Bugetul Statului

Economie

Bugetul Statului

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE 2

CAP. I CONCEPTUL DE BUGET AL STATULUI 4

1.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE. DEFINIȚIA ȘI IMPORTANȚA 4

1.2. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA BUGETULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA. SCURT ISTORIC 5

Cap II BUGETUL DE STAT 9

2.1. SISTEMUL BUGETAR 9

2.2. TIPURI DE BUGETE UTILIZATE IN PRACTICA INTERNAȚIONALA ȘI ÎN ROMÂNIA 10

2.3. STRUCTURA BUGETULUI DE STAT 11

Cap III. PRINCIPII CE STAU LA BAZA ELABORĂRII BUGETULUI DE STAT 12

3.1. NOȚIUNI GENERALE 12

CAP. IV. BUGETUL DE STAT 19

4.1. ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STAT 19

4. 2. APROBAREA BUGETULUI DE STAT 21

4.3. EXECUTAREA ANUALĂ A BUGETULUI DE STAT 24

4. 4. ÎNCHEIEREA ȘI APROBAREA ÎNCHEIERII EXECUȚIEI BUGETARE 27

4. 5 .CONTROLUL ASUPRA EXECUȚIEI BUGETULUI DE STAT 28

CAP.V . BUGETUL DE STAT ÎN ROMÂNIA 30

5.1. FUNCȚIILE ȘI ROLUL BUGETULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA 30

5.2. BUGETUL DE STAT PE ANUL 2014 IN ROMÂNIA 31

CONCLUZII 1

ANEXE 35

Anexa 1. Influențe asupra veniturilor bugetului de stat pe anul 2014 35

Anexa 2. Etapele execuției părții de cheltuieli bugetare 37

Anexa 3. Venituri și cheltuieli bugetare în anul 2014 38

BIBLIOGRAFIE 40

INTRODUCERE

Am ales această temă pentru lucrarea de licență pentru că este un subiect de actualitate. Auzim din ce în ce mai des discutându-se despre bugetul statului, datoria statului, deficit bugetar, impozite etc.

Și pentru că am tot auzit oameni discutând pe această temă, mi-am propus să încerc sa ofer o imagine de ansamblu asupra ceea ce înseamnă “bugetul statului”.

Începând cu perioada de după 1989 și până în prezent ,ai putea întalni oameni , care nu știu foarte multe despre acest subiect. Oameni pe care dacă i-ai întreba ce știu despre noțiunile mai sus amintite, și despre faptul că te documentezi pentru a elabora o lucrare de licență nu ți-ar putea spune prea multe.Mi s-a întâmplat să primesc răspunsuri precum :”Bugetul statului …e zero. Și datoria statului este foarte mare!”

Mi-am propus totuși să mă documentez și să aflu informații din cărțile de specialitate ale renumiților economiști și finanțiști ,și bazându-mă pe informațiile oferite de Constituția României și legile elaborate ,voi încerca să ofer o imagine de ansamblu, fără să am pretenția însă de a epuiza această temă complexă.

Aruncând o privire mai amănunțită asupra cărților de specialitate am aflat că pentru prima dată cuvântul “buget” apare oficial în Franța. Acesta își are originea însă în limba latină.

În țara noastră, anul 1831 este anul în care apare pentru prima dată acest cuvânt, în Regulamentul Organic al Moldovei și Munteniei.

Citind Constituția României am avut posibilitatea de a afla ca există câteva principii importante ce stau la baza elaborării bugetului de stat.

Ca noutate asupra subiectului a reprezentat-o faptul ca în practica internațională aprobarea bugetului de stat se face diferit de la stat la stat.

Cred că bugetul statului este un subiect vast ,asupra căruia suntem datori să ne îndreptăm privirea . În fiecare an “cifrele ” se schimbă și trebuie sa știm unde ne situăm la nivel bugetar și economic.Să ne putem da seama cauzele inflației ,în ce scop au fost făcute emisiunile monetare, cărui fapt se datorează criza monetară și cât mai exact este deficitul bugetar.

Cred că un sistem bugetar ideal ar fi acela în cadrul căruia veniturile bugetare realizate pot acoperi în întregime cheltuielile .Însă acest lucru este foarte rar întâlnit sau deloc.

În cazul țării noastre ,deficitul bugetar a avut o creștere alarmantă, după 1989. Datoriile externe au crescut.

În 19 decembrie 2013, când a fost aprobat proiectul de buget pe anul 2014, s-a stabilit că deficitul bugetar este de 18 322,3 milioane de lei.

Se stabilesc prin lege din ce în ce mai multe taxe in speranța ca deficitul bugetar și datoriile internaționale să fie mai mici .

Lucrarea mea v-a cuprinde în primul capitol o introducere cu privire la tema abordată. Astfel voi încerca sa aflu și să expun câteva noțiuni introductive, definiția și importanța bugetului de stat, primele date în care acesta este elaborate oficial atât în România cât și pe plan internațional și un scurt istoric.

Al doilea capitol v-a fi compus din date despre sistemul bugetar ,tipuri de bugete utilizate în practica internațională și în România și structura bugetului de stat.

În al treilea capitol voi prezenta succint principiile ce stau la baza elaborării bugetului de stat. Acestea sunt principiul unicității ,universalității, echilibrului bugetar, specializării, neafectării veniturilor bugetare de stat și cel al anualității.

În capitolul al patrulea voi prezenta etapele prin care trebuie sa treacă proiectul bugetului de stat, respectiv elaborare, aprobare, executare, încheierea și aprobarea execuției bugetare și controlul asupra execuției bugetare.

Iar ultimul capitol al acestei lucrări se va baza pe cercetare asupra datelor. Voi expune succint rolul și importanța bugetului de stat în România și cu ajutorul datelor oficiale voi expune proiectul de buget al statului pe anul 2014.

CAP. I CONCEPTUL DE BUGET AL STATULUI

1.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE. DEFINIȚIA ȘI IMPORTANȚA

Bugetul de stat reprezintă un act în care sunt înscrise veniturile strânse la dispoziția statului , sursele de proveniență a acestora si direcțiile lor de utilizare, pe o perioadă determinate de timp, de obicei un an.

Bugetul de stat este foarte important deoarece participă în mod direct la îndeplinirea funcțiilor și a sarcinilor statului.

Acesta reprezintă o componentă de baza a bugetului general consolidate și a finanțelor publice.

Bugetul de stat împreună cu bugetele locale și bugetul asigurărilor sociale de stat formează bugetul public.

Cuvântul “buget” își are originea în limba latină, desemnează “un sac cu bani”. Același sens este regăsit și în limba franceză veche, în expresia “bougé” și “bougette” care înseamnă “pungă”/”săculeț”. În limba engleză prin cuvântul “budget” se înțelege punguță în care ,de regulă , erau aduse la Parlament documentele referitoare la situația veniturilor și cheltuielilor statului. Un astfel de document a fost întocmit pentru prima dată în Anglia la începutul secolului XIII (1215).

Primul document în care apare cuvântul “buget” este Circulara din 9 Thermidor anul X (28iulie 1802), termenul apare astfel oficial în Franța, în legatură cu executarea “de l’arrête” din 4 Thermidor.

În legislația franceză abia în anul 1806 noțiunea de “buget” apare în Legea privitoare la finanțe ( 24 aprilie ).

Expresia s-a răspândit rapid în celelalte state ale Europei.

Bugetul de stat este foarte important, deoarece participă în mod direct la îndeplinirea funcțiilor și a sarcinilor statului.

Bugetul de stat are un rol stabilizator al economiei naționale; asigură echilibrul financiar ,monetar și valutar al statului.

1.2. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA BUGETULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA. SCURT ISTORIC

În România , noțiunea de “buget” apare pentru prima dată în Regulamentul Organic al Moldovei și Munteniei ,pus în aplicare în anii 1831-1832.

În acest document juridic întâlnim cuvântul “Biudje” și expresia “închipuirea cheltuielilor anului viitor” (art 117. din Regulamentul Organic al Moldovei).

Fără a avea caracter bugetar, în înțelesul de astăzi al cuvântului, încă din sec. XVII se găsesc condici de venituri și cheltuieli din vremea lui Gheorghe Vodă (1654), relative la Moldova, precum și Condica de venituri și cheltuieli din vremea lui Brâncoveanu(1694-1704),relative la Muntenia.

Bugetul de stat este un act ce cuantifică nivelul cheltuielilor ce vor fi efectuate în viitor , dar și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului.

Bugetul de stat este pregătit de către Parlament și este documentul cel mai aprobat din viața publică.

Deoarece este un act ce necesită o aprobare prealabilă din partea puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu . Reprezintă un plan de acțiune în domeniul finanțelor publice.

Încasarea veniturilor și implicit efectuarea cheltuielilor publice sunt posibile decât dacă bugetul de stat devine lege ,după aprobarea lui de către Parlamentul țării.

Bugetul statului poate reprezenta, într-o accepțiune mai largă, un plan de acțiune în domeniul finanțelor publice. Rolul bugetului de stat se manifestă îndeosebi pe două planuri: pe plan financiar și pe plan economic.

Pe plan financiar asigură mobilitatea și dirijarea resurselor financiare necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor statului.

În plan economic bugetul se concretizează în încercările statului de a utiliza impozitele, taxele, subvențiile și alte cheltuieli publice ca pârghii economice.

Încă din anul 1858, data la care se încheie Convenția de la Paris,

se stabilește principiul liberei administrații a Principatelor Romane pe

linia financiară. Domnitorul are inițiativa elaborării bugetului, iar acesta

este supus Adunării efective.

La 29 noiembrie 1860 sub domnia lui Al. Ioan Cuza este votată prima lege de o organizare financiară denumită "Regulament de Finanțe".

Constituția din 1866 și cea din 1923 stabilesc că bugetul este adoptat prin vot de Adunarea deputaților, iar orice impozit este perceput doar în temeiul unei legi aflate în vigoare .

În conformitate cu evoluția economică a țării, dreptul bugetar în Romania cunoaște o evoluție până la reforma financiară din 1949, adoptată ca urmare a naționalizării principalelor mijloace de producție. Se trece astfel la o nouă concepție fiscală , bazată pe un plan economic general și pe un plan financiar în concordantă cu primul.

Bugetul de stat, în evoluția sa ulterioară, ca plan financiar anual a reprezentat totalitatea fondurilor bănești centralizate ale statului cât și repartizarea acestora în funcție de obiectivele planului național unic pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale, a acțiunilor social-culturale, apărării țării și altor nevoi ale societații.

În anul 1981, în legea pentru adoptarea bugetului de stat s-au specificat două elemente: elaborarea și realizarea prevederilor bugetare în condiții de eficiență sporită și de asigurare a cheltuielilor financiare și monetare.

Existența unor județe cu o dezvoltare economică inegală, datorită factorilor economici, istorici, demografici și a așezării demografice deosebite, în interiorul țării a determinat o perioadă îndelungată de timp, prevederea de subvenții de la bugetul republican spre bugetele locale, pentru acele județe care nu își puteau acoperii cheltuielile proprii din cauza veniturilor insuficiente.

Până în anul 1979 creditele bugetare erau nerambursabile. Regulamentele bugetare anterioare Revoluției din 1989, stipulează în Legea finanțelor că subvențiile se rambursează fără dobandă, începând cu anul 1979.

Putem spune că această măsură legislativă a avut cel puțin 2 consecințe :

1.s-a urmărit angrenarea unităților economice la o activitate eficientă pentru a nu mai recurge la creditele bugetare, ce trebuiau rambursate. Se dorește astfel eliminarea pierderilor planificate.

2.unitățile economice de stat și cooperatiste, ce aveau slabă dezvoltare economică și financiară , nemaifiind finanțate de bugetul de stat prin credite nerambursabile, și neputând rambursa creditele acordate ,au ajuns în situația limită din punct de vedere economic, financiar și tehnologic. Erau nevoite astfel să recurgă la cereri ulterioare de anulare a obligației de plată a creditului primit. Întrucât nu se dorea recunoașterea legislației falimentului , și impactul inerent ce decurgea din ea, unitățile amintite mai sus erau amnistiate fiscal.

Bugetul poate fi abordat din patru aspecte esențiale:

-juridic: bugetul este un document financiar cu putere de lege care include anumite norme și normative destinate gestiunii financiare clare si explicite

-contabil: bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se gestionează resursele financiare ale statului.

-economic: bugetul reprezintă repartizarea PIB sub formă de impozite și cheltuieli.

-politic: bugetul este expresia financiară a opțiunilor Guvernului.

Cap II BUGETUL DE STAT

2.1. SISTEMUL BUGETAR

L de stat și cooperatiste, ce aveau slabă dezvoltare economică și financiară , nemaifiind finanțate de bugetul de stat prin credite nerambursabile, și neputând rambursa creditele acordate ,au ajuns în situația limită din punct de vedere economic, financiar și tehnologic. Erau nevoite astfel să recurgă la cereri ulterioare de anulare a obligației de plată a creditului primit. Întrucât nu se dorea recunoașterea legislației falimentului , și impactul inerent ce decurgea din ea, unitățile amintite mai sus erau amnistiate fiscal.

Bugetul poate fi abordat din patru aspecte esențiale:

-juridic: bugetul este un document financiar cu putere de lege care include anumite norme și normative destinate gestiunii financiare clare si explicite

-contabil: bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se gestionează resursele financiare ale statului.

-economic: bugetul reprezintă repartizarea PIB sub formă de impozite și cheltuieli.

-politic: bugetul este expresia financiară a opțiunilor Guvernului.

Cap II BUGETUL DE STAT

2.1. SISTEMUL BUGETAR

La nivelul oricărui stat, există mai multe categorii de bugete ce formează un sistem. În funcție de structura organizatorică a fiecărui stat, sistemul bugetar este diferențiat astfel: tip unitar (Franța, Anglia, Suedia, etc) și tip federal (SUA, Canada ,Elveția etc).

Bugetul de stat era denumit inițial “bugetul administrației centrale de stat”.
Structura sistemului bugetar este influențat de structura administrativă a statului.

Astfel, statele de tip unitar sunt organizate în unități administrativ teritoriale, unde funcționează organe ale puterii locale. În statele de tip unitar structura sistemului bugetar cuprinde :bugetul autorităților publice centrale și bugetele locale ce corespund unităților administrativ-teritoriale.

Structura organizatorică a statelor de tip federal includ federația ,statele, landurile, cantoanele, provinciile membre ale federației și unitățile administrativ teritoriale proprii fiecărui stat membru al federației.

În România -stat unitar- nevoia de resurse de la nivelul societății și posibilitatea de acoperire a acestora sunt reflectate în “bugetul general consolidat”.

Bugetul general consolidat reflectă mobilizarea și repartizarea resurselor prin buget în conformitate cu nevoia socială.

În Legea privind finanțele publice se precizează că gestionarea resurselor financiare publice este realizată printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde :

bugetul de stat

bugetul asigurărilor sociale de stat

bugetele locale

bugetele fondurilor speciale

bugetul trezoreriei statului

bugetele altor instituții cu caracter autonom

alte bugete

Acest sistem unitar de fonduri formează bugetul general consolidat.

2.2. TIPURI DE BUGETE UTILIZATE IN PRACTICA INTERNAȚIONALA ȘI ÎN ROMÂNIA

1. În statele unitare precum Italia, Suedia, Franța, România etc organizarea bugetară era la început simplă datorită faptului că aceasta cuprindea doar bugetul de stat și bugetele locale.

Bugetul de stat din statele unitare mai era numit și buget general sau ordinar. Acesta cuprinde ca venituri principale taxe și impozite ce sunt completate în caz de insuficiență cu împrumuturi ale statului, iar cheltuielile bugetului au destinație precisă (învățământ, sănătate publică, armată, sprijinirea unor ramuri economice, etc).

În statele unitare naționale moderne, pe langă bugetul de stat și bugetele locale, structura bugetară cuprinde și alte tipuri de bugete anexe ale celui de stat, bugete extraordinare sau fonduri bănești speciale și alte fonduri.

În Franța , de exemplu, pe langă bugetul general al statului, structura bugetară cuprinde bugete anexe pentru : imprimeria națională, telecomunicații, poștă, serviciul expozițiilor, navigația aeriană etc. ,dar și conturi speciale pentru fondul forestier național al cărții, etc.

În România, stat unitar național, Legea finanțelor publice nr.10/1991 a instituit o variantă originală de organizare bugetară aplicabilă prin “bugetul public național”.

Bugetul public național este alcătuit din bugetul de stat ,bugetele locale și bugetul asigurărilor sociale de stat.

Pe lângă bugetul de stat, sunt cuprinse în organizarea bugetară a statului și bugetele fondurilor bănești speciale, ce sunt aprobate de Parlament ca “anexe” ale bugetului de stat pentru cercetare-dezvoltare, sănătate, învățământ, agricultură, modernizarea drumurilor publice, dezvoltarea sistemului energetic,etc.

În organizarea bugetară mai pot fi cuprinse și bugetele regiilor autonome existente în ramuri strategice economice sau de activitate-poșta, transporturi feroviare, industria energetică și de armament, etc. ce sunt aprobate de consiliile de administrație ale fiecărei regii. Acestea au relații de subvenționare cu bugetul de stat.

2. În statele federative , precum Germania, Statele Unite ale Americii etc, organizarea bugetară este influențată de structura federativă ce include statele , cantoanele , provincii membre ale federației și unitățile administrativ teritoriale proprii. Organizarea bugetară a statelor federative este mai complexă , aceasta cuprinde bugetele federale, bugetele statelor, landurile și bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale ale landurilor, statelor ,etc.

2.3. STRUCTURA BUGETULUI DE STAT

VENITURI: impozite, taxe , contribuții și alte venituri ale statului aprobate prin lege pentru instituții publice

CHELTUIELI:

a) cheltuieli curente:

cheltuieli de personal

cheltuieli materiale si servicii

subvenții

prime

transferuri

dobânzi

b)cheltuieli de capital

c)operațiuni financiare

împrumuturi acordate

rambursări de credite, plăti de dobânzi și comisioane la credite

d)rezerve excedent/deficit

Cap III. PRINCIPII CE STAU LA BAZA ELABORĂRII BUGETULUI DE STAT

3.1. NOȚIUNI GENERALE

Principiile procedurii bugetare în statele cu economie de piață definesc : modul de reflectare a veniturilor și cheltuielilor publice în bugetul de stat, adică sfera de cuprindere a acestuia; durata de timp pentru care Parlamentul autorizează Guvernul să realizeze exercițiul bugetar; informarea opiniei publice despre sursele veniturilor și destinația acestora.

În țara noastră la baza elaborării și execuției bugetului administrației centrale de stat, a bugetelor locale și a bugetului asigurărilor sociale, stau principiul universalității, unității, echilibrului, specializării, neafectării veniturilor și anualității (Legea finanțelor publice, nr.72/1996).

Voi examina succint fiecare principiu deoarece ele stau la baza elaborării și execuției celor trei categorii de bugete publice.

1. În bugetul public, Principiul universalității cuprinde venituri și cheltuieli publice cu sumele lor totale (integrale).

Din acest punct de vedere, acest principiu presupune că toate veniturile publice, implicit toate cheltuielile publice să fie realizate numai în cadrul bugetului public. În buget veniturile trebuie să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale. În acest mod se oferă Parlamentului cunoașterea veniturilor totale pe care statul urmează să le încadreze în perioada considerată, precum și a destinației ce va fi dată acestora.

Principalul avantaj al elaborării bugetului public cu aplicarea acestui principiu este acela că permite cunoașterea cât mai exactă (reală) a totalului reprezentat de venituri și cheltuieli care sunt în conexiune stransă.

În ceea ce privește avantajele acestui principiu un reputat economist francez susține că :”Principiul universalității permite cunoașterea și controlul sumei exacte a cheltuielilor publice. Distingând, pe de o parte ,veniturile și pe de alta cheltuielile, devine imposibil fie să se compenseze veniturile și cheltuielile ,fie să se afecteze un anume venit unei cheltuieli. În primul caz, cheltuiala ar putea fi inferioară sumei sale reale (venitul ar diminua cheltuiala efectiv realizată ) sau necunoscută (venitul net fiind reținut ca atare ). În cel de-al doilea caz, mărimea cheltuielii ar putea fi incertă, deoarece aceasta ar depinde de cuantumul venitului, care nu este niciodată pe deplin cunoscut dinainte. În fapt ,principiul universalității permite să se evite ca anumite servicii publice să nu dispună de fonduri proprii și să nu reușească astfel să-și dobândească independența față de autoritățile centrale. Dacă serviciile fiscale ar putea să nu verse la tezaur decât produsul net al impozitelor pe care le încasează, ele ar păstra o parte din impozite pentru acoperirea cheltuielilor lor de percepere; în fapt, ele ar putea să-și constituie fonduri de rezervă care le-ar asigura o anumită autonomie față de tezaurul public. Chiar dacă administratorii ar avea dreptul să-și acopere cheltuielile prin venituri special afectate , ei ar dispune de o libertate financiară evidentă.”

În legislația noastră ,principiul universalității bugetare este înscris în Legea privind finanțele publice (Art. 5 din Legea nr.10 /1991) permițnâd astfel controlul Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor și cheltuielilor publice.

Acest drept al Parlamentului este asigurat de adoptarea legii bugetare anuale și prin normele stabilite în special în art .25 și 26 ale Legii nr.10/1991.

Conform art .25,”nici un impozit, taxă sau alte obligații de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și încasate dacă acestea nu au fost stabilite prin lege (deci prin act normativ adoptat de Parlament).

Conform art .26 „prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar.

2. Principiul unității (unicității) bugetare reprezintă înscrierea într-un singur documentb(act) a tuturor veniturilor și cheltuielilor publice. Un buget public unitar , în care sunt cuprinse totalitatea veniturilor și cheltuielilor, oferă o prezentare în ansamblu, asigură astfel o cunoaștere cât mai clară asupra situației finanțelor publice, sursele de venit , destinația cheltuielilor și a echilibrului sau deficitului bugetar.

Citez din concepția unui mare finanțist (Maurice Duverger): ”Principiul unității bugetare se sprijină pe două genuri de motivații, unele financiare, altele politice. Din punct de vedere financiar ,unitatea bugetară constituie o regulă de ordine și claritate , care permite să se prezinte starea reală a situației financiare. Multiplicaând bugetele și conturile particulare se poate ajunge să devină foarte dificilă o vedere de ansamblu asupra veniturilor și cheltuielilor publice ,ceea ce favorizează risipa.

Din punct de vedere politic, unitatea bugetară este și mai importantă. Fracționând cheltuielile și veniturile în multiple documente, devine foarte dificil controlul Parlamentului ; puterea sa de decizie, în materie de finanțe nu se mai poate exercita cu aceeași eficacitate.

Pentru a stabili opțiuni între cheltuielile care îi sunt propuse de Guvern, Parlamentul trebuie să aibă o vedere de ansamblu asupra acestora, astfel arbitrajul său nu se mai poate exercita.Într-o prezentare fracționată, printr-o manevră ,s-ar putea face să se voteze mai întâi cheltuielile publice și la sfarșit cheltuielile absolut necesare pe care Parlamentul ar fi obligat să le accepte.”

În legistația actuală a țării noastre, acest principiu este aplicat de Legea privind finanțele publice. Această lege consacră ca regulă principală elaborarea și adoptarea unei legi bugetare anuale în care sunt prevăzute totalitatea veniturilor și cheltuielilor publice, structura acestora.

În practică însă, principiul unității bugetare nu este riguros respectat. Astfel, pe lângă bugetul general al statului, se întocmesc și alte bugete: bugetele autonome, bugetele extraordinare, bugetele anexe și conturile speciale de trezorerie .

-bugetele autonome sunt elaborate de colectivități localeș de întreprinderile publice care au personalitate juridică.

-bugetele extraordinare sunt bugetele distincte de cele ordinare ,în care se înscriu cheltuielile considerate excepționale: crize economice, calamități naturale, măsuri de intensificare a înarmărilor, război.

În bugetele extraordinare sunt înscrise veniturile (necesare acoperirii cheltuielilor ) care provin din impozite special instituite, din împrumuturi sau emisiune de bani .

În cele mai multe cazuri se recurge la întocmirea de bugete extraordinare doar pentru a masca existența deficitului bugetar sau pentru a scoate unele venituri și cheltuieli de sub controlul Parlamentului .

-bugetele anexe sunt bugete care se anexează separat bugetului general și sunt votate separat de Parlament. În aceste bugete sunt înscrise venituri și cheltuieli de stat care nu au în mod obligatoriu personalitate juridică.

-conturile speciale de trezorerie evidențiază încasări ce nu reprezintă un venit propriu-zis pentru bugetul de stat ,și plăți care nu au caracter definitiv.

Elaborarea bugetelor anexe și ale conturilor speciale de trezorerie nu constituie o încălcare a principiului unității bugetare , în măsura în care aceste documente însoțesc bugetul general al statului și sunt supuse procedurii bugetare și controlului Parlamentar.

-taxele parafiscale reprezintă acele venituri ce sunt percepute cu titlu obligatoriu ,dar nu figurează în bugetul de stat .

Taxele parafiscale se percep în sectorul cercetării științifice, în sectorul agricol , în cadrul unor organisme profesionale ,etc.

3. Principiul neafectării veniturilor bugetare înseamnă că,veniturile încasate la buget se depersonalizează. Privite în totalitatea lor acestea sunt utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.Astfel putem spune că nu se admite ca un anume venit bugetar să fie folosit doar pentru anumite cheltuieli. Acest principiu este aplicat în legistația noastră (prevederile Legii nr 10/1991).

În practica bugetară există însă numeroase abateri de la acest principiu. În unele țări, legea admite afectarea veniturilor chiar în cadrul bugetului general. În Franța sumele vărsate benevol la buget de persoane fizice sau juridice, publice sau private, în vederea efectuării unei cheltuieli, în interes public, au regimul veniturilor cu afecțiune specială . Uneori când este introdus un nou impozit pentru a fi impiedicată nemulțumirea contribuabililor se indică și scopul în care vor fi utilizate încasările din impozitul respectiv.

4. Principiul anualității bugetului

Anualitatea bugetului este considerată prima regulă bugetară aplicată în practică.

Acest principiu se referă la perioada de timp pentru care Parlamentul autorizează Guvernul să încaseze veniturile publice și să efectueze cheltuieli publice (de obicei pe o perioadă de un an).

În virtutea acestui principiu, puterea legislativă a fiecărei țări, trebuie să se pronunțe anual cu privire la toate veniturile și implicit cheltuielile înscrise în bugetul pe anul urmator.

Din ce în ce mai mulți economiști contemporani sunt de părere că este necesară renunțarea la principiul anualității și introducerea unor bugete plurianuale. Principalul argument pe care îl aduc în sprijinul acestei teorii îl constituie faptul că s-a extins considerabil interventia statului în economie, iar în cadrul cheltuielilor cu caracter economic un loc important îl ocupă cheltuielile de investiții, care necesită aprobări pe perioade mai îndelungate.

În practica bugetară internațională calculul anului bugetar nu se realizează uniform. În unele state anul bugetar corespunde cu anul calendaristic (începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie) de exemplu :în Franța, Olanda , Austria ,Belgia, Grecia, Germania.

În alte state însă anul bugetar nu corespunde anului calendaristic (anul bugetar începe la 1 aprilie și se încheie la 31 martie) exemplu țări precum: Canada ,India ,Japonia ,Marea Britanie ,Irak.

În țara noastră Legea privind finanțele publice prevede că anul bugetar corespunde cu anul calendaristic. Legea nr.10/1991 prevede că pentru toți agenții economici anul financiar are aceeași durată ca și exercițiul bugetar, adică de un an calendaristic.

5.Principiul specializării (realizării) bugetare potrivit căruia veniturile bugetare trebuie să fie inscrise în buget și aprobate de către Parlament pe surse de proveniență, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.

Pentru a ușura elaborarea și execuția bugetului public practica bugetară a inițiat o clasificare bugetară a veniturilor și cheltuielilor publice. Aceasta este obligatorie pentru toate instituțiile publice (ministere, organe centrale ale administrației publice și alte instituții publice centrale/locale). Se dorește ca această clasificare să fie simplă, clară pentru a putea fi înțeleasă și de persoanele fără o pregătire specifică.

La venituri, clasificația bugetară este cuprinsă din: impozite directe (detaliate pe categorii de contribuabili), impozite indirecte, cu precizarea obiectului impunerii, veniturile de la întreprinderile de stat, încasări din împrumuturi, alte venituri.

La cheltuieli, clasificația bugetară, cuprinde (în funcție de destinația lor): cheltuieli pentru scopuri militare, întreținerea organelor puterii legislative și executive, poliției, justiției și serviciile datoriei publice, sănătate, cultură, învătământ, subvenții, destinații economice, alte cheltuieli.

6.Principiul echilibrului bugetar

Cerința de bază a echilibrului bugetar este constituită din acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului de stat. Se referă atât la întocmirea unor bugete balansate, cât și la păstrarea echilibrului în perioada de execuție a bugetului.

Echilibrarea bugetară este considerată o caracteristică foarte importantă a finanțelor publice.

Deficitul bugetar reprezintă autorizarea de cheltuieli superioară veniturilor ce provin din impozite, este apreciat ca o sursa de pericol ce duce la bencruta statului și la inflație, deoarece este acoperit din imprumuturi ale statului sau din emisiuni monetare suplimentare.

Profesorul Iulian Văcărel afirma: ”Echilibrarea bugetului cu ajutorul mijloacelor de trezorerie sau al inflației duce la sporirea semnelor monetare, aflate în circulație peste nevoile reale ale economiei. Aceasta determină deprecierea monedei și creșterea prețurilor. În condițiile inflației, creșterea prețurilor antrenează sporirea cheltuielilor publice și majorarea deficitului bugetar pentru acoperirea căruia statul, este silit să pună în circulație noi cantități de bani și hârtie și să accentueze în felul acesta criza monetară și financiară. Dacă declararea statului în stare de bancrută este un fenomen mai rar întâlnit, în schimb inflația monetară provocată de deficitele bugetare este destul de frecventă.

CAP. IV. BUGETUL DE STAT

4.1. ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STAT

Potrivit art. 137 din Constituția României, bugetul public național cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale județelor, ale orașelor și ale comunelor.

În paginile următoare voi expune doar tehnica de elaborare ,implicit de aprobare a bugetului de stat și cel al asigurărilor sociale de stat. Procesul de elaborare și aprobare este foarte complex, deoarece este vorba de o balanță între veniturile și cheltuielile publice ale statului.

În practica internațională se disting 3 sisteme în ceea ce privește inițiativa bugetară:

Sistemul inițiativei guvernamentale este practicat în Marea Britanie. Guvernul inițiază sau sprijină măsurile care au drept consecință aprobarea unei cheltuieli publice sau instituirea unui venit public.Trezoreria primețte propuneri de cheltuieli de la ministere; are dreptul de a controla, iar primul ministru sau guvernul este considerat arbitru în caz de divergență. Trezoreria este împuternicită să se îngrijească de veniturile publice, Camera Comunelor evită să modifice propunerile bugetare ale Guvernului pe care le aprobă sau le respinge, iar Camera Lorzilor nu are atribuții în această materie.

Sistemul mixt al inițiativei bugetare parlamentare și guvernamentale este aplicat în Franța și în alte state continentale. În acest tip de sistem, rolul Ministerului de Finanțe este mult redus. Acesta întocmește o schiță cu propunerile tuturor ministerelor, privind cheltuielile și veniturile publice propuse. Cabinetul de Miniștri echilibrează și definitivează proiectul de buget; acesta va fi prezentat Parlamentului de către Ministerul de Finanțe dar în numele șefului statului.

Sistemul american este un tip de sistem în cadrul căruia inițiativa bugetară aparține președintelui S.U.A. Acesta are sprijinul unui birou bugetar care întocmește și revizuiește propunerile departamentelor. Aceste propuneri sunt supuse spre examinare președintelui țării care definitivează proiectul de buget.

În țara noastră ,art.137, al.2, din Constituția României prevede că proiectul bugetului de stat și cel al asigurărilor sociale de stat este elaborat anual de către Guvern; acesta este supus spre aprobare Parlamentului prin proiecte de lege separate. Legea privind finanțele publice prevede că Guvernul elaborează proiectul bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat.

În etapa elaborării proiectul bugetului de stat sunt deosebit de importante evaluarea și calculul veniturilor și cheltuielilor bugetare, metodele aplicate în acest scop.

Pentru evaluarea și calculul veniturilor bugetare, cele mai des întâlnite metode sunt: metoda evaluării directe și metoda reportării veniturilor din anul precedent cu anumite majorări.

Metoda evaluării directe este metoda cea mai preferată deoarece aceasta oferă perspectiva estimării reale a veniturilor. Această metodă se aplică în special pentru estimarea impozitelor directe , pe veniturile cetățenilor și pe profiturile societăților capitaliste.

Metoda reportării veniturilor din anul precedent cu anumite modificari este mai operativă însă și utilitatea ei este condiționată de stabilirea cât mai judicioasă a proporției cu care se majorează cuantumul veniturilor raportate , de tot pe baza unei estimări reale a evoluției probabile a veniturilor și a consumurilor supuse impozitelor directe și indirecte.

Metoda cea mai accesibilă pentru a evalua cheltuielile este denumită quasi-automatică. Aceasta constă în reportarea în mod automat a cuantumului cheltuielilor din anul precedent , excepție făcând , cheltuielile pentru care se cer modificări motivate.

Conform dispozițiilor Legii Finanțelor Publice proiectul bugetului de stat este elaborat de Ministerul de Finanțe , pe baza proiectelor bugetelor ministerelor și celorlalte organe centrale de stat, precum și a proiectelor locale bugetare.

Dintre aceste bugete, cele ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale de stat (bugetele Președintelui Statului, Senatului, Camerei Deputaților, Curții Constituționale, Guvernului, Curții de Conturi, Comisiei Naționale de Statistică etc) sunt concentrate în proiectul bugetului de stat, în schimb însă din proiectele bugetelor locale sunt reținute doar cifrele privind sumele defalcate și transferurile cerute din bugetul de stat pentru a fi completate veniturile proprii ale bugetelor județene și ale Municipiului București.

Proiectele de buget ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale de stat sunt întocmite de către direcțiile și serviciile lor financiar-contabile. Acestea cuprind cifre de venituri și cheltuieli denumite și numerotate conform prevederilor din clasificația bugetară a veniturilor și cheltuielilor calculate conform normelor stabilite de Ministerul Finanțelor privind metodele de evaluare și de asemenea cu respectarea normelor de cheltuieli în vigoare. Proiectele de buget ele ministerelor și proiectele de buget ale celorlate organe centrale de stat sunt însoțite de expuneri de motive și se aduc la cunoștința Ministerului Finanțelor.

Acesta are dreptul de a cere modificările cifrelor de venituri și cheltuieli necesare în promovarea echilibrului dintre totalul cheltuielilor bugetare propuse.

Ministerul Finanțelor întocmește proiectul legii bugetare anuale și le prezintă Guvernului spre ”însușire”. Proiectul bugetului de stat întocmit pentru anul următor și ”însușit” de către Guvern este înaintat și supus Parlamentului spre aprobare până la data de 10 octombrie (cel tarziu) a fiecărui an. Acesta este însoțit de un raport privind situația economico-financiară a țării și proiecția acesteia în anul următor, dar și de proiectul legii bugetare anuale.

4. 2. APROBAREA BUGETULUI DE STAT

Potrivit dispozițiilor Legii Finanțelor Publice și a Constituției , Parlamentul este insituția publică competentă să aprobe proiectul de buget, datorită importanței acestui buget în viața economico-social-politică a țării. Aprobarea bugetului de stat presupune dezbaterea și respectiv votarea de către Parlament , a legii de aprobare a bugetului public național.

Aprobarea bugetului de stat anual de către Parlament implică o procedură de examinare de către comisii bugetare a cuprinsului bugetar anual formată de dezbaterea legii bugetare anuale.

Examinarea parlamentară este incredințată unor comisii de finanțe sau de buget. Aceste camere sunt compuse din deputați și senatori de specialitate juridică sau economico-financiară. În țara noastră , aceste comisii au caracter permanent.

Dupa examinarea anexelor și a documentelor, prevăzute în bugetul anual comisiile de finanțe și/sau de buget întocmesc raportul ce va fi prezentat în cadrul dezbaterii parlamentare.nDezbaterea parlamentară a bugetului de stat este diferită în mai multe state, în special în funcție de drepturile acordate fiecărei camere pentru votarea acestui buget. În Germania și în unele state, cele două camere ale Parlamentului au drepturi egale , ambele procedează la discuția bugetului și a legilor bugetare,iar în caz de divergență se va recurge la o comisie de mediere a divergențelor pentru a fi definitivat cuprinsul legii bugetare.

În statul nostru însă cele două camere ale Parlamentului au drepturi egale privind aprobarea bugetului de stat. Aceste drepturi nu sunt exercitate separat, ci dezbat și aprobă bugetul de stat anual în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului.

În alte state, precum Anglia, drepturile Camerelor Parlamentului nu sunt egale. Astfel, Camera Comunelor are drepturi bugetare mai largi decât Camera Lorzilor și drept urmare planul bugetar pentru anul următor este prezentat mai întâi în Camera Comunelor . Aceasta cameră poate accepta, refuza sau modifica cifrele de venituri și cheltuieli propuse de Guvern, examinează și votează fiecare capitol al cheltuielilor publice; Camera Lorzilor primește proiectul de buget doar în scop informativ, cu o lună înainte de încheierea sesiunii parlamentare. Aceasta nu are dreptul să modifice bugetul aprobat de Camera Comunelor. Bugetul de stat este supus reginei spre sancționare și astfel dobândește natura juridică de lege.

În Franța există câteva deosebiri: Adunarea Națională are drepturi prioritare și rămân decisive în domeniul bugetului de stat, proiectul de buget ajunge la Senat .

Procedura votului de aprobare a bugetului de stat prezintă de asemenea anumite particularități. În majoritatea statelor se insistă asupra votului cheltuielilor bugetare sau publice deoarece în ceea ce privește veniturile prin votul bugetului de stat se autorizează perceperea impozitelor, a taxelor etc ce sunt prevăzute în legislația fiscală.

Art.22 . ultimul alineat din Legea finanțelor publice nr.10/1991 prevede ca „bugetul statului se aprobă de Parlament până cel mai târziu la data de 31 decembrie ,pe ansamblu, pe capitole, precum și pe ministere și celelalte organe centrale de stat.

În consecință, pentru aplicarea acestei dispoziții Parlamentul țării noastre, aprobă totalul veniturilor și totalul cheltuielilor ,cifrele de venituri curente și cheltuieli de capital specificate în sinteza cheltuielilor bugetare precum, și cuantumurile bănești ale veniturilor fiscale, nefiscale etc ,ale principalelor categorii de cheltuieli (social-culturale, pentru sanatate, apărarea țării) și ale fondurilor speciale pentru cercetare –dezvoltare, învătământ, modernizarea drumurilor publice,etc).

Procedura aprobării bugetului statului nostru de către Parlament se încheie cu votul legii bugetare anuale .

Legea bugetară anuală are menirea unui act legislativ de aprobare de către Parlament a fiecărui buget de stat anual și cuprinde dispoziții ce privesc:

-cuantumurile bănești ce cumulează totalitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, cuantumurile bănești ale principalelor categorii de venituri și cheltuieli bugetare, fondurile bănești speciale aprobate pe anul respectiv.

-alte precizari necesare pentru efectuarea unor cheltuieli bugetare, pentru întrebuințarea unor fonduri bănesti speciale, pentru lansarea unor împrumuturi publice etc.

-autorizări de modificare a unor venituri și cheltuieli în concordanță cu perfecționarea legislației în vigoare, ori de verificare conjuncturale.

-aprobarea contului general de execuție a bugetului pe exercițiul financiar anterior.

Am observat că la fel ca aprobarea bugetului de stat, în unele state moderne legea bugetară anuală prezintă câteva particularități de intitulare dar și de conținut.

În Franța, de exemplu această lege este numită ”de finanțe”. Aceasta este cuprinsă din două parți:

-prima parte este alcatuită din autorizarea perceperii impozitelor și realizării veniturilor, stabilirea(autorizarea) plafoanelor maxime ale categoriilor de cheltuieli bugetare;

-a doua parte este cuprinsă din programele de venituri și cheltuieli (detaliate atât pentru programele ce vor fi aplicate în exercițiul financiar respectiv, dar și pentru programele concepute pe mai mulți ani și a căror aplicabilitate începe în exercițiul financiar respectiv).

Se poate pune însă problema ca în cadrul procedurii de aprobare a bugetului de stat anual , Parlamentul să nu reușească să dezbată proiectul de lege și implicit să voteze legea bugetară anuală până la începutul exercițiului financiar următor.

Astfel că în teoria și practica finanțelor publice au fost conturate două variante:

cea a aprobării unor douăsprezecimi bugetare provizorii;

cea a încredințării Guvernului să îndrume execuția bugetară, conform cifrelor de venituri și cheltuieli din exercițiul bugetar anterior.

Douăsprezecimile bugetare provizorii reprezintă bugete ale căror venituri și cheltuieli reprezintă a douăsprezecea parte din cele prevăzute și propuse în legea bugetară, dar ce nu a putut fi votată în termen legal.

Aceste bugete sunt examinate de comisiile bugetare, aprobate de Parlament și puse în executare conform necesității de continuitate a executării bugetului de stat. Procedeul celor douăsprezecimi provizorii a fost aplicată în Franța, Belgia, Italia. Odată aprobate, acestea dobândesc natura de buget al statului datorită votului parlamentar.

Procedeul încredințării guvernului să îndrume execuția bugetară conform cifrelor de venituri și cheltuieli din exercițiul bugetar anterior este procedeul preferat și în prezent datorită simplității și operativității lui.Acest procedeu a fost adoptat de Constituția României și de Legea Finanțelor Publice.Acesta prevede că dacă bugetul statului nu a fost adoptat înainte de expirarea exercițiului bugetar, se va aplica în continuare bugetul anului precedent.

4.3. EXECUTAREA ANUALĂ A BUGETULUI DE STAT

Procedura execuției bugetare anuale cuprinde actele și operațiunile de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prevăzute în legea bugetară anuală.

Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului. Execuția anuală a bugetului de stat din punct de vedere al veniturilor și cheltuielilor bugetare anuale se repartizează pe trimestre în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor. Această repartizare este împartită în patru trimestre pentru fiecare exercițiu financiar. Se aprobă de către ordinatorii principali de credite și de Ministerul Finanțelor pentru principalele subdiviziuni ale clasificației cheltuielilor bugetare.

Execuția părtii de venituri a bugetului statului este reglementată și constituie o condiție a executării conforme a întregului buget anual. Deoarece este foarte importantă în realizarea veniturilor bugetare aceasta este controlată si îndrumată de Ministerul Finanțelor prin direcții de specialitate, dar și de toate organele cu atribuții de control financiar.

Execuția părții de venituri a bugetului statului are particularități în ceea ce privește încasarea impozitelor directe, a celor indirecte dar și a veniturilor ce sunt realizate din plăți ocazionale.

În lucrarea „Drept financiar și fiscal” Condor I. Pag 72 întâlnim următoare clasificare:

„În ceea ce privește impozitele directe ,conform normelor de procedură fiscală ,realizarea integrală a veniturilor bugetare programate cu acest titlu pretinde conformitatea tututor actelor și operațiunilor de constatare a veniturilor și bunurilor impozabile, de întocmire și emitere a titlurilor de creanțe ale statului, plata integrală și la termen a impozilelor individualizate și debitate în rolurile fiscale , și dacă este necesar , urmarirea silită a debitorilor în vederea recuperării restantelor.

Pentru impozitele indicate dar și cele care se percep prin reținere și plata de către debitorii de venituri impozabile, realizarea includerii impozitelor indirecte în prețuri și tarife ca și a calculului reținerii și plați impozitelor pe salarii, drepturi bănești de autor etc. Realizarea acestor impozite este de asemenea controlată de agenții împuterniciți care, dacă este cazul urmăresc și recuperarea impozitelor neachitate integral și în termenele legale. Pentru realizarea veniturilor bugetare programate ca taxe și ca venituri diverse se urmărește conformitatea calculului sumelor de bani cuvenite bugetului și achitarea lor integrală cu particularitatea că în aceste cazuri contabilul încasator este abilitat să verifice legalitatea veniturilor bugetare”. Operațiunile de trezorerie sunt inevitabile în ceea ce privește execuția bugetului anual de stat pentru încasarea veniturilor bugetare realizată în numerar, pentru eliberarea sumelor de bani necesare cheltuielilor efectuate în numerar, dar și pentru evidența veniturilor realizate și cheltuielilor efectuate. Operațiunile de trezorerie sunt importante dar și necesare. Acestea sunt reglementate prin dispoziții specialesi din punct de vedere organizatoric sunt aplicate în două variante:

1.Încredințarea operațiunilor de ”executare de casă ” a bugetului statului-în condiții de mandat unei bănci unde se va deschide un cont de venituri și cheltuieli ale statului și ale bugetelor unităților administrativ teritoriale.

2.Organizarea trezoreriei statului, formată din unități centrale și locale; Acestora le este rezervată efectuarea încasărilor și implicit al plăților inerente execuției bugetului de stat,păstrarea disponibilităților bănesti, atat ale organelor de stat centrale și locale, cât și ale instituțiilor publice și altor subiecte de drept.

Dintre cele două variante, preferabilă este cea a trezoreriei, reglementată și în statul nostru sub numele de „Trezoreria Finanțelor Publice”.

Trezoreria finanțelor publice este alcătuită din trezoreria centrală și trezorerii județene, municipale, orășenești și comunale..

Trezoreria generală a statului este cuprinsă din operațiuni de încasări și plăți referitoare la:

-veniturile și cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetele locale.

-veniturile și cheltuielile fondurilor speciale.

-datoria publică internă și externă.

– alte venituri și cheltuieli ale sectorului public,acestea sunt reglementate prin dispoziții legale.

Bugetul trezoreriei statului este cuprins din venituri, cheltuieli, dobânzi, comisioane și majorări de întârziere încasate , plățile, avansuri.

Pentru o mai bună evidență a situației bugetare toate trezoreriile au obligația de a întocmi o evidență strictă în ceea ce privește veniturile bugetare încasate, să finanțeze cheltuielile în limita creditelor aprobate de ordinatorii de credite și vizate în prealabil de controlul financiar preventiv. La încasarea cu întarziere a depozitelor trezoreriile sunt îndreptățite să aplice majorările legale.

În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanțelor:

solicită de la autoritățile publice centrale planurile de finanțare, precum și cele ale instituțiilor subordonate;

întocmește repartizările lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală și de alte acte legislative.

În termen de 45 de zile, după ce a fost publicată legea bugetară anuală, Ministerul Finanțelor aprobă repartizarea lunară a veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat în conformitate cu clasificația bugetară.

În execuția părții de cheltuieli a bugetului de stat trebuiesc parcurse patru etape: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata. (vezi Anexa 2)

În execuția părtii de venituri a bugetului de stat trebuiesc parcuse de asemenea trei etape: așezarea impozitelor, emiterea titlului de percepere a impozitelor și perceperea propriu zisă a acestora.

4. 4. ÎNCHEIEREA ȘI APROBAREA ÎNCHEIERII EXECUȚIEI BUGETARE

Execuția bugetului de stat presupune înregistrarea contabilă a veniturilor și cheltuielilor , precum și a încasărilor și plăților aferente acestora.

Înregistrările sunt concretizate în dările de seamă contabile ale fiecărui trimestru, dar și pentru întreg exercițiul bugetar anual, pe care ordinatorii principali de credite bugetare au obligația să le întocmească și să le expună la Ministerul Finanțelor.

Contul general anual de execuție bugetară reflectă totalitatea operațiunilor în ceea ce privește încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetului de stat.

În cazul în care în execuția bugetului de stat apar „goluri temporare de casă”, pentru acoperirea acestora, pană la încasarea veniturilor se apelează la eventualele resurse aflate în trezoreria statului sau la emiterea unor „bonuri de tezaur” (procedeu intern) ,ori la împrumut intern de la Banca Națională- dacă legea bugetară anuală a reglementat acest lucru.

Încheierea exercițiului bugetar anual implică operațiuni și acte care sunt precedate de elaborarea și aprobarea contului general anual de execuție a bugetului statului.

În vederea încheierii exercițiului bugetar, în ultimul trimestru este necesară urmărirea recuperării veniturilor bugetare restante și efectuarea cheltuielilor în raport cu evoluția reală a necesităților de fonduri banești ale fiecărui organ sau instituții publice.

Aceste acte și operațiuni de venituri și cheltuieli bugetare, de la sfârșitul exercițiului financiar anual, se săvârșesc avându-se în vedere dispoziția Legii financiare publice. Aceasta prevede: „toate drepturile dobândite și operațiunile efectuate în cursul unui an, inclusiv obligațiile și drepturile ce îi revin, direct sau indirect, unui buget în perioada anului respectiv aparțin exercițiului corespunzator de execuție a bugetului statului”.

Incheierea exercitiului bugetar anual include inventare referitoare la bunuri, evidente contabile cu inregistrari contabile aferente anului respectiv, verificarea conținului și conformității soldurilor conturilor contabile.

Pentru o cunoaștere completă a situației financiare a statului, de către Parlament , Legea finanțelor publice prevede ca în cazul în care s-a recurs la împrumuturi de stat interne sau externe, Ministerul Finanțelor, este obligat ca la sfârșitul exercițiului financiar să întocmească și să prezinte Parlamentului un cont general al datoriei publice”,ca anexă la contul general de execuție a bugetului statului, cuprinzând și situația garanțiilor guvernamentale constituite pentru toate împrumuturile de stat existente la acea data.

Raportul întocmit de Curtea de Conturi se supune spre dezbatere în forul legislativ respectiv Parlamentul,fiind analizat mai întai în comisiile permanente buget-finanțe ale celor două camere după care este dezbătut în plen proiectul de lege privind aprobarea contului de execuție bugetară. Dacă proiectul de lege supus votului parlamentar este aprobat se marchează încheierea etapelor procesului bugetar.

În conformitate cu sistemul de gestiune practicat în România, efectele închiderii exercițiului bugetar sunt:

– orice venit neîncasat până la 31 decembrie se va încasa în contul bugetar al anului următor, în rezultatele căruia urmează a se reflecta;

– orice cheltuială neefectuată se va plăti numai în contul bugetului noului an, dacă acel buget va conține prevederi în acest sens.

4. 5 .CONTROLUL ASUPRA EXECUȚIEI BUGETULUI DE STAT

Controlul asupra execuției bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei necesitate este fundamentată pe restricțiile ce trebuiesc luate în considerare la alocarea de destinații și utilizarea resurselor bugetare.

Controlul ce vizează legalitatea și realitatea datelor cuprinse în contul de execuție bugetară este un control ulterior. Acesta este realizat de Curtea de Conturi înainte de a fi supus spre dezbatere și aprobare Parlamentului.

Curtea de Conturi este considerată instituția supremă de control financiar și de jurisdicție. Aceasta verifică eficiența, eficacitatea și economitatea execuției bugetare.

Dacă nu au fost constatate nelegalități după verificare, Curtea de Conturi emite actul de descărcare de gestiune conducatorului instituției publice(ordonator de credite). În cele din urmă îi este prezentat Parlamentului raportul în ceea ce privește controlul contului de execuție bugetară în vederea dezbaterii și aprobării contului.

Pe parcursul anului bugetar controlul asupra execuției bugetare se poate exercita și de către organele de control ale Ministerului de Finanțe Publice și ale Guvernului. În afara controlului financiar se exercită și un control politic realizat de către Parlament atât pe parcursul execuției, cât și odată cu aprobarea contului de execuție bugetară anuală.

CAP.V . BUGETUL DE STAT ÎN ROMÂNIA

5.1. FUNCȚIILE ȘI ROLUL BUGETULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA

Bugetul de stat este definit ,ca fiind un act în care se înscriu veniturile și cheltuielile probabile ale statului, pe o perioadă de un an. Bugetul de stat are caracter obligatoriu , acesta necesitând autorizarea prealabilă a puterii legislative.

Acesta nu reprezintă doar o listă a veniturilor și a cheltuielilor bugetare anuale ale statului, ci un plan financiar la nivel macroeconomic.

Bugetul de stat în România reprezintă o formă de planificare pe termen scurt (un an), în ceea ce privește previzionarea veniturilor și cheltuielilor publice , dar și pe termen mediu , prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investiții.

Rolul bugetului de stat se manifestă pe doua planuri: pe plan financiar și pe plan economic.

Pe plan financiar , bugetul asigură mobilizarea și dirijarea resurselor financiare necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor statului .

Din punct de vedere economic, rolul bugetului de stat s-a accentuat în ultima perioadă datorită contribuției sale la realizarea politici economice. Rolul economic al bugetului de stat este concretizat ,de asemenea și datorită încercărilor neîncetate ale statului de a utiliza impozitele, taxele, subvențiile și alte cheltuieli publice ,ca pârghii economice pentru influențarea conjucturi economice. Rolul bugetului de stat este subliniat de modalitățile de exercitare a funcțiilor finanțelor publice.

Bugetul de stat reprezintă un instrument prin intermediul căruia se realizează alocarea și distribuirea resurselor și care prezintă utilitate în procesul reglării activității economice și sociale.

Rolul alocativ al bugetului statului iși asumă sarcina finanțării serviciilor publice. Partea de cheltuieli a bugetului reflectă politica statului respectiv, mai exact clasa politică orientează cheltuielile bugetului în funcție de politica social economică.

De asemenea,statul poate desfășura activități economice sub aspect de agent economic. Bugetele rezultate ale acestor unități sunt prezentate ca anexe ale bugetului de stat .

Rolul redistributiv a bugetului este o caracteristică în exercitarea căruia bugetul contribuie la aplicarea în practică a politici Guvernului. Prin politica fiscală Guvernul poate mobiliza resurse diferențiat de la populație și de la agenții economici prin cotele stabilite , pot mobiliza o cotă mai mare și redistribuirea lor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale persoanelor cu venituri mici.

Rolul de reglare a vieții economice rezultă din importanța bugetului de stat ca instrument cu putere de lege, prin care se reflectă politica economică promovată de Guvern.

Încasând venituri și efectuând cheltuieli statul ,prin intermediul bugetului de stat,bmobilizează, repartizează și utilizează o parte însemnată din PIB manifestându-și astfel rolul și îndeplinind două funcții principale:

-funcția de mobilizare ,repartizare și utilizare a resurselor bănești ;

-funcția de control;

În ceea ce privește funcția de mobilizare, repartizare și utilizare a resurselor bănești, bugetul de stat reprezintă principalul instrument cu ajutorul căruia statul participă la distribuirea primară a unei parți din PIB deoarece bugetul de stat este alimentat cu venituri (impozit pe profit, impozit pe dividente și alte taxe) de la agenții economici cu capital de stat iar apoi aceste resurse financiare sunt folosite pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale, a finanțării acțiunilor social-culturale.

De asemenea bugetul de stat participă și la redistribuirea unei părți din PIB atunci când se încasează impozitele și taxele de la populație și impozitul pe profitul agenților economici cu capital privat.

Bugetul de stat, participă de asemenea la redistribuirea unei părți din PIB și pe plan internațional, acesta încasează diferențele favorabile dintre operațiunile import-export, de acoperirea de la bugetul statului al diferențelor nefavorabile rezultate din aceste operațiuni de ajutoare, cotizații, de primiri și acordări de împrumuturi externe etc.

Funcția de control a bugetului de stat este exercitată concomitent încasarea creditelor și efectuarea cheltuielilor bugetare.

Formele principale ale controlului sunt: preventiv, operativ și post-operativ.

5.2. BUGETUL DE STAT PE ANUL 2014 IN ROMÂNIA

Conform art.138 din Constituția României, bugetul public național este compus din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele unităților administrativ-teriroriale.

Bugetul de stat este un act juridic, în care sunt înscrise veniturile ce trebuiesc realizare și cheltuielile ce trebuiesc efetuate în decursul unui an. Bugetul de stat este o lege, actul prin care se aprobă această lege, este adoptată de Parlament (autoritatea legiuitoare a țării) ,conform art.72 alin. 1 din Constituție.

Procesul bugetar constă în etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control și raportare ale bugetului și se încheie cu aprobarea contului general de execuție a acestuia.

Elaborarea proiectului de lege în privința bugetului de stat este făcut de către Guvern (sistemul inițiativei guvernamentale) prin Ministerul Finanțelor Publice, ca organ central al administrație centrale de specialitate financiară .

Proiectul bugetului de stat este realizat de Ministerul Finanțelor Publice, în baza propunerilor ordonatorilor principali de credite. Această procedură începe în cursul anului și se încheie la sfârșitul anului bugetar, pentru ca la sfarșitul anului bugetul pe anul ce urmează sa fie aprobat.

În ceea ce privește elaborarea părții de venituri și cheltuieli trebuiesc respectate anumite cerințe legale:

-impozitele, taxele sau orice alt fel de venit se înscriu în bugetul de stat, doar cu condiția ca acestea sa fi fost stabilite prin lege.

-se interzice perceperea de contribuții directe sau indirecte, (sub orice titlu sau orice denumire) în afara celor stabilite de lege.

-nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget, decât dacă există o bază legală pentru aceasta.

-trebuie respectate norme de evaluare și de calcul al veniturilor și cheltuielilor, norme și normative de cheltuieli pentru încadrarea în principiul realității bugetare.

Potrivit Monitorului Oficial al României partea I, nr.805/ 19. XII.2013, „bugetul de stat se stabilește la venituri suma de 100 932 ,3 milioane lei, iar la cheltuieli suma de 119 254. 6 milioane lei, cu un deficit de 18.322. 3 milioane lei.

Potrivit site-ului www.business24.ro avem următoarele date:

Președinția, Parlamentul, Curtea Constituțională, SRI și ministerele Dezvoltării și Administrației, Apărării, Muncii, Agriculturii, Educației, Transporturilor vor primi mai mulți bani în 2014 fată de anul 2013, în timp ce bugetele ICCJ, Justiției, Internelor, Sănătății, Culturii, ANI, CSM vor fi tăiate.

Astfel, Administrația Prezidențială va primi 25,5 milioane lei (de la 24,8 milioane lei în 2013), Senatul – 101,6 milioane lei (de la 95,4 milioane lei), Camera Deputaților – 238,8 milioane lei (de la 223,4 milioane lei), Curtea Constituțională – 14,69 milioane lei (de la 14,58 milioane lei), Secretariatul General al Guvernului – 7,2 miliarde lei (de la 6,5 miliarde lei), Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – 4,8 miliarde lei (de la 3,5 miliarde lei), Ministerul Finanțelor – 3 miliarde lei (de la 2,6 miliarde lei), Ministerul Apărării – 6,4 miliarde lei (de la 6,2 miliarde lei), Ministerul Muncii – 29,7 miliarde lei (de la 28,9 miliarde lei), Ministerul Agriculturii – 19,4 miliarde lei (de la 17,1 miliarde lei), Ministerul Mediului – 2,6 miliarde lei (de la 2,3 miliarde lei), Ministerul Transporturilor – 6,4 miliarde lei (de la 6 miliarde lei), Ministerul Educației – 8,5 miliarde lei (de la 8,4 miliarde lei), Serviciul Român de Informații – 1,106 miliarde lei (de la 1,101 miliarde lei), Ministerul Fondurilor Europene – 166,3 milioane lei (de la 149,3 mlioane le), Autoritatea Electorală Permanentă – 17,1 milioane lei (de la 16,2 milioane lei). (Vezi anexa 3 )

Tabel 5. 1. Repartizarea cheltuielilor bugetare pentru anul 2014 pe principalele sectoare

Sursa: http://abcnews.md/cum-vor-fi-cheltuiti-banii-publici-in-2014/

Reduceri de bugete vor fi operate la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – 66,2 milioane lei (de la 66,3 milioane lei), Curtea de Conturi – 190,1 milioane lei (de la 197,7 milioane lei), Ministerul Afacerilor Externe – 656 milioane lei (de la 700,9 milioane lei), Ministerul Justiției – 2,5 miliarde lei (de la 2,6 miliarde lei), Ministerul Afacerilor Interne – 8,3 miliarde lei (de la 8,7 miliarde lei), Ministerul Tineretului și Sportului – 372,3 milioane lei (de la 375,1 milioane lei), Ministerul Sănătații – 7,9 miliarde lei (de la 9,7 miliarde lei), Ministerul Culturii – 522,5 milioane lei (de la 571,2 milioane lei), Ministerul Economiei – un miliard lei (de la 1,1 miliarde lei), Ministerul pentru Societatea Informațională – 138,7 milioane lei (de la 152,8 milioane lei),Ministerul Public 689,7 milioane lei (de la 731,7 milioane lei), Agenția Națională de Integritate – 19,4 milioane lei (de la 29,7 milioane lei), Serviciul de Informații Externe – 195,6 milioane lei (de la 196,7 milioane lei), Serviciul de Protecție și Pază – 131,7 milioane lei (de la 188,2 milioane lei), Serviciul de Telecomunicații Speciale – 248,4 milioane lei (de la 254,9 milioane lei), Academia Romană – 362,2 milioane lei (de la 370,5 milioane lei), Consiliul Superior al Magistraturii – 98,7 milioane lei (de la 105,2 milioane lei).

CONCLUZII

Conform art.138 din Constituția României, bugetul public național este compus din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele unităților administrativ-teriroriale.

Elaborarea proiectului de lege în privința bugetului de stat este făcut de către Guvern (sistemul inițiativei guvernamentale) prin Ministerul Finanțelor Publice, ca organ central al administrație centrale de specialitate financiară .

Potrivit Monitorului Oficial al României partea I, nr.805/ 19. XII.2013, „bugetul de stat se stabilește la venituri suma de 100 932 ,3 milioane lei, iar la cheltuieli suma de 119 254. 6 milioane lei, cu un deficit de 18.322. 3 milioane lei.

Președinția, Parlamentul, Curtea Constituțională, SRI și ministerele Dezvoltării și Administrației, Apărării, Muncii, Agriculturii, Educației, Transporturilor vor primi mai mulți bani în 2014 fată de anul 2013, în timp ce bugetele ICCJ, Justiției, Internelor, Sănătății, Culturii, ANI, CSM vor fi tăiate.

Astfel, Administrația Prezidențială va primi 25,5 milioane lei (de la 24,8 milioane lei în 2013), Senatul – 101,6 milioane lei (de la 95,4 milioane lei), Camera Deputaților – 238,8 milioane lei (de la 223,4 milioane lei), Curtea Constituțională – 14,69 milioane lei (de la 14,58 milioane lei), Secretariatul General al Guvernului – 7,2 miliarde lei (de la 6,5 miliarde lei), Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – 4,8 miliarde lei (de la 3,5 miliarde lei), Ministerul Finanțelor – 3 miliarde lei (de la 2,6 miliarde lei), Ministerul Apărării – 6,4 miliarde lei (de la 6,2 miliarde lei), Ministerul Muncii – 29,7 miliarde lei (de la 28,9 miliarde lei), Ministerul Agriculturii – 19,4 miliarde lei (de la 17,1 miliarde lei), Ministerul Mediului – 2,6 miliarde lei (de la 2,3 miliarde lei), Ministerul Transporturilor – 6,4 miliarde lei (de la 6 miliarde lei), Ministerul Educației – 8,5 miliarde lei (de la 8,4 miliarde lei), Serviciul Român de Informații – 1,106 miliarde lei (de la 1,101 miliarde lei), Ministerul Fondurilor Europene – 166,3 milioane lei (de la 149,3 mlioane le), Autoritatea Electorală Permanentă – 17,1 milioane lei (de la 16,2 milioane lei).

ANEXE

Anexa 1. Influențe asupra veniturilor bugetului de stat pe anul 2014

Anexa 2. Etapele execuției părții de cheltuieli bugetare

Anexa 3. Venituri și cheltuieli bugetare în anul 2014

BIBLIOGRAFIE

Condor I., Drept fiscal și financiar, Ed. Tribuna economică, București 1996

Constantinescu M. și colaboratorii, Constituția României, comentată și adnotată, R.A. „Monitorul Oficial”, București, 1992.

Minea M. Șt, Dreptul finanțelor publice, Ed. Accent, Cluj, 1999

Moșteanu T., Buget și trezorerie publică, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1997

Șaguna D. D., Flonder, Drept financiar public, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2000

Topciu G., Buget și evidență bugetară, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981

Văcărel Iulian și colaboratorii, Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999

Văcărel Iulian și colaboratorii, Finanțe publice, EDP, București, 2001

***, Constituția României/2003

***, Legea privind finanțele publice nr.72/1996 publicată în M. Of. al României. Partea I nr.152 din 17 iulie 1996

***, Legea nr.143/1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 370 din 3 august 1999

***, Articolul 25, alin.(7) din Legea nr. 72/1996, Monitorul Oficial nr. 152/17 iulie 1996

***, Art. 29, alin. (5) din Legea nr. 72/1996, Monitorul Oficial nr. 152 din 17 iulie 1996

***, Art. 78 din Legea nr.72/1996, Monitorul Oficial nr. 152 din 17 iulie 1996

***, Art. 18 din Legea finanțelor publice ,nr 10/1991

***, Art 22 din Legea fnanțelor publice nr 10/1991

www.business24.ro

http://abcnews.md/cum-vor-fi-cheltuiti-banii-publici-in-2014/