Aspecte Generale Privind Bugetul Uniunii Europene

Cuprins

Introducere………

Capitolul I Aspecte generale privind Bugetul Uniunii Europene………..

1.1 Continutul si rolul Bugetului Uniunii Europene………..

1.2 Principii bugetare…………….

1.3 Procesul Bugetar la nivelul Uniunii Europene……………

Capitolul II Gestiunea fondurilor la nivelul Uniunii Europene…………………

2.1 Structura Bugetului Uniunii Europene……………..

2.1.1 Veniturile bugetului Uniunii Europene……………………

2.1.2 Cheltuielile bugetului Uniunii Europene…………………….

2.2 Contributia Statelor membre a bugetului Uniunii Europene………….

2.3 Cadrul financiar multiannual………….

Capitolul III Dinamica Veniturilor si Cheltuielilor bugetului Uniunii Europene in perioada…….

Concluzii……………

Bibliografie…………

Capitolul I Aspecte generale privind bugetul Uniunii Europene

Construcția europeană reprezintă un proces complex și dificil, ea presupune acceptarea restrângerii de către statele membre ale Uniunii Europene, a suveranității, dar și angajarea la un efort continuu de încadrare în anumiți parametri reclamați de interesul comun.

Documentul fundamental pentru gestiunea financiară și funcționarea bugetară a instituțiilor comunitare și a organismelor implicate în execuția bugetului comunitar este Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002 cu privire la Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al comunităților Europene.

Procesul de formare a sistemului financiar al Comunităților Europene a fost unul frământat, de durată, marcat de evoluții importante și uneori surprinzătoare.

Politica Uniunii vizează sprijinul finalizării pieței unice și corectarea oricăror dezechilibre prin măsuri structurale, având un aport de neconstat în sprijinul regiunilor defavorizate care întâmpină greutăți. Nevoia imperativă de solidaritate între statele și regiunile UE a devenit mai pregnantă în situația aderării celor 12 țări membre cu venituri sesizabil inferioare față de media UE, față de care politica regională se materializează prin transferuri de fonduri dinspre țările bogate înspre țările sărace.

Finanțarea vizează dezvoltarea regiunilor defavorizate, revitalizarea industriilor aflate în declin, protecția mediului, sprijinul integrării profesionale a tinerilor și a șomerilor, modernizarea agriculturii și ajutarea zonelor rurale defavorizate.

Actualitatea modernă a societății europene a impus edificarea oficială unui buget prin constituirea bugetului Uniunii Europene.

Uniunea susține dezvoltarea comunității printr-un buget anual de 120 miliarde EURO, la care contribuie toate statele membre. România, ca nou membru beneficiază de un sprijin financiar deosebit în efortul de a accede la o dezvoltare economică și socială la nivelul statelor membre.

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanțarea ansamblului activităților și intervențiilor comunitare, și constă în totalitatea resurselor financiare de care Uniunea dispune anual pentru îndeplinirea obiectivelor, activităților și intervențiilor acesteia. Totodată, reflectă concepția și stadiul integrării europene.

Finanțele comunitare se bucură de un interes aparte la nivelul UE, această împrejurare rezultând din faptul că nu mai puțin de 13 articole din Tratatul de bază CE conțin norme referitoare la constituirea și administrarea resurselor bănești publice la nivel uninominal și chiar înafara acestui spațiu.

Statele membre transferă o parte din atributele naționale în materie de percepere a impozitelor și taxelor, după cum ponderea unei categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului Uniunii poate fi considerată o dimensiune a intervenției UE asupra economiilor și politicilor naționale.

Tratatul de la Maastricht a stabilit principiul conform căruia bugetul, fără a prejudicia alte venituri, este finanțat integral prin resurse proprii. Resursele proprii se compun din impozite, prime, sume suplimentare, sau compensatorii, un anumit procent din taxa pe valoarea adăugată, un anumit procent din produsul nominal brut al statelor membre, amenzi, penalități, impozite pe salariile funcționarilor comunitari

1.1 Continutul si rolul bugetului Uniunii Europene

Descrierea și studierea bugetului general al Uniunii Europene presupune abordarea lui din cel puțin două perspective: mai întâi bugetul trebuie văzut „de sus” prin prisma instituțiilor comunitare, iar apoi „de jos” de la nivelul statelor membre. Sub aspectul conținutului său, bugetul Uniunii Europene este alcătuit din cele două părți caracteristice oricărui buget: veniturile bugetare și cheltuielile bugetare.

Veniturile și cheltuielile trebuie înscrise în buget în conformitate cu forma precisă și reglementările financiare. Astfel, bugetul trebuie să cuprindă o prezentare generală a tuturor veniturilor și cheltuielilor de la nivelul comunității, și distinct, cifrele bugetare corespunzătoare pe secțiuni, apoi în cadrul fiecărei secțiuni, veniturile și cheltuielile sunt clasificate după natura sau destinația lor, pe titluri, capitole, articole și puncte

În ceea ce privește cheltuielile destinate funcționării corespunzătoare a Uniunii, acstea sunt supuse unor reguli comune, în cea mai mare parte a lor. Există însă și anumite cheltuieli supuse unor reguli speciale, reguli care sunt complementare celor ce stabilesc regimul general al cheltuielilor comunitare.

În privința veniturilor este remarcabil că bugetul general al Uniunii Europene este în principal finanțat din patru surse proprii, create special pentru a-l alimenta, precum și din alte venituri diverse, unele curente, iar altele ocazionale.

Potrivit dispozițiilor Tratatului de la Roma, Comunitatea Economică Europeană urma să fie finanțată prin contribuții ale statelor membre, pentru o perioadă de tranziție înainte de evoluția către sistemul resurselor proprii. Resursele proprii au fost înțelese drept o sursă de finanțare a Comunității separată și independentă de cea furnizată de statele membre, având ca scop finanțarea acesteia și care să i se cuvină fără să depindă de o decizie a autorităților naționale.

1.2 Principiile Bugetului Uniunii Europene.

Bugetul comunitar reprezintă consecința practică a punerii în valoare a principiului solidarității financiare instituit prin Tratatul de la Roma. Dacă la începuturile costrucției europene acest buget avea dimensiuni reduse, în timp el a luat amploare, devenind de la an la an mai complex și mai cuprinzător.

Dreptul bugetar, pe baza căruia se construiește bugetul general al Uniunii Europene cuprinde ansamblul regulilor privind întocmirea proiectului de buget, aprobarea bugetului, executarea acestuia și controlul asupra execuției bugetare. La baza regulilor menționate stau principii bugetare inspirate în general din dreptul financiar intern.

Principiile bugetare pot fi desprinse cu ușurință dintr-un set de reglementări care nu reprezintă altceva, decât adaptarea la nevoile comune ale Uniunii Europene a normelor naționale în vigoare ale statelor membre

Principiul unitatii bugetare

Principiul este un instrument care,pentru fiecare exercițiu financiar prevede că toate veniturile și cheltuielile Comunității trebuie incluse într-un singur buget.Astfel veniturile șicheltuielile Comunităților cuprind în sfera lor: 

veniturile și cheltuielile Comunității Europene,inclusive cheltuielile administrative ale instituțiilor,rezultate din dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană referitoarela politică externă și de securitate comună în materie penală,cât și cheltuielile de funcționare generală. 

cheltuielile și veniturile Comunității Europene a Energiei Atomice.

Principiul anualitatii

Prevede că operațiunile bugetare se referă la un anumit an bugetar, care se suprapune peste cel calendaristic, adică începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.Veniturile unui exercitiu financiar se inregistreaza in contabilitate pentru exercitiul financiar pe baza sumelor incasate in cursul exercitiului financiar.

Principiul echilibrului

Presupune că veniturile estimate pentru un an bugetar trebuie să fie egale cu alocațiile de plată pentru acel an. Soldul fiecărui an financiar va fi inclus în bugetul anului următor în categoria corespunzătoare veniturilor în cazul unui surplus bugetar sau în categoria corespunzătoare alocațiilor de plată în cazul unui deficit bugetar. Pentru acoperirea deficitului bugetar nu pot fi împrumutate sume de bani. Orice cheltuială suplimentară neprevăzută ce apare în timpul unui an bugetar este finanțată prin rectificarea bugetului.

Principiul unitatii monetare

Din Tratatul CE articolul 277,și primul paragraf din Tratatul Euratom articolul 181,este necesar să se stabilească unitatea monetară în care se întocmește bugetul și care servește,de asemenea,la execuția și prezentarea conturilor.

Principiul Universalitatii

Constă în cuprinderea tuturor veniturilor într-o masă comună asupra căreia să se poată imputa cheltuielile. Ideea care a condus la stabilirea acestui principiu a fost aceea că din moment ce veniturile bugetare provin din contribuțiile statelor membre, este normal ca aceste să formeze o masă unică, pusă la dispoziția Europei.

În activitatea Uniunii Europene sunt respectate două reguli bugetare:

neafectarea veniturilor bugetare, adică o dată intrate veniturile în bugetul Uniunii, acestea se depersonalizează, fiind folosite în totalitate la finanțarea globală a cheltuielilor;

prezentarea bugetului în formă brută, în concret menționarea veniturilor și cheltuielilor în sumele totale, fără compensări și omisiuni.

Și în aplicarea acestui principiu, se regăsesc unele excepții constând în faptul că anumite venituri sunt afectate direct finanțării unor programe de cercetare, iar unele țări fac donații în mod expres pentru finanțarea unor politici specifice, ca de exemplu ajutoarele umanitare.

Principiul Specializării

În privința acestui principiu,un anumit grad de flexibilitate a gestiunii este indispensabil instituțiilor,pentru transferurile de credite.Este necesară armonizarea procedurilor de transfer de credite prntru toate instituțiile,astfel încât transferurile de credite pentru personal și de funcționare să țină de competență fiecărei instituții.

Cu trei săptămâni înainte de efectuarea transferurilor,instituțiile informează autoritatea bugetară cu privire la intenția de a efectua transferul.

In cadrul propriei sectiuni a bugetului,Comisia poate efectua:

transferuri de credite in cadrul articolelor

transferuri de credite de la un titlu la altul

Transferuri de credite intre capitolele aceluiași titlu pentru cheltuielile de funcționare.

Principiul bunei gestiuni financiare.

Asigurarea respectării acestui principiu presupune stabilirea unor indicatori de performanță care să fie transmiși autorităților bugetare prin intermediul celor însărcinați cu gestionarea cheltuielilor.

Instituțiile trebuie să evalueze anterior și posterior aplicării lor, toate programele și activitățile care presupun cheltuieli bugetare. Conform prevederilor constituționale exprese, întocmirea bugetului Uniunii europene trebuie să respecte întocmai principiul bunei gestiuni financiare, statele membre având obligația să colaboreze pentru a asigura utilizarea corectă a creditelor afectate acoperirii cheltuielilor bugetare.

Principiul Transparenței

Asigura o informare corectă asupra executării bugetului și asupra conturilor exercițiului bugetar.Transpunerea în practică a acestui principiu se realizează prin publicarea bugetului,a bugetelor rectificative și a conturilor anuale consolidate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.Bugetele se publică în termen de 3 luni de la dată adoptării lor definitive. 
Veniturile proprii tradiționale,taxele vamale,cota parte din taxa pe valoarea adăugată precum și cota din venitul național brut al statelor membre au la baza uniunea vamală și politică agricolă comună.

1.3 Procesul bugetar la nivelul Uniunii Europene

Elaborarea si adoptarea bugetului

Ca în toate statele membre, procesul bugetar al UE curinde mai multe etape: elaborarea bugetului, adoptarea, execuția, controlul execuției, descărcarea de gestiune.

Adoptarea bugetului este rezultatul unei proceduri de codecizie între Consiliu și Parlament. Procedura adoptării bugetului a evoluat concomitent cu evoluția regimului financiar comunitar. Inițial, Parlamentul avea doar prerogativa de a modifica cheltuielile.

Prin Tratatul bugetar de la Luxemburg din 22 aprilie 1970 s-a modificat și procedura bugetară, întregindu-se puterea Parlamentului în acest domeniu acordându-i-se competența de a respinge bugetul. Procedura bugetară este stabilită de art.203 al Tratatului CE, care stipulează etapele și termenelece trebuie respectate de Consiliul și de Parlament pentru adoptarea bugetului anual.

Comisia Europeană elaborează un plan al proiectului bugetar, având la bază estimările nevoilor economice și priorităților politice ale Uniunii pentru anul următor. Planul este prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele amendamente, devenind astfel un proiect de buget.

Proiectul astfel adoptat este transmis Parlamentului European. Puterea de decizie a Parlamentului privind bugetul depinde de natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din total), parlamentul poate doar propune modificări, iar stabilirea nivelului final al fondurilor alocate pentru acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, Parlamentul poate modifica proiectul de buget. În consecință parlamentulului îi revine rolul cel mai important, devenind astfel „autoritatea bugetară” a Uniunii.

Parlamentul analizează proiectul de buget în termen de 45 de zile de la data la care i-a fost remis de către Consiliu existând trei scenarii posibile, în care acesta:

-nu inițiază nici o acțiune, iar bugetul se consideră aprobat;

-aprobă bugetul;

-decide să aducă modificări.

În ultima situație, Consiliul, într-un interval de 15 zile, examinează propunerile făcute de către Parlament. În cazul cheltuielilor neobligatorii, Consiliul este abilitat să efectueze modificări iar textul astfel refăcut este înapoiat parlamentului.

În ce privește cheltuielile obligatorii, sunt posibile două situții:

-propunerile Parlamentului duc la creșterea bugetului total. În acest caz, dacă consiliul este de acord cu o majoritate calificată, atunci propunerile sunt acceptate. În lipsa acelei majorități, propunerile vor fi respinse;

-propunerile Parlamentului nu măresc volumul total al bugetului. În acest caz, Consiliul poate respinge propunerile cu majoritate calificată.

Parlamentul, în final, va putea modifica cheltuielile neobligatorii cu votul majorității absolute a membrilor săi și a trei-cincimi din voturile exprimate. Bugetul poate fi respins cu votul majorității absolute a membrilor săi și a trei-cincimi din voturile exprimate.

În consecință,Parlamentul poate respinge propunerea de buget, fapt care s-a întâmplat deja de mai multe ori, situații în care Parlamentul și-a folosit cu prisosință prerogativele bugetare pentru a influența politicile Uniunii.

Pentru ca elaborarea și adoptarea bugetului UE să decurgă în bune condiții, a fost instituționalizată concretarea cu privire la prioritățile bugetului prin trialogul dintre Parlament (care reprezintă guvernele naționale), Consiliu și Comisie, concretizat în acorduri interinstituțional, precum și prin ședințe de lucru comune, cu participarea persoanelor responsabile de buget din cele trei instituții, urmate de concilieri între Parlament și Consiliu, la care sunt de față și reprezentați ai Comisiei.

Comisia execută bugetul conform regulmentelor adoptate de Consiliu, sub propria sa responsabilitate și în limita creditelor acordate, conform principiului bunei gestiuni financiare.

Dispozițiile legale prevăd mdalitățile specifice de participare a fiecărei instituții la executarea propriilor cheltuieli. În cadrul bugetului, Comisia poate efectua în limitele și condițiile fixate prin regulament, viramente de credite de la un capitol la altul, sau de la o subdiviziune la alta.

Comisia are obligația de a prezenta anual Consiliului și Parlamentului European conturile anului financiar precedent de executare a bugetului și un bilanț financiar asupra activului și pasivului Comunității