Aspecte Privind Politicile Si Strategiile de Marketing a Producerii Si Valorificarii Painii
CUPRINS
Declarație
Lista figurilor
Lista tabelelor
INTRODUCERE
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1 – STUDIU MONOGRAFICE AL S.C. BRUTĂRIE S.R.L. VATRA DORNEI
1.1. Aspecte generale
1.2. Structura organizatorică și de conducere
1.3. Forța de muncă și înzestrarea tehnică a muncii
Tehnologii de producere a pâinii și a produselor de panificație
PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 2 – PIAȚA ÎNTREPRINDERII
Piața pâinii în România și mediul concurențial
Aspecte teoretice privind piața firmei
Capacitatea efectivă și potențială a firmei
Evoluția pieței S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
Raporturile firmei cu piața
Factorii care influențează evoluția pieței și variante de
dezvoltare în viitor
CAPITOLUL 3 – POLITICILE ȘI STRATEGIILE DE MARKETING PRIVIND PRODUCȚIA, PREȚURILE, DISTRIBUȚIA, PROMOVAREA ȘI VALORIFICAREA PÂINII ȘI A PRODUSELOR DE PANIFICAȚIE LA S.C. BRUTĂRIE S.R.L. VATRA DORNEI
Politicile si strategiile de produs
Obiectivele politicii de produs și strategiile de produs
Clasificarea produselor de panificație
Elementele constitutive ale politicii de produs
Ciclul de viață al produselor
Politicile și strategiile de preț și de piață
Obiectivele politicii de preț și de piață și strategiile de
preț și de piață
Politicile și strategiile de distribuție
Obiectivele politicii de distribuție și strategiile de
distribuție
Politicile și strategiile de promovare
Obiectivele politicii de promovare și strategiile de
promovare
Publicitatea și merchandesingul
CAPITOLUL 4 – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
4.1. Concluzii
4.2. Recomandări
BIBLIOGRAFIE
Lista figurilor
Figura 1.1 – Organigrama S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei 9
Figura 1.2 – Structura personalului la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei(aprilie 2015) 12
Figura 2.1 – Piața pâinii în România 19
Figura 3.1– Ciclul de viață al produselor de panificație 41
Figura 3.2 – Analiza comparativă a prețurilor produselor de panificație în perioada
2012 – 2014 la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei 44
Lista tabelelor
Tabelul 1.1 – Evoluția numărului de angajați, a cifrei de afaceri și a profitului net din
2004 și până la 31 decembrie 2014 11
Tabelul 1.2 – Caracteristicile organoleptice ale produselor de panificație 14
Tabelul 1.3 – Descrierea procesului tehnologic de fabricație pâine albă
(0,350; 0,400; 0,500; 0.650 kg) 15
Tabelul 2.1 – Furnizorii de materii prime ai S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei în luna
martie 2015 24
Tabelul 2.2 – Situație clienți S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei la data de 31.03.2015 26
Tabelul 3.1 – Oferta de produse la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei 30
Tabelul 3.2 – Prețurile produselor de panificație în perioada 2012 – 2014 la
S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei 43
Tabelul 3.3 – Analiza eficienței costurilor la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei 49
INTRODUCERE
Mai mult decât orice altăзactivitate comercială,|marketingulзse ocupă de clienți. Crearea valorii și satisfacțieiзclientului este chiar inimaзgândirii și practiciiзmarketingului modern. Marketingul reprezintăзsatisfacerea clientului înзschimbul unui profit.|Dublul scop al marketingului este, peзde o parte, de a atrage noiзclienți promițând o valoare superioară și, pe de altă parte, de aзmenține și a cultiva clienții existenți,зoferind satisfacție.
Dacăзmarketerul|reușește să înțeleagăзnevoile clientului, dezvoltă produsele care aduc o valoare superioară, le distribuieзși le promovează cu un preț eficient,зaceste produse se vor vinde foarte ușor. Astfel,зvânzarea și reclama sunt numai o parteзdintr-un mix de marketing mai amplu, adică un set de instrumente de marketing|care lucrează împreună pentru a influența piața.
Principaleleзcuceriri ale marketingului deзla intrarea în noul mileniu încoace pot fi rezumate într-o singură temă: capacitatea deзa conecta. Acum,з| mai mult ca oricând, toți suntem conectațiзunul la celălalt și la lucruri apropiateзși depărtate din lumea din jur.
Avansurileзtehnologice, globalizareaзrapidă și mișcările sociale și economice – toate acesteaзprovoacă schimbăriзprofunde în structura pieței. Așa cum piața se schimbă, așa trebuie să facăзși cei care o servesc. Principaleleзcuceriri ale marketingului la intrarea în noul mileniu pot fi rezumateзîntr-o singurăзtemă: capacitatea de a conecta.ȚAcum, mai mult ca oricând, toți suntem conectațiзunul la celălalt și laзlucruri apropiate și depărtate din lumea din jur.
Înзeconomia de piață, oriceзorganizațieșși în mod deosebit o|organizație cu scop lucrativзîși concepeзo politică proprie, prin care își desemnează direcțiile de evoluție în viitor, precum șiзmodalitățile concreteзde înfăptuire a acesteia, politică|ce trebuie să-i asigure permanența peзpiață și mai ales dezvoltareaзde ansamblu.
O componentăзde bază a|politiciiзîntreprinderii este politica de marketing care-i oferă posibilitatea receptăriiзpromte și realeзa semnalelor pieții și-i permite adaptarea rapidă la modificărileзapărute pe piață, cu maximăзeficiență. Astfel, întreprinderea poate|să evalueze corect parametriiзpieții și să aloce resurseleзde care dispune corespunzător cererii reale, poate să sesizezeзsegmentele neacoperiteзde pe piață și avantajele comparative față de concurenți.
Înзcondițiile actuale, niciзomîntreprindere nu-și permite să activeze fără a avea o perspectivăзclară, atât pe termenзscurt cât și pe termen lung, care să îi asigure subzistența, dar și raționalitatea, eficiențaзîn condițiile înзcare|mediul ambiant devine tot mai complex și mai dinamic. (Anghel D., 2004)
Față deзmultiplele schimbăriзce|apar atât în micromediul cât și în macromediul în care activează, întreprindereaзtrebuie să manifesteзun anumit comportament, o anumită atitudine, ce se concretizeazăзîn delimitarea direcțiilorзstrategice și a modalităților practice de înfăptuire a acestora, și seзreflectă în conținutul politiciiзde marketing a întreprinderii.
Lucrareaзprezintă, în partea teoretică,зdate monografice privind S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei, careзcuprinde aspecte generale,зstructura de organizare, forța de muncă și înzestrarea tehnică aзmuncii, salarizarea șiзsistemul de salarizare, precum și progresul tehnologic al produselorзde panificație.
Partea practicăзa lucrării prezintăзpiața firmei, politicile și strategiile de marketing privind producția, prețurile, distribuția,зpromovarea și valorificarea pâinii și a produselor de panificație S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei și programeзpromoționale de viitor la nivelul firmei.
Firma analizată, S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei desfășoară două activități: producție în domeniul panificației și comerțзcu amănuntul. Produseleзrezultate din producție sunt: produse de franzelărie, specialitățiзde panificație, pâine rotundă.
În ziua de astăzi, consumatoriiзproduselor de panificație devin din ce în ce mai conștienți de igiena pieței și a alimentației; pentru ca produseleзsă fie sigure pentru consum, ei trebuie să respecte atât norme tehnologice, câtзși cele sanitare. Prin analizaзprincipalelor coordonate ale pieței produselor de panificație din Româniaзse observă că această piață aspiră la o determinare și încadrare într-o economie de piață funcțională, caracterizată prin existența unei concurențe dezvoltate și loiale, un mediu de afaceri conformзcerințelor, o putere de cumpărare relativ în creștere și de toate tipurile de competitori.
Scopul principal al acestei lucrări este de a scoate în evidență importanța politicilor și strategiilor de marketing ale produselor de panificație în condițiile societății contemporane în cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei.
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
DATE MONOGRAFICE PRIVIND S.C. BRUTĂRIE S.R.L. VATRA DORNEI
1.1. Aspecte generale
Denumire: S.C. Brutărie S.R.L.
Sediul social: Strada Mălinilor nr. 14, loc. Vatra Dornei, jud. Suceava
Sedii secundare: Magazin Mixt, loc. Dorna Arini, jud. Suceava.
Punct lucru, loc. Dorna Arini, jud. Suceava.
Domeniul principal de activitate: Fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie.
Obiectul secundar de activitate este reprezentat de comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun (cod CAEN 4711).
Societateaзcomercială Brutărie S.R.L. Vatra Dornei a fost înființată în anul 1991, de către patronul Dl. Cioata Viorel. Dinзlună martie 1992 și-a început activitatea în sediul din str.Malinilor, nr.14 s-a dezvoltat, puținзcâte puțin. Activitateaзde producere și în același timp de desfacere a produselor de panificație nu este ușoară,зdar au reușit să se mențină pe piață, și în același timp să se maiзdezvolte câte puțin, datorităзfaptului că patronul este tehnician de panificație, lucrând în acest domeniuзdin anul 1969. з
Activitatea societățiiзs-a diversificat și s-a dezvoltat de la an la an, societatea devenind foarte cunoscută în oraș și comuneleзînvecinate, datorită seriozității, promptitudinii și calității produselor. În prezent, desfacerea produselorзrezultate din procesul de producție acoperă atât bazinul Dornelor cât și zonele limitrofe, CâmpulungзMoldovenesc și chiar Suceava.
Resursele de capital
Valoarea capitaluluiзsocial subscris și vărsat în întregime de asociatul unic, în valoare totală de 250.000 lei care se divide în 25.000 de părți sociale a câte 10 lei fiecare. Profitul realizat care rezultă din bilanțul anualзîntocmit este repartizat 100% asociatului unic.
Resursele întreprinderii
O secție de producție compusă din sala de fabricație, sala cuptoarelor, sala pentru feliat și ambalat produse finite.
Depozite: depozit răcire pâine, depozit faină, depozit materii auxiliare, depozit produse finite;
Laborator – analizele necesare monitorizării proceselor și a produselor de panificație ce sunt realizate în baza unui contract de către DSP Suceava;
Resursele de teren: sediul social este dobândit pe bază de contract de vânzare-cumpărare nr. 1788/24.09.1998 pe durata nelimitată;
Clădirea firmei alcătuită din parter, etaj și mansardă.
Toate spațiile și clădirile au avizele și autorizațiile necesare pentru a desfășura activitățile menționate în actul de înregistrare.
1.2. Structura organizatorică și de conducere
Sistemele de conducere a unei întreprinderi reprezintă totalitatea elementelor componente și a relațiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfășoară procesele de conducere ale activității în ansamblul său.
Organizarea și funcționarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale în sensul că fiecare componentă organizatorică sau acțiune trebuie să corespundă unor cerințe clar definite reieșit din obiectivele acesteia.
Activitatea firmei a început în 1992, în lună martie cu un număr de 5 oameni, patronul fiind cel care se ocupa de conducerea societății, aprovizionare și desfacere precum și de urmărirea respectării procesului tehnologic.
La data de 31.12.2014 societatea deținea un număr de 36 angajați cu contract de muncă. Organigrama firmei fiind prezentată în figura 1.1.
Figura 1.1 – Organigrama S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
(prelucrare după situație S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei)
1. Responsabilitatea managerului principal
Luarea deciziilor în activitatea de bază privind crearea condițiilor de diferite feluri, cum ar fi achiziționarea materiilor prime, asigurarea și pregătirea mijloacelor tehnice, cât și a forței de muncă;
2. Responsabilitățile responsabilului de producție
Controlul calității produsului finit;
Monitorizarea punctelor critice de control și a punctelor de atenție;
Monitorizarea și responsabilizarea fluxului tehnologic;
Managementul pregătirii producției.
3. Responsabilitățile contabilului
Întocmirea documentelor de contabilitate și gestiune;
Biroul de evidență a gestiunii practică metoda cantitativ, valorică (verifică concordanța fișelor de magazie cu informațiile din contabilitate) șiomponente și a relațiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfășoară procesele de conducere ale activității în ansamblul său.
Organizarea și funcționarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale în sensul că fiecare componentă organizatorică sau acțiune trebuie să corespundă unor cerințe clar definite reieșit din obiectivele acesteia.
Activitatea firmei a început în 1992, în lună martie cu un număr de 5 oameni, patronul fiind cel care se ocupa de conducerea societății, aprovizionare și desfacere precum și de urmărirea respectării procesului tehnologic.
La data de 31.12.2014 societatea deținea un număr de 36 angajați cu contract de muncă. Organigrama firmei fiind prezentată în figura 1.1.
Figura 1.1 – Organigrama S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
(prelucrare după situație S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei)
1. Responsabilitatea managerului principal
Luarea deciziilor în activitatea de bază privind crearea condițiilor de diferite feluri, cum ar fi achiziționarea materiilor prime, asigurarea și pregătirea mijloacelor tehnice, cât și a forței de muncă;
2. Responsabilitățile responsabilului de producție
Controlul calității produsului finit;
Monitorizarea punctelor critice de control și a punctelor de atenție;
Monitorizarea și responsabilizarea fluxului tehnologic;
Managementul pregătirii producției.
3. Responsabilitățile contabilului
Întocmirea documentelor de contabilitate și gestiune;
Biroul de evidență a gestiunii practică metoda cantitativ, valorică (verifică concordanța fișelor de magazie cu informațiile din contabilitate) și amortizarea liniară (realizată înainte sau după punerea utilajelor în funcțiune);
Mentenanța industrială.
4. Responsabilitățile lucrătorilor
Realizarea sarcinilor de serviciu cuprinse în fișa postului;
Respectarea normelor de protecție a muncii, de igiena și a regulamentului intern de funcționare.
Compartimentul de producție cuprinde:
Protecția muncii;
Mecanic – energetic;
Plan producție, terți, cooperare;
Control tehnic și asigurarea calității.
Compartimentul comercial cuprinde:
Birou marketing;
Serviciu de aprovizionare;
Serviciu de desfacere;
Serviciul de transporturi.
1.3. Forța de muncă și înzestrarea tehnică a muncii
Ca factor de producție, munca reprezintă o activitate specific umană desfășurată în scopul obținerii de bunuri economice. Analiza resurselor umane la nivel microeconomic are în vedere faptul că munca se desfășoară ca factor de producție numai în stare activă.
Resursa umană desemnează un stoc care stă la dispoziția unei economii pentru a fi sau nu utilizată. Resursa umană la nivel microeconomic reprezintă resursa de muncă formată din totalitatea persoanelor care participă direct sau indirect la realizarea produselor în cadrul întreprinderii (întreprinzători, salariați și colaboratori).
O condiție importantă a utilizării depline a resurselor umane o constituie realizarea unei stabilități cât mai mari a acesteia, stabilitate ce se poate obține printr-o testare și evaluare periodică a resurselor umane.
Calitatea conducerii poate fi apreciată ca fiind foarte bună și este demonstrată de situația economico-financiară a firmei (tabelul 1.1):
Tabelul 1.1
Evoluția numărului de angajați, a cifrei de afaceri și a profitului net din 2004 și până la 31 decembrie 2014
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
Cu ajutorul datelor prezentate în tabelul 1.1 se poate creiona o imagine de ansamblu a managementului resurselor umane din punct de vedere a numărului de lucrători raportat la cifra de afaceri a firmei, ambele fiind în creștere.
Structura personalului ne arată faptul că ponderea cea mai mare o deține personalul de execuție (figura 1.2).
Figura 1.2 – Structura personalului la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei (aprilie 2015)
(prelucrare după situație S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei)
Total personal existent în prezent (aprilie 2015) este de 36 angajați, din care:
personal de execuție 16 angajați
personal auxiliar 5 angajați
personal distribuție 6 angajați
personal vânzări 6 angajați
personal conducere 3 angajați
Înzestrarea tehnică a muncii
În anul 1991 unitatea a obținut un credit de 5.000.000 ROL, sumă cu care s-a achiziționat un cuptor EKMASAN EK14. În anul 1994 s-a cumpărat un cuptor mai mare EK21. În anul 1996 s-au cumpărat 2 cuptoare pe vatră, tip MATADOR; tot în această perioadă au mai fost achiziționate și două malaxoare cu cuva fixă.
În anul 2001 s-a achiziționat un cuptor POLINE, un malaxor intensiv și o mașină de feliat. Între timp, cuptorul și mașina de feliat au fost casate, rămânând în funcțiune doar malaxorul.
În anul 2003 a fost cumpărat un cuptor pe vatră tip POLINE, care există și astăzi în dotare , dar care nu mai este utilizat deoarece este pe combustibil lichid și acesta este foarte scump.Tot în același an s-a mai achiziționat o mașină de feliat manuală dar, care astăzi nu se mai folosește.
Tot în anul 2003 au fost cumpărate și 3 autoutilitare pentru transportul pâinii:
2 autoutilitare FORD TRANSIT;
1 autoutilitară MERCEDES BENZ SPRINT;
În anul 2008, în lună martie a fost achiziționat un cuptor nou cu încălzire pe lemne, deoarece combustibilul lichid este foarte scump. În acel moment mijloacele de transport pe care firma le deținea erau:
2 autoutilitare FORD TRANSIT;
4 autoutilitare MERCEDES BENZ;
1 autoutilitară WV;
1 DACIA SUPER NOVA.
În anul 2009 s-a accesat un program FEADR derulat prin Ministerul Agriculturii, prin schema de ajutor de stat XS13/123A/2008, prin care s-au achiziționat 3 autoutilitare de transport pâine marca Mercedes Benz Sprinter, o mașină de feliat automată și un divizor volumetric, pentru divizarea bucăților de aluat cu greutatea între 150 și 700 grame.
Societatea are toate autorizațiile de funcționare necesare.
La sfârșitul anului 2009 a fost achiziționat un teren de 1261 m2 la ieșire din Vatra Dornei, în comuna Dorna Arini. Pe acest teren s-au executat două construcții în care firma își desfășoară activitatea, fluxul tehnologic fiind după cerințele celor de la Siguranța Alimentelor și a cerințelor Uniunii Europene. Construcțiile s-au finalizat în iulie, respectiv august 2010.
Producția s-a diversificat de la un an la altul, prin realizarea de produse mici de franzelărie (lipii, bulci , cornuri), împletituri, pâine rotundă, specialități la tava, etc.
1.4. Tehnologii de producere a pâinii și a produselor de panificație
La fabricarea produselor de panificație se utilizează ca materii prime principale și auxiliare făina, drojdia, sarea, apa, grăsimile, substanțele dulci, ouăle, laptele și altele, în funcție de sortiment. Prin însușirile pe care le au, materiile prime influențează desfășurarea procesului tehnologic și a calității produselor.
Pentru a se asigura introducerea în fabricație doar a materiilor corespunzătoare, cu scopul realizării unor produse de bună calitate și în condiții economice superioare, este necesară efectuarea riguroasă a recepției. Materiile folosite în procesul tehnologic trebuie să corespundă din punctul de vedere al cantității și să îndeplinească o serie de condiții tehnice de calitate, conform normativelor în vigoare. Aceasta presupune ca recepția să vizeze verificarea cantității cât și, mai ales, la verificarea calității.
Calitatea pâinii este conferită de următoarele însușiri organoleptice: aspectul exterior, aroma, gustul, afânarea miezului, culoarea. Produsele de panificație se fabrică pe baza unor indicatori minimi de calitate pe care trebuie să-i îndeplinească pentru a corespunde consumului. Caracteristicile organoleptice de bază pe care trebuie să le îndeplinească principalele produse de panificație sunt redate în tabelul 1.2:
Tabelul 1.2
Caracteristicile organoleptice ale produselor de panificație
Sursa: Manole V. și colaboratorii., Diagnosticul de marketing pe filiera de produs în agricultură
Cunoașterea activităților din cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei și a modului de exercitare a managementului lor are ca premisă abordarea conținutului procesului de producție, al ciclului și al tipurilor de producție. Procesul de producție conține ca procese de muncă pregătirea materiilor prime și auxiliare, dozarea materiilor prime și auxiliare, cernerea făinii, malaxarea aluatului, divizarea, premodelarea, modelarea, dospirea finală, coacerea, exercitate asupra diverselor materii prime, utile obținerii produselor finite.
Procesul tehnologic constă în (tabelul 1.3).
Tabelul 1.3
Descrierea procesului tehnologic de fabricație pâine albă (0,350; 0,400; 0,500; 0.650 kg)
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
În cazul produselor finite în procesul de producție intervin și procese naturale, de durată mai scurtă sau mai îndelungată funcție de gramaj și sortiment, în decursul cărora au loc modificări chimice, biologice ale produselor aflate în prelucrate (emulsionarea drojdiei, dospire intermediară și finală, coacere), scopul final fiind bunurile alimentare.
Ciclul de producție corespunzător diferitelor de categorii de produse reprezintă timpul care se scurge de la începutul procesului de producție până la obținerea produsului finit, de exemplu:
– pentru franzela Dorna albă 450 grame: timp de lucru (ciclul operativ) cca. 30 minute și procese naturale cca. 60 minute;
– pentru plăcinte 100 grame: timp de lucru (ciclul operativ) cca. 50 minute și procese naturale cca. 40 minute.
PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 2
PIAȚA ÎNTREPRINDERII
2.1. Piața pâinii în România și mediul concurențial
Pâinea este un aliment de bază în modelul alimentar al populației din România. Piața produselor de panificație are o tendință statică deoarece consumul de pâine este relativ constant.
Piața produselor de panificație prezintă mai multe trăsături din punct de vedere al mobilității și modificării dimensiunilor sale, prin care faptul că: este o piață extinsă, satisface nevoi de consum curente; este constituită dintr-o rețea largă de distribuție cu multe puncte de desfacere; este caracterizată prin elasticitate redusă a cererii populației.
Factorii ce influențează evoluția pieței produselor de panificație sunt: gradul ridicat de accesibilitate a produselor; categoria de nevoi avute în vedere (nevoi curente de consum), cărora li se adresează; vârsta produselor (pâinea intră în categoria produselor „ fără vârstă”); activitatea de marketing a firmelor producătoare; raportul resurse – nevoi, care are impact deosebit în reglarea cererii și a ofertei în cadrul pieței; politica economică a Guvernului ( subvenții, taxe, impozite).
Ultimii zece ani au adus o scădere cu zece kilograme a consumului de pâine ca urmare a schimbării preferințelor românilor. An de an, pe această piață extrem de fragmentată apar schimbări, segmentul fiind foarte dinamic. Astfel, pâinea nu mai este cumpărată zilnic ci de două-trei ori pe săptămână, este preferată pâinea ambalată și feliată în detrimentul celei proaspete, iar mai nou, nu mai este cumpărată din magazinele de cartier ci din supermarketuri și hipermarketuri, ponderea vânzărilor din formatele moderne de comerț crescând cu 30%.
Piața pâinii și a produselor de panificație din România este estimată la o valoare de peste două miliarde de Euro. După cum putem observa în figura de mai jos, jumătate din această piață este deținută de micii producători, marii producători (de exemplu Compania Vel Pitar) deținând o cotă de 40 %. Restul, un procent de 10 % este deținut de producția din supermarketuri, având în vedere faptul că majoritatea lanțurilor de super și hypermarketuri au și un departament de producție de pâine și produse de panificație proaspete (figura 2.1.).
Figura 2.1 – Piața pâinii în România
Sursa: Popa Claudia, Românii taie pâinea din meniu, Revista Piața, nr.40, februarie 2008
Numeroși români cu venituri medii și mari preferă să dea bani mai mulți pe pâinea ambalată, care are un termen de valabilitate mai lung, motiv pentru care astăzi eticheta produselor de panificație conține informații precum denumirea produsului, gramajul, termenul de valabilitate, ingredientele, ora de ambalare și condițiile de păstrare.
Piața de panificație este controlată în proporție de peste 40% de jucători mari, precum Vel Pitar Râmnicu Vâlcea, Boromir, Dobrogea Group, Pajură, Lujerul, Spicul, Băneasa și Pambac Bacău, restul de aproximativ 60% regăsindu-se la producători de mici dimensiuni.
Piața morăritului este puțin mai concentrată, Boromir, Dobrogea, Pambac, Vel Pitar și Loulis dețin circa 60%, restul de 40% revenind producătorilor mici.
Pe piața produselor de panificație și patiserie vorbim de o concurentă agresivă, purtată prin toate mijloacele posibile: publicitate, ofertă, reduceri de preț, etc. Pe această piață acționează în prezent 5 mari jucători: Vel Pitar, Boromir, Dobrogea Group, Titan și Pambac.
Specificul activităților din diferite sectoare ale economiei, concretizat în caracteristicile tehnologice, organizatorice și economice proprii fiecărui sector se reflectă în structuri adecvate ale piețelor corespunzătoare și în configurații dimensionale ale întreprinderilor care acționează pe aceste piețe.
Caracteristic pentru industria de morărit și panificație este numărul mare al agenților economici și complementarietatea firmelor mari și a celor mijlocii.
Începând cu 1990 s-au înființat o serie de întreprinderi private de morărit și panificație, sectorul privat în acest domeniu fiind reprezentat de peste 260 de agenți economici, fapt ce conduce la diversificarea concurenței pe piața de profil.
La momentul actual piața produselor de morărit – panificație este o piață descentrată, nu există producători care să dețină cote importante pe piață, de aceea concurența este puternică în cadrul micilor producători.
2.2. Aspecte teoretice privind piața firmei
Fiecare întreprindere pe piață se află atât în postura de ofertant (vânzătorul produselor sau serviciilor ce fac obiectul său de activitate) cât și de solicitant (cumpărător al factorilor de producție necesari reluării de obicei la scară mai mare a producției) având drept scop obținerea unui profit cât mai mare.
Aceasta înseamnă că ea va fi permanent preocupată de a-și menține sau chiar lărgi poziția pe care o deține pe piață.
„În viziunea de marketing, piața întreprinderii se raportează numai la calitatea întreprinderii de ofertant, iar analiza ei presupune cunoașterea principalelor aspecte ce o caracterizează: locul pe piața globală, profilul pieței, etc.(Stanciu S.,1999).”
În general, sectorul de panificație este caracterizat prin întreprinderi cu procese tehnologice preponderent semi-automatizate. Excluzând faptul că acest moment contribuie la creșterea flexibilității și eficienței producției, el permite menținerea standardelor de calitate. Desigur, situația este diferită pentru brutăriile mici, cum este S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei, specializate în pâine proaspătă.
„Piața reprezintă un ansamblu unitar, un sistem de relații de vânzare-cumpărare de bunuri și servicii între părți contractante care, pe de o parte, sunt unite prin legături de afaceri și pe de altă parte, se află în raporturi de forțe (Chiran A. și colab., 2007).”
Importanța pieței, într-un asemenea mecanism economic rezultă din funcțiile pe care ea le îndeplinește în economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a condițiilor concrete ce există în timp sau spațiu.
Piața unui produs agricol sau agroalimentar reprezintă un segment al pieței agrare. Pentru a putea fi caracterizată, piața produsului trebuie raportată la un anumit segment sau subsegment al pieței agrare, din care acesta face parte.
Piața firmei analizate se încadrează pieței pâinii și a produselor de panificație.
După gradul de mobilitate a pieței și în special a dimensiunilor sale, piața produsului este inelastică (rigidă).
Fiind cazul unui produs de bază (pâine), piața produsului este mai largă, mai rigidă, cu un număr mai mare de magazine sau puncte de vânzare, dispersate teritorial.
”Piața produsului este influențată și de gradul de accesibilitate a produsului pe piață, care depinde de mai mulți factori și anume:
prețul produsului;
calitatea produsului;
veniturile consumatorilor;
prețurile și tarifele celorlalte mărfuri și servicii;
ambalajul și forma de prezentare;
calitatea activității comerciale;
acțiunile de marketing direct ale producătorilor, distribuitorilor și comercianților (Chiran A. și colab., 2007).”
Vârsta produsului constituie un alt factor care poate influența dimensiunile pieței produsului, prin atributele și caracteristicile produselor care rămân neschimbate perioadă mai lungă de timp.
De asemenea, piața produsului poate fi influențată și de alți factori (Kotler Ph. și colab., 1999):
calitatea activității de distribuție și valorificare;
raportul dintre nevoile de consum și cererea de consum;
politica economică a statului privind impozitele, taxele, autorizațiile de funcționare, licențele de fabricație, standardele de calitate, etc.;
elasticitatea cererii de consum în funcție de nivelul veniturilor consumatorilor și nivelul prețurilor;
valoarea de unicat a produsului.
2.3. Capacitatea efectivă și potențială a firmei
Poziția pe care orice întreprindere o poate avea pe piața totală depinde de dimensiunea pieții întreprinderii, care se poate aprecia în orice moment prin câțiva parametrii ce o definesc: capacitatea pieții, aria și structura ei.
Capacitatea pieții reprezintă maximum de bunuri și servicii pe care întreprinderea le poate desface pe piața totală. Ea se poate exprima cu ajutorul indicatorilor fizici și valorici. Principalii indicatori care definesc capacitatea pieții sunt:
● Volumul cererii exprimă cel mai exact capacitatea pieții și el se utilizează pentru dimensionarea activității întreprinderii;
● Volumul ofertei este utilizat când cererea este mai mare decât oferta, iar numărul de furnizori de pe piață este restrâns;
● Volumul tranzacțiilor exprimă rezultatul confruntării pe piață, evaluând cererea reală, fără a indica nici gradul cererii neacoperite, nici cel al ofertei nesatisfăcute;
● Cota de piață exprimă ponderea deținută de întreprindere pe piața unui produs sau grup de produse în cadrul pieții de referință. Se calculează ca raport între volumul vânzărilor totale ale produsului pe piața de referință. Orice întreprindere vizează să dețină poziția de:
1. lider unic – când cota se apropie de unu sau co-lider când deține cotă relativ egală sau superioară cu altă întreprindere;
2. challenger – când ocupă locul secund;
3. specialist – când ocupă o cotă relativ mică, dar deține în întregime o nișă particulară prin specificitatea produsului său;
● Gradul de saturație a pieții, global sau pe produse se calculează prin raportarea volumului vânzărilor la volumul cererii pe aceași piață și în aceași perioadă;
● Rata de creștere reflectă ritmul evoluției vânzărilor.
Toți acești indicatori se pot determina pe baza datelor statistice și prin marea expresivitate pe care o au, influențează adoptarea deciziilor în întreprindere.
Dimensionarea pieții întreprinderii este influențată și de localizarea ei în spațiu, de poziția geografică de desfășurare a activității. Se delimitează astfel: piața internă și externă a întreprinderii, deoarece mijloacele mai ales de promovare și distribuție a produselor pe cele două tipuri vor influența dimensiunile activității. De asemenea, pe piața internă politica de marketing trebuie desfășurată diferențiat pe piața urbană și rurală, pe piața locală, zonală sau națională.)
Unitatea este operațională pe toată perioada anului și lucrează în trei schimburi. Capacitatea anuală de producție este de 1680 de tone.
Capacități depozitare materii prime: făinuri:60 tone
Capacități depozitare frig:200 kg.
Capacități depozitare produs finit:2 tone
Capacități depozit materiale auxiliare:20 mp.
Capacități depozit ambalaje de transport :100 mp.
Capacitate de coacere:6 tone/20 ore.
Producția care s-a realizeazat în anul trecut 2014 a fost de aproximativ 43 tone lunar (516 tone anual).
Numărul de utilaje (cernător, malaxor, divizor volumetric, modelator bulci, feliator) și instalații de înaltă tehnicitate (camere dospire, cuptoare) specifice liniilor în flux necesită menținerea în stare de funcționare a acestor mijloace prin organizarea întreținerilor și a reparațiilor.
Pentru a preveni uzura și avariile întreprinderea utilizează sistemul reparațiilor preventiv-planificate, în detrimentul sistemului de organizare a reparațiilor pe baza constatărilor.
În ceea ce privește metodele de efectuare a reparațiilor, întreprinderea recurge atît la metoda standard (la intervale de timp dinainte stabilite) cât și la metoda după revizie.
Reparațiile curente și capitale, piesele de schimb utilizate și asigurarea lor vor fi privite prin prisma cheltuielilor pe care le generează. Ultima reparație capitală a avut loc în 2012 iar frecvența lor este de 3 ani.
Pentru desfășurarea procesului de producție este necesar ca materiile prime, produsele să fie deplasate, trecând de la o secvență la alta a tehnologiei, acestea constituind fluxul de materiale. Transportul intern răspunde unor nevoi de realizare a ritmicității în desfășurarea proceselor de producție și este asigurat manual, Modernizarea a transportului intern constituie o preocupare a managementului.
S.C Brutărie S.R.L. Vatra Dornei desfășoară două activități: producție în domeniul panificației și comerț cu amănuntul. Produsele rezultate din producție sunt: produse de franzelărie, specialități de panificație, pâine rotundă.
Comerțul cu amănuntul de produse alimentare și nealimentare se desfășoară într-un spațiu din localitatea Neagra Șarului, achiziționat în anul 2001, și un spațiu în Dorna Arini, achiziționat/construit în 2011.
Echipamentele de producție existente sunt două cuptoare cu o capacitate de 10.000 bucăți/zi, malaxoare, mașini de feliat, mașina de rulat, cernator. Producția lunară este de 100.000 bucăți pâine de 500 grame. Activitatea de producție se desfășoară pe trei schimburi a câte 8 ore.
Capacitățile de prodictie existente sunt utilizate integral.
Activele din patrimonial societății sunt imobile – secție brutărie, clădire spațiu comercial, precum și bunuri mobile – șase autoutilitare transport pâine, un autoturism Volkswagen.
Aprovizionarea cu mărfuri pentru magazin și cu materii prime și materiale folosite în producție se face de la următorii agenți economici:
-S.C. Interagroaliment S.R.L. Bacău, făină;
-S.C. Enache Morărit S.R.L. Vaslui, făină;
-S.C. Sam Mills S.R.L. Satu Mare, făină;
-S.C. Global Trading & Investment S.R.L. Bacău, drojdie și alte materiale auxiliare;
-S.C. Corvexim S.R.L. Suceava, drojdie și alte materiale auxiliare;
-S.C. Begonia S.R.L. Budești, materiale auxiliare;
– METRO Suceava, mărfuri comercializate;
Tabel 2.1
Furnizorii de materii prime ai S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei în luna
martie 2015
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
2.4. Evoluția pieței S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
În prezent, accepțiunea largă a eficienței economice face referire la maximizarea efectelor obținute în condițiile minimizării eforturilor, ceea ce nu presupune o simplă minimizare aritmetică a cheltuielilor, cât mai ales optimul total și optimurile parțiale, între optimul tehnic și cel economic.
Există o piață foarte vastă pentru aprovizionarea cu materiale și mărfurile pe care le comercializează societatea, nefiind posibil riscul inexistenței la un moment dat a surselor de aprovizionare. Agentul economic se aprovizionează direct de la producător. Nu au existat niciodată probleme de plată sau alte neînțelegeri apărute pe parcursul cooperării cu furnizorii existenți.
2.4.1. Raporturile firmei cu piața
Marketingul produce o inversare a vechiului raport dinte firmă și piață, în sensul că orientarea întregii activități a firmei se face pornind de la cerințele cumpărătorilor, produsele și serviciile oferite trebuind să corespundă în măsură cât mai mare nevoilor acestora. Astfel, marketingul urmărește cunoașterea pieței potențiale, actuale și viitoare, pentru adaptarea producției corespunzător satisfacerii consumatorilor în măsură cât mai mare și realizării de profit de către agentul economic.
În ultima vreme s-a constatat o largă răspândire teritorială a întreprinderilor de morărit și panificație în România. În toate zonele există mari complexe de morărit și panificație, dar pe lângă acestea există numeroase firme de dimensiuni mai mici care au ca obiect de activitate numai producerea de produse de panificație.
Obiectivele unui concurent pot fi influențate de mai mulți factori, cum ar fi: mărimea firmei, tradiția acesteia, conducerea actuală și politica sa, ceea ce explică în mare măsură faptul că ele pot fi diferite între firme.
Pricipalii concurenți la nivel local sunt:
S.C. Mopan S.A. Vatra Dornei
S.C. Dealul Floreni S.R.L. Floreni
În prezent, desfacerea produselor rezultate din procesul de producție acoperă atât bazinul Dornelor, cât și zonele limitrofe, Câmpulung Moldovenesc și chiar Suceava. Trebuie menționat faptul că în prezent concurența este nesemnificativă, iar desfacerea produselor firmei se întinde pe o arie geografică mult mai mare.
Important de menționat este faptul că S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei produce doar pe bază de comandă, mai jos fiind reprezentată în tabelul 2.2 situația clienților din luna martie a anului în curs 2015.
Tabelul 2.2
Clienții S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei la data de 31.03.2015
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
2.5.2. Factorii care influențează evoluția pieței și variante de dezvoltare în viitor
În cadrul studierii ofertei de produse de panificație, un loc vital îl ocupă cercetarea dinamicii și structurii ofertei, precum și studierea nivelului calitativ al ofertei. Investigația calității componentelor ofertei dispune de o serie de indicatori sintetici din rândul cărora menționăm: prețul mediu de vânzare al ofertei, clasa medie de calitate a ofertei, gradul mediu de utilizare a ofertei.
Toată producția se fabrică în strictă corespundere cu cerințele standardelor de stat cu utilizarea componentelor naturale curate biologic. Tehnologia de fabricare a producției, calitatea ei, este verificată permanent de către organele de control corespunzătoare ale țarii.
Consumul de pâine și produse de panificație pe locuitor în România se situează în prezent la circa 108-110 kg, mult mai ridicat decât în celelalte țări dezvoltate din Uniunea Europeană, unde media este 78-80 kg/pers anual. În ceea ce privește consumul de paste făinoase acesta se menține la un nivel foarte scăzut de 2,8 kg/pers/an, în comparație cu media europeană de circa 8 kg/pers anual.
S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei desfășoară două activități: producție în domeniul panificației și comerț cu amănuntul. Produsele rezultate din producție sunt: produse de franzelărie, specialități de panificație, pâine rotundă.
S-au căutat piețe noi de desfacere, testându-se ceea ce își doresc clienții și în acest moment există următoarele canale de distribuție:
Bazinul Dornelor
Poiana Ștampei, Dorna Candrenilor
Gura Humorului
Stulpicani, Izvoarele Sucevei
Broșteni,Borca, Farcașa
Panaci, Coverca
S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei își propune pe viitor să își extindă aria de distribuție a produselor de panificație în toate cele 6 județe din regiunea Nord-Est, respectiv în: Iași, Bacău, Vaslui, Neamț, Suceava și Botoșani.
CAPITOLUL 3
POLITICILE ȘI STRATEGIILE DE MARKETING PRIVIND PRODUCȚIA, PREȚURILE, DISTRIBUȚIA, PROMOVAREA ȘI VALORIFICAREA PÂINII ȘI A PRODUSELOR DE PANIFICAȚIE LA S.C. BRUTĂRIE S.R.L. VATRA DORNEI
3.1. Politicile și strategiile de produs
O strategie de produs orientată spre creșterea volumului vânzărilor trebuie să vizeze nu numai calitățile obiective ale produsului, ci și alte elementecare compun imaginea produsului și evidențiază utilitatea de bază și suplimentară.
3.1.1. Obiectivele politicii de produs și strategiile de produs
Obiectivele strategiilor de produs adoptate de S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei sunt:
consolidarea poziției pe piața locală a pâinii și a produselor de panificație;
poziționare cât mai bună pe această piață;
creșterea cotei de piață prin atragerea unor noi utilizatori;
atingerea poziției de lider pe piața produselor de panificație și patiserie în Bazinul Dornelor;
diferențierea față de produsele similare oferite de concurență, având în vedere faptul că pe această piață concurența este puternică.
În cadrul strategiilor de produs ale societății întâlnim:
1. Diversificarea sortimentală a gamei de pâine. În prezent firma produce doar pâine albă și neagră. Propun ca în viitor să aibă în vedere și pâinea graham, pâinea integrală, pâinea cu semințe, pâinea cu tărâțe și multe alte asemenea sortimente. Producția trebuie diversificată pentru a răspunde cât mai bine cerințelor consumatorilor.
2. Extinderea și diversificarea gamei de produse de panificație ambalată. În prezent, firma deține în portofoliul său puține sortimente de pâine ambalată. Pentru viitor societatea trebuie să se axeze mai mult pe acest tip de produs. Astfel produsele pot fi vândute la distanțe mai mari, costurile cu distribuția s-ar micșora și nu în ultimul rând ar putea să intre pe alte piețe (supermarket-uri).
3. Menținerea sortimentală. Societatea să continue să producă produse de panificație proaspete.
4. Înnoire sortimentală. Prin lansarea unor produse noi, societatea urmărește să surprindă mereu consumatorii, să își consolideze poziția pe piață, precum și să atragă noi consumatori.
5. Stabilitatea calitativă. Acest aspect se poate realiza prin utilizarea materiilor prime de cea mai bună calitate și datorită tehnologiilor de ultimă generație.
3.1.2. Clasificarea produselor de panificație
În cadrul bunurilor de consum din țara noastră industria panificației ocupă un loc însemnat, pâinea constituind alimentul ce se consumăzilnic.
Importanța produselor de panificație în satisfacerea cerințelor de hrană ale populației este un factor care determină ca industria de panificație din România, alături decelelalte ramuri ale industriei naționale, să se dezvolte în ritm accelerat
Activitatea de obținere a produselor de panificație reprezintă una dintre cele mai vechi preocupări ale omului și totodată unamdintre ramurile principale ale industriei alimentare. Având în vedere importanța pe care o dețin produsele de panificație în satisfacerea cerințelor de hrană ale consumatorilor, industria de panificație amcunoscut în decursul timpului o dezvoltare susținută, caracterizată prin aplicarea unor procedee și tehnologii noi de fabricație, extinderea gradului de mecanizare și automatizare a proceselor tehnologice, lărgirea gamei sortimentale prin realizarea de noi produse în concordanță cu tendința și cerințele consumatorilor, asigurarea îmbunătățirii calității și valorii nutritive a produselor de panificație.
La data de 01.01. 2015 S.C. Brutărie S.R.L. produce următoarele sortimente (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1
Oferta de produse la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
3.1.3. Elementele constitutive ale politicii de produs
Elaborarea unei strategii eficiente cu privire la produs se poate realiza numai dacă se au în vedere toate elementele ce definesc produsul și anume: atributele produsului, numele și marca, ambalajul, service-ul, etichetarea, garanțiile acordate etc.
Atributele produsului
În amplul proces de creare a unui produs se pornește de la delimitarea avantajelor pe care acesta le poate oferi și care sunt comunicate prin atributele ce-l definesc: caracteristicile, calitatea și designul produsului.
„1. Caracteristicile reprezintă mijlocul de diferențiere a unui produs față de cele ale concurențelor. Orice produs dispune de o multitudine de caracteristici pe care P.L. Dubois și A. Jolibert (P.L. Dubois, A. Jolibert, op.cit. vol.II, p.65) le grupează în:
a. – caracteristici tehnice, fizico-chimice – exprimate prin: formulă, compoziție, formă, culoare, densitate etc.
b. – caracteristici de folosire – reflectate în: varietate, specificitate, durată etc.
c. – caracteristici psihologice concretizate în: frumusețe, tinerețe, libertate, forță .
d. – caracteristici asociate evidențiate prin: preț, marcă, condiționare, nume, servicii.”
Fiecare nouă caracteristică adăugată unui produs înseamnă un avantaj competitiv. De aceea marketingul este preocupat de legarea caracteristicilor produsului de percepțiile, atitudinile și comportamentul consumatorilor. S-au creat deja modele multi-atribute, care se interesează de descoperirea convingerilor ce orientează cel mai mult pe cumpărător în alegerea sa. Pe această bază se pot defini atributele cheie ale produsului care vor avea rolul esențial în percepția și atitudinea consumatorului. Se poate astfel, alege de către producător variante de produs cu anumite trăsături, care valorează cel mult pentru cumpărător în raport cu costurile ce le suportă producătorul, prin adăugarea de noi caracteristici și se asigură o anumită poziție pe piața produsului respectiv.
„2. Calitatea produsului este ansamblul însușirilor și laturilor esențiale ale acestuia, ce permit satisfacerea consumatorilor/utilizatorilor. Ea reflectă capacitatea bunului de a-și îndeplini funcțiile și se exprimă prin: durabilitate, fiabilitate, precizie, ușurință în manevrare etc., atribute ce pot fi măsurate. Dar în viziunea de marketing, calitatea se măsoară prin prisma percepției consumatorilor. Constituie un instrument de poziționare pe piață și de aceea, pentru orice producător, este important ca la introducerea unui nou produs să-și aleagă un nivel al calității, iar după aceea să depună eforturi pentru a asigura consecvența calității, ceea ce presupune să nu apară defecte sau variații. În acest scop, firmele mari aplică managementul calității totale care nu presupune atât descoperirea și corectarea defectelor după ce au apărut, cât mai ales prevenirea apariției acestora prin îmbunătățirea procesului de proiectare și producție (Ph.Kotler, Op.cit.p.659).” De asemenea, calitatea totală are ca scop îmbunătățirea valorii oferite consumatorului și este un instrument pentru obținerea satisfacției totale a consumatorului.
Îmbunătățirea calității produselor este un obiectiv al producătorului, pentru că îi asigură un avantaj competitiv, dar de obicei calitatea superioară înseamnă și cheltuieli suplimentare pe care consumatorul le va sesiza prin preț. De aceea, producătorul trebuie să țină seama de dorințele consumatorului și să îmbunătățească calitatea numai dacă dorește clientul acest lucru și va accepta plata suplimentară, după ce au perceput acest aspect.
3. Designul produsului este o tehnică modernă care urmărește să îmbine esențialul cu funcționalul și comunică prin mijloace specifice: culoare, formă, cuvinte, cifre. Este un concept mai larg decât stilul, care se referă doar la aspectul produsului. Designul nu implică doar aspectul produsului ci contribuie la îmbunătățirea performanțelor produsului, la creșterea calității lui. Ca urmare desinger-ul va avea ca obiectiv realizarea unui produs mai ușor, sigur, ieftin la folosire și reparare, simplu, economic de produs și distribuit.
Desingul are serios impact asupra activității de marketing, el constituind un instrument în lupta de concurență. Corelația desing-marketing se structurează pe patru paliere:
– funcțional: adaptarea produsului la nevoile care se cer satisfăcute, la condițiile de transport, depozitare, vânzare.
– industrial: rentabilitate optimă de fabricație, bază a formării prețului de vânzare.
– estetic: frumosul util, ca parametru al calității.
– promoțional: originalitate, diferențiere etc.
Desingul produsului este diferit pentru bunurile de consum și cele industriale, dar important pentru orice producător este să realizeze un desing adecvat, întrucât dacă este prost conduce la rezultate slabe.
Numele și marca
Experiență practică ne arată, că atât numele produsului și al firmei cât și marca lor are un rol deosebit de important în politica de marketing.
Numele este cel care definește produsul și firma. Conform articolului 21 din Legea nr.26/1990 Registrul Comerțului privind numele este element de patrimoniu, ce nu poate fi ipotecat ci doar închiriat cu titlu oneros, este garantat prin lege și reprezintă un drept exclusiv al deținătorului legal.
O firmă, la înființare se înscrie în Registrul Comerțului cu numele ei comercial care este obligatoriu să fie menționat pe toate documentele comerciale emise de aceasta: facturi, scrisori, oferte, prospecte etc.
Numele, în calitatea sa de element acorporal al produsului constituie suportul public al imaginii și al firmei producătoare ce atrage clienții, dacă este bine ales din punct de vedere al percepției vizuale, original, ușor de citit, pronunțat și reținut. El poate fi: un cuvânt nou distinctiv, care atrage atenția, numele proprietarului al unui personaj de film etc.
„Pentru americani se pare că alegerea numelui afacerii, firmei, mărcii și produsului este un element esențial fapt pentru care au sistematizat câteva reguli simple ce consideră că trebuie respectate (St. Prutianu, C. Munteanu, C. Caluschi, op.cit. p.120) între care:
– să fie distinctiv și unic, capabil de protecție legală;
– să fie ușor de pronunțat, memorat și reamintit;
– să fie scurt, simplu și să sugereze acțiune sau ambianta plăcută;
– să fie sugestiv pentru produsele, serviciile și avantajele oferite;
– să fie familiar, cald, politicos și să placă clientelei vizate în afacere;
– să nu fie obscen sau ofensator;
– să se pronunțe într-un singur mod;
– să poată fi pronunțat și în alte limbi.”
Constatăm, că multe din firmele particulare romanești create după 1989 sunt deficitare la acest capitol, cele mai multe și-au ales nume englezești, americane, ce nu sunt prea ușor de pronunțat și înțeles de către consumatori.
Considerată un element cheie în definirea politicii de produs, marca cu toate implicațiile ei a constituit o preocupare a specialiștilor din domeniul marketingului, deoarece ea diferențiază produsul de cel al concurentului "îndeplinește criterii de bază, adauga valoarea produsului satisfăcând și nevoile psihologice ale consumatorilor", (Ph.Kotler, op.cât. p.662) determinând încrederea acestora cu privire la nivelul calitativ al produsului.
„Marca este un nume, un termen, un semn, un simbol, desen sau o combinație a acestora, care este utilizată pentru a identifica bunurile sau serviciile unui ofertant sau ale unui grup de ofertanți pentru a le diferenția de cele ale concurenților" (Peter D.Bennett, Dictionary of Marketing Terms Chicago: American Marketing Association 1988).
Ea se definește prin cele patru componente:
1. atributele produsului pe care i le reamintește consumatorului;
2. avantajele funcționale și psihologice ale produsului pentru care se cumpără acestea;
3. valorile cumpărătorilor care oferă un preț pentru performanțe, siguranță și prestigiul produsului;
4. personalitatea pe care o conturează și care atrage anumiți clienți ce-și pun în valoare propria imagine.”
Pe baza acestor componente firma își construiește identitatea mărcii, care este un simbol complex. Ph. Kotler subliniază că esența mărcii o reprezintă valorile și personalitatea.
Marca se exprimă din punct de vedere tehnic prin:
a. numele de marcă – elementul verbal format din cuvinte sau cifre, ce îndeplinește rolul de stimul auditiv.
b. emblema (logo, sigla) – elementul vizual, format dintr-o imagine, desen, reprezentare grafică plana sau în relief, ce constituie stimulul vizual. Ea este semnul ce deosebește un comerciant de altul de același gen și susține numele comercial în reflectarea originalității, unicității. Ca urmare, apare pe toate documentele însoțite în mod vizibil de numele comercial și adesea invoca numele. Se spune că "M-ul" auriu de la Mc'Donalds este cel mai recunoscut semn de pe planetă, după el urmează crucea creștină.
Marca trebuie înregistrata (în România de OSIM – Oficiul de Stat de Invenții și Marci) pentru că firma să capete prin certificatul de marcă, toate drepturile de proprietate industrială ce-i asigură protecția legală, care se susține și prin alte elemente, cum ar fi: forma produsului, ornamentele, expresiile cu subînțeles ("o ispită blondă" pentru berea Silva). Prin certificatul de marcă se obține dreptul de folosire exclusivă pe termen de 10 ani, care poate fi reînnoit. Marca este transmisibila și poate fi concesionata prin contract sau franchising.
Sub aspect istoric, marca se pare a fi fost utilizată în domeniul artistic prin semnătura, dar în domeniul bunurilor materiale problema se pune la sfârșitul secolului al XIX-lea când producția de masă a marilor firme devine obișnuită, iar publicitatea industrie.
Astăzi, marca este element constitutiv acorporal al produsului, ce conferă acestuia identitate, datorită funcțiilor pe care le îndeplinește (A.Chiran și colab., 2007):
– funcția practica – marca permite memorarea cu ușurință a produsului și deci repetarea cumpărării, dacă produsul l-a satisfăcut.
– funcția de garanție – marca asigura calitatea produsului (ex. Guban face cei mai buni pantofi din țara noastră).
– funcția de personalizare – marca îi permite consumatorului afirmarea originalității, personalității sale.
– funcția ludică – corespunde plăcerii pe care un consumator o poate avea în urma cumpărării unei anumite mărci.
– funcția de specificitate – când marca se referă la o configurație unică a atribute-produs.
– funcția distinctivă – când marca este singurul punct de reper pentru consumator în diferențierea produselor, pentru a se decide ce produs cumpăra.
Aceste funcții ale mărcii reflectă avantajele pe care marca le oferă pe de-o parte consumatorilor și pe de alta producătorilor, ele constituind motivele principale ale accentuării importanței mărcii în politica de marketing. Astfel marca asigură:
– identificarea ușoară a produsului, care se poate comanda doar după nume.
– clienții, ca bunul cumpărat are o anumită calitate.
– identificarea ușoară a producătorului care este răspunzător de produs.
– diminuare a comparării prețurilor când clienții percep mărcile distincte.
– ca firma este capabilă să promoveze produsele sale și să asocieze marca și caracteristicile sale în mintea cumpărătorului.
– creșterea prestigiului produsului.
– diminuarea riscului cumpărării unui produs.
– ușurarea segmentarii pieței și creerii unei imagini specifice.
– cooperarea mai eficientă a canalelor de distribuție, oferindu-i producătorului posibilitatea de a exercita un control mai bun al distribuției.
– introducerea unui nou produs.
– creșterea loialității clienților și a preferințelor pentru clienți.
– informații clare și precise despre produs.
– publicitatea produsului.
– facilitarea comercializării produsului etc.
– protecția împotriva imitației frauduloase, contrafacerii și a furtului ideii și a imagini publice a producătorului sau distribuitorului.
– o anumită istorie, un anumit statut ce poate justifica și utilizarea unui preț mai mare.
Toate aceste aspecte se înscriu în obiectivele politicii de marcă pe care o adoptă firmele, întrucât marca constituie după cum arată unele studii, suportul loialității consumatorului.
Adoptarea mărcii este astăzi o problemă esențială a politicii de produs, întrucât necesita investiții pe termen lung și aproape nu exista produs fără a purta pe el o marcă. De aceea un moment important este alegerea tipului de marcă.
În prezent se practică o multitudine de genuri de mărci și de aceea ele se pot clasifica după mai multe criterii:
Practica a sintetizat câteva principii care stau la baza alegerii strategiei de marcă: – alegerea unei mărci unice pentru întreprindere sau o linie de produse.
– diferențierea mărcilor – ce permite o segmentare mai puternică a pieții.
– alegerea unei mărci noi – ce permite o diferențiere puternică.
– extinderea mărcii pentru a lansa noi produse.
– repozitionarea mărcii – când o marcă câștiga segmentele de piață în detrimentul altora.
Evident, strategia de marcă trebuie readaptata, întrucât studiile de specialitate arata că: durata de viață a mărcilor pe piața bunurilor de consum este lungă (peste 10 ani), vechile mărci continua să ocupe un loc însemnat, iar pentru aceasta se fac mari cheltuieli publicitare pentru a le menține în viață.
Ambalajul
O componentă intrinsecă a produsului este ambalajul pe care unii specialiști îl considera al cincilea P din mixul de marketing.
Ambalajul este învelișul exterior al unui produs destinat vânzării cumpărării și constituie un important promotor al desfacerii, denumit și "vânzătorul mut".
Orice ambalaj trebuie să corespundă mai multor criterii, dar accentul se pune pe anumite aspecte ce variază în funcție de:
1. natura produsului și piețele de desfacere, ambalajul unui produs este:
a. de bază – pentru păstrarea integrității produsului (recipient);
b. secundar – care se aruncă înainte de folosirea produsului.
2. scopul principal urmărit, ambalajul este:
a. de transport – necesar manipulării majorității produselor cu excepția celor care se pot transporta și vrac (minereuri, unele cereale).
b. de depozitare – până la desfacerea lor.
c. pentru expunere, conservare, cumpărare și folosire de către consumator.
3. durata de folosire, este ambalaj:
a. reutilizabil – în urma recuperării totale sau parțiale.
b. nereutilizabile – se folosesc o singură dată după care se aruncă.
4. importanță economică și apartenența, ambalajul este de natură:
a. mijloacelor fixe (containere) care se uzează și amortizează.
b. obiectelor de inventar de mică valoare și scurtă durată a căror valoare este inclusă în prețul mărfii.
Ambalajul produsului îndeplinește mai multe funcții; chiar dacă nu toate cu aceeași importanță.
Din punct de vedere istoric, funcțiile ambalajului s-au limitat inițial la păstrarea și ocrotirea produselor, dar odată cu dezvoltarea și diversificarea producției și a circulației mărfurilor, funcțiile ambalajului s-au multiplicat, cea mai mare influență având-o în acest sens magazinele cu autoservire.
Principalele funcții ale ambalajului modern sunt:
1. protecția fizică – este principala funcție ce asigură produsul de la producător până la consumator, care s-ar putea altfel deteriora. Ambalajul îl protejează de: umiditate, frig, fragilitate, lumina, etc.; realizând securitatea produsului. El protejează produsul, consumatorul și mediul ambiant.
2. păstrarea – într-o formă adecvată a transportului, manipulării și depozitarii. El păstrează integritatea, eventual prin încorporarea unor elemente de siguranță, îl acoperă formând împreuna un ansamblu solidar.
3. comunicarea și promovarea produsului, mărcii și imaginii publice a producătorului și distribuitorului. Ambalajul furnizează informații despre produs, captează atenția consumatorului și interesului acestuia pentru a-l cumpăra. Valoarea de comunicare a ambalajului se realizează prin vizualizare și dising, principalele mijloace fiind: formă; culoarea, structura materialului. Astfel ambalajul pune în evidență produsul în raport cu celelalte mărci concurente atrăgând consumatorul. De asemenea, stimulează memoria și declanșează stări emoționale ce contribuie la decizia de cumpărare.
4. utilizare – el înșiși prezintă utilitate, independent de produs (ex. sac de plastic), deci se poate consuma.
5. identificarea conținutului. Textul de pe ambalaj este însoțit adesea de coduri cu bare, ce pot fi citate cu echipamentul electronic de încasare, de marcaje de siguranță pentru a prevenii falsificarea produsului.
6. protecție sanitară – care asigura reducerea deteriorării și pierderii valorii nutritive.
7. respectarea prevederilor legale și respectarea obiceiurilor cumpărătorilor – referitoare la marcaj, indicații asupra conținutului, originii, termenului de garanție etc.
8. facilitatea transportului prin greutate, manevrare, securitate.
9. facilitatea vânzării prin adaptare la modul de vânzare (merchandising) și adaptare la nevoile consumatorului satisfăcând astfel și anumite funcții psihologice (forma, valoare de comunicare) și practice (recunoașterea mărcii).
În alegerea ambalajului trebuie luate în considerare și aspecte ecologice, ceea ce a condus la formarea unor criterii:
– să se stabilească dacă ambalarea este necesară sau nu;
– să se evite o ambalare suprapusă;
– să nu se facă exces de ambalaj;
– să se folosească materialele cele mai rentabile din punct de vedere energetic, în funcție de sarcina urmărită;
– să se ia în considerare reciclarea ori de câte ori este posibil;
– să se folosească materiale reciclate;
– să se încerce folosirea unui singur material în întreaga structură a ambalajului;
– să se indice pe ambalaje, natura materialului folosit.
De reținut că ambalarea nu are doar o influență negativă asupra mediului (risipă de materiale, gunoaie) ci și o latură pozitivă deoarece împiedica risipirea produselor, lărgește gama de opțiunii a cumpărătorului și se potrivește stilului de viață activ.
Asupra deciziei cu privire la ambalaj, acționează o serie de factori ce nu trebuie ignorați, cum ar fi (C. Sasu, 1987):
– conceptul de ambalaj – ambalajul este un produs sau trebuie făcut pentru un produs.
– imaginea pe care se dorește a se da firmei prin produse (culoare, structură, materiale) influențează percepția consumatorului.
– costul – deși clienții doresc ambalaje sigure și atractive, ele nu trebuie să fie prea scumpe.
– siguranța – ambalajul trebuie să protejeze conținutul în special în cazul unor produse periculoase (ex. produse chimice și petroliere).
– materialul folosit: carton, plastic, metal, sticla, celofan.
– caracteristici: înșurubare sau fixare, sacose prin care să se vadă, carton pliant sau nu etc.
– împachetare multiplă sau nu: mai multe produse într-un pachet.
– învelire individuală sau nu.
– standardizare sau nu a ambalajului.
– modul de apariție a etichetei.
– impactul asupra mediului înconjurător: aruncarea ambalajului.
– corelarea cu celelalte elemente de marketing: ambalaj scump, distribuit în magazine de lux, cu preț ridicat și publicitate intensă.
Dacă se ține seama de acești factori, ambalajul va putea răspunde unor minime cerințe: să fie ușor pentru a nu spori cheltuielile de transport prea mult; să fie rezistent pentru a proteja integritatea produsului; să fie estetic pentru a atrage atenția consumatorilor potențiali.
Respectarea acestor cerințe va face ca ambalajul să asigure succesul produsului, care corespunde informațiilor transmise de ambalaj. Un dising bun, ce corespunde specificațiilor de marketing va contribui la succesul produsului. Nu trebuie ratată nici o oportunitate de a încorpora în ambalaj avantajele pentru consumator. Ambalajul trebuie, nu numai să fie performant, dar și să arate că a fost conceput pentru performanță.
De aceea, în alegerea ambalajului se va ține seama de criterii economice, el trebuind să ofere maximum de utilitate și protecție, cu cheltuieli minime.
Alte elemente ale produsului
Desigur, marca și ambalajul produsului sunt principalele elemente acorporale ale produsului, dar nu trebuie neglijate nici altele, cum ar fi: serviciile, garanțiile, eticheta, performanțele și specificațiile tehnice, masă, gabaritul, culoarea, stilul etc.
Serviciile de susținere a unui produs se folosesc pe scară largă de către firme pentru obținerea unor avantaje competitive, deoarece s-a constatat că mai ales la bunurile de folosință îndelungata, la produse similare și prețuri apropiate, alegerea cumpărătorului este determinată de serviciile ce însoțesc produsul. De aceea se constată preocuparea tot mai mare a firmelor de a asigura servicii de calitate cumpărătorilor, legate de: instalarea bunului respectiv, repararea și întreținerea lui, asigurarea pieselor de schimb și a asistentei tehnice, consultanta, garantarea performanțelor produsului în perioada de garanție etc.
Garanțiile sunt un alt element ce oferă avantaje cumpărătorului pentru bunurile de folosință îndelungata.
O garanție este o declarație care precizează maniera în care cumpărătorul va fi recompensat de producător dacă produsul nu satisface performanțele promise.
Se practica două tipuri de garanții:
– scrise – în care sunt specificate condițiile de compensare a cumpărătorului.
– implicite – ce se bazează pe norme legale și tehnice, standarde, clauze contractuale, uzanțe comerciale, obiceiuri etc.
Eticheta este simbolul grafic ce se aplică pentru unele produse în mod obligatoriu, iar pentru altele opțional. Poate fi o simplă precizare atașată produsului său o creație grafică complexă încorporata în produs sau ambalaj. Ea îndeplinește câteva funcții importante, cum ar fi:
– identificarea produsului;
– descrierea produsului: nume, model, calitate, mărime, conținut, mod de utilizare, cantitate, preț, destinație;
– promovarea produsului prin elemente de desing și grafica atrăgătoare;
– aprobare legală: medicamente, avertismente.
Eticheta își îndeplinește cu succes aceste funcții dacă este simplă, adecvată produsului, modernă și evidențiază principalele avantaje ale produsului.
În activitatea de marketing etichetele sunt folosite în investigarea cererii de consum, fiind o metodă simplă și eficientă.
Pentru bunurile de larg consum, mai ales, nu trebuie ignorate preferințele pentru culori și combinații ale acestora, care pot avea valori simbolice și emoționale și care se schimbă, pentru a fi în ton cu moda.
De asemenea, trebuie avute în vedere aspectele sociale și etice ce vizează accesibilitatea socială și morală a produsului.
Toate elementele produsului trebuie cercetate de specialattii de marketing, iar rezultatele cercetării trebuie să fie regăsite în proiectarea noilor produse și modernizarea celor existente.
3.1.4. Ciclul de viață al produselor
Ciclul de viață al produsului (CVP) reprezintă un concept de marketing, un model grafic care descrie tendința de evoluție a cifrei de afaceri și profitului unui produs/mărci, de-a lungul vieții sale comerciale – durata care diferă de la produs la produs.
Ciclul de viață comercială reprezintă perioada de timp în care produsul/marca firmei se afla pe piață, începând cu introducerea și încheind cu retragerea să (faze care pot fi identificate cu ușurință).
Curba ”Ciclului de viață al produsului” definește un produs în funcție de vârsta comercială (criticile susțin identificarea să arbitrară), împărțită în mai multe etape/faze:
– faza de cercetare-inovare;
– lansare/introducere pe piață;
– creștere;
– maturitate;
– saturație;
– declin și dispariție de pe piață;
– relansare (eventual).
Fiecărei faze ”Ciclului de viață al produsului” îi corespunde un obiectiv principal de marketing:
– în faza de lansare: dobândirea de notorietate (produsul suferă numeroase modificări);
– în faza de creștere: creșterea vânzărilor/cotei de piață (eforturile de promovare sunt însemnate);
– în faza de maturitate: creșterea profitului și menținerea cotei de piață (pentru a răspunde cât mai bine așteptărilor clientelei este necesară extinderea gamei);
– în faza de declin: reducerea cheltuielilor și culegerea ultimelor rezultate (restrângerea gamei, întrucât produsul nu mai corespunde cerințelor pieței).
Ciclul de viață al produsului se prezintă sub forma literei S. În figura 3.1 este prezentată fiecare fază a ciclul de viață al produselor de panificație.
Figura 3.1. Ciclul de viață al produselor de panificație
Sursa: După A. Chiran și colab., 2007
În faza de lansare produsul este nou, consumatorii sunt sceptici, fiind achiziționat numai deexperimentalisti (primii cumpărători ai unui produs nou). Încasările sunt reduse, creșterea vânzărilor lentă, în timp ce cheltuielile de promovare sunt ridicate; pe ansamblu, în această etapă, firma înregistrează pierderi financiare ale produsului. Dacă produsul nu satisface așteptările consumatorilor care l-au testat și nu vor repeta achiziția, vânzările se vor diminua. Produsele nesatisfăcătoare vor fi îmbunătățite sau retrase de pe piață.
Faza de creștere. Dacă produsul satisface nevoile clienților, vânzările vor înregistra creșteri – prin atragerea de noi clienți. Pe măsură ce vânzările cresc mai rapid decât costurile, firma obține profit. Dacă produsul se bucura de succes, pe piața apar concurenții; aceștia, de multe ori, copiază ideea de bază (sau introduc și unele caracteristici noi).
Maturitatea este etapa în care, datorită faptului că din ce în ce mai puțini cumpărători noi achiziționează produsul, creșterea vânzărilor încetinește sau stagnează; concurenții lupta pentru atragerea clienților și se manifestă un război al prețurilor, care subminează profiturile obținute. Pe măsură ce concurența se intensifică, competitorii ineficienți sunt eliminați de pe piață.
Saturația apare în timpul etapei de maturitate, în momentul în care creșterea vânzărilor a încetat. Dimensiunile pieței nu mai cresc, vânzările constând doar în cumpărări repetate ale clienților existenți sau în cumpărări de înlocuire. Profitul poate fi ridicat dacă costurile vor fi menținute la un nivel acceptabil (urmare aeconomiei de scară – atât în ceea ce privește producția, cât și activitățile promoționale).
Declinul este perioada în care vânzările scad, concurența se intensifică (firmele rămase își dispută un număr din ce în ce mai redus de cumpărători), profitabilitatea scade – datorită reducerii prețurilor de vânzare și restrângerii gamei de produse oferite. Firma trebuie să decidă: se retrage sau se menține pe piața cu acele articole rămase încă pe gustul celui mai mare segment de clienți fideli.
De menționat că produsele de panificație își păstrează, de-a lungul timpului, aceeași înfățișare, chiar dacă nu dețin același loc în economie și în consum. Că mărfuri destinate pieței, deci ca obiect al activității de vânzare-cumpărare, produsele agroalimentare descriu un ciclu de viață – începând cu lansarea și încheind cu retragerea lor de pe piață.
3.2. Politicile și strategiile de preț și de piață
Prețul reprezintă o variabilă majoră pentru formarea și influențarea cererii, pentru determinarea volumului și valorii vânzărilor întreprinderii agricole, a mărimii veniturilor brute și nete ale acesteia. Cererea de consum este influențată deci de nivelul prețului care determină puterea de cumpărare a consumatorilor.
Prețul adecvat al unui produs agricol și/sau agroalimentar poate atrage anumite firme cu care exportatorul ar dori să lucreze (importatori și angrosiști, lanțuri de magazine, noi magazine etc.).
3.2.1. Obiectivele politicii de preț și de piață și strategiile de preț și de piață
În cadrul societății obiectivele strategiilor de preț sunt stabilite atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Astfel, obiectivele pe termen lung vizează lărgirea clientelei, consolidarea și creșterea poziției concurențiale pe piață. Pe termen scurt companiile își stabilesc obiective legate de vânzări, mai precis, maximizarea cantitativă a acestora.
Metodele de stabilire a prețurilor utilizate sunt metoda bazată pe costuri, prin adaos (în cazul produselor de panificație, prețul acestora fiind influențat mult de evoluția prețului materiei prime), metoda bazată pe comparația cu concurența, în funcție de prețul pieței și metoda bazată pe valoarea percepută de consumator. De obicei, prețurile se determina astfel încât să fie acoperite cheltuielile de producție, de distribuție și de vânzare.
Având în vedere domeniul de activitate S.C. Brutărie S.R.L. adoptă strategii de preț care se diferențiază însă pe fiecare tip de produs: prețuri mai ridicate și prețuri joase pentru atragerea clienților.
Strategia prețurilor ridicate este utilizată în special pentru produsele nou intrate pe piață și cele ”de sezon” în cazul în care concurența nu este foarte mare. În plus, această strategie este utilizată și pentru produsele foarte mediatizate, pentru a acoperi cheltuielile cu publicitatea și promovarea acestor produse.
Strategia prețurilor joase este cea mai utilizată atât de către societatea, în special pentru pâine și produsele de panificație. Opțiunea pentru această strategie se justifică datorită elasticității cererii în raport cu prețul și datorită faptului că ajută la atingerea unuia dintre obiectivelor politicii de preț menționate anterior, și anume, consolidarea poziției pe piață.
Factori importanți care determină creșterea prețului pâinii sunt piața neagră a pâinii precum și investițiile pe care companiile trebuie să le facă pentru noile tehnologii și norme de igienă impuse de Uniunea Europeană.
Prețurile promoționale sunt practicate în special pentru produsele vândute clienților en detail. Clienții en detail sunt reprezentați de minimarketuri, supermarketuri, restaurante. Acestor categorii de clienți li se acordă discounturi variabile, cuprinse între 5% și 10% din preț. Prețurile produselor de panificție produse pe întreaga perioada 2012-2014 sunt (tabelul 3.2, figura 3.3):
Tabelul 3.2.
Prețurile produselor de panificație în perioada 2012 – 2014 la S.C. Brutărie S.R.L.
Vatra Dornei
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
Figura 3.2. Analiza comparativă a prețurilor produselor de panificație
în perioada 2012 – 2014 la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
Important de menționat este faptul că prețurile includ TVA, acesta fiind de 24% în anii 2012 și 2013, iar în 2014 de 9%.
Din graficul de mai sus reiese faptul că prețurile în 2013 au crescut semnificativ ( în medie cu peste 10 procente) față de anul 2012, TVA- ul fiind de 24%. Datorită scăderii TVA- ului la 9% spre sfârșitul anului 2013 (mai precis în data de 01.08.2013) s-a înregistrat în 2014 o reducere și a prețului pâinii față de anul 2013 cu aproximativ 13 procente.
3.3. Politicile și strategiile de distribuție
În domeniul produselor agroalimentare, distribuția se referă la traseul pe care produsele îl parcurg de la “poarta “producătorului agricol, până când ajung la consumatorii finali sub formă de aliment; participanții la deplasarea succesivă a mărfurilor (producători agricoli, intermediari, procesatori din industria alimentară), care alcătuiesc canalul de distribuție; operațiunile prin care se realizează transferul drepturilor de proprietate asupra mărfurilor (vânzare, cumpărare); totalitatea proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor spre cumpărător (transport, stocare, depozitare, manipulare, sortare, preambalare, condiționare, expedierea și recepția produselor etc.) precum și aparatul tehnic constituit din rețeaua de unități, dotări, personalul implicat în realizarea acestor activități.
Distribuția produselor de panificație la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei, este reprezentată de traseul pe care acestea îl parcurge de la producător la consumator (pe piață) în vederea satisfacerii unor nevoi de consum de o importanță majoră atât pentru funcționarea mecanismului economic al societății (în general), cât și pentru fiecare unitate în parte.
3.3.1. Obiectivele politicii de distribuție și strategiile de distribuție
Circuitul de valorificare a principalelor produse de panificație în cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei poate fi reprezentat prin intermediul magazinelor existente pe piața județului, respectiv principalii clienții care realizează desfacerea produselor de panificație.
Circuitul de valorificare a pricipalelor de produse pe panificație din cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei se poate realiza fie în stare brută (imediat după fabricare), fie după o perioadă de stocare în depozite a materiei prime urmată de punerea în practică a fabricării propriu-zise a pâinii.
Politica de distribuție se referă la activitatea generatoare de canale de distribuție către client și de modele de comunicare cu clienții.
Obiectivele politicii de distribuție ale companiei pot fi definite astfel:
– Acoperirea cât mai largă a pieței
– Maximizarea vânzărilor din punct de vedere al volumului
– Asigurarea disponibilității produselor pentru un număr cât mai mare de consumatori
– Recunoașterea mărcii de un număr cât mai mare de consumatori
– Sprijinirea intermediarilor
– Un control cât mai ridicat asupra distribuitorilor pentru a se asigura că produsele ajung la consumatorul final păstrându-și standardele de calitate.
Strategia distribuției reprezintă opțiunile producătorului, atitudinea lui cu privire la canalele de distribuție, stabilirea intermediarilor și a logisticii mărfurilor, precum și selectarea partenerilor și a relațiilor cu aceștia.
În ceea ce privește strategiile de distribuție utilizate, compania a optat pentru utilizară canalelor directe (producător – consumator) și a celor indirecte (producător – distribuitor – consumator).
Asigurarea resurselor necesare desfășurării activității de producție a societății depinde de relațiile cu furnizorii de mărfuri. Aceștia reprezintă veriga centrală a întregii afaceri a firmei, iar de modul în care se asigura termenele și condițiile de livrare depinde întregul circuit intern al producției.În cadrul selectării sau colaborării cu furnizorii, societatea analizează o serie de aspecte legate de: respectarea termenelor și condițiilor de livrare; nivelul de implicare al firmelor în stabilirea și negocierea prețurilor de vânzare a propriilor produse; discount-urile și alte tipuri de reduceri oferite firmei la cumpărare;contribuția procentuală la profitul propriu al firmei. Distribuția produselor de panificație și patiserie se face cu autovehiculele proprii, deci nu este externalizat.
În cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei aprovizionarea cu mărfuri pentru magazin și cu materii prime și materiale folosite în producție se face de la următorii agenți economici:
S.C. Interagroaliment S.R.L. Bacău, făină;
S.C. Enache Morărit S.R.L. Vaslui, făină;
S.C. Sam Mills S.R.L. Satu Mare, făină;
S.C. Global Trading & Investment S.R.L. Bacău, drojdie și alte materiale auxiliare;
S.C. Corvexim S.R.L. Suceava, drojdie și alte materiale auxiliare;
S.C. Begonia S.R.L. Budești, materiale auxiliare;
METRO Suceava, mărfuri comercializate;
Exista o piață foarte vastă pentru aprovizionarea cu materiale și mărfurile pe care le comercializează societatea, nefiind posibil riscul neexistenței la un moment dat a surselor de aprovizionare. Agentul economic se aprovizionează direct de la producător. Nu au existat niciodată probleme de plată sau alte neînțelegeri apărute pe parcursul cooperării cu furnizorii existenți.
Societatea realizează vânzări prin magazine care poartă același nume în localitatea Neagra Șarului, achizitionat în anul 2001, și în Dorna Arini achizitionat/construit in 2011. Ambele magazinele au fost dotate cu case de marcat și cântare electronice. Personalul este calificat și bine pregătit pentru a asigura un comerț civilizat.Aprovizionarea magazinelor (proprii sau nu) se face prin intermediul mașinilor speciale pentru pâine, aflate în dotarea societății. Magazinele primesc, gestionează și vând produsele. Criteriile de selecție a modalității de distribuție se bazează pe următoarele: plata imediată; volumul comenzii, relația anterioară. Contractele de livrare practicate de firmă în calitate de furnizor conțin prevederi asiguratoare referitoare la: documentele și modalitățile de plată; recepția mărfii la sediul firmei; garanție și răspunderea contractuale.
3.4. Politicile și strategiile de promovare
Promovarea produselor agricole presupune utilizarea unui ansamblu de acțiuni și mijloace de informare a cosumatorilor, atât în vederea satisfacerii cât mai complete a nevoilor de consum, prin cumpărarea produselor, cât și prin creșterea vânzărilor și a profitului firmelor.
Principalele tipuri de activități de promovare sunt (Chiran A.și colab, 2015):
publicitatea;
vânzarea prin eforturi personale;
relțiile publice;
utilizarea mărcilor;
activitățile specializate de promovare;
merchandesignul.
3.4.1. Obiectivele politicii de promovare și strategiile de promovare
În cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei obiectivele strategiilor de promovare sunt:
Crearea unei imagini a tuturor produselor care să o delimiteze clar de concurență;
Informarea consumatorilor despre tradiția și calitățile pâinii și a principalelor produselor de panificație;
Îmbunătățirea și consolidarea imaginii de marcă în zona Dornelor;
Generarea încercării produsului de către consumatori și crearea unei preferințe pentru marcă;
Câștigarea fidelității consumatorilor pentru acestă marcă, mai ales în defavoarea competiției;
Informarea consumatorilor și câștigarea preferințelor lor pentru noile produse.
Trebuie subliniat că fiecare din aceste posibile obiective concrete este subordonat obiectivului general al oricărui program promoțional, acela fiind de sporire a vânzărilor și a eficacității lor.
3.4.2. Publicitatea și merchandesingul
Publicitatea cuprinde totalitatea acțiunuilor prin care S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei transmite mesaje promoționale (orale sau vizuale) unui public selecționat (consumatorii actuali și potențiali de produse de panificație) cu scopul informării acestuia în legătura cu activitatea, cu produsele și serviciile lor, să-l influențeze și să-l convingă pentru a cumpăra produsele și serviciile oferite de întreprindere sau pentru a adopta o atitudine pozitivă față de aceasta.
În analiza atitudinii consumatorului față de publicitate se pot evidenția câteva observații (Chiran A.și colab, 2015):
consumatorul selecționează publicitatea;
consumatorul așteaptă de la publicitate informații, plăcere și încredere;
consumatorul nu este fidel unei singure mărci, ci alege varietate de mărci;
consumatorul caută informația, iar dacă riscul este mare, fidelitatea îl ajută la luarea deciziei de cumpărare;
publicitatea care atrage mai mult, determină vânzări mai mari.
Merchandisingul cuprinde suma metodelor, practicilor și operațiunilor întreprinse în scopul promovării și susținerii activității comerciale la punctul de vânzare, în scopul optimizării vânzărilor.
Rolul merchandisingului este de a face produsele vizibile și atractive pentru consumatori. reprezentând, în același timp, arta de a comunica cu consumatorul la punctul de vânzare, astfel ca în final să determine reacția de cumpărare a acestuia.
„Merchandisingul eficient apare ca o activitate permanentă, având ca obiectiv major creșterea vânzărilor și implicit a profitului(Chiran A.și colab, 2015).”
Obiectivele merchandesingului:
inventarierea (stocarea mărfurilor);
alocarea spațiului;
prezentarea produselor.
În cadrul firmei activitatea de merchandising este destul de neglijată astfel produsele societății nu beneficiază de o evidențiere deosebită pe rafturile magazinelor, nu sunt organizate oferte promoționale, nici campanii promoționale intense care să atragă consumatorii dintr-un magazin spre aceste produse fie prin agresivitatea campaniei fie prin premiile pe care aceasta le poate oferi, nu există postere promoționale expuse în magazine care să evidențieze beneficiile consumării unor anumite produse de panificație fabricate de S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei sau există în prea puține magazine.
De asemenea, intrarea societății în sistemul de restaurante, hoteluri, etc., campanie ce ar trebui susținută mult mai agresiv, câștigarea unor astfel de parteneri de afaceri ar duce la o creștere atât a veniturilor din vânzări, cât și la o cunoaștere mai bună a mărcii. Nu în ultimul rând, societatea trebuie să țină pasul cu schimbările și dinamica pieței actuale , motiv pentru care noua ramură a politicii sale de marketing ar putea să fie marketingul pe internet, dar și îmbunătățirea ambalajului oferindu-i un design modern.
Costurile suportate de firmă pentru a crește vânzările și a se face cunoscută pe plan local și nu numai sunt analizate în tabelul 3.3.
Mediile utilizate de S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei pentru transmiterea mesajelor publicitare sunt:
presa scrisă : anunțul publicitar publicat în ziarul local Monitorul de Dorna;
televiziunea : postul local Orion TV;
radioul : posturile locale Radio Orion și Radio Dorna;
publicitatea exterioară: afișe, panouri publicitare amplasate în apropierea magazinelor și a hipermarket-urilor în care sunt comercializate produsele societățiiprecum și în puncte de maxim interes din municipiul Vatra Dornei și zonele limitrofe.
Tabelul 3.3
Analiza eficienței costurilor la S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
Sursa: Date după evidențele primare ale S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei
CAPITOLUL 4
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
4.1. Concluzii
Marketingul este un domeniu al științei economice cu un pronunțat caracter practic. El adresându-se comportamentului agentului economic în sistemul relațiilor de piață.
În general sectorul de panificație este caracterizat prin întreprinderi cu procese tehnologice preponderent semi-automatizate. Excluzând faptul că acest moment contribuie la creșterea flexibilității și eficienței producției, el permite menținerea standardelor de calitate. Desigur situația este diferită pentru brutăriile mici (precum este S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei), specializate în pâine proaspătă.
În cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei, valorificarea produselor de panificație este realizată în proporție de peste 95% pe piața locală și județeană, și sub 5% pe piața județului Botoșani prin intermediul rețelelor de distribuție. Firma fabrică și distribuie doar pe bază de comandă.
Activitatea principală conform obiectului de activitate constă în fabricarea pâinii, a produselor de patiserie. Ca activitate secundară cu pondere mai mică în cifra de afaceri, societatea desfășoară comerț cu amănuntul cu produse alimentare și nealimentare. Comerțul cu amănuntul de mărfuri deține o pondere de 20% în total activitate, iar producția 80% în total activitate.
Circuitul de valorificare a pricipalelor de produse pe panificație din cadrul S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei se poate realiza fie în stare brută (imediat după fabricare), fie după o perioadă de stocare în depozite a materiei prime urmată de punerea în practică a fabricării propriu-zise a pâinii.
Prețul adecvat al unui produs poate atrage anumite firme cu care exportatorul ar dori să lucreze (importatori și angrosiști, lanțuri de magazine, noi magazine etc.). Structura prețului va arăta cine va finanța programul de promovare a produsului. Dacă prețul nu permite acoperirea cheltuielilor cu publicitatea sau vânzarea prin eforturi personale, aceste eforturi nu pot fi preluate de intermediari.
În actualele condiții ale economiei de piață, prețul ocupă un loc din ce în ce mai important în tematica cercetărilor de piață. Aceasta ca urmare a rolului pe care-l deține prețul, ca unul din factorii determinanți ai cererii de mărfuri, deci ai pieței, pe de o parte, și ca instrument de conducere a activității economice în politica de piață a întreprinderii moderne, pe de altă parte.
Promovarea, în general, este o activitate care grupează un ansamblu de tehnici și metode ce permit dezvoltarea rapidă și rentabilă a vânzărilor unui produs, a unei întreprinderi sau a unui serviciu, fără a-i altera imaginea.
Societatea nu a utilizat campanii promoționale agresive și de succes, de aceea publicitatea existentă până acum nu și-a atins pe deplin scopul propus, publicitatea efectuându-se prin următoarele medii:
presa scrisă : anunțul publicitar publicat în ziarul local Monitorul de Dorna;
televiziunea : postul local Orion TV;
radioul : posturile locale Radio Orion și Radio Dorna;
publicitatea exterioară: afișe, panouri publicitare amplasate în apropierea magazinelor și a hipermarket-urilor în care sunt comercializate produsele societății precum și în puncte de maxim interes din municipiul Vatra Dornei.
Produsele de panificație ale firmei s-au bazat|foarte mult pe tradiție, promovarea intensivă a lipsit la început, consumatorii au fost atrași către mărci mult mai bine promovate, dar treptat, cu ajutorul și munca depusă de angajații societății, produsele au fost acceptate și recunoscute prin calitatea lor, prin strategiile de promovare efectuate de firmă, astfel situația sa pe piață și locul ocupat în raport cu concurența s-a modificat, precum și atitudinea consumatorilor.
4.2. Recomandări
În vederea îmbunătățirii performantelor societății este necesar să se acorde o importantă deosebită politicilor de marketing, care determină adoptarea unei structuri care să asigure extinderea pieței de desfacere, politicilor de produse care să contribuie la creșterea calității produselor precum și introducerea de produse noi care să contribuie la combaterea concurenței. De asemenea se are în vedere înnoirea tehnologiei, a dotării tehnicii; precum și ameliorarea organizării și conducerii societății prin aplicarea rezultatelor cercetării științifice.
Activitatea societății s-a diversificat și a crescut de la an la an, societatea devenind foarte cunoscută în oraș și comunele în vecinate, datorită seriozității, promptitudinii și calității produselor. În prezent, desfacerea produselor rezultate din procesul de producție acoperă atât bazinul Dornelor cât și zonele limitrofe, Câmpulung Moldovenesc și chiar Suceava. Panificația nu necesită o promovare specială, având în vedere că face parte din consumul zilnic al clientului. Totuși, cu ocazia sărbătorilor, cum ar fi de Paște sau de Crăciun, când cresc vânzările de cozonaci de exemplu, produsele pot fi promovate în revista cu promoții a magazinului, prin flyere, semnalistica corespunzătoare a raionului, anunț prin stația radio din cadrul magazinului.
S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei trebuie să găsească metodele promoționale cele mai eficiente, în funcție și de un buget alocat pentru această activitate, prin care să aducă marca proprie într-o poziție mai bună pe piața pâinii și a produselor de panificație.
Deoarece S.C. Brutărie S.R.L. Vatra Dornei intenționează să mărescă producția în următorul an, firma trebuie să adopte o strategie de
În cadrul politicilor și strategiilor de produs propun:
menținearea interesului trezit față de modificările tendințelor pe piața pâinii și a produselor de panificație;
menținerea structurii calitative a produselor prin utilizarea materiilor prime de cea mai bună calitate;
strategia menținerii sortimentelor din gama produselor de panificație ambalată;
menținerea specificului local în ceea ce privește diversitatea produselor;
diversificarea gamei de produse semipreparate.
În cadrul politicilor și strategiilor de preț propun:
menținerea prețurilor joase pentru produsele de bază deoarece acestea, fiind bunuri de larg consum, reprezintă o nevoie de bază pentru conusmatori. Prețurile joase atrag clienți noi și determină fidelitatea clienților vechi;
adoptarea politicii de preț și la intrarea pe piață a unor produse noi pentru a contribui la creșterea popularității acestora încă de la început. Aceste prețuri mai joase, fac produsul mai atractiv și accesibil mai multor clienți. În cazul în care acest produs este preferat, clienții îl vor cumpăra și după ce prețul va crește puțin;
menținerea prețurilor promoționale pentru clienții en gros și en detail. Popunerea menținerii acestei strategii este justificată de faptul că prețurile promoționale dezvoltă o relație mai bună cu distribuitorii, asigură fidelizarea acestora și, în consecință, asigurarea prezenței produsului în cât mai multe locații.
În cadrul strategiilor de distribuție propun:
Reducerea costurilor de distribuție prin creșterea gradului de utilizare a capacității de transport și a capacității de depozitare, optimizarea rutelor de distribuție, evaluarea furnizorilor și menținerea unei relații atât cu aceștia, cât și cu partenerii de distribuție;
Elaborarea unui standard de mercantizare care să fie aplicat în toate locațiile pentru toate produsele firmei;
Participarea în cadrul unor programe guvernamentale. Câștigarea unei piețe de distribuție mai mari în cadrul programului guvernamental “Cornuleț și lapte". Amploarea acestor proiecte pot produce efecte pe orizontală în tot segmentul vizat.
În cadrul politicilor și strategiilor de promovare propun:
Alocarea unor bugete mai substanțiale pentru reclame Tv, radio, reviste și chiar lansarea unei ample campanii publicitare pentru crearea unui brand care să ajute la la conturarea unei personalități distincte a companiei și la consolidarea imaginii acesteia;
Implicarea societății și în acțiuni de responsabilitate socială care ar aduce grupului un aport de notorietate.
BIBLIOGRAFIE
Anghel D., 2004 – Marketingul întreprinderilor mici și mijlocii, Ed. ASE, București.
Anghel L., Florescu C., Zaharia R., 1994 – Marketing – probleme, cazuri, teste, Ed. Expert, București.
Bacali Laura, Bejan I., 1999 – Strategii de marketing pentru produse. Ed. U.T.Pres, Cluj- Napoca.
Bacali Laura, Luca G.-P., 2000 – Marketing strategic. Ghid pentru elaborarea planului de marketing. Ed. U.T.Pres, Cluj-Napoca.
Baker M. J., 1996 – Marketing, Ed. Știință și tehnică S.A., București.
Balaure V., 2000 – Marketing, Ed. Uranus, București.
Bondrea A. A., Gâf-Deac I., 2000 – Management și marketing pentru tehnologii moderne, Ed. Fundației România de Mâine, București.
Brezuleanu S., Draghia Lucia, Caia A., Avarvarei I., 1998 – Perspectivele dezvoltării agriculturii românești în condițiile economiei de piață., Lucrări științifice, vol. 41, Universitatea Agronomică Iași, seria Horticultură.
Bucur-Sabo Mariana, 1998 – Integrarea strategiei promoționale în strategia de marketing. Revista Tribuna economică, nr.25, București.
Bucur-Sabo Mariana, 1998 – Strategia promoțională. Revista Tribuna economică, nr.24, București.
Burloiu P., 1997 – Managementul resurselor umane, Ed. Lumina Lex, Bucuresti.
Byars L. L., Rue W. L., 1987 – Human Resource Management, Ed. Homewood, Irwin.
Caloianu Emilia, Zahițchi Petrina, 2001 – Industria panificației și a produselor fiiinoase. Ed. Universitas Company, Iași..
Călin Geanina și colab., 2004 – Analiza și strategia rentabilității industriei de morărit,
panificație și produse fiiinoase. Ed. A.S.E., București.
Chiran A. și colab., 1999 – Agromarketing. Ed. Evrica, Chișinău, Republica Moldova.
Chiran A. și colab., 2003 – Marketing agroalimentar – teorie și practică. Ed. PIM, Iași.
Chiran A. și colab., 2004 – Piața produselor agricole și agroalimentare – abordare teoretică și practică. Ed. Ceres, București.
Chiran A. și colab., 2007 – Marketing în agricultură, Ed. Alma Print, Galați.
Chiran A., Gîndu Elena, 1997 – Marketing agrar , Ed. Periscop, Iași.
Chiran A., Gîndu Elena, 1999 – Considerații teoretice privind formarea, politica și strategia prețurilor în cadrul economiei de piață. Lucr. șt. U.S.A.M.V. Iași, voi. 42, seria Agronomie.
Chiran A., Gîndu Elena, Jităreanu A.-F., 2015 – Strategii de marketing agrar. Ed. ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Constantin M. și colab., 2009 – Marketingul producției agroalimentare , Ed. AgroTehnica, București.
Constantin S.B., 2009 – Perfecționarea activității de desfacere a produselor de morărit și
panificație. Ed. A.S.E., București.
Drăgan I. C., 1968 – Locul marketingului în deciziile economice, Rev. Comerțul modern, nr 6, București.
Florescu C., 1997 – Marketing, Ed. Independența Economică, Pitești.
Funar Sabina, 1999 – Marketing agroalimentar. Ed. Digital Data, Cluj – Napoca.
Gîndu Elena, Andrei Ioana-Lavinia, Murariu Cornelia, Chiran A., 2006 – Aspecte privind distribuția produselor de panificație la S.C. „DOBROGEA GRUP” S.A. Constanța.
Lucr. șt. U.S.A.M.V. Iași, vol.49, seria Agronomie, p. 606 – 613.
Gîndu Elena, Chiran A., Jităreanu A.-F., 2014 – Marketing agrar. Ed. PIM, Iași.
Kotler Ph., Lee Nancy, 2008 – Marketing în sectorul public, Ed. Meteor Press, București.
Kotler Ph., Sauders J., Armstrong G., 1999 – Principiile marketingului, Ed. Teora, București.
Lazăr I., 1996 – Comportamentul consumatorului. Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
Lăpușan Aurelia, Lăpușan Șt., 2002 – Drumul pâinii în istoria Dobrogei. Ed. Dobrogea, Constanța.
Leonte M., 2003 – Tehnologii, utilaje, rețete și controlul calității în industria de panificație, patiserie, cofetărie, biscuiți și paste făinoase. Ed. Millenium, Piatra Neamț.
loneseu (Bigioi) Diana-Ștefania, 2005 – Piața produselor de panificație în România. Ed.
A.S.E., București.
Manole V., Stoian M., Dorobanțu H., 2002 – Marketing, Ed. A.S.E., București.
Mâlcomete P. și colab., 1976 – Strategii de marketing, Ed. Junimea, Iași.
Mâlcomete P., 1993 – Marketing, Ed. Fundația Academică “Gheorghe Zane”, Iași.
Modoran Constanța-Virginia, 2006 – Tehnologia morăritului și panificației. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.
Moșteanu Tatiana și colab., 1993 – Prețuri și tarife. Ed. Didactică și Pedagogică, București.
Munteanu V., 1996 – Marketing – concepte, metode, studii de caz, Ed. Fundației Chemarea, Iași.
Munteanu V., 1996 – Marketing pentru toți, Ed. Meridianul 28, Chișinău.
Nedelea Al., 2003 – Marketing, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. București.
Niculescu Elena, 2000 – Marketing modern, Ed. Polirom,Iași.
Olaru Adriana, 1994 – Formarea prețurilor pe diferite tipuri de piețe, Rev. Tribuna Economică, nr. 25 – 27.
Olteanu V., Bondrea A. A., Epure M., 2000 – Cercetări de marketing, Ed. Fundației România de Mâine, București.
Pânzaru R. L., Medelete D. M., Ștefan G., 2007 – Elemente de management și marketing în agricultură, Ed. Universitaria, Craiova.
Petroman I., 2010 – Improving quality management in panification. International Journal for Quality Research. University of Podgorica, Montenegro.
Pricop O., 2006 – Marketingul valorii concurențiale, Ed. Junimea, Iași.
Radu Steluța, 2008 – Tehnologii de prelucrare a produselor de origine vegetală , vol. I, Ed. Universitas XXI, Iași.
Sașu C., 1995 – Marketing, Ed. Universității A. I. Cuza, Iași.
Stanciu S., 1999 – Bazele generale ale marketingului. Ed. Universității din București. București.
Segal B. și colab., 1982 – Procedee de îmbunătățire a calității produselor alimentare. Ed. Ceres, București.
Vancea Diana, 1997 – Design-ul ca factor de comunicare. Revista Tribuna economică, nr.1, București.
Viziteu Șt., 2012 – Particularities regarding the evolution of Romanian bakery market in the context of economic crisis. Lucr. șt. U.S.A.M.V. Iași, vol. 55, nr.l, Ed. „Ion Ionescu de la Brad” Iași, p. 229 – 233.
Zaharia T., 1985 – Tehnologia pâinii în unitățile de capacitate mică, Ed. Tehnică, București.
BIBLIOGRAFIE
Anghel D., 2004 – Marketingul întreprinderilor mici și mijlocii, Ed. ASE, București.
Anghel L., Florescu C., Zaharia R., 1994 – Marketing – probleme, cazuri, teste, Ed. Expert, București.
Bacali Laura, Bejan I., 1999 – Strategii de marketing pentru produse. Ed. U.T.Pres, Cluj- Napoca.
Bacali Laura, Luca G.-P., 2000 – Marketing strategic. Ghid pentru elaborarea planului de marketing. Ed. U.T.Pres, Cluj-Napoca.
Baker M. J., 1996 – Marketing, Ed. Știință și tehnică S.A., București.
Balaure V., 2000 – Marketing, Ed. Uranus, București.
Bondrea A. A., Gâf-Deac I., 2000 – Management și marketing pentru tehnologii moderne, Ed. Fundației România de Mâine, București.
Brezuleanu S., Draghia Lucia, Caia A., Avarvarei I., 1998 – Perspectivele dezvoltării agriculturii românești în condițiile economiei de piață., Lucrări științifice, vol. 41, Universitatea Agronomică Iași, seria Horticultură.
Bucur-Sabo Mariana, 1998 – Integrarea strategiei promoționale în strategia de marketing. Revista Tribuna economică, nr.25, București.
Bucur-Sabo Mariana, 1998 – Strategia promoțională. Revista Tribuna economică, nr.24, București.
Burloiu P., 1997 – Managementul resurselor umane, Ed. Lumina Lex, Bucuresti.
Byars L. L., Rue W. L., 1987 – Human Resource Management, Ed. Homewood, Irwin.
Caloianu Emilia, Zahițchi Petrina, 2001 – Industria panificației și a produselor fiiinoase. Ed. Universitas Company, Iași..
Călin Geanina și colab., 2004 – Analiza și strategia rentabilității industriei de morărit,
panificație și produse fiiinoase. Ed. A.S.E., București.
Chiran A. și colab., 1999 – Agromarketing. Ed. Evrica, Chișinău, Republica Moldova.
Chiran A. și colab., 2003 – Marketing agroalimentar – teorie și practică. Ed. PIM, Iași.
Chiran A. și colab., 2004 – Piața produselor agricole și agroalimentare – abordare teoretică și practică. Ed. Ceres, București.
Chiran A. și colab., 2007 – Marketing în agricultură, Ed. Alma Print, Galați.
Chiran A., Gîndu Elena, 1997 – Marketing agrar , Ed. Periscop, Iași.
Chiran A., Gîndu Elena, 1999 – Considerații teoretice privind formarea, politica și strategia prețurilor în cadrul economiei de piață. Lucr. șt. U.S.A.M.V. Iași, voi. 42, seria Agronomie.
Chiran A., Gîndu Elena, Jităreanu A.-F., 2015 – Strategii de marketing agrar. Ed. ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Constantin M. și colab., 2009 – Marketingul producției agroalimentare , Ed. AgroTehnica, București.
Constantin S.B., 2009 – Perfecționarea activității de desfacere a produselor de morărit și
panificație. Ed. A.S.E., București.
Drăgan I. C., 1968 – Locul marketingului în deciziile economice, Rev. Comerțul modern, nr 6, București.
Florescu C., 1997 – Marketing, Ed. Independența Economică, Pitești.
Funar Sabina, 1999 – Marketing agroalimentar. Ed. Digital Data, Cluj – Napoca.
Gîndu Elena, Andrei Ioana-Lavinia, Murariu Cornelia, Chiran A., 2006 – Aspecte privind distribuția produselor de panificație la S.C. „DOBROGEA GRUP” S.A. Constanța.
Lucr. șt. U.S.A.M.V. Iași, vol.49, seria Agronomie, p. 606 – 613.
Gîndu Elena, Chiran A., Jităreanu A.-F., 2014 – Marketing agrar. Ed. PIM, Iași.
Kotler Ph., Lee Nancy, 2008 – Marketing în sectorul public, Ed. Meteor Press, București.
Kotler Ph., Sauders J., Armstrong G., 1999 – Principiile marketingului, Ed. Teora, București.
Lazăr I., 1996 – Comportamentul consumatorului. Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
Lăpușan Aurelia, Lăpușan Șt., 2002 – Drumul pâinii în istoria Dobrogei. Ed. Dobrogea, Constanța.
Leonte M., 2003 – Tehnologii, utilaje, rețete și controlul calității în industria de panificație, patiserie, cofetărie, biscuiți și paste făinoase. Ed. Millenium, Piatra Neamț.
loneseu (Bigioi) Diana-Ștefania, 2005 – Piața produselor de panificație în România. Ed.
A.S.E., București.
Manole V., Stoian M., Dorobanțu H., 2002 – Marketing, Ed. A.S.E., București.
Mâlcomete P. și colab., 1976 – Strategii de marketing, Ed. Junimea, Iași.
Mâlcomete P., 1993 – Marketing, Ed. Fundația Academică “Gheorghe Zane”, Iași.
Modoran Constanța-Virginia, 2006 – Tehnologia morăritului și panificației. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.
Moșteanu Tatiana și colab., 1993 – Prețuri și tarife. Ed. Didactică și Pedagogică, București.
Munteanu V., 1996 – Marketing – concepte, metode, studii de caz, Ed. Fundației Chemarea, Iași.
Munteanu V., 1996 – Marketing pentru toți, Ed. Meridianul 28, Chișinău.
Nedelea Al., 2003 – Marketing, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. București.
Niculescu Elena, 2000 – Marketing modern, Ed. Polirom,Iași.
Olaru Adriana, 1994 – Formarea prețurilor pe diferite tipuri de piețe, Rev. Tribuna Economică, nr. 25 – 27.
Olteanu V., Bondrea A. A., Epure M., 2000 – Cercetări de marketing, Ed. Fundației România de Mâine, București.
Pânzaru R. L., Medelete D. M., Ștefan G., 2007 – Elemente de management și marketing în agricultură, Ed. Universitaria, Craiova.
Petroman I., 2010 – Improving quality management in panification. International Journal for Quality Research. University of Podgorica, Montenegro.
Pricop O., 2006 – Marketingul valorii concurențiale, Ed. Junimea, Iași.
Radu Steluța, 2008 – Tehnologii de prelucrare a produselor de origine vegetală , vol. I, Ed. Universitas XXI, Iași.
Sașu C., 1995 – Marketing, Ed. Universității A. I. Cuza, Iași.
Stanciu S., 1999 – Bazele generale ale marketingului. Ed. Universității din București. București.
Segal B. și colab., 1982 – Procedee de îmbunătățire a calității produselor alimentare. Ed. Ceres, București.
Vancea Diana, 1997 – Design-ul ca factor de comunicare. Revista Tribuna economică, nr.1, București.
Viziteu Șt., 2012 – Particularities regarding the evolution of Romanian bakery market in the context of economic crisis. Lucr. șt. U.S.A.M.V. Iași, vol. 55, nr.l, Ed. „Ion Ionescu de la Brad” Iași, p. 229 – 233.
Zaharia T., 1985 – Tehnologia pâinii în unitățile de capacitate mică, Ed. Tehnică, București.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Privind Politicile Si Strategiile de Marketing a Producerii Si Valorificarii Painii (ID: 136797)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.