Aspecte Practice Privind Contabilitatea Decontarilor In Numerar Si Prin Conturile Bancare la S.c. Electro Standard S.r.l

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND TREZORERIA ȘI FLUXULUI DE TREZORERIE ALE UNEI ÎNTREPRINDERI

1.1 Generalități teoretice privind trezoreria. Terminologie

1.2 Delimitări și structuri privind trezoreria întreprinderii

1.3 Aspecte privind fluxurile de trezorerie

1.3.1. Utilitatea întocmirii “Situației fluxurilor de trezorerie”

1.3.2. Sistematizarea fluxurilor de trezorerie

1.4 Documente justificative și instrumente de plată

1.4.1. Documente justificative specifice operațiunilor de încasări și plăți în numerar

1.4.1. Documente justificative specifice operațiunilor de încasări și plăți fără numerar

CAPITOLUL II – FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR ȘI PRIN CONTURI LA BĂNCI

2.1. Aspecte privind conturile de trezorerie și funcțiunea acestora

2.2. Aspecte privind contabilitatea decontărilor întreprinderii în numerar

2.2.1. Aspecte privind contabilitatea decontărilor în lei

2.2.2. Aspecte privind contabilitatea decontărilor în valută

2.2.3. Aspecte privind contabilitatea avansului de trezorerie

2.2.4. Aspecte privind contabilitatea altor valori păstrate în casieria unității

2.3. Aspecte privind contabilitatea decontărilor întreprinderii prin conturi la bănci

2.3.1. Aspecte privind contabilitatea investițiilor pe termen scurt

2.3.2. Aspecte privind operațiuni de încasări și plăți efectuate prin cinturile curente de la bănci (în lei; în devize)

2.3.3. Aspecte privind contabilitatea acreditivelor

2.3.4. Aspecte privind contabilitatea valorilor de încasat

2.3.5. Aspecte privind contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

CAPITOLUL III – ASPECTE PRACTICE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR ȘI PRIN CONTURILE BANCARE LA SC “ELECTRO STANDARD“ SRL

3.1. Prezentarea societății comerciale SC “ELECTRO STANDARD“ SRL

3.1.1. Istoricul societății

3.1.2. Structura organizațională a societății

3.1.3 Obiectul de activitate – produse / piețe de desfacere

3.1.4. Facilități oferite de SC “ELECTRO STANDARD“ SRL

3.1.5. Organizarea și conducerea contabilității

3.1.6. Analiza pieței

3.2. Studiul de caz privind contabilitatea decontărilor în numerar și prin conturile bancare la SC“ ELECTRO STANDARD“ SRL

3.2.1. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor privind decontările în numerar la SC ELECTRO STANDARD SRL

3.2.2. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor privind decontările fără numerar la SC “ELECTRO STANDARD“ SRL

CAPITOLUL IV – APLICAȚIE INFORMATICĂ PRIVIND GESTIUNEA ÎNCASĂRILOR ȘI PLĂȚILOR

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Desfășurarea activității agenților economici presupune, alături de fluxuri reale (materiale, produse, mărfuri, servicii, etc.), și fluxuri monetare. Toate activitățile specifice de organizare și conducere a intrărilor și ieșirilor monetare, care urmăresc asigurarea lichidităților necesare și plasarea eficientă a excedentelor, reprezintă trezoreria. Aceasta include totalitatea operațiilor bănești, cu sau fără caracter financiar, pe care entitatea le realizează pe parcursul activității sale folosind mijloace care îmbracă și/sau îndeplinesc rolul de bani.

Trezoreria este o secțiune importantă a activității oricărui agent economic, deoarece influențează desfășurarea normală a acitivității, pentru menținerea în permanent a echilibrului financiar.

Trezoreria entității poate fi considerată punctul său forte, deoarece de maniera în care vor fi dirijate fluxurile bănești și financiare, va depinde în final situația patrimonială, respectiv rezultatul final al agentului în cauză.

Chiar dacă, contabilitatea operațiilor de trezorerie au caracter rutinier, prin repetabilitatea fenomenelor sale, trezoreria oferă informații cheie deoarece cu ajutorul ei, entitatea își finanțează activitatea și își asigură perinitatea. Prin ea, se determină indicatorii necesari gestiunii și analizei financiare, atât pe termen lung cât și pe termen scurt.

Trezoreria rămâne în atenția permanentă a teoriei și practicii economice, deoarece prudența și spiritul de economicitate sunt premise sigure de care depinde eficiența activității în ansamblu.

Informațiile privind trezoreria sunt abordate în Standardul Internațional de Contabilitate IAS 7 care prezintă o serie de definiții precum:

Echivalentele de numerar sunt investițiile financiare pe termen scurt și extrem de lichide care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și al căror risc de schimbare a valorii este insignifiant.

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieșirile de numerar și echivalente ale acestuia.

Activitățile de exploatare sunt principalele activități producătoare de venit ale întreprinderilor, precum și alte activități ce nu sunt activități de investiție sau financiare.

Activitățile de finanțare sunt activități ce constau în schimbări ale dimensiunii și compoziției capitalului propriu și datoriilor unei întreprinderi.

În acest context lucrarea de față, cu “Contabilitatea decontărilor în numerar și prin conturile întreprinderii la bănci” tratează aspecte teoretice și practice cu privire la contabilitatea trezoreriei.

În cadrul primului capitol, „Delimitări conceptuale privind trezoreria și fluxului de trezorerie ale unei întreprinderi” sunt descrise o serie de aspecte precum: generalități teoretice privind trezoreria; aspecte privind structuri ale trezoreriei; aspect privind fluxurile de trezorerie; documente justificative specific contabilității trezoriei și instrumente de plată.

Capitolul al II-lea “Fundamente teoretice privind contabilitatea decontărilor în numerar și prin conturi la bănci” prezintă aspecte privind conturile de trezorerie și funcțiunea lor precum și aspecte privind contabilitatea decontărilor întreprinderii în numerar și prin conturile la bănci.

În capitolul al III-lea “Aspecte practice privind contabilitatea decontărilor în numerar și prin conturile bancare la SC Electro Standard SRL” este realizată o prezentare a SC Electro Standard SRL și un studiu de caz privind decontărilor în numerar și prin conturile la bănci.

Capitolul al IV-lea “Aplicație informatică privind gestiunea încasărilor și plăților” este prezentată o aplicație informatică privind gestiunea încasărilor și plăților, aplicație care utilizează o baza de date relațională de tipul Microsoft Access 2007.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND TREZORERIA ȘI FLUXULUI DE TREZORERIE ALE UNEI ÎNTREPRINDERI

Trezoreria constituie punctul forțe a unei entități deoarece, de maniera în care vor fi dirijate fluxurile bănești și financiare de care dispune această va depinde, în cele din urmă, situația patrimonială precum și rezultatul exercițiului financiar. Trezorerie reprezintă, de asemenea partea cea mai mobilă a activelor circulante, deoarece presupune o transformare continuuă.

1.1 Generalități teoretice privind trezoreria. Terminologie

Termenul de trezorerie provine din limba franceză “trésorerie” (tezaur, visterie) și este utilizat în sensuri diferite. În sens restrâns include disponibilitățile de la bănci și în numerar, iar în sens lărgit reprezintă activitatea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt, valorile de încasat, disponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare, diponibilitățile aflate în casierie, creditele bancare pe termen scurt, disponibilitățile bănești separate sub formă de acreditive la societățile bancare și alte valori de trezorerie.

Conceptul de trezorerie poate fi abordat din două puncte de vedere: organizatoric și structural. Din punct de vedere organizatoric trezoreria reprezintă parte din organigramă unei entități, cu sarcini și atribuții precis delimitate. Funcțiile acestei structuri administrative sunt operaționale și sunt legate de gestiunea lichidității și a riscurilor financiare în asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt și lung. Din punct de vedere structural, definirea trezoreriei comportă acepțiunile: “în sens static, trezoreria se calculează la o dată determinată, că diferență între fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, fiind dependentă de situația relativă a resurselor și mijloacelor, iar în sens dinamic, trezoreria se calculează între două date determinate, ca variație între fluxul de încasări și plăți.”

Gestiunea trezoreriei cuprinde totalitatea procedurilor, regulilor și deciziilor utilizate și fundamentate de entitate pentru asigurarea și menținerea echilibrului financiar. Gestiunea trezoreriei vizează două obiective importante, pe de o parte să minimizeze costul capitalului (în cazul unei trezorerii deficitare), iar pe de altă parte să maximizeze rentabilitatea capitalului (în cazul unui excedent de trezorerie). Trezoreria ocazionează intervenția simultană, atât a deciziei de finanțare, cât și a celei de plasament.

Legat de activitatea entității apar termenii de lichiditate și solvabilitate care caracterizează eficiența economică a acesteia.

Lichiditatea reprezintă capacitatea entității de a transforma imediat sau într-un anumit interval de timp, fără pierderi, mijloacele materiale și creanțele de care dispune, în bani de cont sau bani în numerar (mijloace bănești lichide).

Solvabilitatea reprezintă capacitatea societății de a plăti la scadență și în orice condiții, toate datoriile față de creditorii săi. O societate este solvabilă când suma activelor sale investite în imobilizări corporale, active circulante, creanțe certe, resurse bănești, este superioară sau cel puțin egală cu totalul obligațiilor de plată față de partenerii economici (bugetul statului, furnizori, creditori, salariați, bănci etc.). Solvabilitatea este condiția financiară de supraviețuire a unei entități, dacă activitatea acesteia nu este profitabilă, pierderile din patrimoniu duc la insolvabilitate.

Creșterea lichidității și chiar a rentabilității impune stabilirea surselor și destinației numerarului, cunoașterea evoluției numerarului și a surplusului și deficitului de numerar, analiza și controlul numerarului, spre a lua măsuri eficiente și operative în funcție de situația trezoreriei.

Trezoreria poate fi definită ca o imagine a disponibilităților monetare apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor în mod continuu.

Importanța trezoreriei a crescut în ultima perioadă datorită modificărilor din viața economică, cum ar fi: evoluția ratei dobânzii și a cursului valutar; amplificarea tranzacțiilor economice între entități; integrarea activității economice naționale în sfera pieței comune europene.

Organizarea contabilității trezoreriei trebuie realizată în mod corespunzător pentru a asigura realizarea în bune condiții a următoarelelor obiective: reflectarea, urmărirea și controlul gestionării corecte a elemntelor de trezorerie; respectarea disciplinei financiare; urmărirea modificărilor care intervin în componența și volumul elementelor de trezorerie; asigurarea promptă și corectă a tuturor informațiilor privind elementele de trezorerie necesare factorilor de decizie existenți la nivelul întreprinderii.

Trezoreria reprezintă activitatea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt, valorile de încasat, disponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare, disponibilitățile bănești aflate în casieria societăților comerciale, creditele bancare pe termen scurt, acreditive și alte valori de trezorerie.

1.2 Aspecte privind componentele structurale ale trezoreriei

Trezoreria întreprinderii este formată din următoarele componente: titlurile de plasament, valorile de încasat, disponibilitățile bănești, alte valori de trezorerie, creditele de scont și creditele de trezorerie.

Investițiile financiare pe termen scurt, cunoscute și sub denumirile de valori mobiliare de plasament, valori pe termen scurt negociabile, investiții temporar interval de timp, fără pierderi, mijloacele materiale și creanțele de care dispune, în bani de cont sau bani în numerar (mijloace bănești lichide).

Solvabilitatea reprezintă capacitatea societății de a plăti la scadență și în orice condiții, toate datoriile față de creditorii săi. O societate este solvabilă când suma activelor sale investite în imobilizări corporale, active circulante, creanțe certe, resurse bănești, este superioară sau cel puțin egală cu totalul obligațiilor de plată față de partenerii economici (bugetul statului, furnizori, creditori, salariați, bănci etc.). Solvabilitatea este condiția financiară de supraviețuire a unei entități, dacă activitatea acesteia nu este profitabilă, pierderile din patrimoniu duc la insolvabilitate.

Creșterea lichidității și chiar a rentabilității impune stabilirea surselor și destinației numerarului, cunoașterea evoluției numerarului și a surplusului și deficitului de numerar, analiza și controlul numerarului, spre a lua măsuri eficiente și operative în funcție de situația trezoreriei.

Trezoreria poate fi definită ca o imagine a disponibilităților monetare apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor în mod continuu.

Importanța trezoreriei a crescut în ultima perioadă datorită modificărilor din viața economică, cum ar fi: evoluția ratei dobânzii și a cursului valutar; amplificarea tranzacțiilor economice între entități; integrarea activității economice naționale în sfera pieței comune europene.

Organizarea contabilității trezoreriei trebuie realizată în mod corespunzător pentru a asigura realizarea în bune condiții a următoarelelor obiective: reflectarea, urmărirea și controlul gestionării corecte a elemntelor de trezorerie; respectarea disciplinei financiare; urmărirea modificărilor care intervin în componența și volumul elementelor de trezorerie; asigurarea promptă și corectă a tuturor informațiilor privind elementele de trezorerie necesare factorilor de decizie existenți la nivelul întreprinderii.

Trezoreria reprezintă activitatea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt, valorile de încasat, disponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare, disponibilitățile bănești aflate în casieria societăților comerciale, creditele bancare pe termen scurt, acreditive și alte valori de trezorerie.

1.2 Aspecte privind componentele structurale ale trezoreriei

Trezoreria întreprinderii este formată din următoarele componente: titlurile de plasament, valorile de încasat, disponibilitățile bănești, alte valori de trezorerie, creditele de scont și creditele de trezorerie.

Investițiile financiare pe termen scurt, cunoscute și sub denumirile de valori mobiliare de plasament, valori pe termen scurt negociabile, investiții temporare, sunt titlurile achiziționate de întreprindere pentru o perioadă scurtă de timp în vederea obținerii unui câștig din plasarea disponibilităților bănești. Investițiile financiare pe termen scurt se deosebesc de titlurile imobilizate, deoarece acestea din urmă reprezintă titlurile achiziționate de întreprindere pentru o perioadă mai mare de un an, încadrându-se în categoria imobilizărilor financiare. Investițiile financiare pe termen scurt desemnează acțiunile, obligațiunile, bonurile de tezaur sau de trezorerie, alte titluri de valoare. Investițiile financiare efectuate au ca efect dobândirea dreptului de proprietate al întreprinderii față de emitentul titlurilor (acțiunilor) și dobândirea dreptului de creanță al întreprinderii față de emitentul titlurilor ( obligațiunilor, bonurilor de tezaur, bonurilor de trezorerie etc.).

Achiziționarea titlurilor de plasament are în vedere următoarele aspecte:

– conservarea valorii trezoreriei în raport cu fenomenul inflaționist, cu variația puterii de cumpărare a monedei (riscul de schimb), cu riscul dobânzii;

– rentabilizarea valorii trezoreriei prin obținerea unor venituri sub forma dobânzilor, dividendelor etc.;

– obținerea unor plusuri de valoare cu ocazia revânzării titlurilor de plasament achiziționate anterior.

Structurile contabile care formează investițiile financiare pe termen scurt sunt desemnate de: acțiuni proprii, acțiuni, obligațiuni emise și răscumpărate, obligațiuni, alte titluri de plasament și creanțe asimilate.

Acțiunile proprii sunt titluri de valoare emise de către întreprindere, care conferă deținătorilor lor dreptul de proprietate asupra unei părți din capitalul social și dreptul de a primi dividende. Acțiunile proprii sunt răscumpărate de la deținătorii lor în scopul revânzării sau anulării.

Acțiunile sunt titluri de valoare emise de către alte întreprinderi, achiziționate de către întreprindere în scopul obținerii unor venituri sub forma dobânzilor, dividendelor etc., sau a unor venituri sub forma plusurilor de valoare cu ocazia revânzării lor. Acțiunile pot fi cotate sau necotate la bursa de valori mobiliare.

Obligațiunile sunt emise de întreprindere în scopul obținerii de disponibilități bănești pentru o perioadă scurtă de timp. Ele sunt răscumpărate de întreprindere la scadență, odată cu rambursarea obligațiilor față de obligatari și apoi sunt anulate.

Obligațiunile emise de alte întreprinderi sunt achiziționate de întreprindere, pentru a obține venituri sub forma dobânzilor sau a unui plus de valoare prin revânzarea lor la prețuri mai mari decât cele de achiziționare.

Alte titluri de plasament și creanțe asimilate sunt achiziționate de întreprindere pentru a obține venituri sub forma dobânzilor, a unui plus de valoare prin revânzarea lor sau a unei creșteri de valori prin deținerea lor. În această categorie se încadrează bonurile de tezaur și bonurile de trezorerie pe termen scurt, titlurile de creanțe negociabile pe termen scurt etc.

Valorile de încasat reprezintă hârtiile de valoare aflate în patrimoniul întreprinderii pentru a fi transformate într-o perioadă scurtă de timp în disponibilități bănești. În această categorie se încadrează: cecurile de încasat, efectele de încasat, efectele remise spre scontare.

Cecurile de încasat sunt primite de la cumpărătorii de prestări ale întreprinderii și se depun la bancă la care întreprinderea are deshis contul bancar în care urmează să fie încasată suma de la emitentul cecului.

Efectele de încasat descriu același circuit ca și cecurile de încasat, sumele înscrise în aceste efecte fiind încasate la scadență de către furnizori în contul de disponibil. “Ele sunt concomitent simbol al banilor și document de expresie a relețiilor de credit, respectiv relații dintre debitori și creditori.”

Efectele remise spre scontare sunt efectele de comerț existente în portofoliul întreprinderii care nu au ajuns la scadență, depuse la o bancă specializată pentru scontare (încasarea în contul de disponibil a valorii efectului de comerț înainte ca acesta să ajungă la scadență). Ca urmare a scontării, întreprinderea este creditată de banca specializată la nivelul valorii efectului de comerț corectată cu dobânda (taxa scontului) calculată din momentul scontării până la scadența înscrisă pe efectul de comerț. Creditul bancar este rambursat la scadența efectului de comerț, când banca specializată încasează de la debitor valoarea efectului de comerț.

Disponibilitățile bănești pot fi în lei și în devize. Ele se prezintă sub forma numerarului aflat în casieria întreprinderii, disponibilităților în conturile deschise la bănci, depozitelor constituite la bănci și a altor valori financiare care sunt convertibile imediat în disponibilități bănești.

Disponibilitățile sau depozitele constituite în conturile bancare deschise la bănci pot funcționa la vedere și la termen. Depozitele la termen reprezintă o formă de imobilizare a lichidităților pentru o perioadă scurtă de timp (până la un an) fără ca acestea să fie transferabile sau utilizate înainte de termenul stabilit potrivit convențiilor încheiate cu banca. Dobânda aferentă depozitelor la termen este superioară celei aferentă disponibilitățlor bănești la vedere. În categoria disponibilităților bănești se încadrează, de asemenea, acreditivele și avansurile de trezorerie.

Acreditivele reprezintă „disponibilități bănești (lei și/sau valută) păstrate la banca clientului, destinate plății unor datorii față de furnizori, în momentul depunerii documentelor care atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.”. Decontarea prin acreditiv este solicitată de regulă de către furnizor, pentru evitarea riscului de neîncasare a creanțelor.

Avansurile de trezorerie desemnează disponibilitățile bănești puse la dispoziția administratorilor sau altor persoane împuternicite de aceștia, pentru efectuarea unor plăți în favoarea întreprinderii.

Alte valori de trezorerie reprezintă valorile cumpărate de societate de la furnizori care urmează a fi consumate în perioada următoare: timbre fiscale și poștale, bilete de tratament și odihnă, tichete și bilete de călătorie, tichete de masă și alte valori (bunuri de tezaur, certificate de depozit cu dobândă, waranul și contractele futures).

“Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare emise de stat cu reducere (discount), pe termen scurt. Riscul asociat bonurilor de tezaur este cel mai scăzut” deoarece sunt emisede către stat.

Certificatele de depozit cu dobândă sunt instrumente de credit emise de stat sau bănci, pentru o perioadă mai mică de un an, câștigul fiind sub forma dobânzii.

Warantul este un titlu de valoare care conferă dreptul deținătorului de a cumpăra acțiunile societății care le-a emis, la un preț fix, pe o perioadă determinată.

Contractele futures reprezintă o înțelegere între două părți de a vinde, respectiv, a cumpăra, un anumit activ, la o scadență viitoare.

1.3 Aspecte privind fluxurile de trezorerie

Situația fluxurilor de trezorerie este o componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre creșterea sau descreșterea netă a mijloacelor bănești în cursul unui exercițiu financiar. Principalul obiectiv al acestora este de a reflecta influența activității de exploatare, de investiții și de finanțare asupra mijloacelor bănești ale entității, pe parcursul unui exercițiu financiar. Deciziile economice luate de către utilizatori impun o evaluare a capacității unei entități de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a momentului și a siguranței concretizării acestora.

1.3.1. Utilitatea întocmirii “Situației fluxurilor de trezorerie”

Utilizatorii informațiilor contabile sunt interesați de fluiditatea activității dintr-o entitate și în special de capacitatea acesteia de a asigura viteza de rotație corespunzătoare pentru lichidități. Intervine astfel, necesitatea exploatării informației contabile, prin care să se cunoască fluxurile de trezorerie, acestea fiind corespondentul fluxurilor patrimoniale ce tranzitează întreprinderea, cu impact imediat asupra lichidităților. Nevoia de a reliefa analiza fluxurilor de trezorerie s-a făcut resimțită pe plan internațional la sfârșitul anilor ’80, când apar și primele preocupări ale analiștilor și ale teoreticienilor economici în acest domeniu.

Pe plan mondial, acest document este prezent sub denumirea generală de „tablou de flux” și se referă la toate tablourile în care conceptul de flux are un rol determinant.

Sarcina care îi revine contabilității, este de a oferi informații despre potențialul întreprinderii de a face față plăților prin intermediul viitoarelor sale încasări, cu alte cuvinte de a genera fluxuri de trezorerie.

Dacă din punct de vedere teoretic fluxurile de trezorerie sunt prezentate amănunțit în literatura de specialitate, din punct de vedere al reflectării în contabilitate, există tendința de a fi asimilate cu contabilitatea de trezorerie.

În vederea evidențierii rolului central pe care îl ocupă trezoreria în cadrul sistemului informațional al entității patrimoniale, se impune, delimitarea principalelor categorii de fluxuri de trezorerie din multitudinea de operațiuni economico-financiare ce sunt transpuse de către contabilitate într-un limbaj propriu și sistematizarea acestora.

Prin reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, se stabilește cadrul legislativ din România în ceea ce privește întocmirea unui document de sinteză care să evidențieze fluxurile de trezorerie.

Situațiile financiare anuale permit exprimarea unor judecăți de valoare privind riscul pe care și-l asumă o entitate și evaluarea viitoarelor mișcări de trezorerie. Pe baza bilanțului, se analizează indicatorii de lichiditate precum și flexibilitatea financiară a unei entități.

Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să fie convertit în disponibilități, sau pentru ca o datorie să fie achitată. Pentru o entitate, se spune că, în principiu, cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât riscul de a da faliment este mai mic.

Flexibilitatea financiară se referă la capacitatea entității de a lua măsurile necesare, în vederea modificării valorilor și calendarului mișcărilor de trezorerie, astfel încât să poată face față nevoilor și situațiilor neprevăzute. Cu cât adaptabilitatea financiară a entității este mai mare, cu atât riscă mai puțin să dea faliment.

Bilanțul nu prezintă valoarea întreprinderii, deoarece nu toate componentele valorii sunt active și pentru că metodele utilizate în evaluarea activităților sunt bazate în mod normal, mai degrabă pe costuri istorice decât de valori actuale de piată. Această afirmație este paradoxală dacă ținem cont de faptul că, în urmă cu multe secole, bilanțul era considerat ca fiind o situație a averii întreprinderii.

Contul de profit și pierdere este un document de sinteză care masoară performanța financiară a activității unei entități în cursul unei perioade date. Contul de profit și pierdere evidențiază și explică într-o formă analitică rezultatele prin prisma echilibrului dintre venituri și cheltuieli.

Contul de profit și pierdere furnizează investitorilor și creditorilor informații necesare prognosticării valorilor și capacității întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie.

Determinarea cash-flowului repune în discuție deosebirea dintre profitul net ca informație contabilă (din contul de profit și pierdere) și cash-flow-ul ca informație monetară din situația fluxurilor de trezorerie. După cum Keynes explică în macroeconomie că „pe termen lung profitul net este egal cu cash-flow-ul”. Dar așa cum se contraafirmă în macroeconomie că „pe termen lung mulți vor fi duși”, tot astfel se contraargumentează că, pe termen scurt, profitul net este diferit de cash-flow.

În primul rând, profitul net exprimă o potențialitate (contabilă) de a avea încasări în prezent sau în viitor, în timp ce cash-flow-ul (CF) exprimă „devenirea” concretă a încasărilor entității patrimoniale. În al doilea rând, profitul net este un rezultat exclusiv (cel puțin pe termen scurt) al operațiunilor de gestiune, respectiv de exploatare, financiare și excepționale, în timp ce cash-ul și cash-flow-ul sunt generate atât de operațiunile de gestiune, cât și cele de capital: dezinvestiții sau investiții și finanțări sau rambursări. În al treilea rând, cash și cash-flow-ul corectează veniturile încasabile și cheltuielile plătibile cu decalajele între momentul angajării și momentul plății acestora. Obligațiile de plată la scadență sunt decalaje favorabile, în timp ce drepturile de creanță la scadență sunt decalaje nefavorabile, iar diferența dintre acestea (NFR – nevoia de fond de rulment, pentru operațiunile de gestiune) corectează potențialitatea de cash efectiv a veniturilor și cheltuielilor entității.

O sursă de asimetrie între cash-flow și profit o reprezintă înregistrarea în contul de profit și pierdere a operațiunilor de capital (de investiții și dezinvestiții sau de finanțare-creditare și de restituire– rambursare). Cash-flow-ul, deși are ca sursă potențială profitul, este esențial influențat de plățile pentru investiții noi în active fixe și circulante, de încasările din vânzarea ca atare a unor active neperformante, de plățile pentru rambursarea creditelor sau de încasările din vânzarea ca atare a unor active neperformante, de plățile pentru rambursarea creditelor sau de încasările din majorările de capital sau de împrumuturi noi.

Situația fluxurilor de trezorerie prezintă astfel de fluxuri, cunoscute sub numele de încasări (cash-receipts) și plați (cash-payments), în cursul peroadei. Cu alte cuvinte, el arată de unde au venit lichiditățile și cum au fost ele cheltuite, explicând astfel cauzele variației lor.

Situație a fluxurilor de numerar ca și componentă a situațiilor financiare își relevă utilitatea în următoarele direcții:

Asigurarea calității informațiilor contabile. Prin conținutul său, Situația fluxurilor de trezorerie se circumscrie orientării generale a standardelor de a asigura calitatea informațiilor, printre care și comparabilitatea.

Posibiliatea efectuării unor analize financiare. Informațiile contabile sunt utile atunci când ajută la luarea unor decizii economice corecte, fundamentate. În procesul luării deciziilor sunt implicate tehnici de gestiune care folosesc instrumente specifice analizelor financiare și evaluării economice a afacerilor. Este de înțeles atunci aportul informațional suplimentar al situațiilor financiare care oferă, mai ales prin intermediul Situației fluxurilor de numerar, o bază de date parțial prelucrate din punct de vedere financiar și economic.

Posibilitatea evaluării afacerilor. Evaluările de afaceri, ca ramură a evaluărilor economice, de piață, sunt foarte apreciate de utilizatorii informațiilor contabile.

1.3.2. Sistematizarea fluxurilor de trezorerie

Forma și conținutul situației fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte elementele conform Standardului Internațional IAS 7, înt-un clasament funcțional al fluxurilor entității, în fluxuri de trezorerie legate de exploatare, fluxuri de trezorerie legate de investiții și fluxuri de trezorerie legate de finanțare. La rândul lor, notele explicative, ca parte componentă a situațiilor financiare, trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau pierderii aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor capitalului propriu.

Modelul tabloului de flux de trezorerie este generalizat în întreaga lume, pe fondul renunțării la "tradiționala" concepție a fondului de rulment și a capacități de autofinanțare.

Obiectivul principal al acestuia este: furnizarea informațiilor pertinente asupra încasărilor și plăților unei întreprinderi pe parcursul unei perioade determinate și de a analiza solvabilitatea.

Întocmirea situației fluxurilor de trezorerie trebuie să se facă de fiecare dată când se elaborează completul de situații financiare și anume: la închiderea exercițiului financiar, precum și cu ocazia lichidării, fuziunii sau altor operații cu scop patrimonial care reclamă elaborarea situațiilor financiare în cursul exercițiului financiar.

Activitățile de exploatare

“Valoarea fluxurilor de trezorerie care provin din activitatea de exploatare este indicator-cheie al măsurii în care activitățile entității au generat suficiente fluxuri de trezorerie necesare pentru rambursarea împrumuturilor, pentru menținerea capacității de funcționare a entității, pentru a plăti dividente și a face noi investiții fără a recurge la surse externe de finanțare.”

Fluxurile de numerar provenite din activități de exploatare sunt derivate din principalele activități care furnizează venituri entității.

Încasările generate de activitatea de exploatare – încasări de numerar din vânzarea de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări precum și încasări provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri – corespund principalelor activități producătoare de venit ale întreprinderii, așa cum sunt detaliate în Standardul Internațional IAS 18.

Plățile către furnizori incluse în fluxurile de exploatare sunt cele legate de bunurile și serviciile aprovizionate. Rezultă deci, că în mod normal, plățile către furnizorii de imobilizări trebuie raportate la activitatea de investiții.

Plățile și încasările legate de impozitul pe profit ar trebui identificate cu activitățile care le-au generat și raportate ca atare. Dacă acest lucru nu este posibil, ele sunt raportate integral la activitatea de exploatare.

Titlurile de valoare achiziționate în scop speculative sunt asimilate stocurilor. Ca atare, plățile și încasările care le corespund sunt prezentate în cadrul activității de exploatare.

Pentru determinarea fluxului de trezorerie legat de activitate de exploatare sunt posibile de aplicat două modalități de calcul: metoda directă și metoda indirectă.

Metoda directă:

Încasări din relațiile cu clienții

– Plați în favoarea furnizorilor și personalului

– Dobânzi și dividende plătite*

– Plăti privind impozitele asupra beneficiilor**

+/- Elemente extraordinare

= Flux net de trezorerie relativ la activitățile de exploatare

Metoda indirectă:

=/- Rezultatul net înaintea impozitării și a elementelor extraordinare

Eliminarea elementelor nelegate de exploatare

+/- Rezultatul cesiunii imobilizărilor și plasamentelor

+ Cheltuieli privind dobânzile

– Venituri din plasamente

Eliminarea elementelor fără incidență asupra trezoreriei

+ Cheltuieli cu amortizările, ajustările și provizioanele

– Venituri din provizioane

= +/- Rezultatul din exploatare înaintea variației necesarului de fond de rulment

– Variația stocurilor

– Variația conturilor clienți și a altor creanțe din exploatare

+ Variația conturilor furnizori și a altor datorii din exploatare

– Dobânzi și dividende plătite*

– Plăti privind impozitele asupra beneficiilor**

+/- Elemente extraordinare

= Flux net de trezorerie relativ la activitățile de exploatare

* Aceste fluxuri ar putea fi incluse și în categoria celor de finanțare

** Acest flux ar putea fi împărțit între activitățile de exploatare, cele de investiții și cele de finanțare.

Pentru obținerea fluxurilor de trezorerie legate de activitatea de exploatare se corectează fluxurile de trezorerie ale exploatării cu alte încasări și plăți legate de activitate.

Pentru a clasifica corect fluxurile de numerar trebuie analizate atent activitățile specifice ale unei întreprinderi date. Sunt considerate fluxuri de exploatare cele care rezultă din pricipalele activități producătoare de venit ale întreprinderii.

Activitățile de investiții

“Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activitățile de investiții este importantă deoarece fluxurile de trezorerie reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obținerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de trezorerie.”

Fluxurile de trezorerie legate de operațiile de investiții dau indicații asupra resurselor consacrate de întreprindere pentru reânoirea sau dezvoltarea activităților, în vederea menținerii stabilității fluxurilor viitoare de trezorerie.

Fluxurile de numerar provenite din activitățile de investiții cuprind încasări și plăți după cum urmează:

plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și alte active pe termen lung, precum și cele care se referă la construcția imobilizărilor în regie proprie;

plăți/încasările în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor entități și de interesele asocierilor în participație;

încasări în numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;

avansuri în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți;

încasări în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți;

plățile/încasăile în numerar pentru contractele futures, forward contractele de opțiuni și contractele de swap, în afara cazurilor în care aceste sunt deținute în vederea tranzacționării.

Determinarea fluxului de trezorerie legat de activitate de investiții se realizează astfel:

Încasari rezultate din cesiunea imobilizarilor necorporale si corporale

+ Încasari rezultate din cesiunea imobilizarilor financiare

+ Rambursarea obținută din creanțe imobilizate

– Plăti provenind din achizitionarea de imobilizari necorporale și financiare

– Plăți provenind din achiziționarea imobilizarilor financiare

– Cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții

= Fluxul numerar provenit din operații de investiție

Activitățile de finanțare

„ Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activitatea de finanțare este importantă deoarece este utilă pentru prognozarea pretențiilor entității asupra fluxurilor de trezorerie viitoare.”

Fluxurile activității de finanțare sunt apreciate în special de către acționari și creditori. Cunoscând mărimea remunerării fondurilor avansate de ei (sub forma dividendelor și dobânzilor) în perioadele trecute, aceștia pot face previziuni cu privire la rentabilitatea investițiilor în perioadele viitoare.

Acestă analiză este posibilă în situția în care întreprinderea raportează plățile privind dividendele și dobânzile în cadrul activității de finanțare și nu al activității de exploatare.

Fluxurile de numerar ale activității de finanțare includ încăsările și plățile ocazionate de datoriile financiare pe termen lung sau scurt, plățile privind leasingul financiar. Este vorba de achitarea de către locatar a ratei de leasing scadentă, compusă din suma în principal a acestei datorii financiare și din dobânda aferentă.

Dobânda corespunzătoare leasingului financiar, ca de altfel și altor datorii financiare, este inclusă la activități de finanțare conform tratamentului de bază, respectiv la activitatea de exploatare, conform tratamenului alternative.

Leasingul financiar, deși genereză plăți, nu ocazionează vreo încasare care să fie reflectată în Situația fluxurilor de numerar. Aceasta pentru că acestă datorie financiară are contrapartidă un activ care nu poate fi înstrăinat până nu intră în proprietatea entității la încheierea contractului de leasing.

În cazul activitatilor de finanțare, formula de calcul folosită pentru determinarea fluxului de trezorerie este:

Încasări din creșteri de capitaluri proprii

+ Creșterile de datorii financiare

– Plăți privind reduceri de capitaluri proprii

– Rambursari de datorii financiare

– Dividende vărsate asociaților

– Avansuri pe termen lung primite de la terți

= Fluxul de numerar provenit din operații de finanțare

1.4. Documente justificative și instrumente de plată

Obligațiile bănești între societățile comerciale se pot deconta prin operațiuni de încasări și plăți în numerar, respectiv operațiuni de încasări și plăti fără numerar.

1.4.1. Documente justificative specifice operațiunilor de încasări și plăți în numerar

Plata în numerar se efectuează imediat, fără intermediere, prin mișcarea directă a sumelor bănești. Pentru sumele plătite în numerar către terți se întocmesc documente justificative corespunzătoare, de către terți și de către întreprindere.

Pentru operațiunile de încasări și plăți în numerar se întocmesc următoarele documente:

Chitanța servește ca document justificativ pentru încasarea unei sume în numerar datorate de terți în casieria întreprinderii.

Chitanță pentru operații în valută se întocmește în cazul depunerii la casieria unității a sumelor în valută.

Pentru achiziționarea unor produse,lucrări sau servicii,în condițiile în care nu se întocmește factura, se completează chitanța fiscală.

Împuternicirea este documentul justificativ prin care se autorizează o persoană membră a familiei sau încadrată în munca la aceeași unitate pentru a încasa drepturi bănești de la casieria întreprinderii, când titularul nu se poate prezenta pentru a încasa suma ce I se cuvine.

Procesul-verbal de plăți se folosește ca document justificativ pentru sumele predate de casierul unității mandatarilor, în vederea plătii salariilor sau altor drepturi salariale.

Dispoziția de plata-incasare documentul prin care compartimentul financiar-contabil da dispoziție casieriei fi să plătească, fie să încaseze în numerar anumite sume potrivit dispozițiilor legale.

Borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare servește ca document justificativ (împreună cu documentele anexe) a sumelor achitate cu cecuri de decontare,  

document de predare la compartimentul financiar-contabil a documentelor în baza cărora s-au emis cecuri. 

Registrul de casă servește ca document centralizator pentru înregistrarea operativă a încasărilor și plăților în numerar efectuate de casieria întreprinderii pe baza documentelor justificative. Pe baza datelor din registru se stabilește soldul de casă al fiecărei zile în care s-au efectuat operațiuni cu numerar.

Factura (factura fiscală) este documentul în baza căruia se întocmesc instrumentele de plată a prestațiilor. Ea servește ca document de însoțire pe timpul transportului și de recepție – încasare în gestiunea patrimoniului.

1.4.2. Documente justificative specifice operațiunilor de încasări și plăți fără numerar

Toate operatiile efectuate prin conturile de la bancă sunt consemnate de bancă în extrasul de cont al acesteia. În acest document se înscriu încasările, plățile și soldul final. Acesta împreună cu actele justificative se predau societății comerciale unde pe baza lor se fac înregistrările în contabilitate.

Operațiunile de plăți fără numerar constau în diminuarea nivelului disponibilităților bănești din conturile bancare prin utilizarea unor instrumente și mijloace de plată fără mișcarea efectivă a sumelor bănești. În categoria instrumentelor și mijloacelor de plată adoptate în sistemul de plăți din țara noastră se încadrează: ordinul de plată, cambia, biletul la ordin și cecul.

Pentru operațiunile de încasări și plăti fără numerar se întocmesc următoarele documente:

Ordinul de plată este instrumetul de plată pe care emitentul îl depune la banca dându-i dispoziție acesteia să plătească unui furnizor sau creditor o anumită sumă de bani.

Pentru a se putea efectua plata este necesar ca în contul de la bancă să existe lichidități suficiente.Contul current al emitentului se creditează,iar banii sunt virați beneficiarului.

Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: creditorul (trăgătorul), debitorul (trasul) și beneficiarul. Cambia este creată de către creditor (trăgător) care dă ordin debitorului său (tras), să plătească la o dată determinată (scadență), o sumă fixată, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă. Acceptarea cambiei este angajamentul luat de tras față de oricare posesor legitim, de a plăti cambia la scadență. Cambia poate fi transmisă prin gir sau prin cesiune de creanță ordinară. Girul este un act prin care posesorul cambiei (girantul), transferă altei persoane (girator), toate drepturile care izvorăsc din cambie. Girul trebuie să fie necondiționat și semnat de către girant. Transmiterea prin gir a cambiei se poate face indiferent dacă ea cuprinde mențiunea „la ordin”. Dacă trăgătorul a înscris pe cambie mențiunea „nu la ordin”, cambia se transmite prin cesiune de creanță ordinară, care este un act prin care creditorul (cedent) transferă dreptul său de creanță unei alte persoane (cesionar). Avalul reprezintă angajamentul necondiționat prin care un terț sau un semnatar al cambiei (avalist), altul decât trăgătorul sau acceptantul, devine garant pentru obligațiile unui co-obligat (avalistul) față de o cambie. Avalul se dă pe cambie sau pe un act separat, utilizându-se una din expresiile „pentru aval” sau „pentru garanție”, urmată de semnătura avalistului. Avalistul este obligat să indice persoana pentru care dă avalul. Scadența cambiei este termenul la care cambia trebuie să fie plătită și indică cu precizie ziua sau termenul maxim în interiorul căruia creditorul trebuie să se prezinte la plată. Posesorul cambiei nu poate refuza o plată parțială. În cazul unei plăți parțiale, debitorul (trasul) poate cere să i se facă pe cambie mențiunea de plată și să i se elibereze chitanță. Trasul poate face plată înainte de scadență, dar pe riscul acestuia.

Scontul cambiei este o formă de credit acordat de către o bancă posesorului cambiei. La prezentarea cambiei pentru scontare, banca achită contravaloarea cambiei înainte de scadență și percepe un comision (taxa scontului). În urma scontării, banca devine beneficiarul cambiei. În cazul neplății cambiei la scadență de către debitor (tras), posesorul cambiei face un protest, înainte de a putea face un recurs împotriva celorlalți semnatari ai cambiei (care sunt solidar obligați față de el). Dacă posesorul cambiei este o bancă, care a scontat cambia, aceasta trebuie să facă protestul în caz de neplată de către debitor (tras).

Biletul la ordin este un titlu de credit care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: emitentul (trasul) și beneficiarul. Biletul la ordin este emis de către obligatar (tras) care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen, sau la prezentare, unui beneficiar aflat în calitate de creditor. Biletul la ordin se transmite prin gir. Regulile referitoare la plată, scadență, gir, protest sunt aplicabile și biletului la ordin.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: titularul de cont (trăgătorul), banca (trasul) și beneficiarul. Cecul este emis de trăgător, care în baza unui disponibil constituit în prealabil la o bancă, dă ordin necondiționat acesteia, care se află în calitate de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată, unei terțe persoane sau însuși trăgătorului în calitate de beneficiar. Banca eliberează titularului de cont care are un disponibil corespunzător formulare de cecuri în alb. Posesorul carnetului de cecuri în alb completează cecul, îl semnează și îl predă beneficiarului, care la rândul său, îl va prezenta băncii sale pentru încasare. Cecul poate fi transmis prin: simpla remitere, cesiune de creanță ordinară și gir. Simpla remitere operează în cazul cecului la purtător, care în momentul remiterii nu indică expres beneficiarul, acesta poartă mențiunea „la purtător”. Cesiunea de creanță ordinară apare în cazul în care cecul este emis pe numele unei anumite persoane și conține mențiunea „nu la ordin”. În acest caz, numai persoana nominalizată poate să încaseze cecul. Girul este operațiunea prin care odată cu remiterea cecului se transmit și toate drepturile rezultate din cec. Cecul este plătibil numai la vedere (la prezentare). Cecul funcționează în următoarele forme: cecul la purtător, cecul barat, cecul certificat, cecul de călătorie, cecul circular.

Cecul la purtător este cecul obișnuit ca efect de comerț prezentat de noi mai sus.

Cecul barat se deosebește de cecul ordinar prin următoarele caracteristici: trăgătorul sau posesorul unui cec poate face o barare prin înscrierea pe fața cecului a două linii paralele, orizontale sau oblice, care înseamnă că beneficiarul va trebui să recurgă la beneficiile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar de la banca trăgătorului nefiind posibilă. Bararea poate fi generală (între cele două linii nu există nici o mențiune) și specială (între cele două linii este menționată denumirea unei bănci).

Cecul certificat este cecul prin care trasul (bancă) confirmă pe el existența disponibilului necesar efectuării plății, iar persoana care a emis cecul (trăgătorul) nu poate retrage din contul său această sumă până la expirarea perioadei de prezentare.

Cecul de călătorie este cecul prin care trăgătorul poate condiționa plata acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul și semnătura persoanei care încasează cecul la prezentare. Posesorul cecului depune o semnătură pe cec în momentul în care îl cumpără și a doua semnătură în prezența funcționarului bancar de la ghișeul băncii, sau în momentul efectuării unei plăți în prezența beneficiarului.

Cecul circular se deosebește de cecul ordinar prin următoarele caracteristici: înscrierea denumirii și adresa societății bancare care are calitatea de tras; existența formulei „La vedere ne obligăm să plătim, pentru valoarea primită anterior, în schimbul acestui CEC CIRCULAR Stipulat . . . lui . . . sau la ordinul său”.

Pentru ridicarea de numerar de la bancă, întreprinderea folosește cecul simplu.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR ȘI PRIN CONTURI LA BĂNCI

Încasările și plățile pe care o entitate patrimonială la efectuează în legătură cu activitatea sa, sunt realizate în numerar, prin casieria proprie. Aceste operații se realizează în conformitate cu reglementările adoptate în acest sens dintre care menționăm plafonul de casă a cărui cunatum a devenit nelimitat și plafonul zilnic de 10.000 lei, în limita căruia se pot face plăți în numerar către persone juridice.

Operațiunile de încasări si plăți fără numerar sunt acele operatii prin care decontările, respectiv stingerea drepturilor si obligatiilor dintre terți se fac prin intermediul societăților bancare pe baza documentelor depuse la acestea.

Furnizorii sau creditorii încasează de la client sau debitori sume care li se cuvin prin intermediul bancilor la care aceștia au deschise conturile în care își păstrează mijloacele banești. Operațiunile de încasări și plăți fără numerar se fac de catre bănci prin virarea sumelor din conturile clienților în conturile furnizorilor. Pentru furnizori operația de virare reprezintă o încasare, iar pentru client aceeași operație reprezintă o plată.

Societatile comerciale trebuie să-și păstreze disponibilitățile bănești proprii în conturi deschise pe numele lor la băncile care le deservesc, pentru a putea efectua încasările și plătile fără numerar.

2.1. Aspecte privind conturile de trezorerie și funcțiunea acestora

Contabilitatea sintetică a trezoreriei se organizează cu ajutorul conturilor din clasa 5 „Conturi de trezorerie”, care cuprinde următoarele grupe de conturi:

50 „Investiții financiare pe termen scurt”

51 „Conturi la bănci”

53 „Casă”

54 „Acreditive”

58 „Viramente interne”

59 „Ajustări pentru pierdere de valoare a conturilor de trezorerie”

Conturi specifice contabilității investițiilor pe termen scurt și funcțiunea lor

Contabilitatea investițiilor financiare pe termen scurt se realizează cu ajutorul grupei 50 „Investiții financiare pe termen scurt”, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I și gradul II:

501 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate”

505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”

506 „ Obligațiuni”

508 „Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate”

5081 “Alte titluri de plasament”

5088 “Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament”

509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt”

5091 „Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate”

5092 „Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt”

Conturile 501 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate”, 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”, 506 „ Obligațiuni” și 508 „Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate” au funcția contabilă de activ, iar contul 509„Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt” are funcția contabilă de pasiv.

Investițiile financiare pe termen scurt sunt supuse deprecierii (reversibile), caz în care se impune constituirea ajustărilor pentru depreciere. Contabilitatea acestor ajustări se conduce cu structura de conturi 59 „Ajustări pentru deprecierea conturilor de trezorerie”, în cadrul căreia s-au nominalizat conturi operaționale, de gradul I, care au funcția contabilă de pasiv.

Contul 501 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate”, după conținutul economic este un cont de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența acțiunilor deținute la entitățile afiliate, concretizate în acțiuni, achiziționate în vederea obținerii unui câștig pe termen scurt, prin vânzarea la un preț mai mare decât cel de cumpărare, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

– valoarea costului de achiziție al acțiunilor cumpărate de entitate din cadrul grupului (509,512,531);

-diferențele favorabile din evaluarea la sfârșitul exercițiului financiar, a valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (768);

-creșterea valorii activelor financiare disponibile pentru vânzare, inclusă în capitalul propriu în cadrul situațiilor financiare anuale consolidate (106).

În credit se înregistrează:

– valoarea costului de achiziție al acțiunilor vândute (461, 512, 531);

– diferența dintre prețul de achiziție (mai mare) și prețul de vânzare (mai mic) al acțiunilor vândute (664);

-diferențele nefavorabile din evaluarea la închiderea exercițiului financiar, a valorilor mobiliare pe termen scurt admise pentru tranzacționare (668);

-ajustarea rezervei de valoare justă în urma constatării diferențelor nefavorabile din evaluarea activelor financiare disponibile pentru vânzare în cadrul situațiilor financiare anuale consolidate (106).

Soldul debitor reprezintă valoarea acțiunilor deținute pe termen scurt la entitățile din cadrul grupului.

Contul 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”, după conținutul economic, este un cont de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența obligațiunilor emise și răscumpărate în vederea anulării, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate (509, 512, 531).

În credit se înregistrează:

-valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate anulate (161).

Soldul debitor reprezintă valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate, neanulate.

Contul 506 „ Obligațiuni”, după conținutul economic este un cont de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența obligațiunilor cumpărate în vederea obținerii unui câștig pe termen scurt, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

– valoarea costului de achiziție a obligațiunilor cumpărate (509, 512, 531);

-diferențele favorabile din evaluarea, la încheierea exercițiului financiar, a valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacție (768).

În credit se înregistrează:

– valoarea costului de achiziție al obligațiunilor vândute (461, 512, 531);

-diferența dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare al obligațiunilor vândute (664);

-diferențele nefavorabil din evaluarea la încheierea exercițiului financiar, a valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe piață (668).

Soldul debitor reprezintă valoarea obligațiunilor deținute în portofoliul entității.

Contul 5081 “Alte titluri de plasament”, după conținutul economic este un cont de plasamente și active bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența altor titluri cumpărate în vederea obținerii de venituri financiare, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-valoarea costului de achiziție al altor investiții pe termen scurt cumpărate (5092, 512, 531);

– diferențele favorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută și depozitele pe termen scurt în valută, stabilite la închiderea exercițiului financiar (765).

În credit se înregistrează:

– valoarea costului de achiziție al altor investiții pe termen scurt vândute (461, 512, 531);

– diferența dintre prețul de achiziție (mai mare) și prețul de vânzare (mai mic) a altor titluri de plasament vândute (6642);

-diferențele nefavorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorerie în valută, stabilite la vânzarea sau închiderea exercițiului financiar (665).

Soldul debitor reprezintă valoarea altor tittluri de plasament cumpărate, existente la un moment dat.

Contul 5088 “Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament”, după conținutul economic este un cont de creanțe asimilate, cu ajutorul căruia se ține evidența dobânzilor aferente obligațiunilor și titlurilor de pasament cumpărate în vederea obținerii de venituri financiare, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-valoarea dobânzilor de încasat, aferente altor investiții pe termen scurt (512, 531).

În credit se înregistrează:

-valoarea dobânzilor încasate (512, 531).

Soldul debitor reprezintă valoarea dobânzilor de încasat, aferente altor titluri de plasament cumpărate, existente la un moment dat în portofoliul unității.

Conturile 5091 „Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate”, 5092 „Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt”, după conținutul economic sunt conturi de datorii pe termen scurt, cu ajutorul cărora se ține evidența vărsămintelor de efectuat pentru investițiile pe termen scurt cumpărate, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.

În credit se înregistrează:

-valoarea costului de achiziție al investițiilor pe termen scurt cumpărate pe credit (501, 505, 506, 5081);

-diferențele de curs valutar nefavorabile, rezultate în urma evaluării datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte efectuate pentru investițiile pe termen scurt, la cursul de la încheierea exercițiului financiar (665).

În debit se înregistrează:

-valoarea costului de achiziție al investițiilor pe termen scurt achitate (512, 531);

-diferențele de curs valutar favorabile, rezultate în urma evaluării datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte efectuate pentru investițiile pe termen scurt, la cursul de la încheierea exercițiului financiar sau în urma achitării acestora (765).

Soldul creditor reprezintă costul de achiziție al investițiilor pe termen scurt cumpărate, dar neachitate.

Conturi specifice decontărilor prin conturile la bănci și funcțiunea lor

Contabilitatea decontărilor prin conturile la bănci se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 51 “Conturi la bănci”, detaliată pe următoarele conturi sintetice de gradul I și gradul II:

511 „Valori de încasat”

5112 „Cecuri de încasat”

5113 „Efecte de încasat”

5114 „Efecte remise spre scontare”

512 „Conturi curente la bănci”

5121 „Conturi la bănci în lei”

5124 „Conturi la bănci în valută”

5125 „Sume în curs de decontare”

518 „Dobânzi”

5186 „Dobânzi de plătit”

5187 „Dobânzi de încasat”

519 „Credite bancare pe termen scurt”

5191 „Credite bancare pe termen scurt”

5192 „Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență”

5193 „Credite externe guvernamentale”

5194 „Credite externe garantate de stat”

5195 „Credite externe garantate de bănci”

5196 „Credite de la trezoreria statului”

5197 „Credite interne garantate de stat”

5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”

Contul 511 “Valori de încasat” după conținutul economic, este un cont de active circulante bănești cu ajutorul căruia se ține evidența valorilor de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale primite de la clienți.

În debit se înregistrează:

-valoarea cecurilor și a efectelor comerciale primite de la clienți (411, 413).

În credit se înregistrează:

-valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate (512); valoarea sconturilor acordate (667).

Soldul debitor reprezintă valoarea cecurilor și a efectelor comerciale neîncasate.

Contul 512 "Conturi curente la bănci" după conținutul economic este un cont de active circulante bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența disponibilităților în lei ( 5121 „Conturi la bănci în lei”) și valută (5124 „Conturi la bănci în valută”) aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a mișcării acestora, iar după funcția contabilă este un cont bifuncțional.

În debit se înregistrează:

-sumele depuse sau virate în cont, rezultate din încasările în numerar, din cecuri, din alte conturi bancare, din acreditive etc. (581);

– valoarea subvențiilor primite și încasate (445);

-valoarea sumei încasate din vânzarea acțiunilor proprii (109, 141);

-suma împrumuturilor obținute prin emisiuni de obligațiuni (161);

-creditele bancare pe termen lung și scurt încasate (162, 519);

– sumele încasate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (166, 451, 453);

-sumele încasate reprezentând alte împrumuturi și datorii asimilate (167);

– valoarea creanțelor imobilizate și a dobânzilor aferente încasate, precum și a garanțiilor restituite (267);

-sumele încasate de la clienți (411, 413);

-sumele recuperate din debite ale personalului (428);

– taxa pe valoarea adăugata de recuperat, încasată de la bugetul statului (4424);

-sumele restituite de la buget, reprezentând vărsăminte efectuate în plus în relația cu bugetul statului și asigurările sociale (448, 438);

-sumele lăsate temporar la dispoziția entității de către acționari/asociați (455);

– sumele depuse ca aport în numerar la capitalul social (456);

-sumele primite ca rezultat al operațiilor în participație (458);

-sumele încasate de la debitorii diverși (461);

-sumele încasate de la creditorii diverși (462);

-sumele încasate în avans și care privesc exercițiile următoare (472);

-sumele încasate, în curs de clarificare (473);

-sumele virate unității de către subunități (în contabilitatea unității) sau subunităților, de către unitate (în contabilitatea subunităților) (481, 482);

-valoarea investițiilor pe termen scurt cedate, inclusiv a diferențelor favorabile din cedare (501, 506, 508, 764);

-valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate (511);

-sumele încasate reprezentând redevențe, locații de gestiune și chirii (706);

-sumele încasate din activități diverse (708);

-sumele încasate reprezentând dobânzile aferente disponibilităților în conturi la bănci (766);

-dobanzile încasate aferente disponibilităților aflate în conturile curente (518);

-sumele încasate reprezentând subvenții aferente veniturilor (741);

-sumele încasate reprezentând alte venituri din exploatare (758);

-sumele încasate reprezentând dividendele pentru participațiile la capitalul altor societăți (761, 762);

-sumele încasate reprezentând dobânzile aferente creanțelor imobilizate (763);

-sumele încasate din investiții financiare cedate (764);

-valoarea sconturilor încasate de la furnizori sau alți creditori (767);

-sumele încasate reprezentând venituri extraordinare (771);

-creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte (519);

-diferențele favorabile de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută în cursul perioadei sau disponibilităților la bancă, în valută, existente la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

-diferențele favorabile, aferente operațiunilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, în cursul exercițiului (768).

În credit se înregistrează:

-sumele ridicate în numerar din cont sau virate în alt cont de trezorerie (581);

-sumele plătite reprezentând rambursarea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (161);

-creditele pe termen lung și scurt rambursate (162, 519);

-sumele restituite entităților afiliate, entităților legate prin interese de participare sau altor entități (451, 453, 166);

-sumele plătite reprezentând rambursarea altor împrumuturi și datorii asimilate, precum și garanțiile de bună execuție restituite terților (167);

-valoarea de achiziție a imobilizărilor financiare și a investițiilor pe termen scurt cumpărate (261, 263, 265, 501, 505, 506, 508);

-vărsămintele efectuate pentru partea neachitată a imobilizărilor financiare și a investițiilor pe termen scurt (269, 509);

-sumele achitate coparticipanților sau virate ca rezultat al operațiilor în coparticipație (458);

– suma dobânzilor plătite (168, 518, 519, 666);

-valoarea împrumuturilor acordate pe termen lung (267);

-plățile efectuate către furnizori de bunuri și servicii, inclusiv prin intermediul efectelor comerciale (401, 403, 404, 405);

-plățile efectuate către personalul entității (421, 423, 424, 425, 426, 428);

-sumele achitate terților, reprezentând rețineri sau opriri din salarii (427);

-partea din subvențiile aferente activelor sau veniturilor, restituită (4751, 4752, 472);

-plăți ocazionate de înființarea sau dezvoltarea entității (201);

-sume achitate colaboratorilor (401);

-cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări necorporale (149);

-alte cheltuieli legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii (149);

-sumele achitate reprezentând cheltuieli cu întreținerea și reparațiile, redevențele, locațiile de gestiune și chiriile, primele de asigurare, studiile și cercetările, comisioanele și onorariile, protocol, deplasări, detașări, transferări, poștale și taxe de telecomunicații, sume achitate pentru alte servicii executate de terți (611 la 614, 622 la 626, 628);

-valoarea serviciilor bancare plătite (627);

-plăți efectuate reprezentând alte cheltuieli de exploatare (658);

-sumele plătite anticipat (471);

-sumele plătite pentru acțiuni proprii răscumpărate (109);

-valoarea sconturilor reținute de bănci (667);

-sumele achitate reprezentând contribuția la asigurările sociale și la asigurările sociale de sănătate (431);

-sumele achitate reprezentând contribuția entității și a personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj (437);

-sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii sociale (438);

-sumele virate reprezentând contribuția unității la schemele de pensii facultative, respectiv la primele de asigurare voluntară de sănătate (438);

-sumele plătite la buget, reprezentând impozitul pe profit/venit (441);

– plata către buget a taxei pe valoarea adăugata datorate și a taxei pe valoarea adăugata plătite în vamă (4423, 4426);

-plata către buget a impozitului pe venituri de natura salariilor (444);

-plățile efectuate către organismele publice privind taxele și vărsămintele asimilate datorate (447);

-plata către bugetul de stat a accizelor, altor impozite, taxe și vărsăminte asimilate (446, 448);

– sumele achitate acționarilor/asociaților (455, 456);

– sumele achitate acționarilor/asociaților din dividendele cuvenite (457);

-taxele de mediu achitate (652);

– restituirea sumelor aflate în curs de clarificare (473);

– plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități (481, 482);

-diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor în valută, efectuate în cursul perioadei, sau disponibilităților aflate în conturi la bancă în valută, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

– diferențele nefavorabile, aferente operațiunilor cu decontare în funcție de cursul unei valute,în cursul perioadei (668).

Soldul debitor reprezintă disponibilitățile în lei și în valută, iar soldul creditor, creditele primite.

Contul 518 "Dobânzi" după conținutul economic sunt conturi de datorii/creanțe pe termen scurt, cu ajutorul căruia se ține evidența dobânzilor datorate, precum și a dobânzilor de încasat, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, respectiv disponibilităților aflate în conturile curente, iar după funcția contabilă este un cont bifuncțional.
În debit se înregistrează:

-dobânzile de încasat aferente disponibilităților aflate în conturile curente (766); dobânzile plătite,aferente împrumuturilor primite (512).

În credit se înregistrează:

– dobânzile datorate, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente (666);

-dobanzile încasate aferente disponibilităților aflate în conturile curente(512).
Soldul debitor reprezintă dobânzile de primit, iar soldul creditor, dobânzile de plătit.

Contul 519 "Credite bancare pe termen scurt" după conținutul economic este cont de datorii pe termen scurt, cu ajutorul căruia se ține evidența creditelor acordate de bănci pe termen scurt,iar după funcția contabila este un cont de pasiv.

În credit se înregistrează:

-creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte,inclusiv dobânzile datorate (512, 666).

În debit se înregistrează: creditele bancare pe termen scurt restituite, inclusiv dobânzile plătite (512).

Soldul creditor reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite.

Conturi specifice decontărilor prin casierie și funcțiunea lor

Contabilitatea decontărilor în numerar se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 53 “Casa”, detaliată pe următoarele conturi sintetice de gradul I și gradul II:

531 „Casa”

5311 „Casa în lei”

5314 „Casă în valută”

532 „Alte valori”

5321 „Timbre fiscale și poștale”

5322 „Bilete de tratament și odihnă”

5323 „Tichete și bilete de călătorie”

5328 „Alte valori”

Contul 531 "Casa" după conținutul economic este un cont de active circulante bănești cu ajutorul căruia se ține evidența numerarului aflat în casieria entității, precum și a mișcării acestuia, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-sumele ridicate de la bănci (581);

-sumele încasate de la clienți (411);

-sumele încasate de la acționari/asociați și din operații în participație (455, 458);

-sumele încasate reprezentând aport la capitalul social (456);

-debite încasate de la salariați și debitori diverși (428, 461);

-sumele încasate de la creditori diverși (462);

-sumele încasate reprezentând venituri anticipate (472);

-sumele încasate și necuvenite unității (473);

-sumele virate unității de către subunități (în contabilitatea unității) sau subunităților, de către unitate (în contabilitatea subunităților) (481, 482);

-sumele restituite în numerar reprezentând avansuri de trezorerie neutilizate (542);

-sumele încasate din servicii prestate, vânzarea mărfurilor și alte activități (704,707,708, 4427);

– sumele încasate din studii, redevențe, locații de gestiune și chirii (705, 706);

-sumele încasate din despăgubiri și alte venituri din exploatare (758);

-caștigul rezultat din vânzarea investițiilor pe termen scurt la un preț de cesiune mai mare decât valoarea contabilă (764);

-diferențele favorabile de curs valutar aferente operațiunilor efectuate în valută în cursul perioadei sau disponibilităților în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În credit se înregistrează:

-depunerile de numerar la bănci (581);

-costul de achiziție al investițiilor financiare cumpărate în numerar (261, 263, 265, 267, 269, 501, 505, 506, 508, 509);

-plățile efectuate către furnizori (401, 404);

-sumele achitate personalului (421, 423, 424, 425, 426, 428);

-plăți ocazionate de înființarea sau dezvoltarea entității (201);

-sumele achitate colaboratorilor (401);

-plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități (481, 482);

-sumele achitate reprezentând cheltuielile cu redevențele, chiriile, primele de asigurări, comisioanele, onorariile, protocol, deplasări, detașări, transferări, taxe poștale și taxe de telecomunicații, sume achitate pentru alte servicii executate de terți (612, 613, 622, 626, 628);

– plățile efectuate reprezentând alte cheltuieli de exploatare (658);

-sumele achitate terților reprezentând rețineri sau opriri din remunerații (427);

-sumele plătite din operații în participație (458);

-sumele restituite asociaților/acționarilor (455, 456);

-dividendele plătite acționarilor/asociaților (457);

-sumele achitate creditorilor diverși (462);

-sumele plătite anticipat (471);

-sumele încasate și necuvenite unității (473);

-plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități, precum și între subunități (481, 482);

-cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări necorporale (149);

-alte cheltuieli legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii (149);

-plătile în numerar reprezentând alte valori achiziționate (532);

-avansurile de trezorerie acordate (542);

-diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor în valută efectuate în cursul perioadei sau disponibilităților în valută existente la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

Soldul debitor al contului reprezintă numerarul (în lei sau valută) existent în casierie.

Contul 532 "Alte valori" după conținutul economic este un cont de active circulante bănești cu ajutorul căruia se ține evidenșa bonurilor valorice, timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie, tichetelor de masă, a altor valori, precum și a mișcării acestora, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie, tichetelor de masă și a altor valori, achiziționate (401, 531, 542).

În credit se înregistrează:

-valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie și a altor valori, consumate (302, 428, 624, 625, 626);

-valoarea tichetelor de masa acordate salariaților (642).

Soldul debitor al contului reprezintă alte valori existente.

Conturi specifice contabilității acreditivelor și avansurilor de trezorerie

Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 54 “Acreditive”, detaliată pe următoarele conturi sintetice de gradul I și gradul II:

541 „Acreditive”

5411 „Acreditive în lei”

5412 „Acreditive în valută”

542 „Avansuri de trezorerie”

Contul 541 "Acreditive" după conținutul economic este un cont de active circulante bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența acreditivelor deschise în bănci pentru efectuarea de plăți în favoarea terților, iar după funcția contabilă este un cont de activ

În debit se înregistrează:

-valoarea acreditivelor deschise la dispoziția terților (581);

-diferențele favorabile de curs valutar, aferente soldului privind acreditivele deschise în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În credit se înregistrează:

-sumele plătite terților sau virate în conturile de disponibilități ca urmare a încetării valabilității acreditivului (401, 404, 581);

-diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută în cursul perioadei sau soldului privind acreditivele deschise în valută, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau la lichidarea acestora (665).

Soldul debitor reprezintă valoarea acreditivelor deschise în bănci, existente.

Contul 542 "Avansuri de trezorerie" după conținutul economic este un cont de active circulante bănești, cu ajutorul căruia se ține evidența avansurilor de trezorerie, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-avansurile de trezorerie acordate (531);

-diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în valută, îregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În credit se înregistrează:

-avansurile de trezorerie justificate prin achiziția de stocuri, inclusiv diferențele de preț nefavorabile aferente (301 la 303, 308, 361, 368, 371, 381, 388, 401);

-cheltuieli reprezentând valoarea materialelor nestocate, consumurilor de energie și apă, întreținere și reparații, primele de asigurare, studii și cercetare executate de terți, comisioane și onorarii, protocol, reclamă și publicitate, transport de bunuri, deplasări, poștale și telecomunicații, alte servicii executate de terți (602, 604, 605, 611 la 614, 622 la 626, 628);

-sume reprezentând avansuri nejustificate (428);

-sumele reprezentând avansuri de trezorerie, nedecontate până la data bilanțului (461, 428);

-sume restituite în numerar reprezentând avansuri de trezorerie neutilizate (531);

-sume utilizate pentru achitarea altor valori (532);

-diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor de trezorerie în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau la lichidarea acestora (665).

Soldul debitor reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.

Conturi specifice contabilității viramentelor interne

Contabilitatea viramentelor de disponibilități între conturile de trezorerie se realizează cu ajutorul grupei 58 "Viramente interne" formată din contul sintetic 581 “Viramente interne”.

Contul 581 "Viramente interne" după conținutul economie este un cont de tranzit de mijloace bănești cu ajutorul căruia se ține evidența viramentelor de disponibilități între conturile de trezorerie, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

În debit se înregistrează:

-sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie (512, 531, 541).

În credit se înregistrează:

-sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie (512, 531, 541).

De regulă, contul nu prezintă șold.

Conturi specifice contabilității ajustărilor pentru pierderea de valoarea conturilor de trezorerie

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea conturilor de trezorerie se realizează cu ajutorul grupei 59 “Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” detaliată pe următoarele conturi sintetice de grad I:

591 “Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate”;

595 “Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate”;

596 “Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor”;

598 “Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate”.

Conturile din grupa 59 “Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie”, după conținutul economic sunt conturi rectificative a valorii investițiilor financiare pe termen scurt, cu ajutorul cărora se ține evidența constituirii ajustărilor pentru pierderea de valoare a investițiilor financiare la entității afiliate, a obligațiunilor emise și răscumpărate, obligațiunilor și a altor investiții financiare și creanțe asimilate, precum și a suplimentării, diminuării sau anulării acestora, după caz; iar după funcția contabilă sunt conturide pasiv.

În credit se înregistrează:

-valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie, constituite sau suplimentate,după caz (686).

În debit se înregistrează:

-sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (786).

Soldul creditor conturilor reprezintă valoarea ajustăilor constituite pentru pierderile de valoare, existente la sfârșitul perioadei.

2.2. Aspecte privind contabilitatea decontărilor întreprinderii în numerar

Toate încasările în numerar se înregistrează în debitul contului 531 „Casa” și creditul contului care arată sursa încasărilor. Pățile în numerar se înregistrează în creditul contului 531 „Casa” și în debitul conturilor care arată destinația plăților.

Încasările și plățile în numerar se înregistrează zilnic în „Registrul de casă” la care se anexează documentele justificative de încasări și plăți în numerar. Registrul de casa cuprinde soldul la începutul zilei, încasările din cursul zilei, plățile în cursul zilei și șoldul zilei determinat că diferența între soldul inițial și încasări, pe de o parte și plăti pe de altă parte.

Contabilitatea operațiilor de încasări și plăți în numerar se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 53 „Casa” din care fac parte conturile:

531 „Casa”

5311 „Casa în lei”

5314 „Casa în valută”

532 „Alte valori”

5321 „Timbre fiscale și poștale”

5322 „Bilete de tratament și odihnă”

5323 „Tichete și bilete de călătorie”

5328 „Alte valori”

2.2.1. Aspecte privind contabilitatea decontărilor în lei

Exemple de înregistrări contabile:

operații de încasări în numerar

b) operații de plăți în numerar

– plusurile constatate cu ocazia inventariei casieriei întreprinderii:

2.2.2. Aspecte privind contabilitatea decontărilor în valută

Pentru înregistrarea operațiilor de încasări și plăți în valută se poate folosi una din metodele: metoda înregistrării operațiilor la cursul zilei și metoda înregistrării operațiilor la curs fix, sau asa cum prevede Legea contabilității nr. 82/1991, republicată .

La încheierea exercițiului financiar, pentru ambele metode, soldul este evaluat la cursul zilei, iar diferența este înregistrată după caz, la conturile de cheltuieli sau venituri din diferență de curs valutar. Astfel, diferențele de curs valutar nefavorabile se înregistrează ca o cheltuială:

Diferențele de curs valutar favorabile se înregistrează ca un venit:

2.2.3. Aspecte privind contabilitatea avansului de trezorerie

Avansurile de trezorerie reprezintă sume de bani, la dispoziția administratorului sau altor persone împuternicite de entitate, în vederea realizării de plăți în favoarea acesteia. Justificarea avansului și transformarea lui în cheltuială efectivă se face pe baza decontului de cheltuieli.

acordarea avansului:

achitarea materialelor consumabile:

achitarea cheltuielilor de transport:

restituirea avansului neutilizat:

transferul sumelor privind avansurile nedecontate până la data bilanțului în contul de debitori diverși:

2.2.4. Aspecte privind contabilitatea altor valori păstrate în casieria unității

În categoria „alte valori” sunt incluse timbrele fiscale, biletele de tratament și odihnă, tichetele și biletele de călătorie și alte valori. Aceste valori sunt înregistrate în contul 532 „Alte valori” care înregistrează în debit prețul de cumpărare al valorilor achiziționate iar în credit valorile folosite, evaluate la prețul de intrare. Contabilitatea analitică se ține pe feluri de valori și pe gestiuni create.

achiziționarea de alte valori:

– utilizarea altor valori:

Înregistrările se efectuează la prețul de cumpărare care devine și bază pentru valoarea contabilă.

– achiziționarea biletelor de tratament:

Taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factura de achiziționare a biletelor de tratament și odihnă nu este deductibilă.

– distribuirea biletelor de tratament personalului:

– încasarea sau reținerea pe statul de plată a cotei părți de la personal:

2.3. Aspecte privind contabilitatea decontărilor întreprinderii prin conturi la bănci

Fuxurile de înregistrări specific decontărilor fără numerar pot fi structurate în următoarele categorii:

încasări: stingeri de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;

plăți: stingeri de datorii monetare, plata cheltuielilor și pierderilor;

transferuri: (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie.

2.3.1. Aspecte privind contabilitatea investițiilor pe termen scurt

Valoarea contabilă de înregistrare a titlurilor în cadrul conturilor este egală cu prețul de cumpărare sau cu valoarea stabilită conform contractelor de achiziție. Cheltuielile necesare de cumpărare a titlurilor de valoare, cum sunt comisioanele intermediarilor, onorariile, spezele bancare și alte cheltuieli asimilate, se înregistrează direct în cheltuielile de exploatare ale exercițiului.

Dacă titluri de valoare similare au prețuri de intrare diferite, evaluarea la ieșire se face, după caz, potrivit metodei identificării specifice, costului mediu ponderat (CMP) sau metodei primului intrat-primului ieșit (FIFO), în aceleași condiții ca și stocurile. După caz, se poate folosi și metoda ultimului intrat – primului ieșit (LIFO).

A.

achiziționarea acțiunilor de către filială

achitarea acțiunilor:

vânzarea cu câștig a acțiunilor:

vânzarea cu pierdere a acțiunilor:

achiziționarea acțiunilor de la o altă societate

vânzarea cu câștig a acțiunilor:

vânzarea cu pierdere a acțiunilor:

încasarea pin bancă a cțiunilor vândute:

B. Împrumut din emisiuni de obligațiuni

subscrierea împrumutului:

vânzarea obligațiunilor emise:

răscumpărarea obligațiunilor emise:

anularea obligațiunilor răscumpărate:

C.

– achiziționare obligațiuni:

achitarea obligațiunilor:

înregistrarea dobânzii cuvenite:

încasarea dobânzii:

vânzarea cu câștig a obligațiunilor:

vânzarea cu pierdere a obligațiunilor:

2.3.2. Aspecte privind operațiuni de încasări și plăți efectuate prin cinturile curente de la bănci (în lei; în devize)

Conturile deschise la bănci asigură atât concentrarea disponibilităților bănești cât și efectuarea de plăți fără numerar.

Conturile la bănci se impart în următoarele categorii:

Conturi de disponibil (conturi de activ), din care se pot efectua plăți, de catre titular doar în limita disponibilităților existente în sold;

Conturi de credite bancare de trezorerie (conturi de pasiv), din care se pot efectua plăți, de către titular, în limita creditelor de trezorerie aprobate, mai puțin soldul creditor anterior angajării acestor plăți;

Conturi curente (conturi bifuncționale), reprezentând o combinație a primelor două, a căror sold debitor reprezintă disponibilitățile bănești proprii, iar soldul creditor reprezintă plățile angajate în limita creditelor de trezorerie, acceptate de bancă.

Tranzacțiile efectuate prin conturile bancare se numesc decontări fără numerar si sunt efectuate prin virarea unei sume în lei sau devize din contul debitorului în contul creditorului.

Contabilitatea decontărilor fără numerar reflectă operații economice care presupun înregistrarea valorilor de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bancă, disponibilitățile în lei și în devize, creditele bancare pe termen scurt, precum și dobânzilor aferente disponibilităților și creditelor bancare.

Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt:

Natura lor dublă, determinată de un transfer de fonduri propriu zis și de un flux de mesaje între părți, conținând instrucțiunile de plată;

Diferența în timp între momontul inițierii și cel al finalizării plății;

Existența unuia sau mai multor intermediari în procesarea acestui tip de plăți.

Disponibilitățile în devize se înregistrează în conturi deschise distinct pentru fiecare tip de valută. Încasările și plățile în valută se convertesc în lei la cursul zilei, iar la sfârșitul lunii se evaluează în lei la cursul din ultima zi a lunii. Fluctuațiile cursurilor valutare pot apărea fie ca diferențe favorabile (venituri financiare), fie ca diferențe nefavorabile (cheltuieli financiare).

Fuxuri de înregistrări specifice decontărilor fără numerar:

încasare creanță clienți conform OP:

plată datorie furnizor conform OP:

achitarea datorie față de un furnizor extern, la un curs nefavorabil:

încasarea mărfurilor vândute la export la un curs favorabil:

2.3.3. Aspecte privind contabilitatea acreditivelor

deschiderea acredititului:

achitarea datoriei față de furnizor:

retragerea acredititului neutilizat:

deschiderea acredititului în devize:

achitarea datoriei față de furnizor:

restituirea acredititului neutilizat:

2.3.4. Aspecte privind contabilitatea valorilor de încasat

acceptarea biletului la ordin:

primirea și depunerea biletului la ordin la bancă:

încasarea biletului la scadență:

OBS: Dacă furnizoriul solicită scontarea biletului la ordin (încasarea înainte de scadență) pentru o taxă de scont se va înregistra:

remiterea biletului spre scontare:

încasarea biletului la ordin și taxa de scontare:

2.3.5. Aspecte privind contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

primirea creditului bancar pe termen scurt:

înregistrarea dobânzii de plătit:

plata sumei lunare:

CAPITOLUL III

ASPECTE PRACTICE PRIVIND CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR ȘI PRIN CONTURILE BANCARE LA “SC ELECTRO STANDARD SRL”

3.1. Prezentarea societății comerciale “SC ELECTRO STANDARD SRL”

3.1.1. Istoricul societății

SC Electro Standard S.R.L Bacău a fost înființată în 2004, având ca obiect de activitate producerea și reparația transformatoarelor de putere și măsură, reparația motoarelor electrice precum și producția de piese de schimb pentru mașini electrice – motoare și transformatoare. Deși este o firmă tânără, personalul Electro Standard deține o vastă experiență în producerea transformatoarelor și reparația motoarelor și transformatoarelor electrice, activând în acest domeniu o experianta de peste 30 ani.

Electro Standard se dedica oferirii de produse și servicii de calitate, oferta de servicii adresându-se în special către firmele din domeniile: energetic, extracția cărbunelui, a minereurilor neferoase și petrol, producția cimentului, construcția de mașini, agricultura, industria alimentară, prelucrarea lemnului, producerea hârtiei și a cartonului, petrochimie, precum și alte ramuri economice.

În perioada parcursă de la înființare și până în prezent relațiile comerciale cu societăți puternice din industria românească, au generat în societatea noastră acumularea experienței în relațiile de colaborare cu partenerii de afaceri, și ne-au obligat la aplicarea cunoștințelor tehnice și tehnologiilor noi, importante pentru furnizarea de servicii specializate și competitive.

3.1.2. Structura organizațională a societății

Denumirea unității: S.C. ELECTRO STANDARD S.R.L. Bacău

Nr. registru comerț: J04/52/2004, CAEN 2711; Cod Fiscal: RO 16044127

Adresa: Str. Mărăști nr. 18, Bacău

Telefon: 0234/207805; Fax: 0234/573785

Societatea ELECTRO STANDARD este o firmă cu capital privat romanesc deținut de un asociat unic (deține 100% din părțile sociale) și este din punct de vedere a formei de organizare o societate cu răspundere limitată.

Profilul de activitate este conform Certificatului de Înregistrare al Oficiului Comerțului Bacău seria B, nr. 0687059/07.12.2005 -Fabricarea și repararea motoarelor, generatoarelor și transformatoarelor electrice – Cod CAEN 2711.

Conducerea societății este asigurată de către persoane cu o vastă experiență în domeniul de activitate al firmei.

– Administrator: inginer Fartade Stefan, cu o vastă experiență în domeniul energetic;

– Director General: inginer Tecuceanu Ana Maria, cu experiență în coordonarea

activităților de producție;

Șef Secție Bacău: Ionescu Cristian;

Șef Secție Moinești: Coseraru Radu;

Compartiment Producție: Chiriac Andra

Compartiment Contabilitate: Rusu Cristina

Compartiment Resurse Umane: Dimitriu Vasile

Societatea are un număr de 49 de salariați, dintre care 28 salariați direct productivi la secția Bacău, 10 salariați direct productivi la secția Moinești și 11 salatiati tesa. Structura din punct de vedere al pregătirii profesionale este: 7 salariați cu studii superioare, 2 subingineri, 40 muncitori calificați în diverse domenii: sudori, frezori, lăcătuși, bobinatori, vopsitori electricieni, șoferi, conform organigramei (vezi Anexa nr. 1).

Program normal de lucru de 8 ore/zi, cinci zile pe săptămână. În corelare cu necesitățile de producție programul de lucru poate fi prelungit.

3.1.3 Obiectul de activitate – produse/piețe de desfacere

Societatea desfășoară o serie de activități, dintre care menționăm:

1. Proiectare, reparații, execuție și service mașini electrice (motoare, transformatoare) și aparataj de joasă și medie tensiune.

2. Reparație și service pentru instalații și branșamente electrice de joasă și medie tensiune.

Din gama mașinilor electrice oferta noastră se referă la :

– transformatoare de putere și măsură, cu răcire în ulei sau aer, cu o gamă de puteri între 0,1KVA-1600KVA, și tensiuni intre 1V-20KV;

– reparația transformatoarelor de putere și măsură, cu răcire în aer sau ulei, cu o gamă de puteri între 0,1KVA-1600KVA, și tensiuni intre 1V-20KVA;

– reparația motoarelor electrice cu puteri de la 0,25 – 400 kw;

– piese de schimb și subansamble pentru mașini electrice-motoare și transformatoare (colectoare, portperii, placi și cutii de borne etc).

Fabricarea transformatoarelor electrice

Activitatea principală se desfășoară în atelierul de producție organizat în următoarele zone:

bobinaj;

confecții metalice;

prelucrări mecanice;

montaj;

stând probe;

zonă depozitare containere cu deșeuri.

Fluxul de producție pentru execuția transformatoarelor electrice constă în următoarele etape:

Executarea cuvei, a capacului și a conservatorului;

Bobinarea înfășurărilor;

Execuția miezului magnetic;

Montarea părții active a transformatorului;

Uscarea transformatorului;

Încuvarea transformatorului (procesul de încuvare cuprinde și umplerea cuvei cu ulei).

Efectuarea probelor și măsurătorilor finale;

Finalizarea plăcuței indicatoare

Vopsire:

Inspecția finală a transformatorului urmată de întocmirea certificatului de calitate și garanție.

Reparația transformatoarelor electrice

Fluxul de producție pentru repararea transformatoarelor electrice este următorul:

efectuarea măsurătorilor și încercărilor de constatare.

decuvarea și efectuarea constatărilor inițiale; întocmirea unei fișe prealabilă cu operațiile reținute pentru reparare; măsurătorile necesare pentru stabilirea dimensiunilor circuitului magnetic în vederea realizării calculului de verificare a înfășurărilor.

demontarea elementelor de pe capacul transformatorului (izolatoare, comutator de ploturi, releu de gaze etc.) și transmiterea acestora pentru constatare și revizie. Elementele care nu se pot recondiționa se înlocuiesc cu elemente noi de același fel.

cuvă și celelalte elemente mecanice de pe aceasta (radiatoare, tălpi, cărucior, urechi de ridicare) se transmit pentru revizie și recondiționare formației respective.

se demontează schela și jugul superior și se constată starea miezului magnetic. Dacă va fi necesar se va reizola fiecare tolă în parte.

se demontează bobinele și se ia decizia privind reutilizarea sau înlocuirea conductorului de bobinaj. Se realizează noile bobine la parametrii stabiliți, fie cei vechi, fie cei recalculați.

după recondiționarea tolelor și confecționarea bobinelor, repararea decurge după același proces tehnologic ca și transformatoarele noi.

Produsele se adresează firmelor prestatoare de servicii în domeniul instalațiilor electrice de joasă și înaltă tensiune, iar serviciile se adresează tuturor firmelor deținătoare de motoare, transformatoare și aparate electrice.

3.1.4. Facilități oferite de “SC ELECTRO STANDARD SRL”

Spațiul de producție în care își desfășoară activitatea SC ELECTRO STANDARD SRL este o hală închiriată de la SC ILBA GRUP S.A conform Contract de Închiriere nr.392/31.10.2008, pentru secția transformatoare Bacău, o hală închiriată de la UMB Reparații S.A și o hală închiriată de la SC BAT TRANS SRL conform Contract de Închiriere nr.845 pentru secția Moinești.

Societatea are în dotare toate utilajele necesare desfășurării procesului de producție: aparate de sudură moderne, convertizor de sudură, mașini de bobinat, strunguri, freze, compresor, pistol de vopsit, cuptor, electrostivuitor, scule și aparate de găurit, tăiat, standuri de probe și aparate de măsură, și verificare, astfel încât toate subansamblele necesare sunt produse în cadrul firmei. Spațiul de producție și dotările de care dispune firma permit realizarea produselor și serviciilor în concordanță cu cerințele clienților și îndeplinesc standardele de calitate.

În secția din Bacău se desfășoară activitatea de producție și reparație transformatoare, iar în secția deschisă la Moinești se desfășoară activitatea de reparație motoare. Secția de la Moinești a fost deschisă în mod special pentru a onora contractul cu PETROM OMV și a însemnat pentru noi investiții și crearea de noi locuri de muncă.

Experiența în asigurarea calității s-a format începând cu Evaluarea preliminară (faza1 a procesului de certificare) a sistemului de Management al calității de către AEROQ din februarie 2006.

SC ELECTRO STANDARD SRL Bacău menține un sistem de Management al calității pentru a conduce procesele necesare organizației să realizeze produse și servicii care să satisfacă cerințele clientului și să asigure instrumentele necesare îmbunătățirii continue.

Sistemul de Management al calității se poate supune evaluării organismelor de certificare/autorizare atunci când este necesar. Orice modificare a sistemului de management al calității se comunica organismului de certificare/autorizare.

Sistemul de Management al calității menținut de SC ELECTRO STANDARD SRL Bacău este structurat pe următoarele procese principale:

procese ale managementului de vârf;

procese de execuție;

procese de verificare;

procese de evaluare, analiza și îmbunătățire.

3.1.5. Organizarea și conducerea contabilității

Elocvente în evoluția firmei în ultimii trei ani sunt și cifrele de afaceri obținute în această perioadă. Diminuarea profitului în anul curent nu înseamnă o activitate scăzută sau nerentabila pentru că se datorează achiziționării de utilaje, scule și instrumente de lucru pentru fiecare loc de muncă.

3.1.6. Analiza pieței

Cererea

Piața existentă este determinată la ora actuală de doi factori : posibilitatea accesării fondurilor europene și politica de modernizare a instalațiilor electrice adusă de Eon , Enel, Electrică.

Prin accesarea fondurilor europene au apărut noi investiții (ferme, unități de producție, campinguri, pensiuni) ce trebuiau să fie alimentate prin intermediul unor posturi trafo, iar din modernizarea instalațiilor electrice a apărut necesitatea înlocuire a transformatoarelor vechi cu altele care să corespundă noilor specificații tehnice proiectate de Eon, Enel, Electrică etc.

Piața căreia se adresează produsele noastre este prin această perspectivă în plină dezvoltare, și principalii concurenți sunt Braco Filiași pentru trafo și motoare de putere medie și Electroputere Craiova pentru trafo și motoare de mare putere. Încercam să câștigăm clienți pe această piață oferind o gamă variată de produse și servicii și prețuri mici.

Pentru activitatea de reparație motoare și transformatoare sectoarele de activitate cărora ne adresăm sunt petrol (PETROM – OMV) și minerit (SNLO) unde avem o tradiție în colaborarea cu acești parteneri dar prin participarea la numeroase licitații de profil am câștigat noi piețe respectiv Arcelor Mittal Galați, SNS Tg. Ocna, etc. .

SC ELECTRO STANDARD SRL are contracte/comenzi cu următorii parteneri:

PETROM SĂ București, membru OMV Group contract nr. 8460007812/2008, valabil cu data de 01.11.2008 până la data de 15.11.2010, cu o valoare de minim 6.000.000 lei.

Arcelor Mittal Galați

Electromontaj SA Iași

Marste SRLBacau

Amicii SA Bacău

Energobit SRL Bacău

Carman International SRL Urziceni

Electrotehno SRL Bacău

Aprovizionare

Materialele necesare la realizarea producției sunt: tabla silicioasa, conductor CU și AL, ulei, tablă și profile din oțel, lac, vopsea, diluant, prespan, textolit, armature, izolatori, electrozi și elemente de asamblare. Principalii furnizori agreați și de clienții noștri prin sistem ISO sunt următorii:

1. Aremix SRL Cluj Napoca

2. Electromin Impex SRL

3. Unitrade Lubricantes SRL

4. Leader Înveșt SRL

5. Industrial Electric SRL

6. Industrial Trading SRL

7. Comat Industrial SRL

8. Rulexim SĂ

9. Sea România SRL

10. Petrocart SĂ

Cu o parte dintre aceștia avem încheiate contracte de funizare iar cu ceilalți activitatea se desfășoară în baza principiilor de fidelitate și bună colaborare.

Concurența

Principalele atuuri în câștigarea pieței în domeniu sunt calitatea produselor dovedita în timp și prețurile cele mai bune de pe piața (un raport optim calitate – preț), și respectarea termenelor de livrare stabilite de clienți. Participarea la diverse licitații cu prețuri competitive a dus la câștigarea unor contracte cu companii mari precum SNLO, E – ON și PETROM.

Se încearcă în permanență eliminarea punctelor slabe în desfășurarea activității prin modernizarea mașinilor existente și calificarea personalului productiv.

Strategia preconizata pentru menținerea capacității concurențiale consta în realizarea de retehnologizare atât prin autodotare cât și prin achiziția de utilaje noi prin fonduri europene, instruirea periodică a personalului direct productive astfel încât să fluidizam procesul tehnologic și să obținem un cost de producție cât mai scăzut.

Distribuție – Vânzare, Reclamă

Vânzările se realizează pe bază de comenzi ferme și după cerințele exprese ale clienților. Clienții sunt parteneri consacrați care cunosc calitatea produselor dar și clienți noi pe care încercam să-i fidelizam prin promtitudinea executării comenzilor și flexibilitate la cerințele lor.

Modalitățile de încasare sunt în funcție de posibilitățile clienților: la livrare sau la termen, cu CEC sau OP.

Activitatea de reclamă și publicitate este susținută de existența unui site propriu în reconstrucție la momentul actual (www.electrostandard.ro) și pliante distribuite colaboratorilor.

Prețuri

Prețurile de producție se stabilesc în baza unui deviz astfel încât produsul să răspundă cerințelor din comandă sau pe baza unui deviz de lucrări pentru reparații. Beneficiul diferă în funcție de partener și produs.

Resurse Financiare

Resursele financiare necesare desfășurării actvitatii au fost la început doar proprii, dar pe măsură ce s-a dorit extinderea, diversificarea și modernizarea activității a devenit necesară contractarea unei linii de credit în valoare de 150.000 lei de la BRD.

Este necesară prelungirea liniei de credit pentru asigurarea permanentei resurselor de finanțare în contextual actual și pentru a crea posibilitatea dezvoltării unor proiecte de modernizare.

Alte informații

Noi credem în continuarea și dezvoltarea afacerii deoarece segmentul de activitate în care ne desfășurăm activitatea este în strânsă legătură cu modernizarea și extinderea infrastructurii, cu înveștii în noi capacități de producție sau dezvoltare rurala și urbana. Încrederea ne este susținută și de contractele încheiate cu firme foarte cunoscute și cu standarde înalte în ceea ce privește calitatea și promtitudinea prestărilor de servicii și a livararii produselor.

Pentru societate este foarte importantă derularea și prelungirea contractului cu PETROM OMV, pentru că ne dublează practic cifra de afaceri, crează premisele consolidării poziției societății pe piață, și mărește șansele obținerii și altor contracte importante care să ducă la o mărire considerabilă a profitului.

Cifrele prezentate în BVC sunt prudente datorită situației economice actuale.

Creșterea este dată de desfășurarea contractului mai sus menționat, și câștigarea altor asemenea licitații, (având în vedere experiența accumulata în urma derulării acestuia) dar sperăm să prezinte o imagine reală a creșterii economice viitoare.

3.2. Studiul de caz privind contabilitatea decontărilor în numerar și prin conturile bancare la “SC ELECTRO STANDARD SRL”

3.2.1. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor privind decontările în numerar la “SC ELECTRO STANDARD SRL”

1. În data de 03.03.2013 achiziționează marfă prin intermediul unei firme de curierat rapid (SC Fast Distribution SRL), cu plata la ramburs, în valoare de 550 lei din care 25 lei cheltuieli transport, conform facture nr. 5624 și chitanța nr. 150/03.03.2013.

(vezi Anexa nr. 2)

2. În data de 05.03.2013 SC “Electro Standard” SRL facturează efectuarea unor servicii de reparații motoare la prețul de 1.500 , TVA 24% , catre SC PETAL SRL. Se primeste contravaloarea facturii prin casierie conform chitantei Nr. 209/05.03.2013.

(vezi Anexa nr. 3)

3. În data de 14.03.2013 SC “Electro Standard” SRL a cumpărat marfuri reprezentate de 50 presetupe în valoare de 1.200, TVA 24% de la SC DEDEMAN SA conform facturii fiscale nr. 501236/14.03.2013. Plata se efectuează în aceeași zi din casierie conform chitantei nr. 206.

Cumparare marfă

Plată furnizori

(vezi Anexa nr. 4)

4. În data de 17.03.2013 SC “Electro Standard” SRL achizitionează cu factură agende, calendare și pliante personalizate constituind cheltuieli de protocol în suma de 350 lei, TVA 24%

(vezi Anexa nr. 5)

5. În data de 21.03.2014 se încasează în casierie contravaloarea facturilor emise catre SC Arcellor Mittal S.A. Galați conform chițanta Nr. 3002 în valoare de 558 lei.

(vezi Anexa nr. 6)

6. În data de 01.03.2014 entitatea doneaza Școlii nr.1 în numerar suma de 200 lei conform chitantei Nr.204 și Contractului de sponsorizare.

(vezi Anexa nr. 7)

7. În data de 26.03.2013 SC Electro Standard SRL a ridicat de la ING conform extrasului de cont nr. 108 suma de 3.400 lei, pe care o depune în casierie, pentru achitarea salariilor cuvenite personalului.

Plata salariilor

(vezi Anexa nr. 8)

OPERATII PRIVIND ALTE VALORI ASIMILATE NUMERARULUI

8. În data de 05.03.2013 se achizitionează bilete, abonamente de călătorie cu plata în numerar în valoare de 2.600 lei conform chitanta Nr. 354/05.03.2013, fiind utilizate pentru deplasarea personalului entitatii.

Achizitie bilete, abonamente

(vezi Anexa nr. 9)

Distribuire bilete

(vezi Anexa nr. 10)

SC Electro Standard SRL achizitioneaza prin casierie timbre fiscale și poștale în valoare de 20 lei.

Utilizarea unui timbru pentru emitere certificat fiscal.

În data de 06.03.2013 SC Electro Standard SRL acordă un avans de trezorerie unui salariat în suma de 300 conform ordinului de deplasare nr. 13/06.03.2014, din care se achita urmatoarele: diurna 32 lei, cazare 110 lei, transport 90 lei. Diferența neutilizata se depune în numerar la casieria unitatii conform dispoziției de încasare nr. 4.

Acordare avans trezorerie

Înregistrarea decontului de cheltuieli

Restituirea sumei neutilizate

(vezi Anexa nr. 11)

3.2.2. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor privind decontările fără numerar la “SC ELECTRO STANDARD SRL”

Pe data de 12.03.2013 SC Electro Standard SRL facturează servicii prestate clientului SC Service Scorpion SRL în valoare de 1.000 lei, TVA 24%, conform facturii nr.2034. Decontarea se face prin contul bancar conform OP nr. 116/15.03.2013.

Facturarea serviciilor prestate:

(vezi Anexa nr. 12)

Încasarea contravalorii serviciilor prestate:

(vezi Anexa nr. 13)

SC Electro Standard SRL acceptă biletul la ordin nr. 209/10.03.2013 în valoare de 310 lei, pentru încasarea unei creanțe de la un client, scadent în data de 20.03.2013, conform extras de cont nr.1006.

Acceptarea biletului la ordin:

Primirea și depunerea biletului la ordin la bancă:

Încasarea biletului la scadență:

(vezi Anexa nr. 14)

SC Electro Standard SRL primește un credit bancar pe termen scurt (3 luni) în valoare de 6 000 lei, conform extras de cont nr.1006/20.03.2013 (Anexa), cu o dobândă de 12% pe an. Societate rambursează la scadentă (29.03.2013) suma de 2 060 lei din care 2 000 lei rata și 60 lei dobânda aferentă.

Primirea creditului bancar pe termen scurt:

Înregistrarea dobânzii de plătit:

Plata sumei lunare:

SC Electro Standard SRL deschide un acreditiv în sumă de 2.000 lei, din care se efectuează plăți către furnizori în valoare de 1 800 lei. Acreditivul neutilizat va fi virat în contul de disponibil.

Deschiderea acreditivului:

Achitarea datoriei față de furnizor:

Retragerea acredititului neutilizat:

CAPITOLUL IV

APLICAȚIE INFORMATICĂ PRIVIND GESTIUNEA ÎNCASĂRILOR ȘI PLĂȚILOR

Aplicația informatică privind gestiunea încasărilor și plăților are la bază nevoia eficientizării activității departamentului financiar contabil și a casieriei deoarece cu ajutorul acesteia sunt centralizate operațiile cu numerar și operațiile fără numerar.

Aplicația utilizează o bază de date relațională de tipul Microsoft Access 2007. În proiectarea si dezvoltarea bazei de date am urmărit următoarele obiective:

centralizarea datelor și controlul centralizat asupra datelor;

independența între date și prelucrări: baza de date, ca imagine a unei anumite realitați, trebuie actualizata permanent;

realizarea de legături între entitățile de date care sunt indispensabile pentru exploatarea eficientă a sistemului informatic;

integritatea datelor prin definirea și implementarea de restricții de integritate la introducerea datelor;

securitatea datelor împotriva unei distrugeri logice (autentificarea prin parole, salvarea periodică a bazei de date).

În demersul realizării unei baze de date există trei niveluri de percepție a acesteia:

unul extern, corespunzător utilizatorilor, care își exprimă cerințele informaționale prin așa-numitele scheme externe;

conceptual, aferent administratorului bazei de date, care se concretizează în schema conceptuală;

nivelul intern, corespunzător programatorului, care realizează reprezentarea datelor pe suportul fizic.

Entitățile și atributele din baza de date privind gestiunea încasărilor și plăților sunt reprezentate de următoarele tabele. Menționez faptul că cheia primară într-o entitate este reprezentată boldat și subliniat.

Nivelul conceptual este nivelul central care reflectă datele structurate astfel încât acestea să poata fi preluate și prelucrate cu ajutorului Sistemului de Gestiune a Bazelor de date.

Schema conceptuală aferentă operațiunilor realizate de aplicația de încasări și plăți este prezentată mai jos:

Modelul conceptual al datelor

BIBLIOGRAFIE

Bojian, O., Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2003.

Capotă, V. (coordinator), Contabilitate – monografii contabile (auxiliar curricular), Editura Niculescu, București, 2003.

Caraiani, C., Dumitrana M. (coordonatori), Bazele contabilității, Ediția a III-a, Editura Universitară, București, 2008.

Călin, O., Ristea M., Bazele contabilității, Editura Național, București, 2000.

Deju, M., Munteanu, M., Rotilă, A.(coordonatori), Contabilitatea generală Concepte. Aplicații și studii de caz., Editura Alma Mater, Bacău, 2011.

Dumitrean, E., Contabilitate financiară, Edditura Sedcom Libris, Iași, 2008.

Feleagă, N., Contabilitate financiară o abordare europeană și internațională, vol I, Editura InfoMega, Bucureti, 2005.

Horomnea, E. (coordonator), Bazele contabilității – concepte, modele, aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași 2008.

Horomnea, E. (coordonator), Introdocere în contabilitate Concepte și aplicații, Editura Tipo Moldova, Iași 2010.

Matiș, D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară, Editura Alma Mater, Bacău, 2007.

Paraschivescu, M. D., Păvăloaia, W., Radu, F., Olaru, G.D., Contabilitatea financiară – Aplicații și studii de caz, Editura Tehnopress, Iași, 2007.

Pătruț, V., Dragomirescu, S. E., Inițiere în „limbajul universal al afacerilor” sau Contabilitatea pe înțelesul tuturor, Editura EduSoft, Bacău, 2010.

Pătruț, V. Rotilă, A., Contabilitate și diagnostic financiar. Fundamente teoretice și aplicații practice, Ediția a II-a revizuită și actualizată, Editura Sedcom Libris, Iași, 2010.

Pântea, I. P., Bodea, GH., Contabilitatea financiară, Editura Intelcredo, Deva, 2011.

Pântea, I. P., Bodea, GH., Contabilitatea financiară românească conformă cu directivele europene, Editura Intelcredo, Deva, 2008.

Possler, L., Lambru, Gh. Lambru, B., Contabilitatea întreprinderii – Îndrumător practic, Ediția a X-a, Editura Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța 2010.

Ristea, M. (coordonator), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005.

Stanciu, C., Mihai, M., Drăgan, C., Brabete, V., Contabilitate financiară, Editura Universitaria, Craiova, 2007.

Țugui, I., Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, București, 2002.

IFRS, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, București2009.

*** OMFP nr. 3055/29.10.2009.

*** Legea contabilității 82/1991.

***Codul fiscal