Bordul Sustenabilitatii Turistice Pentru Orasele din Judetul Ilfov
LUCRARE DE DISERTAȚIE
„BORDUL SUSTENABILITĂȚII” TURISTICE PENTRU ORAȘELE DIN JUDEȚUL ILFOV
Cuprins
Argument
Capitolul 1 – Metodologia de cercetare
1.1. Istoricul cercetării
1.2. Scopul și obiectivele urmarite
1.3. Metodologia cercetării
Capitolul 2 – Caracterizarea geografică a zonei studiate
2.1. Aspecte generale ale așezării geografice și ale cadrului natural
2.2. Caraterizarea orașelor din județul Ilfov
2.2.1. Orașul Bragadiru
2.2.2. Orașul Buftea
2.2.3. Orașul Chitila
2.2.4. Orașul Măgurele
2.2.5. Orașul Otopeni
2.2.6. Orașul Pantelimon
2.2.7. Orașul Popești-Leordeni
2.2.8. Orașul Voluntari
Capitolul 3 – Aspectele teoretice ale turismului durabil
3.1. Aspecte generale ale turismului durabil
3.2. Rolul turismului în România
3.3. Evoluția turismului românesc după Revoluția din 1989
Capitolul 4 – Oferta și cererea turistică în orașele din județul Ilfov
4.1.Oferta turistică a orașelor ilfovene
4.1.1. Infrastructura turistică cu funcție de cazare
4.1.2. Infrastructura turistică cu funcție de alimentație publică
4.1.3. Spații cu funcție de agrement
4.2. Analiza cantitativă a cererii turistice
4.2.1. Sosiri în structurile de primire turistică
4.2.2. Înnoptări în structurile de primire turistică
4.2.3. Durata medie a sejurului
4.2.4. Indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune
Capitolul 5 – Analiza dezvoltării durabile a turismului
5.1. "Bordul sustenabilității" turismului în orașele din județul Ilfov
5.2. Analiza S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov
5.3. Analiza calitativă a perceției dezvoltării turismului în orașele din județul Ilfov
5.2.1. Analiza chestionarului pentru orașul Bragadiru
5.2.2. Analiza chestionarului pentru orașul Buftea
5.2.3. Analiza chestionarului pentru orașul Chitila
5.2.4. Analiza chestionarului pentru orașul Măgurele
5.2.5. Analiza chestionarului pentru orașul Otopeni
5.2.6. Analiza chestionarului pentru orașul Pantelimon
5.2.7. Analiza chestionarului pentru orașul Popești-Leordeni
5.2.8. Analiza chestionarului pentru orașul Voluntari
Capitolul 6 – Pespective de dezvoltare a turismului în orașele din județul Ilfov
6.1. Repere pentru dezvoltarea turistică
6.2. O strategie de dezvoltare turistică?
6.3. Perspective de dezvoltare durabilă a turismului în zonele de interes turistic
6.4. Ce ar trebui schimbat la capitolul turism?
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Lista figurilor
Fig. 1 – Localizarea județului Ilfov în cadrul României ………………………………………………… 14
Fig. 2 – Orașele județului Ilfov ………………………………………………………………………………….. 14
Fig. 3 – Componența etnică a orașului Bragadiru ………………………………………………………… 16
Fig. 4 – Componența confesională a orașului Bragadiru ……………………………………………….. 17
Fig. 5 – Componența etnică a orașului Buftea ……………………………………………………………… 18
Fig. 6 – Componența confesională a orașului Buftea ……………………………………………………. 18
Fig. 7 – Componența etnică a orașului Chitila ……………………………………………………………… 20
Fig. 8 – Componența confesională a orașului Chitila ……………………………………………………. 20
Fig. 9 – Componența etnică a orașului Măgurele …………………………………………………………. 22
Fig. 10 – Componența confesională a orașului Măgurele ……………………………………………….. 22
Fig. 11 – Componența etnică a orașului Otopeni ……………………………………………………………. 24
Fig. 12 – Componența confesională a orașului Otopeni ………………………………………………….. 24
Fig. 13 – Componența etnică a orașului Pantelimon ………………………………………………………. 26
Fig. 14 – Componența confesională a orașului Pantelimon ……………………………………………… 27
Fig. 15 – Componența etnică a orașului Popești-Leordeni ………………………………………………. 28
Fig. 16 – Componența confesională a orașului Popești-Leordeni …………………………………….. 28
Fig. 17 – Componența etnică a orașului Voluntari …………………………………………………………. 30
Fig. 18 – Componența confesională a orașului Voluntari ……………………………………………….. 31
Fig. 19 – Dinamica numărului de sosiri turistice ……………………………………………………………. 39
Fig. 20 – Dinamica numărului de înnoptări …………………………………………………………………… 40
Fig. 21 – Durata medie a sejurului ……………………………………………………………………………….. 41
Fig. 22 – Rata de ocupare …………………………………………………………………………………………… 42
Fig. 23 – "Bordul sustenabilității" turistice pentru orașele din județul Ilfov ………………………. 46
Fig. 24 – Diagrama S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov ………………………………………………. 49
Fig. 25 – Variația numărului de locuri de cazare ……………………………………………………………. 59
Lista tabelelor
Tabelul 1 – Dinamica unităților de cazare …………………………………………………………………… 36
Tabelul 2 – Dinamica unităților de alimentație publică …………………………………………………. 37
Tabelul 3 – Dinamica numărului de sosiri turistice ………………………………………………………. 39
Tabelul 4 – Dinamica numărului de înnoptări ……………………………………………………………… 40
Tabelul 5 – Durata medie a sejurului ………………………………………………………………………….. 41
Tabelul 6 – Indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune ………………………………. 42
Tabelul 7 – Analiza S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov …………………………………………….. 47
Tabelul 8 – Analiza chestionarului pentru orașul Bragadiru ………………………………………….. 50
Tabelul 9 – Analiza chestionarului pentru orașul Buftea ………………………………………………. 51
Tabelul 10 – Analiza chestionarului pentru orașul Chitila ………………………………………………. 52
Tabelul 11 – Analiza chestionarului pentru orașul Măgurele …………………………………………… 53
Tabelul 12 – Analiza chestionarului pentru orașul Otopeni …………………………………………….. 54
Tabelul 13 – Analiza chestionarului pentru orașul Pantelimon ………………………………………… 55
Tabelul 14 – Analiza chestionarului pentru orașul Popești-Leordeni ………………………………… 56
Tabelul 15 – Analiza chestionarului pentru orașul Voluntari …………………………………………… 57
Argument
Scopul principal al lucrării de față este acela de a analiza gradul de dezvoltare durabilă a turismului în cadrul orașelor din județul Ilfov. Această regiune este una intens tranzitată, ca urmare a poziției geografice de care dispune. De asemenea, cererea turistică generată de această regiune este una destul de redusă.
În vederea realizării obiectivului fundamental și al scopului acestei lucrări, în afara studierii și valorificării mai multor lucrări de specialitate, am întreprins și o muncă de teren, prin intermediul căreia am obținut cât mai multe informații necesare analizării gradului de dezvoltare turistică. De asemenea, am purtat discuții cu localnicii din fiecare din cele opt orașe ale județului Ilfov, cărora le-am adresat un chestionar.
Această lucrare este structurată în șase mari capitole, la care se adaugă bibliografia folosită și anexele.
După ce am trecut în revistă istoricul cercetării atât din literatura străină, cât și românească, am enunțat care este scopul lucrării de față și am precizat metodele utilizate cu scopul de a determina gradul de dezvoltare durabilă a turismului. Apoi, am considerat necesar să fac o caracterizare geografică a zonei studiate, analizând, pe rând, fiecare din cele opt orașe ale județului Ilfov. După aceea am abordat aspectele teoretice ale turismului durabil, mai apoi am încercat să ilustrez oferta și cererea turistică prezentă la nivelul orașelor din județul Ilfov.
De asemenea, am realizat și o analiză a dezvoltării durabile a turismului (în cadrul căruia am realizat harta pentru "Bordul sustenabilității", analiza S.W.O.T. și interpretarea chestionarelor aplicate pe teren). În final, am elaborez perspective de dezvoltare a orașelor din județul Ilfov.
În concluzie, în prezenta lucrare am încercat să analizez gradul de dezvoltare durabilă a turismului în orașele din județul Ilfov, dar să am în vedere și eventualele perspective de dezvoltare și valorificare turistică.
Capitolul 1 – Metodologia de cercetare
1.1. Istoricul cercetării
Conceptul de "dezvoltare durabilă" a fost menționat pentru prima dată în anul 1987 cu ocazia reuniunii Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, acest concept având susținători din diverse domenii, cum ar fi: organisme internaționale, puteri publice, diverse întreprinderi etc. Acest termen, care este și extrem de cuprinzător, își propune să ofere un răspuns nevoilor prezente fără a compromite existența generațiilor viitoare.
Conceptul de "dezvoltare durabilă" reprezintă un model al dezvoltării, concept promovat în cadrul Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Durabilă organizată de Națiunile Unite, la Rio de Janeiro în anul 1992. Acest concept a fost promovat pe o scară mult mai largă la Johannesburg în anul 2002. Se marchează o schimbare importantă în cadrul abordării problemelor legate de dezvoltarea umană prin asigurarea a unui echilibru dinamic între componentele capitalului natural și sistemele socio-economice.
"Dezvoltarea durabilă răspunde necesităților generațiilor actuale fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor necesități" (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare). În acest fel, procesul de dezvoltare poate genera prosperitate, numai în cazul în care resursele se regenerează și mediul este protejat.
Acest concept de dezvoltare durabilă sau dezvoltare sustenabilă a prins contur de-a lungul timpului, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor tratate științifice aprofundate la nivel internațional și a obținut însușiri politice precise în contextul globalizării.
În anul 1976 apare prima lucrare care conține în titlul ei cuvântul "sustenabilitate", operă a teologului luteran R. L. Stivers, "Sustainable Society: Ethics and Economic Growth" ("Societatea sustenabilă: etică și dezvoltare economică"). Tot în această perioadă apar numeroase lucrări care se axează pe problematica sustenabilității la nivel global, mai precis seria publicată de Worldwatch Institute, Washington și de International Union for the Conservation of Nature (IUCN) (Wheeler, 2004).
Problema raporturilor existente între om și mediul natural a intrat în preocupările comunității internaționale o dată cu prima Conferință a ONU asupra Mediului (la Stockholm, anul 1972) și s-a concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, instituite în anul 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat în anul 1987 de G. H. Brundtland și intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definiție acceptată a dezvoltării durabile ca fiind "o dezvoltare care satisface nezvoltare, acest concept având susținători din diverse domenii, cum ar fi: organisme internaționale, puteri publice, diverse întreprinderi etc. Acest termen, care este și extrem de cuprinzător, își propune să ofere un răspuns nevoilor prezente fără a compromite existența generațiilor viitoare.
Conceptul de "dezvoltare durabilă" reprezintă un model al dezvoltării, concept promovat în cadrul Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Durabilă organizată de Națiunile Unite, la Rio de Janeiro în anul 1992. Acest concept a fost promovat pe o scară mult mai largă la Johannesburg în anul 2002. Se marchează o schimbare importantă în cadrul abordării problemelor legate de dezvoltarea umană prin asigurarea a unui echilibru dinamic între componentele capitalului natural și sistemele socio-economice.
"Dezvoltarea durabilă răspunde necesităților generațiilor actuale fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor necesități" (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare). În acest fel, procesul de dezvoltare poate genera prosperitate, numai în cazul în care resursele se regenerează și mediul este protejat.
Acest concept de dezvoltare durabilă sau dezvoltare sustenabilă a prins contur de-a lungul timpului, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor tratate științifice aprofundate la nivel internațional și a obținut însușiri politice precise în contextul globalizării.
În anul 1976 apare prima lucrare care conține în titlul ei cuvântul "sustenabilitate", operă a teologului luteran R. L. Stivers, "Sustainable Society: Ethics and Economic Growth" ("Societatea sustenabilă: etică și dezvoltare economică"). Tot în această perioadă apar numeroase lucrări care se axează pe problematica sustenabilității la nivel global, mai precis seria publicată de Worldwatch Institute, Washington și de International Union for the Conservation of Nature (IUCN) (Wheeler, 2004).
Problema raporturilor existente între om și mediul natural a intrat în preocupările comunității internaționale o dată cu prima Conferință a ONU asupra Mediului (la Stockholm, anul 1972) și s-a concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, instituite în anul 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat în anul 1987 de G. H. Brundtland și intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definiție acceptată a dezvoltării durabile ca fiind "o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi".
Raportul Brundtland definește "dezvoltarea durabilă drept dezvoltarea care împlinește necesitățile prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a împlini propriile lor nevoi". Formularea exactă în limba engleză este: "Sustainable development is development that meets the needs of the present without compromising the ability of future generations to meet their own needs".
Din definiția dezvoltării durabile formulată prin Raportul Brundtland în anul 1987, reies următoarele aspecte:
a) introducerea sintagmei dezvoltare durabilă în vocabularul uzual al științei economice a reprezentat o necesitate obiectivă. Noțiunea a fost chemată și impusă să servească, pe plan teoretic, drept răspuns la criza economică și ecologică pe care o parcurge lumea la sfârșit de secol XX și început de nou mileniu.
b) la nivelul unanimității, în sondajul opiniei publice, se află ideea după care dezvoltarea durabilă are o puternică încărcătură morală. Se pleacă, aici, de la premisa realistă că, pe zestrea pe care o moștenește, fiecare generație își construiește viitorul. Din acest punct de vedere, este de datoria generației actuale, ca ea să ofere noilor și viitorilor veniți cel puțin aceleași sanse pe care ea le-a moștenit.
c) dezvoltarea durabilă va deveni tot mai mult o constantă a politicilor economice și sociale ale fiecărui stat.
d) dezvoltarea durabilă comportă un tratament diferit ca nivel, mod de abordare și înțelegere, tehnologie, resurse la care se poate face apel și șanse de reușită. Altfel spus, capătă sensuri și semnificații diferite în funcție de timp, spațiu, zonă geografică etc.
e) noțiunea de durabil trimite la durată, la un interval de timp îndelungat. Procesul trebuie convertit spre o dezvoltare umană durabilă, orientată prioritar spre calitatea vieții și a mediului.
Portney (2003), arată că dacă urmărim evoluția cronologică a dezbaterilor din jurul dezvoltării durabile, vom vedea că putem stabili și o transformare a conceptului. Deși nu este vorba întotdeauna de o evoluție perfect liniară, Portney identifică patru mari derivați ai dezvoltării durabile: avem pentru început conceptul de sustenabilitate, cu originea în biologie și ecologie; acesta evoluează apoi înspre dezvoltare durabilă, cu accentul pus pe îmbinarea dintre dimensiunea economică și de mediu; avem apoi conceptele de comunități durabile și mai apoi orașe durabile.
De exemplu, Robinson (1990) consideră că dezvoltarea durabilă este mai mult decât un set de rezultate care se referă la protecția mediului înconjurător, ea este, în această opinie, un principiu. Autorul definește dezvoltarea durabilă ca menținerea pe o perioadă indefinită de timp a unor caracteristici necesare și dezirabile ale sistemului socio-politic și ale mediului său înconjurător. Acest lucru înseamnă că menținerea capacității de susținere este în bună măsură o funcție a valorilor sociale și politice care reglementează comportamentul uman.
În ceea ce privește dezvoltarea durabilă urbană din țara noastră, literatura geografică din România abordează subiectul dezvoltării urbane în general și cel al sustenabilității în mod special (Matei și colab., 2013). Ioan Ianoș și colab. aduc în prim plan estimarea indicatorilor de dezvoltare umană (1997), dinamica sistemului urban (2004). Groza O. și colab. (2007), au realizat un studiu complex asupra așezărilor din România. O serie de teze de doctorat au abordat problematica orașelor mici și au dezbătut și prognozele dezvoltării lor viitoare (Voiculescu, 2004; Zamfir, 2007; Tudose, 2007; Vardol, 2009), a progreselor de regenerare (Luca, 2009) sau a specializării lor ca centre monoindustriale (Dumitrescu, 2008).
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) promovează dezvoltarea urbană prin creșterea diferitelor tipuri de potențial economic, social, de mediu și cultural ale orașelor și zonelor urbane, ce implică o gamă largă de politici publice urbane bazate pe cunoștințe multidis-ciplinare și implicarea societății civile prin acțiuni bazate pe participare (Gingivar-MDRT, 2008).
1.2. Scopul și obiectivele urmarite
Scopul principal al acestei lucrări este acela de a determina pe cât mai exact posibil care este gradul de sustenabilitate turistică pentru cele opt orașe din județul Ilfov.
Obiectivele urmărite au vizat:
consultarea bibliografiei de specialitate pentru caracterizarea geografică a orașelor din județul Ilfov;
prelucrarea datelor statistice pentru analiza ofertei și cererii turistice;
aplicarea unui chestionar pentru cuantificarea percepției locuitorilor cu privire la dezvoltarea turistică;
selectarea indicatorilor de dezvoltare durabilă turistică pentru obținerea gradului de dezvoltare durabilă a orașelor;
creionarea unei strategii pe baza rezultatelor obținute și aplicarea analizei diagnostic.
1.3. Metodologia cercetării
Pentru a putea determina acest lucru s-au recurs la mai multe metode de analiză, între care se pot menționa:
– metoda calitativă;
– metoda cantitativă;
– metoda grafică;
– metoda cartografică.
Metoda calitativă este acea metodă care se bazează pe munca de teren, astfel încât pentru aflarea a cât mai multor date care să ajute la studiul de față s-a aplicat metoda anchetei prin chestionare ca instrumente de lucru. Chestionarul a fost aplicat mai ales la sfârșit de săptămână în toate cele opt orașe ale județului Ilfov. Persoanele intervievate, pe un eșantion de 25 de persoane (12 de sex feminin și 13 de sex masculin) pentru fiecare oraș (în total 200 de persoane), au răspuns la un număr de 12 întrebări fiecare, aparținând tuturor categoriilor de vârstă și medii sociale. Scopul acestui chestionar a fost acela de a obține informații referitoare la fenomenul turistic și la posibilitatea de dezvoltare a acestuia la nivel local Intrebarile deschise s+au incadrat in cercetarea calitativă.
Metoda cantitativă este acea metodă care se bazează pe date statistice, astfel au fost preluate date de la Direcția Județeană de Statistică Ilfov. Aceste date sunt unele de natură turistică, cum ar fi: numărul de unități de cazare, indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, numărul de sosiri și numărul de înnoptări. Datele preluate de la Institutul de Statistică al județului Ilfov sunt utile pentru a afla cu exactitate numărul de unități de cazare existe la nivel local, gradul de ocupare al acestora, precum și numărul de turiști sosiți și câți dintre aceștia au înnoptat în cadrul orașului.In aceeași categorie se ănscriu și întrebările inchise din chestionar.
Metoda grafică reprezintă acea metodă prin care, în urma prelucrării datelor statistice obținute pentru metodele anterioare (metoda cantitativă și calitativă), se realizează reprezentările grafice. În capitolele care urmează se va prezenta partea grafică a datelor preluate de la Direcția Județeană de Statistică Ilfov și a datelor dobândite în urma chestionării locuitorilor din cele opt orașe ale județului Ilfov. În lucrarea de față ca de obicei, orice reprezentare grafică este însoțită și de comentariile adecvate pentru o explicație cât mai bună.
Metoda cartografică este reprezentată de acea metodă de bază utilizată în domeniul geografiei care arată reprezentarea la o scară mai redusă a elementelor, proceselor sau fenomenelor geografice. Metoda cartografică se va folosi în lucrarea de față în capitolele următoare, mai ales pentru a cuantifica potențialul turistic și gradul de sustenabilitate existent la nivelul celor opt orașe ale județului Ilfov. De asemenea, ca și în cazul reprezentării grafice, reprezentarea cartografică este însoțită de comentarii.
Evaluarea stării dezvoltării durabile s-a efectuat pe două căi. Prima s-a bazat pe modelul creat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (Joint Research Center), aplicat de perdichi, Mocanu (2009), Matei și colab. (2013). Pentru acesta s-a considerat că turismul poate fi generator de dezvoltare durabilă, dar în același timp trebuie să beneficieze de o serie de condiții de dezvoltare sustenabilă. În acest sens au fost selectate 4 domenii. Primul aparține turismului, unde a fost apreciată oferta spațiilor de cazare, de alimentație publică și de agrement. Al doilea domeniu este cel legat de accesibilitate și la utilități, respectiv apa potabilă, aprovizionarea cu gaze naturale, prezența străzilor modernizate. Pentru a evalua calitatea mediului s-au luat în analiză gradul de naturalețe (Manea, 2004), colectarea apelor uzate prin sistem de canalizare și raportul între numărul de turiști și rezidenți (2012). Ultimul domeniu cel al instituțiilor a cuprins numărul de inițiative antreprenoriale din turism, PIB-ul orașului și rata șomajului.
Prelucarea datelor a fost efectuată prin alcătuirea indexului dezvoltării durabile a orașelor mici, preluând metodologia de ponderare și normalizare (Perdichi, Mocanu, 2009):
unde:
P ‐ punctele acordate;
x ‐ valoarea unității analizate;
min ‐ valoarea considerată cea mai slabă. Pentru mortalitatea infantilă, șomaj, amprenta ecologică a populației se va lua în considerare valoarea cea mai mică, iar la celelalte (PIB, inițiativă antreprenorială etc.) valoarea cea mai mare;
max ‐ valoarea considerată a fi cea mai bună.
Indexul dezvoltării durabile are 8 clase de valori: excelent, foarte bine, bine, acceptabil, satisfăcător, slab, foarte slab, critic, în funcție de clasa pe ecarturi de 125 puncte obținute. Redarea indexului s-a realizat pe baza cartodiagramelor calculate după modelul softului "Bordul sustenabilității" în CorelDraw X3.
Limitele acestei metode constau în faptul că evaluarea se face pe baza caracteristicilor interne ale zonei, cel mai bine situat oraș putând fi, în comparație cu altele, din exteriorul zonei mai puțin dezvoltate. Metodologia aplicată se realizează pe șiruri de date statistice pentru cele 8 orașe. Pentru a limita cât de mult posibil erorile și aceste limite pentru fiecare indicator analizat s-a efectuat standardizarea pe șiruri de date și indicatori. Imaginea grafică obținută este orientativă și are la bază evaluarea comparativă.
O altă metodă utilizată în studiul de față este analiza diagnostic (denumită și analiza S.W.O.T.). Analiza S.W.O.T. reprezintă un instrument managerial utilizat, pe o scară destul de largă, pentru evaluarea și prezentarea a celor mai importante aspecte care vor afecta, într-un fel sau altul, evoluția viitoare a unei regiuni sau a unui oraș, în cazul nostru orașele din județul Ilfov. Aceste probleme-cheie sunt identificate pe baza concluziilor auditării premergătoare și sunt prezentate, în cadrul unei matrice, sub forma punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și amenințărilor.
Analiza S.W.O.T. este deosebit de utilă în efortul de stabilire a principalelor direcții de acțiune în procesul dezvoltării viitoare, deoarece efectuează o analiză duală, în paralel, a evoluțiilor orașului și a evoluțiilor mediului de ansamblu în care acesta există și se dezvoltă și permite, pe această bază, o mai bună gestionare a relațiilor de intercondiționare dintre acestea. Mai mult, datorită faptului că prezintă problemele și realizările cheie într-o formă sintetică, acest instrument permite înțelegerea rapidă, simultană și integrată a legăturilor dintre aspectele pozitive și negative ale.
Capitolul 2 – Caracterizarea geografică a zonei studiate
2.1.Aspecte generale ale așezării geografice și ale cadrului natural
Județul Ilfov (fig. 1) este situat în partea de sud a României, în centrul Câmpiei Valahe. Conform monografiei "Județele României" din anul 1972 sunt menționate ca vecine ale județului Ilfov județele: Ialomița la est, Buzău, Prahova și Dâmbovița la nord, Teleorman la vest și Bulgaria la sud. Se întinde pe o suprafață de circa 1.583 km2, fiind cel mai mic județ al țării din acest punct de vedere. Pe teritoriul acestuia se regăsesc 8 mari orașe (Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești-Leordeni și Voluntari – fig. 2), dar și 32 comune și 91 sate. Reședința județului Ilfov se află pe teritoriul municipiului București.
Județul Ilfov prezintă următoarele coordonate geografice: 44°17’ – 44°46’ latitudine nordică și 25°52’ – 26°27’ longitudine estică. În ziua de astăzi, județul Ilfov se învecinează cu județele Prahova (în partea de nord), Dâmbovița (în partea de nord-vest), Giurgiu (în partea de sud și vest), Călărași (în partea de sud-est) și Ialomița (în partea de nord-est).
Clima este temperat continentală având o nuanță excesivă, cu veri călduroase și secetoase și ierni friguroase, dominate de prezența frecventă a maselor de aer rece continental din partea de est și de vânturi puternice care viscolesc zăpada. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului înregistrează o ușoară creștere de la nord (10.5°C) la sud (11°C). Temperatura maximă absolută (40°C) a fost înregistrată la Snagov (la data de 20 august 1945), iar temperatura minimă absolută (-35°C), tot la Snagov (la data de 25 ianuarie 1942). Cantitatea medie multianuală a precipitațiilor oscilează în jurul valorii de 500 mm (la Brănești și Vidra). Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre NE (21.6 %) și E (19.7%) care bat cu viteze medii anuale de 2-2.5 m/s, cu maxime pe timpul iernii ce pot depășii 125 km/oră.
Rețeaua hidrografică are o densitate de 0.2-0.3 km/km2, multe din râurile mici având un curs semipermanent, secând în timpul verilor secetoase. Lacurile naturale și antropice sunt concentrate, cu precădere în partea de nord, de vest, și de est a județului Ilfov. Cele mai importante lacuri sunt: Snagov (575 ha), Căldărușani (224 ha), Buftea (307 ha), Mogoșoaia (92 ha), Pantelimon (313 ha), Cernica (360 ha).
Dacă ne raportăm la transporturi, pe raza județului Ilfov, mai precis la Otopeni, se află cel mai mare aeroport din România, aeroportul Henri Coandă. Acesta deservește atât municipiul București și județul Ilfov, dar și alte zone din sudul României și nordul Bulgariei. Județul Ilfov înconjoară Bucureștiul și este străbătut de toate cele 7 drumuri naționale principale care pornesc din capitală, precum și de autostrăzile A1 (la vest), A2 (la est) și A3 (la nord). Alte drumuri naționale care trec prin județ sunt DN1A (în partea de nord-vest) și centura Bucureștiului.
Principalele magistrale feroviare care pornesc din București și traversează județul Ilfov sunt: București-Ploiești cu gările Chitila, Buftea și Periș; București-Urziceni cu gările Mogoșoaia, Balotești, Căciulați și Moara Vlăsiei; București-Constanța cu gările Pantelimon, Pasărea și Brănești; București-Videle cu gara Chiajna.
În ceea ce privește subsolul județului Ilfov, resursele naturale sunt unele limitate, fiind depistate doar câteva zăcăminte de țiței și gaze naturale în special în localitățile Periș, Moara Vlăsiei, Pasărea, Cățelu, Bragadiru și Jilava. Exploatările de nisip și balast se efectuează în albiile râurilor mari, în special în lunca Argeș – Sabar (la Bragadiru și Jilava).
2.2. Caraterizarea orașelor din județul Ilfov
2.2.1. Orașul Bragadiru
Bragadiru este un oraș situat în județul Ilfov, la ieșirea către Alexandria, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului efectuat în anul 2011, Bragadiru prezintă o populație de aproximativ 15.300 de locuitori, fiind al cincilea centru urban al județului Ilfov din punct de vedere demografic, după orașele Voluntari, Pantelimon, Buftea și Popești-Leordeni.
Orașul este situat în partea de sud-vest a județului Ilfov, la sud-vest de municipiul București, pe malurile râului Ciorogârla. Acesta este traversat de drumul național DN6, care leagă Bucureștiul de Alexandria. De asemenea, ea se intersectează la Bragadiru cu drumul județean DJ401A, care duce spre nord-vest la Domnești, Ciorogârla și mai departe în județul Giurgiu la Bolintin-Vale; și spre sud-est la Măgurele, Jilava (unde se intersectează cu DN5) și Vidra.
Dacă ne raportăm la istorie, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Bragadiru purta numele de Bragadiru-Bulgaru, fiind o comună rurală din componența plăcii Sabarul a județulului Ilfov, comună formată din satele Bragadiru, Bulgarul și Cornetu-Glogoveanu, totalizând 1.061 de locuitori și 187 de case. În comună funcționau o moară cu apă, o fabrică de spirt și una de făină (ambele deținute de Dumitru Marinescu-Bragadiru), o școală mixtă frecventată de 34 de elevi (din care 9 fete) și o biserică ortodoxă aflată în satul Bragadiru. În anul 1925, comuna purta numele de Bragadiru, făcând parte din plasa Domnești a aceluiași județ și fiind formată din satele Bragadiru, Bulgaru și Lupeasca, cu o populație de aproximativ 1.499 de locuitori. În anul 1950, comuna a fost inclusă în raionul V.I. Lenin al orașului republican București, când a devenit comună suburbană a municipiului București, formată doar din satul Bragadiru (satul Bulgaru a fost desființat cu această ocazie și inclus în satul Bragadiru). În anul 1981, comuna Bragadiru a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. În 2005, comuna Bragadiru a fost declarată oraș.
Analizând graficul de mai sus (fig. 3) referitor la Componența etnică a orașului Bragadiru la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (90.79%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie rromă – 1.77% și alte etnii – 7.44%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 4) referitor la Componența confesională a orașului Bragadiru la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (90.74%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie necunoscută – 6.87% și altă religie – 2.39%).
În cadrul listei monumentelor istorice prezente la nivelul județului Ilfov sunt incluse cinci obiective din orașul Bragadiru, iar patru dintre ele sunt situri arheologice – cel de "La Moară", de la "Stația de Epurare", altul pe malul stâng al Ciorogârlei lângă cărămidărie și altul tot pe malul stâng al Ciorogârlei, la 1 km aval de drumul național. Cel de-al cincilea este monumentul ce folosește elemente din crucea comemorativă ridicată în memoria victimelor Primului Război Mondial, acesta fiind clasificat ca și monument de for public.
2.2.2. Orașul Buftea
Buftea este un oraș al județului Ilfov situat în câmpia Vlăsiei, în lunca râului Colentina, la 20 km nord de București (cartierul Bucureștii Noi) și de Ploiești. Orașul Buftea este străbătut de două drumuri naționale, DN1A București – Tîrgoviște – Brașov și DN7 București – Pitești. La ultimul recensământ efectuat în anul 2011 populația acestui oraș era de aproximativ 25.105 de locuitori.
Pe malul lacului Buftea se află cunoscutele Studiourile cinematografice Buftea, la care s-au produs de-a lungul timpului majoritatea filmelor românești, și care acum este în proprietatea trustului MediaPRO.
Analizând graficul de mai sus (fig. 5) referitor la Componența etnică a orașului Buftea la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (88.85%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie rromă – 6.83% și alte etnii – 4.32%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 6) referitor la Componența confesională a orașului Buftea la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (93.64%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie necunoscută – 4.04% și altă religie – 2.32%).
Buftea este orașul unde se află Castelul Știrbei, locul de reședință al lui Barbu Știrbei, fost domnitor al Valahiei, iar în capela familiei Știrbei, aproape de castel, regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul "Dracula". Prin condițiile sale naturale, Buftea este un interesant obiectiv turistic, având în vedere așezarea de care dispune, înconjurat de o salbă de lacuri, două păduri seculare și nu în ultimul rând, Parcul Știrbei și Baza Turistică "Calul Bălan".
Palatul Știrbei, a fost construit în stil neoclasic în anul 1835, după planurile arhitectului francez Sanjuand și este un edificiu elegant cu elemente grecești, care a aparținut o vreme și familiei princiare Știrbei. Construcția a fost începută în anul 1850 de Barbu Dimitrie Știrbei (domnitorul Țării Românești), dar a fost terminată abia în anul 1863 de fiul acestuia, Alexandru Barbu Știrbei. Acesta a funcționat ca reședință a unor personalități proeminente: familia regală, precum și miniștrii români și străini, diplomați, personalități ale științei și culturii, mari latifundiari, oameni de afaceri, bancheri. Aici s-a semnat Tratatul preliminar de Pace din martie 1918, iar în prezent clădirea adăpostește Muzeul Ceramicii și Sticlei. Lângă edificiu se află capela familiei construită între anii 1850-1890, realizată în stil neogotic cu o scară de acces din marmură albă de Carrara. Pictura capelei Palatului Știrbei este semnată de celebrul pictor român Gheorghe Tăttărescu. Singura pictură care s-a păstrat este "Maica Domnului cu Isus în brațe". În interior sunt înmormântați domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei, prințul Barbu Alexandru Știrbei, precum și rude ale acestora.
2.2.3. Orașul Chitila
Chitila este un oraș în cadrul județului Ilfov, la ieșirea către Târgoviște și Pitești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului efectuat în anul 2011, Chitila are o populație de aproximativ 14.184 de locuitori, fiind al șaselea centru urban al județului Ilfov, din punct de vedere demografic. Localitatea a fost ridicată la rang de oraș în anul 2005, alături de alte comune din județul Ilfov. Din componența orașului Chitila face parte și localitatea Rudeni.
Orașul Chitila se află în vestul județului Ilfov, la nord-vest de municipiul București, de care este despărțit prin intermediul podului amplasat peste Șoseaua de Centură a municipiului București. Orașul-satelit este poziționat la o distanță de circa 9 km de centrul capitalei. Orașul Chitila este traversată de drumul național DN7, care leagă Bucureștiul de Pitești, precum și de Șoseaua de Centură a Bucureștiului, cele două drumuri intersectându-se la marginea orașului. Se învecinează cu Mogoșoaia, Buftea, Dragomirești-Vale și Chiajna. Chitila este un mic nod feroviar, liniile ferate ce leagă Bucureștiul de Pitești, respectiv Bucureștiul de Ploiești se ramifică la gara Chitila.
În ceea ce privește istoria, la sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Chitila făcea parte din comuna Bucoveni din plasa Snagov, județul Ilfov, având aproximativ 322 de locuitori, iar în sat funcționa o fabrică de zahăr, deținută între anii 1876 și 1881 de prințul Nicolae G. Bibescu, și care fusese apoi cumpărată și repusă în funcțiune de ginerele principelui Bibescu, Dimitrie Cezianu. În anul 1931, Chitila a devenit comună de sine stătătoare, având în compunere localitățile Chitila și Traian, iar în anul 1950 comuna a fost inclusă în raionul Grivița Roșie al orașului republican București. O dată cu anul 1968, Chitila a devenit comună suburbană în subordinea municipiului București, având în componență și satul Rudeni, iar începând cu anul 1981 comuna Chitila a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov, sector care este subordonat municipiului București. Sectorul Agricol Ilfov a devenit în anul 1997 județul Ilfov.
Analizând graficul de mai sus (fig. 7) referitor la Componența etnică a orașului Chitila la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (88.79%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie rromă – 3.85% și alte etnii – 7.36%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 8) referitor la Componența confesională a orașului Chitila la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (88.66%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie penticostală – 1.38% și altă religie – 9.96%).
În zona descrisă mai sus se află parcuri și lacuri cum ar fi Pădurea și Parcul Snagov, împreună cu mănăstirea renovată și așezată pe o insulă în mijlocul lacului, Mogoșoaia cu palatul lui Constantin Brâncoveanu, pădurea Băneasa cu cea mai mare grădină zoologică din România. Pădurea Băneasa este cea mai solicitată zonă pentru recreare și agrement.
2.2.4. Orașul Măgurele
Măgurele este un oraș este situat în județul Ilfov, în vecinătatea sud-vestică a municipiului București, fiind considerat tot un oraș-satelit al capitalei. Conform recensământului efectuat în anul 2011, Măgurele are o populație de aproximativ 11.041 de locuitori, fiind al optulea și cel mai mic centru urban al județului Ilfov, dacă ne raportăm din punct de vedere demografic. Localitatea a fost ridicată de la rangul de comună la cel de oraș în anul 2005, prin Legea nr. 414 din 29 decembrie 2005.
Măgurele este locul în care își au sediile două cunoscute institute românești de cercetare în domeniul fizicii: Institutul de Fizică Atomică și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Prin acest oraș trece Șoseaua de Centură a Bucureștiului, precum și drumul județean DJ401A, care o leagă spre est de Jilava (unde se intersectează cu DN5) și Vidra; și spre nord-vest de Bragadiru (unde se intersectează cu DN6), Domnești, Ciorogârla și mai departe în județul Giurgiu de Bolintin-Vale. La Aluniș, din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra.
Dacă ne raportăm la istoria acestui oraș, prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. În anul 1595, înaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Măgurele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna rurală Măgurele făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov, și era formată din satele Dumitrana, Filipescu, Ghermani și Otetelișanu, totalizând 1351 de locuitori care trăiau în 285 de case. În comună funcționau o moară cu apă, două școli mixte și trei biserici – la Dumitrana, Ghermani și Otetelișanu. În plus față de acestea, acolo exista și un institutut de fete, o școală specială care, pe lângă curricula din școlile de stat, pregătea elevele în croitorie, gospodărie casnică și alte astfel de discipline.
În anul 1957, în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA), la Măgurele s-a inaugurat primul reactor nuclear VVRS, un reactor de fisiune, și primul ciclotron U120 din Europa de est, de fabricație sovietică, instalate în afara Uniunii Sovietice. Continuatorul său este IFIN – Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei".
Analizând graficul de mai sus (fig. 9) referitor la Componența etnică a orașului Măgurele la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (92.69%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie rromă – 1.93% și alte etnii – 5.38%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 10) referitor la Componența confesională a orașului Măgurele la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (93.33%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie necunoscută – 5.13% și altă religie – 1.54%).
2.2.5. Orașul Otopeni
Otopeni este un oraș situat, din punct de vedere administrativ-teritorial, în cadrul județului Ilfov, în vecinătatea nordică a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Acest oraș este așezat în centrul județului, la nord de municipiul București și este străbătut de drumul național DN1, care leagă Bucureștiul de Ploiești. Din punct de vedere fizico-geografic, orașul Otopeni este așezat pe interfluviul Colentina-Pasărea, în Câmpia Vlăsiei, subdiviziune a Câmpiei Române. Conform recensământului efectuat în anul 2011, orașul Otopeni prezintă o populație de aproximativ 13.861 de locuitori, fiind al șaptelea centru urban al județului Ilfov, raportat punct de vedere demografic.
Cele mai vechi așezări omenești descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează încă din comuna primitivă. Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1966 pentru construirea Aeroportului Internațional Henri Coandă, arheologul Margareta Constantiniu de la Muzeul de Istorie al municipiului București a identificat fragmente de ceramică veche și alte obiecte care au aparținut unei importante așezări omenești existentă încă din prima perioadă a epocii fierului. Într-un strat suprapus a fost descoperită o altă așezare, mai nouă, din secolul al X-lea. Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu, voievodul Țării Românești dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul.
La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din două sate, Otopenii de Jos și Otopenii de Sus, cu 851 de locuitori în total. În comună funcționau o școală cu 29 de elevi și două biserici (câte una în fiecare sat). În anul 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al orașului regional București, până în anul 1968. Atunci, satele Otopenii de Jos și Otopenii de Sus au fost comasate, formând satul Otopeni, reședința comunei, arondată municipiului București cu statut de comună suburbană. În anul 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, la rândul său subordonat municipiului București, sector devenit în anul 1997 județul Ilfov. Comuna Otopeni a fost declarată oraș în anul 2000.
Analizând graficul de mai sus (fig. 11) referitor la Componența etnică a orașului Otopeni la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (89.76%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie necunoscută – 9.18% și alte etnii – 1.06%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 12) referitor la Componența confesională a orașului Otopeni la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (88.12%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie necunoscută – 9.40% și altă religie – 2.47%).
În cadrul orașului Otopeni se află diverse instituții importante, cum ar fi:
Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie "Ana Aslan";
Aeroportul Internațional Henri Coandă București;
Sediul social TAROM;
Sediul social Țiriac Air;
Centrul Cultural "Ion Manu" (înființat în anul 1999).
Parcul acvatic Waterpark, care este o oază de răcoare atunci când căldura din oraș devine insuportabilă, iar adrenalina îți cere să evadezi, aceste este singura opțiune. Aici poți să aluneci prin cele 27 de tobogane, să te relaxezi în cele 9 piscine sau să prinzi bronzul pe care ți-l dorești. Waterpark este principalul punct de atracție al verii pentru București, dar atrage vizitatori și din județele apropiate. Distracția este garantată de numărul mare de vizitatori pe sezon – 250.000 de persoane care l-au vizitat și au decis să se întoarcă.
2.2.6. Orașul Pantelimon
Pantelimon este un oraș care se regăsește în județul Ilfov, pe malul stâng al râului Colentina, în vecinătatea estică a municipiului București, la ieșirea către Călărași, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului efectuat în anul 2011, orașul Pantelimon are o populație de aproximativ 25.596 de locuitori iar dintre orașele județului Ilfov, este cel mai întins ca suprafață, și al doilea ca populație după Voluntari.
Locuit în majoritate de români, cu o mică minoritate de rromi, orașul este integrat din punct de vedere economic cu Bucureștiul, în el funcționând însă și unele companii locale, active mai ales în industria alimentară. Principalul monument istoric și punct de atracție turistică îl constituie mănăstirea Cernica din sud-estul orașului.
Pantelimonul este traversat de două axe principale de transport rutier, drumul național DN3 și centura Bucureștiului. Este traversat și de calea ferată București–Constanța, pe care are și o gară, deși legăturile feroviare, ca și cele aeriene, sunt asigurate de infrastructura Bucureștiului.
Orașul se află în Câmpia Română (mai precis, în Câmpia Vlăsiei), pe malul stâng al râului Colentina. În zona orașului, acest râu formează lacurile Pantelimon I, Pantelimon II și Cernica. Principala zonă locuită a orașului se află în extremitatea vestică, pe malurile lacurilor râului Colentina, unde se află vatra fostului sat, a cărui parte de vest a fost inclusă în cadrul municipiului București. Pe lacul Pantelimon II se află o insulă împădurită, denumită Sfântul Pantelimon, după mănăstirea ortodoxă înființată acolo de Grigore Ghica, transformată în anul 1987 în restaurant și hotel în timpul regimului comunist.
Hidrografia orașului Pantelimonului este reprezentată de cele două râuri care îl mărginesc la vest și est, respectiv râul Colentina (care formează în zona orașului lacurile Pantelimon I, Pantelimon II și Cernica) și râul Pasărea care curge la est prin pădurea Cernica.
Orașul Pantelimon apare pe malul stâng al Colentinei sub numele de Florești. Dacă ne raportăm la istorie, despre localitate se știe că a fost înființată în secolul al XVII-lea, când aici s-au așezat câțiva oameni care au amenajat "Fântâna Babei Ana". Domnitorul Grigore Ghica al II-lea a construit apoi în apropiere de sat o mănăstire cu spital pentru îngrijirea bolnavilor. În anul 1750, domnitorul a primit din Grecia brațul drept al Sfântului Pantelimon, pe care l-a adus mănăstirii, denumită Sfântul Pantelimon. De la mănăstire, satul și-a luat noul nume, iar în anul 1901 localitatea Pantelimon era reședința comunei rurale Pantelimonul-Dobroești.
Deși are titulatura de oraș doar din anul 2005, în decursul anului 2007 primăria estima că gradul de ocupare al forței de muncă în agricultură nu era mai mare de 2%, în timp ce 36.2% din forța de muncă activa în industrie și 44.9% în domeniul comerțului. Din suprafața de 6.716 ha a orașului, doar 2.564 ha sunt folosite în agricultură.
Economia orașului Pantelimon este una în strânsă legătură cu cea a municipiului București. Din forța de muncă ocupată a orașului, majoritatea lucrează în București. Există însă și unele companii care activează chiar în oraș. Una dintre ele este firma de panificație Titan, care deține aici și o fabrică; în anul 2008, firma a înregistrat în primul semestru o cifră de afaceri de 154,5 de milioane de lei și un profit de 3,3 milioane de lei. Tot în orașul Pantelimon se află și una dintre cele mai mari fabrici de bere din țară, deschisă în anul 1998, fiind unicul producător din țară de bere sub brandurile Tuborg și Carlsberg și fiind deținută de compania United Romanian Breweries Bereprod, membră a grupului internațional Carlsberg Breweries. În anul 2007, compania Tuborg anunța că fabrica din Pantelimon are o capacitate anuală de producție de 2,1 milioane hl și în 2011 avea 800 de angajați. Ambele fabrici se găsesc în zona industrială a orașului, de-a lungul șoselei de centură a Bucureștiului.
Analizând graficul de mai sus (fig. 13) referitor la Componența etnică a orașului Pantelimon la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (85.07%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie rromă – 5.02% și alte etnii – 9.91%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 14) referitor la Componența confesională a orașului Pantelimon la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (88.54%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie necunoscută – 9.31% și altă religie – 2.15%).
2.2.7. Orașul Popești-Leordeni
Popești-Leordeni este un oraș situat în județul Ilfov, în vecinătatea sud-estică a municipiului București, la ieșirea către Oltenița, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Așezarea este cunoscută drept locul unei vechi comunități de bulgari catolici. Conform recensământului efectuat în anul 2011, Popești-Leordeni are o populație de aproximativ 21.895 de locuitori, fiind al patrulea centru urban al județului Ilfov, din punct de vedere demografic, după orașele Voluntari, Pantelimon și Buftea.
Orașul Popești-Leordeni se află situat pe malul drept al râului Dâmbovița, iar de centrul capitalei îl despart aproximativ 9 kilometri. Prin oraș trece drumul național DN4, care leagă municipiul București de Oltenița. Aceasta se intersectează către limita sud-estică a orașului, cu Șoseaua de Centură a Bucureștiului. Suprafața acestui oraș este de circa 5.580 ha, dintre care suprafața de intravilan este de doar 970 ha, în timp ce extravilanul ocupă 4.610 ha.
Dacă ne raportăm la istorie, localitatea Popești apare pentru prima dată în documente încă din anul 1532, când se face pomenire de moartea lui Vlad Vodă, înecat în apele râului Dâmbovița.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului erau organizate comunele Popești-Conduratu și Leurdeni, în plasa Dâmbovița a județului Ilfov. Comuna Popești-Conduratu era formată din două sate, Popești-Români și Popești-Pavlicheni, 810 locuitori, în majoritate bulgari romano-catolici, care trăiau în 154 de case. În comună funcționau o școală mixtă, o biserică ortodoxă și una catolică. Comuna Leurdeni era formată din satele Leurdeni-Români și Leurdeni-Sârbi, având 496 de locuitori. În comună funcționau o mașină de treierat cu aburi, o școală mixtă cu 8 elevi (din care 3 fete) și o biserică. În anul 1873, cele două comune au fost unite sub numele de Popești-Leurdeni, iar în 1925 comuna făcea parte din plasa Pantelimon a aceluiași județ și fiind compusă din satele Popești-Pavlicheni (reședința), Popești-Români, Leurdeni și cătunul Cula, având o populație de aproximativ 2.100 de locuitori.
În anul 1950 comuna Popești-Leordeni a fost arondată raionului N. Bălcescu din orașul republican București, iar în anul 1968 a devenit comună suburbană a municipiului București, toate satele ei fiind contopite într-unul singur. În anul 1981 a trecut la Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care a devenit în decursul anului 1997 județul Ilfov.
Analizând graficul de mai sus (fig. 15) referitor la Componența etnică a orașului Popești-Leordeni la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (88.89%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie necunoscută – 9.87% și alte etnii – 1.24%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 16) referitor la Componența confesională a orașului Pantelimon la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (65.99%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie romano-catolică – 22.17% și altă religie – 11.84%).
Opt obiective din orașul Popești-Leordeni sunt incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca și monumente de interes local. Șase dintre acestea sunt clasificate ca situri arheologice (între care ruinele conacului Costaforu), iar două ca monumente de arhitectură – ansamblul fostului conac Manu, datând din secolele al XVII-lea–al XIX-lea, cu pivnițele boltite, biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni, cu hramul "Sfânta Alexandrina" și "Sf.Ierarh Nicolae" din cartierul Popești-Români (construită în anul 1676).
2.2.8. Orașul Voluntari
Voluntari (în trecut Cetatea Voluntărească) este un oraș situat în județul Ilfov, la ieșirea către Urziceni, fiind un oraș-satelit al Capitalei. De asemenea, Voluntari reprezintă cea mai mare localitate din România ce are statutul de oraș. Orașul Voluntari este situat în partea de nord-est a municipiului București, între două cursuri de apă: râul Colentina și râul Pasărea. De-a lungul acestor râuri s-au format câteva din cele mai vechi localități din această parte a țării: pe valea Colentinei s-au format localitățile Plumbuita, Fundeni și Colentina, iar pe valea râului Pasărea s-au ridicat localitățile Tunari, Ștefănești și Afumați. Conform recensământului efectuat în anul 2011, orașul Voluntari are o populație de aproximativ 42.944 de locuitori, fiind cel mai mare centru urban al județului Ilfov, din punct de vedere demografic.
Cea mai mare parte a acestui teritoriu pe care este amplasat acest oraș făcea parte din întinsele păduri ale Vlăsiei, care au dispărut parțial, făcând loc suprafețelor agricole și locuibile. Din suprafața acoperită cu păduri au rămas câteva dense fragmente, așa cum sunt actualele păduri Tunari, Andronache, Vulpachi, Pasărea. Pe actualul teritoriu al orașului se regăsesc doar trei fragmente din întinsul Codru al Vlăsiei (Pădurea Băneasa, Pădurea Stefănești și Pădurea Andronache).
Orașul este străbătut de drumul național DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni. Paralel cu DN2 trec prin oraș drumurile județene DJ200, care duce spre nord la Ștefăneștii de Jos, Dascălu și Grădiștea, și DJ200B, care duce spre nord la Tunari și Balotești. Ambele se intersectează cu Șoseaua de Centură a Bucureștiului la marginea orașului și duc spre sud înspre București (prima în cartierul Andronache-Colentina, a doua în zona Pipera).
Dacă ne raportăm la istorie, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului singura localitate existentă era satul Pipera (denumit și Tătărani), arondat comunei Băneasa-Herăstrău din plasa Dâmbovița a județului Ilfov. Satul avea 122 de locuitori și în el funcționa o mașină de treierat și o biserică. În anul 1925, satul este consemnat ca parte a comunei Colentina-Fundeni. În această perioadă, a fost fondat și satul Voluntari, sub numele de Cetatea Voluntărească, pe care au fost împroprietăriți luptătorii voluntari din Primul Război Mondial.
În anul 1950, satele Voluntari și Pipera au fost incluse în raionul 1 Mai al orașului republican București, din care au făcut parte până în anul 1968. Atunci, ele, comasate într-un singur sat, cu numele de Voluntari, au alcătuit o comună suburbană a municipiului București. În anul 1981 comuna a trecut în Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector care a devenit în anul 1997 județul Ilfov. Începând cu anul 2004, comuna Voluntari a fost declarată oraș.
Analizând graficul de mai sus (fig. 17) referitor la Componența etnică a orașului Voluntari la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de etnie română (84.41%). Restul de etnii existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (etnie rromă – 1.17% și alte etnii – 14.42%).
Analizând graficul de mai sus (fig. 18) referitor la Componența confesională a orașului Pantelimon la nivelul anului 2011, conform recensământului populației se poate observa faptul că majoritatea populației este de religie creștin-ortodoxă (83.76%). Restul de structuri confesionale existente în cadrul orașului însumând aproximativ 10% (religie musulmană – 1.19% și altă religie – 15.05%).
Capitolul 3 – Aspectele teoretice ale turismului durabil
3.1. Aspecte generale ale turismului durabil
Turismul durabil presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic și care respectă integritatea naturală, socială și economică a mediului și asigură exploatarea resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare. Impactul turismului asupra mediului presupune analiza care există între turist – rezervare turistică – produs turistic.
Dezvoltarea durabilă este o necesitate impusă, pe de o parte, de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de altă parte, de rămânerea în urmă a economiei mai multor state.
Conceptul dezvoltării durabile apărut în anul 1987 a pătruns în toate domeniile vieții economice și sociale: de la agricultura durabilă până la transport durabil și turism durabil. Conceptul de turism durabil presupune "dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare". De aici se poate trage concluzia că orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde și turism rural, până la turismul de afaceri sau cel automobilistic. Impactul asupra unei zone turistice este dat de cadrul natural și de varietatea potențialului turistic, existența unei infrastructuri generale și prezența unor structuri turistice de cazare și agrement.
Problemele turismului durabil încep încă de la definirea acestuia, existând numeroase poziții cu privire la sensul acestui concept. Există chiar o dispută dacă trebuie sau nu să dezbatem definirea turismului durabil (Hunter 2002:4-5; McCool și Moisey 2008:3-4).
Turismul durabil, sau mai exact modalitățile de implementare ale acestuia, au la rândul lor unele neajunsuri, ce au ca sursă principală incapacitatea de schimbare a cererii, dar și a ofertei turistice.
Principiile turismului durabil sunt următoarele:
activitatea turistică se va iniția cu mijloace proprii ale comunității locale, iar aceasta își va menține controlul asupra dezvoltării turistice;
turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea calității vieții în comunitățile locale, realizându-se un echilibru între activitățile economice existente în zonă și activitatea turistică;
se va stabili un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, regional și local, cod bazat pe standard internaționale acceptate deja. Se pot stabili liniile directoare din turism monitorizându-se impactul diferitelor activități turistice și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
se vor realiza programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale.
Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese și obiective antagoniste, favorizează parteneriatul și cooperarea între decidenți, operatori și consumatori și promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.
Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este încă confundat, sunt prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reținut însă este faptul că, plecând de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie să conțină ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul științific și turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor de turism durabil.
Deși industria turistică acordă mai mare importanță problemelor legate de mediu și tot mai multă atenție turismului durabil, diferențele dintre bunele intenții exprimate de oameni atunci când sunt supuți cercetărilor și ceea ce ei vor face efectiv în vacanțe, nu ar trebui subestimate. Nu există nici un dubiu că turismul, dacă este bine planificat și condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populația locală și poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursă majoră pentru multe arii și numeroase țări din lume. Patrimoniul mondial, cultural și natural, de exemplu, atrage acum vizitatori din toată lumea și poate deveni motorul dezvoltării locale. Mai multă atenție trebuie acordată impactului fizic și cultural al turismului de masă, inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifestă supraaglomerarea. Dezvoltarea durabilă este un concept complex și intens contestat la nivel internațional, fiind menționat pentru prima dată în anii '80, inițial ca mod de abordare a dezvoltării economice în scopul reducerii cât mai ample a degradării mediului înconjurator, fiind ulterior integrat în mișcarea ecologistă de protejare a mediului natural al planetei. Conceptul a început să fie tratat într-un sens mai larg în anul 1987, odată cu publicarea raportului "Viitorul nostru comun", de către Comisia Mondială a Mediului și Dezvoltării. Organizația Mondială a Turismului (WTTC) previzionează că, în perioada 2008–2018, o serie de țări care nu reprezintă destinații din top 10 vor înregistra ratele de creștere cele mai mari la sosiri, încasări, locuri de muncă create și creșterea PIB-ului pe baza turismului. Printre aceste țări se numără și România, alături de Namibia, Vietnam, Brunei, Qatar, Muntenegru, Rwanda și Chile (Timothy și Teye, 2009:16).
În ceea ce privește turismul durabil și formele acestuia, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (M.D.R.T.) a început să facă primii pași în vederea dezvoltării acestuia (Mazilu, 2009:122). La inițiativa Ministerului, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism a realizat "Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România" în două faze: Faza I -Experiența ecoturistică la nivel național și internațional, în septembrie 2009 și Faza a II-a – Planul strategic de dezvoltare a ecoturismului în România, în noiembrie 2009.
3.2. Rolul turismului în România
Turismul național și cel internațional constituie, în perspectiva abordării prezente, o șansă reală în relansarea durabilă a creșterii economice și a dezvoltării economiei de piață în cadrul României. Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă ca și aceea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială și astfel turismul devine un complex fenomen de masă, la sfârșitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.
Marketingul promoțional și turistic internațional, privatizarea și dezvoltarea sectorului de servicii, ca o componentă de bază a economiei de piață, constituie nucleul lucrării în jurul căruia se țes capitole referitoare la evoluția, strategiile și tehnicile specifice de aderare.
Turismul, ca fenomen care s-a impus pregnant în euro-piața vestică, este una dintre componentele majore ale vieții economice și sociale și focalizează interesul unui număr tot mai mare de țări incluzând mai ales, în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001, țările Europei Centrale și de Est.
După anul 1990, țara noastră a început să sprijine activ și să încurajeze cooperarea cu alte țări sau regiuni din Europa, având în vedere că prin poziția geopolitică favorabilă și prin potențialul turistic, morfologic și antropic bogat, locul României este în rândul țărilor Uniunii Europene.
3.3. Evoluția turismului românesc după Revoluția din 1989
Încă din decembrie 1989, problema de bază a țării noastre a fost alegerea tipului de economie de piață care să fie potrivită specificului României. În acest sens, opțiunea pentru tipul european de economie de piață își are rădăcinile și rațiunile firești în relațiile economice tradiționale cu țările europene și în elementele economice comune cu acestea, adăugându-se interesul pentru politicile economice de protecție socială, proprii țărilor din nordul Europei, ca și dorința României de a exista și de a se manifesta ca subiect al relațiilor economice internaționale într-o Europă unită și prosperă.
Prăbușirea catastrofală a sistemului economic și social centralizat în România a fost șocul major care a determinat abandonarea sistemului falimentar al economiei de comandă, centralizate și articularea graduală a mecanismelor de piață specifice economiei concurențiale contemporane. Perioada 1990-2000 este marcată de apariția unui declin economic accentuat până în anul 1993, an în care apar primele semne relative ale relansării creșterii economice, la un nivel minim.
Capitolul 4 – Oferta și cererea turistică în orașele din județul Ilfov
4.1.Oferta turistică a orașelor ilfovene
4.1.1. Infrastructura turistică cu funcție de cazare
Structurile de primire turistică cu funcție de cazare existente la nivelul orașelor din județul Ilfov sunt de o calitate superioară, chiar dacă sunt puține ca și număr. Analizând tabelul de mai sus (tabelul 1) referitor la dinamica unităților de cazare, putem observa faptul că orașul Otopeni dispune de cea mai bogată oferă de cazare și este de departe locația cu cele mai multe astfel de unități. Acest lucru se datorează, în primul rând, existenței Aeroportului Internațional Henri Coandă, care se bucură de un număr tot mai mare de turiști. Aceștia se cazează în apropiere de aeroport, mai ales în situația în care România este doar o destinație de escală, fie tranzitează această zonă.
La polul opus orașului Otopeni se află celelalte orașe, dintre care Măgurele, Pantelimon și Popești-Leordeni, în cazul cărora prezența populației de etnie rromă stopează destul de mult procesul de dezvoltare turistică și implicit fenomenul de turism. De asemenea, aceste orașe nu dispun de o bază tehnico materială deosebită, turiștii care tranzitează aceste orașe preferând să se relaxeze în municipiul București.
Dacă ne referim la orașele Bragadiru, Buftea și Voluntari, nici acestea nu excelează foarte mult, însă pensiunile și unitățile de cazare existente oferă servicii de cazare de o calitate superioară față de celelalte orașe. Orașul Buftea este recunoscut este recunoscut datorită prezenței studiourilor MediaPro, fapt ce conduce și la existența unui număr mare de persoane. În ceea ce privește orașul Chitila, nu au fost găsite informații sugestive.
4.1.2. Infrastructura turistică cu funcție de alimentație publică
Alimentația, alături de cazare și transport reprezintă un element extrem de importante pentru produsul turistic. Atât turiștii, cât și localnicii au numeroase oportunități pentru a-și putea lua masa la diverse unități de alimentație. De asemenea, cei mai grăbiți pot opta pentru un meniu mai rapid, de tip fast -food la unități de alimentație, precum Mc Donald's, KFC, Spring Time, Pizza Hut sau altele.
Analizând tabelul de mai sus (tabelul 2) referitor la dinamica unităților de alimentație publică la nivelul orașelor din județul Ilfov, putem observa faptul că, din nou, orașul Otopeni este fruntaș la acest capitol, dar de această dată alături și de orașele Buftea și Voluntari. Ca și în cazul unităților de cazare, orașul Otopeni este dezvoltat la nivelul unităților de alimentație datorită prezenței Aeroportului Internațional Henri Coandă. Turiștii sosiți în România pentru o escală sau aflați în tranzit, pot lua masa la una dintre numeroasele unități de alimentație, dar și la restaurantele din cadrul hotelului.
Pentru orașul Buftea, importante sunt studiourile MediaPro, care atrag un număr tot mai mare de persoane și care pot dispune de o paletă largă de unități de alimentație publică. În cazul orașului Voluntari, acesta este în plin proces de dezvoltare, benefiicind, de asemenea, și de o rețea publică dezvoltată.
Pe de altă parte, se mai poate observa și faptul că orașele Bragadiru, Pantelimon și Popești-Leordeni nu dispun de prea multă unități de alimentație, turiștii aflați în tranzit în aceste orașe, alegând să își ia masa, mai ales, în municipiul București. Ca și în cazul structurilor turistice cu funcție de cazare, pentru orașul Chitila nu au fost găsite informații.
4.1.3. Spații cu funcție de agrement
Structurile cu funcție de agrement prezente la nivelul orașelor din județul Ilfov nu sunt diversificate și nu prea oferă turiștilor servicii de o calitate superioară, aceștia preferând să se distreze în municipiul București. De obicei, structurile de agrement sunt responsabile de asigurarea unor variate posibilități de destindere, pentru petrecerea agreabilă a timpului liber, atât în calitate de spectatori, cât și în calitate de participanți activi la diferite acțiuni.
O grupare generală în câteva categorii mari sugerează varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico-materiale:
● mijloace de agrement sportiv: terenuri și săli de sport (baschet, handbal, fotbal, volei și tenis), stadioane, patinoar;
● bazine de înot deschise și acoperite, așa cum este cazul parcului de distracție Water Park (Otopeni);
● mijloace destinate distracțiilor: cluburi de agrement, săli de jocuri, saloane de biliard, săli de jocuri mecanice;
● terenuri de joacă pentru copii în parc și în cartiere, cluburi (Club Bar – Măgurele, Oasis – Otopeni;
● complexe cu sală de fitness, aerobic, bazin acoperit sau deschis, saună, masaj, bar, terenuri de tenis și fotbal.
Un punct slab al infrastructurii de agrement este inexistența unui parc tematic, toate structurile menționate mai sus deservind locuitorii. Din păcate, spațiul este destinat agrementului urban al rezidenților.
4.2. Analiza cantitativă a cererii turistice
Analiza cantitativă a cererii turistice se bazează pe unele date statistice, care au fost preluate de la Direcția Județeană de Statistică Ilfov. Aceste informații statistice sunt unele cu valoare pentru turism, cum ar fi: numărul de sosiri turistice, numărul de înnoptări și indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune.
Toate aceste date statistice au fost preluate pe o perioadă de 5 ani, între 2009 și 2013. Datele statistice preluate de la Direcția Județeană de Statistică a județului Ilfov sunt utile pentru a afla cu exactitate numărul de unități de cazare existe la nivel local, gradul de ocupare al acestora, durata medie a sejurului, precum și numărul de turiști sosiți și câți dintre aceștia au înnoptat în cadrul unităților existe în fiecare din cele opt orașe supuse analizei.
4.2.1. Sosiri în structurile de primire turistică
Analizând graficul de mai sus referitor la "Dinamica numărului de sosiri turistice" (fig. 19) pentru perioada 2009-2013 la nivelul orașelor din județul Ilfov, putem observa faptul că orașul fruntaș în toți cei cinci ani supuși analizei este orașul Otopeni (cu aproximativ 74.000 de sosiri). Orașul Otopeni este orașul ideal pentru turismul de tranzit, dar și de afaceri, pilonul principal de susținere fiind Aeroportul Internațional Henri Coandă (cel mai mare aeroport al României). De asemenea, orașul Otopeni dispune și de o infrastructură turistică variată, în acest loc regăsind o multitudine de unități de cazare și alimentație.
La polul opus se află orașele Pantelimon și Popești-Leordeni (ambele prezentând o medie de aproximativ 350 de sosiri turistice), în cadrul acestora întâlnindu-se o pondere mai mare a persoanelor de etnie rromă. O altă cauză pentru care cele două orașe nu prezintă interes din punct de vedere turistic este și slaba dezvoltare a zonei, dar și lipsa de obiective turistice de calitate.
Un alt oraș care nu impresionează foarte mult este reprezentat de Buftea (aproximativ 500 de sosiri turistice), singurul punct forte al acestuia este prezența studiourilor MediaPRO. Pentru orașul Chitila nu au fost găsite informații.
4.2.2. Înnoptări în structurile de primire turistică
Analizând graficul de mai sus referitor la "Dinamica numărului de înnoptări" (fig. 20) în perioada 2009-2013 la nivelul orașelor din județul Ilfov, putem observa faptul că două din cele opt orașe ale județului Ilfov sunt fruntașe în ceea ce privește numărul de înnoptări. Aceste orașe sunt reprezentate de Otopeni și Măgurele, Otopeni (cu aproximativ 96.000 de înnoptări) datorită Aeroportului Internațional Henri Coandă și a numărului mare de unități de cazare existente, iar Măgurele datorită numărului ridicat de obiective turistice (nouă dintre acestea fiind incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Ilfov) dar și a Institutului de Fizică a Pământului care își are sediul aici.
Un alt oraș care a impresionat în ultimii doi ani în privința numărului de înnoptări este Voluntari (cu aproximativ 7.800 de înnoptări), un oraș aflat în plină expansiune și într-o zonă rezidențială. De asemenea, orașul Voluntari este destul de tranzitat datorită amplasării acestuia în cadrul drumului național DN2, București-Ploiești.
Ca și în cazul numărului de sosiri în cadrul unităților de cazare, la polul opus, se află orașele Pantelimon și Popești-Leordeni (cu aproximativ 1.000 de înnoptări). Această pondere foarte redusă este datorată numărului mare de persoane de etnie rromă. Ca și în cazul sosirilor turistice, pentru orașul Chitila nu au fost găsite informații.
4.2.3. Durata medie a sejurului
Analizând graficul de mai sus referitor la "Durata medie a sejurului" (fig. 21) în perioada 2009-2013 la nivelul orașelor din județul Ilfov, putem observa faptul că nici unul dintre cele opt orașe ale județului Ilfov nu impresionează în ceea ce privește numărul mediu de zile petrecute de un turist.
Dacă orașul Otopeni ne-a obișnuit să fie fruntaș la numărul de sosiri și de înnoptări, de această dată orașul nu impresionează (având o medie de aproximativ 1,32 zile/turist) din cauza faptului că persoanele care sosesc în acest oraș o fac datorită Aeroportului Internațional Henri Coandă, pentru plecarea în alte orașe sau chiar țări.
De asemenea, se mai poate constata că în ultimii trei ani supuși analizei (2011-2013), nici unul dintre cele opt orașe nu a prezentat o valoare mare a numărului mediu de zile petrecute. Acest lucru se datorează dezvoltării foarte precare a zonei, lipsei de obiective turistice și a personalului necalificat. De-a lungul celor cinci ani supuși analizei, se mai poate observa faptul că doar orașul Măgurele a obținut o valoare mai mare, de aproximativ 9 zile/turist. Și de această dată, informații pentru orașul Chitila nu au existat, neputându-ne forma o idee în ceea ce privește durata medie a sejurului în acest oraș.
4.2.4. Indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune (Rata de ocupare)
Analizând graficul de mai sus referitor la "Rata de ocupare" (Indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune) (fig. 22) în perioada 2009-2013 la nivelul orașelor din județul Ilfov, putem observa faptul că, la nivel general, nici unul dintre cele opt orașe ale județului Ilfov nu depășește valoare de 0.40%.
Dacă orașul Otopeni ne-a obișnuit să fie fruntaș la numărul de sosiri și de înnoptări, de această dată acesta nu impresionează (prezentând o valoare de aproximativ 0,22%) din cauza faptului că persoanele care sosesc în acest oraș o fac datorită Aeroportului Internațional Henri Coandă, pentru plecarea în alte orașe sau chiar țări. Se consideră că acest oraș este unul de tranzit, făcând legătura între municipiul București și alte regiuni.
De asemenea, se mai poate constata că pe toată perioada supusă analizei (2009-2013), tot orașele Pantelimon și Popești-Leordeni sunt ultimele cu valori de aproximativ 0,12%, prezentând chiar și valori de 0% pentru primii trei ani ai analizei (2009, 2010 și 2011). Acest lucru reflectă faptul că dezvoltarea unui potențial turism în acestă regiune este cam greu de realizat. Și de această dată, informații pentru orașul Chitila nu au existat, neputându-ne forma o idee în ceea ce privește rata de ocupare în unitățile prezentate la nivelul acestui oraș.
Capitolul 5 – Analiza dezvoltării durabile a turismului
În teoria și practica reformei din turismul românesc, introducerea conceptului de dezvoltare durabilă are capacitatea de a ne permite o evaluare corectă a nivelului real de evoluție turistică la care ne situăm și, de asemenea, stabilirea unor elemente necesare de evaluare și fundamentare anticipată a perspectivei.
Conceptul de dezvoltare durabilă incumbă performanțe pe mai multe planuri:
domeniul social – se referă la creșterea numărului de locuri de muncă, practicarea unei meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea turismului ca măsuri de regenerare psihică și fizică;
domeniul de ordin ecologic – se referă la reciclare, la evitarea degradării mediului sau reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;
domeniul economic – se referă la creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor.
5.1. "Bordul sustenabilității" turismului în orașele din județul Ilfov
Deși există criteriile privind dezvoltarea durabilă stabilite de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (2008) pentru mai multe medii, inclusiv cel urban, lipsa datelor de mediu nu a permis abordarea acestora. În acest sens, analiza efectuată se bazează pe modelele aplicate de Perdichi, Mocanu, (2008).
Analizând harta de mai jos referitoare la "Bordul sustenabilității" turistice pentru orașele din județul Ilfov (fig. 23), se poate observa faptul că s-au analizat patru mari domenii care au legătură cu dezvoltarea turismului și anume:
infrastructura turistică;
accesul și utilitățile;
protecția mediului;
instituțiile.
Per ansamblu, putem observa următoarele: o dezvoltare durabilă a turismului foarte bună este prezentă la nivelul orașului Otopeni, o dezvoltare bună este la nivelul orașelor Buftea, Pantelimon și Voluntari, o dezvoltare acceptabilă este la nivelul orașului Popești-Leordeni, o dezvoltare satisfăcătoare este la nivelul orașului Bragadiru și, în cele din urmă, o dezvoltare durabilă a turismului foarte slabă este prezentă la nivelul orașelor Chitila și Măgurele.
De asemenea, așa cum s-a putut observa și din analiza efectuată asupra orașelor din județul Ilfov în capitolele anterioare, orașul Otopeni este fruntaș. La nivelul acestuia, infrastructura turistică este una foarte bună, prezentând o cazare excelentă cu unități de primire turistică, o alimentație publică acceptabilă și o bază a agrementului, de asemenea, excelentă. Dacă ne raportăm la acces și utilități, nivelul acestora este unul satisfăcător, având apă potabilă, rețea de gaze și străzi modernizate la un nivel foarte bun, chiar excelent. În ceea ce privește protecția mediului, aceasta este foarte bună, detașându-se în mod evident indicele de naturalitate excelent, pe când raportul turist-rezident este unul critic. Instituțiile la nivelul orașului Otopeni prezintă un nivel excelent, fie că vorbim despre antreprenoriatul turistic sau rata PIB-ului.
Dacă ne referim la un alt oraș care prezintă o dezvoltare durabilă a turismului bună, atunci orașul Buftea este candidatul perfect. Infrastructura turistică este una satisfăcătoare, chiar dacă nivelul cazărilor este unul critic, salvarea acestui oraș fiind prezența unor unități de alimentație la un nivel foarte bun. De asemenea, protecția mediului este slabă, chiar dacă indicele de naturalitate este unul excelent. În ceea ce privește instituțiile, nivelul acestora este foarte bun, chiar dacă antreprenoriatul turistic prezintă un nivel redus.
Un alt oraș cu o dezvoltare durabilă a turismului bună este orașul Pantelimon, chiar dacă infrastructura turistică a acestuia este critică (existând puține opțiuni în ceea ce privește cazarea, alimentația publică și agrementul). Dacă ne raportăm la acces și utilități, nivelul acestora este unul bun, având străzi acceptabile și un sistem de apă potabilă satisfăcător. Protecția mediului este un nivel foarte slab, prezentând un indice de naturalitate critic, dar un raport turist-rezident excelent. Nivelul instituțiilor este unul satisfăcător, PIB-ul și șomajul fiind catalogate ca excelente.
Orașul Voluntari prezintă și acesta un nivel de dezvoltare durabilă bun, chiar dacă infrastructura turistică existentă este una slabă cu puține unități de cazare, dar cu unități de alimentație publică la un nivel acceptabil. În ceea ce privește accesul și utilitățile, nivelul acestora este unul foarte bun, sistemul de apă potabilă și gaze fiind foarte bune, iar străzile fiind excelente. Protecția mediului este una bună, prezentând un indice de naturalitate foarte bun și un
turist-rezident excelent. Excelent este și nivelul instituțiilor, fie că ne raportăm la PIB sau șomaj.
Chiar dacă aparențele înseală, orașul Popești-Leordeni prezintă un nivel de dezvoltare durabilă a turismului la un nivel acceptabil, chiar dacă infrastructura turistică este una critică. În schimb, accesul și utilitățile prezintă un nivel foarte bun, nivelul apei potabile fiind excelent, iar sistemul de străzi foarte bine modernizat. În ceea ce privește instituțiile, nivelul acestora este foarte bun, chiar dacă antreprenoriatul turistic prezintă un nivel redus.
Un nivel de dezvoltare durabilă a turismului satisfăcătoare este prezent în cazul orașului Bragadiru, chiar dacă infrastructura turistică este slabă (cazarea și alimentația fiind chiar la un nivel critic). Critice sunt și accesul și utilitățile, indiferent că ne referim la apă potabilă, gaze sau străzi modernizate. Protecția mediului este și aceasta slabă, doar indicele de naturalitate prezentând un nivel foarte bun, în timp ce raportul turist-rezident este unul critic. Dacă ne raportăm la instituții, nivelul acestora este foarte bun, chiar dacă antreprenoriatul turistic prezintă un nivel redus.
O dezvoltare durabilă a turismului la un nivel foarte slab întâlnim în cazul orașului Chitila, dar și a orașului Măgurele. Ambele prezintă niveluri critice ale infrastructurii turistice (chiar dacă ne referim la servicii de cazare, alimentație sau agrement), slabe la nivelul accesului și utilităților, dar și al protecției mediului, Singurul capitol mai acceptabil este acela al instituțiilor, chiar dacă antreprenoriatul turistic este critic.
5.2. Analiza S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov
Analiza S.W.O.T. (tabelul 7) reprezintă un instrument managerial utilizat, pe o scară destul de largă, pentru evaluarea și prezentarea a celor mai importante aspecte care vor afecta, într-un fel sau altul, evoluția viitoare a unui oraș. Aceste probleme-cheie sunt identificate pe baza concluziilor auditării premergătoare și sunt prezentate, în cadrul unei matrice, sub forma punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și amenințărilor.
Punctele tari reprezintă acele resurse și capacități de care orașele din județul Ilfov dispun și care sunt superioare celor deținute de alte localități ale județului Ilfov sau chiar alte orașe. Punctele slabe reprezintă acele resurse și capacități ale orașului, care sunt insuficiente sau de o calitate inferioară celor deținute de alte orașe. Oportunitățile reprezintă evoluțiile favorabile ale mediului de ansamblu al țării noastre, care pot îmbrăca forme foarte diferite. Amenințările reprezintă acele evoluții nefavorabile ale mediului românesc de ansamblu, care pot îmbrăca forme foarte diferite, de la schimbări de mentalitate până la evoluții economice negative și care pot afecta în mod serios capacitatea orașului de a-și atinge obiectivele sale strategice.
Tabelul 7 – Analiza S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov
Sursa: tabel realizat de autor
Analizând figura de mai sus referitoare la "Diagrama S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov" (fig. 24), putem observa faptul că dezvoltarea durabilă existentă la nivelul celor opt orașe examinate este una posibilă. Această posibilitate a dezvoltării durabile a turismului este în strânsă legătură cu nivelul infrastructurii turistice existente la nivel de oraș, cu nivelul de acces și utilități, dar și cu nivelul de protecție al mediului și al instituțiilor regăsite. Așa cum am observat mai devreme, unele orașe sunt foarte dezvoltate, în timp ce altele sunt în plin proces de dezvoltare. De cele mai multe ori, locuitorii orașelor din județul Ilfov preferă să migreze spre capitală în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite și mai multe ca și număr.
De asemenea, pentru dezvoltarea durabilă a orașelor din județul Ilfov este nevoie de introducerea unor linii de autobuze care să facă legătura mai ușor dintre municipiul București și zonele adiacente. În altă ordine de idei, ar trebui ca și infrastructura turistică să fie modernizată, să existe mai multe hoteluri, unități de alimentație, dar și posibilități mai multe de agrement în cadrul regiunii.
5.3. Analiza calitativă a perceției dezvoltării turismului
în orașele din județul Ilfov
Metoda de cercetare calitativă aleasă pentru acest studiu privind gradul de sustenabilitate turistică pentru orașele din județul Ilfov este chestionarul, chestionar aplicat prin tehnica interviului față în față (a se vedea ANEXA 1). Acest tip de interviu se bazează pe un dialog între intervievator (autorul analizei) și intervievat și presupune adresarea unui număr întrebări cu rolul de a afla de la subiect, în detaliu, părerea în legătură cu fenomenul turistic, cu scopul de a îmbunătăți acest sector de activitate.
Mărimea eșantionului s-a constituit din 200 persoane (câte 25 pentru fiecare din cele opt orașe) aparținând tuturor categoriilor de vârstă și medii sociale, selectarea acestor persoane făcându-se într-un mod aleatoriu. Punctul de interviu a fost concentrat în cele opt orașe ale județului Ilfov, pentru fiecare oraș aplicându-se câte 25 de chestionare. Aceste persoane au fost intervievate cu scopul obținerii a cât mai multor informații utile pentru acest studiu.
Ca mod de desfășurare, interviurile s-au realizat pe stradă, mai ales la sfârșit de săptămână, iar fiecare interviu a durat aproximativ 5-7 minute. Fiecare dintre aceste interviuri au fost înregistrate, pentru ca la final toate interviurile să fie interpretate într-o manieră cât mai obiectivă. Fiecare participant și-a exprimat acordul pentru prelucrarea datelor, iar pentru păstrarea anonimatului persoanele au fost numerotate cu cifre de la 1 și până la 200.
5.2.1. Analiza chestionarului pentru orașul Bragadiru
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Bragadiru" (tabelul 8), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, pozitivă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare 36% din cei intervievați au afirmat faptul că fie nu se practică turismului în orașul Bragadiru, fie nu știu dacă se practică. La a doua întrebare, tot 36% din cei intervievați au oscilat între a considera sau nu oportună dezvoltarea turismului în orașul Bragadiru. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (60%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate (câte 36% fiecare) au oscilat între a investi în fenomenul turistic fie cu ajutorul autorităților, fie prin fonduri străine. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate (40%) din cei intervievați au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare 36% din persoanele intervievate consideră că legislația este favorabilă celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat în proporție de 36% că dezvoltarea turismului în orașul Bragadiru ar avea un impact pozitiv, în timp ce tot 36% (întrebarea a opta) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi amiabile. În ceea privește cea de-a noua întrebare, aproximativ jumătate dintre cei intervievați (40%) au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar tot atâția oameni (40%) au mai precizat, la cea de-a zecea întrebare că starea de conservare a obiectivelor turistice este una bună. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 44%, cei intervievați au afirmat faptul că autoritățile se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), 42% din persoanele intervievate au considerat că zona nu este accesibilă.
5.2.2. Analiza chestionarului pentru orașul Buftea
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Buftea" (tabelul 9), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, pozitivă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare aproape jumătate din cei intervievați (40%) au afirmat faptul că nu se practică turismul în orașul Buftea. La a doua întrebare, tot 36% din cei intervievați au afirmat că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Buftea. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (64%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate (36%) au afirmat faptul că ar fi dispuse să investească în turism cu ajutorul autorităților. Dacă la cea de-a cincea întrebare, 36% dintre cei intervievați au oscilat fie că nu ar fi dispuși să participe la conferințe pe tema turismului sau nu, la cea de-a șasea întrebare aproximativ jumătate (44%) din persoanele intervievate consideră că legislația nu este favorabilă celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat în proporție de 40% că dezvoltarea turismului în orașul Buftea ar avea un impact negativ, în timp ce tot 36% (întrebarea a opta) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi amiabile. În ceea privește cea de-a noua întrebare, aproximativ jumătate dintre cei intervievați (40%) au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar 36% au mai precizat, la cea de-a zecea întrebare că starea de conservare a obiectivelor turistice este una bună. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 36%, cei intervievați au afirmat faptul că autoritățile nu se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), 36% din persoanele intervievate au considerat că zona nu este accesibilă.
5.2.3. Analiza chestionarului pentru orașul Chitila
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Chitila" (tabelul 10), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, pozitivă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare aproape jumătate din cei intervievați (40%) au afirmat faptul că se practică turismului în orașul Chitila. La a doua întrebare, tot 40% din cei intervievați au afirmat că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Chitila. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (68%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate (44%) au afirmat faptul că ar fi dispuse să investească în turism cu ajutorul autorităților. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate (48%) din cei intervievați au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare 36% din persoanele intervievate consideră că legislația fie este favorabilă, fie nu celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat în proporție de 44% că dezvoltarea turismului în orașul Chitila ar avea un impact negativ, în timp ce tot 36% (întrebarea a opta) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi conflictuale. În ceea privește cea de-a noua întrebare, 36% din persoanele intervievate au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar mai mult de jumătate (52%) au mai precizat, la cea de-a zecea întrebare, că starea de conservare a obiectivelor turistice este una satisfăcătoare. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 36%, cei intervievați au afirmat faptul că fie autoritățile se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului, fie nu. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), 40% din persoanele intervievate au considerat că zona nu este accesibilă.
5.2.4. Analiza chestionarului pentru orașul Măgurele
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Măgurele" (tabelul 11), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, pozitivă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare, aproape jumătate (44%) din cei intervievați, au afirmat faptul că se practică turismul în orașul Măgurele. La a doua întrebare, tot 44% din cei intervievați au afirmat că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Măgurele. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (64%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, aproape jumătate din persoanele intervievate (44%) au afirmat faptul că ar investi în fenomenul turistic cu ajutorul autorităților. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate (48%) din cei intervievați au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare 36% din persoanele intervievate consideră că legislația fie este favorabilă celor care doresc să investească în turism, fie nu. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat în proporție de 48% că dezvoltarea turismului în orașul Măgurele ar avea un impact negativ, în timp ce 40% (întrebarea a opta) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi amiabile. În ceea privește cea de-a noua întrebare, aproximativ jumătate dintre cei intervievați (48%) au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar 40% au precizat, la cea de-a zecea întrebare că starea de conservare a obiectivelor turistice este una satisfăcătoare. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 36%, cei intervievați au afirmat faptul că nu știu dacă autoritățile se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), 40% din persoanele intervievate au considerat că zona nu este accesibilă.
5.2.5. Analiza chestionarului pentru orașul Otopeni
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Otopeni" (tabelul 12), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, negativă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare 40% din cei intervievați au afirmat faptul că nu se practică turismul în orașul Otopeni. La a doua întrebare, tot 40% din cei intervievați au afirmat faptul că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Otopeni. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (64%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate (36%) au afirmat faptul că ar investi în turism, dar cu ajutorul altor fonduri. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate (40%) din cei intervievați au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare aproape jumătate din persoanele intervievate (48%) consideră că legislația nu este favorabilă celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat în proporție de 44% că dezvoltarea turismului în orașul Otopeni ar avea un impact negativ, în timp ce, la a opta întrebare, mai mult de jumătate din persoanele intervievate (52%) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi conflictuale. În ceea privește cea de-a noua întrebare, 36% dintre cei intervievați au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar 40% au precizat, la cea de-a zecea întrebare că starea de conservare a obiectivelor turistice este una satisfăcătoare. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 40%, cei intervievați au afirmat faptul că autoritățile nu se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), 44% din persoanele intervievate au considerat că zona nu este accesibilă.
5.2.6. Analiza chestionarului pentru orașul Pantelimon
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Pantelimon" (tabelul 13), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, negativă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare 40% din cei intervievați au afirmat faptul că nu se practică turismul în orașul Pantelimon. La a doua întrebare, mai mult de jumătate dintre cei intervievați (52%) au au afirmat că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Pantelimon. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (64%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate au afirmat în proporție de 36% faptul că ar investi în fenomenul turistic cu ajutorul autorităților. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate (40%) din cei intervievați au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare mai mult de jumătate din persoanele intervievate (52%) consideră că legislația nu este favorabilă celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat în proporție de 44% că dezvoltarea turismului în orașul Pantelimon ar avea un impact negativ, în timp ce la întrebarea a opta, mai mult de jumătate (52%), au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi conflictuale. În ceea privește cea de-a noua întrebare, 36% din cei intervievați au descris starea infrastructurii ca fiind una deficitară, iar tot atâția oameni (36%) au precizat, la cea de-a zecea întrebare că starea de conservare a obiectivelor turistice este satisfăcătoare. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 36%, cei intervievați au afirmat faptul că autoritățile nu se implică în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (întrebarea numărul 12), 44% din persoanele intervievate au afirmat că zona nu este accesibilă.
5.2.7. Analiza chestionarului pentru orașul Popești-Leordeni
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Popești-Leordeni" (tabelul 14), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, negativă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare 40% din cei intervievați au afirmat faptul că nu se practică turismul în orașul Popești-Leordeni. La a doua întrebare, aproape jumătate dintre cei intervievați (48%) au au afirmat că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Popești-Leordeni. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (60%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate au afirmat în proporție de 44% faptul că ar investi în fenomenul turistic cu ajutorul autorităților. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate (40%) din cei intervievați au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare 44% din persoanele intervievate consideră că legislația nu este favorabilă celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, aproape jumătate dintre cei intervievați au afirmat în proporție de 48% că dezvoltarea turismului în orașul Popești-Leordeni ar avea un impact negativ, în timp ce mai mult de jumătate 56% (întrebarea a opta) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi conflictuale. În ceea privește cea de-a noua întrebare, aproximativ jumătate dintre cei intervievați (48%) au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar 44% au precizat, la cea de-a zecea întrebare că starea de conservare a obiectivelor turistice este una satisfăcătoare. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 44%, cei intervievați au afirmat faptul că autoritățile nu se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), tot 44% din persoanele intervievate au considerat că zona nu este accesibilă.
5.2.8. Analiza chestionarului pentru orașul Voluntari
Analizând tabelul de mai sus referitor la "Analiza chestionarului pentru orașul Voluntari" (tabelul 15), se poate observa faptul că majoritatea celor intervievați au o părere, în general, negativă despre orașul în care locuiesc. Întrebările la care au fost supuși cei intervievați au avut rolul de a afla care este percepția locuitorilor despre dezvoltarea turismului în orașul lor. Astfel, la prima întrebare 40% din cei intervievați au afirmat faptul că nu se practică turismul în orașul Voluntari. La a doua întrebare, aproape jumătate din cei intervievați (48%) au afirmat faptul că nu consideră oportună dezvoltarea turismului în orașul Voluntari. La cea de-a treia întrebare, mai mult de jumătate din cei intervievați (64%) au afirmat că nu cunosc nici un obiectiv turistic din acest oraș. La a patra întrebare, persoanele intervievate au afirmat în proporție de 44% faptul că ar investi în fenomenul turistic cu ajutorul autorităților. Dacă la cea de-a cincea întrebare aproape jumătate din cei intervievați (48%) au afirmat faptul că nu ar fi dispuși să participe la conferințe sau cursuri pe tema turismului, la cea de-a șasea întrebare 44% din persoanele intervievate consideră că legislația nu este favorabilă celor care doresc să investească în turism. La cea de-a șaptea întrebare, cei intervievați au afirmat tot în proporție de 44% că dezvoltarea turismului în orașul Voluntari ar avea un impact negativ, în timp ce 40% (întrebarea a opta) au afirmat că relațiile cu potențialii turiști vor fi unele conflictuale. În ceea privește cea de-a noua întrebare, aproximativ jumătate dintre cei intervievați (40%) au descris starea infrastructurii ca fiind una de nivel mediu, iar 36% au oscilat, la cea de-a zecea întrebare, între o stare de conservare a obiectivelor turistice bună sau rea. La penultima întrebare (cea cu numărul 11), într-o proporție de 36%, cei intervievați au afirmat faptul că autoritățile se implică suficient în procesul de dezvoltare al orașului. În cele din urmă (la întrebarea numărul 12), tot 36% din persoanele intervievate au considerat că zona este una accesibilă.
Capitolul 6 – Pespective de dezvoltare a turismului în orașele din județul Ilfov
6.1. Repere pentru dezvoltarea turistică
Conceptul de turism durabil este legat de procesul de creștere a populației, a nivelului său de trai și a capacității de suport a mediului natural. Din suma celor analizate până în prezent se remarcă cateva aspecte ce trebuie avute în vedere pentru perspectivele de dezvoltare în general și turistică în special.
Există o supraîncărcare în ceea ce privește fluxul turistic al orașului Otopeni, care prin existența aeroportului internațional Henri Coandă are un avantaj în veniturile date de turiștii care folosesc transportul aerian, însă care trebuie să găsească soluții pentru ca populația să nu fie iritată de acest flux în creștere.
Se observă ca doar orașul Buftea are o vocație turistică, în rest celelalte orașe nu au infrastructură de cazare remarcabilă și nici de agrement. În schimb, toate aceste orașe s-au axat pe turismul de eveniment ce presupune servicii alimentare, aspect interesant pe piață și care poate aduce venituri și locuri de muncă populației locale. Apropierea de capitala țării ar putea aduce beneficii în turismul acestor orașe prin dezvoltarea strcturilor de agrement pentru vara, reprezentat de bazine de înot, terenuri sportive etc.
În graficul de mai jos (fig. 25) referitor la variația numărului de locuri de cazare în perioada 2009-2013 în cadrul orașelor din județul Ilfov, se poate observa faptul că tendința acestui indicator este una oscilantă. Valoarea maximă de locuri de cazare pentru perioada analizată este înregistrată chiar în anul de referință 2009 (de 2.326 de locuri), urmând să scadă până la valoarea minimă de 1.734 de locuri (în anul 2011) și să crească din nou în anul 2012 (la 2.212 locuri).
6.2. O strategie de dezvoltare turistică?
Ce presupune strategia de dezvoltare a turismului durabil? Aceasta presupune respect și grijă față de modul de viață al oamenilor și al comunității, creșterea nivelului de viață al habitatelor umane și nu în ultimul rând conservarea ecosistemului Terrei și schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile. Economia de piață și stilul de viață tind să creeze un mediu omogen, iar tradițiile culturale legate de resursele locale și nevoile reale impuse de factorii naturali au un rol determinant în păstrarea sănătății și a diversității parametrilor ecologici naturali.
Pe termen lung costurile financiare pentru susținerea unui turism durabil sunt ridicate, iar costurile ulterioare pentru refacerea ecologică sunt mult mai mari în timp ce, de multe ori, efectele negative asupra naturii sunt ireversibile. Dezvoltarea durabilă trebuie să prezinte soluții, modele de dezvoltare alternativă, tehnici curate, nepoluante, schimbarea modelelor de dezvoltare de producție și de consum actuale.
Orice plan de acțiune trebuie să includă pe lângă arealul protejat și regiunea înconjurătoare și integrarea în strategia națională a dezvoltarii durabile a turismului. Se va avea în vedere o cooperare între ecologi, organizatorii în turism și populația locală. Se vor inventaria resursele naturale și culturale și se vor alcătui niște echipe de lucru cu populația locală, cu organizații regionale sau locale. De asemenea, se vor stabili programele de monitorizare a tuturor arealelor protejate și se va expune strategia promoțională și de comunicare pentru promovarea ideii de areale protejate.
Elaborarea planurilor de acțiune vor include și următoarele acțiuni:
stabilirea clară a scopurilor de protecție, discuții și acorduri referitoare la scopul dezvoltării durabile a turismului;
aprecierea capacității de susținere a diferitelor părți ale zonelor protejate la nivelor standardelor de mediu;
identificarea valorilor și posibilităîilor care stau la baza dezvoltării durabile.
Dacă se dorește o vocație turistică a acestor orașe este recomandabil să se învețe din lecțiile altor zone și în intocmirea strategiilor de dezvoltare a turismului să se pornească de la respectarea criteriilor privind certificarea dezvoltării durabile a destinațiilor turistice introdus recent de Consiliul Mondial al Devoltării Durabile a Turismului (http://www.gstcouncil.org/) resepectiv următoarelor 4 criterii:
1. demonstrarea unui management durabil în destinație;
2. maximizarea beneficiilor economice și reducerea impactelor negative pentru comunitățile gazdă;
3. maximizarea beneficiilor turiștilor, comunităților și culturii si reducerea impactelor negative;
4. Maximizarea beneficiilor de mediu și reducerea impactelor negative.
6.3. Perspective de dezvoltare durabilă a turismului
în zonele de interes turistic
Una dintre viitoarele surse de venit sigure pentru orașele din județul Ilfov poate fi, fără nicio îndoială, turismul, iar ca urmare a acestui lucru, Asociația Oamenilor de Afaceri din Ilfov a preluat inițiativa de a dezvolta tot ceea ce înseamnă turism în județul Ilfov și a făcut un prim pas prin lansarea platformei online http://www.ilfov-ghid.ro. În prezența președintelui Consiliului Județean Ilfov, Marian Petrache și avându-i alături pe Alexandrina Niță, directorul Direcției Cultură Ilfov și pictorul Virgil Scripcaru, Mihai Barbu, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri Ilfov (AOA-IF) a lansat, la complexul Phoenix Cernica Club platforma "Descoperă Ilfovul" care pune accent pe conștientizarea necesității includerii județului într-un sistem integrat și informatizat al ofertei turistice ilfovene și crearea infrastructurii necesare pentru a crește interesul față de județ ca destinație turistică.
Mihai Barbu, președintele AOA-IF a spus că vrea să promoveze turismul de week-end și să nu mai lase turiștii să plece pe Valea Prahovei și în Constanța. "Lucrând cu președintele Consiliului Județean Ilfov, cunosc deschiderea domniei sale, știu că lucrează la strategia de dezvoltare și aș vrea să-l rog să intre și în strategia de dezvoltare a turismului în județul Ilfov". El susține că ar trebui să se dezvolte toate punctele turistice care există în Ilfov și să se creeze noi locuri de muncă deci să dezvolte partea socială a turismului durabil. Poți practica olăritul, sunt lacuri, restaurante și multe zone frumoase unde te poți plimba cu bicicleta, poți merge la pescuit etc. Mediul de business se poate dezvolta doar cu administrația publică, care nu trebuie să ne dea doar bani, trebuie să ne și sprijine.
Alexandrina Niță, directorul Direcției Cultură Ilfov, este de părere că pentru proiectul "Descoperă Ilfovul", patrimoniul județului poate fi folosit cu succes. "Avem 170 de monumente de arhitectură care înseamnă istorie și legende. Tot turismul se poate așeza pe fundamentul creat deja de patrimoniul existent. Știți că sunt oameni din Ilfov care habar nu au că există Mănăstirea Țigănești sau Samurcășești? Și sunt oameni cu carte, nu simpli." Oamenii din Ilfov sunt un bun de patrimoniu, iar reprezentantul olarilor, pictorul Virgil Scripcaru, a povestit audienței că acum 20 de ani erau în Ilfov peste 70 de olari care ajungeau până la Oltenița cu oale. "Este, din câte știu, singurul proiect de acest tip din România, unde copiii învață despre patrimoniul județului Ilfov. Am scos un manual care este implementat în 14 școli și care vorbește despre specificul județului nostru. Mie mi se părea că este un județ văduvit, fără identitate din cauza apropierii de Capitală". De fapt, județul are specific prin această vecinătate. Aici s-au dezvoltate multe meșteșuguri, au locuit personalități, erau mulți pescari, erau ateliere la mânăstiri, tiparnițe. La Mânăstirea Țigănești există un atelier cum nu mai există altul în județ. Din păcate, au intrat chinezii cu materiale ieftine și nu se mai produce aproape nimic la Țigănești. Lipsa de educație ne îndepărtează de cei care fac ceva cu mâinile în Ilfov. Oamenii înșiși sunt un bun de patrimoniu. În județ nu există puncte de informare și atunci ar fi necesar să existe hărți cu punctele atractive din județ.
6.4. Ce ar trebui schimbat la capitolul turism?
Orașele din județul Ilfov s-au lansat din punct de vedere turistic la câțiva ani distanță față de alte orașe și zone ale țării care, chiar câștigă bani din turism: Alba Iulia, Cluj Napoca, Brașov, Neamț, Bucovina sau Maramureș și exemplele pot continua. Doar că, parte a succesului celor câteva zone amintite sunt și mentalitățile. Tot ce contravine ospitalității și bunului simț este ocolit de turiști. Iar cei care vor să facă parte din acest proiect lansat de Asociața Oamenilor de Afaceri Ilfov trebuie să aleagă clar: Vor sau nu turiști? Vor sau nu să facă bani din zestrea ilfoveană?
Turismul alternativ este o categorie intermediară între turismul durabil si ecoturism de care se distinge prin modul de organizare si, respectiv, prin varietatea mai mare a activităților care pot fi asociate în produse turistice.
Concluzii
Turismul durabil presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic și care respectă integritatea naturală, socială și economică a mediului și asigură exploatarea resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare. Turismul național și cel internațional constituie, în perspectiva abordării prezente, o șansă reală în relansarea durabilă a creșterii economice și a dezvoltării economiei de piață în cadrul României.
Județul Ilfov reprezintă cel mai mic județ al României, având o suprafață de aproximativ 1.600 km2. Pe teritoriul acestuia se regăsesc 8 mari orașe (Bragadiru, Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești-Leordeni și Voluntari), fiecare având un grad de dezvoltare diferit. Clima este temperat continentală având o nuanță excesivă, cu veri călduroase și secetoase și ierni friguroase. Dacă ne raportăm la transporturi, pe raza județului Ilfov, mai precis la Otopeni, se află cel mai mare aeroport din România, aeroportul Henri Coandă.
Structurile de primire turistică cu funcție de cazare existente la nivelul orașelor din județul Ilfov chiar dacă sunt puține ca și număr, oferă o calitate superioară. Alimentația, alături de cazare și transport reprezintă un element extrem de importante pentru produsul turistic. Atât turiștii, cât și localnicii au numeroase oportunități pentru a-și putea lua masa la diverse unități de alimentație. Dacă ne raportăm la structurile cu funcție de agrement prezente la nivelul orașelor din județul Ilfov, acestea nu sunt diversificate și nu prea oferă turiștilor servicii de o calitate superioară, aceștia preferând să se distreze în municipiul București.
În ceea ce privește cererea turistică, analiza cantitativă se bazează pe unele date statistice, care au fost preluate de la Direcția Județeană de Statistică Ilfov. Aceste informații statistice sunt unele cu valoare pentru turism, cum ar fi: numărul de sosiri turistice, numărul de înnoptări și indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune.
Utilizând "bordul sustenabilității" al Ruxandrei Perdichi-Mocanu pentru realizarea unei hărți, se pot observa următoarele: o dezvoltare durabilă a turismului foarte bună este prezentă la nivelul orașului Otopeni, o dezvoltare bună este la nivelul orașelor Buftea, Pantelimon și Voluntari, o dezvoltare acceptabilă este la nivelul orașului Popești-Leordeni, o dezvoltare satisfăcătoare este la nivelul orașului Bragadiru și, în cele din urmă, o dezvoltare durabilă a turismului foarte slabă este prezentă la nivelul orașelor Chitila și Măgurele.
Cu ajutorul diagramei S.W.O.T. a orașelor din județul Ilfov se poate constata faptul că dezvoltarea durabilă existentă la nivelul celor opt orașe examinate este una posibilă. Această posibilitate a dezvoltării durabile a turismului este în strânsă legătură cu nivelul infrastructurii turistice existente la nivel de oraș, cu nivelul de acces și utilități, dar și cu nivelul de protecție al mediului și al instituțiilor regăsite. Așa cum am observat mai devreme, unele orașe sunt foarte dezvoltate, în timp ce altele sunt în plin proces de dezvoltare. De cele mai multe ori, locuitorii orașelor din județul Ilfov preferă să migreze spre capitală în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite și mai multe ca și număr. De cele mai multe ori, locuitorii orașelor din județul Ilfov preferă să migreze spre capitală în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite și mai multe ca și număr. De asemenea, analiza efectuată pe teren, prin intermediul chestionarelor, mi se pare una destul de subiectivă, neștiind cu exactitate care este nivelul real de dezvoltare al orașelor.
Conceptul de turism durabil este legat de procesul de creștere a populației, a nivelului său de trai și a capacității de suport a mediului natural. Din suma celor analizate până în prezent se remarcă cateva aspecte ce trebuie avute în vedere pentru perspectivele de dezvoltare în general și turistică în special.
Orașele din județul Ilfov s-au lansat din punct de vedere turistic la câțiva ani distanță față de alte orașe și zone ale țării care, chiar câștigă bani din turism: Alba Iulia, Cluj Napoca, Brașov, Neamț, Bucovina sau Maramureș și exemplele pot continua. Doar că, parte a succesului celor câteva zone amintite sunt și mentalitățile. Tot ce contravine ospitalității și bunului simț este ocolit de turiști.
Anexe
Nr. chestionar: ……………………. Data: …………………….
Bună ziua! Mă numesc Radu Roxana și sunt studentă la Universitatea din București, Facultatea de Geografie. Mă aflu în acest oraș pentru a-mi culege date pentru elaborarea lucrării de disertație. O să vă rețin atenția 5 -10 minute. Ați fi drăguț/ă să îmi răspundeți la câteva întrebări referitoare la dezvoltarea turismului la nivelul acestui oraș?
Chestionar privind percepția populației din orașul ……………………
asupra dezvoltării turismului pe plan local
1. Se practică turismul în localitatea în care locuiți?
a) da
b) nu
c) nu știu
2. Considerați oportună dezvoltarea turismului în această zonă?
a) da
b) nu
c) nu știu
3. Cunoașteți vreun obiectiv turistic din acest areal?
a) da (care) …………………………………………..
b) nu
4. Considerați că vă puteți angaja în a investi în turism?
a) singur
b) cu ajutorul autorităților
c) cu alte fonduri
5. Sunteți dispuși să participați la cursuri sau conferințe pe această temă?
a) da
b) nu
c) nu știu
6. Credeți că legislația este favorabilă investitorilor în turism?
a) da
b) nu
c) nu știu
7. Ce impact credeți că va avea dezvoltarea turismului în orașul dvs?
a) pozitiv
b) negativ
c) nici unul
8. Cum considerați că vor fi relațiile cu turiștii?
a) amiabile
b) conflictuale
c) indiferente
9. Care este starea infrastructurii ce deservește această zonă, după părerea dumneavoastră?
a) bună
b) medie
c) rea
10. Cum apreciați starea de conservare a obiectivelor turistice din această zonă?
a) bună
b) satisfăcătoare
c) rea
11. Credeți că autoritățile se implică suficient în procesul de dezvoltare al acestui oraș?
a) da
b) nu
c) nu știu
12. Considerați această zonă accesibilă?
a) da
b) nu
c) nu știu
Profilul dumneavoastră:
I. Sex:
a) masculin
b) feminin
II. Vârstă:
a) sub 20 ani
b) 20 – 35 ani
c) 36 – 60 ani
d) peste 61 ani
III. Studii:
a) fără studii
b) studii gimnaziale
c) studii liceale
d) studii universitare
e) studii post-universitare
IV. Categoria funcțională:
a) elev/student
b) angajator
c) angajat
d) șomer
e) pensionar
f) altă situație
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
Bibliografie
Băltărețu Andreea, (2007), Ecoturism și dezvoltare durabilă, Editura Prouniversitaria, București
Bâc D.-P., (2012), Teză de doctorat – Turismul și dezvoltarea durabilă: realități, provocări și oportunități, Universitatea din Oradea, Oradea
Gavrilă Paven Ionela, (2014), Dezvoltare durabilă – suport de curs, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia
Istrate L., Bran Florica, Roșu Anca Gabriela, (1996), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București
Jamieson W., Noble A., (2000), A manual for sustainable tourism destination management, CUC – UEM Project, AIT, preluat din www.gdrc.org/ucm/eco-tour/whatis-sustour.html
Lahovari G., Brătianu C., Tocilescu G., (1898), Marele Dicționar Geografic al României, Stab. Grafic J. V. Socecu , București
Matei Elena, (2004), Ecoturism, Editura Top Form, București
Matei Elena, Braghină C., Bogan Elena, Preda Mihaela, (2013), Dezvoltarea durabilă a orașelor mici din România. Între potențial și cerințele comunităților, Editura Universității din București, București
Portney K., (2003), Taking Sustainable Cities Seriously, MIT Press, Massachusetts (USA)
Wheeler S.M., (2004), Planning for Sustainability. Creating Livable, equitable, and Ecological Communities, Routledge, New York
*** Boghean Carmen, Perspectiva dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de turism nr. 3, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava
*** Legea nr.87 din 5 aprilie 2004 pentru declararea ca oraș a comunei Voluntari, județul Ilfov
*** Robinson J.B., (1990), Futures Under Glass: A Recipe for People Who Hate to Predict
http://judetul-ilfov.viaromania.eu/ (data accesării: mai 2014)
http://statistici.insse.ro/shop/ (data accesării: mai 2014)
http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/03/Managementu_proiectelor_ Dezvoltare_ durabila.pdf (data accesării: mai 2014)
http://www.gstcouncil.org/ (data accesării: mai 2014)
http://www.ilfov-ghid.ro/ (data accesării: mai 2014)
http://www.jurnaluldeilfov.ro/stire/2979/n-sfritdescoper-ilfovul.html (data accesării: mai 2014)
Bibliografie
Băltărețu Andreea, (2007), Ecoturism și dezvoltare durabilă, Editura Prouniversitaria, București
Bâc D.-P., (2012), Teză de doctorat – Turismul și dezvoltarea durabilă: realități, provocări și oportunități, Universitatea din Oradea, Oradea
Gavrilă Paven Ionela, (2014), Dezvoltare durabilă – suport de curs, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia
Istrate L., Bran Florica, Roșu Anca Gabriela, (1996), Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București
Jamieson W., Noble A., (2000), A manual for sustainable tourism destination management, CUC – UEM Project, AIT, preluat din www.gdrc.org/ucm/eco-tour/whatis-sustour.html
Lahovari G., Brătianu C., Tocilescu G., (1898), Marele Dicționar Geografic al României, Stab. Grafic J. V. Socecu , București
Matei Elena, (2004), Ecoturism, Editura Top Form, București
Matei Elena, Braghină C., Bogan Elena, Preda Mihaela, (2013), Dezvoltarea durabilă a orașelor mici din România. Între potențial și cerințele comunităților, Editura Universității din București, București
Portney K., (2003), Taking Sustainable Cities Seriously, MIT Press, Massachusetts (USA)
Wheeler S.M., (2004), Planning for Sustainability. Creating Livable, equitable, and Ecological Communities, Routledge, New York
*** Boghean Carmen, Perspectiva dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de turism nr. 3, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava
*** Legea nr.87 din 5 aprilie 2004 pentru declararea ca oraș a comunei Voluntari, județul Ilfov
*** Robinson J.B., (1990), Futures Under Glass: A Recipe for People Who Hate to Predict
http://judetul-ilfov.viaromania.eu/ (data accesării: mai 2014)
http://statistici.insse.ro/shop/ (data accesării: mai 2014)
http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/03/Managementu_proiectelor_ Dezvoltare_ durabila.pdf (data accesării: mai 2014)
http://www.gstcouncil.org/ (data accesării: mai 2014)
http://www.ilfov-ghid.ro/ (data accesării: mai 2014)
http://www.jurnaluldeilfov.ro/stire/2979/n-sfritdescoper-ilfovul.html (data accesării: mai 2014)
Anexe
Nr. chestionar: ……………………. Data: …………………….
Bună ziua! Mă numesc Radu Roxana și sunt studentă la Universitatea din București, Facultatea de Geografie. Mă aflu în acest oraș pentru a-mi culege date pentru elaborarea lucrării de disertație. O să vă rețin atenția 5 -10 minute. Ați fi drăguț/ă să îmi răspundeți la câteva întrebări referitoare la dezvoltarea turismului la nivelul acestui oraș?
Chestionar privind percepția populației din orașul ……………………
asupra dezvoltării turismului pe plan local
1. Se practică turismul în localitatea în care locuiți?
a) da
b) nu
c) nu știu
2. Considerați oportună dezvoltarea turismului în această zonă?
a) da
b) nu
c) nu știu
3. Cunoașteți vreun obiectiv turistic din acest areal?
a) da (care) …………………………………………..
b) nu
4. Considerați că vă puteți angaja în a investi în turism?
a) singur
b) cu ajutorul autorităților
c) cu alte fonduri
5. Sunteți dispuși să participați la cursuri sau conferințe pe această temă?
a) da
b) nu
c) nu știu
6. Credeți că legislația este favorabilă investitorilor în turism?
a) da
b) nu
c) nu știu
7. Ce impact credeți că va avea dezvoltarea turismului în orașul dvs?
a) pozitiv
b) negativ
c) nici unul
8. Cum considerați că vor fi relațiile cu turiștii?
a) amiabile
b) conflictuale
c) indiferente
9. Care este starea infrastructurii ce deservește această zonă, după părerea dumneavoastră?
a) bună
b) medie
c) rea
10. Cum apreciați starea de conservare a obiectivelor turistice din această zonă?
a) bună
b) satisfăcătoare
c) rea
11. Credeți că autoritățile se implică suficient în procesul de dezvoltare al acestui oraș?
a) da
b) nu
c) nu știu
12. Considerați această zonă accesibilă?
a) da
b) nu
c) nu știu
Profilul dumneavoastră:
I. Sex:
a) masculin
b) feminin
II. Vârstă:
a) sub 20 ani
b) 20 – 35 ani
c) 36 – 60 ani
d) peste 61 ani
III. Studii:
a) fără studii
b) studii gimnaziale
c) studii liceale
d) studii universitare
e) studii post-universitare
IV. Categoria funcțională:
a) elev/student
b) angajator
c) angajat
d) șomer
e) pensionar
f) altă situație
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Bordul Sustenabilitatii Turistice Pentru Orasele din Judetul Ilfov (ID: 137048)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.