aprovizionarea, producția, distribuția, transportul și depozitarea, livrarea la client, asistența postvânzare. Se desprinde concluzia că accesul la poziții decizionale în marile companii este cu mult mai ușor de realizat dacă aspiranții au pregătire și experiență în domeniul logisticii și managementului operațiunilor logistice.

În opinia noastră, în activitatea de management a structurilor implicate în realizarea sprijinului logistic, în general și al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, în special se pot aplica o serie de principii, metodologii și tehnici care asigură o conducere echilibrată și eficientă, astfel:

a) rezolvarea sarcinilor în totalitate și de calitate pentru a nu fi nevoie să se revină asupra lor;

b) menținerea în prim-plan a muncii de coordonare, care reprezintă o pârghie importantă în îndeplinirea sarcinilor;

c) aplicarea cu discernământ a ideilor noi și manifestarea fermității în rezolvarea unor eventuale situații conflictuale;

d) practicarea conducerii prin excepție și delegarea într-o măsură sporită a unor atribuții;

e) folosirea principiilor în dauna amănuntelor, urmărind obținerea rezultatelor și mai puțin modalitatea prin care au fost obținute;

f) utilizarea oportună și eficientă a capacității și spiritului întreprinzător al subordonaților;

g) gestionarea judicioasă a zilei de muncă, prin desfășurarea activităților după un program echilibrat și dens;

h) raportarea întregii activități la trăsăturile stilului managerial eficient;

i) folosirea exemplului personal privind îndeplinirea atribuțiilor funcționale cu profesionalism;

j) promovarea constantă a spiritului de echipă, de întrajutorare, de camaraderie;

k) oferirea fiecărui subordonat a sentimentului valoric și al încrederii de sine, respectarea onoarei și demnității acestuia.

Pe timp de pace și la război, structurile din compunerea și subordinea Comandamentului logistic întrunit asigură sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, prin îndeplinirea sarcinilor reieșite din planurile întocmite în acest sens.

Managementul la nivelul Comandamentului logistic întrunit și structurilor subordonate asigură utilizarea eficientă a resurselor materiale, financiare și umane, implicate în realizarea sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale. Din perspectiva noastră, indiferent de abordare, căile, modalitățile și procedurile de operare trebuie utilizate în permanență în scopul eficientizării activităților specifice sprijinului logistic în domeniul de referință.

Pentru asigurarea sprijinului logistic la mobilizare al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, unitățile și formațiunile din subordinea Comandamentului logistic întrunit urmăresc o serie de aspecte, cum ar fi:

a) dobândirea, exercitarea și întreținerea capacității de luptă;

b) existența mijloacelor necesare susținerii structurilor;

c) exercitarea unui complex de măsuri și activități necesare efortului de apărare;

d) totalitatea activităților ce se desfășoară pentru asigurarea cu tot ceea ce este necesar ducerii acțiunilor militare;

e) asigurarea materială și tehnică etc.

Din perspectiva asigurării unui sprijin logistic eficient și oportun, dorim să înaintăm o serie de propuneri care vizează, în opinia noastră, îmbunătățirea activităților în domeniu, astfel:

1. Actualizarea prevederilor actelor normative care reglementează domeniul în ansamblul său, precum și a normelor care direcționează sprijinul logistic, reprezintă o necesitate ce trebuie materializată periodic, la intervale rezonabile de timp. În acest sens, se asigură permanent suportul legal al activităților desfășurate de către structurile implicate în asigurarea sprijinului logistic.

2. Structurile destinate sprijinului logistic trebuie să fie capabile să-și îndeplinească misiunile, astfel încât sprijinul să fie complet, eficient și oportun. Restructurarea sistemului logistic reprezintă, în opinia noastră, o componentă importantă a procesului de transformare a Armatei României. În acest sens, considerăm că pentru crearea unui sistem logistic integrat, care să asigure sprijinul necesar în mod eficient și oportun, este benefică înființarea unei structuri (de nivel departament) care să elaboreze reglementările și politicile privind înzestrarea și să coordoneze activitățile începând cu nivelul strategic, trecând prin cel operativ și transpunându-se, într-o concepție unitară, la nivel tactic.

3. Reformarea învățământului militar de logistică și a activității de cercetare în domeniu constituie o altă modalitate de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor Armatei României. În acest sens, apreciem că, în cadrul unităților de învățământ de specialitate, pregătirea personalului trebuie să urmărească activitățile teoretice și practice referitoare la evoluția de la ocuparea primei funcții până la încheierea carierei militare.

4. Termenul de realizare a capabilității operaționale complete a structurilor care realizează sprijinul logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale trebuie să fie egal sau mai mic decât al acestora din urmă. Astfel, se asigură desfășurarea tuturor activităților fără a mai fi nevoie să fie implicate și alte structuri care să vină în sprijin pe o anumită perioadă de timp, până la completarea cu resurse umane și materiale.

5. Considerăm a fi benefice următoarele măsuri de eficientizare a sprijinului logistic al structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale:

a) operaționalizarea unei secții de sprijin logistic a structurilor centrale (din cele trei din compunerea Batalionului deservire și asigurare de geniu/Baza sprijin logistic „Muntenia”), încadrarea acesteia cu personal, dotarea cu mijloace și materiale pentru sprijin;

b) antrenarea periodică (prin exerciții planificate a fi executate semestrial) a personalului care încadrează această secție;

c) asigurarea în totalitate și completarea permanentă a bunurilor materiale ce se păstrează la stocul de mobilizare pentru aceste structuri;

d) reanalizarea și îmbunătățirea statului de organizare la război al celorlalte două secții de sprijin logistic structuri centrale.

-Pagină albă-

GLOSAR CU TERMENI ȘI DEFINIȚII

Cale – metodă, mijloc, modalitate, procedeu; direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie.

Competență – capacitatea de a lua decizii, în limite diferite, pentru realizarea sarcinii.

Concepție – felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filosofice, științifice, tehnice, literare etc.

Economicitate – minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate.

Eficacitate – gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității respective.

Eficiență – maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate.

Evaluare – activitate de stabilire, determinare, apreciere, estimare a unei stări, situații, fapte.

Gestionarea crizelor – activitate complexă ce implică pe de o parte anticipare, realizarea unor scenarii de ținere sub control și rezolvare a crizelor, iar pe de altă parte un răspuns rapid la apariția crizei, o disciplină fermă în respectarea soluției adoptate atât din partea echipei de relații publice, cât și a conducerii organizației.

Instituție publică – instituție care utilizează resurse financiare publice.

Legalitate – caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia.

Logistică – știința planificării și executării mișcării și asigurării personalului unei organizații; în sensul său cel mai cuprinzător, ea cuprinde acele aspecte care se referă la: proiecția și dezvoltarea, achiziția, depozitarea, transportul, distribuția, întreținerea, evacuarea materialelor și scoaterea acestora din uz; transportul personalului; achiziția, construcția, întreținerea, exploatarea clădirilor și scoaterea lor din uz; achiziția sau furnizarea de servicii; asistența medicală.

Logistica Armatei României – ansamblul unitar de domenii funcționale, activități și structuri militare specializate, care asigură resursele materiale și serviciile necesare îndeplinirii misiunilor specifice de către forțele armate.

Logistica de consum (logistica forțelor) – componenta logisticii Armatei României care se ocupă cu managementul materialelor și serviciilor necesare sprijinului forțelor.

Logistica de consum are următoarele componente:

a) logistica de bază este destinată să execute misiunile comune din următoarele domenii: managementul materialelor, mentenanța de nivel intermediar și complex, mișcarea și transportul, recuperarea medicală, asigurarea sprijinului în perioada de operaționalizare a forțelor participante în operații, gestionarea în format electronic a datelor și fluxurilor logistice, codificarea materialelor, protecția mediului, valorificarea și casarea bunurilor materiale, delaborarea munițiilor și distrugerea materialelor periculoase. Structurile militare specifice logisticii de bază sunt bazele logistice, aflate în subordinea categoriilor de forțe ale armatei și a comandamentelor de armă.

b) logistica operațională este destinată să execute misiunile specifice referitoare la asigurarea tuturor resurselor, în cantitatea și calitatea necesare, la momentul și locul oportun, care să permită forțelor să trăiască, să se antreneze sau să participe la operații. Aceste misiuni presupun asigurarea nevoilor logistice esențiale pe timpul operațiilor, precum și asigurarea unui anumit nivel de independență al unităților față de reaprovizionarea dintr-o bază logistică. Logistica operațională include executarea misiunilor din următoarele domenii: hrănire, aprovizionare cu muniții și CL, transporturi, asigurare medicală operațională, cartiruire, recuperare-evacuare echipamente, evacuare medicală și mentenanță de nivel luptă. Structurile militare specifice logisticii operaționale sunt batalioanele, companiile sau plutoanele de sprijin logistic, aflate în subordinea forțelor luptătoare și a structurilor de tip comandament.

Logistica de producție – componenta logisticii Armatei României care se ocupă cu cercetarea, proiectarea, testarea, dezvoltarea, fabricarea, achiziția centralizată a sistemelor majore de echipamente și a serviciilor aferente.

Metodă – mod de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective; procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie; manieră de a proceda.

Metodologie – totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință; metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere.

Modalitate – procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod, manieră.

Mijloace – ansamblul resurselor umane, financiare și materiale destinate pentru realizarea obiectivelor.

Organizație – asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate; mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire.

Responsabilitate – componentă organizatorică primară a postului, obligație ce revine unui component sau unui organ din cadrul unui sistem de conducere, de a îndeplini obiectivele și sarcinile atribuite, de a răspunde de această îndeplinire și de a utiliza, în mod corespunzător, autoritatea formală sau cea acordată. Responsabilitatea trebuie corelată cu atribuțiile și autoritățile postului, evitând atât supradimensionarea sa, ce se reflectă în diminuarea interesului și efortului titularului postului pentru îndeplinirea, în mod corespunzător, a sarcinilor atribuite, pentru folosirea adecvată a competențelor, cât și supradimensionarea acesteia, ceea ce poate genera fie inhibarea persoanei respective, fie obținerea de către aceasta a unor recompense necorespunzătoare în raport cu eforturile depuse și rezultatele obținute.

Risc – amenințarea ca un eveniment, o acțiune, o inacțiune, anumite circumstanțe să aibă un efect negativ asupra capacității structurii de a-și îndeplini obiectivele fixate. Managementul are obligația de a identifica riscurile și de a întreprinde acele acțiuni care plasează și mențin riscurile în limite acceptabile. Trebuie menținut un echilibru între nivelul acceptabil al riscurilor și costurile pe care le implică aceste acțiuni.

Sistem de mobilizare – ansamblul de principii, reguli și măsuri (dependente între ele și care formează un tot unitar) după care o țară execută concentrarea forțelor și mijloacelor necesare ducerii războiului.

Situație de urgență – eveniment excepțional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare și intensitate amenință viața și sănătatea populației, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale importante. Pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate.

Sprijin logistic – totalitatea activităților ce se desfășoară în scopul punerii la dispoziția forțelor armate a bunurilor materiale și serviciilor logistice necesare traiului, libertății de mișcare și acțiune a acestora pentru îndeplinirea misiunilor specifice.

Stare de mobilizare – totalitatea măsurilor extraordinare care se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic și militar, planificate și pregătite pe timp de pace, precum și a acțiunilor desfășurate pentru aplicarea acestora, potrivit legii, la apariția sau iminența unei amenințări grave care poate afecta suveranitatea, independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării și democrația constituțională.

Stare de urgență – ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații:

a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;

b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

Suport logistic integrat – procesul de management al produsului, pe toată durata de viață a acestuia, cu scopul de a facilita dezvoltarea și integrarea elementelor de sprijin logistic individual pentru achiziția și sprijinul sistemelor de arme.

Tehnică – totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale; totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc.

Tehnică de luptă – totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate.

-Pagină albă-

BIBLIOGRAFIE

LEGI, ORDONANȚE ȘI HOTĂRÂRI DE GUVERN

Constituția României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767, București, 2003, cota 71363;

Carta Albă a Apărării, aprobată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.77 din 17.06.2013;

Legea nr. 45 privind apărarea națională a României, Monitorul Oficial al României, nr. 17, București, 1994;

Legea nr. 346 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, Monitorul Oficial al României, nr.654, București, 2006;

Legea nr. 355 privind regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război, București, 2009;

Legea nr. 446 privind pregătirea populației pentru apărare, București, 2006;

Legea nr. 477 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, București, 2003;

Legea nr. 453 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, București, 2004;

Legea nr. 410 pentru modificarea Legii nr. 132/1977 privind rechizițiile de bunuri și prestări de servicii în interes public, București, 2004;

Legea nr. 24/2000 (republicată în 2004), privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Monitorul Oficial al României, nr.22, București, 2000;

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (republicată în 2007), Monitorul Oficial al României, nr.5, București, 2001;

Ordonanța Guvernului nr.119/1999, republicată, privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv;

Strategia de securitate națională a României, preluată de pe www.predency.ro;

Strategia Națională de Apărare a Țării, aprobată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.30 din 04.11.2008, Monitorul Oficial al României nr. 799, București, 2008.

REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE ROMÂNEȘTI

1. Culegere de termeni, concepte și noțiuni din domeniul securității și apărării naționale, București;

2. L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operații întrunite, București, 2007;

3. M-8, Instrucțiuni privind organizarea și conducerea evidenței cantitativ-valorice a bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, București, 1999;

4. M-172, Instrucțiuni privind susținerea activităților personalului din Ministerul Apărării Naționale trimis în misiune permanentă în străinătate, București, 2007;

5. Manualul pentru planificarea operațiilor, București, 2011;

6. Regulamentul logisticii operațiilor întrunite, București, 2008;

7. SMG-126, Asigurarea sprijinului logistic pentru centrele militare, prin arondare la alte unități militare, București, 2010;

8. SMG/L-1, Doctrina logisticii operațiilor întrunite, București, 2008;

9. SMG/PF-5, Doctrina planificării operaționale în Armata României, București, 2008.

REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE

1. Manualul logistic NATO, Bruxelles, 2012.

LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

Colectiv, Elemente de strategie militară, Editura Militară, București, 1975;

Colectiv, Tratat de știință militară, vol. 3, Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2004;

D. Gusti, Sociologia războiului, Editura și Institutul de Arte grafice, București, 1915;

D. Popescu, Cultura organizațională și etică în afaceri, Editura Academiei de Științe Economice, București, 2006;

D. Iacob, Managementul organizațiilor. Comunicare organizațională, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, curs, București, 2010;

E. Burduș, Fundamentele managementului organizației, ediția a II-a, Editura Economică, București, 2007;

G. Minculete, Abordări logistice manageriale în domeniile economic și militar, Buletinul Universității Naționale de Apărare ,,Carol I” nr. 2/2014;

G. Minculete, Elemente de management al sprijinului logistic, Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2005;

G. Toma, T. Ștefan, M. Tudose, S.F. Lungu, Schimbarea managerială. Managementul schimbării, Editura Academiei Naționale de Informații, București, 2009;

M. Robu, M. Bușoi, M. Ciocan, Teoria managementului resurselor în situații de criză sau conflictuale, Editura Ars Docendi, București, 2003;

O. Nicolescu (coordonator), Managerii și managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2004;

O. Nicolescu, L. Nicolescu, Economia, firma și managementul bazate pe cunoștințe, Editura Economică, București, 2005;

O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentele managementului organizației, Editura Tribuna Economică, București, 2001;

S.F. Cordoneanu, Eficiența managementului organizației militare și competența informațională, Teză de doctorat, București, 2012;

T. Frunzeti, Coordonarea, cooperarea și colaborarea din perspectiva strategiei militare, prezentare power-point, cursul de Conducere strategică, Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”, 04.04.2013;

T. Gavrilă, V. Lefter, Managementul organizațiilor, Editura Economică, București, 2007;

V. B. Zotoi, Legitimitatea acțiunilor militare, în Echilibrul de putere și mediul de securitate, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2011.

LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

A. Toffler, Șocul viitorului, Editura Politică, București, 1973;

J.F. Rischard, 20 probleme globale. Al doisprezecelea ceas, Editura Millenium Tres, București, 2004;

J.L. Gattorna (coordonator) și colectiv, Managementul logisticii și distribuției, Editura Teora, București, 1999;

J.M. Lenzini, Anticipatory Logistics: The Army's Answer to Supply Chain Management, , 2002;

J. S. Goldstein, J. C. Pevehouse, Relații internaționale, Editura Collegium – Polirom, Iași, 2008;

K.L. Leiphart, Creating a Military Supply Chain Management , 2001. Global Logistics and Supply Chain Strategies, „HYPERLINK” http://www. supply chain brain. com/ ";

P. Baily, D. Farmer, D. Jessop, D. Jones, Principiile și managementul achizițiilor, Editura ARC, 2004;

P. Drucker, La nouvelle practique de la direction des entreprises, Les Editions d’Organisation, Paris, 1977;

P. Kotler, G. Armstrong, Principiile Marketingului, Ediția a III-A, Editura Teora SRL, București, 2005;

S.C. Ailawadi, S.C.A.R. Singh, R. Singh, Logistics Management, 2005, books google.com; www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf – logistica sursa de competitivitate;

S. Chopra, P. Meindl, Supply Chain Management: Strategy, Planning, and Operation, 2007;

T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine făcut, Editura Politică, București, 1976;

W.R. Ormsbce, Human Progress Enthrough Better Management, New York, 1963.

SURSE WEB

http//facultate.regielive.ro/cursuri/management/introducere-in-management, accesat în data de 05.06.2014;

http://nato.mae.ro/node/282, accesat în data de 05.06.2014;

www.mae.ro, accesat în data de 20.06.2014;

http://www.mapn.ro/diepa/, accesat în data de 20.06.2014;

http://www.mapn.ro/structuri/drpip/page=informare_publica, accesat în data de 20.06.2014;

http://www.mapn.ro/structuri/dimil/index.php, accesat în data de 10.07.2014;

http://www.uem.ro/…/logistica%20marfurilor…/cartea.pdf, accesat în data de 10.07.2014.

REVISTE

Gândirea Militară Românească, colecția din anii 2010-2014;

2. Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, colecția din anii 2010-2014.

DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998;

Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Codex 2000 SRL, București, 1999, Biblioteca Universității Naționale de Apărare „Carol I”.

ANEXE

Structura generală a unei întreprinderi

Componentele sistemului de management

Structura simplificată a unei firme

Structura de tip piramidal

Tabelul decizional

Cicuitul economic la nivelul unei firme

F – furnizori

B – beneficiari

Structura de principiu a Comandamentului logistic întrunit

-Pagină albă-

ANEXA NR. 8

DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNZESTRARE ȘI LOGISTICĂ

-Pagină albă-

SISTEMUL NAȚIONAL DE MOBILIZARE (o variantă) ANEXA NR. 9

ANEXA NR. 10

Schema de principiu a Bazei sprijin logistic

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titulul „Rețea Transnațională de Management Integrat al Cercetării Doctorale și Postdoctorale Inteligente în Domeniile “Științe Militare”, “Securitate și Informații” și “Ordine Publică și Siguranță Națională” – Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită –“SmartSPODAS”.”

BIBLIOGRAFIE

LEGI, ORDONANȚE ȘI HOTĂRÂRI DE GUVERN

Constituția României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767, București, 2003, cota 71363;

Carta Albă a Apărării, aprobată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.77 din 17.06.2013;

Legea nr. 45 privind apărarea națională a României, Monitorul Oficial al României, nr. 17, București, 1994;

Legea nr. 346 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, Monitorul Oficial al României, nr.654, București, 2006;

Legea nr. 355 privind regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război, București, 2009;

Legea nr. 446 privind pregătirea populației pentru apărare, București, 2006;

Legea nr. 477 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, București, 2003;

Legea nr. 453 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, București, 2004;

Legea nr. 410 pentru modificarea Legii nr. 132/1977 privind rechizițiile de bunuri și prestări de servicii în interes public, București, 2004;

Legea nr. 24/2000 (republicată în 2004), privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Monitorul Oficial al României, nr.22, București, 2000;

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (republicată în 2007), Monitorul Oficial al României, nr.5, București, 2001;

Ordonanța Guvernului nr.119/1999, republicată, privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv;

Strategia de securitate națională a României, preluată de pe www.predency.ro;

Strategia Națională de Apărare a Țării, aprobată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.30 din 04.11.2008, Monitorul Oficial al României nr. 799, București, 2008.

REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE ROMÂNEȘTI

1. Culegere de termeni, concepte și noțiuni din domeniul securității și apărării naționale, București;

2. L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operații întrunite, București, 2007;

3. M-8, Instrucțiuni privind organizarea și conducerea evidenței cantitativ-valorice a bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, București, 1999;

4. M-172, Instrucțiuni privind susținerea activităților personalului din Ministerul Apărării Naționale trimis în misiune permanentă în străinătate, București, 2007;

5. Manualul pentru planificarea operațiilor, București, 2011;

6. Regulamentul logisticii operațiilor întrunite, București, 2008;

7. SMG-126, Asigurarea sprijinului logistic pentru centrele militare, prin arondare la alte unități militare, București, 2010;

8. SMG/L-1, Doctrina logisticii operațiilor întrunite, București, 2008;

9. SMG/PF-5, Doctrina planificării operaționale în Armata României, București, 2008.

REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE

1. Manualul logistic NATO, Bruxelles, 2012.

LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

Colectiv, Elemente de strategie militară, Editura Militară, București, 1975;

Colectiv, Tratat de știință militară, vol. 3, Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2004;

D. Gusti, Sociologia războiului, Editura și Institutul de Arte grafice, București, 1915;

D. Popescu, Cultura organizațională și etică în afaceri, Editura Academiei de Științe Economice, București, 2006;

D. Iacob, Managementul organizațiilor. Comunicare organizațională, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, curs, București, 2010;

E. Burduș, Fundamentele managementului organizației, ediția a II-a, Editura Economică, București, 2007;

G. Minculete, Abordări logistice manageriale în domeniile economic și militar, Buletinul Universității Naționale de Apărare ,,Carol I” nr. 2/2014;

G. Minculete, Elemente de management al sprijinului logistic, Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2005;

G. Toma, T. Ștefan, M. Tudose, S.F. Lungu, Schimbarea managerială. Managementul schimbării, Editura Academiei Naționale de Informații, București, 2009;

M. Robu, M. Bușoi, M. Ciocan, Teoria managementului resurselor în situații de criză sau conflictuale, Editura Ars Docendi, București, 2003;

O. Nicolescu (coordonator), Managerii și managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2004;

O. Nicolescu, L. Nicolescu, Economia, firma și managementul bazate pe cunoștințe, Editura Economică, București, 2005;

O. Nicolescu, I. Verboncu, Fundamentele managementului organizației, Editura Tribuna Economică, București, 2001;

S.F. Cordoneanu, Eficiența managementului organizației militare și competența informațională, Teză de doctorat, București, 2012;

T. Frunzeti, Coordonarea, cooperarea și colaborarea din perspectiva strategiei militare, prezentare power-point, cursul de Conducere strategică, Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”, 04.04.2013;

T. Gavrilă, V. Lefter, Managementul organizațiilor, Editura Economică, București, 2007;

V. B. Zotoi, Legitimitatea acțiunilor militare, în Echilibrul de putere și mediul de securitate, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2011.

LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

A. Toffler, Șocul viitorului, Editura Politică, București, 1973;

J.F. Rischard, 20 probleme globale. Al doisprezecelea ceas, Editura Millenium Tres, București, 2004;

J.L. Gattorna (coordonator) și colectiv, Managementul logisticii și distribuției, Editura Teora, București, 1999;

J.M. Lenzini, Anticipatory Logistics: The Army's Answer to Supply Chain Management, , 2002;

J. S. Goldstein, J. C. Pevehouse, Relații internaționale, Editura Collegium – Polirom, Iași, 2008;

K.L. Leiphart, Creating a Military Supply Chain Management , 2001. Global Logistics and Supply Chain Strategies, „HYPERLINK” http://www. supply chain brain. com/ ";

P. Baily, D. Farmer, D. Jessop, D. Jones, Principiile și managementul achizițiilor, Editura ARC, 2004;

P. Drucker, La nouvelle practique de la direction des entreprises, Les Editions d’Organisation, Paris, 1977;

P. Kotler, G. Armstrong, Principiile Marketingului, Ediția a III-A, Editura Teora SRL, București, 2005;

S.C. Ailawadi, S.C.A.R. Singh, R. Singh, Logistics Management, 2005, books google.com; www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf – logistica sursa de competitivitate;

S. Chopra, P. Meindl, Supply Chain Management: Strategy, Planning, and Operation, 2007;

T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine făcut, Editura Politică, București, 1976;

W.R. Ormsbce, Human Progress Enthrough Better Management, New York, 1963.

SURSE WEB

http//facultate.regielive.ro/cursuri/management/introducere-in-management, accesat în data de 05.06.2014;

http://nato.mae.ro/node/282, accesat în data de 05.06.2014;

www.mae.ro, accesat în data de 20.06.2014;

http://www.mapn.ro/diepa/, accesat în data de 20.06.2014;

http://www.mapn.ro/structuri/drpip/page=informare_publica, accesat în data de 20.06.2014;

http://www.mapn.ro/structuri/dimil/index.php, accesat în data de 10.07.2014;

http://www.uem.ro/…/logistica%20marfurilor…/cartea.pdf, accesat în data de 10.07.2014.

REVISTE

Gândirea Militară Românească, colecția din anii 2010-2014;

2. Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”, colecția din anii 2010-2014.

DOCUMENTE DE REFERINȚĂ

Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998;

Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Codex 2000 SRL, București, 1999, Biblioteca Universității Naționale de Apărare „Carol I”.

ANEXE

Structura generală a unei întreprinderi

Componentele sistemului de management

Structura simplificată a unei firme

Structura de tip piramidal

Tabelul decizional

Cicuitul economic la nivelul unei firme

F – furnizori

B – beneficiari

Structura de principiu a Comandamentului logistic întrunit

-Pagină albă-

ANEXA NR. 8

DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNZESTRARE ȘI LOGISTICĂ

-Pagină albă-

SISTEMUL NAȚIONAL DE MOBILIZARE (o variantă) ANEXA NR. 9

ANEXA NR. 10

Schema de principiu a Bazei sprijin logistic

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titulul „Rețea Transnațională de Management Integrat al Cercetării Doctorale și Postdoctorale Inteligente în Domeniile “Științe Militare”, “Securitate și Informații” și “Ordine Publică și Siguranță Națională” – Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită –“SmartSPODAS”.”