Aspecte Teoretice Privind Contabilitatea Decontarilor cu Salariatii

CAP.1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU SALARIAȚII

Definiția salariului și formele salarizării

Factorul muncă, este unul dintre factorii de producție, care reprezintă o activitate, fizică și/sau intelectuală făcută de oameni, prin care aceștia își folosesc cunoștiinele, experiențele dobândite, ajutându-se de instrumentele necesare producerii de bunuri și prestării de servicii. Conform teoriei factorilor de producție enunțată de economistul francez J. B. Say, fiecărui factor de producție îi revine o recompensă pentru serviciile aduse în activitatea economică. Factorului muncă îi revine salariul.

Conceptul „salariu” provine din limba latină „salarium” și reprezenta rația de sare pe care o primeau soldații din armata română pentru activitatea desfășurată. Cu timpul, termenul de „salarium” a reprezentat echivalentul valoric al unei activități prestate.

În afară de termenul de „salariu”, se utilizează și termenii de „remunerație”, „retribuție”, „onorariu”. De exemplu, în Germania, termenul de „salariu” este folosit numai în cazul muncitorilor, iar pentru funcționari se folosește „retribuție”. În cazul practicanților liber profesionști este utilizat termenul de „onorariu”. În America, Canada și Anglia cuvântul „salariu” este folosit în cazul funcționarilor, de nivel superior, angajaților din sectorul de vânzări, angajaților din sectorul managerial și se referă la plata unei sume săptămânale, lunare sau anuale. Pentru muncitori se utilizează termenul de „retribuție” și se referă la o sumă orară și reprezintă modul de plată folosit frecvent la angajații din sectoarele de producție și întreținere.

În prezent are următoarea definiție conform Codului Muncii din România: „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”.

Conform Codului muncii, „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.

Formele de salarizare sunt metode prin care se evaluează munca prestată și rezultatele obținute de către salariați.

Formele de salarizare sunt următoarele:

salarizarea după timpul lucrat sau în regie;

salarizarea în acord direct;

salarizarea în acord indirect;

salarizarea în acord global;

salarizarea în acord progresiv;

salarizarea prin cote procentuale;

Cea mai veche și cea mai simplă formă de salarizare este salarizarea după timpul lucrat sau în regie. Prin acestă formă de salarizare se înțelege personalul care este plătit după timpul lucrat, însă nu contează cantitatea sau calitatea muncii rezultate. Salarizarea în regie se stabilește pe oră și salariul efectiv rezultă din înmulțirea orelor lucrate într-o lună.

Salarizarea în regie are următoarele avantaje:

salariul se calculează simplu și este ușor de înțeles;

salariul nu variază în proporție directă cu producția;

între conducere și salariați există mai puține posibilități de neînțelegere;

sunt reduse cheltuielile administrative pentru calculul și contabilitatea salariilor.

Principalele dezavantaje pe care le are salarizarea în regie sunt următoarele:

nu îi motivează suficient pe salariați pentru creșterea producției și a productivității muncii;

încetinește ritmul de lucru atunci când supravegherea este neeficientă;

necesită o supraveghere atentă a salariaților pentru respectarea disciplinei în muncă;

veniturile muncitorilor sunt mai mici decât ale muncitorilor în acord.

În cazul salarizării în regie pentru eliminarea unor dezavantaje, muncitorii primesc suplimente sau prime, cum ar fi:

prime pentru economii de materiale, combustibil sau energie;

prime pentru prezența regulată la lucru;

prime pentu riscurile locurilor de muncă;

prime de kilometraj și de recuperare a întârzierilor;

prime de calitate.

O altă formă de salarizare este salarizarea în acord direct care se poate face:

cu bucata;

pe bază de norme de timp.

Salarizarea în acord direct cu bucata presupune ca muncitorul să execute fiecare lucrare, produs sau operație încadrat într-un anumit timp și este stabilit salariul pe bucată pornind de la salariul de încadrare pe oră. Prin această formă de salarizare muncitorul își folosește la maximum capacitățile pentru că suma pe care o primesc variază în proporție directă cu producția.

Salarizarea în acord direct pe baza normei de timp presupune ca angajatul să primească salariul de încadrare pe timpul stabilit prin normă, chiar dacă a terminat lucrul într-un timp mai scurt. Prin această formă de salarizare atât angajatul, cât și angajatorul are de câștigat, deoarece dacă angajatul termină în mai puțin timp decât i-au fost alocați pentru aceleași bucăți de produse, el tot atât primește cât ar fi primit dacă nu ar fi terminat mai repede. Iar angajatorul reduce costurile generale.

Salarizarea în acord direct se face individual sau colectiv care se referă la rezultatul muncii care depinde de capacitatea și efortul depus de angajat care primește salariul în funcție de eficiența muncii sale, adică „cât produce”. În general, este folosit salarizarea în acord direct colectiv deoarece este necesar efortul mai multor angajați în mod simultan, iar salariul cuvenit este repartizat membrilor în funcție de salariul lunar de bază al fiecărui angajat și de timpul cât a participat la lucrarea respectivă.

Salarizarea în acord global este practicat atunci când o activitate se poate presta numai în echipă.

Salarizarea în acord progresiv înseamnă că producția realizată de muncitor este depășită de creșterea salariului, tariful majorându-se progresiv după o anumită grilă a producției realizate. Această metodă motivează angajatul, din această cauză este aplicată numai în condiții speciale.

Salarizarea prin cote procentuale este folosit numai în cazurile în care trebuie stabilit salariul muncitorului angajat prin contract de prestări de servicii.

Algoritmul de calcul al salariului net

Obiectul principal al contabilității salariilor este calculul, înregistrarea cheltuielilor și decontarea salariilor cuvenite angajaților. Salariul este format din salariul de bază, sporuri și adaosuri pentru condiții deosebite de muncă și pentru rezultatele obținute, indemnizațiile și alte sporuri acordate pentru conducere, indexările de salariu și compensarea creșterilor de prețuri, indemnizațiile acordate pentru concediul de odihnă. Toate aceste elemente formează veniturile brute ale unui salariat.

Fondul de salarii cuprinde indemnizațiile plătite personalului ce lucrează pe bază de contracte de prestări de servicii sau convenții civile în măsura în care sunt prevăzute a fi suportate din acesta.

În categoria decontărilor cu personalul sunt incluse și ajutoarele materiale și de protecția socială sub formă de: ajutoare de boală pentru incapacitate temporară de muncă, cele pentru îngrijirea copilului, ajutoarele de deces și alte ajutoare acordate de înreprindere care se suportă din contribuția pentru asigurări sociale și sumele achitate, potrivit legii, pentru șomaj tehnic. De asemenea, categoriei decontărilor cu personalul, aparțin și premiile acordate din beneficii și participările la profit.

Codul fiscal, art. 55, consideră că sunt venituri din salarii sumele primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă și pe baza actului de numire, precum: salariile de bază, sporurile și adaosurile de orice fel, indemnizațiile de orice fel, recompensele și premiile de orice fel, sumele primite pentru concediul de odihnă, sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă, precum și orice alte câștiguri în bani sau în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor: „sunt considerate venituri din salarii pe lângă toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și cele realizate conform unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă”.

Algoritmul de calcul al salariului net pornește de la salariul brut de bază

(+) sporuri și adaosuri

(+) indemnizațiile de conducere și alte sporuri acordate pentru conducere

(+) indexările de salarii și compensarea creșterilor de prețuri

(+) salariul în natură

(+) alte drepturi de personal

(=) TOTAL VENITURI BRUTE

(-) Contribuția personalului la asigurările sociale

(-) Contribuția personalului la fondul de șomaj

(-) Contribuția personalului la asigurările de sănătate

(=) SALARIUL BRUT IMPOZABIL

(-) Impozitul pe salariu

(=) SALARIUL NET

(-) Avansuri acordate personalului

(-) Rețineri din remunerații acordate terților

(-) Alte rețineri datorate unității

(=) SALARIUL NET DE PLATĂ (REST DE PLATĂ)

Fondul de salarii reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator.

Salariul de încadrare, element al salariului brut, care este stabilit prin negocieri între angajat și angajator. Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat și poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare.

Conform H.G. nr. 1091/2014, începând cu 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut este de 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună, ceea ce înseamnă că 5, 781 lei/ora.

Iar începând cu 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat va fi de 1.050 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168, 667 de ore în medie pe lună, ceea ce înseamnă 6,225lei/ora.

Sporurile reprezintă un supliment aplicat la salariul de bază, care se acordă în raport cu diversitatea mare a condițiilor în care se desfășoară munca și pot fi grupate în:

sporurile permanente sunt următoarele: spor de vechime, spor de fidelitate, spor de conducere, spor de noapte, spor pentru condiții deosebite (de exemplu: spor de toxicitate), spor de înălțime, spor de lucru subteran, spor de limbă străină, spor de stres.

sporurile temporare sunt următoarele: spor pentru ore suplimentare, spor pentru ore prestate în zilele prevăzute libere prin lege, spor pentru ore efectuate peste program (de exemplu: activitățile din construcții), spor pentru ore de traducere.

Adaosurile la salarii reprezintă sume primite de personal sub forma primelor de vacanță, primelor pentru sărbători și aniversări ale persoanei sau ale unității, diverse stimulente etc.

Indexările reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază, ca urmare a creșterii prețurilor.

Drepturile salariale luate în calcul includ salariul de bază la care se adaugă indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent, prevăzute prin contractul individual de muncă.

Salariul în natură reprezintă o parte a salariului stabilită sub formă de bunuri sau servicii.

Alte drepturi de personal cuprind: indemnizația de concediu, prima de Paște/ Crăciun, plata zilelor libere pentru evenimente deosebite, indemnizația pentru concediul de boală, ajutoare materiale în bani.

O persoană fizică poate obține venituri din desfășurarea de activități dependente în cazul în care datorează impozit pe salarii sau venituri din activități independente caz în care datorează impozit pe veniturile din activități independente. O activitate dependentă este o activitate care îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

persoana fizică care obține venitul se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit și respectă condițiile de muncă impuse de aceasta: atribuții, modul de îndeplinire a acestoa, locul de atribuții, modul de îndeplinire a acestora, locul de desfășurare a activității și programul de lucru.

persoana fizică beneficiară a veniturilor folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit: spații de lucru, echipamente, unelte de muncă, contribuie cu prestația fizică și capacitatea intelectuală, nu cu capitalul propriu.

Venitul din salarii reprezintă orice venit în bani sau în natură obținut de o persoană fizică indiferent de denumirea veniturilor sau de forma sub care se acordă ca urmare a unui contract de muncă.

Impozitarea veniturilor din salarii se realizează prin două modalități:

la locul de muncă, unde se află funcția de bază și materia impozabilă este egal cu:

Venit net – deducerea personală – cotizația sindicală – contribuțiile la schemele facultative de pensii ocupaționale în limita a 200 euro/an

Venit net = venit brut – contribuții sociale obligatorii

prin locul unde se află funcția de bază – se referă la persoana fizică cu un singur loc de muncă, ultimul loc de muncă înscris în documentul de muncă. Pentru persoane fizice cu mai multe locuri de muncă înseamnă locul ales și declarat de persoana fizică plătitorului de venit.

Deducerea personală se acordă numai pentru veniturile din salarii la locul de muncă unde sa află funcția de bază ca urmare a unui contract individual de muncă în limita venitului realizat. Deducerea personală este o cheltuială aferentă venitului, mărimea acestei cheltuieli fiind stabilită în funcție de situația personală a contribuabilului tabilită în raport cu două criterii:

venit brut lunar

numărul de persoane în întreținere

Pentru veniturile brute mai mici sau egale cu 1000 lei, deducerile sunt progresive în funcție de persoanele în întreținere în raport cu creșterea acestora, adică dacă nu sunt persoane în întreținere este de 250 de lei, pentru o persoană este de 350 de lei, pentru două persoane este de 450 de lei și așa mai departe.

Pentru veniturile brute între 1000 și 3000 de lei, deducerile sunt degresive în funcție de creșterea venitului brut lunar.

Pentru veniturile peste 3000 de lei, nu se acordă deduceri personale.

Persoanele aflate în întreținere sunt rude până la gradul II, inclusiv care obțin venituri impozabile sau neimpozabile, mai mici sau egal cu 250 de lei. Rudele de gradul I sunt părinții și copii, iar rudele de gradul II sunt bunicii, nepoții, frații și surorile.

Copii minori până la 18 ani, sunt considerați întreținuți, dar dacă copilul minor cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani încadrat în muncă devine contribuabil și beneficiază de deducere personală, caz în care părinții nu mai au dreptul de a îl lua în întreținere, întrucât deducerea personală se acordă o singură dată.

Impozitul pe salarii se determină și se varsă de către plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor care sunt obligați să rețină impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri și să vireze la bugetul de stat impozitul reținut la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale, efectuată pentru fiecare lună, dar nu mai târziu de data de 25 ale lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi. Impozitul pe salariu are o cotă unică stabilită prin lege, cota este de 16% și are ca bază de calcul salariul impozabil.

Avansurile acordate personalului sunt sume

Contribuții suportate de către angajator

Conform legii nr. 571 din 2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, contribuțiile suportate de către angajator sunt următoarele:

Contribuția la asigurările sociale (CAS)

Contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS)

Contribuția la fondul de șomaj

Contribuția de asigurare la accidente de muncă și boli profesionale

Contribuția datorată la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale

Contribuția la asigurările sociale (CAS) suportate de către angajator generează datorii și creanțe pentru unitățile care utilizează forța de muncă pe baza contractului individual de muncă și a celui colectiv precum și pentru persoanele fizice și juridice care au angajat forță de muncă cu contract individual de muncă cu timp parțial.

Contribuția la asigurările sociale suportate de către angajator se determină astfel:

CAS = salariul brut efectiv realizat × cota de impunere

Conform Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal cu modificările și completările ulterioare cotele de contribuții sociale obligatorii sunt următoarele:

31,3% pentru condiții normale de muncă din care 20,8% pentru contribuția datorată de angajator;

36,3% pentru condiții deosebite de muncă, din care 25,8% pentru contribuția datorată de angajator;

41,3% pentru condiții speciale de muncă și pentru alte condiții de muncă, din care 30,8% pentru contribuția datorată de angajator;

Fondul de asigurări sociale de sănătate (CASS) este constituit din contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate și vărsate de angajatori și din contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate și suportate de asigurați.

Contribuția angajatorului la Fondul inițial al asigurărilor sociale de sănătate reprezintă o cotă de 5,2%, conform legii nr. 571/2003 privind codul fiscal cu  modificările și completările ulterioare, pe care angajatorul o calculează asupra venitului brut efectiv realizat de către angajații cu carte de muncă și asupra veniturilor impozabile ale colaboratorilor cu convenție civilă.

Contribuția la fondul de șomaj este suma datorată de întreprindere se calculează prin aplicarea cotei de 0,5%, conform legii nr. 571/2003 privind codul fiscal cu  modificările și completările ulterioare, asupra venitului brut efectiv realizat de personal, respectiv asupra fondului de salarii realizat lunar, în valoare brută.

Conform legii nr. 346/2002 asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare, asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Cota este de 0,15% – 0,85% pentru contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, diferențiată în funcție de clasa de risc, conform legii.

Conform legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata crenațelor salariale din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.

Conform legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, și al legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare, cota este de 0,25%.

Conform legii nr. 12/2015 pentru modificarea și completearea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii stabilirea duratei concediului de odihnă, perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav sunt considerate perioade de activitate desfășurată, adică aceste perioade nu afectează numărul de zile de concediu de odihnă la care au dreptul salariații în fiecare an. Până acum, conform codului muncii, concediul de odihnă „se acorda proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic”. Din 2015, „durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile”.

Noul act normativ a introdus și precizarea conform căreia salariatul are dreptul la concediul de odihnă chiar și în situația în care concediul medical se întinde pe durata unui întreg an calendaristic. Angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor celui în care salariatul s-a aflat în concediu medical.

Conform Legii nr. 187/2014 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, s-a stabilit creșterea câștigului salarial mediu la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat de la 2298 de lei, cât a fost în 2014, la 2415 lei.

Prin urmare, cuantumul ajutorului de deces crește, în cazul asiguratului sau pensionarului, tot la 2415 lei – ceea ce reprezintă o majorare de 117 lei față de anul 2014.

Există și o mărire a ajutorului de deces și în cazul membrului de familie al asiguratului sau al pensionarului, adică în 2015, cuantumul este de 1208 lei cu 59 de lei mai mult decât în 2014.

Persoanele care pot beneficia de ajutor sunt soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau oricare altă persoană care dovedește că a suportat cheltuielile de deces, informează Casa Națională de Pensii Publice.

Cererea pentru acordarea ajutorului se depune, după caz, la casă teritorială de pensii sau la angajatorul asiguratului decedat.

Ajutorul se plătește în cel mult 24 de ore de la momentul solicitării, după caz, de către angajator, instituția care gestionează bugetul asigurărilor pentru șomaj sau casă teritorială de pensii.

Contribuții sociale suportate de către angajați

Contribuțiile sociale suportate de către angajați sunt următoarele:

Contribuția la asigurările sociale

Contribuția la asigurările sociale de sănătate

Contribuția la fondul de șomaj

Contribuția la asigurările sociale reprezintă o cotă de 10,5%, conform legii nr. 571 din 2003 privind Codul fiscal, aplicată la total drepturi cu caracter permanent. Contribuția este suportată de către personalul cu statut de salariat, fiind reținută și achitată de către unitate, bugetului asigurărilor sociale.

Fondul de asigurări sociale de sănătate este constituit din contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate și vărsate de angajatori și din contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate și suportate de asigurați.

Conform legii nr. 571/2003 privind codul fiscal cu  modificările și completările ulterioare, cota este de 5,5%.

Contribuția la fondul de șomaj, conform legii nr. 571/2003 privind codul fiscal cu  modificările și completările ulterioare, cota este de 0,5% care se aplică asupra venitului brut efectiv realizat de personal.

Sistemul de documente care asigură înregistrarea în contabilitate a decontărilor cu salariații

La baza stabilirii salariului net stau următoarele documente primare:

Documente privind prezența la lucru și volumul de muncă prestată: fișă de pontaj, condică de prezență, foaie colectivă de pontaj, carnet de pontaj, situația prezenței și a absențelor etc.

Documente privind producția obținută: bon de lucru individual, bon de lucru colectiv, raport de producție și salarizare, pontajul lucrărilor manuale, pontajul mecanizatorului etc.

Documente privind stabilirea salariilor: stat de salarii pentru angajați, stat de salarii pentru colaboratori, listă de avans chenzinal, listă de indemnizații pentru concediul de odihnă, listă pentru plăți parțiale, desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat, drepturi bănești-chenzina I, drepturi bănești-chenzina a II-a, fișă de evidență a salariilor.

Dintre documentele amintite, cele mai importante sunt statul de salarii, lista de avans chenzinal, lista de indemnizații pentru concediul de odihnă, desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat și fișa de evidență a salariilor.

Statul de salarii este un document justificativ de înregistrare în contabilitate prin care se calculează drepturile bănești cuvenite salariaților, contribuțiile și alte sume datorate.

Statul de salarii se întocmește într-un singur exemplar sau în două exemplare, după caz, lunar, pe secții, ateliere, servicii, pe baza următoarelor documente: evidența timpului lucrat efectiv, a documentelor de centralizare a salariilor individuale, pe baza fișelor de evidență a salariilor, a evidenței și a documentelor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, certificatelor medicale. Statele de salarii sunt semnate de persoana care calculează și întocmește documentul.

Statul de salarii circulă astfel:

la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv și să aprobe plata;

la casieria unității, pentru efectuarea plăților cuvenite;

la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate;

la compartimentul care a întocmit statul de salarii, care servește la acordarea vizei atunci când solicită plata salariilor neridicate, după caz.

Statul de salarii trebuie să conțină obligatoriu următoarele informații:

denumirea unității, secției, serviciului etc.;

denumirea formularului, întocmit pentru luna, anul;

numele și prenumele, venitul brut, contribuția individuală la asigurări sociale, contribuția individuală la asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurări de sănătate, cheltuieli profesionale, venit net, deducere personală de bază, deduceri suplimentare, venit bază de calcul, impozit calculat și reținut, salariul net;

semnătura conducătorului unității, conducătorului compartimentului financiar-contabil, persoanei care îl întocmește.

Al doilea document important este lista de avans chenzinal care este un document justificativ de înregistrare în contabilitate prin care se calculează drepturile bănești cuvenite salariaților ca avansuri chenzinale și este un document pentu reținerea prin statele de salarii a avansurilor chenzinale plătite.

Lista de avans chenzinal se întocmește lunar, pe baza documentelor de evidență a muncii, a timpului lucrat efectiv, a certificatelor medicale prezentate și se semnează pentru confirmarea exectității calculelor de către persoana care a calculat avansurile chenzinale și a întocmit lista.

Lista de avans chenzinal circulă în felul următor:

la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv și să aprobe plata;

la casieria unității, pentru efectuarea plăților de avansuri chenzinale cuvenite;

la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrare în contabilitate;

la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă, pentru înregistrare în contabilitate, unde s-a întocmit statul de salarii;

la compartimentul care a întocmit lista de avans, pentru a servi la întocmirea statului de salarii, la sfârșitul lunii.

Documentul trebuie să conțină obligatoriu următoarele informații:

denumirea unității, secției, serviciului etc.;

denumirea formularului, întocmit pentru luna, anul;

numele și prenumele, salariul de bază, timpul efectiv lucrat, concediu medical, avans de plată;

semnătura conducătorului unității, conducătorului compartimentului financiar-contabil, persoanei care îl întocmește.

Lista de indemnizații pentru concediul de odihnă servește ca document pentru stabilirea drepturilor privind indemnizațiile cuvenite salariaților pe timpul efectuării concediului de odihnă, ca document justificatic de înregistrare în contabilitate și dispoziție către casierie pentru plata concediului de odihnă.

Desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat servește ca document de centralizare a zilelor lucrătoare de concediu medical, a cazurilor de proteze, decese și schimbarea locului de muncă precum și a indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat.

Fișa de evidență a salariilor constituie documentul cu ajutorul căruia se ține evidența timpului efectiv lucrat și a salariilor în vederea calculării indemnizațiilor pentru concedii de odihnă. Reprezintă și document de evidență a sumelor care se rețin din drepturile de personal și care sunt datorate terților (rate, chirii, popriri etc.).

Rețeaua de conturi care asigură reflectarea în contabilitate a decontărilor cu salariații

Grupa 42 „PERSONAL ȘI CONTURI ASIMILATE”

Contul 421 „Personal – salarii datorate” este un cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ține evidența decontărilor cu personalul pentru drepturile salariale cuvenite acestuia în bani sau în natură, inclusiv a sporuriloe, adaosurilor, premiilor din fondul de salarii etc.

Contul 423 „Personal – ajutoare materiale datorate” este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența ajutoarelor de boală pentru incapacitate temporară de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, a ajutoarelor de deces și a altor ajutoare acordate.

Contul 424 „Prime reprezentând participarea personalului la profit” este un cont de pasiv. Acest cont ține evidența primelor acordate personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale, reprezentând participarea acestora la profit.

Contul 425 „Avansuri acordate personalului” este un cont de activ și ține evidența avansurilor acordate personalului.

Contul 426 „Drepturi de personal neridicate” este un cont de pasiv și ține evidența drepturilor de personal neridicate în termenul legal.

Contul 427 „Rețineri din salarii datorate terților” este un cont de pasiv și cu ajutorul acestui cont se ține evidența reținerilor și popririlor din salarii, datorate terților.

Contul 428 „Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul” este un cont bifuncțional și ține evidenșa altor datorii și creanțe în legătură cu personalul.

Grupa 43 „ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI CONTURI ASIMILATE”

Contul 431 „Asigurări sociale” este un cont de pasiv și cu ajutorul acestui cont se ține evidenșa decontărilor privind contribuția angajatorului și a personalului la asigurările sociale și a contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

4311 „Contribuția unității la asigurările sociale”

4312 „Contribuția personalului la asigurările sociale”

4313 „Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

4314 „Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate”

Contul 437 „Ajutor de șomaj” este de pasiv și ține evidenșa decontărilor privind ajutorul de șomaj, datorat de angajator, precum și de personal, potrivit legii.

4371 „Contribuția unității la fondul de șomaj”

4372 „Contribuția personalului la fondul de șomaj”

Contul 438 „Alte datorii și creanțe sociale” este un cont bifuncțional și cu ajutorul acestui cont se ține evidența contribuției unității la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate și asigurările de viață, a datoriilor de achitat sau a creanțelor de încasat în contul asigurărilor sociale, precum și a plății acestora.

Grupa 44 „BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ȘI CONTURI ASIMILATE”

Contul 444 „Impozitul pe venituri de natura salariilor” este un cont de pasiv și ține evidența impozitelor pe veniturile de natura salariilor și a altor drepturi similare, datorate bugetului statului.

Grupa 64 „CHELTUIELI CU PERSONALUL”

Contul 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” este de activ și ține evidenșa cheltuielilor cu salariile personalului.

Contul 642 „Cheltuieli cu avantajele în natură și tichetele acordate salariaților” este un cont de activ și ține evidența cheltuielilor cu avantajele în natură, respectiv cu tichetele de masă, de vacanță, de creșă și cadou acordate salariaților, potrivit legii.

Contul 643 „Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit” este un cont de activ și cu ajutorul acestui cont se  ține evidența cheltuielilor cu primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii.

Contul 645 "Cheltuieli privind asigurările și protecția socială” este de activ și acest cont ține evidența cheltuielilor privind asigurările și protecția socială.

6451 „Contribuția unității la asigurările sociale”

6452 „Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

6453 „Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

6456 „Contribuția unității la schemele de pensii facultative”

6457 „Contribuția unității la primele de asigurare voluntară de sănătate”

6458 „Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”

În capitolul următor al lucrării vom prezenta societatea

CAP. 2. PREZENTAREA

Repere privind constituirea, dezvoltarea și obiectul de activitate al societății

Aprecierea poziției financiare și a performanțelor societății

2.2.1. Analiza informațiilor contabile publicate în documentul bilanț

2.2.2. Aprecierea performanțelor societății