Brokerajul In Asigurari

Brokerajul in Asigurari

Cuprins

Capitolul I. Asigurarile de Viata si Asigurarile Generale

1. Introducere…………………………………………………………………………… 2

2. Asigurarile de viata – definitii……………………..………………………..….………3

a. Calculul primelor de asigurare in Asigurarile de Viata……………………………….….7

– Factori determinanti…………………………………………………………………..…….7

– Prima de risc si prima nivelata…………………………………..…….……………………8

– Prima neta si prima bruta……………………………………………………………………8

– Rezerva matematica………………………………………………………………………..11

– Valoarea de rascumparare……………………………………………………..…………11

– Rata tehnica a dobanzii……………………………………………………………………12

b. Tezaur – studiu de caz……………………………………………………………………13

3.Asigurarile generale……………………………………………………………….……16

a. Despre risc………………………………………………………………………….…….16

b. Relatii contractuale……………………………………………………..……………..…17

c. Interesul asigurat…………………………………………………………….………….…18

d. Suma asigurata………………………………………………………………….…..…..18

e. Prima de asigurare…………………………………………………………….………..19

f. Dauna……………………………………………………………………………..…….20

g. Durata sau perioada de asigurare…………………………………………………..….20

h. Incheierea contractului de asigurare……………………………………………………………………..20

i. Reasigurarea……………………………………………………………………..…..….21

j. Clasificari…………………………………………………………………………………………………………..21

k .Categorii de asigurari generale……………………………………………..…….…….22

l. Asigurarea de Raspundere Civila Auto – studiu de caz……………..…………….……23

m. Riscuri si excluderi RCA………………………………………………………………24

Cine poate pretinde despagubirile in baza RCA…………………………………………………………25

l. Informatii suplimentare……………………………………………………………….…….27

4. Concluzii…………………………………………………………………….…………27

5. Bibliografie…………………………………………………………………….……….29

INTRODUCERE

Brokerajul in asigurari este un subiect de actualitate si care la noi in tara este in plina ascensiune. Brokerii au cunoscut o crestere in ultima perioada astfel incat la acest moment au ajuns sa intermedieze mai bine de trei sferturi din politele RCA de pe piata si aproape 50% din total polite vandute pe piata ( 47% in 2013 de la 30% in 2008 ).

Brokerii de asigurari intermediaza politele de asigurare si negociaza cu societatile de asigurare in numele clientilor si comisioneaza aceasta tranzactie cu un comision mediu de 23%. Avantajul clientului ce incheie polita de asigurare la broker este ca poate alege cea mai buna oferta de asigurare de pe piata fara sa mearga la toti asiguratorii pentru a o obtine sau chiar poate beneficia de anumite campanii promotionale ce asiguratorii le fac cu acestia ( exemplu : pentru o perioada determinata, brokerul poate da bonus clientilor ce incheie CASCO la un anumit asigurator si o polita de accidente ). Brokerul influenteaza foarte mult clientul decizia clientului in alegerea comaniei de asigurari deoarece acesta cunoaste produsele, cunoaste procedurile de despagubire ale companiilor si recomanda/vinde clientului cel mai potrivit produs de la cea mai potrivita companie pentru acesta ( daca este un client cu o situatie financiara buna, va fi indreptat de broker catre o companie cu servicii premium, daca este un client ce incheie polita din obligativitate sau pune mai mult prêt pe costul asigurarii, va fi orientat de broker catre o companie cu servicii nu foarte bune ).

Piata de asigurari din Romania este construita in jurul polite RCA, polita de asigurare obligatorie. Este construita deoarece un client, in momentul in care incheie o polita de raspundere civila auto este ofertat si pe alte forme de asigurare uzuale : CASCO, locuinta si accidente. Din 2013, avem si a doua polita de asigurare obligatorie si anume asigurarea de locuinta PAD, polita emisa de PAID. PAD-ul a aparut pe piata romaneasca in 2010, moment in care asigurarile de locuinta facultative au cunoscut o vanzare record. La acel moment, legea spunea ca oricine are o asigurare de locuinta facultativa pentru cele 3 riscuri ce sunt acoperite prin PAD si la o suma asigurata de minim 20.000 EURO nu trebuie sa mai faca si polita PAD – lucru reglementat in iulie 2013 astfel incat orice polita de locuinta facultativa incheiata dupa aceasta data are o fransiza de 20.000 EURO la cele 3 riscuri acoperite prin PAD ca asiguratul sa fie obligat sa incheie si polita de locuinta obligatorie.

In prezenta lucrare veti regasi o prezentare pe scurt atat a asigurarilor de viata cat si a asigurarilor generale. Pentru ambele categorii am ales sa prezint lucrurile asa cum sunt ele vazute de asigurati si intermediar.

Asigurarile de viata – definitie, tipuri si mecanisme de functionare

Asigurarile de viata au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, in cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizica a asiguratului, si anume: vatamarea corporala, imbolnavirea, decesul sau supravietuirea acestuia. Chiar si persoanele tinere se pot imbolnavi sau pot deceda in urma unor accidente neasteptate, ce vor genera in mod automat si dificultati financiare.

Motivatia incheierii asigurarilor de persoane sunt: stresul; motivatii personale, conceptia despre moarte si obligativitatea in cazul politelor de asigurare ce sunt cesionate bancilor ( in cazul imprumutului la banca pentru sume mari de bani, aceasta are nevoie de o garantie in cazul incapacitatii de munca sau a decesului celui care a facut imprumutul.

Suma asigurata se stabileste de catre asigurat, in functie de nevoile si posibilitatile sale financiare. De asemenea, aceasta este limitata in unele cazuri de asigurator – poate fi limitata din cauza varstei, a starii de sanatate a viitorului asigurat, a hobby-urilor acestuia sau a locului de munca.

Neavand caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restrictii ca asigurarea de bunuri. Daca in urma producerii riscului asigurat, asiguratul sufera o vatamare corporala sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de munca, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare (suma asigurata), care sa faca posibila refacerea situatiei sale financiare existente inaintea producerii accidentului sau contactarii bolii. Interesul asigurarii nu prezinta importanta, intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unei daune.

Indemnizatia de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului in cazul producerii riscului asigurat.

Deoarece nici viata si nici sanatatea unei persoane nu sunt evaluabile in bani, nu se poate pune problema unui raport intre suma asigurata si paguba suferita de asigurat.

In baza cererii de asigurare si a chestionarului medical, asiguratorul evalueaza riscul si accepta sau nu preluarea in asigurare a riscului. Tot in baza informatiilor inscrise in cererea de asigurare si chestionarul medical se stabileste prima de asigurare.

Contractul de asigurare poate fi reziliat in mai multe feluri: modul obisnuit de incetare il constituie ajungerea la termen, adica expirarea perioadei pentru care a fost incheiat sau prin producerea evenimentului asigurat. Totodata, asiguratul poate solicita rezilierea contractului de asigurare inainte de termenul de expirare, caz in care, in cazul unei asigurari cu acumulare va primi inapoi o suma de bani mai mica decat ce a achitat el catre asigurator pana la acel moment

Asigurarile de viata se pot clasifica in functie de riscul asigurat, de momentul achitarii primei, de momentul incasarii sumei asigurate si de forma pe care acestea o imbraca. Astfel in functie de riscul acoperit, asigurarile de viata pot fi : asigurari de supravietuire, asigurari de deces, asigurari mixte de viata, asigurari de accidente, asigurari de boala, alte forme.

In cazul asigurarii de supravietuire, asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului suma asigurata, cu conditia ca acesta sa fie in viata la sfarsitul perioadei pentru care s-a incheiat contractul de asigurare. Daca acesta a decedat inainte de expirarea termenului de valabilitate, asiguratorul este eliberat de angajamentul luat prin contract, si nu are nici o obligatie fata de mostenitori.

Asigurarea de renta este asigurarea in care suma asigurata este pusa la dispozitia asiguratului sub forma unor plati periodice cu titlul de renta.

In cazul asigurarii de viata variabila, proprietarul politei de asigurare are posibilitatea de a alege una din optiunile pe care societatea de asigurare i le pune la dispozitie, beneficiile politei de asigurare se ajusteaza in functie de valoarea investitilor prevazute in polita de asigurare, in momentul in care se solicita plata lor, beneficiile de deces nu pot fi mai mici decat sumele asigurate initial pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai mari, daca investitiile facute au fost profitabile.

In ceea ce priveste asigurarile de viata universala, posesorul politei de asigurare poate, la anumite intervale de timp, modifica valoarea beneficiilor de deces, posesorul politei de asigurare poate schimba valoarea si data efectuarii platii primelor de asigurare, fara a avea obligatia de a anunta anticipat societatea de asigurari, primele de asigurare sunt plasate intr-un cont si din valoarea lor se vor scadea, la un moment dat, cheltuielile de deces. In acest cont se varsa, totodata, si dobanzile obtinute, care pot varia in timp, posesorul politei poate retrage anumite sume din economiile acumulate, societatea de asigurari este cea care va decide cum vor fi investiti banii, si cea care garanteaza o rata minima de rentabilitate.

In cazul asigurarilor de deces, protejeaza asiguratul impotriva riscului de deces, asiguratul se obliga sa plateasca prime de asigurare toata viata, existand posibilitatea ca plata primelor sa se faca pana la o anumita data cum ar fi: data “x”, iesirea la pensie, in cazul asigurarii de deces incheiate pe termen limitat, asiguratorul se obliga sa achite suma inscrisa in contract, cu conditia ca decesul asiguratului sa survina in perioada de valabilitate a acestuia.

La asigurarea mixta de viata asiguratorul cuprinde doua riscuri alternative intr-un contract de asigurare unic, dand impresia ca asiguratii castiga in cazul producerii oricarui risc: in cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, asiguratul incaseaza personal suma asigurata. Asiguratul castiga in ambele cazuri dar cu pretul aferent acoperirii celor doua riscuri, atat cel de deces cat si cel de supravietuire.

Asigurarea de accidente, protejeaza persoanele fizice de consecintele nefaste ale unor evenimente neprevazute care le poate afecta viata, integritatea corporala sau capacitatea de munca. Persoanele asigurate vor primi cu titlu de indemnizatie o suma pentru acoperirea cheltuielilor de ingrijire medicala, refacere si compensare a pierderilor de venit.

Asigurarea de boala are drept scop protejarea persoanelor care au suferit o incapacitate temporara de munca determinata de boala.

Rolul asigurarilor de sanatate este acela de acoperire totala sau partiala a cheltuielilor cu ocrotirea sanatatii, diferenta fiind suportata de stat sau de individ dupa caz. Aceste asigurari au caracter facultativ si se intind pe perioade lungi de timp. Clasificarea asigurarilor de sanatate: asigurari de accidente; asigurari de boala; asigurari de sanatate permanenta. Polite de asigurari de sanatate: asigurarea cheltuielilor de spitalizare; asigurarea pentru interventii chirurgicale; asigurarea medicala de baza; asigurarea medicala majora; asigurarea medicala complexa.

Asigurarea de sanatate permanenta urmareste sa elimine saracia, adesea asociata cu o incapacitate de munca de durata, provocata de un accident sau o boala. Daca asiguratul ajunge in incapacitate de munca in urma unei b se faca pana la o anumita data cum ar fi: data “x”, iesirea la pensie, in cazul asigurarii de deces incheiate pe termen limitat, asiguratorul se obliga sa achite suma inscrisa in contract, cu conditia ca decesul asiguratului sa survina in perioada de valabilitate a acestuia.

La asigurarea mixta de viata asiguratorul cuprinde doua riscuri alternative intr-un contract de asigurare unic, dand impresia ca asiguratii castiga in cazul producerii oricarui risc: in cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, asiguratul incaseaza personal suma asigurata. Asiguratul castiga in ambele cazuri dar cu pretul aferent acoperirii celor doua riscuri, atat cel de deces cat si cel de supravietuire.

Asigurarea de accidente, protejeaza persoanele fizice de consecintele nefaste ale unor evenimente neprevazute care le poate afecta viata, integritatea corporala sau capacitatea de munca. Persoanele asigurate vor primi cu titlu de indemnizatie o suma pentru acoperirea cheltuielilor de ingrijire medicala, refacere si compensare a pierderilor de venit.

Asigurarea de boala are drept scop protejarea persoanelor care au suferit o incapacitate temporara de munca determinata de boala.

Rolul asigurarilor de sanatate este acela de acoperire totala sau partiala a cheltuielilor cu ocrotirea sanatatii, diferenta fiind suportata de stat sau de individ dupa caz. Aceste asigurari au caracter facultativ si se intind pe perioade lungi de timp. Clasificarea asigurarilor de sanatate: asigurari de accidente; asigurari de boala; asigurari de sanatate permanenta. Polite de asigurari de sanatate: asigurarea cheltuielilor de spitalizare; asigurarea pentru interventii chirurgicale; asigurarea medicala de baza; asigurarea medicala majora; asigurarea medicala complexa.

Asigurarea de sanatate permanenta urmareste sa elimine saracia, adesea asociata cu o incapacitate de munca de durata, provocata de un accident sau o boala. Daca asiguratul ajunge in incapacitate de munca in urma unei boli sau a unui accident, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare, care se acorda periodic, atat timp cat se mentine starea de incapacitate, sau pana cand asiguratul atinge varsta de pensionare, ori decedeaza. In asigurarile de viata, drepturile si obligatiile specifice in acord sunt dependente de probabilitatea de supravietuire a asiguratului.

Intr-o societate de asigurari de viata, rolul cel mai important in calcularea primelor de asigurare il are actuarul, numit si matematicianul asigurarilor de viata. Cele mai importante sarcini ale sale constau in determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor matematice, a valorii de rascumparare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi si altele.

Tabelele de prima se calculeaza pe baza statisticilor demografice, in principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurarilor de viata opereaza cu probabilitatile de supravietuire si de moarte. In cazul asigurarilor de persoane, altele decat cele de viata, se folosesc si alte date statistice precum: morbiditatea, frecventa accidentelor, tipul de activitate etc.

Pentru estimare, se considera ca ceea ce s-a petrecut se va repeta si in viitor in conditii similare. In unele tari, deoarece durata medie de viata difera destul de mult intre barbati si femei primele de asigurare pot fi diferite pentru persoane de sex opus avand aceeasi varsta. De obicei, femeia va plati prime de asigurare la acealasi nivel cu un barbat cu 3-5 ani mai invarsta.

Principalele elemente care influenteaza nivelul primei de asigurare au caracter general, cum ar fi tabelele de mortalitate pe baza carora se calculeaza primele de asigurare la nivelul unei populatii determinate, starea generala de sanatate a populatiei respective , dar si caracter special, precum varsta si sexul asiguratului, starea sanatatii acestuia, durata contractului, nivelul sumelor asigurate ce vor fi platite la producerea decesului sau la maturitatea contractului in cazul asigurarilor cu capitalizare, rata dobanzii obtinute in urma investirii primelor, cheltuielile legate de emiterea contractului de asigurare, profitul societatii de asigurari.

Calculul primelor de asigurare in Asigurarile de Viata

Factori determinanti

In asigurarile de viata, drepturile si obligatiile specifice in acord sunt dependente de probabilitatea de supravietuire a asiguratului.

Intr-o societate de asigurari de viata, rolul cel mai important in calcularea primelor de asigurare il are actuarul, numit si matematicianul asigurarilor de viata. Cele mai importante sarcini ale sale constau in determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor matematice, a valorii de rascumparare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi si altele.

Tabelele de prima se calculeaza pe baza statisticilor demografice, in principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurarilor de viata opereaza cu probabilitatile de supravietuire si de moarte. In cazul asigurarilor de persoane, altele decat cele de viata, se folosesc si alte date statistice precum: morbiditatea, frecventa accidentelor, tipul de activitate etc.

Pentru estimare, se considera ca ceea ce s-a petrecut se va repeta si in viitor in conditii similare. In unele tari, deoarece durata medie de viata difera destul de mult intre barbati si femei primele de asigurare pot fi diferite pentru persoane de sex opus avand aceeasi varsta. De obicei, femeia va plati prime de asigurare la acealasi nivel cu un barbat cu 3-5 ani mai in varsta.

Principalele elemente care influenteaza nivelul primei de asigurare au caracter general, cum ar fi tabelele de mortalitate pe baza carora se calculeaza primele de asigurare la nivelul unei populatii determinate, starea generala de sanatate a populatiei respective , dar si caracter special, precum varsta si sexul asiguratului, starea sanatatii acestuia, durata contractului, nivelul sumelor asigurate ce vor fi platite la producerea decesului sau la maturitatea contractului in cazul asigurarilor cu capitalizare, rata dobanzii obtinute in urma investirii primelor, cheltuielile legate de emiterea contractului de asigurare, profitul societatii de asigurari.

Determinarea corecta a primelor se bazeaza pe respectarea unor principii clare:

– Ratele de prima trebuie sa fie adecvate, ceea ce inseamna ca, pentru un grup de contracte, suma banilor colectati de la asigurati, la care se adauga dobanda catigata din investirea acestora, trebuie sa fie suficienta pentru achitarea tuturor sumelor asigurate promise si sa acopere si cheltuielile de asigurari;

– Ratele de prima trebuie sa fie echitabile, adica trebuie sa aiba in vedere riscul fiecarei persoane asigurate. Aprecierea riscului reprezinta responsabilitatea principala a departamentului de subscriere a unei societati de asigurari. Astfel, riscul este apreciat ca fiind standard sau sub-standard, in functie de probabilitatea medie de viata a persoanei in cauza. Pentru riscurile sub-standard se pretinde solicitantului plata unei extra-prime de asigurare;

– Ratele de prima trebuie sa fie excesive in comparatie cu suma asigurata promisa.

Prima de risc si prima nivelata

Primele de asigurare pe care societatile de asigurari de viata le percep de la clientii sai sunt calculate in functie de criteriile mentionate. Dat fiind ca sunt asigurari pe termen mediu sau lung, riscul de deces creste de la un an la altul datorita imbatranirii naturale, ceea ce inseamna ca societatea ar trebui sa perceapa in fiecare an o prima de asigurare din ce in ce mai mare, denumita prima de risc, ce reprezinta valoarea probabila a riscului asumat de-a lungul fiecarui an de asigurare. Acest lucru nu este convenabil pentru asigurat si este dificil pentru asigurator. Se calculeaza o prima anuala, constatata pe toata perioada asigurarii, numita prima nivelata, care aceeasi valoare pe toata durata de plata a primelor, situandu-se intre valorile extreme ale primei de risc (naturale). Astfel, siguratorul va incasa, in primii ani ai perioadei de asigurare, o prima mai mare decat cea necesara pentru acoperirea riscului, iar ulterior datorita inaintarii in varsta a asiguratului, va incasa o prima mai mica decat cea corespunzatoare riscului. Asiguratorul colecteaza anumite sume din primele de asigurare, neutilizate un timp si care impreuna cu dobanzile aferente, vor fi utilizate atunci cand primele nivelate nu vor mai fi suficiente pentru acoperirea riscului asiguratului.

Prima neta si prima bruta

Ca modalitate de plata a primei de asigurare in asigurarile de viata, aceasta se poate achita o singura data sub foarma primei unice, sau in transe periodice, esalonat.

Prima unica este astfel calculata incat sa acopere riscul pe intreaga perioada asigurata. In acest fel, asiguratorul va beneficia de intreaga suma de bani de la inceput, pentru toata durata. Prima unica incasata, la care se adauga dobanda rezultata din investirea ei, va fi utilizata pentru acoperirea platii sumei asigurate, indiferent la ce data ar interveni decesul, sau la expirarea contractului. Aceasta modalitate de plata este foarte putin utilizata in practica, mai frecvent pentru asigurarile de viata pe termen lung.

Asigurarile cu plata esalonata a primei sunt cel mai frecvent utilizate, in special in cazul unei asigurari pe termen lung, deoarece suma ce ar reprezenta prima unica ar constitui un effort financiar foarte mare al contractantului asigurarii. Calculul primelor esalonate are in vedere faptul ca asiguratorul poate accepta incasarea aceleaiasi primei – sub aspectul nivelului – esalonat in timp, desi riscul de deces este diferit de la un la altul datorita imbatranirii persoanei asigurate. In consecinta, valoarea actuala a ratelor de prima va fi egala cu prima neta unica. Ca urmare, apare necesara constituirea unui fond de rezerva, la care se adauga dobanda rezultata din investirea banilor si primelor viitoare ce se vor incasa. Acesta trebuie sa fie suficient pentru plata sumei asigurate, indiferent de momentul la care se produce decesul asiguratului.

Primele nete calculate in asigurarea de viata iau in calcul:

– Probabilitatea de producere a evenimentului asigurat

– Varsta si sexul persoanei asigurate

– Valoarea actuala a primelor

– Valoarea actuala a sumei asigurate

– Dobanda tehnica

Toate aceste cehltuieli trebuie acoperite din activitatea societatii de asigurari si singura modalitate o reprezinta adaugarea unui supliment (adaos) de prima la prima neta, obtinandu – se astfel prima bruta, aceasta fiind de fapt, prima efectiv platita de asigurat.

Cheltuielile reprezinta astfel, un factor important in functie de care se calculeaza prima de asigurare.aceste cheltuieli pot fi initiale sau permanente si sunt mai mari, in timp ce cheltuielile permanente se efectueaza in fiecare an, avand un nicel redus.

Suplimentul de prima include urmatoarele elemente:

– Cheltuielile de achizitie a politei de asigurare care se fac la incheierea contractului si cuprind salariile si/sau comisioanele agentilor de vanzari, cheltuielile pentru examinarea medicala a clientilor (daca este cazul) pentru o evlaloare corecta a riscului, alte cheltuieli de evaluare a riscului, cheltuiel;I de incasare a primelor etc.

– Cheltuieli de reclama, publicitate, tiparituri, calculate ca o anumita cota procentualoa din primele de asigurari.

– Cheltuieli de automatizare.

– Cheltuielile de incasare a primei de asigurare si gestionare, care se stabilesc sub forma unei cote procentuale din prima neta, cheltuielile cu comisioanele de reinnoire a politelor.

– Cheltuielile administratice si gospodaresti ale asiguratorului respectiv cheltuielile legate de intretinere, chirie, telefon, cheltuieli de reprezentare etc. care se esaloneaza pe toata perioada de valabilitate a asigurarii.

Depozitul pentru cheltuieli este destinat acoperirii cheltuielilor initiale si celor permanente. Astfel, asiguratorul plateste la fiecare prima o parte din suma constituind cheltuielile initiale, la care se adauga sumele care reprezinta cheltuielile permanente pentru perioada respectiva.

Un aspect important se refera la reducerile de prima pe care asiguratorul le poate oferi. Acestea sunt, in principal, de doua tipuri:

reduceri de frecventa, care se acorda atunci cand plata primelor de asigurare se face la intervale mai mari de timp (plata unica sau anuala, semestriala). Ratiunea practicarii acestei reducei este legata de faptul ca, pe de o parte, societatea de asigurare beneficiaza de sume mai mari, platite in avans pe o perioada mai lunga, putand sa le investeasca si, pe de alta parte, ea nu mai face nici un fel de cheltuieli pentru colectarea ratelor de prima la intervale mai mici de timp.

Reduceri de marime, care au ca scop principal incurajarea asiguratilor pentru incheierea unor polite de valori mari. In general, ele se acorda atunci cand primele de asigurare anuale depasesc un anumit nivel stabilit de asigurator.

Ambele tipuri de reduceri sunt stabilite in mod unilateral de catre asigurator care, in functie de conjunctura pietii, are dreptul de a le modifica periodic, notificand acest lucru clientilor la aniversarea contractului. De regula ele se aplica asupra primelor brute de asigurare, la care se adauga si primele suplimentare pentru clauzele aditionale.

Rezerva matematica

“Rezerva matematica” este caracteristica asigurarilor de viata. Ea reprezinta o parte din primele de asigurare constituite ca rezerva, pe care societatea de asigurari o creeaza pentru a putea plati sumele asigurate indiferent de momentul in care se produce evenimentul.

Prima de risc are ca scop acoperirea tuturor solicitarilor privind plata sumelor asigurate ce trebuie platite beneficiarilor pentru persoanele care decedeaza intr – un an.

Pentru determinarea rezervelor matematice, se folosesc diferite metode de calcul care tin cont de cheltuielile initiale. Cea mai cunoscuta si mai frecvent folosita este metoda Zillmer, care ia in considerare raspunderile asiguratorului fata de asigurat la un anumit moment.

Rezerva Zillmer este egala cu valoarea actualizata a sumelor asigurate viitoare, din care se scade valoarea actualizata a viitoarelor prime.

Valoarea de rascumparare

In cazul contractelor cu capitalizare, daca asiguratul, datorita incapacitatii de continuare a platii primelor sau unui alt motiv, doreste sa intrerupa contractul ianinte de data expirarii acestuia, are dreptul sa I se ramburseze o anumita, denumita valoare de rascumparare. Ea se calculeaza numai pentru contractele cu plata esalonata, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit, in functie de momentul rezilierii contractului. Astfel, rezilierile din primii ani de existenta ai contractului se concretizeaza in valori de rascumparare reduse, datorita nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurator in aceasta perioada. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul in orice moment si, de aceea, in calculul primelor de asigurare, trebuie sa se tina cont si de procentul persoanelor care se asteapta sa rezilieze polita de asigurare in fiecare an.

Daca asiguratul nu poate sau decide sa nu mai continue contractul de asigurare, asiguratorii accepta ca el sa ramana asigurat pe toata perioada initiala, insa pentru o suma asigurata redusa, calculata in functie de valoarea de rascumparare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta prima de asigurare (cu plata unica) prin care se recalculeaza suma asigurata, aceasta fiind, evident, mai mica decat in cazul in care s – ar plati primeleconform conditiilor convenite.

Rata tehnica a dobanzii

Termenul de dobanda este potrivit pentru asigurarile de viata, deoarece acestea se deruleaza pe perioada indelungata in care asiguratorul colecteaza sume mari de bani de la clientii sai, in schimbul promisiunii de a plati suma asigurata in caz de deces al asiguratului, sau la expirarea asigurarii. Pentru a-si putea onora obligatiile asumate, asiguratorul creeaza un fond din primele incasate care va fi investit mai departe, creand un venit suplimentar, sub forma de dobanda.

Dobanda reprezinta pretul platit de societatea de asigurari asiguratului pentru utilizarea banilor din primele de asigurare. In domeniul asigurarilor, termenul de dobanda reprezinta veniturile provenite din investitii financiare.

Venitul produs de dobanda obtinuta din investirea banilor reprezinta o sursa importanta de finantare a fondului din care se vor achita sumele asigurate in caz de decs, sau la maturitatea politelor.

Deoarece societatea de asigurari nu poate cunoaste dinainte cu exactitate dobanda ce se va obine din banii investiti de – a lungul timpului, este absolut necesar ca ea sa utilizeze in calcule o rata a dobanzii realista, in functie de situatia concreta a tarii si posibilitatilor de investire, dobanda ce poate fi obtinuta in viitor. Aceasta poarta denumirea de rata tehnica a dobanzii. In unele tari, prin regelementarile existente, se stabileste un nivel minim al acesteia. In matematica asigurarilor de viata, se au in vedere dobanzile mixte. Rata tehnica a dobanzii este promisa de societatile de asigurare ca rata minima, putand insa depasi acest nivel.

Un exemplu nu dintre cele mai fericite este cel al societatilor de asigurari din Japonia. Dupa cum se stie, in ultimii ani, Japonia se confrunta cu o puternica criza economica;ratele dobanzilor se aproprie de zero deoarece posibilatile de investitii sunt reduse sau aproape inexistente. Pentru contractele cu capitalizare, societatile de asigurare care au prevazut rate tehnice ale dobanzii mai mari decat s – a putut obtine pe piata au trebuit sa respecte aceasta promisiune fata de clienti. Desi nu au reusit sa obtina din investirea sumelor colectate din primele de asigurari, dobanda a trebuit sa fie platita, ele inregistrand mari pierderi. Pe de alta parte aceasta situatie s – a dovedit a fi favorabila clientilor, care au putut, pe aceasta cale, se realizeze venituri chiar pe fondul crizei, dar in defavoarea evidenta a asiguratorilor.

Suma pe care trebuie sa o achite asiguratorul la data limita creste direct proportional cu dobanda. Daca asiguratorului i se platesc prime, el trebuie sa poata achita pentru fiecare prima o anumita suma in functie de de numarul de ani si de dobanda respectiva. Pe de alta parte, asiguratorul trebuie sa calculeze valoarea actualizata in cazul unei serii de plati viitoare (de exemplu, pentru renta viagera sau pensia de urmas).

Este important ca, in acest tip de contract, dobanda obtinuta nu se plateste beneficiarului sau asiguratului decat in momentul producerii decesului, respectiv al maturitatii sau rezilierii politei. In acest fel, valoarea politei creste in fiecare an cu cota de participare la profit, corespunzatoare dobanzii obtinute de asigurator din investirea rezervelor matematice.

Tezaur – polita de asigurare de viata mixta – ASTRA ASIGURARI

Polita de asigurare TEZAUR de la ASTRA Asigurari este un exemplu de polita de viata mixta.

RISCURI acoperite:

Decesul asiguratului in perioada de asigurare – beneficiarii primesc suma asigurata plus beneficiile suplimentare

Supravietuirea asiguratului la finalul perioadei de asigurare – Asiguratul primeste suma asigurata plus beneficiile suplimentare

Date TEHNICE:

Durata contractului: 3 – 35 ani

Varsta Asiguratului:

La data semnarii cererii: intre 16 – 77 de ani

La terminarea contractului nu trebuie sa depaseasca 80 de ani.

Varsta Contractantului: minim 18 ani

Moneda Contractului: RON sau EUR

Frecventa de plata poate fi: Unica, anuala, semestriala, trimestriala sau lunara

Se achita in lei sau sau echivalentul in valuta politei la cursul BNR din data platii primei.

Acoperire intermediara pentru Deces din accident: Suma asigurata pentru acoperirea intermediara de deces din accident este egala cu suma asigurata in caz de deces din contractul de asigurare de baza, dar nu mai mult de 10.000 euro.

Perioada de gratie: 30 zile Perioada de suspendare: 90 zile

Acoperirea Contractului – fara limita teritoriala

Rascumpararea politei – Poate fi solicitata de Contractant numai dupa 3 ani de la inceputul contractului timp in care contractul a avut valabilitate continua (zero zile intarziere la plata la sfarsitul celor 3 ani).

Clientul poate opta pentru modificari oricand pe parcursul derularii contractului la scadentele de plata. (modificare suma asigurata, prima, frecventa de plata, amanarea platii primelor, etc). Suma asigurata si prima pot fi ajustate automat conform variantei alese de client.

Exemplu.

Perioada asigurata 30 ani

Varsta asigurat 25 ani

Suma asigurata in caz de deces : 50.000 EURO

Frecventa de plata : lunar

Prima conform frecventa : 126.26 EURO

Estimarea evolutiei contractului – 30 ANI

Asigurarile generale – definitie, tipuri si mecanisme de functionare

Asigurarile generale au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, in cazul producerii unui eveniment asigurat acoperit prin contractual de asigurare. Astazi, se poate incheia asigurare impotriva oricarui risc neprevazut iar obiectul asigurat poate fi oricare. Asigurarile generale sunt impartite in mai multe categorii : asigurari de persoane altele decat cele de viata, asigurari de autovehicule, asigurari maritime si de transport, asigurari de aviatie, asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri, asigurari de raspundere civila, asigurari de credite si garantii, asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate, asigurari agricole.

Despre risc…

Riscurile pot fi de 2 tipuri:

independente de om : seceta, uraganele, cicloanele, inundatiile, cutremurele de pamant, inghetul, grindina, incendiile, alunecarile, surparile, prabusirile de teren, eruptiile vulcanice, ploile torentiale, avalansele de zapada, etc.

dependente de om: neglijenta, superficialitatea, iresponsabilitatea pot sa provoace sau sa favorizeze inregistrarea de accidente grave, incendii, explozii, electrocutari, asfixieri, arsuri, savarsirea de actiuni delictuale: furt, spargere, jaf, crime, actiuni teroriste

Pe masura constientizarii si identificarii lor se cauta metode si mijloace de control sau cel putin de control asupra consecintelor lor astfel incat asiguratul sa fie responsabilizat.

Evitarea este o metoda pasiva, practic de renuntare la acele actiuni, activitati ce implica un anumit risc. Pentru unele riscuri acest lucru este posibil, in schimb in cazul celor generate de fortele naturii foarte rar o astfel de masura are efect radical.

Reducerea probabilitatii producerii unui risc consta in: adoptarea unei atitudini si conduite preventive, recurgerea la anumite mijloace practice, care ar putea determina limitarea cauzelor ce conduc la producerea evenimentelor nedorite.

Limitarea consecintelor unui risc presupune ca, dupa producerea evenimentului, insa inainte ca acesta sa fi incetat, persoanele interesate sa ia masuri care sa reduca la minimum efectele sale.

Asumarea riscului presupune suportarea individuala a consecintelor materiale si financiare ale producerii unui eveniment nedorit. Lucru ce poate avea loc prin crearea de rezerve in vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube. Este cazul fondurilor de rezerva cu destinatie speciala la nivelul agentilor economici.

Transferul riscului presupune preluarea consecintelor sale de catre profesionisti si anume societatile de asigurare. Transferul catre societatea de asigurare si asumarea de catre aceasta a rolului de gestionar al consecintelor riscului se constituie intr-o "marfa specifica" , care se vinde si se cumpara ca orice alta marfa pe o piata specifica, piata asigurarilor.

Relatii contractuale

In relatiile de asigurare iau parte directa intotdeauna asiguratul si asiguratorul, legati intre ei, fie prin contract, fie in baza legii, prin obligatii reciproce, prevazute in conditiile respective de asigurare.

Asiguratorul este persoana juridica care administreaza fondul de asigurare si isi asuma obligatia de a plati asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

Asiguratul este orice persoana fizica sau juridica, indreptatita prin lege sau prin conditiile asigurarilor facultative si care intra astfel in raporturi juridice cu asiguratorul.

In general, asiguratul este cel care contracteaza asigurarea si care are dreptul sa incaseze despagubirea, respectiv suma asigurata, fiind astfel si beneficiar al asigurarii.

Sunt insa si situatii in care pot interveni ca parti independente de asigurare si distincte de partile principale:

Contractantul asigurarii – persoana care plateste pentru asigurare dar nu are drepturi la despagubire in cazul producerii unui eveniment asigurat.

Beneficiarul asigurarii – persoana indreptatita sa primeasca suma asigurata respectiv despagubirea in cazul decesului asiguratului. In cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar indemnizatia de asigurare se plateste mostenitorilor legali ai asiguratului; persoana expres mentionata in contract sau o terta persoana in cazul asigurarilor de raspundere.

Obiectul Asigurarii – Bunul asigurat, persoana asigurata, raspunderea civila asigurata, interesul pecuniar asigurat constituie obiectul asigurarii.

– obiectul asigurarii îl constituie bunul, la asigurarea de bunuri; despagubirile datorate unei terte

persoane, la asigurarile de raspundere civila; unele atribute ale persoanei, viata ori incapacitatea sa de munca, la asigurarile de persoane, obiectul contractului de asigurare este, de fapt, numele dat interesului financiar pe care o persoana îl are în legatura cu obiectul asigurarii.

Riscul asigurat – se desemneaza prin risc – evenimentul – calamitatea naturala sau accidentul care poate produce pagube si contra ivirii carora se solicta acoperirea prin asigurare, astfel, incendiul, grindina, decesul, etc. sunt riscuri acoperite prin asigurare sau riscuri asigurate;

Interesul asigurat

Una dintre regulile fundamentale in materie este aceea a existentei unui interes, care sa justifice asigurarea bunului, persoanei sau raspunderii respective.

Nu se poate concepe, de exemplu, ca o persoana sa contracteze o asigurare pentru cazul avarierii sau distrugerii unui bun apartinand si/sau detinut de o alta persoana, fata de care nu are nici o raspundere sau pe viata cuiva cu care nu are nici o legatura. La asigurarea de bunuri, interesul asigurat apartine proprietarului bunului asigurat, deoarece acesta suporta paguba provocata de distrugerea sau avarierea bunului, iar titularul bunului este titularul interesului si titularul asigurarii.

Suma asigurata

Suma asigurata este suma stabilita prin contractul de asigurare sau prin acte normative, ea reprezentand LIMITA MAXIMA pana la care asiguratorul raspunde fata de asigurat in ipoteza producerii evenimentului asigurat.

In asigurarile de bunuri, suma asigurata se stabileste, in principiu in functie de valoarea bunurilor asigurate.

Despagubirea nu poate depasi in nici un caz:

– cuantumul pagubei suferite de asigurat (pe considerentul ca asigurarea nu trebuie sa constituie o sursa de imbogatire);

– valoarea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat si nicisuma asigurata.

In consecinta, daca asigurarea a fost contractata pentru o suma mai mare decat valoarea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat, surplusul de asigurare ramane fara efect.

In asigurarile facultative suma asigurata este stabilita de asigurat.

Bunurile pot fi asigurate la:

– valoarea lor;

– o valoare mai mica, caz in care se spune ca s-a facut o subasigurare;

– o valoare mai mare, situatie de supraasigurare.

În nici o situatie, cuantumul despagubirii nu va putea depasi valoarea reala a pagubei sau suma asigurata si nu va putea crea beneficii.

Prima de asigurare

Reprezinta suma, dinainte stabilita pe care asiguratul este obligat in baza contractului sau in baza legii sa o plateasca asiguratorului, in schimbul garantiei pe care acesta i-o acorda.

Prima de asigurare se compune din doua parti:

– prima neta, numita si prima tehnica sau prima pura, adica prima destinata constituirii fondului de asigurare curent, din care se platesc despagubirile si sumele asigurate cuvenite;

– adaosul la prima neta, stabilit de cele mai multe ori ca suma de procente, destinat:

alimentarii fondului de rezerva; finantarii unor masuri, actiuni de prevenire si combatere a riscurilor asigurate; acoperirii cheltuielilor asiguratorului; comisionului de intermediere

Dauna

Dauna reprezinta pierderea, in expresie baneasca, intervenita la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. In terminologia clasica a asigurarilor, spre deosebire de limbajul uzual, prin avarie se intelege orice pierdere, cheltuiala sau paguba produsa unui mijloc de transport sau marfurilor pe parcursul transportului. Exemplu : Evenimentul din 11 septembrie 2001 de pe Wall Street a reprezentat si o mare lovitura data industriei asigurarilor. Estimarile preliminare se situau în jurul valorii de 15 miliarde $, însa expertii apreciau ca sumele platite de companiile de asigurare ar putea ajunge chiar la 25-30 miliarde $.

Durata sau perioada de asigurare :

Reprezinta perioada de timp la care se refera drepturile si obligatiile partilor. Perioadele pentru care asigurarea poate fi incheiata sunt prevazute in conditiile si regulamentele de asigurare si stipulate in contract.

Dupa intinderea in timp contractele de asigurare pot fi:

– de durata determinata sau fixa

– de durata nedeterminata (asigurarile viagere).

Incheierea contractului de asigurare

Formulând în mod sintetic, prin încheierea contractului întelegem realizarea acordului de vointa întreasigurat si asigurator asupra clauzelor contractuale. Afirmatia facuta ar duce cu gândul la o negociere a clauzelor contractuale, dar care în cazul asigurarii este foarte limitata datorita faptului ca acesta se prezinta ca un contract de adeziune, însa posibilitatea negocierii nu trebuie exclusa.

Reasigurarea

Reasigurarea reprezinta o asigurare a asiguratorului, incheiata in baza unui contract de reasigurare. Asiguratorul denumit cedent sau reasigurat cedeaza unui reasigurator (societate de reasigurare sau de asigurare-reasigurare) o parte din raspunderea asumata prin contractul de asigurare si o parte din primele incasate. Este de mentionat ca, contractul de reasigurare deriva in toate cazurile din contractul de asigurare, fara insa ca intre reasigurator si asigurat sa existe vre-un raport juridic.

Reasiguratorul poate la randul lui sa cedeze unui alt reasigurator o parte din riscul preluat, devenind retrocedent, iar acesta din urma retrocesionar in cadrul operatiunii denumite retrocesiune.

Clasificari

Dupa obiectul, domeniul asigurarii sunt 4 mari ramuri:

1. asigurari de bunuri;

2. asigurari de persoane;

3. asigurari de raspundere civila

4. asigurari de interes financiar

Dupa riscul cuprins în asigurare, asigurarile pot fi clasificate astfel:

– asigurari împotriva incendiului, trasnetului, exploziei, miscarilor seismice, etc. Bunurile asigurate contra acestor fenomene sunt: cladirile, constructiile, utilajele, instalatiile, mijloacele de transport, inventarul gospodaresc, mobilierul si obiectele de uz casnic, etc.;

– asigurari contra grindinii, furtunii, uraganului, ploilor torentiale, inundatiilor, prabusirii sau alunecarilor de teren, etc. Impotriva acestor riscuri sunt asigurate, de regula culturile agricole si rodul viilor;

– asigurari pentru boli, epizootii si accidente, care se practica In cazul animalelor;

– asigurari contra avariilor si altor riscuri specifice (rasturnari, ciocniri, caderi, derapari, etc.), la care sunt supuse mijloacele de transport si Incarcaturile aflate pe acestea, In timpul stationarii si al mersului. In aceasta categorie intra asigurarile mijloacelor de transport si ale marfurilor In timpul traficului intern si international;

– asigurari Impotriva unor evenimente ce apar In viata oamenilor, ca deces, boli, accidente, etc. – care pot duce la pierderea temporara sau definitiva a capacitatii de munca – In cazul asigurarilor de persoane;

– asigurari pentru cazurile de raspundere civila care se refera la prejudicii cauzate tertelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unei anumite activitati, etc.

Dupa obiectul asigurat, asigurarile pot fi clasificate In:

– asigurari de mijloace de productie fixe: cladiri, masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport, etc.;

– asigurari ale fondurilor de productie circulante: materii prime, materiale, combustibili, etc.;

– asigurari ale obiectelor de uz casnic ale cetatenilor;

– asigurari ale culturilor agricole si animalelor, etc.

Categorii de asigurari generale conform norme ASF :

Asigurari de accidente si boala, inclusiv de munca si boli profesionale

Asigurari de sanatate

Asigurari de mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare

Asigurari de mijloace de transport feroviar

Asigurari de mijloace de transport aerian

Asigurari de mijloace de transport naval (maritime, fluviale, lacustre, canale navigabile)

Asigurari de bunuri in tranzit, inclusiv marfuri transportate, bagaje si orice alte bunuri

Asigurari de incendiu si calamitati naturale

Asigurari de daune la proprietati

Asigurari de raspundere civila pentru autovehicule (raspundere civila auto obligatorie si carte verde)

Asigurari de raspundere civila pentru mijloacele de transport aerian

Asigurari de raspundere civila pentru mijloacele de transport naval

Asigurari de raspundere civila generala

Asigurari de credite si garantii

Asigurari de pierderi financiare

Asigurari de protectie juridica

Asigurari de asistenta turistica.

Asigurarea de Raspundere Civila Auto ( RCA )

Numarul mare de automobile si de soferi care circula pe drumurile publice duc la un risc de producere a accidentelor rutiere, in majoritatea cazurilor evenimentele nefericite intamplandu-se din erori umane, neglijenta in respectarea regulilor de circulatie sau aglomeratii in trafic care fac uneori greu sau imposibil de evitat un impact cu consecinte materiale sau de vieti omenesti destul de grave. In materie de circulatie auto, ori de cate ori ne urcam la volan ne expunem acestui risc personal de a gresi in trafic, de a tampona sau a distruge alte masini, fiind pusi la final sa platim in totalitate pagubele cauzate. Acest risc este preluat de compania de asigurari care se obliga sa plateasca in locul nostru prejudiciul cauzat precum si cheltuielile facute de catre asigurat in procesul civil prin incheierea politei de asigurare de raspundere civila auto. In Romania, prin contractul de asigurare se pot cuprinde si alte persoane care conduc automobilul nu doar proprietarul, intelesul popular al acestui mecanism fiind ca „masina este asigurata” RCA si nu soferul, cand in drept raspunderea soferului este cea asigurata. Asigurarea de raspundere civila auto este obligatorie pentru toti proprietarii si utilizatorii de autoturisme, sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei de asigurare fiind amenda si retinerea de catre Politie a certificatului de inmatriculare a autovehiculului pana la prezentarea documentului privind incheierea asigurarii.

Riscuri si excluderi

Complexitatea situatiilor existente in trafic precum si mecanismele alternative de despagubire existente la indemana pagubitilor, impreuna cu lobby-ul si presiunile puternice ale societatilor financiare de asigurari au limitat in mod legal cazurile de despagubire prin reducerea ariei de riscuri asumate de companiile de asigurari. Plata de catre utilizator a primei de asigurare ii asigura acestuia acoperirea in prezent a urmatoarelor riscuri ale evenimentelor provocate altora in urma unui accident rutier:

a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.

Legislatia adauga astfel in mod obligatoriu la asigurarea de raspundere civila auto elemente suplimentare de asigurare a prejudiciilor produse de autovehicul indiferent de conducatorul acestuia, vorbind in astfel de cazuri despre un vehicul asigurat si nu despre o persoana a carei raspundere (civila auto) este asigurata. In acest scop, politele de asigurare RCA se incheie cu datele de identificare ale autovehicului, inclusiv seria de sasiu si numarul de inmatriculare, fiind valabile pentru accidentele produse de orice sofer care conduce exclusiv automobilul astfel identificat. Desi este asigurata raspunderea civila a persoanei soferului, polita „apartine” de fapt autovehicului. Soferul care a platit o prima pentru o masina nu poate folosi aceeasi polita daca se urca la volanul altei masini „neasigurate” si produce un accident, acoperirea raspunderii sale fiind conditionata de existenta unei polite incheiata pe datele de identificare ale masinii implicate in accident.

Asigurarea de raspundere civila auto este o asigurare speciala sub conditia producerii accidentului cu un autovehicul anume individualizat. Prin polita este acoperita raspunderea civila auto a asiguratului, dar societatea va plati despagubiri si in cazul conducerii autovehiculului asigurat de alte persoane, indiferent

daca aveau sau nu permis de conducere sau consimtamantul asiguratului.

Cine poate pretinde despagubirile in baza RCA:

Conform mecanismului legal prevazut in legislatia romana, numai pagubitul este cel care poate pretinde plata despagubirilor direct de la asigurator in urma producerii accidentului. Mai mult decat atat, pagubitul are optiunea de a solicita fie de la autor fie de la asiguratorul RCA repararea pagubei produse prin accident. Atunci cand pagubitul formuleaza pretentiile sale catre autorul accidentului, autorul este obligat sa sa instiinteze, in cel mai scurt timp, asiguratorul RCA, in scris, cu privire la faptul ca partea prejudiciata a solicitat despagubirea de la acesta sau ca si-a exercitat dreptul de a fi despagubita prin inaintarea unei cereri catre o instanta judecatoreasca sau catre o alta autoritate, in situatia in care asiguratul afla despre acest lucru.Aceasta obligatie este necesara pentru a proteja asiguratorul de raspundere civila de eventualele fraude in stabilirea despagubirilor, intrucat prin polita de asigurare asiguratorul va trebui sa-i returneze asiguratului cuantumul despagubirilor platite precum si cheltuielile pagubitului cu desfasurarea procesul civil impotriva autorului. In cazul proceselor penale in care autorul este atat inculpat cat si parte responsabila civil pentru repararea prejudiciului, legea impune citarea obligatorie a societatii de asigurare in calitate de asigurator pentru a cunoaste actele si lucrarile dosarului. In oricare dintre situatii, asiguratorul nu va fi „parte” in proces si nu poate fi asimilat unei persoane raspunzatoare pentru fapta altuia (cum sunt parintii pentru copii ori societatile pentru angajati) sau a unui garant (asigurarea nu este un contract de garantie personala). De aceea, asiguratul nu poate introduce pe asigurator alaturi de el sau in locul sau in procesul deschis de pagubit, ci isi va recupera separat cuantumul obligatiei la care a fost supus prin hotararea judecatoreasca in baza contractului de asigurare

Daca pagubitul se adreseaza direct asiguratorului RCA, acesta din urma este obligat sa deschida dosarul de dauna si sa evalueze cuantumul despagubirii, avand la dispozitie pentru aceasta investigatie maxim 3 luni de zile de la data deschiderii formularii cererii de daune. La sfarsitul celor trei luni de zile, asiguratorul este obligat ca in termen de 15 zile sa efectueze plata despagubirilor, dupa aceasta data curgand penalitati de 0,1%, pentru fiecare zi de intarziere. In cazul in care asiguratorul refuza sa plateasca despagubiri, societatea de asigurari este obligata sa notifice partii prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire. In ambele situatii, la stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul urmatoarele criterii:

1. pretentiile formulate de persoanele pagubite si dovada acestora,

2. constatarea amiabila sau a autoritatii cu privire la autor si intinderea vinei

3. prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor,

4. valoarea bunurilor din momentul producerii accidentului

5. limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA

Atunci cand se solicita pretentii de despagubiri pentru lipsa de folosinta, pentru hartii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre pretioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, marci postale, timbre, precum si pentru disparitia sau distrugerea banilor sau atunci cand din actele dosarului nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse, despagubirile urmeaza a fi stabilite pe calea instantelor de judecata.Exista situatii neplacute in care societatile de asigurari refuza sa plateasca despagubirile datorate in baza unor polite RCA valabile chiar si atunci cand nu pot invoca cauzele de excludere amintite in Norma. Motivul invocat cel mai frecvent este acela ca nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse. Acest refuz va forta pagubitul sa se adreseze instantei de judecata cu o actiune intemeiata pe dispozitiile legale, urmand ca scoietatea sa plateasca in cazul in care pierde procesul si cheltuielile de judecata ale pagubitului reprezentand onorariul asistentei juridice calificate, cheltuielile de deplasare si de administrare a probelor precum si penalitatile legale. Actiunea se introduce la alegerea pagubitului la una dintre urmatoarele Judecatorii: sediul social al asiguratorului, sediul sucursalei la care a fost emisa polita, sediul sucursalei care a lichidat dauna.

Informatii suplimentare

Accidentul savarsit de un conducator al unui vehicul pentru care nu era incheiata asigurarea de raspundere civila auto obligatorie sau de un autovehicul neidentificat cauzeaza prejudicii care pot fi reparate prin apelarea la Fondul de protectie a victimelor strazii. Acest Fond este contituit prin contributiile tuturor asiguratorilor din Romania stabilite proportional cu volumul primelor brute incasate din vanzarea asigurarii de raspundere civila. Fondul acopera inclusiv situatiile de compensare in Spatiul Economic European si in Sistemul de Carte Verde pentru cetatenii romani in anumite conditii.

Ce este de fapt un broker de asigurare?   

Asigurarea nu este doar vanzare – cumparare a politelor de asigurare. Contractarea si consumul serviciilor de asigurare necesita profesionalism si anumite cunostinte de la consumator. Practica ne demonstreaza ca este eronata opinia conform careia poti solutiona problemele ce tin de managementul riscului si asigurari, fara cunoasterea anumitor legitati, principii, specificului activitatii de asigurare si managementului de risc. E nevoie de calificare, experienta si abordare profesionista. Cum sa faci o alegere corecta dintre cele peste 30 de companii ce activeaza pe piata? Cum sa negociezi o acoperire buna la un pret minim? Cum sa inchei un contract ce ti-ar garanta obtinerea despagubirii din partea asiguratorului la survenirea cazului asigurat? Toate acestea, precum si raspunsul la alte intrebari intra in competenta unui broker de asigurare. Unui broker ii revine un rol deosebit, cel de a ajuta clientul sau sa-si realizeze dreptul la libera alegere, actionand ca intermediar intre vanzatorul si consumatorul serviciilor de asigurare. 

Un broker contemporan deja nu mai este un intermediar pasiv intre cativa asiguratori si asigurat, care ajuta clientul doar la calculul primei de asigurare si la selectarea celei mai mici cotatii de pe piata. Brokerii de asigurare opereaza in mod real cu riscurile clientului sau, in numele si de partea acestuia, fiind un consultant specializat in desfasurarea activitatilor de management al riscului. 

In statele occidentale asiguratii, risk-managerii,underwriterii recunosc in persoana brokerului, mai intai de toate, un consultant, si nu doar un intermediar, ce acorda asistenta la incheierea contractelor. 
Tocmai aportul brokerului in formularea si elaborarea sistemului de management al riscurilor clientului micsoreaza celui din urma pretul final al programului de asigurare. Brokerul, fiind risk managerul consumatorului de servicii de asigurare, reprezinta de fapt forma prezentei consumatorului pe piata, forma organizarii profesioniste de consum a acestor servicii. In conditiile actuale, clientii devin tot mai exigenti fata de componenta si calitatea serviciului de asigurare. Astfel, brokerul este capabil sa organizeze protectia intereselor patrimoniale ale clientului, luand in considerare caracterul particular si interesele acestuia. 

Majoritatea brokerilor contemporani, in cadrul activitatii lor, indeplinesc urmatoarele functii: 

1. Functia consultativa – include: analiza si evaluarea riscurilor, elaborarea unui program adecvat de asigurare, gestionarea procesului de asigurare;

2. Functia operativa – include: plasarea programului pe piata de asigurare, mentinerea actualitatii acoperirii oferite clientului, corespunderea asigurarii locale cu reasigurarea, participarea la regularizarea daunei de partea clientului, perfectarea documentatiei (elaborarea proiectelor de contract, intocmirea documentului final, asigura circulatia documentelor intre parti, urmarirea derularii contractului de asigurare etc.); 

3. Functia financiara – redistribuirea primei de asigurare intre asiguratori si reasiguratori, colectarea si transferul sumei de despagubire clientului sau. 
Pentru a-si indeplini cu succes functiile sale, brokerul trebuie sa cunoasca tehnicile de asigurare pentru diverse categorii de riscuri si legislatia interna si externa, cu alte cuvinte, sa fie expert in domeniul legislatiei si practicii de asigurari. De asemenea, el trebuie sa cunoasca piata de asigurari: el e prezent pe piata fiecare zi si aceasta ii permite sa-si creeze o parere despre fiecare asigurator, reputatia lui, calitatea serviciilor si produselor de asigurare oferite, gradul de siguranta financiara, seriozitatea si stabilitatea acestora. Un broker cunoaste despre piata mult mai mult, chiar si decat cel mai instruit client. 
Pentru a reprezenta si a realiza o analiza corecta a riscurilor, brokerul trebuie sa cunoasca business-ul acestuia la fel de bine ca si clientul insusi. Ca consultant, brokerul e obligat sa asiste clientul in determinarea si evaluarea riscurilor la care e supus clientul sau. 

Continutul si directiile principale ale activitatii unui broker de asigurare
Activitatea lui consta in aceea ca, deservind clientul, el propune acestuia anume acel contract de asigurare care este necesar pentru acoperirea unui risc concret. Bazandu-se pe analiza riscurilor posibile, brokerul elaboreaza si recomanda clientului un program de asigurare optim. Experienta conlucrarii cu diverse societati de asigurare in corelatie cu analiza activitatii lor profesionale permite brokerului sa aprecieze fiecare asigurator in parte, si piata de asigurari in ansamblu. Brokerul este un mediator, un arbitru pentru asigurat si asigurator in procesul regularizarii cazurilor asigurate. 
Un specific foarte important al brokerului consta in independenta sa – un broker nu poate fi creat de un asigurator (sau grup de asiguratori). Aceasta independenta garanteaza clientului brokerului ca interesele sale vor fi protejate in relatiile cu societatea de asigurare. 
Brokerul este un partener profitabil si pentru asigurator, deoarece reprezinta canal de distribuire a produselor de asigurare, si "profesionistii se inteleg mai repede si mai bine cu profesionistii". Brokerul este plasat mai aproape de consumatorul serviciilor de asigurare, el studiaza necesitatile lor si inainteaza noi cerinte pentru imbunatatirea produselor de asigurare existente. Datorita brokerilor de asigurare, au fost create multe produse de asigurare noi, ei pot fi considerati intr-o masura oarecare ca fiind "vocea pietei". 

Analizand activitatea unui broker de asigurare, putem concluziona ca rolul lui se formeaza din cinci elemente principale: 
Datoria brokerului – sa reprezinte clientul sau si sa actioneze in interesele acestuia. 
Brokerul este consultantul si risk managerul clientului, oferindu-i informatii depline cu privire la tot spectrul de servicii de asigurare existente pe piata de asigurari. 
Brokerul negociaza din numele clientului sau pentru a obtine un raport avantajos – protectia optima cu o prima de asigurare rezonabila. 
Brokerul deserveste intregul ciclu – de la negocierea contractului si plasarea riscului, pana la regularizarea cazului asigurat, daca situatia o cere. 
Brokerul redistribuie riscurile clientului si ofera garantii ca protectia de asigurare propusa de catre el corespunde celor mai inalte standarde si cerintelor clientului sau. 
Pentru serviciile prestate, brokerul este remunerat prin plata unui comision -"brokerage", prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare achitate de client (asigurat/reasigurat). De regula, brokerul incaseaza acest comision de la asiguratorul la care a plasat asigurarea, deoarece "aduce afaceri asiguratorului". Comisionul de brokeraj variaza in fuctie de tipul de asigurare. 
Asa servicii ale brokerului, ca selectarea unei acoperiri de asigurare optime si a asiguratorului, orice consultatii, reprezentarea intereselor clientului in relatiile cu asiguratorul etc., sunt acordate gratuit. Exceptie sunt servicii si activitati complexe – organizare tender, regularizarea cazurilor asigurate pe contracte ce n-au fost intermediate de broker, efectuarea analizelor si studiilor de piata etc. 

De ce sa contactezi un broker de asigurare? Ce avantaje aduce colaborarea cu un broker de asigurare? 
Pentru a economisi mijloace financiare. Brokerul de asigurare cauta solutia optima pentru acoperirea riscurilor, la un pret cat mai competitv de pe piata si care satisface cerintele clientului. 
Pentru a economisi timp. Nu e nevoie ca clientul sa petreaca zile, saptamani sau luni in cautarea solutiilor. Exista experti in domeniu care pot sa-l ajute. 
Pentru siguranta alegerii. Ai luat in calcul toate riscurile? Ai contractat asigurarea de care ai nevoie? Asemenea intrebari apar la asigurat dupa incheierea unui contract de asigurare. Brokerul va alege contractele potrivite pentru riscurile la care sunteti expusi. 
Pentru asistenta de specialitate. Brokerul este de partea clientului sau, de aceea dosarele de dauna pot fi solutionate mai eficient si rapid. 
Realizarea dreptului la libera alegere. Brokerul ofera toata gama de produse de asigurare prezente pe piata asigurarilor. 

Au nevoie asiguratii din Moldova de serviciile brokerilor? Parerile sunt diferite. 
Cei ce sunt sceptici in privinta necesitatii existentei unei asemenea profesii – broker de asigurare, sa se intrebe: de ce in cazul unor probleme legate de sanatate cetateanul apeleaza la serviciile unui medic, cand are nevoie de a repara ceva apeleaza la un lacatus, firmele ce au in state juristi apeleaza la birouri de avocati? Deoarece o abordare inteligenta in solutionarea unor probleme presupune constientizarea si intelegerea ca fiecare trebuie sa se ocupe cu ceea ce poate sa faca cel mai bine: un medic sa vindece, un pictor sa picteze, bucatarul sa prepare, profesorii sa instruiasca, iar brokerii sa se ocupe cu asigurarile. 

Strategii concurentiale in asigurari

Strategia concurentiala este o confruntare deschisă între agenții economici pentru realizarea unei poziții cât mai avatajoase pe piață, corespunzătoare intereselor proprii. Presupunând inițiativă și competiție, ea este indisolubil legată de caracterul limitat al resurselor și de natura umană, de înclinația omului pentru putere, de dorința subiecților economici de a dispune de avantaje economice, de a învinge adversarul .

Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice – asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc.

Pe piata asigurarilor din Romania, in prezent isi desfasoara activitatea ~30 societati de asigurare si ~600 de societati de brokeraj asa dar competita este foarte mare si fiecare vrea sa cucereasca un segment de piata pe care s-a specializat.

Strategii concurentiale ASIGURATORI

Avand in vedere evolutia societatii, nevoile oamenilor cat si preocuparile acestora, societatile de asigurare sunt obligate in permanenta sa inoveze, sa creeze produse de asigurare noi, dedicate unor categorii de clienti pentru a castiga teren pe piata si pentru a scoate profit. Exemplu : avand in vedere ca in Bucuresti se fac din ce in ce mai multe piste pentru biciclisti si toti mai multi oameni folosesc bicicletele, atat pentru hobby cat si ca mijloc de transport, asiguratorii au creat un produs dedicat care iti asigura bicicleta in caz de evenimente neprevazute – accidentare si furt.

O nisa atacata de asiguratori in ultima perioada o reprezinta asigurarea telefoanelor mobile ( smartphone ). Aceasta asigurare este impusa de operatorii de telefonie mobila la vanzarea unui telefon, prima de asigurare fiind adaugata obligatoriu la pretul abonamentului. In cazul unei daune pe acest segment, se percepe o fransiza obligatorie, de obicei aceasta reprezinta 15% din valoarea device-ului.

Societatile de asigurare sunt obligate de asemenea sa dezvolte produsele existente, produsele traditionale prin adaugarea de noi clauze si riscuri asigurate astfel incat sa atraga anumite categorii de clienti : la asigurarile de viata, pentru tineri, pot oferi clauze medicale gratis / la asigurarile de locuinta, de curand un asigurator a creat o clauza de asistenta a locatarului 24/24, o clauza ce ii permite asiguratului ca in caz de dauna sa sune la asigurator si sa solicite deplasarea unei echipe de interventii in vederea limitarii pagubelor – exemplu : sa repare o conducta sparta / tot la asigurarile de locuinta, un asigurator a oferit gratis asiguratilor – la pretul concurentei – o clauza de raspundere civila cu o limita de raspundere de 1000 EURO.

Pentru a cuceri teren pe piata auto asiguratorii au apelat la reprezentate si au creat produse de co-branded : polita casco intermediata de reprezentanta are o clauza ca auto va fi reparat in service-ul reprezentatei – caz contrar, clientul va suporta o fransiza foarte mare. Asadar, atunci cand un consumator achizitioneaza un autovehicul, acesta primi o oferta de asigurare din partea dealerului foarte avantajoasa fiind conditionat de repararea autovehicului in service-ul acestuia lucru foarte convenabil pentru toate 3 partile implicate : clientul va obtine un pret la polita casco scazut si isi va repara autovehiculul la reprezentanta – acolo unde isi face si reviziile, dealerul va primi un comision de intermediere si siguranta ca daca va clientul va avea o dauna isi va repara masina la el si asiguratorul primeste prima de asigurare pentru autovehicule noi – fiind nou, asiguratul are grija mai mare de bun si deci riscul este scazut.

In asigurari, instrumentarea dosarelor si platile acestora au un impact foarte mare asupra pietei. Un asigurator ce instrumenteaza dosarele de dauna corect si rapid isi creaza o reputatie buna, reputatie ce ii da un avantaj concurential mare deoarece un client multumit recomanda cunoscutilor acea societate ( de obicei aceste societati au un nivel de prime de asigurare ridicat – vand scump produsele ). Daca o societate de asigurare instrumenteaza greu un dosar de dauna si cauta sa plateasca cat mai putin si mai tarziu, este o societate care de obicei vinde pe pret si nu pe calitate si acel client/pagubit nu va mai inchea niciodata polite la acea societate. Exemplu strategie instrumentare dosar si plata – RCA : la momentul constatarii, inspectorul de dauna evalueaza pagubele si face un estimat al reparatiei – propune acea suma la plata si se achita catre pagubit in maxim 3 zile. Astfel, pagubitul ia o suma de bani pentru reparatie ( mai mica decat suma platita de asigurator catre un service in cazul reparatiei ) si daca este multumit cu ea, isi repara masina in regie proprie. Daca nu este multumit cu aceasta suma, poate merge la service pentru reparatie si asiguratorul va achita service-ului diferenta de bani pana la valoarea finala a devizului de reparatie.

De curand pe piata asigurarilor, in cazul politelor RCA, societatile au inceput sa coboare primele de asigurare pentru anumite categorii de varsta – 35 – 60 ani deoarece daunalitatea este foarte scazuta pe acest segment. Problema este ca din cauza concurentei intre societati, primele de asigurare medii au scazut foarte mult, fapt ce afecteaza atat societatile de asigurare cat si brokerii : societatilor le scad veniturile si nu mai au din ce sa plateasca daune iar brokerilor le scad veniturile deoarece comisionul este procent din primele incasate. In Romania, RCA-ul se vinde pe pret si nu pe calitate, lucru ce ofera societatii cu cele mai mici prime de asigurare o cota de piata foarte mare deoarece RCA-ul este cea mai vanduta polita si pe langa ea, asiguratorii pot oferta clientii si pe alte tipuri de asigurari.

Alta strategie prin care asiguratorii atrag clienti sunt reducerile comerciale. Reducerile comerciale se acorda clientilor mari – corporate. Ele se acorda in functie de piata. In momentul ofertariii unui cont mare, societatile de asigurare trebuie sa tina cont de 2 aspecte : primele din piata pe acel segment si sa evalueze corect riscurile.

Fransiza este un element care permite asiguratorilor sa isi creze strategii in vederea atragerii clientilor. Fransiza stimuleaza asiguratii sa aiba o grija mai mare de bunuri deoarece in cazul unui eveniment asigurat, vor suporta si ei parte din dauna. Totusi, la vanzare fransiza este cel mai important factor de negociere deoarece prin aplicarea unei fransize prima de asigurare poate scadea foarte mult. Un client constient si corect va alege o asigurare cu fransiza pentru a plati mai putin prima de asigurare in detrimentul unei asigurari fara fransiza si cu o prima mai mare.

Avand in vedere ascensiunea brokerilor din ultimii ani, putem spune ca aici este cea mai mare concurenta intre asiguratori – sa castige increderea si simpatia brokerilor de asigurare astfel incat acestia sa intermedieze cat mai mult. Strategiile adoptate de companii in acest sens sunt :

1. bonusare prin extracomision – se stabileste un target – ori numar de polite ori PBI, daca brokerul il atinge, va primi un bonus – 3-4-5% in plus fata de comisionul de baza. – aceasta strategie se foloseste in cazul politelor facultative.

2. bonusare prin extracomision – un broker poate primi o bonusare pe politele obligatorii ( RCA ) 1-5% in functie de politele facultative intermediate de acesta. Targetul este impus pe polite facultative si bonusarea se face la primele intermediate pe RCA – daca o societate de asigurare are prime mici la RCA atunci brokerii vor intermedia volume mari pe aceasta clasa de asigurare si vor fi obligati sa vanda tot pentru acea societate si polite facultative pentru a primi extracomisionul.

3. produse dedicate – co-branded – asiguratorii impreuna cu brokerii pot dezvolta noi produse de asigurare dedicate categoriei de clienti a brokerilor. de obicei aceste produse au comisoane si prime preferentiale

4. in vederea soutionarii dosarelor de dauna cat mai rapida a clientilor brokerilor, pentru fidelizarea acestora, unele societati de asigurare au implementat un sistem care premite angajatilor brokerului sa deschida dosarul de dauna si sa ofere clientilor lor cele mai bune servicii.

Strategii concurentiale BROKERI

Brokerul de asigurari este un specialist in ceea ce priveste piata asigurarilor. Serviciile acestuia se adreseaza in general persoanelor juridice, dar nu exclusiv. Pe piata exista foarte multe societati de asigurare, apar din ce in ce mai multe produse de asigurare, oferta se diversifica in mod continuu si apar produse care de care mai specializate. Brokerul poate intermedia polite pentru toti asiguratorii si rolul lui in piata este de a cunoaste produsele societatilor de asigurare si a le vinde clientilor primind in schimb un comision de intermediere.

Cea mai buna si totodata gresita strategie concurentiala pe care o folosesc brokerii este cedarea de comision. Acestia vand polite de asigurare cu reduceri cuprinse intre 1 si 15%. Aceasta reducere provine din comisionul lor de intermediere. Este o strategie buna deoarece atrage foarte multi clienti noi dar este si o strategie gresita deoarece comisionul de intermediere este sigurului venit al brokerilor si daca este diminuat in acest fel si clientii sunt invatati cu acest lucru, in viitor vor scadea foarte mult incasarile acestora. Este o strategie buna pentru atragerea clientilor de la alti intermediari/brokeri ce nu cedeaz comision insa clientii castigati nu reprezinta neaparat un portofoliu stabil.

Din cauza pietei, pentru asiguratorii cu pretul scazut – unde calitatea instrumentarii dosarelor de dauna este scauzta, brokerii mari au inceput sa ofere clientilor asistenta la daune. Aceasta asistenta fidelizeaza clientii si atrage clienti noi de la brokerii ce nu ofera aceast serviciu. exempu : in cazul daunei pe casco – societatea de brokeraj poate oferi masina la schimb cat timp autovehiculul asiguratului lor este in service si un reprezentant al brokerului se ocupa de efectuarea constatarii si de reparatia rapida a autovehiculului.

In Romania, piata nu este informata despre beneficiile asigurarilor – brokerii au speculat acest lucru si fac permanent campanii de informare a asiguratilor. Daca un broker ajunge la o persoana ce nu cunoaste beneficiile asigurarilor si i le prezinta acesteia, inseamna un client castigat si reprezinta un portofoliu stabil.

Ca la asiguratori, si la brokeri exista o concurenta pentru atragerea agentilor de asigurare. Aici brokerii de asigurare, ca sa castige teren trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte : sa ofere un procent din comisionul lor destul de generos, sa oferte un suport tehnic deosebit si sa aiba un renume bun in piata. In ultima perioada, brokerii au luat in serios aceste aspecte deoarece agentii sunt o sursa foarte importanta de venit pentru ei.

Asadar, tinand cont de cele scrise mai sus pot spune ca cele mai bune strategii concurentiale in asigurari sunt :

1. societatea cu cel mai mic pret la RCA si cu servicii de gestiune a politelor pot vinde foarte mult pe toate clasele de asigurari – din pacate in Romania nu exista o astfel de societate – societatile cu primele mici, gestioneaza eronat deoarece nu incaseaza prime cat sa ofere serivicii de calitate si societatile care gestioneaza corect clientii au prime mari. Acest lucru se intampla deoarece ASF-ul nu reglementeaza aceasta situatie. Din punctul meu de vedere, ASF-ul ar trebui sa impuna o prima minima pentru RCA si toate societatile de asigurare sa se alinieze la acestea.

2. societatea de brokeraj care cedeaza drept bonus din comision, castiga cel mai mult teren pe piata in momentul de fata. Totusi, nu este cel mai bun lucru deoarece brokerii mari au in general un comision cu 25% mai mare decat brokerii mici si mijlocii si in viitorul apropiat acestia din urma vor disparea sau vor deveni agenti pentru brokerii mari. Acest lucru a fost remediat in 2009 de CSA, cand la cea mai vanduta clasa de asigurari din Romania, a fost impus un comision maxim de 15%.

In concluzie, piata asigurarilor din Romania este in curs de dezvoltare. Directiva privind solvabilitatea companiilor de asigurari Solvency II urmeaza sa fie aplicata incepand cu 1 ianuarie 2016. Societatile din domeniu, inclusiv cele din Romania, au inceput deja sa stabileasca politica si procesul de implementare. Specialistii din domeniu considera ca implementarea Solvency II va fi o "revolutie" in domeniul asigurarilor.

Clasamentul primelor 10 companii de brokeraj 

din Romania pentru anul 2013

Clasamentul primelor 10 companii de asigurare 

din Romania pentru anul 2013

Concluzii

Asadar, avand in vedere caracteristicile asigurarilor generale putem concluziona ca acestea fac oamenilor viata mult mai usoara salvandu-le locuinta/afacerea/autovehiculul in cazul unui eveniment neprevazut si nefericit in schimbul primei de asigurare care variaza de la 0.1% ( la locuinta ) pana la 6% ( la autovehicule ) din suma asigurata. In cazul asigurarilor de viata, din punctul meu de vedere sunt utile in ambele cazuri : supravieturire si deces. In cazul supravieturii la contractele cu rente viagere, clientul isi poate asigura un venit lunar fix ca pensie pana la deces indiferent de fluctuatiile economice din tara in care traieste. In cazul decesului, asiguratul, este de cele mai multe ori cel care tine familia din punct de vedere economic si in cazul producerii riscului asigurat, familia acestuia va putea continua un trai normal, cel putin o perioada de timp.

Problema este la in Romania, oamenii nu cunosc beneficiile asigurarilor deoarece nu sunt informati in legatura cu acestea si majoritatea isi incheie o polita RCA pe criteriul “cel mai mic pret” si eventual un CASCO pentru autoturism. In ultimii ani, incepand cu 2010 din cauza aparitiei PAID-ului, vanzarea asigurarilor de locuinta a crescut motivul fiind amenda pe care o vor primi oamenii daca nu isi incheie o astfel de asigurare ( intre 100 si 500 RON ).

Totodata, fata de tarile occidentale, in Romania oamenii nu isi incheie asigurari din cauza veniturilor mici. Asigurarile sunt bune dar trebuie sa ti le si permiti.

Brokerajul in asigurari in Romania a crescut foarte mult in ultimii ani, de la an la an, brokerii isi maresc portofoliul in detrimentul diviziei de vanzare proprie a companiilor de asigurari. Brokerii au reusit sa se adapteze la piata, sa se adapteze la cerintele oamenilor si sa le puna la dispozitie serviciile la indemana ( puncte de lucru, puncte de lucru in supermarketuri, vanzare online ). Din cauza concurentei de pe piata, unii brokeri renunta la o parte mare din comision – 10-20% astfel incat vand mai ieftin decat societatile de asigurare si acapareaza din ce in ce mai multi clienti. Renuntarea la comision, nu este cel mai bun lucru care se poate intampla pietei de asigurari deoarece daca oamenii se vor invata in acest fel este posibil ca piata de brokeraj sa cunoasca un declin deoarece veniturile brokerilor sunt compuse in proportie de 100% din comisioane.

In tara “mama” a asigurarilor, Anglia, societatile de asigurare nu mai au forta proprie de vanzare, aceasta fiind realizata numai prin intermediul brokerilor. Din punctul meu de vedere, aceast lucru se va intampla si in Romania in urmatorii 10 ani.

Bibliografie :

– Bistriceanu, Gh., Asigurari si Reasigurari in Romania, Editura Universitara Bucuresti, 2006.

– Ciumas, C., Economia asigurarilor, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003

– Constantin Alexa, Violeta Ciurel, Asigurari si reasigurari In comertul international, Ed. All, Bucuresti, 1992

– Cosmin Iliescu, Contractul de asigurare de bunuri, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999

– Negoita, I., Aplicatii Practice In Asigurari si Reasigurari, Editura Etape, Sibiu, 2001

– Violeta Ciurel, Asigurari si Reasigurari: abordari teoretice si practici internationale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000

– Vacarel, Il., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Ed. Marketer-Expert, Bucuresti, 1993

– www.1asig.ro

– www.ganj.ro

– Conditii de asigurare/documentatie interna – ASTRA ASIGURARI

– Revista BIZ

Bibliografie :

– Bistriceanu, Gh., Asigurari si Reasigurari in Romania, Editura Universitara Bucuresti, 2006.

– Ciumas, C., Economia asigurarilor, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003

– Constantin Alexa, Violeta Ciurel, Asigurari si reasigurari In comertul international, Ed. All, Bucuresti, 1992

– Cosmin Iliescu, Contractul de asigurare de bunuri, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999

– Negoita, I., Aplicatii Practice In Asigurari si Reasigurari, Editura Etape, Sibiu, 2001

– Violeta Ciurel, Asigurari si Reasigurari: abordari teoretice si practici internationale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000

– Vacarel, Il., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Ed. Marketer-Expert, Bucuresti, 1993

– www.1asig.ro

– www.ganj.ro

– Conditii de asigurare/documentatie interna – ASTRA ASIGURARI

– Revista BIZ