Aspecte Fiscale Privind Activele Imobilizate Corporale

Economie

Aspecte Fiscale Privind Activele Imobilizate Corporale

Byadmin ianuarie 1, 2024

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE

1.1 Obiectivele, rolul și mijloacele de evaluare a activelor imobilizate corporale

În prezent un element indispensabil al progresului este reprezentat de informație în toate domeniile de activitate.

Odată cu dezvoltarea economiei de piață și creșterea gradului de complexitate a acestuia este necesară și dezoltarea informațiilor economice pentru a face posibilă luarea deciziilor, evidențierea exactă a situației patrimoniale a unităților și rezultatele obținute în urma desfășurării unor activități economico-financiare.

Principala sursă de informații este contabilitatea. Contabilitatea este definită în Legea contabilității nr. 82/1991 ca fiind „o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice sau juridice.„

Pe plan global fiind necesară o armonizare și uniformizare în contabilitate, se impune normalizarea acesteia. Prin normalizare sunt definite concepte, principii și norme contabile identice pentru toți utilizatorii de informații contabile. În urma definirii elementelor respective se asigură comparabilitatea informațiilor contabile în timp și spațiu dar si relevanța și credibilitatea acestora.

Pentru coordonarea normalizării s-a înființat în amul 1973 Comitetul de Norme Contabile Internaționale (I.A.S.C) acesta fiind cel care elaborează normele contabile internaționale.

Norma contabilă este „o regulă sau mai multe reguli constituite ca sistem de referință pentru producția de informații contabile și validarea social a situațiilor financiare„

În România cadrul general de organizare și funcționare a contabilității este reglementat prin Legea contabilității nr. 82/1991 precum și de reglementările contabile conforme cu directivele europene respectiv de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009.

Din 2015.01.01, OMFP 3055/2009 a fost abrogat de Ordinul nr. 1802/2014 din 29 Decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

Principiile contabile „sunt elemente conceptual, propoziții cu caracter general care asigură, atât elaborarea normelor contabile, cât și reprezentarea fidelă a evoluției întreprinderii prin intermediul situațiilor financiare.”

Principiile contabile generale sunt:

Principul continuității exercițiului

Acest principiu presupune că entitatea își contiună în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducerea semnificativă a activității.

Principul permanenței metodelor

Potrivit acestui principiu trebuie aplicate aceleași metodele de evaluare și politicile contabile de la un exercițiu financiar la altul, pentru a asigura comparabilitatea informațiilor în timp. În cazul în care metodele de evaluare sau politicile contabile sunt modificate, acest lucru trebuie consemnate în notele explicative impreună cu motivarea schimbării.

Principul prudenței

Acest principiu impune să se țină seamă de toate pierderile probabile dar nu și de veniturile posibile. Nu este permisă supraevaluarea elementelor de active și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.

Principul independenței exercițiilor

Conform acestui principiu se ține cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, chiar dacă plata sau încasarea acestora vizează exercițiul financiar următor.

Principul evaluării separate a elementelor de active și datorii

Potrivit acestui principiu evaluarea elementelor de active și de datorii se realizează separat.

Principul necompensării

Potrivit acestiu principiu este intrezis să se realizeze compensări între venituri și cheltuieli. În condițiile în care entitatea are creanțe și datorii față de același operator economic este permisă compensarea, doar după înregistrarea veniturilor și a cheluielilor în contabilitate și cu respectarea prevederilor legale.

Principul intangibilității

Acest principiu presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu financiar să fie egal cu bilanțul de închidere a exercițiului financiar precedent.

Principul prevalenței economicului asupra juridicului

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând cont de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu doar de forma juridical a acestuia.

Principul pragului de semnificație

Principiul impune ca situațiile financiare să reflecte operațiile economice și financiare a căror importanță poate să influențeze evaluările și deciziile.

1.2 Delimitări conceptuale privind activele imobilizate corporale

Conform Ordinului 3055/2009 activele imobilizate sunt: „active generatoare de beneficii economice viitoare și sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an.”

Activele imobilizate cuprind următoarele categorii de active:

Imobilizări necorporale

Imobilizări corporale

Imobilizări financiare

Imobilizările corporale pot fi definite ca fiind: „active deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.” Acestea sunt bunuri tangibile.

Conform definiției din reglementările contabile aplicabile, din punct de vedere contabil nu este specificat un prag de valoare pentru recunoașterea acestor elemente în contabilitate, cadrul fiscal este cel care impune o valoare minimă a valorii de intrare. Conform Hotărârii de Guvern nr. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, începând cu data de 01.07.2013 valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe a fost modificată de la 1.800 lei la 2.500 lei.

Imobilizările corporale cuprind conform Ordinului 3055/2009:

Terenuri și construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații

Utilaje și mobilier

Avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale

Imobilizări corporale în curs de execuție

„Terenurile sunt suprafețe de pământ destinate unor activitățu economice în agricultură, silvicultură, construcții sau activități economice de altă natură.”

”Amenajările de terenuri sunt lucrări care rezultă funcționalitatea terenurilor cum ar fi drumurile de acces, diferite lucrări de racordare la utilități sau împrejmuiri.” Acestea sunt incluse în categoria „Terenuri și construcții”

Terenurile și amenajările de terenuri sunt abordate distinc. Activele imobilizate își recuperează valoarea în timp prin amortizare dar terenurile reprezintă o excepție, acestea nu se amortizează.

Terenurile și clădirile sunt active separabile. Acestea sunt contabilizate separate, chiar atunci când sunt achiziționate împreună.

Conform Codului fiscal „construcțiile sunt cele prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.” Acestea sunt:

– Constructii industriale
– Constructii agricole
– Constructii pentru transporturi posta si telecomunicatii
– Constructii hidrotehnice
– Constructii pentru afaceri, comert, depozitare.
– Constructii de locuinte si social-culturale.
– Constructii pentru transportul energiei electrice.
– Constructii pentru alimentare cu apa, canalizare si îmbunatatiri funciare.

– Constructii pentru transportul si distributia petrolului, gazelor, lichidelor industriale, aerului comprimat si pentru termoficare.

– Alte constructii neregasite în cadrul grupei 1.

În cardul imobilizărilor corporale putem delimita ternurile și mijloacele fixe.

Codul fiscal definește un mijloc fix ca fiind: „Orice imobilizare corporală, care este deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita astabilită prin hotărâre a Guvernuli”.

Mijloacele fixe sunt clasificate într-un catalog care permite identificarea acestora în funcție de diferite coduri precum și stabilirea duratei normale de utilizare în ani.

Mijloacele fixe sunt cuprinse în trei categorii principale:

Grupa 1 – Construcții

Grupa 2 – Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații

Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale

Activele imobilizate corporale în curs

Imobilizările corporale în curs reprezintă investiții neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză, care se evaluează la costul de producție, respectiv la costul de achiziție, reprezentând prețul de deviz al investiției.

În urma recepției sau punerii în funcțiune, imobilizarea corporală în curs va fi transferată în categoria imobilizărilor finalizate, în funcție de natura bunului respectiv.

Având în vedere faptul că imobilizările corporale în curs nu aduc beneficii entității acestea nu se amortizează.

În condițiile în care o imobilizare corporală în curs nu se mai finalizează și este scoasă din evidență în baza deciziei de abandonare sau sistare a lucrărilor, valoarea acesteia se recunoaște în categoria cheltuielilor nedeductibile, dacă activele respective nu au fost valorificate prin casare sau vânzare.

În contabilitate sunt reflectate distinct imobilizările corporale, pentru care riscurile și beneficiile aferente s-au transferat dar care sunt în curs de aprovizionare. În urma recepției acestea sunt evidențiate în conturile corespunzătoare în funcție de natura lor.

1.3 Tratamente contabile privind activele imobilizate corporale

„Tratament contabil” este noțiunea utilizată pentru definirea regurilor contabile care se aplică în cazul evaluării elementuelor situațiilor financiare, prin cuantificare din punct de vedere monetar.

1.3.1 Tratamente contabile de bază

Imobilizările pot fi evaluate la diferite valori în funcție de momentul evaluării și de regulile gerenrale de evaluare: valoarea de intrare, de inventar, contabilă netă, bilanțieră, reziduală.

Evaluarea la data intrării în entitate

La momentul intrării în patrimonuil entității a activelor imobilizate corporale, acestea sunt evaluate și înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare care poate fi:

Cost de achiziție. Acest tip de cost este utilizat în cazul bunurilor obținute cu titlu oneros.

Acest cost este compus din următoarele elemente: prețul de cumărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, alte cheltuieli accesorii, din care se scad reducerile comerciale.

Cost de producție. La acest cost sunt evidențiate bunurile care au fost produse în cadrul entității. În costul de producție este inclus costul de achiziție a materialelor consumate, manopera și alte cheltuieli directe precum și cota din cheltuielile indirecte repartizate.

Valoare de aport. Acestă valoare este stabilită pentru bunurile care reprezintă aport în natură la capitalul social al entității. Este determinată în urma unei evaluări ce are la bază prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea bunului respectiv.

Valoare justă. Acestă valoare se determină pentru bunurile obținute cu titlu gartuit, prin donație sau pentru cele costatate plus la inventariere.

Reprezintă „suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.”

De regulă, acestă valoare se determină având la bază date de pe o piață activă sau în funcție de valoarea de utilitate, printr-o evaluate realizată de evaluatori calificați

Evaluarea cu ocazia inventarierii

Cu ocazia inventarierii evaluarea elementelor se face la valoarea de inventar

Această valoarea se stabilește în funcție de utilitate și prețul pieței.

Inventarierea este „procedeul contabil prin care se realizează constatarea faptică a el achiziție. Acest tip de cost este utilizat în cazul bunurilor obținute cu titlu oneros.

Acest cost este compus din următoarele elemente: prețul de cumărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, alte cheltuieli accesorii, din care se scad reducerile comerciale.

Cost de producție. La acest cost sunt evidențiate bunurile care au fost produse în cadrul entității. În costul de producție este inclus costul de achiziție a materialelor consumate, manopera și alte cheltuieli directe precum și cota din cheltuielile indirecte repartizate.

Valoare de aport. Acestă valoare este stabilită pentru bunurile care reprezintă aport în natură la capitalul social al entității. Este determinată în urma unei evaluări ce are la bază prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea bunului respectiv.

Valoare justă. Acestă valoare se determină pentru bunurile obținute cu titlu gartuit, prin donație sau pentru cele costatate plus la inventariere.

Reprezintă „suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.”

De regulă, acestă valoare se determină având la bază date de pe o piață activă sau în funcție de valoarea de utilitate, printr-o evaluate realizată de evaluatori calificați

Evaluarea cu ocazia inventarierii

Cu ocazia inventarierii evaluarea elementelor se face la valoarea de inventar

Această valoarea se stabilește în funcție de utilitate și prețul pieței.

Inventarierea este „procedeul contabil prin care se realizează constatarea faptică a elementelor patrimoniale, în scopul stabilirii situației reale a patrimoniului.”

Scopul inventarierii este de a stabili situația reală a elementelor de activ și de pasiv în vederea întocmirii unor situații financiare care să redea în mod fidel o imagine asupra poziției financiare și performanței entității.

Evaluarea la încheierea exercițiului financiar

Valoarea bilanțieră

La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar este comparată valoarea contabilă / valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale cu valoarea stabilită în urma inventarierii. În urma acestei operațiuni pot să apară situații în care valoarea contabilă / valoarea contabilă netă să fie mai mică sau mai mare decât valoarea de inventar.

În cazul în care valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de inventar a imobilizărilor respective, se constată un minus de valoare. Acestă diferență poate fi evidențiată ca o amortizare suplimentară în cazul în care deprecierea este ireversibilă sau ca o constituire/majorare de ajustări pentru depreciere în cazul deprecierirlor reversibile.

Dacă valoarea contabilă/contabilă netă este mai mică decât valoarea de inventar se constată un plus de valoare însă această diferență nu este înregistrată în contabilitate conform principiului prudenței.

Valoarea contabilă netă se calzulează prin deducerea amortizării și a ajustărilor pentru depreciere din valoaloarea contabilă a imobilizării corporale.

Evaluarea la data ieșirii din entitate

În momentul ieșirii din entitate a activelor imobilizate corporale, acestea sunt evaluate și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrare în contabilitate.

Se mai poate utiliza valoarea reziduală

Este o valoare netă care poate fi obținută în urma cedării unui activ la încheierea duratei de utilizare și după ce au fost deduse toate cheltuielile aferente. În cazul unei operațiuni de casare acestă valoare este reprezentată de diferența între valoarea materialelor și pieselor ce se recuperează și cheltuielile aferente dezmembrării.

1.3.2 Tratament contabil alternativ

1. Reevaluarea activelor imobilizate corporale

Prin reevaluare este înlocuită valoarea contabilă nată a activelor imobilizate corporale cu valoarea justă în urma unei evaluări realizată de către evaluatori autorizați.

Reevaluarea se face simultan pentru toate activele imobilizate corporale ce fac parte din aceeași clasă.

Dacă este efectuată reevaluatea activelor imobilizate corporale, acest lucru trebuie evidențiat în notele explicative, prezentând elemelntele supuse reevaluării, metoda prin care s-a determinat valoarea stabilită și elementele efectate din contul de profit si pierdere.

În urma reevaluării pot să apară diferențe dintre valoarea justă și cea contabilă, plus de valoare sau minus de valoare.

În cazul în care apare un surplus din reevaluare acesta va fi înregistrat în creditul contului 105. „Rezerve din reevaluare” în condițiile în care anterior nu s-a constatat minus de valoare.

Dacă anterior s-a evidențiat în contul 6813. „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor” o diminuare a valorii, surplusul determinat în urma reevaluării va fi evidențiat în contul 7813. „Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” până la limita valorii ce figurează în contul de cheltuială, diferența de surplus fiind înregistrată în contul 105. „Rezerve din reevaluare”.

Minusul constatat în urma reevaluării este evidențiat în contul 6813. „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor” dacă anterior nu s-a constatat surplus din reevaluarea activelor imobilizate corporale, în caz contrar este înregistrat în debiltul contului 105. „Rezerve din reevaluare”, iar eventuala diferență negativă este reflectată în contul 6813. „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”.

Spre deosebire de deprecierile contatate în cazul evaluării imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii, diminuările de valoare constatate în urma reevaluării, nu se înregistrează prin conturile de ajustări pentru depreciere.

În urma scoaterii din evidență a imobilizării corporale pentru care s-a contrituit rezervă din reevaluare sau pe măsura utilizării acestuia de către entitate, valoarea rezervei din reevaluare se transferă la rezerve, în contul 1065. „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” ceea ce reprezintă capitalizarea surplusului respectiv.

Pentru a evidenția rezervele din reevaluarea activelor imobilizate corporale este utilizat contul 105. „Rezerve din reevaluare”

DEPRECIEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE

În urma utilizării activelor imobilizate corporale, acestea își pierd din valoare.

În acestă situație se pot delimita două situații în funcție de natura deprecierii care poate fi reversibilă sau ireversibilă.

Deprecierea reversibilă apare în situația în care valoarea contabilă a imobilizării corporale este mai mare decât valoarea de inventar a acesteia.

Deprecierea ireversibilă este o pierdere treptată de valoare a imobilizărilor corporale în urma utilizării acestora, datorită unor factori naturali sau progresului tehnic. Această depreciere fizică sau valorică este uzura, ea poate poate fi de două tipuri în funcție de cauzele care o determină: fizică sau morală.

Uzura fizică – este determinată de funcționarea tehnică și mecanică, și de influența unor factori naturali

Uzura morală – este determinată de evoluția tehnicii

2.1 Ajustări pentru deprecierea valorii

În condițiile în care deprecierea este reversibilă, valoarea este sigură și se poate aproxima marimea ei intervin ajustările pentru deprecieri.

Ajustările pentru deprecieri sunt constituite pe seama cheltuielilor și sunt determinate de evenimente imprevizibile care duc la diminuarea valorii activelor imobilizate corporale.

Soldul final al acestiu cont evidențiază valoarea ajustărilor aferente activelor imobilizate corporale.

2.2 Amortizarea

În cazul în care se constată deprecierea valorică ireversibilă a activelor imobilizate corporale intervine amortizarea.

Conform ordinului 3055/2009 amortizarea reprezintă o alocare sistemică a valorii amortizabile a unui activ pe toată durata de utilizare economică a acestuia.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.

Nu sunt supuse amortizării:

terenurile;

tablourile și operele de artă;

fondul comercial;

lacurile, bățile și iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții;

bunuri din domeniul public care sunt finanțate din surse bugetare;

mijloacele fixe care nu își pierd valoarea în timp;

casele de odihnă proprii, locuințele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor;

imobilizările necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile.

Alegerea regimului de amortizare se face după regulile prevăzute în Codul fiscal. În cazul construcțiilor se utilizează metoda de amortizare liniară iar în cazul anumitor echipamente tehnologice, computere și accesorii ale acestora se poate opta pentru metoda de amortizare liniară, accelerată sau degresivă. Pentru toate celelalte mijloace fixe se poate utiliza metoda de amortizare liniară sau degresivă.

Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune a activelor imobilizate corporale.

Se pot utiliza diferite tipuri de amortizare:

Amortizate liniară

Se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora

Acesta este cea mai simplă formă de calcul a amortizării.

Amortizate degresivă

Utilizarea acestui regim de amortizare presupune ca în primii ani de funcționare să se realizeze o amortizare mai accentuată. În cadrul acesteia este înmulțită cota de amotrizare luniară cu un coeficient pentru a se determina cota de amortizare degresivă.

Coeficienții utilizați în calcului cotei de amortizare degresivă diferă în funcție de durata normală de utilizare a activelor imobilizate corporale.

Acest regim de amortizare are două variante:

AD1: amortizarea este calculată fără a se lua în considerare influenței uzurii morale

AD2: amortizarea este calculată cu influența uzurii morale

Amortizarea degresivă – varianta 1

În primul an de funcționare, amortizarea anuală se determină prin înmulțirea cotei de amortizare degresivă cu valoarea de intrare a activelor imobilizate corporale. Pentru următorii ani amortizarea anuală se calculează cu ajutorul aceleiași cote de amortizare degresivă dar aplicată la valoarea rămasă de recuperat. Din anul în care valoarea de recuperat împărțită la numărul de ani de utilizare care au rămas, este mai mică sau egală cu valoarea amortizării calculată prin acest regim, până la expirarea duratei de utilizare se aplică amortizarea liniară.

Amortizarea degresivă – varianta 2

Acestă variantă reflectă uzura morală iar amortizarea valorii de intrare a activelor imobilizate corporale se realizează într-o perioadă mai mică de timp decât durata normală de utilizare. Diferența în ani rămasă reprezintă influența uzurii morale.

Pentru aplicarea acestei variante este necesară stabilirea următoarelor elemente:

Durata de utilizare aferentă regimului liniar. Acesta se racalculeză în funcție de cota de amortizare degresivă

Durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală. Aceasta reprezintă diferența dintre durata normală de utilizare și durata de utilizare aferentă regimului liniar racalculeză în funcție de cota de amortizare degresivă, din care:

durata de utilizare în cadrul căreia se aplică se aplică regimul de amortizare degresivă. Această durată este agală cu diferența între durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală și durata de utilizare aferentă regimului liniar racalculeză în funcție de cota de amortizare degresivă.

durata de utilizare în cadrul căreia se aplică se aplică regimul de amortizare liniară. Acestă durată se stabilește ca diferență între durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală și durata de utilizare în cadrul căreia se aplică se aplică regimul de amortizare

Durata de utilizare aferente uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare. Se determină ca diferență între durata normală de utilizare și durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală.

Metoda accelerată

Presupune ca în primul an de funcționare să se includă o amortizare de 50% aferentă valorii de intrare a imobilizărilor corporale la cheltuielile de exploatare. În următorii ani se utilizează regimul de amortizare liniar.

Contul 281. „Amortizări privind imobilizările corporale” este un cont de pasiv

Soldul contului evidențiază amortizarea aferentă activelor imobilizate corporale.

CONTABILITATEA SINTETICĂ ȘI ANALITICĂ A ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE

Având în vedere faptul că o entitate poate să dețină un număr mare de active imobilizate corporale, este nevoie de o evidență cu ajutorul căreia să se poată identifica fiecare activ cu ușurință. În acest scop sunt utilizate;

Regustrul numerelor de inventor

Fișa mijlocului fix

3.1 Contabilitatea sintetică a activelor imobilizate corporale

Conținutul și funcțiunea conturilor contabile prinind activele imobilizate corporale

Contabilitatea sintetică a activelor imobilizate corporale se conduce cu ajutorul grupei de conturi 21 „Imobilizări corporale”. După conținutul lor economic toate conturile din această grupă sunt conturi de active imobilizate iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.

Aceste conturi au un sold final debitor care evidențiază activele imobilizate corporale existente la un moment dat, în cadrul întreprinderii.

Principalele operațiuni contabile prinind activele imobilizate corporale

Aport de active imobilizate corporale la capital

Acordare avans pentru active imobilizate corporale

Achiziție de active imobilizate corporale

% = 404

21x

4426

„TVA deductibilă”

Producția proprie de active imobilizate corporale

Înregistrarea investițiilor în curs corespunzător cheltuielilor efectuate pe baza procesului-verbal de recepție provizorie

231 = 722

„Imobilizări corporal „Venituri din producția

în curs de execuție” de imobilizări corporale”

Recepționarea lucrărilor de investiții pe baza procesului-verbal de recepție finală.

21x = 231

„Imobilizări corporal

în curs de execuție”

Primitea prin donație a activelor imobilizate corporale

21x = 4753

„Donații pentru

investiții”

Constatatrea unui plusuri de inventar cu ocazia inventarierii

21x = 4754

Înregistrarea amortizării lunare aferente activelor imobilizate corporale

= 281x Valoarea amortizării lunare

Casarea/scoaterea din funcțiune a activelor imobilizate corporale

Active imobilizate corporale complet amortizate

Active imobilizate corporale casate înainte de a fi amortizate complet

Vânzarea activelor imobilizate corporale

Vănzarea activelor imobilizate corporale

461 = %

7583

4427

Scoaterea din gestiune a activelor imobilizate corporale

% = 21x

281x

6583

Constatatrea unui minus de inventar cu ocazia inventarierii

% = 21x

281x

6583

Metode de reflectare în contabilitate a activelor imobilizate corporale

Pentru reflectarea în contabilitate a activelor imobilizate corporale poate fi utilizată metoda valorii nete sau metoda actualizării valorii brute.

Metoda valorii nete

Prin utilizarea acestei metode amortizarea cumulată la data reevaluării este eliminată din valoarea contabilă brută a imobilizării corporale, valoarea netă recalculându-se în funcție de nivelul valorii juste.

De la data reevaluării valoarea justă determinată pentru imobilizările corporale, înlocuiește costul de achiziție, de producție sau alte valori anterioare ale activului.

Amortizarea activelor imobilizate corporale se stabilește pe baza valorii determinate în urma reevaluării, amortizarea recalculată trebuie înregistrată în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.

Metoda actualizării valorii brute

Această metodă presupune recalcularea amortizării cumulate proporțional cu modificarea valorii contabile brute a activelor imobilizate corporale, astfel încât valoarea contabilă a activului după recalculare să fie egală cu valoarea sa justă.

Metoda este utilizată în situațiile în care imobilizările corporale sunt reevaluate prin aplicarea unui indice, care de regulă este egal cu raportul dintre valoarea justă și valoarea netă a activului din momentul reevaluării.

În cazul în care indicele de actualizare este supraunitar, se constată un plus de valoare pentru bunul reevaluat, iar dacă indicele respenctiv este subunitar, activul este depreciat.

Pentru imobilizările corporale complet amortizate, care mai pot fi utilizate în cadrul entității, în urma reevaluării se stabilește o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică. Paramatrii respectivi pot fi stabiliți de un evaluator independent sau de o comisie tehnică la nivelul entității.

„Indiferent de metoda de contabilizare inițială utilizată pentru înregistrarea rezervelor din reevaluare acestrea vor fi virate la alte reserve fie pe toată durata de utilizare a imobilizării, fie la ieșirea din patrimoniu.”

3.2 Modificări aduse de ordinul 1802/2014 cu privire la activele imobilizate corporale

Ordinul nr. 1802/2014 din 29 Decembrie 2014 pentru aprobarea „Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate” a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2015 abrogâng vechiul Ordin nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea „Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene”. Ordinul 1802/2014 aduce o serie de modificări care au efecte și asupra activelor imobilizate corporale. Principalele modificări se referă la:

Modificarea cuprinsului imobilizărilor corporale

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Provizioane pentru dezafectare

Din cuprinsul activelor imobilizate corporale au fost eliminate 2 elemnte „avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale” și „animale și plantații” și au fost introduse 3 elemente noi:

– investiții imobiliare

– active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

– active biologice productive

Investițiile imobiliare

Conform Ordinului 1802/2014 investiția imobiliară este „proprietatea deținută mai degrabă pentru a obține venituri din chirii ori pentru creșterea valorii capitalului, sau ambele, decât pentru:

A fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative

A vi vândută pe parcursul desfășurării normale a activității”

Sunt proprietăți care includ o parte destinată închirierii sau creșterii valorii capitalului iar altă parte deținută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea unor bunuri sau servicii ori în scopuri administrative. Aceste părți sunt contabilizate separat în cazul în care este posibilă vânzarea separată a acetora.

În cazul în care o parte dintr-o proprietate este deținută pentru a fi închiriată sau cu scopul creșterii valorii capitalului iar altă parte este deținută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea unor bunuri sau servicii ori în scopuri administrative, aceste părți vor fi contabilizate separat dacă este posibilă vânzarea sau închirierea pe baza unui contract de leasing financiar.

Dacă nu este posibilă vânzarea separată, proprietatea imobiliară constituie o investiție numai în cazul în care partea deținută pentru a fi utilizată la producerea, furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative este nesemnificativă.

Pentru a stabili dacă o anumită proprietate imobiliară contrituie o investiție imobiliază este necesar raționamentul profesional. Pentru exercitarea în mod consecvent a raționamentului profesional, în conformitate cu definiția investițiilor imobiliare, entitatea trebuie să elaboreze diferite criterii.

Evidența investițiilor imobiliare se ține cu ajutorul contului 215 "Investiții imobiliare".

Contul 215 "Investiții imobiliare" este un cont de activ.

Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

Conform Ordinului 1802/2014 „Explorarea și evaluarea resurselor minerale vizează prospectarea resurselor minerale, inclusiv minereuri, gaze natural, petrol, și resurse similare neregenerative, în urma obținerii drepturilor legale de a explora într‐o anumită zonă, precum și la determinarea fezabilității tehnice și a viabilității comerciale ale extracției resurselor minerale.”

Cheltuielile de explorare și evaluare a resurselor minerale reprezintă cheltuieli ce apar în legătură cu explorarea și evaluarea resurselor minerale, anterior ca fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resurselor minerale să fie demonstrate. Aceste cheltuieli sunt recunoscute ca imobilizări în funcție de gradul în care cheltuiala respectivă poate fi asociată cu descoperirea resurselor minerale.

Pentru a specifica ce cheltuieli vor fi recunoscute drept active de explorare și evaluare entitatea trebuie să stabilească o politică contabilă și să o aplice în mod consecvent.

Prevederile referitoare la reevaluarea activelor imobilizate corporale se aplică și activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale.

Activele de explorare și evaluare trebuie claficate drept active corporale sau necorporale în funcție de natura acestora. Un active de explorare și evaluare nu se clasifică ca atare dacă fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției unei resurse minerale pot fi demonstrare.

Activele de explorare și evaluare sunt evaluate pentru depreciere iar pierderea din depreciere se recunoaște înainte de reclasificare.

Evidența activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale se ține cu ajutorul contului 216 "Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale", acesta este un cont de activ.

Soldul reprezintă valoarea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale existente.

Active biologice productive

Conform Odinului 1802/2014 Activele biologice productive reprezintă „orice active, altele decât activele biologice de natura Stocurilor”. Acestea sunt active autoregeneratoare.

Un active biologic este recunoscut numai dacă:

Entitatea controlează activul respective ca rezultat al evenimentelor trecute

Există probabilitatea ca beneficiile economice viitoare legate de active să revină entității

Costul sau valoarea justă a activului poate fi evaluat/ă în mod credibil

Evidența activelor biologice productive se ține cu ajutorul contului 217. „Active biologice productive„ Contul este un cont de activ.

Soldul contului reprezintă valoarea activelor biologice productive existente.

Reevaloare

Capitalizarea surplusului din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare se face prin transferul direct la rezultatul reportat, în contul 1175. "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din reserve din reevaluare", dacă surplusul respective reprezintă câștig realizat.

Ordinul 1802/2014 a introdus conturi noi în ceea ce privește operațiunile de reevaluare a activelor imobilizate corporale.

Pentru a avidenția creșterea de valoare față de valoarea contabilă netă, în urma unei reevaluări, recunoscută ca un venit care compensează cheltuiala cu descreșterea, recunoscută anterior pentru activul respective se va utiliza contul 755. „Venituri din reevaluarea imobilizarilor corporale”.

În cazul diminuărilor de valoare rezultate în urma reevaluării și recunoscută ca o cheltuială, dacă în rezerva din reevaluare nu sunt înregistrări referitoare la activul respectiv, se utilizează contul 655. „Cheltuieli din reevaluarea imobilizarilor corporale”.

Provizioane pentru dezafectare

Provizioanele reprezintă datorii existente din dezafectarea, restaurarea sau de natură similară și reprezintă o parte a costului unui element de imobilizări corporale.

În momentul în care există obligația de a demola, înlătura și restaura elemente de active imobilizate corporale sunt constituite provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similar legate de acestea.

Prin ordinal 1802/2014 au fost aduse modificări cu privire la provizioanele pentru dezafectare. Contabilizarea acestora se realizează în corespondențî cu conturile de imobilizări corporale și nu se mai realizează prin conturile de venituri și cheltuieli.

4. DOCUMENTE UTILIZATE ÎN CADRUL OPERAȚIUNILOR PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE CORPORALE

4.1 Documente justificative

a.) Factura

Factura este un document sau mesaj pe suport hârtie ori în format electronic. Se întocmește, în trei exemplare, la livrarea bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor. În condițiile în care în momemntul livrării nu se poate întocmi factura, din motive obiective, bunurile livrate sunt însoțite, pe timpul transportului, de avizul de însoțire a mărfii.

Servește ca:

Document justificativ de înregistrare în contabilitate

Document de însoțire a mărfii pe timpul transportului

Document pe baza căruia este întocmit intrumentul de decontare a bunurilor livrate și serviciilor prestate.

b.) Proces-verbal de recepție

Procesul-verbal de recepție servește ca:

Document de înregistrare în contabilitate și în evidența operativă

Document de consemnare a stadiului și de apreciere a calității lucrărilor privind obiectivul de investiții

Document de aprobare a recepției

Se întocmește pentru activele imobilizate corporale care nu necesită montaj sau probe tehnologice, pentru care data punerii în funcțiune coincide cu cea a achiziției.

c.) Proces-verbal de recepție provizorie

Procesul-verbal de recepție provizorie servește ca:

Document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie

Document de aprobare a recepției provizorie

Pentru utilajele care necesită doar montaj fără probe tehnologice, precum și pentru construcțiile care nu deservesc procese tehnologice se întocmește proces-verbal de recepție provizorie. Data terminării montajului respectiv cea de terminare a construcției este considerată ca fiind începutul perioadei de funcționare a activelor imobilizate corporale respective.

d.) Proces-verbal de punere în funcțiune

Procesul-verbal de punere în funcțiune servește ca:

Document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții

Utilajele care necesită pe lângă mondtaj și probe tehnologice precum și pentru construcțiile care deservesc procese tehnologice se întocmește procesul-verbal de punere în funcțiune, punerea în funcțiune realizându-se odată cu terminarea probelor tehnologice sau a construcției.

Circuitul documentului:

e.) Proces-verbal de recepție finală

Servește ca document de recepție finală a obiectivului de investiții

ÎNCHEIERE DE LUARE ÎN PRIMIRE

Subsemnații ……………………………………………………….. pe baza calității și a împuternicirilor menționate în dreptul fiecăruia și ca urmare a prezentului proces-verbal de admitere a recepției provizorii, am procedat azi …………… la predarea, respectiv luarea în primire a obiectului………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

PROCES-VERBAL nr. …

privind executarea completărilor și remedierilor prevăzute în anexă la procesul-verbal de recepție provizorie a obiectului ……………

f.) Bon de mișcare a mijloacelor fixe

Bonul de mișcare a mijloacelor fixe servește ca:

– document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității

– document de însoțire a mijloacelor fixe de la secția predătoare la cea primitoare

– document justificativ de înregistrare în evidența celui responsabil cu mijloacele fixe la locul de folosință și în contabilitate

Documentul se întocmește de către persoana desemnată de compartimentul care dispune mișcarea mijlocului fix în două exemplare.

Circuitul documentului:

g.) Notă de contabilitate

Servește ca:

Document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică, pentru operațiunile care nu au la bază documente justificative

Nota de contabilitate se întocmeștre de către compartimentul financiar-contabil, într-un exemplar și este arhivat în cadrul aceluiași compartiment.

Circuitul documentului:

h.) Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale

Este un document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor, depozitelor și în contabilitate.

Servește ca:

Document de constatare a îndeplinirii condițiilor necesare scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe

Document de consemnare a scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe

Document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și a altor material rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe.

Circuitul documentului:

i.) Lista de inventariere

Lista de inventariere ervește ca:

– document pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile unitășii

– document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri și a altor valori

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate a plusurilor și minusurilor constatate

– document pentru întocmirea registrului-inventar

– document pentru determinarea ajustărilor pentru depreciere/pierdere de valoare

– document centralizator al operațiunilor de inventariere

Circuitul documentului:

Completare listei de inventariere se realizează potrivit uneia dintre cele trei variante de efectuare a inventarierii elementelor de activ și de pasiv pentru care optează entitatea.

Varianta 1

Serviciul contabilitate completează, semnează și transmite listele de inventariere

Comisia de inventariere stabilește stocurile faptice prin numărare, măsurare etc., înscrie datele în listele de inventariere, le semnează impreună cu gestionarul și le transmite la serviciul contabilitate.

Serviciul contabilitate determină diferențele cantitative și/sau valorice, completează listele de inventariere și întocmește o nouă listă de inventariere numai cu acele active la care s-au constatat diferențe cantitative pe care o transmite comisiei de inventariere.

După semnarea listei de către comisia de inventariere și gestoinar, aceasta este retrimisă la serviciul de contabilitate.

Varianta 2

Serviciul de contabilitate completează, semnează și transmite listele de inventariere comisiei de inventariere

Comisia de inventariere stabilește stocurile faptice prin numărare, măsurare etc., înscrie datele în listele de inventariere și le semnează impreună cu gestionarul.

Varianta 3

Comisia de inventariere stabilește stocurile faptice prin numărare, măsurare etc., înscrie datele în listele de inventariere,

Evaluarea în listele de inventariere stocurilor faptice se face cu aceleași prețuri folosite la înregistrarea bunurilor în contabilitate.

Înainte de stabilirea rezultatului inventarierii prin compararea stocului faptic al bunurilor cu soldul scriptic din contabilitate, se verifică amănunțit calculele, totalizările, evaluările și înregistrările. Greșelile identificate sunt corectate înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii.

Linstele de inventariere completate sunt semnate de către comisia de inventariere și gestionar

4.2 Documente de evidență

a.) Registrul numerelor de inventar

Registrul numerelor de inventar este un document de evidență. Acesta servește ca document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe, în vederea identificării lor.

În acest document sunt înregistrate în ordine cronologică mijloacele fixe intrate în unitate. Se întocmește de către compartimentul financiar-contabil, fie un registru distinct pentru fiecare grupă de mijloace fixe, fie un singur registru pentru mai multe grupe de mijloace fixe.

În momentul intrării în unitate a mijloacelor fixe prin achiziție, construire, confecționare, transfer sau prin alte modalități (cu excepția celor luate cu chirie) se atribuie fiecărui mijloc fix un număr de inventar care se înscrie în registrul numerelor de inventar și care trebuie imprimat sau înscris pe bunul respectiv.

Numerele de inventar ale mijloacelor fixe transferate altor unități sau scoase din funcțiune, rămân libere până la întocmirea unui nou registru al numerelor de inventar, în urma renumerotării mijloacelor fixe.

Numărul de inventar atribuit mijlocului fix urmează să fie trecut în toate documentele ce privesc mijlocul fix respectiv.

Acest document nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă și este arhivat la compartimentul financiar-contabil.

b.) Fișa mijlocului fix

Fișa mijlocului fix este un document de evidență analitică a mijloacelor fixe.

Se întocmește pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel, care au aceeași valoare, aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.

Fișa mijlocului fix se completează pe baza documentelor justificative (bon de mișcare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere din funcțiune etc.) care privesc mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora.

Fiind document de înregistrare contabilă nu circulă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Verso

5. REFLECTAREA ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE A ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE ȘI ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE CORPORALE

5.1 Evidența datelor prinind activele imobilizate corporale în situațiile financiare

Documentele oficiale utilizate pentru finalizarea încheierii exercițiului financiar sunt situațiile financiare. Pe baza acestora se asigură o imagine fidelă, completă și clară a patrimoniului, atât a situației financiare, cât și a rezultatului.

Situațiile financiare sunt documente contabile de sinteză prin care sunt furnizate informații necesare utilizatorilor.

Un set complet de situații financiare include următoarele componente:

Bilanțul,

Contul de profit și pierdere

Situația modificărilor capitalului propriu

Situația fluxurilor de numerar

Politicile contabile și notele explicative

În vederea întocmirii situațiilor financiare, entitatea trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelode de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Aceste elemente sunt reflectate și evaluate la valoarea lor contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În cazul în care se constată minus între valorea de inventar și valoarea contabilă a activelor înregistrate la cost, acestea se evidențiază distinct în contabilitate, prin conturile de ajustări, elementele fiind menținute la valoarea lor de intrare.

Bilanțul (Formularul 10)

Bilanțul este un document contabil de sinteză prin care sunt prezentate elementele de active, datorii și capital propriu.

Un active este recunoscut în contabilitate și evidențiat în bilanț dacă este probabilă realizarea unor beneficii economice viitoare de către entitate iar costul sau valoarea acestuia poate fi evaluat/ă în mod credibil.

La baza sistematizării informațiilor în bilanț stă principiul generalizării în trepte.

Grupa – reprezintă prima treaptă de generalizare, grupează elementele patrimoniale după criteria gerenale

Capitolul – este a doua treaptă, care subdivide grupele după caracteristici mai analitice

Postul de bilanț – este ultima treaptă de detaliere și prezintă un element patrimonial characteristic

Mijloacele economice în activul bilanțului sunt ordonate în funcție de lichiditatea acestora.

Activele imobilizate corporale sunt prezentate în bilanț în grupa A. Active Imobilizate, la capitolul II. Imobilizări corporale iar acest capitol cuprinde posturile bilanțiere:

Terenuri și construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

Forma adoptată pentru prezentarea bilanțului nu poate fi modificată de la o perioadă la alta doar în cazuri excepționale. Orice modificare trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu explicația motivelor care au determinat abaterea de le forma anterioară.

Bilanțul se întocmește pe baza Registrului-inventar și a balanței de verificare din 31 decembrie iar posturile acestuia trebuie să corespundă cu datele prezentate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor stabilită pe baza inventarului.

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.

Situația activelor imobilizate (Formularul 40)

Acest document prezintă situația activelor imobilizate corporale la începutul și la sfârșitul exercițiului financiar precum și intrările respectiv ieșirile din perioada urmărită. Cuprinde de asemenea informații cu privire la situația amortizării și a ajustărilor pentru deprecieri.

Informațiile sunt prezentate la costul istoric sau la valoarea reevaluată a activelor imobilizate. „Situația ajustărilor pentru depreciere“ prezintă informații din contabilitate referitoare la ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente imobilizărilor.

Note explicative

Informații cu privire la activele imobilizate corporale putem regăzi în Nota 1 – active imobilizate, Nota 6 – principii, politici si metode contabile, Nota 10 – indicatori financiari

„Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele informații:

a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;

b) metodele de amortizare folosite

c) valoarea imobilizărilor corporale în curs”

În condițiile în care activele imobilizate corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentată data și condițiile de efectuare a reevaluării.

Câstigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență si valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta si trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit si pierdere. –pdf id

5.2 Analiza gestiunii activelor imobilizare corporale

Asigurarea cu active fixe necesare și utilizarea corespunzătoare a acestora este o condiție de bază pentru îndeplinirea obiectivelor întreprinderii.

Prin analiză se urmărește stabilirea măsurii în care entitatea este asigurată cu mijloace fixe necesare, a evoluției valorice de la o perioadă la alta, a modului în care s-a menținut sau nu o anumită stare de funcționare și eficiența utilizării activelor respective. Pentru a obține informațiile necesare se urmăresc diferiți indicatori.

Analiza gestiunii activelor fixe vizează următoarele aspecte:

Analiza volumui, dinamicii, structurii și stării activelor fixe

Analiza utilizării extensive a activelor fixe

Analiza eficienței utilizării activelor fixe

Analiza volumui, dinamicii, structurii și stării activelor fixe

Volumui activelor fixe

Presupune compararea existentului de active fixe, conform situațiilor financiare, cu necesarul de active fixe care se determină în funcție de voltumul de activitate stabilit și de nivelul normate de eficiență a utilizării activelor respective.

Asigurarea cu active fixe necesare precum și dinamica asigurării se urmărește cu ajutorul indicatorului „Gradul de înzestrare tehnică a personalului”

Gradul de înzestrare tehnică pe total active fixe

Gradul de înzestrare tehnică cu active fixe direct productive

Dinamica activelor fixe se realizează pe baza valorilor de intrare sau pe baza valorii medii a activelor fixe și poate fi analizată pe baza abaterii absolute și a indicilor activelor fixe.

Diagnosticarea dinamicii activelor fixe se poate face pe baza unor indicatori care arată fluxurile înregistrare în perioada analizată

Coeficientul intrărilor de active fixe

Eficacitatea evoluției valoriece a activelor fixe se poate determina prin compararea lui cu sau cu . în urma comparației pot să apară două situații:

;

– reflectă diminuarea eficienței utilizării mijloacelor fixe prin reducerea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe.

– reflectă creșterea eficienței utilizării activelor fixe prin creșterea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe.

Structura activelor fixe evidențiază trăsăturile diferitelor activități dar și politica de investiții a unei entități. Indicatorii utilizați sunt:

coeficientul de structură

compoziția tehnologică

Starea activelor fixe se urmărește cu ajutorul indicatorilor:

gradul de uzură

gradul de reînnoire

Analiza utilizării extensive a activelor fixe

Presupune urmărirea gradului de folosire și modul în care activele respective sunt utilizate în timp.

Analiza folosirii dotării tehnice

Indicele parcului instalat

Indicele parcului în funcțiune

În condițiile în care se constată că nu toate activele fixe prezente în parc sunt în funcțiune. Situația se consideră a fi normală în cazul în sunt păstrate anumite active fixe în rezervă.

Analiza utilizării în timp a activelor fixe

Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil

Analiza eficienței utilizării activelor fixe

Utilizarea intensivă

Indicele de utilizare intensivă

Analiza eficienței utilizării activelor fixe

Cifra de afaceri la 1000 lei active fixe

Pentru a contura posibilitățile de creștere a eficienței utilizării activelor fixe se efectuează analiza factorială a acestui indicator.

7. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE LA S.C. METALICA S.A.

7.1 Prezentarea societății comerciale METALICA S.A.

S.C METALICA S.A. Oradea provine din Cooperativa Meșteșugărească „Minszki Lajos”, care a fost înființată în anul 1949. Obiectul de activitate, la vremea respectivă, era fabricarea în serie mică a unor produse de uz gospodăresc: cazane, albii pentru rufe, bidoane etc.

În anul 1959 Cooperativa Meșteșugărească a fost transformată în Întreprinderea de Stat „Minszki Lajos” și a introdus în fabricație o serie de produse noi de exemplu mașini de găurit și menghine, iar în anul 1963 și-a schimbat denumirea în Intreprinderea de Stat "Metalica".

Între anii 1970 și 1985 în cadrul întreprinderii de stat "Metalica" s-au amenajat și dezvoltat mai multe sectoare, ateliere și a crescut producția de accesorii metalice pentru marochinărie și confecții.

Întreprinderea de Stat "Metalica" a devenit societate pe actiuni în anul 1991, sub denumirea S.C. METALICA S.A.

În perioada 1997-2000 a avut loc privatizarea societății, Asociația Metalica P.A.S achiziționând 51% din acțiuni.

În anul 2001 S.C. METALICA S.A. a ocupat locul II pe țară, în topul firmelor mici și mijlocii din ramura producției de aparate electocasnice, iar în anii 2004 și 2005 locul I.

În prezent S.C. METALICA S.A. este al doile producător intern de mașini de gătit cu gaz și electrice. Obiectul de activitate al societății este, conforn codului CAEN 2752 „Fabricarea de echipamente casnice neelectrice”. Aceasta produce mașini de gătit și reșouri, piese de schimb pentru mașinile de gătit, hote de bucătărie, accesotii pentru marochinărie, central termice de apartament, scule și matrițe.

S.C. METALICA S.A. deține un capital social de 1.788.617,50 lei, format din 715.447 de acțiuni cu o valoare nominal de 2,5 lei/acțiune și este cotată la bursă din 22.11.1996. Sediul societății este în Oradea pe Str. Uzinelor nr. 10 unde își desfășoară activitatea cu aproximativ 200 de angajați.

7.2 Operațiuni contabile prinind activele imobilizate corporale la S.C. METALICA S.A.

S.C. METALICA S.A. efectuează în luna noiembrie cheltuieli în valoare de 8.000 lei pentru realizarea unui spațiu de depozitare și realizează recepția provizorie pe baza procesului-verbal de recepție provizorie nr. X din data de 31.11.2014 (anexa nr. X).

La data de 10.12.2014, pe baza procesului-verbal de recepție finală nr. X din data de 10.12.2014 (anexa nr. X) se face recepția finală a spațiului de depozitare.

a.) S.C. METALICA S.A. acordă un avans în valoare de 16.539,75 și TVA de 24% pe baza facturii nr. din data de 11.12.2014 (anexa nr.) unui furnizor de echipamente tehnologice în vederea achiziționării unui compresor cu șurub BSD 83.

b.) La data de 16.12.2014, S.C METALICA S.A. înregistrează factura nr. 910392617 din data de 12.12.2014 (anexa nr. X) aferentă echipamentului tehnologic achiziționat, în valoare de 66.342,38+ TVA de 24% și se regularizează datoria față de furnizor.

La data de 16.12.2014 S.C. METALICA S.A. face recepția compresorului cu șurub BSD 83 pe baza Procesului verbal de recepție nr. 5 din data de 16.12.2014 (anexa nr. X)

La data de 16.12.2014 se completează fișa mijlocului fix (anexa nr.X) având la bază:

Registrul numerelor de inventar (anexa nr.X)

Nomenclatorul mijloacelor fixe (anexa nr.X)

Factura (anexa nr.X)

Procesul verbal de recepție (anexa nr.X)

Decizia consiliului de administrație privind durata și regimul de amortizare

Defalcatorul amortizării lunare

S.C. METALICA S.A. deține construcții în valoare de 6.991.857 lei. Amortizarea cumulată este de 492.437 lei. La data de 20.12.2014 a fost supus reevaluării și s-a determinat o valoare de 5.148.015 lei.

La data de 27.12.2014, SC METALICA SA vinde un mijloc de transport, pe baza facturii nr. X din data de 27.12.2014 (anexa nr. X) la prețul de vânzare de 15.000 lei + TVA. Valoarea de intrare a mijlocului de transport este de 25.000 lei, iar amortizarea înregistrată este de 10.000 lei.

Vănzarea mijlocului de transport

Scoaterea din gestiune a mijlocului de transport

La data de 30.12.2014, cu ocazia inventarierii se constată plus de inventar la aparatura birotică, un copiator Canon NP6317 în valoare de 2.878 lei și o lipsă la aparate și instalații de măsurare, control și reglare, un Multimetru digital HGL-3800 în valoare de 3.250 lei, pe baza Listei de inventariere (anexa nr.X) a mijloacelor fixe pe luna decembrie și a Procesului verbal de inventariere (anexa nr.X ).

Amortizarea aferentă Multimetru digital HGL-3800 este de 2.437,5 lei.

Înregistrarea plusului de inventar

Înregistrarea minusului de inventar

La data de 30.12.2014 în urma inventarierii s-a propus casarea unei prese hidraulice PH-100, datorită depășirii duratei de viață. La data de 31.12.2014 pe baza Procesului verbal de scoatere din funcțiune nr.3 din data de 31.12.2014 (anexa nr.X) se înregistrează scoaterea din funcțiune a mijlocului fix.

În urma dezmembrării presei hidraulice PH-100, au rezultat piese de schimb în valoare de 1.500 lei, care au fost transferate la stocuri.

La data de 30.12.2014 în urma inventarierii s-a propus transferul unui compresor Atlas Copco tip GA pentru actualizarea unor poziții din inventar. La data de 31.12.2014, pe baza Bonului de mișcare a mijloacelor fixe nr. 243, din data de 31.12.2014 (anexa nr. X) se transferă mijlocul fix de la atelierul de întreținere la atelierul de vopsitorie în câmp electrostatic.

La data de 31.12.2014 se înregistrează amortizarea lunară în valoare de 75 lei, aferentă unui aparer de măsurare Microtest F7 S pe baza Notei contabile nr. X din data de 31.12.2014 (anexa nr. X) și pe baza informațiilor din Planul de amortizare liniar (anexa nr. X).

7.3 Analiza gestiunii activelor imobilizate corporale la S.C. METALICA S.A

Gradul de înzestrare tehnică pe total active fixe

Interpretare: De la o perioadă la alta crește valoarea mijloacelor fixe ce revine pe un salariat.

Cauze: Valoarea intrărilor a fost mai mare decât valoarea ieșirilor de mijloace fixe iar numărul mediu de angajați a scăzut în perioada analizată.

Gradul de înzestrare tehnică cu active fixe direct productive

Interpretare: de la o perioadă la alta crește valoarea mijloacelor fixe direct productive ce revine pe un salariat.

Cauze: Valoarea intrărilor de active fixe direct productive în perioada analizată a fost mai mare decât valoarea ieșirilor iar numărul mediu de salariați a scăzut de la o perioadă la alta.

Coeficientul intrărilor de active fixe

Interpretare:

Eficacitatea evoluției valoriece a activelor fixe se poate determina prin compararea lui cu

– reflectă creșterea eficienței utilizării activelor fixe prin creșterea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe.

coeficientul de structură

Construcții

Instalații tehnice și masini

Alte instalații, utilaje și mobilier

compoziția tehnologică

gradul de uzură

Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil

Analiza eficienței utilizării activelor fixe

Cifra de afaceri la 1000 lei active fixe

Pentru a contura posibilitățile de creștere a eficienței utilizării activelor fixe se efectuează analiza factorială a acestui indicator.

Concluzii

Bibliografie

Adela Breuer și Mihaela Lesconi – Frumușanu, Contabilitate financiară, Editura Economică, București, 2013

Anexa Hg 2139/2004 Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe

Cristian Rapcencu, Contabilitatea și fiscalitatea imobilizărilor corporale de la A la Z, Editura CECCAR, București, 2012

Gh. Crețoiu, I. Bucur, Contabilitate. Fundamentele și noul cardu juridic, ediția a II-a, Editura C.H. Beck, București, 2007, pag 24

http://distance.iduoradea.ro/file.php/1614/Modul%206.pdf

http://www.metalica.rdsor.ro/despre.html (12.03.2015)

Ioan Moroșan, Contabilitate financiară și de gestiune, Studii de caz și sinteze de reglementări, ediția a II-a, revizuită și actualizată, Editura CECCAR, București, 2013

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004, Cod fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizat prin mijloace informatice

Mariana Farcaș, Contabilitate financiară, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2011

Ministerul Finanțelor Publice, Ordin pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, nr. 3055/2009, Monitorul Oficial nr. 766 din 10 noiembrie 2009

Prof. Dr. Iacob Petru Pântea, și Prof. Gheorghe Bodea, Contabilitatea românească armonizată cu Directivele contabile europene, Editura Intelcredo, Deva, 2003

Prof. univ. dr. Iacob Petru Pântea și colectiv, Contabilitatea financiară a agenților economici din România, Ediția a II-a, Editura IntelCredo, Deva, 1995

Prof.univ.dr.Mihai Ristea, Lect.univ.dr.Corina-Graziella Dumitru, Contabilitate financiară, www.biblioteca-digitala.ase.ro

Victoria Bogdan, Bazele contabilității contemporane, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005

Ministerul Finanțelor Publice, Ordin nr. 3512 privind documentele financiar-contabile, Monitorul Oficial, 2008

Anexe