Asigurarile Culturilor Agricole

INTRODUCERE

Asigurările agricole joacă un rol semnificativ în stimularea investițiilor în agricultură și în stabilizarea veniturilor producătorilor agricoli. Astfel, reintroducerea subvențiilor pentru primele de asigurări agricole poate constitui calea unei dezvoltări durabile, atât a clasei de asigurări agricole, cât și a agriculturii din România, într-un context economic nefavorabil, în care acest domeniu ar putea contribui la "salvarea" creșterii economice în perioada de criză economică.

Se impune, așadar, necesitatea demarării unei platforme regionale de discuții privitoare la utilizarea sistemelor de asigurări că un instrument de dezvoltare a sectorului agricol și la aplicarea unui program complex de transfer al riscurilor financiare pentru sectorul agricol. Având în vedere că modernizarea agriculturii nu poate avea loc în absența unui sistem complex și eficient de asigurări agricole, politicile de dezvoltare a acestui segment în România trebuie să împărtășească viziunea reformei agricole a UE. Aceasta se bazează pe comutarea punctului central al reformei de la managementul de piață la managementul de risc, posibilă, însă, doar cu creșterea rolului companiilor private de asigurări.

În ceea ce privește direcțiile de dezvoltare sănătoasă a acestei piețe, aceastea presupun mai mult decât asigurarea culturilor și animalelor împotriva riscurilor catastrofale cu grad ridicat de producere. Ele pot fi extinse la asigurarea întregului patrimoniu al fermierilor, la acoperirea răspunderii acestora față de terțe persoane sau a afacerilor acestora.

Piața asigurărilor agricole s-ar putea dezvolta, așadar, pe baza schimbării de mentalitate a fermierilor și alinierea cât mai rapidă a agriculturii la standardele europene și nu neapărat în urma riscurilor catastrofale în creștere. Astfel, trebuie identificate modalitățile de promovare a asigurărilor agricole în rândul producătorilor și exploatatorilor agricoli.

CAPITOLUL I: ASIGURARILE CULTURILOR AGRICOLE

Asigurarea agricolă. Istoric

Forme de asigurări agricole au existat și înaintea instaurării regimului comunist. Acestea erau concentrate mai mult în Transilvania, urmând modelul occidental, orientându-se în mod special pe asigurarea animalelor. Existau mai multe societăți care răspundeau intereselor unor comunități locale.

De asemenea, erau instituții care funcționau pe bază de mutualitate, dar singura societate cu adevărat importantă era ADAS (actuala ASIROM). Agricultura era structurată în două mari sectoare: agricultura cooperatistă, care deținea cea mai mare pondere din suprafețe, și agricultura de stat, care avea în administrare până în 2 milioane ha.

Existau două sisteme diferite de protecție a producătorilor agricoli. ADAS se ocupa de asigurarea CAP-urilor, percepând prime modice, dar cu condiții de asigurare bine structurate, inspirate din Occident. Pentru întreprinderile agricole de stat nu existau asigurări. Instituția care gestiona despăgubirile era Departamentul de Stat al Agriculturii, din subordinea Ministerului Agriculturii.

Conform legislației, în fiecare an se preleva o cotă din profiturile întreprinderilor agricole de stat din care se făceau despăgubirile. Sistemul nu era echitabil și a dus la nemulțumirea mai multor IAS-uri, din mai multe motive: nu toate IAS-urile aveau profit, dar fondurile se distribuiau tuturor și chiar a fost propusă modificarea legislației.

După 1989, ADAS s-a împărțit în trei: ASIROM, ASTRA și CAROM, dar domeniul a fost oarecum trecut cu vederea. Prima societate cu adevărat specializată în acest domeniu a fost AGRAS, înființată în septembrie 1992 cu capital obținut de la patru foste IAS-uri: Huși, Valea Călugărească, Jidvei și Smârdan.

Un avantaj a fost acela că trei dintre ele proveneau din domeniul viticol. După aceasta, compania a obținut de la Institutul Meteorologic o estimare a riscurilor pe o perioadă de 100 de ani, pentru fiecare risc în parte, care au fost completate ulterior cu statisticile Ministerului Agriculturii privind evenimentele meteorologice și daunele suportate pe o perioadă de 25 de ani.

Primii clienți ai asigurărilor agricole din România erau tot fostele IAS-uri, deoarece era foarte dificil de ajuns la producătorii individuali. Din păcate, și la această oră, tot pe fondul fostelor IAS-uri, aproximativ 2 milioane ha, se încheie cea mai mare parte din asigurările agricole.

Începând cu 2002, s-a conceput un sistem care să fie foarte ușor de implementat și de înțeles pentru producătorii individuali, care, până în 2004, a început să funcționeze. Producătorii mai mari nu aveau încă o cultură a asigurărilor foarte dezvoltată, fapt ce a îngreunat dezvoltarea pe acest segment și s-a ajuns la o situație de scădere nefondată a primelor de asigurare, cu toate că rata daunei a ajuns în prezent la peste 100%.

România, în fața schimbărilor climatic. În țara noastră au existat schimbări climatice în ceea ce privește seceta, stare care s-a acutizat în ultima perioadă, dar în ceea ce privește grindina situația s-a încadrat în limitele normale. Adică, au existat și în trecut cazuri când peste 30 de județe ale țării au fost afectate de grindină, urmate de ani fără evenimente. Se poate spune că, din punctul de vedere al riscurilor obișnuite, situația nu s-a schimbat semnificativ.

Popularizarea asigurărilor agricole. Există două categorii de soluții: unele care țin de societățile de asigurări și altele care depind de autoritățile de reglementare în domeniu, aici fiind vorba de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și de Ministerul Agriculturii. „Trebuie revizuită și îmbunătățită legislația în domeniul asigurărilor în general și alocat un capitol special acestui segment pentru că are un caracter propriu, la care să se întocmească o subdiviziune nomenclator pentru a clarifica aspectele specifice.

Gestionarea rezervelor trebuie să țină seama de sezonalitatea acestor asigurări. Un pas important este înființarea, la inițiativa Ministerului Agriculturii, împreună cu cei interesați, a unei societăți de asigurare mutuală.

Ministerul are instrumentele necesare promovării acestui tip de societate atât către producători cât și către companiile interesate. Societatea de Asigurări Mutuale este înființată pe principiile Codului Civil, fiind o societate non-profit. Conform modelului de legislație francez, o astfel de societate are ca rezultat un excedent, și nu un profit. Cei care se asigură pot fi și asiguratorii, ei controlând activitatea societății și redistribuindu-și excedentul. Toate părțile implicate au drepturi egale în adunările generale. La societățile pe acțiuni, acționarul sau acționarii majoritari își impun propriile politici spre a obține profit, acest fapt fiind, la un moment dat, în detrimentul asiguraților. Din acest punct de vedere, societatea mutuală este ferită de astfel de pericole. Totuși, aceste societăți sunt obligate să aibă un fond de rezervă cu care să garanteze despăgubirile”. Reglementarea legislativă pentru asigurările agricole. Cadrul legal îl reprezintă Legea nr. 381 privind acordarea de despăgubiri pentru riscuri catastrofale. Legea a fost inițiată în 1994 după modelul legislativ italian, dar a fost adoptată în 2002 într-o altă formă decât cea inițială, dar, din păcate, nu s-a pus în aplicare mai devreme.

Acest lucru a fost în detrimentul societăților de asigurare, deoarece, în 2003, au existat mari întârzieri în plata despăgubirilor către producători și alte întârzieri în decontările cu societățile de profil pentru primele de asigurare. Procesele de producție s-au reluat cu întârziere, fapt pentru care au fost învinuite societățile de asigurare. În lege existau două principii de funcționare: pentru riscuri catastrofale și pentru riscuri obișnuite. „Cu toate acestea, există multe exprimări confuze care trebuie rectificate. De asemenea, ar trebui să fie menținut principiul subvenționării deoarece este o practică obișnuită în toate țările cu un sistem de asigurări dezvoltat pentru că mulți producători nu au posibilitatea de a plăti primele“.

Există și o prevedere legată de colaborarea ministerului cu Agenția Națională de Meteorologie și Hidrologie care ar trebui să fie detaliată, astfel încât, pe baza monitorizării riscului, companiile de asigurare să poată practica o politică de primă corectă și echitabilă atât pentru ele, cât și pentru asigurați. Prima era subvenționată de către Ministerul Agriculturii, dar aceste subvenții veneau târziu, afectând bugetul societăților, dar în 2007 acestea nu s-au mai acordat.

De asemenea, pentru a se evita eventualele neînțelegeri ar trebui păstrată, în cadrul primăriilor, o evidență a pagubelor plătite, deoarece au existat situații când unii proprietari nu au fost despăgubiți sau producătorii mai mari au fost favorizați. Când ne referim la riscuri obișnuite, vorbim despre acele evenimente care acționează pe arii restrânse și care au o distribuție aleatorie și imprevizibilă. Pentru ca asigurații să fie despăgubiți, aceștia trebuiau să demonstreze că au încheiat o poliță la un asigurator agreat de Ministerul Agriculturii, care să cuprindă riscurile asigurate. Constatarea se făcea de către reprezentantul legal al ministerului împreună cu inspectorul de daune al societății la care era încheiată polița.

Piața asigurărilor agricole

Societățile specializate în asigurări agricole încheie contracte de asigurare cu persoane fizice, asociații agricole, societăți comerciale agricole și regii autonome, pentru culturi agricole, precum și pentru rodul viilor, al pomilor și al hameilor. Asigurarea acoperă următoarele riscuri:

la culturile agricole – grindina, înghețul târziu de primăvară și/sau înghețul timpuriu de toamnă, efectele directe ale ploilor torențiale, prăbușirile sau alunecările de terenuri cultivate, incendiul provocat de descărcări electrice, precum și efectul furtunii pe terenurile nisipoase;

la rodul viilor, al pomilor și al hameiului, fenomenele de mai sus precum și furtuna.
Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:

diminuarea producției din cauza nerespectării regulilor agrotehnice;

revărsarea apelor Dunării;

operații militare în timp de război.
Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului și este valabilă pentru anul agricol în curs sau pentru anul calendaristic, după cum părțile au convenit. În ceea ce privește durata asigurării, contractele pot fi încheiate pe termen de 1 an sau pe perioade de 3 ani. În cadrul asigurării obișnuite a culturilor agricole se pot asigura toate speciile de plante, rodul viilor, al pomilor și hameiului, cu unele excepții: fânețele și pășunile naturale, pădurile, plantele decorative, culturile în sere și răsadnițe, pepinierele de orice fel, plantațiile de căpșuni, zmeură și arbuști fructiferi.

În sistemul de asigurare paușală a terenului arabil, se pot asigura culturile agricole de pe întreaga suprafață arabilă a asiguratului cu unele excepții: loturile hibridare, culturile semincere, tutunul, via, pomii fructiferi și hameiul. Aceste culturi pot fi însă asigurate separat în cadrul asigurării obișnuite. La asigurarea obișnuită a culturilor, suma asigurată se stabilește de asigurat, în limitele agreate de asigurător și care sunt diferențiate, în funcție de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură. La asigurarea paușală a terenului arabil, suma asigurată se stabilește pe hectar. Dacă la producerea riscului asigurat se constată că suma asigurată a fost stabilită la o valoare mai mare decât valoarea reală a unei culturi, despăgubirea va fi stabilită la nivelul pagubei reale, și nu la nivelul sumei asigurate. În situația în care o cultură este subasigurată, despăgubirea va acoperi numai acea parte a pagubei care se încadrează în limita sumei asigurate.
Prima tarifară la culturile agricole, rodul viei, al pomilor și al hameiului stabilită la 100 lei sumă asigurată este calculată de asigurător, pe grupe tarifare și pe categorii de județe, în funcție de specificul culturii, gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asigurat, eigurat, evoluția daunelor provocate de respectivii factori în zona respectivă și de tipul asigurării.

La asigurarea paușală a terenului arabil, prima tarifară este stabilită pe zone (indiferent de culturile agricole), în sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins în asigurare. În cazul contractelor multianuale, la asigurarea obișnuită a culturilor agricole, asiguratorul practică un sistem de stabilire a primelor bazat pe principiul „bonus-mallus”. Astfel, o poliță de asigurare pentru care asigurătorul nu a plătit despăgubiri o perioadă de doi ani, beneficiază începând cu cel de-al treilea an de reduceri de primă. Invers, în cazul în care s-au plătit sau se datorează despăgubiri, prima de asigurare pentru anul următor se majorează.

Despăgubirea se stabilește în funcție de starea culturilor, în momentul producerii riscului asigurat, precum și de valoarea estimată pagubei; ea nu poate depăși valoarea producției probabile, cuantumul pagubei și nici suma asigurată. Prin cuantumul pagubei se înțelege valoarea producției probabile corespunzătoare gradului de distrugere din riscuri asigurate.

Valoarea producției probabile pe hectar se stabilește prin înmulțirea producției medii, realizate la hectar în ultimii trei ani cu recolte normale, cu suma maximă ce se poate asigura de fiecare kilogram. Constatarea și evaluarea pagubelor se efectuează de către inspectorii de daune, în prezența asiguraților sau a reprezentanților acestora. Răspunderea asigurătorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la date diferite în funcție de momentul în care riscul asigurat poate începe să producă pagube bunului asigurat (momentul răsădirii, răsăririi, însămânțării, înfloririi, etc – în funcție de culturi și de riscul asigurat). Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării (secerișului, culesului, scoaterii rădăcinilor și tuberculilor).

Asiguratul este obligat să-și întrețină culturile în bune condiții, cu respectarea regulilor agrotehnice, și să ia măsuri de prevenire a distrugerii ori vătămării culturilor agricole și a rodului viilor, a pomilor precum și pentru limitarea pagubelor, respectiv pentru salvarea culturilor rămase, prin îngrijirea lor suplimentară.

Factorul principal de influență asupra potențialului de creștere a acestui tip de asigurări și, în același timp, provocarea majoră a acestei piețe se vor regăsi în politica de aplicare a subvențiilor în agricultură. Astfel, devine esențial modul în care legislația românească se va îmbina armonios cu aceea a Uniunii Europene privitor la acordarea fondurilor structurale și sprijinirea investițiilor în agricultură.

Mentalitatea fermierilor,  cel mai mare handicap. „Problema cea mai mare este lipsă de educație a fermierilor în ceea ce privește asigurările. Își închipuie că n-o să li se întâmple tocmai lor să piardă totul din cauza unui fenomen natural distructiv. În anul 2010, legislația prevedea acordarea unui sprijin producătorilor agricoli, care trebuia să fie însoțit de o asigurare. În anul 2011 nu se mai dă subvenția și nici fermierii nu se mai asigura". În 2007, asiguratorul a reușit să subscrie aproximativ șase milioane  de euro pentru culturile agricole, având peste 35.000  de polițe în campania de toamna și peste 10.000 în cea de primăvară. În anul 2008 a fost mult mai greu să ajungă la acest nivel. Și totalul daunelor pe 2007 la culturile agricole, de patru milioane de  euro (rata daunei este de 66%) a fost foarte mare.

Fermierii beneficiază de un sprijin de la Uniunea Europeană de 50 euro/hectar, dar nu mai este condiționat de asigurare. Fermierii mici probabil că o să ia subvenția și o să spere că n-o să pățească nimic. Clienții mari, cu exploatațiile grupate (de la 20 hectare în sus), se asigura. Ponderea lor este de 50%-60% din portofoliu. Dar pentru o dispersie bună a riscului îți trebuie mulți clienți mici. Cotația de prima medie este de 2,5% din suma asigurată. De asemenea, se oferă o asigurare totală (la pachet) a fermierilor, care va cuprinde, pe lângă terenurile pe care sunt culturi agricole, și casele de pe acele terenuri.

Efortul financiar pentru fermieri este mic. Există polițe în care costul primei de asigurare nu acoperă decât costul efectiv al poliței. Suma standard este de 20 de lei pe hectar, iar ajutorul de stat de la UE este de 50 de euro pe hectar. Deci problema asigurărilor agricole nu ține atât de ordin financiar, cât de mentalitatea fermierilor.

Legea 381/2002

Legea nr. 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, va fi îmbunătățită pentru a acorda o protecție mai bună riscurilor specifice proprietarilor de terenuri agricole. S-a propus deja o formă de modificare a Legii nr. 381/2002, care nu mai corespunde situației actuale din țara noastră. De asemenea, o documentare în ceea ce privește legislația din celelalte state europene, în domeniul asigurărilor agricole, este în plină desfășurare, legile cu grad ridicat de specificitate pe care le analizăm fiind în vigoare în țări precum Italia, Spania, Franța sau Germania.

Legea este una elaborată și completă, și nu una realizată pentru un an de zile. Aceasta corespunde nevoilor existente pentru un interval mai îndelungat, între 5-10 ani, și toate părțile implicate știu exact ce este de făcut.

Sectorul privat nu poate suporta daunele provocate de catastrofe naturale în agricultură, din cauza răspândirii largi a fenomenelor care depășesc posibilitatea asigurătorilor de a suporta daunele, de a estima daunalitatea, de a putea ceda în reasigurare riscurile, precum și din cauza dificultăților statului de a institui politici de prevenire a acestor evenimente nefaste.

Lipsa unui mijloc de transfer financiar al unei părți a riscurilor de producție agricolă și a unui mijloc de comercializare a produselor agricole vor afecta, pe scară din ce în ce mai largă, sustenabilitatea producției, în special pentru micii fermieri. Reînnoiesc propunerea de a se institui un grup de specialiști, coordonați de minister și de CSA, care să lucreze efectiv la această lege.

În anul 2008, asigurările agricole au reprezentat 0,92% din totalul subscrierilor la nivel național. În valoare absolută, aceasta înseamnă puțin peste 22 mil. EUR (81,3 mil. RON), ceea ce reprezintă o creștere nominală în monedă europeană cu 8,7 procente, cu mult sub creșterea medie a pieței românești de profil.

Ponderea suprafețelor agricole asigurate împotriva riscurilor catastrofale precum seceta sau inundațiile s-a ridicat, în anul 2008, la 15%, nivel insuficient în raport cu amploarea și frecvența acestor fenomene în România în ultimii ani. În același timp, în jur de 90% din cei asigurați sunt producători mari, care dețin peste 100 hectare.

De fapt, un orizont de 4-5 ani nu va rezolva problema producătorilor agricoli mici, care reprezintă 90% din total.

Totodată, completări necesare la Legea nr. 381/2002 țin de stabilirea unui nou tip de organizare, asemănătoare celei din alte state europene, în care să fie implicați și reprezentanți ai mediului științific. Astfel, ar trebui înființate comisii județene și o comisie națională, fiecare cu propriile grupuri de experți, însărcinați cu constatarea corectă a daunelor.

Reprezentanții celor mai importante asociații și sindicate ale producătorilor din domeniul agricol – LAPAR și AGROSTRAR – au punctat problemele stringente ale sistemului agricol actual și au susținut necesitatea încheierii de asigurări în orice activitate agricolă. „Vrem ca agricultura să se dezvolte și vrem să facem un pas înainte în ceea ce privește asigurările, trebuie să facem o lege care să oblige la încheierea de asigurări”, susține Adrian RĂDULESCU, Președinte LAPAR.

Totuși, sistemul agricol românesc se află într-o situație delicată în lipsa unor politici agricole adecvate și, deși asigurările constituie o componentă importantă pentru orice agricultor, acestea trebuie să se poată baza pe un sistem agricol normal și sănătos.

Managementul riscului în dezvoltarea rurală. Incertitudinea privind condițiile meteorologice, randamentele, prețurile și politica financiară, politica guvernului în agricultură, piața globală și alți factori pot genera variații foarte mari în veniturile din agricultură. În acest context, diversele tipologii de riscuri în agricultură, dimensiunea lor, măsurile de reducere, dar, mai ales, abordarea adecvată a acestora sunt de natură să revoluționeze întreaga politică agricolă.

Trebuie regândit tot sistemul de asigurări, printr-un parteneriat public-privat, și există mai multe metode, printre care impunerea, de către minister, a unor tarife minime, fundamentate pe bază de management al riscului, sau preluarea de către societăți a riscurilor catastrofale, în condițiile implicării statului prin înființarea unui fond de acoperire a acestor riscuri sau a unei societăți de reasigurare pentru agricultură.

Statul vrea să-i determine pe asiguratori să acopere si riscurile catastrofale din agricultură, însă companiile private susțin că acest lucru este imposibil.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale (MADR) intenționează să modifice Legea 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură, astfel încât pierderile generate de aceste evenimente să fie împărțite între stat si asiguratorii care încheie polițe de asigurări agricole. Companiile de asigurări susțin, pe de altă parte, că nu au forța financiară de a prelua riscuri precum seceta si inundațiile si că cei care ar avea cel mai mult de suferit ar fi tot agricultorii, care ar rămâne cu pagubele nedecontate. Alte probleme sunt lipsa lucrărilor de combatere a secetei si fărâmițarea proprietății agricole. Ministerul Agriculturii intenționează să modifice Legea 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură, astfel încât, pentru suprafețele asigurate pe polițele facultative încheiate de asiguratorii privați, sumele aferente despăgubirilor pentru fermieri să fie suportate nu doar de stat, ci si de firmele de asigurări. Legea trebuie modificată astfel încât răspunderea să fie împărțită între asiguratori, producătorii agricoli si stat.

Discuții fără rezultat. Se pare însă că intenția ministerului de modificare a Legii 381/ 2002 nu are prea mari șanse de reusită, întrucât asiguratorii se opun categoric acesteia. „Au existat întâlniri cu UNSAR pe această temă în ultimul timp, dar nu s-a coagulat, deocamdată, o poziție comună asupra acestei teme”. În acest moment, nu există o inițiativă concretă privind asigurarea obligatorie a culturilor agricole. De altfel, o asemenea inițiativă este relativ complicată din punct de vedere economic, fiind asemănătoare, dacă este permisă comparația, cu asigurarea obligatorie a locuințelor, au explicat responsabili din minister. Mai ales în condițiile în care, în prezent nu se mai subvenționează de către stat primele de asigurare la polițele agricole.

„Anularea subvenției s-a făcut prin Hotărârea Guvernului nr. 871/2007, care a abrogat Hotărârea 74/2003 referitoare la stabilirea nivelului subvenționării primelor de asigurare acordate producătorilor agricoli”. De asemenea, acordarea de despăgubiri de la stat agricultorilor ale căror culturi sunt afectate de secetă si inundații (riscuri catastrofale) este, ca si până acum, condiționată de existența unei polițe de asigurare încheiate pentru respectivele culturi. În schimb, primirea subvențiilor agricole europene nu este condiționată de încheierea unei asigurări.

Ideea de a impune asiguratorilor preluarea în asigurare a riscurilor catastrofale de secetă si inundații este pur si simplu irealizabilă, din rațiuni ce țin de cerințele specifice de prudențialitate cărora trebuie să li se supună subscrierile societăților de asigurare. Refuzul asiguratorilor de a acoperi riscurile catastrofale este întemeiat, pentru că acestea nu pot plasa riscurile respective în reasigurare si nici nu-si pot asuma reținerea în proporție de 100% a riscului în răspundere proprie.

În aceste condiții, dacă statul ar impune preluarea riscurilor de secetă si inundații, cei care ar avea de pierdut ar fi tot producătorii agricoli, întrucât ar rămâne cu daunele neplătite, din cauza incapacității financiare a firmelor de asigurare de a face față volumului mare de pagube.

Potrivit Legii 381/2002, persoanele fizice sau juridice beneficiază de despăgubiri de la stat dacă au fost afectate de riscuri catastrofale, se află în zonele calamitate, declarate ca atare prin hotărâre a Guvernului, si au culturile, plantațiile, animalele, păsările, familiile de albine sau peștii asigurate prin societăți de asigurare. Riscurile catastrofale pentru care se acordă despăgubiri de la buget sunt seceta excesivă, inundațiile din revărsări de râuri si ruperi de baraje, ploile abundente si de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal și animal, topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundații, revărsări de râuri si băltiri, uraganul, precum și alte dezastre si catastrofe produse pe areale extinse.

Piață în crestere.

Potrivit datelor Insurance Profile, după primul semestru din 2008, piața asigurărilor agricole din România atinsese volumul de 11,3 milioane euro. Suma reprezintă acoperirea culturilor de primăvară din intervalul 1 ianuarie-30 iunie 2008. Prin comparație, primele brute subscrise din asigurări agricole pe tot anul 2007 s-au ridicat la 16,41 milioane de euro. În prima jumătate a anului 2008, volumul daunelor plătite pe polițe de asigurări agricole a fost de 1,45 milioane de euro, în condițiile în care întreg anul 2007 a provocat companiilor, daune din agricole de 9,70 milioane de euro. Lider de piață pe acest segment este FATA Asigurări (12,88 milioane de lei si cotă de piață de aproape 30%), urmată de Asirom, cu subscrieri de 7,6 milioane de lei si o cotă de piață de 18,34%, Omniasig, cu peste 5,7 milioane de lei si 13,9% din piață, Allianz-Tiriac (4,53 milioane de lei si cotă de 11%) si ARDAF (3,37 milioane de lei, 8,13% din piață).

Evoluția asigurărilor în perioada 2006-2010. Cu greu, dar sigur, piața asigurărilor agricole a devenit o realitate în România. Ea cuprinde astăzi circa 18% din potențialul de asigurat existent și are șansa să urce în următorii ani la mai mult din potențialul agricol asigurabil al României.

Această creștere spectaculoasă are ca o primă explicație înțelegerea de către producători a pericolelor calamităților naturale mari care se abat asupra agriculturii, în general, și a culturilor, în mod special.

O a doua explicație ține de efectul financiar al acestui produs. Dovada sunt compensațiile mari pe care le-au încasat în 2008-2010 agricultorii asigurați ale căror culturi au fost calamitate din cauza secetei sau a inundațiilor.

Evoluția pieței de asigurări agricole în 2007 se poate considera o piață tânără, în formare, dar de mare perspectivă. Ea a cunoscut în anul agricol 2006-2007 o creștere de cca 17-18% din potențialul de asigurat existent, față de 12% în anul precedent.

Fără îndoială, aceasta a fost determinată și de suportul financiar de care au beneficiat agricultorii sub formă de subvenții acordate pe hectar la unele culturi și pentru specii de animale.

Un moment de avânt l-a constituit sprijinul financiar acordat în toamna anului 2007, ca urmare a Ordinului ministrului agriculturii referitor la obligația producătorilor de a-și asigura culturile subvenționate.

Piața asigurărilor necesită produse corecte, dar și un echilibru privind raportul între prețul poliței suportat de asigurat și riscul ce s-a dovedit din ce în ce mai ridicat în ultimii ani la produsele agricole, suportat de către asigurator (societatea de asigurare). De asemenea, trebuie ținut seama și de exigențele reasiguratorilor.

De subliniat că Prima de asigurare la culturi agricole, conform cataloagelor precizate în condițiile de asigurare, stabilite în baza unor studii tehnico-economice și a datelor statistice din ultimii 50 de ani, reprezintă circa 4-5% din suma asigurată, în funcție de zona de cultură și de riscurile luate în asigurare.

Ca urmare a unei concurențe neloiale și neprofesioniste, se practică și cotații de 1-1,5% care, practic, nu acoperă nici cheltuielile de administrare și achiziție suportate de asigurator. Aceasta face că, în ani cu rate de daune de peste 70%, să se înregistreze pierderi substanțiale la societățile de asigurări ce practică acest produs și, mai grav, să nu poată acorda despăgubirile la nivelul asigurat.

În anul 2007, compania FATA a înregistrat o rată de daune la culturi agricole de 97%, iar la animale de 133%, ceea ce a condus la importante pierderi bilanțiere.

S-a imps ca UNSAR, împreună cu societățile de asigurări, cu sprijinul CSA și al Consiliului Concurenței, să analizeze cât mai urgent această situație la produsele de asigurări agricole și să stabilească măsuri corespunzătoare.

Piața asigurărilor agricole din România a avut o evoluție ascendentă și în 2008, dar nu spectaculoasă. Cu siguranță aceasta a influențat modul de organizare în agricultură, pentru a putea fi capabilă să valorifice importantul potențial de care dispune România, cum ar fi:

cultivarea întregii suprafețe arabile, de circa 9 milioane hectare;

organizarea cultivării pământului în sole medii, prin constituirea de asociații agricole;

punerea în valoare a potențialului zootehniei, un alt aspect de care trebuie să se țină seama. Aceasta a fost realizată pe baza sporirii efectivelor de animale în ferme organizate și dotate conform cerințelor tehnice și economice din Comunitatea Europeană;

nu în ultimul rând, au fost refăcute și readuse în stare de funcționare sistemele de irigații, desecare și combatere a eroziunii solului, foarte importante, având în vedere schimbările condițiilor climatice pe fondul încălzirii globale.

La începutul campaniilor de toamnă, compania FATA Asigurări a organizat o întâlnire cu forța sa de vânzări. Cu acest prilej, membrilor echipei le-au fost comunicate modificările aduse produselor de asigurări agricole și CASCO, acestea fiind cele pe care se vor concentra eforturile de vânzare în perioada următoare.

„La început de o nouă campanie de asigurări agricole, am venit cu modificări ale produsului nostru binecunoscut în rândul fermierilor, care nu fac altceva decât să îl apropie de nevoile actuale ale acestora și să ne ofere mai multă precizie în subscrierea riscurilor. În ceea ce privește produsul nostru CASCO, avem acum o platformă electronică prin care vom emite polițele, ceea ce impune un training al forței de vânzări”, a declarat Bogdan PÎRVU, Director General Adjunct, FATA Asigurări.

La Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, pe data de 12 ianuarie 2012, a avut loc o conferință de presă cu genericul: Summit-ul mondial al Miniștrilor Agriculturii în perspectiva dezvoltării mediului rural. Ministrul Agriculturii, s-a aflat în vizită de lucru în Republica Federală Germania, unde a participat la forul miniștrilor agriculturii și deschiderea oficială a Expoziției pentru industria alimentară, agricultură și horticultură „Grune Woche” („Săptămâna verde”). Dumnealui a prezentat ziariștilor o amplă informație asupra evenimentelor, a întrevederilor cu omologii săi din alte state, precum și cu oficialii din Uniunea Europeană

Discuțiile s-au axat pe prioritățile de cooperare bilaterală în domeniul agriculturii și identificarea căilor de fructificare a oportunităților de asigurări agricole. Ministrul a relatat partenerilor săi de discuție despre prioritățile agriculturii, inclusiv crearea infrastructurii de marketing, îmbunătățirea sistemului de siguranță a alimentelor, promovarea agriculturii conservative.

În cadrul summit-ului miniștrilor, conform informației ministrului, a fost aprobat în unanimitate un Comunicat final privind angajamentul de a întreprinde acțiuni comune în consolidarea agriculturii și dezvoltării rurale. Direcțiile de politici formulate vor contribui la desfășurarea cu succes a Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă preconizată pentru iunie 2012 la Rio de Janeiro.

Asigurarea culturilor agricole, în impas? Piața asigurărilor agricole a înregistrat o scădere considerabilă anul trecut, de 21,2%, volumul subscrierilor realizate de companiile active pe acest segment coborând de la 62 mil. lei în 2011, la 51,4 mil. lei, potrivit INSURANCE Profile. De altfel, o lovitură grea a fost dată segmentului de asigurări agricole de prevederea potrivit căreia, anul trecut, acordarea subvențiilor în agricultură nu a mai fost condiționată de existența unei asigurări încheiate.

CAPITOLUL II: SOCIETATEA S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A.

2.1. Date generale despre SC Omniasig Vig SA

Motto: Din 1995 clădim un brand puternic a cărui fundație este creată de specialiștii noștri în produse de asigurare.

Expertiza societății se concretizează în strategii de marketing eficiente, pe care forța de vânzare le transformă în afaceri de succes cu clienți și parteneri. ”Clientul este în centrul preocupărilor noastre„ .

Obiectivul este să traducă caracteristicile tehnice ale produselor de asigurare în beneficii pentru clienți. Firma se asigură că cele mai importante lucruri din viața lor, sănătatea, familia, proprietățile și afacerile lor beneficiază de cea mai bună și mai completă acoperire care există.

Îmbunătățirea permanentă a serviciile și produsele, dac în așa fel încât clientul să nu facă compromisuri. „Suntem aici pentru că știm cât de important este să beneficiezi de tot ce e mai bun atunci când ai nevoie de servicii de asigurare”.

Înființată în anul 1995, în contextul unui mediu economic ostil, OMNIASIG reușește să supraviețuiască prăbușirii BANCOREX, fostul ei acționar principal.

În anul 1999, OMNIASIG este vândută fondului israelian de investiții TBIH. În perioada 2000-2004, OMNIASIG duce o politică agresivă de achiziții, preluând AGRAS, AGI și ASIRAG, înființând în același timp și două companii specializate în asigurări de viață, respectiv sănătate: OMNIASIG Life și OMNIASIG Addenda.

Mai exact, în anul 2005, Grupul OMNIASIG s-a extins prin fuziunea prin absorbție cu OMNIASIG – AGI și OMNIASIG -ASIRAG, acțiune unică pe piața autohtonă de profil (fuziunea a trei societăți de asigurări, dintre care una, OMNIASIG AGI, cotată pe piața bursieră).
Structura acționariatului OMNIASIG la data de 30
iunie 2005 era următoarea:

– TBIH FINANCIAL SERVICES GROUP N.V. 66,86%

– GRUPUL BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ 21,74%

– PERSOANE FIZICE ROMÂNE 6,10%

– PERSOANE FIZICE STRĂINE 1,40%

OMNIASIG s-a dezvoltat și și-a consolidat poziția pe piață prin creștere organică, preluări de portofolii și printr-o serie de achiziții și fuziuni, care au adus plus de valoare companiei.

Începând cu data de 04.08.2005, pachetul majoritar de acțiuni OMNIASIG, deținut de către TBIH Holding Company NV, a fost preluat de către GRUPUL WIENER STADTISCHE (Tabei 1), astăzi VIENNA INSURANCE GROUP (VIG), lideru operatorilor pe piața asigurărilor din Europa.

Vienna Insurance Group (VIG) este unul dintre grupurile de asigurări lideri în Europa Centrală și de Est, listat la Bursă și cu sediul central în Viena. în afara pieței locale din Austria, Vienna Insurance Group este de asemenea activă, prin filiale și grupuri de asigurări, în Albania, Bulgaria, Germania, Estonia, Georgia, Croația, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Macedonia, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Cehia, Turcia, Ungaria, Ucraina și Belarus. De asemenea, are sucursale și în Italia și Slovenia.

Pe piața românească, VIG deține companiile BCR Asigurări de Viață, BCR Asigurări, Omniasig, Omniasig Life și Asirom.
Mai jos este reprezentarea grafică reprezentând ponderea primele brute subscrise de către Omniasig în anul 2008.

Grafic 1.1. Primele brute subscrise în anul 2008.

Sursa: INTERNET, www.omniasig.ro, Raport anual Omniasig, 2008.

Omniasig oferă clienților săi un pachet complex de servicii: asigurare de viață, asigurări generale, asigurare auto, asigurare de locuința sau asigurare industriale, remarcându-se prin professionalism, eficientă și consecventă.

Profilul angajatului ideal al companiei

Angajatul ideal este o persoană cu aptitudine de a lucra cu oamenii, creativitate, seriozitate, perseverență, corectitudine, abilitați de vânzare și negociere. Pe linie managerială, este important ca un angajat să aibe capacitatea de analiză și sinteză, spirit organizatoric, abilitatea de decizie rapidă, spirit analitic și sintetic, orientare spre rezultate, capacitatea de a învăța din greșeli, etc. De la toți angajații societății se așteptă, fără excepție, integritate și implicare, precum și asumarea responsabilității.

OMNIASIG oferă o gamă complexă de produse de asigurare adaptate cererii specifice persoanelor fizice și juridice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136 din 1995 și nr. 32 din 2000 după cum urmează :

asigurări auto; asigurări de locuințe; asigurări de aviație; asigurări agricole; asigurarea utilajelor agricole; asigurări de credite și garanții; asigurări de incendiu și alte calamități; asigurări tehnice; asigurări de răspundere civilă; asigurări medicale; asigurări maritime; transport feroviare; asigurări de bunuri în tranzit și asigurări de pierderi financiare.

În 2007, Omniasig a realizat un profit brut de 40 milioane lei (12 mil. Euro). În 2008 a înregistrat prime brute subscrise în valoare de 1,181 miliarde lei (circa 320,7 milioane euro), în creștere cu 33,66 % față de anul anterior.

Asigurările tip property ( ramura asigurărilor de incendiu și calamități naturale ) au avut o evoluție pozitivă, primele brute subscrise urcând în anul 2008 cu 56,27 %, până la 161,4 milioane lei ( 43,8 mil. Euro ). Totodată, și daunele pe acest segment au înregistrat o creștere mare, de 106,43 %, în comparație cu anul precedent. O creștere importantă, de 67 %, a fost înregistrată și pe ramură asigurărilor de mijloace de transport năvale, valoarea subcrierilor pe acest segment fiind de 9,30 milioane lei (2,5 mil. euro).

Clientii OMNIASIG sunt reprezentați de persoane fizice și juridice. Omniasig oferă clienților săi o gamă complexă de produse și servicii. Astfel, toate riscurile specifice activității umane, implicând familia, profesia, afacerile precum și cele mai importante investiții ale clienților, sunt preluate de Omniasig. Omniasig pune Omul în centrul preocupărilor sale. Pentru clienți s-a dezvoltat continuu produsele și serviciile oferite. Peste un milion de clienți în România au ales Omniasig. Deoarece Omniasig respectă valoarea pune Omul în centrul preocupărilor și se orientză permanent eforturile către creștere și dezvoltare.

2.2. Condiții generale privind asigurarea culturilor agricole împotriva factorilor naturali de risc

Fie persoana fizică sau juridică OMNIASIG asigură culturile agricole și următoarele specii de animale: bovine, bubaline, caprine, ovine, porcine, cabaline, păsări, câini de rasă, stupi albine, pești, căi de curse.

Culturile agricole se pot asigura într-o mare varietate: cereale, plante tehnice, plante medicinale și aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutreț, cartof și legume, culturi semincere, rodul viilor, pomilor și hameiului, arbuști fructiferi, plantațiile de căpșun, culturile din sere, solarii și răsadnițe, pepinierele, plantațiile de portaltoi, plantațiile tinere de pomi, plantații de pomi altoiți în pepinierele pomicole, pădurile.

La culturile cu mai multe recolte pe an, se asigură cheltuielile tehnologice necesare pentru întreaga producție anuală. Riscurile acoperite:

incendiul (fenomenul de aprindere și ardere a culturilor agricole), provocat de cauze naturale – descărcări electrice (trăsnete);

ploile torențiale

furtună sau vijelie

grindina

alunecările și prăbușirile de terenuri cultivate

îngheț timpuriu de toamnă

OMNIASIG se obligă ca în urma producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat în baza Cererii Chestionar semnată de Asigurat, precum și a celorlalte date privind riscurile asigurate transmise în scris de această dată, sub rezerva respectării întocmai a condițiilor, excluderilor și clauzelor convenite de comun acord, și în baza plății în contul OMNIASIG a primei de asigurare în cuantumul și la scadențele prevăzute în specificația poliței, să plătească asiguratului indemnizația de despăgubire cuvenită în condițiile și în cuantumul prevăzut în prezenta poliță.

Pe tot cuprinsul poliței, termenii de mai jos au numai înțelesul atribuit prin urmatoarele definiții.

Anul agricol: perioada de la însămânțare / plantare până la recoltarea culturilor.

Asigurat: titularul interesului cu privire la bunul asigurat. Atunci cand asiguratul este una și aceeași persoană cu contractantul, noțiunea de asigurat preia și conținutul noțiunii de contractant.

Beneficiar: persoană îndreptățită să primească despăgubirea în caz de daună.

Contractant: persoană fizica sau juridică, alta decât asiguratul, care semnează polița cu OMNIASIG, obligându-se să plătească prima de asigurare și să respecte obligațiile care îi revin prin contract.

Daună: pierderea cantitativă suferită, în funcție de gradul de distrugere ( 0 – 100% ), la culturile agricole și pădurile asigurate în urma producerii evenimentului asigurat.

Gradul de distrugere (dăunare) reprezintă raportul procentual dintre valoarea pierderii de producție ca urmare a evenimentului și valoarea producției care s-ar fi obținut dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

Daună partială: daună a bunului asigurat, produsă prin calamitarea culturilor în diferite grade de distrugere, în urma cărora cultura asigurată se poate redresa sau poate evolua în vegetație în cadrul parametrilor cantitativi acceptați atât de asigurat cât și de asigurator.

Daună totală: distrugerea în întregime a culturilor asigurate sau constatarea unor grade de distrugere ( în proportie de minim 90% ) care nu permit din punct de vedere al eficienței economice menținerea în vegetație a culturilor afectate.

Indemnizația de asigurare ( despăgubire cuvenită ): suma datorată de OMNIASIG asiguratului ( beneficiarului asigurării ) ca urmare a producerii riscurilor asigurate.

Eveniment asigurat: orice daună produsă în mod imprevizibil și accidental care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare și în urma careia se naște dreptul la despăgubire.

Se consideră unul și același eveniment asigurat:

serie de daune produse în mod imprevizibil și accidental, provocate de un același risc precizat în/și acoperit de asigurarea oferită de Poliță, care apar sau încep să se manifeste în timpul perioadei de asigurare;

o aceeași daună provocată de mai multe riscuri precizate în /și acoperite de asigurarea oferită de Poliță, care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare.

Forță majoră: situație invocată de una din părți, dovedită cu documente emise de autorități publice competente, absolut imprevizibilă la data încheierii Poliței, absolut invincibilă, independentă de voința părților, care a împiedicat una din părti să își îndeplinească obligațiile contractuale.

Franșiză: partea din daună, stabilită ca procent din suma asigurată, aferenta suprafeței dăunate, dacă nu este precizat altfel în mod expres în specificația poliței, care se scade din cuantumul despăgubirii în urma producerii sau apariției fiecărui eveniment asigurat.

Perioada de asigurare: intervalul de timp pentru care OMNIASIG preia răspunderea pentru consecințele producerii sau apariției evenimentelor asigurate.

Poliță: contract de asigurare.

Prima de asigurare: suma datorată de asigurat / contractant pentru preluarea de către OMNIASIG a riscurilor asigurate.

Risc asigurat: risc acoperit de OMNIASIG, exprimat prin probabilitatea producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat multiplicată cu consecințele acestuia.

Suma asigurată: suma pentru care s-a încheiat asigurarea ( valoare de asigurare ); reprezintă maximul răspunderii OMNIASIG în cazul producerii sau apariției unuia sau mai multor evenimente asigurate.

Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Cu excepția unei precizări diferite, menționată expres în specificația poliței, interesul asiguratului este cel al proprietarului bunului asigurat, chiar dacă asigurarea a fost încheiată de un contractant, sau dacă despăgubirea, în caz de daună, este cesionată în favoarea unei terțe persoane, alta decât asiguratul, pe baza manifestării de voință a acestuia din urma. Dacă interesul asigurat este altul decât dreptul de proprietate asupra bunului asigurat, contractantul va trebui să declare acest fapt în scris, în mod explicit, înainte de încheierea poliței.

Dacă interesul, așa cum este expus mai sus, nu există, contractul eventual încheiat este nul de drept, iar OMNIASIG are dreptul de a reține primele încasate în cazul în care contractantul/asiguratul este de rea credință.

Riscurile acoperite. În baza prezentelor condiții sunt acoperite, potrivit acordului părților, toate sau o parte din pachetul de riscuri standard, respectiv incendiu, ploi torențiale, furtună, grindină, alunecare de teren cultivat, îngheț timpuriu de toamnă, îngheț târziu de primăvară.

Riscurile acoperite se referă la:

incendiul (fenomenul de aprindere și ardere a culturilor agricole), provocat de cauze naturale – descărcări electrice (trăsnete);

ploile torențiale (precipitații de scurtă durată, de regulă până la 45 minute, care au loc de regulă vara la temperaturi de peste 25C, cu cantități mari de apă, de regul 5 – 10 litri / minut / mp, producând efecte directe și indirecte după cum urmează:

efecte directe: spălarea solului din jurul plantelor și dezvelirea semințelor, dezrădăcinarea plantelor, ruperea sau culcarea plantelor în stadiu avansat de vegetație, fără redresare ulterioară;

efecte indirecte: acoperirea plantelor cu mal provenit de pe versanți.

furtuna sau vijelie (vânturi puternice cu viteză de 50 – 80 km / ora, însoțite adesea de grindină și ploi torențiale) având ca efecte ruperea tulpinilor, lăstarilor, florilor, scuturarea semințelor, acoperirea plantelor tinere cu viituri de pământ sau nisip, resturi vegetale etc.;

grindină (precipitații care cad sub formă de sferule sau fragmente de gheață cu diametre cuprinse între 5 – 50 mm, uneori mai mari, care se asociază câteodată în blocuri neregulate, care se manifestă cel mai adesea în semestrul cald al anului fiind aproape întotdeuna însoțite de averse puternice de ploaie și vijelii) având ca efecte distrugerea aparatului vegetativ, ruperea sau frângerea plantelor, scuturarea semințelor, ca urmare a efectelor mecanice sau prin formarea unui strat de gheață la baza plantelor;

alunecările și prăbușirile de terenuri cultivate (fenomene de deplasare a straturilor de sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă, determinate de precipitații abundente sau defrișări masive, care antrenează și distrug vegetația – culturi sau plantații) determinate de precipitații abundente sau defrișări masive care constau în deplasarea straturilor de sol, pe terenuri în pantă sau limitrofe cursurilor de apă;

îngheț timpuriu de toamnă (scăderea temperaturii aerului sub 0C, înainte de încheierea normală a ciclului vegetativ sau de ajungere a culturilor la maturitatea de recoltare) și / sau îngheț târziu de primăvară (scăderea temperaturii aerului sub limita de rezistență biologică a plantelor după intrarea acestora în perioada de vegetație activă).

Datele corespunzătoare începerii, respectiv încheierii răspunderii OMNIASIG, pentru înghețul timpuriu de toamnă, respectiv înghețul târziu de primăvară, sunt în conformitate cu datele medii multianuale elaborate de INMH.

Dacă nu se prevede altfel, asigurarea se încheie la valoarea cheltuielilor de producție.

La fiecare cultură asigurată, se acoperă pierderile de producție pentru care cultura a fost înființată sau redestinată. Se acordă despăgubiri pentru pagubele suferite numai prin pierderi cantitative, cu excepția tutunului, la care se acoperă și pagubele suferite prin pierderi calitative cauzate de grindină.

Omniasig nu asigură pășunile și fânețele naturale, culturile aflate sub plantele protectoare, ierburile semanate pentru fertilizare sau pentru pășunat, plantele decorative (grădini de flori tufișuri, pomi, pajiști etc.), livezile de pomi fructiferi sau butucii de vie (materialul producător lemnos); culturile de pe lanurile, tarlalele sau parcelele care în anul agricol curent au suferit pagube înaintea datei de încheiere a asigurării și de intrare în vigoare a poliței, cu excepția situațiilor în care producțiile rămase sau culturile reînsămanțate sau replantate pot fi clar delimitate.

OMNIASIG nu răspunde pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate, direct sau indirect de sau ca o consecința a:

razboiului, invaziei, acțiunii unui dușman extern, ostilităților (indiferent dacă a fost declarată stare de razboi sau nu), războiului civil, rebeliunii, revoluției, conspirației, insurecției, răscoalei, răzvrătirii militare cu sau fără uzurparea puterii, legii marțiale, actelor persoanelor răuvoitoare care actionează în numele sau în legătură cu orice organizație politică, confiscării, naționalizării, exproprierii, sechestrării, rechiziționării, distrugerii sau avarierii din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități publice;

grevei, grevei patronale, revoltei, tulburărilor civile, actelor teroriste ori sabotajului, actelor de vandalism;

reacției nucleare, radiației nucleare sau contaminării radioactive ori poluării de orice fel.

Alte excluderi. OMNIASIG nu acordă despăgubiri pentru:

nerăsărirea plantelor, datorită calității semințelor sau materialului săditor, germinației deficitare, factori de climă sau altor cauze;

neexecutarea de calitate și la timp a lucrarilor agrotehnice și / sau recomandate, pentru fiecare cultură asigurată;

pagubele decurgând din măsurile de desființare profilactică a unor culturi sau de carantină fitosanitară;

distrugerile provocate de animale și păsări de orice fel;

furtul ăn orice condiții și sub orice formă;

intenția sau culpa asiguratului sau a prepușilor săi în producerea sau mărirea daunei, prin acte deliberate sau neglijente grave, dacă acestea rezultă din documentele încheiate de autoritățile competente;

speciile sau soiurile de plante de cultură ce nu sunt considerate adaptate la zonă;

culturile care au fost deja dăunate, oricare ar fi cauza dăunării;

culturile care nu garantează randamentul normal specific speciei și soiului asigurat;

daunele provocate de cauze neasigurate, chiar dacă acestea s-au înregistrat în conjuncție cu riscurile asigurate;

pierderea oricărei părți din productie datorată echipamentelor de recoltare sau altor cauze produse la recoltarea culturii asigurate;

pierderile de producție datorate nerespectării procesului tehnologic;

daunele înregistrate la părțile vegetative sau florale ale plantelor; totuși, dacă aceste daune conduc la scăderea producției, acestea vor fi despăgubite.

seceta excesivă, persistentă în timp și care afectează terenurile neirigate, inundațiile din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje, ploile abundente și de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal, topirea bruscă a zapezilor care provoacă inundații, revărsări de râuri și băltiri, uraganul, precum și alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse, despăgubite în conformitate cu Legea 381 / 2002.

Cheltuieli excluse. OMNIASIG nu despăgubește:

cheltuielile indirecte de producție;

cheltuielile de recoltare;

cheltuieli aferente transportului producției din câmp;

Cheltuielile de producție sunt cheltuielile tehnologice directe (preluate din fișa tehnologică a culturii) și se referă la:

materii prime și materiale (sămânță, îngrășăminte chimice, organice și amendamente, pesticide);

lucrari mecanice;

cheltuieli cu forța de muncă;

alte cheltuieli.

La furajele perene pentru producția de masă verde sau fân, suma asigurată totală se defalcă astfel:

pentru coasa I-a: 60%;

pentru coasa a II-a: 40%

pentru coasa a III-a se consideră asigurată fără plata separată a primei de asigurare.

După fiecare daună, suma asigurată se micșorează, cu începere de la data producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat, pentru restul perioadei de asigurare, cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca aceasta să afecteze prima de asigurare stabilită.

Suma asigurată poate fi stabilită în RON (Lei) sau în altă valută agreată de părți.

Achitarea obligațiilor de plată în baza contractului de asigurare se face prin virament în contul OMNIASIG sau în numerar pe bază de chitanță. OMNIASIG nu are obligația de a aminti asiguratului scadența obligațiilor de plată. Primele de asigurare se achită anticipat și intregral, pentru întreaga perioadă menționată în poliță, sau în rate, din care prima rată se plătește înainte de intrarea în vigoare a poliței, iar următoarele la datele scadente menționate în specificația poliței.

Perioada de asigurare este cea precizată în specificația poliței, perioada de asigurare pentru culturi fiind anul agricol, iar polița putând fi încheiată oricând în cursul anului calendaristic. Raspunderea OMNIASIG începe după încheierea contractului, la ora 0000 a zilei următoare celei în care s-a efectuat plata celei dintâi rate și numai după ce s-a efectuat inspecția de risc. În funcție de riscurile asigurate:

la culturile înființate prin semănat: pentru riscurile – ploi torențiale, furtuni, alunecări și prăbușiri de teren – după însămânțarea culturilor; pentru riscurile grindină și incendiu după răsărirea și încheierea culturilor;

la culturile plantate, pentru riscurile – grindină, ploi torențiale, furtuni, incendiu, alunecări și prăbușiri de teren – după plantarea și prinderea răsadurilor;

la culturile înființate prin semănat / plantat, pentru riscul – îngheț târziu de primăvară și timpuriu de toamnă – după data medie calendaristică de înregistrare a ultimului îngheț, înscrisă în caracterizarea climatică a zonelor și localităților;

la rodul viilor, pentru riscurile – „standard” – din momentul apariției lăstarilor cu inflorescențe vizibile iar la rodul pomilor – pentru aceleași riscuri – înaintea legării rodului începând cu faza de butoni florali în stadiul de boboci colorați;

Răspunderea OMNIASIG încetează la ora 24:00 a ultimei zile a perioadei de asigurare precizată în specificația poliței, după cum urmează:

pentru riscul de – îngheț timpuriu de toamnă – conform Anexei 10 la BC_MS 10.00.A.;

pentru celelalte riscuri asigurate – la culturile semănate / plantate din momentul recoltării în cadrul perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice zonei agricole, culturii și soiului, iar la rodul viilor, pomilor și hameiului odată cu culesul la maturitatea tehnologică;

odată cu plata despăgubirii în cazul distrugerii totale a culturii de către riscurile asigurate;

odată cu distrugerea culturii din orice alte cauze, neasigurate.

În caz de neplată la termenele scadente și în cuantumul prevăzut a primei de asigurare sau, după caz, a ratelor acesteia, contractul de asigurare își suspendă automat efectele juridice, iar răspunderea OMNIASIG încetează, fără a fi necesară nici o notificare ( în scris ) sau altă formalitate prealabilă din partea OMNIASIG.

În baza unei cereri scrise a asiguratului, acceptată de OMNIASIG, suspendarea poate fi amânată pentru o perioada de timp convenită de comun acord, cu introducerea, după caz, a unor condiții suplimentare pe perioada respectivă, printr-un act adițional la contractul de asigurare.

În baza unei inspecții de risc și a achitarii sumei restante, OMNIASIG va comunica asiguratului încetarea suspendării contractului de asigurare și reînceperea răspunderii sale.

În cazurile în care, cu prilejul unei inspecții de risc, se constată degradarea condițiilor existente la data încheierii asigurării, creșterea nivelului de risc sau apariția unor riscuri suplimentare, OMNIASIG are dreptul să suspende polița printr-o notificare ( scrisă ), iar răspunderea OMNIASIG încetează.

În urma constatării remedierii neajunsurilor, OMNIASIG va comunica în scris asiguratului reintrarea în vigoare a poliței.

Asiguratul are următoarele obligații:

Înaintea intrării în vigoare a asigurării și în timpul derulării asigurării:

să răspundă în scris la solicitările OMNIASIG cu privire la împrejurările referitoare la risc pe care le cunoaște și să se conformeze recomandărilor făcute de OMNIASIG privind măsurile de prevenire a daunelor;

să comunice în scris către OMNIASIG orice modificare apărută referitor la adresa sediului / domiciliului / reședinței sale, precum și orice modificări ale împrejurărilor referitoare la risc de îndată ce a luat cunoștință de acestea, atât înainte cât și după începerea răspunderii OMNIASIG ( ex: în legatură cu obiectul asigurării, cu datele luate în considerare la încheierea asigurării, redestinația culturilor, schimbarea împrejurărilor privind posibilitatea producerii evenimentelor asigurate etc.);

să nu facă și / sau să nu permită modificări care ar duce la majorarea riscului, cu excepția cazului în care, în urma îndeplinirii obligației de la pct. (II), OMNIASIG confirmă în scris continuarea asigurării;

să achite obligațiile de plată a primei de asigurare în cuantumul și la datele scadente stabilite în specificația poliței;

să înființeze, să întrețină și să protejeze culturile asigurate în condiții adecvate, conform normelor agrotehnice legale, uzuale sau recomandate, precum și măsurilor de prevenire a riscurilor acoperite și de diminuare a daunelor;

să țină evidența bunurilor asigurate în conformitate cu dispozițiile legale, astfel încât să fie exclusă posibilitatea pierderii sau distrugerii evidențelor împreună cu bunurile asigurate;

să permită reprezentanților OMNIASIG să verifice, ori de câte ori aceștia consideră necesar, starea culturilor asigurate, modul în care sunt întreținute, protecția și / sau expunerea la riscuri, precum și modul în care sunt îndeplinite recomandările făcute cu ocazia inspecțiilor de risc;

să solicite acordul OMNIASIG pentru continuarea asigurării în situația înstrăinării bunului asigurat.

să declare existența altor asigurări pentru aceleași culturi la asiguratori diferiți, atât la încheierea poliței, cât și pe parcursul derulării acesteia;

În cazul producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat:

să înștiințeze de – îndată, potrivit evenimentului asigurat ( incendiu ), unitățile de pompieri, ( daune conform legii 381 ) autoritățile locale sau alte organe abilitate prin lege, cele mai apropiate de locul producerii sau apariției evenimentului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii sau apariției evenimentului, la daunele provocate, precum și la precizarea eventualilor vinovați;

să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile necesare pentru limitarea daunelor; să întreprindă toate măsurile tehnice și organizatorice posibile pentru limitarea efectelor ulterioare ale evenimentului, prin recuperarea, redresarea culturilor;

să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile necesare pentru limitarea daunelor, respectiv pentru protejarea, salvarea culturilor asigurate rămase ( șanțuri de scurgere a apei, fertilizări, tratamente fito – sanitare etc.) ca urmare a producerii sau apariției evenimentului asigurat, precum și pentru prevenirea degradărilor ulterioare ale acestora;

să înștiințeze în scris OMNIASIG despre producerea sau apariția evenimentului asigurat, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la producerea sau apariția acestuia, precizând seria, numarul și data emiterii poliței precum și locul unde se află bunurile afectate prin completarea formularului “ANUNȚUL DE DAUNĂ”;

să pună de – îndată la dispoziția OMNIASIG toate actele încheiate de organele abilitate (conform pct. (I)), documentele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii bunurilor asigurate, precum și orice alte detalii și dovezi referitoare la cauza și cuantumul daunelor suferite care au relevanță pentru stabilirea dreptului la despăgubire și a despăgubirii cuvenite;

să păstreze starea de fapt în urma producerii sau apariției evenimentului asigurat până la obținerea acordului OMNIASIG pentru începerea activităților de îndepărtare a urmărilor daunei și să furnizeze către OMNIASIG toate informațiile și probele solicitate, permițând acesteia să facă investigații referitoare la cauza și mărimea daunei, precum și la marimea despăgubirii cuvenite; să nu efectueze nici o lucrare de distrugere a culturilor afectate, nici recoltatul, fără o înștiințare a asiguratorului;

să ia toate măsurile și să îndeplinească toate formalitățile pentru conservarea dreptului la regres al OMNIASIG față de terții vinovați de producerea daunei;

să facă dovada interesului sau cu privire la bunurile asigurate.

Respectarea și îndeplinirea corespunzatoare a obligațiilor prevăzute în poliță și a recomandărilor OMNIASIG preced orice răspundere a OMNIASIG în legătură cu plata despăgubirii.

Constatarea daunelor se face de către OMNIASIG, direct sau prin împuterniciți, împreună cu asiguratul sau împuterniciții săi. Evaluarea daunelor se face de către OMNIASIG, inclusiv prin experți, în baza documentelor și informațiilor furnizate de asigurat. Evaluarea daunelor și plata despăgubirilor se face în funcție de starea culturii din momentul producerii sau apariției evenimentului asigurat. Evaluarea daunelor și plata daunelor se face pe baza datelor rezultate în urma inspecției de risc, a documentelor (buletin meteorologic, proces verbal de la pompieri, adeverință de la primărie, etc.) referitoare la cauzele, împrejurările și consecințele producerii sau apariției evenimentului asigurat și, dacă este cazul, a oricaror alte documente solicitate de OMNIASIG, pe care asiguratul are obligația legală de a le deține. În cazul în care procentul definitiv de daună nu poate fi stabilit la prima evaluare, cultura respectivă se poate lăsa sub observație până la stabilirea pierderilor reale. La culturile lăsate sub observație constatarea definitivă a daunelor se face întotdeauna înaintea recoltării culturii, prin evaluare în câmp.

Pentru asigurarea la cheltuielile de producție sau la valoarea producției, gradul de dăunare luat în considerare la stabilirea despăgubirii se determină ca raportul dintre numărul de plante afectate de riscuri asigurate și numărul mediu total de plante existente înainte de producerea evenimentelor asigurate.

În cazul în care cultura a fost calamitată numai din riscuri asigurate, gradul de distrugere din riscuri asigurate este egal cu gradul total de distrugere.

În cazul în care cultura a fost calamitată atât de riscuri asigurate cât și de cauze necuprinse în asigurare, se stabilește separat gradul de distrugere din riscuri neasigurate, care se scade din gradul total de distrugere, rezultând gradul de distrugere din riscuri asigurate.

În cazul daunei totale evaluarea daunelor și plata despăgubirilor se face în funcție de faza de vegetație în care se găsește cultura în momentul producerii evenimentului asigurat, respectiv după caz:

fără reînsămânțare / replantare, când datorită stadiului avansat de vegetație al culturii distruse nu mai este posibilă reînsămânțarea / replantarea altei sau aceleeași culturi;

cu reînsămânțare / replantare, cu aceeași sau altă cultură, când perioada în care s-a produs evenimentul asigurat permite reîsămânțarea / replantarea suprafețelor calamitate.

Despagubirile se acordă după cum urmează:

pentru cazul asigurării la valoarea cheltuielilor de producție:

În caz de daună totală:

fără reînsămânțare / replantare: se despăgubește volumul cheltuielilor de producție efectuate până la data producerii evenimentului asigurat, conform devizului tehnologic al culturii și pe bază de acte justificative.

cu reînsămânțare / replantare: se despăgubește, pe bază de acte justificative, cuantumul cheltuielilor de producție efectuate până la producerea evenimentului asigurat, din care se deduc contravaloarea efectelor economice remanente ale cheltuielilor efectuate la cultura calamitată (lucrările de fertilizare / erbicidare / amendare, inclusiv valoarea materialelor folosite, arătura executată în toamnă).

În caz de daună parțială:

se despăgubește, pe bază de acte justificative ( facturi, note contabile, acte de consum etc.), volumul cheltuielilor de producție efectuate de la data înființării culturii ( semănat / plantat, inclusiv cu aratul, pregatirea patului germinativ, fertilizat / erbicidari etc.) până la data producerii evenimentului asigurat, înmulțit cu gradul de distrugere din riscuri asigurate.

Despăgubirea cuvenită se calculează prin deducerea franșizei prevazută în specificația poliței, la producerea sau apariția fiecărui eveniment asigurat.

OMNIASIG este îndreptățit să nu acorde despăgubiri dacă:

asiguratul / contractantul nu și-a îndeplinit obligațiile decurgând din contract;

dauna s-a produs în perioada de suspendare a efectelor juridice ale contractului;

se constată reaua credință a asiguratului în legatură cu producerea sau apariția oricărui eveniment asigurat;

în declarațiile asiguratului sau ale reprezentanților acestuia, care au stat la baza încheierii contractului de asigurare sau care sunt făcute cu ocazia cererii de despăgubire ori cu oricare alt prilej, se constată neadevăruri, falsuri, aspecte frauduloase, omisiuni care conduc la inducerea în eroare a OMNIASIG;

asiguratul nu a comunicat de – îndata schimbarea împrejurărilor privind riscul;

asiguratul nu a respectat recomandările OMNIASIG, iar din constatările făcute ulterior producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat rezultă că, din acest motiv, dauna nu a putut fi evitată sau a fost favorizată, ori că dauna s-a mărit, pentru partea de daună care s-a mărit;

asiguratul nu prezintă dovezi suficiente pentru justificarea dreptului sau la plata despăgubirii;

în legătură cu producerea sau apariția oricărui eveniment asigurat a fost instituită o anchetă de către poliție sau o procedura penală, până la finalizarea anchetei, respectiv a procedurii penale;

Să inițieze, după plata despăgubirii și în limita acesteia, acțiune de regres împotriva persoanelor vinovate de producerea sau mărirea daunei, pentru partea de daună care s-a mărit.

Despăgubirea nu poate fi mai mare decât cuantumul pagubei și nici decât suma la care s-a făcut asigurarea. Pentru polițele cesionate în favoarea unei terțe persoane ( ex.: o banca ), despăgubirea nu va putea fi plătită până când terța persoană în favoarea căreia este cesionată polița nu va preciza beneficiarul plății despăgubirii ( respectiv asiguratul sau însă-și terța persoană în favoarea căreia este cesionată polița ).

Dacă legea nu prevede altfel, despăgubirile se vor plăti în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii ultimului document la dosar (încheierii instrumentării dosarului de daună).

Despăgubirea cuvenită se plătește în România, după cum urmează:

Pentru polițele la care prima de asigurare a fost plătită în lei despăgubirea se plătește în lei. În situația în care documentele de plată sunt în valută despăgubirea cuvenită se va determina prin aplicarea cursului valutar de referință din ziua încheierii instrumentării dosarului de daună, dacă depunerea tuturor documentelor necesare instrumentării acestuia s-a efectuat în termen de 60 zile de la data producerii sau apariției evenimentului asigurat. În cazul depășirii acestui termen despăgubirile se vor calcula în funcție de cursul valutar de referință valabil în cea de-a 60-a zi de la data producerii sau apariției evenimentului asigurat. Pentru polițele la care prima a fost plătită în valută:

pentru cazul daunei totale despăgubirea cuvenită se achită în aceeași valută sau altă valută agreată de părți;

pentru cazul daunei parțiale despăgubirea cuvenită se achită în valută pentru facturile în valută, respectiv în lei pentru facturile în lei.

Dacă producerea daunei are loc înaintea plății integrale a primei de asigurare, aferentă perioadei de asigurare, primele datorate pânaă la expirarea contractului de asigurare se compensează cu orice despăgubire cuvenită asiguratului.

Prin plata despăgubirii se sting orice pretenții ale asiguratului sau, după caz, beneficiarului, față de OMNIASIG, în legătură cu dauna respectivă.

În asigurarea de bunuri persoanele păgubite se pot îndrepta împotriva persoanelor responsabile de producerea daunei, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce depășește despăgubirea cuvenită conform Poliței.

2.3. Condiții specifice privind asigurarea valorii producției

Toate prevederile condițiilor generale privind asigurarea culturilor agricole, împotriva factorilor naturali de risc, precum și ale condițiilor specifice privind asigurarea culturilor agricole, sunt valabile în măsură în care nu contravin prevederilor din prezența condiție specifică.

Prin considerarea cumulată a documentelor menționate se convine că:

în situația în care există, în documentele menționate, capitole cu același titlu / conținut, prevederile acestora se cumulează;

în situația în care, în urma cumulării prevederilor documentelor menționate, apar contradicții, se consideră valabile numai prevederile din prezența.

În tot cuprinsul acestei Polițe termenii de mai jos au numai înțelesul atribuit prin următoarele definiții:

Valoarea producției: produsul dintre cuantumul producției și prețul de valorificare. Pentru stabilirea producțiilor medii, ca element determinant al sumei asigurate se acceptă următoarele situații:

media pe ultimii 3 ani a producțiilor obținute la culturile și pe suprafețele asigurate;

producții medii obtenabile, cunoscute în zonă sau estimate de instituții de profil.

2.4. Profitul Omniasig Vienna Insurance Group (VIG)

În anul 2009 Omniasig Vienna Insurance Group (VIG) a înregistrat un profit brut de 41,14 milioane lei (9,73 milioane euro) în primele 9 luni, în creștere cu 18,63% față de același interval din 2008, pe afaceri în stagnare și un avans al daunelor plătite cu 41,8%, a informat compania.

În primele 9 luni ale anului, Omniasig VIG a înregistrat o valoarea a primelor brute subscrise de 857,89 milioane lei (202,8 milioane euro), în ușoară scădere față de același interval din 2008 când afacerile companiei însumau 918,77 milioane lei, informează comunicatul companiei.

Primele brute subscrise și profitul brut au fost calculate conform standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS).

Daunele plătite au avut o evoluție puternic ascendentă, atingând valoarea de 689,57 milioane lei, cu 41,8% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2008, numai pentru agricultură.  

În 2010 Omniasig VIG a plătit daune de peste 1,4 milioane euro ca urmare a inundațiilor, despăgubirile pe segmentul asigurărilor agricole ridicându-se la 600.000 euro. Astfel, pe segmentul asigurărilor agricole Omniasig a deschis 170 dosare de dăune.

Potrivit companiei, în urma inundațiilor au fost semnalate multe daune și pe segmentul asigurărilor agricole. Astfel, în urma grindinei aferente perioadei inundațiilor, au fost deschise peste 130 dosare de dăuna, cu o rezervă totală de circa 130.000 euro.

Reprezentanții Omniasig susțin că, pe lângă daunele menționate, în țara au mai fost avizate multe alte daune în urma inundațiilor, pentru care încă nu s-a putut face constatarea, întrucât sunt zone în care nu se poate pătrunde din cauza condițiilor meteorologice din ultima perioadă (mal, viituri etc.).

În urma identificării punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților, a amenințărilor și în urma analizelor la care a fost supusă, se poate concluziona că societatea S.C. OMNIASIG VIG S.A. este:

este o societate profitabilă;

este o societate cu renume;

are o structură organizatorică optimă;

posedă o bază tehnico-materială modernă în proporție de aproximativ 90%;

oferă clienților servicii de foarte bună calitate;

are un preț de cost al produselor competitiv;

are o piață de desfacere stabilă și este posibilă lărgirea ei;

încasările cresc de la an la an;

Pentru menținerea și accentuarea dezvoltării societății S.C. OMNIASIG VIG S.A se poate acționa prin:

continuarea modernizării bazei tehnico-materiale;

modernizare continuă a centrelor de desfășurare a activității;

dezvoltarea continuă a departamentului de vânzări și marketing;

ierarhizarea obiectivelor de dezvoltare;

elaborarea măsurilor de dezvoltare și stabilirea indicatorilor de realizat

Analiza SWOT este o metodă eficientă, utilizată în cazul planificării strategice pentru identificarea potențialelor, a priorităților și pentru crearea unei viziuni comune de realizare a strategiei de dezvoltare. De fapt analiza SWOT trebuie să dea răspunsul la întrebarea „Unde suntem?”, aceasta implicând analiza mediului intern al întreprinderii și a mediului extern general și specific.

Analiza SWOT dă ocazia să se identifice măsurile oportune pentru înlăturarea / diminuarea punctelor slabe ( ierarhizarea lor ca priorități ) și elimină în mare măsură surprinderea în cazul amenințărilor.

Având în vedere faptul că plățile privind despăgubirile dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor legate de asigurări este necesară o analiză minuțioasă a evoluției despăgubirilor, pe categorii de asigurați și în profil teritorial, deorece astfel se pot scoate la iveală eventualele rezerve de reducere a cheltuielilor de acest gen.

În direcția creșterii eficienței activității de asigurare agricolă, poate acționa de asemenea și uilizarea mijlocelor de calcul moderne, pentru efectuarea diferitelor operații. Experiența deja acumulată, în unele țări, ca de altfel și la noi, arată că aceste mijloace de calcul pot fi folosite la stabilirea primelor de asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea polițelor de asigurare.

CAPITOLUL III: ASIGURAREA CULTURILOR DE GRÂU

Grâul este planta care ocupă cele mai mari suprafețe cultivate pe glob, reprezentând cea mai importantă cultură în cadrul producției vegetale. O caracteristică importantă a grâului este adaptabilitatea, acesta putându-se cultiva și asigurând producții satisfăcătoare în cele mai diferite condiții climatice. Cu un conținut ridicat de hidrați de carbon și substanțe proteice, grâul este principala materie primă folosită în fabricarea produselor de panificație.

Grâul ocupă un loc important în strategia de asigurare a securității alimentare întrucât se caracterizează printr-o conservabilitate de lungă durată și prin faptul că se pretează la realizarea unei game diversificate de produse de panificație. Rolul grâului în strategia securității alimentare este determinat și de posibilitățile de conservare cu cheltuieli reduse în comparație cu alte produse alimentare, nefiind necesare lanțuri frigorifice sau instalații costisitoare. În plus, grâul se poate păstra timp îndelungat și se poate transporta la distanțe mari fără să se altereze.

Principiile nutritive de bază existente în grâu (glucide 65-70%, proteine 12-15%, lipide 2-3%) asigură un aport energetic de 230-250 cal/100gr. În afara acestor constituenți, bobul de grâu este înzestrat și cu o largă paletă de elemente catalitice, săruri minerale, vitamine și enzime.

Tabelul 1 Compoziția bobului de grâu

Sursa: Zamfirescu, Velican și Săulescu

Poate și datorită suprafețelor extinse pe care este cultivat la nivel mondial, grâul este caracterizat de existența a 22 de specii și a câtorva mii de soiuri, fapt ce a condus la adoptarea mai multor sisteme de clasificare a speciilor de grâu. Dintre aceste sisteme de clasificare, cel mai relevant pentru scopurile acestui raport este cel bazat pe conținutul de gluten, caracteristică după care grâul se împarte în grâu comun și grâu dur.

Grâul comun este utilizat în principal la fabricarea pâinii și are cea mai mare răspândire pe glob, ocupând circa 90% din suprafața cultivată. În România, grâul comun deține 98-99% din suprafața cultivată cu grâu.

Grâul dur se pretează cel mai bine la fabricarea pastelor făinoase, aluatul frământat obținut din acest tip de grâu fiind un liant alimentar insolubil în apă, căruia conținutul ridicat de gluten îi conferă elasticitate și extensibilitate.

Constituind principala materie primă în fabricarea produselor de panificație, grâul reprezintă cea mai importantă cultură în cadrul producției de cereale. Astfel, grâul este cultivat în peste 100 de țări pentru a asigura hrana a 35-40% din populația globului. Zonalitatea grâului în lume este strâns legată de natura solului, cele mai favorabile fiind zonele cernoziomurilor cu conținut ridicat în humus. De asemenea, extinderea culturii grâului este influențată în mod direct și de factorii demografici, mai ales în țările în curs de dezvoltare.

La nivel mondial, în anul 2007, cultura grâului reprezenta 31,1% din suprafața totală cultivată cu cereale. În ceea ce privește ponderea în producția mondială de cereale, aceasta era de 25,9% în același an, situându-se, pe pante descendente în ultimii 5 ani. În România, grâul reprezintă una dintre culturile cele mai importante din agricultură, cu o pondere de 38,5% din suprafața cultivată cu cereale și de 39% în producția de cereale pentru boabe (la nivelul anului 2007).

Cu toate acestea, suprafața cultivată cu grâu a înregistrat o tendință de diminuare în România în perioada 2006-2010. Astfel, la nivelul țării, această suprafață a scăzut cu 16,54%, respectiv de la 2,48 milioane hectare în 2006 la 2,07 milioane hectare în 2010. Pe același trend descrescător se situează și ponderea suprafeței cultivate cu grâu în totalul suprafeței cultivate cu cereale (această pondere s-a redus de la 42,1% în anul 2006 la 38,5% în 2009).

Tendința generală de diminuare a suprafeței cultivate cu grâu la nivel național este efectul evoluțiilor la nivel regional, plaja de diminuare a suprafeței (în 2009, comparativ cu 2006) fiind cuprinsă între 44% (regiunea București-Ilfov) și 17% (regiunea Sud). Singura regiune în care s-a înregistrat o creștere a suprafeței cultivate cu grâu (20%) în aul 2008 comparativ cu anul 2006 este regiunea Sud-Est.

Amplasarea culturii
Planta premergătoare și rotația culturilor contribuie la:

– reducerea gradului de infestare cu buruieni, boli și dăunători,

– acumularea apei și a elementelor nutritive în sol
și asigură

– efectuarea corespunzătoare a pregătirii terenului și semănatului.

Culturile timpurii, aproape fără excepție, sunt bune premergătoare pentru grâu, dintre
acestea cele mai valoroase fiind leguminoasele pentru boabe și cele furajere (mazărea, fasola,
borceagul), precum și răpită, inul de ulei, inul de fuior, cartofii timpurii și cartofii de vară.

Creșterea suprafeței de premergătoare timpurii reprezintă o măsură eficientă de
ridicare a producției la grâul de toamnă în toate zonele. Din grupa premergătoarelor
timpurii fac parte și cerealele păioase care asigura condiții favorabile de pregătire a terenului,
o rezervă mai mare de apă și de elemente nutritive din sol. Utilizarea lor ca premergătoare
pentru grâu este limitată la un an, pentru prevenirea extinderii atacului de boli și de dăunători
și a infestării cu buruieni greu de combătut.

A doua categorie de culturi bune premegatoare pentru grâu sunt cele care se recoltează la mijlocul lunii septembrie (soia, floarea-soarelui, hibrizii timpurii de porumb, primele suprafețe eliberate de sfeclă de zahăr și cartofii de toamnă). Prin măsuri adecvate de fertilizare și pregătire a terenului care să asigure semănatul și răsărirea plantelor în perioada optimă, această categorie de premergătoare poate asigura producții ridicate de grâu.

Culturile târzii de porumb, sfecla de zahăr, culturile duble, care nu asigura pregătirea
corespunzătoare a terenului și a semănatului în perioada optimă, sunt contraindicate ca premergătoare pentru grâul de toamnă.
Se va evita amplasarea grâului pe:

– sol infestate cu dăunători de sol și agenți fitopatogeni, care se transmit prin resturi vegetale

– terenuri tratate cu erbicide al căror efect rezidual se menține în sol.

Cultura grâului se va amplasa în asolamente stabilite cu durata de 2 – 6 ani. Rotația grâu – porumb va fi întrerupta după 3 – 4 cicluri prin introducerea unei leguminoase, în scopul evitării extinderii bolilor și a îmburuienarii.

Aplicarea îngrășămintelor organice, chimice și a amendamentelor calcaroase se face pe
baza cartării agrochimice și în funcție de:

– planta premergătoare,

– fertilizarea aplicată anterior,

– gradul de aprovizionare cu apa,

– nivelul producției posibil de obținut.

Fertilizarea organică se recomanda la culturile premegatoare. Sub forma semifermentata,
gunoiul de grajd poate fi aplicat și direct culturii grâului, în doza de 15-20 t/ha.

Îngrășămintele chimice se aplică pentru completarea necesarului de elemente nutritive ale plantelor, ținând cont de fertilizarea organică aplicată în cadrul rotației și de ceilalți factori menționați. Fertilizarea cu fosfor contribuie la depășirea producției medii de 3 – 4 t/ha, prin
valorificarea mai eficientă a îngrășământului cu azot. Grâul valorifică mai bine îngrășămintele
cu fosfor, comparativ cu porumbul sau alte plante de cultură, care folosesc efectul remanent al
fertilizării cu fosfor dat la grâu.

Dozele de fosfor sunt cuprinse între 60 și 80 kg P2O5 t/ha, ținând cont de producția
scontată, cantitatea de gunoi de grajd aplicată, tipul de sol și starea acestuia de aprovizionare cu fosfor. Îngrășămintele cu fosfor se administrează prin împrăștierea uniformă la suprafața solului și se încorporează odată cu arătura sau înainte de pregătirea patului germinativ, prin discuire. În lipsa îngrășămintelor cu fosfor se recomandă aplicarea de îngrășăminte complexe, cu conținut ridicat în fosfor (16:48:0; 13:26:13).

Fertilizarea cu potasiu este necesară numai pe solurile cu un conținut în potasiu
schimbabil mai mic de 150 ppmK, administrându-se doze de 40 – 80 kg K2O /ha cu prioritate
în condiții de cultura intensivă. Îngrășămintele cu potasiu se administrează ca și cele cu fosfor,
înainte de arătura sau înainte de pregătirea patului germinativ. Dacă doza de potasiu nu poate
fi asigurată din îngrășămintele complexe, atunci se aplică separat, sub formă de sare potasică.

3.1. Asigurarea

Prin încheierea contractului de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare asigurătorului, iar acesta se obligă ca, în urma producerii evenimentului asigurat, în baza cererii de asigurare și a declarației de asigurare semnate de asigurat, precum și a celorlalte date privind riscurile asigurate transmise în scris de aceasta, sub rezerva respectării întocmai a condițiilor, excluderilor și clauzelor convenite de comun acord la data încheierii poliței de asigurare, și în baza plății în contul asigurătorului a primei de asigurare, în cuantumul și la scadențele prevăzute în poliță, să plătească asiguratului indemnizația de despăgubire cuvenită.

Relația dintre asigurător și asigurat se stabilește prin liberul consimțământ al părților, în baza unui contract de asigurare, datat și semnat. Asiguratul poate fi proprietarul terenului cultivat sau orice persoană fizică sau juridică care deține terenul agricol printr-un act scris și are un interes patrimonial sau vreo răspundere pentru exploatarea, conservarea și protejarea acestuia. La schimbarea proprietății sau a titlului celui care exploatează terenul agricol (prin vânzare, moștenire, donație, arendare etc.), cel care dobândește proprietatea sau dreptul de exploatare preia drepturile și obligațiile fostului proprietar cu care asigurătorul a încheiat contractul de asigurare. Pentru plata primelor de asigurare corespunzătoare perioadei asigurate în curs de desfășurare (anul agricol), răspund solidar atât fostul proprietar, cât și succesorul proprietarului sau cel care preia în exploatare (cu excepția cazului în care acesta fiind moștenitor trebuie să plătească integral).

Despre schimbarea proprietății sau a celui care exploatează terenul cultivat, asigurătorul trebuie anunțat în scris, în termen de 5 zile calendaristice, atât de fostul proprietar (dacă acesta nu a decedat) cât și de succesor, făcându-se și dovada, prin acte, a acestei schimbări. În caz contrar, contractul de asigurare se reziliază de drept la data schimbării proprietății sau a titlului prin care este deținut terenul agricol, fără restituirea primelor anterior încasate, asiguratul pierzând dreptul la despăgubire în cazul producerii daunelor.

Politicile de asigurare a culturilor subvenționate și reasigurate, pot fi eligibile pentru ajustări, pierderi de calitate, dacă motivul pentru pierderea de valoare este din cauza unui eveniment acoperit, cum ar fi precipitații excesive. În scopul de a proteja drepturile de producător, este imperativ să se raporteze orice daune în intervalul de timp necesar și să solicite consiliere de la compania de asigurări înainte de a proceda cu recolta sau distrugerea culturilor deteriorate. Imposibilitatea de a face acest lucru poate pune în pericol cererea. Politicile de asigurare a culturilor cere ca fermierii să notifice compania lor în termen de 72 de ore de la observarea unei pierderi. Este important ca agricultorii să fie proactivi în domeniile lor de verificare pentru a determina dacă există orice deteriorare a culturilor înainte de recoltare.

Ajustările de calitate sunt disponibile pentru pierderea de valoare, pentru condiții de testare, cum ar fi greutatea redusă, boabe deteriorate, și nucleele zbârcite sau rupte. Reduceri efectuate în scopuri de pierderi de culturi nu pot fi aceleași cu cele observate la lift.

Orice producție de grâu de calitate extrem de slabă, care are o valoare care nu s-a situat pe topurile factorul de reducere în dispozițiile speciale de asigurări ("de pe tabelele de discount") este ajustată prin luarea prețului de vânzare efectiv, bazat pe reducerea valorii împărțite de către prețul de piață local, pentru a egala factorul de reducere pentru producție. În cazul în care producția are o valoarea de piață zero, furnizorilor de asigurări trebuie să facă toate eforturile pentru a găsi o piață pentru producție înainte de a declara o valoare zero. Prin urmare, furnizorii de asigurări nu vor face declarații asupra valorii de piață egală cu zero până când se poate stabili cu fermitate că nu există o piață pentru cereale de calitate proastă. Ajustări de calitate se bazează pe probe obținute prin reglare, sau de alte părți dezinteresate, autorizate de către furnizorul de asigurare, cum ar fi un angajat lift. Recoltele și probe de producție livrate luate de la fiecare transport și apoi amestecate pot fi acceptate în anumite condiții. Dacă se suspectează vomitoxin, proba trebuie să fie colectată înainte ca cerealele să fie plasate în depozit pentru a fi eligibile pentru ajustarea calității. Probele ar trebui să fie plasat într-o pungă de hârtie grea pentru livrare la un laborator aprobat pentru o determinare a vomitoxin dacă este prezent. Există un număr minim de probe necesare bazate pe suprafață.

Având în vedere că activitatea din agricultură se desfășoară în condiții de risc și incertitudine ca urmare a influenței factorilor naturali, a căror evoluție nefavorabilă poate provoca pagube însemnate producătorilor agricoli, asigurarea este un pas pe care fiecare producător agricol trebuie să-l aibă în atenție.

În acest sens, societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

-Avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru acoperirea riscurilor de catastrofă, care se acordă în urma verificării existenței programului de reasigurare, a copiilor după contractele de reasigurare, a notelor de acoperire a brokerilor, precum și a calculării daunei maxime posibile;

-Practicarea asigurărilor agricole pentru culturi agricole și specii de animale pe o perioadă de minimum 3 ani;

-Gradul de solvabilitate al societăților să fie de peste 1,5.

În anul 2008, în baza Legii nr.381/2002, prin Hotărârea de Guvern nr.440/2003, s-a declarat stare de calamitate în agricultură pentru culturile de toamnă de grâu, calamitate de temperaturi excesiv de scăzute din perioada de iarnă, pentru care s-a alocat suma de 680 miliarde lei.

De prevederile Hotărârii de Guvern nr.440/2003 au beneficiat un număr de 1.286 producători agricoli. Din cauza secetei din primăvară-vară a anului 2006, importante suprafețe cultivate cu grâu de toamnă au fost calamitate în proporție de 100% și, ca urmare, producătorii agricoli au solicitat acordarea de despăgubiri, întrucât înregistrează datorii care nu le permit reluarea în bune condiții a procesului de producție pentru anul agricol 2006-2007.

Pentru a veni în sprijinul acestora a fost promovată Hotărârea de Guvern nr.1458/2003 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru cultura de grâu de toamna și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire.

Suma propusă a fi acordată a fost de 60 milioane lei, plătită din bugetul anului 2007. În baza Hotărârii Guvernului nr.1.458/2003 s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 198.232 hectare grâu calamitat din cauza secetei, din care suprafața de 92.269 hectare a fost calamitată în totalitate și 101.962 hectare au fost calamitate parțial. Suma totală acordată ca despăgubire a fost de 521,9 miliarde lei, sumă de care a beneficiat un număr de 1.312 producători agricoli.

De asemenea, în anul 2008 pentru subvenționarea primelor de asigurare a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr.74/2003 actualizată, pentru stabilirea nivelului subvenționării primelor de asigurare acordate producătorilor agricoli.

Prin intermediul acesteia s-a stabilit nivelul de subvenționare a primelor de asigurare de 20% din valoarea acestora, pentru toate societățile de asigurare, asigurare-reasigurare agreate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Suma totală solicitată de Direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală în anul 2009 a fost de 13,2 miliarde lei, suma care a fost plătită.

În bugetul Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale pe anul 2009 sunt prevăzute următoarele sume:

– 53,7 miliarde lei pentru subvenționarea primei de asigurare la cultura de grâu. Până în prezent s-a acordat suma de 11,2 miliarde lei, ca subvenție la prima de asigurare.

– 669,9 miliarde lei pentru acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli (ca urmare a modificării și completării Legii nr.381/2002 prin OG nr 7/2004).

Termenul maxim de încheiere a contractelor de asigurare a culturilor agricole este dată de 15 decembrie pentru culturile însămânțate în toamna și data de 31 mai pentru culturile însămânțate în primăvară și pentru plantații.

Elemente strategice în sectorul cereale.

Implementarea politicilor agricole privind sprijinirea producătorilor agricoli, în vederea menținerii suprafețelor cultivate prin susținerea unor costuri de producție pentru resursele materiale necesare activităților curente de producție, creditarea producătorilor pentru înființarea și întreținerea culturilor agricole.

Aplicarea de scheme financiare de sprijin, care să reducă costurile specifice pe culturi.

Utilizarea de soiuri și hibrizi adaptate la condiții climatice extreme (secetă, îngheț) care să asigure randamente ridicate la hectar.

Îmbunătățirea raporturilor dintre sistemul agro-alimentar și cel bancar, prin aplicarea mecanismului economico-financiar de susținere a activităților curente de producție prin credite agricole acordate.

Implementarea sistemului de tranzacționare a produselor agricole și alimentare prin bursele de mărfuri, inclusiv prin utilizarea certificatelor de depozit pentru semințe de consum.

Încurajarea formelor asociative, înființarea grupurilor de producători pentru valorificarea producției de cereale. Utilizarea mecanismului de preluare la intervenție pentru producția excedentară, că plasă de siguranță în situația scăderii prețului cerealelor.

Eficientizarea structurilor asociative pe întreaga filieră de produs.

Legislația națională în vigoare începând cu anul 2010, pentru societățile de asigurari

– Ordonanța nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată prin Legea nr.74/2010;

– Hotărârea nr.748/2010 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru anul 2010 și a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat;

– Hotărârea nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură;

– Ordin nr. 126/2010 pentru aprobarea procedurilor specifice de implementare și control, precum și formularistica necesară acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură cu modificările și completările ulterioare;

– Hotărârea nr.756/2010 privind normele metodologice referitoare la modul de acordare a ajutorului de stat în agricultură pentru plata primelor de asigurare;

– Hotărârea nr.759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică;

– Ordonanța de urgență nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare.

– Ordin nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specific și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate;

– Ordonanța nr. 25 din 25 august 2010 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat temporare privind asigurarea accesului la finanțare în agricultură

Legislație comunitară

– Regulamentul CE nr. 73/2009 privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori.

– Regulamentul (CE) nr.1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (,, Regulamentul unic OCP”).

– Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013

– Regulamentul (CE) nr. 1.857/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 70/2001

Susținerea producției la cultura de grâu începând cu anul 2010
– schema de plată unică pe suprafață;
– reducerea accizei la motorină;
– subvenția primelor de asigurare;
– subvenționarea dobânzii la creditele de producție
– ajutor specific în sectorul agricultură ecologică.

Condiții stabilite prin instituirea Sistemului Național de Gradare a Semințelor de Consum (HG nr.1336/2002 cu modificările și completările ulterioare)
– grâul se împarte în două clase (clasa A și clasa B)
Clasa A cuprinde două grupe (Grupa I – soiurile Alex, Apullum, Crina, Dropia, Esențial, Flamura 85, Gabriela, Lovrin 34, Moldova 83, Rapid ; Grupa II – soiurile Albota, Aniversar, Lovrin 41, Romulus, Suceava 84,Turda 90,etc)
Clasa B cuprinde soiurile care nu sunt incluse în Clasa A. Planul de gradare pentru grâul din clasele A și B alocă trei grade, conform Manualului de Gradare pentru semințele de consum.

Condiții minime de calitate pentru grâul de panificație:
– umiditate, max. 15,5%
– masa hectolitrică, min 70 kg/hl
– impurități, max.15%, din care :
– boabe sparte, max.7%
– boabe șiștave, max 8%
– boabe avariate, max. 1%
– boabe atacate dăunători, max. 2%
– boabe încolțite, max 1%
– alte cereale, max. 3%
– corpuri străine, max. 2%
– gluten umed, min 22%
– indice de deformare a glutenului, max. 15 mm

Sprijinul oferit culturilor de grâu.

Începând cu anul 2006, România beneficiază de finanțarea prevăzută prin PAC din două surse: Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA) și Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR). Sprijinul comunitar se concretizează prin acordarea de plăți directe producătorilor și prin stimularea dezvoltării rurale.

Schemele de sprijin comunitar ce constau în plăți directe au fost aprobate la nivel național prin OUG nr. 125/2006, modificată și completată de Legea nr. 139/2007. În domeniul culturilor de grâu, se aplică următoarele scheme de sprijin direct, plățile realizându-se prin intermediul APIA:

Schema de Plată Unică pe Suprafață (SAPS) implică acordarea unei sume anuale uniforme pe suprafață, total decuplate de producție. Plățile au ca sursă FEGA și se acordă celor care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, cu condiția ca aceștia să îndeplinească o serie de condiții de eligibilitate, printre care:

suprafața de teren agricol lucrată trebuie să depășească un hectar, eventual împărțită în parcele de cel puțin 0,3 hectare;

terenul agricol respectiv trebuie menținut în bune condiții agricole și de mediu;

pământul trebuie să fie înscris în Registrul Fermierilor.

Plăți Naționale Directe Complementare în sectorul vegetal (PNDC) reprezintă plăți suplimentare pe suprafață și/sau tonă și/sau pe kilogram, care vin în completarea plăților SAPS. Sursa acestor plăți este dublă: FEADR și bugetul MAPDR. Beneficiarii trebuie să îndeplinească condițiile de eligibilitate valabile pentru plățile SAPS.

Nivelul maxim al plăților este stabilit prin Hotărâre de Guvern, la propunera MAPDR. Pentru anul 2008, atât în cazul grâului comun, cât și a celui dur, sumele aprobate au fost de 60,75 euro/ha (SAPS) și 46,71 euro/ha (CNPD).

Fondurile pentru dezvoltare rurală sunt derulate prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) și au patru destinații principale:

Creșterea competitivității sectorului agricol și forestier;

Gospodărirea terenurilor agricole și silvice (protecția mediului);

Îmbunătățirea calității vieții în mediul rural;

Programul LEADER (prin care sunt susținute grupurile de acțiune locală).

Renta viageră agricolă

În scopul stimulării procesului de consolidare a exploatațiilor agricole, prin prevederile Titlului IX al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, a fost instituită o rentă viageră acordată micilor proprietari agricoli care înstrăinează sau arendează terenul agricol deținut.

Valoarea anuală a rentei viagere este de 100 de euro pentru fiecare hectar de teren înstrăinat, respectiv de 50 de euro pentru fiecare teren.

Conform prevederilor legii pot beneficia de renta viageră persoanele care dețin în proprietate cel mult 10 hectare de teren agricol și au o vârstă de peste 62 de ani, precum și persoanele de vârstă inferioară, dacă sunt pensionate pe caz de boală, gradele I și II și fac dovada că se află în incapacitate de muncă.

Conducerea, organizarea și coordonarea aplicării prevederilor legale cu privire la renta viageră agricolă sunt realizate de Oficiul Național de Rentă Viageră Agricolă (ONRVA), organizat ca direcție în cadrul Agenției Domeniilor Statului. La nivel teritorial, ONRVA își organizează birouri în fiecare județ.

Efectele aplicării programului Renta Viageră asupra structurii exploatațiilor agricole care cultivă grâu, în funcție de dimensiune este vizibil din tabelul următor:

Tabelul 3 – Evoluția structurii exploatațiilor cultivate cu grâu, anii 2007-2008

Sursa: APIA

Se poate constata existența unui proces de consolidare a exploatațiilor agricole, care rezultă, în principal, din reducerea a ponderii exploatațiilor mai mici de 1 ha în total exploatații cultivate cu grâude la 48% la 43%. Comparând numărul de exploatații cultivate cu grâu în anii 2007 și 2008, se observă că, exceptând exploatațiile mai mici de 1 ha, la toate celelalte niveluri s-au înregistrat creșteri ale numărului de exploatații. Per total, numărul de exploatații cultivate cu grâu a scăzut în 2008 față de 2007 cu 1,88%.

Programul „Renta Viageră” face parte din lista măsurilor de ajutor de stat comunicate Comisiei Europene în baza prevederilor capitolului 3, lit. (b) din Anexa V la Actul de aderare a României la Uniunea Europeană. În aceste condiții, programul poate fi aplicat până la data de 31.12.2010, eventual o aplicare ulterioară fiind incertă, dată fiind necesitatea aprobării prealabile a schemei de ajutor de stat de către Comisia Europeană.

Plata despăgubirii producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice în caz de calamități naturale se realizează, conform legii 381/2002, pentru culturile agricole, animale, păsări, familiile de albine și pești care au fost asigurate de societățile de asigurare agreate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Constatarea, evaluarea pagubelor și stabilirea despăgubirii. Plata despăgubirii de asigurare se efectuează după constatarea pagubelor, în marimea sumei de asigurare prevăzute în contract, pentru fiecare cultură în parte.

Calculul pagubei se efectuează în felul următor:

la inceputul strângerii roadei de pe suprafața vătămată, iar în unele cazuri asistând până la finisarea strânsului, în baza documentelor de evidență primară, asigurătorul, în comun cu reprezentantul asiguratului, stabilește recolta globală atestată pe suprafața vătămată, prin înscrierea lor într-un act special;

prin calcul se stabilește pierderea de recoltă de pe suprafața vătămată în raport cu cea cuprinsă în asigurare;

se stabilește recolta globală și rodnicia medie de pe suprafața culturii agricole corespunzătoare, rămasă nevătămată de grindină;

coeficientul raportului dintre rodnicia efectivă obținută și rodnicia luată în asigurare se stabilește prin împărțirea rodniciei efective obținute de pe suprafața nevătămată la rodnicia fixată la încheierea contractului.

Totodată, dacă acest coeficient e mai mic de o unitate înseamnă că reducerea recoltei a fost influențată atât de grindină, cât și de alți factori, care trebuie luați în considerație și pe suprafața vătămată de grindină.

Calculul final a pagubei se efectuează prin înmulțirea valorii recoltei lipsa de pe suprafața vătămată cu costul înscris în asigurare și cu coeficientul corelației dintre rodnicia efectiv obținută și cea luată în asigurare (cu condiția că coeficientul e mai mic de o unitate).

Plata despăgubirii de asigurare pentru pierderea de recoltă din cauza grindinii se efectuează după strînsul roadei, în mărimea pagubei calculate minus franșiza stabilită la încheierea contractului.

3.2. Agricultura românească versus agricultura UE.

Aproape 28% din populație își desfășoară activitatea în agricultură dar produce doar aproximativ 6% din PIB. Sectorul agricol se confruntă cu condiții de creditare aspre: rate mari ale dobânzilor și solicitarea de garanții dificil de prezentat, din cauza scăderii valorii terenurilor.

În ultimii 10 ani, statul a plătit aproximativ 10 miliarde de euro pentru subvenții în agricultură, fără a socoti fondurile UE. Din păcate, fondurile alocate rămân insuficiente iar agricultorii noștri sunt net dezvantajați în comparație cu sprijinul oferit în alte state. 

Creditarea dificil de obținut în mediul rural descurajează și ea dezvoltarea unei producții agricole eficiente, destinată cu precădere pieței. Nici sistemele de colectare nu sunt puse la punct, intrându-se, astfel, într-un adevărat cerc vicios.

În plus, prețurile mici ale terenurilor față de media europeană deschid posibilitatea amortizării în decurs de 5-10 ani, chiar dacă nu e lucrat. O parte semnificativă dintre suprafețele agricole sunt cultivate doar de ochii inspectorilor și lăsate să se “calamiteze”, pentru a putea încasa despăgubiri.

Marii arendași și plățile pe suprafață. Romania a plătit până la mijlocul anului trecut fermierilor români 581 milioane euro din subvențiile directe pe suprafață (SAPS) aferente anului 2009, reușind în premieră să nu mai plătească penalizări  către UE din acest motiv. Pentru campania din anul 2009, sprijinul direct pe suprafață primit de la UE a fost de 71,12 euro/hectar. În plus, Ministerul Agriculturii a alocat subvenții totale pentru decontarea energiei electrice destinată suprafețelor irigate în 2009 în valoare de 33 milioane euro, la care s-au adăugat 2 milioane euro doar pentru întârzierea plății facturilor , fapt ce a generat acumularea de penalități în sumă de 8,3 milioane lei.

Conform deciziilor luate la Bruxelles, plățile pentru 2010 s-au putut face, în proporție de 50%, de-abia după data de 16 octombrie 2010, în cadrul schemei de plată unică de suprafață pentru cererile depuse. Plata avansurilor se face doar după verificarea condițiilor de eligibilitate. În cadrul campaniei SAPS 2010, România beneficiază de o alocație financiară de 700 milioane euro din Fondul European de Garantare Agricolă (80,36 euro/ha). 

Din 2011, fermierii vor primi un sprijin pentru culturile ecologice care va ajunge până la 400 de euro pe hectar. Și asta, în timp ce, până de curând, România a fost singura țară europeană care nu primea subvenții pe hectar pentru culturile bio.
 

Ce ajutoare au primit agricultorii din celelalte state UE?

Conform datelor centralizate pentru 2008, La nivelul Uniunii Europene, subvenția medie la hectar a fost de 219 euro, așadar de aproape șase ori mai mare decat subvenția acordată în Romania.

În continuare voi prezenta lista completă a plăților medii/hectar de care au beneficiat agricultorii europeni :

Austria (223 euro/ha); Belgia (417 euro/ha); Bulgaria (41 euro/ha); Cehia (135 euro/ha);Cipru (171 euro/ha); Danemarca (367 euro/ha); Estonia (57 euro/ha); Finlanda (232 euro/ha); Franta (289 euro/ha); Germania (324 euro/ha); Grecia (603 euro/ha); Irlanda (307 euro/ha); Italia (319 euro/ha); Letonia (43 euro/ha); Lituania (73 euro/ha); Luxemburg (263 euro/ha); Malta (223 euro/ha); Marea Britanie (205 euro/ha); Olanda (425 euro/ha); Polonia (101 euro/ha); Portugalia (153 euro/ha); Romania (38 euro/ha); Slovacia (103 euro/ha); Slovenia (143 euro/ha); Spania (193 euro/ha); Suedia (229 euro/ha); Ungaria (161 euro/ha).

3.3. Importanța grâului

Grâul este cea mai importantă planta cultivată, cu cea mai mare răspândire pe glob, cultivat în peste 100 de țări și constituie o sursă comercială de prim rang. Importanța grâului este dată de:

compoziția chimică a boabelor și raportul dintre hidranții de carbon și proteine, în raport cu cerințele organismului uman;

plasticitatea ecologică ridicată, fiind cultivat în zone cu climate diferite (subtropical, mediteranean, oceanic, continental de stepa), pe diferite tipuri de sol ca nivel de fertilitate;

posibilitatea de mecanizare integrală a culturii și de obținere a unor producții ieftine ;

posibilitatea de păstrare, de transport și depozitare fără să se altereze.

Utilizările graului sunt multiple și variate. Boabele se folosesc pentru o gamă de produse de morărit din care se fabrică un sortiment bogat de produse de panificație, paste făinoase, produse de patiserie și biscuiterie care constituie alimente de bază pentru 35-55 % din populația globului, asigura 50-55 % din caloriile consumate în lumea întreagă, împreună cu celelalte cereale cultivate. Pentru prelucrarea boabelor de grâu este creată o întreaga industrie având în linii mari următoarea succesiune:

industria condiționării și păstrării;

industria morăritului;

industria panificației;

alte industrii (amidon, gluten alimentar, alcool alimentar, glucoză, bioetanol, nutrețuri, combinate, etc.).

În urma procesării grâului în morile de mare capacitate rezultă cantități mari de tărâțe, care constituie un furaj concentrat valoros (bogat în proteine, lipide și săruri minerale) și germeni cu conținut ridicat în vitamine, care constituie o polivitamină naturală dar și lipide cu utilizări în cosmetologie.

Paiele rămase după recoltare se pot folosi pentru fabricarea celulozei, furaj de volum sau așternut pentru diverse categorii de animale, îngrășământ organic după o perioadă de compostare sau încorporate ca atare în sol, după recoltare, iar prin brichetare se pot folosi ca combustibil.

Importanta agronomică este dată de:

mecanizare integrală a culturii;

eliberarea devreme a terenului și posibilitatea efectuării arăturilor de vară, fiind o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor;

după soiurile timpurii, permite amplasarea unor culturi succesive în anumite zone.

Repartiția suprafeței cu grâu și a producției mondiale de grâu

Situația culturii graului în țările crae cultiva peste 1 milion hectare cu grâu

Marii producători sunt în același timp și exportatori de grâu. În anul  2007, marii exoprtatori au fost : SUA 25,2 mil. tone, Canada 9,5 mil. tone, Australia 8,6 mil. tone și Argentina 8,2 mil. tone.

Marii importatori sunt : Brazilia, Egipt, Japonia, Iran, Algeria și Mexic. Țările UE sunt mari producătoare de grâu ( 103,8 mil. tone în anul 2001 ), dar exporta anual numai 16 mil tone datorită restricțiilor impuse prin acordurile cu SUA.

În România, suprafețele cultivate cu grâu au cunoscut modificări puțin importante.

CONCLUZII

La un deceniu de la adoptarea "legilor pământului" în țara noastră, prin lucrarea de față am urmărit să răspund la o întrebare fundamentală și anume "care este situația agriculturii în țara noastră", întrebare care include în ea alte întrebări: cine sunt proprietarii terenurilor agricole, care sunt formele de organizare a producției agricole, ce plante sunt cultivate în țară, ce nivel tehnologic pot aplica producătorii agricoli la cultura grâului, care sunt performanțele realizate și eficiența acestei culture.

Studiul a început în anul 2006 și s-a finalizat la începutul anului 2010 având ca principal obiectiv analiza evoluției culturii de grâu ca principală sursă de proteine pentru populație dar asigurarea culturilorde grâu din țară.

Relieful țării este variat și uniform distribuit de la nord la sud, astfel: zona muntoasă reprezintă 26,2%, zona de deal 36,6%, iar cea de câmpie are o pondere de 37,2% din suprafața țării.

La o sumară prezentare a exploatațiilor agricole din unele țări ale Uniunii Europene se desprind câteva carcteristici:

– suprafețe medii de la 20 ha spre 50 ha

– dotare tehnică foarte bună

– populația ocupată în număr foarte scăzut

– dotarea cu calculatoare foarte bună – utilizarea de cantități mari de îngrășăminte chimice și pesticide

– creșterea an de an a producțiilor agicole

– valorificarea producției vegetale prin fermele zootehnice proprii sau associative

– asocierea pe orizontală și piramidală a fermierilor în cooperative, companii, holdinguri, etc. pentru a investi împreună în sectoarele de depozitare, procesare și valorificare eficientă a producției primare și pentru a beneficia de redistribuirea profitului

– susținerea consistentă de către stat a agricultorilor printr-o politică adecvată intereselor acestora, etc.

Concluziile acestei lucrări arată că verigile tehnologice la cultura grâului sunt realizate în mod diferit în cele patru tipuri de exploatații, în funcție de nivelul profesional al exploatației, dotarea tehnică, posibilitățile financiare, suprafața cultivată, etc.

Calitatea și cantitatea producției de grâu este rezultatul elementelor tehnologice aplicate și al condițiilor de climă iar valorificarea eficientă a acesteia în fiecare din exploatațiile supuse analizei presupune un câștig optim.

Constrângerile la care sunt supuse exploatațiile studiate în planul valorificării eficiente a producției de grâu sunt:

lipsa spațiilor corespunzătoare pentru depozitare,

lipsa unităților proprii de procesare, prețurile de cumpărare practicate de achizitori,

nevoia de a vinde repede pentru a face față presiunilor financiare și determină o valorificare a producției de grâu realizate, de cele mai multe ori în pierdere.

Eficiența economică și impactul ecologic al cultivării grâului în diferite tipuri de exploatații agricole, precede concluziile finale și este capitolul relevant al modului în care își vede răsplătită munca de un an de zile agricultorul.

BIBLIOGRAFIE

Ciurel, V. Asigurări și reasigurări. Abordări teoretice și practice internaționale, Editura All Beck, București, 2000

Constantin, A., Ciurel, V., Sebe, E., Mihăescu, A. M. Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992

Constantinescu, D. A., Dobrin, M. Introducere în asigurări, Editura Tehnică, București, 1998

Constantinescu, D. A., Dobrin, M., Ungureanu, A. M., Grădișteanu, D. Tratat de Asigurări, Editura Semne’94, București

Constantinescu, D. A., Dobrin, M. Practica asigurărilor, Editura Semne ‘94, București, 1999

Dobrin, M. Asigurări și Reasigurări, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000

Galiceanu, I. Economia asigurărilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996

Iosif, Gh., Gherasim, Al., Cirsan, N., Galiceanu, I., Saner, G., Tănăsescu, P. Sistemul de asigurări în România, nr. 118, Editura Tribuna Economică, București, 1997

Popescu, D., Macovei, I. Contractul de asigurare, Editura Junimea, Iași, 1982

Purcaru, I., Iulian, M., Lazăr, M. Asigurări de persoane și bunuri, Editura Economică, București, 1998

Tănăsescu, P., Dobrin, M. Teoria și practica asigurărilor, Editura Economică, București, 2002

Văcărel, I., Bercea, F. Asigurări și reasigurări, ediția a-II-a, editura Expert, București, 1998

Omniasig – Regulament de Ordine și Funcționare

www.wikipedia.org

www.ziare.com

www.omniasig.ro

www.ziare.ro

www.madr.ro