Aplicarea Codului Global DE Etica Pentru Turism In Moldova
APLICAREA CODULUI GLOBAL DE ETICĂ PENTRU TURISM ÎN MOLDOVA
CUPRINS
ABSTRACT
ANNOTATION
LISTA ABREVIERILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A APLICĂRII NORMELOR ETICE ÎN TURISM
1.1 Morală, etică, deontologie în servicii turistice
1.2 Documentele internaționale cu atribuții etice în domeniul turismului
CAPITOLUL 2. ASPECTELE DE BAZĂ PRIVIND ETICA ÎN DOMENIUL TURISMULUI
2.1 Comportamentul participanților la activitățile turistice
2.2 Aplicarea Codului global de etică pentru turism în activiatatea turistică din R.M
2.3 Elaborarea modelelor Codului de etică pentru agențiile de turism, hoteluri și ghizi
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ
FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ
ABSTRACT
Zghibarță Victoria, “Aplicarea Codului Global de Etică pentru turism în Moldovaˮ, proiect de licență, Chișinău, 2015.
Structura proiectului: introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 14 surse, 4 anexe, 35 pagnini de text de bază (până la Bibliografie), 5 tabele.
Cuvinte-cheie: morală, etică, deontologie, principii morale, comportament, norme de conduită, codul etic, turismul, serviicii turistice, comunitățile-gazdă, profesioniștii din turism, Codul global de etică pentru turism.
Teoria și practica turismului au lansat ideea majoră privind importanța moralei și eticii, care a fost susținută de organizațiile profesionale, admnistrațiile naționale de turism și Organizația Mondială a Turismului.
Problema eticii în turism a apărut în documentele internaționale în a doua jumătate a sec-XX, și sa finisat cu adoptarea Codului global de etică pentru turism la 1 octombrie 1999, la Adunarea Generală a Organizției Mondiale de Turism, Santiago, Chile.
Codul global de etică pentru turism s-a dovedit a fi un instrument cheie, ce constă în amplititudinea pe care a luat-o etica în activitatea turistică și anume în sectorul serviciilor turistice pentru multe state, inclusiv și aplicarea lui în totalitate a dispozițiilor sale în legi, reglementări și coduri profesionale în Moldova, pentru a asigura buna desfășuarare a activității turistice atât din punct de vedere etic cât și administrativ.
În proiectul de licență este realizat un studiu despre Codul global de etică pentru turism, și posibilitățile aplicării lui în activitatea turistică din Moldova.
În primul capitol sunt analizate fundamentele teoretice a aplicării normelor etice în turism, morală, etică, deontologie în servicii turistice și documentele internaționale cu atribuții etice în domeniul turismului.
În capitolul al doilea sunt redate aspectele de bază privind etica în domeniul turismului, comportamentul participanților la activitățile turistice, aplicarea Codului global de etică pentru turism în activiatatea turistică din Moldova și elaborarea modelelor codurilor de etică pentru agențiile de turism, hoteluri și ghizi.
În baza cercetărilor efectuate sunt formulate unele concluzii și recomandări care accentuiază importanța implimentării Codului global de etică pentru turism, în acest sector de servicii al economiei naționale.
ANNOTATION
Zghibarță Victoria, “ Implementation of the Global Code of Ethics for tourism in Moldova”, graduation project, Chișinău, 2015.
The structure of the graduation project: introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography 14 sources, 4 appendecies, 35 pages of main text (up to Bibliography), 5 tables .
Keywords: morality, ethics, deontology, morals, behavior, rules of conduct, code of ethics, tourism, tourist services, host- communities, tourism professionals, the Global Code of Ethics for Tourism.
Theoretical and practical research in tourism has launched the importance of ethics and morale, which was supported by professional organizations, national touristic offices and the World Tourism Organization. The issue of ethics in tourism appeared in international documents in the second half of 20th century. As a result, on first of October 1999 at the General Assembly of World Tourism Organization in Santiago, Chile, the global Code of ethics was adopted.
The global Code of ethics in tourism has proven to be a key tool which was spread in the touristic activities and namely the service sector of tourism for multiple countries. Moreover, the complete application of the Code of ethics in the legal and professional codes in Moldova assures an efficient development of touristic activities from the ethical and administrative perspectives.
This graduation project contains a study on the Global Code of Ethics for Tourism, and possibilities of its implementation in the Moldavian touristic activities.
The first chapter analyzes the theoretical framework regarding the implementation of ethical norms in tourism, morality, ethics and deontology in touristic services. Moreover, international documents with ethical attributes in the field of tourism.
The second chapter illustrates basic ethical aspects in the field of tourism, the participants’ behavior in touristic activities, aplication of the Global Code of Ethics for Tourism in the Moldavian touristic activity and the elaboration of a model code of ethics for travel agencies, hotels and guides.Following the research findings conclusions and recommendations, which highlight the importance of implementation of the Global Code of Ethics for Tourism in the service sector of the national economy, are formulated and presented.
LISTA ABREVIERILOR
CIEST – Centrul International de Studii Superioare de Turism din Mexic
CMT/CP – Conferința Mondială asupra Turismului/Concluzii și Propuneri
CMT/DB – Conferința Mondială asupra Turismului/Document de Bază
IOC ‒ Comisia Oceanografică Interguvernamentală
IPCC ‒ Panelul Interguvernamental asupra Schimbării Climatice
OMT ‒ Organizația Mondială a Turismului
ONG – Oganizație non-guvernamentală
R.D.G.‒ Republica Democrată Germană
R.F.G.‒ Republica Federală Germană
S.U.A – Statele Unite ale Americii
UNEP ‒ Programul pentru Mediu a Națiunilor Unite
UNESCO ‒ Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
UNFCCC ‒ Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbării Climatice
U.R.S.S ‒ Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
WMO ‒ World Meteorological Organization, Organizația Mondială de Meteorologie
LISTA TABELELOR
Tabelul 2.1. Analiza comparativă a implimentării principiilor Codului glogal de etică pentru turism în articolele din Lege privind politica autorităților publice în domeniu turismului………………………………………………………………………………………………………………………26
Tabelul 2.2. Analiza comparativă privind organizare și reglementarea activității turistice în articolele din Lege cu principiile prevăzute în Codul global de etică pentru turism…………….27
Tabelul 2.3. Analiza comparativă a obligațiilor touroperatorilor extrase din Lege în concordață cu principiile Codului global de etică pentru turism…………………………………………………………….27
Tabelul 2.4. Analiza comparativă a articolelor din Lege, care indică drepturile și obligațiile turiștilor, asigurarea de călătorie și securitatea turiștilor în legătură cu Codul global de etică pentru turism………………………………………………………………………………………………………………….28
Tabelul 2.5. Analiza comparativă a Contractului de servicii turistice în acord cu principiile Codului global de etică…………………………………………………………………………..30
INTRODUCERE
Actualitatea temei proiectului de licență este întemeiată de rolul aspectelor morale și etice în relațiile umanitare care reprezintă elementul principal al serviciilor turistice.
Teoria și practica turismului au lansat ideea majoră privind importanța moralei și eticii, care a fost susținută de organizațiile profesionale admnistrațiile naționale de turism și Organizația Mondială a Turismului.
Problema eticii în turism a apărut în documentele internaționale în a doua jumătate a sec-XX, și sa finisat cu adoptarea Codului global de etică pentru turism la 1 octombrie 1999, la Adunarea Generală a Organizției Mondiale de Turism, Santiago, Chile.
Codul global de etică pentru turism s-a dovedit a fi un instrument cheie, ce constă în amplititudinea pe care a luat-o etica în activitatea turistică și anume în sectorul serviciilor turistice pentru multe state, inclusiv și aplicarea lui în totalitate a dispozițiilor sale în legi, reglementări și coduri profesionale în Moldova, pentru a asigura buna desfășurare a activității turistice atât din punct de vedere etic cât și administrativ.
Scopul cercetării proiectului de licență constă în fundamentarea teoretică a aplicării normelor etice în turism și aspectele de bază privind etica în domeniul turismului, care relevă dezvoltarea turismlui durabil în limitile eticii și normelor de conduită care au importanță vastă pentru Republica Moldova.
Obiectivele proiectului de licență rezidă din morală, etică și deontologie în servicii turistice, documentele internaționale cu atribuții etice în domeniul turismului, comportamentul
participanților la activitățile turistice, aplicarea Codului global de etică pentru turism în activiatatea turistică din Moldova și elaborarea modelelor codurilor de etică pentru agențiile de turism, hoteluri și ghizi,
Metodologia cercetării. Pe parcusrul cercetării a fost aplicată o metodologie complexă (metoda logică, discriptivă, comparativă și istorică), care a permis studiul amplu al Codului și care determină influiența lui în activitatea turistică.
Au fot consultate un șir de surse bibliografice, consacrate eticii în afaceri, aspectele particulare prinvind etica în domeniul turismului și documentele internaționale cu atribuții etice în turism.
Pentru înțelegerea și cunoașterea mai profundă a temei proiectului de licență au fost studiate viziunile mai multor savanți și specialiști în domeniul turismului autohtoni și din străinătate:
Roșca P., Tabarcea A., Rusica N.,Țîgu G., Neacșu N., Băltărețu A și alții.
Însă o importanță deosebită în cadrul cercetărilor a avut-o studierea legislaței Republicii Moldova în domeniul turismului.
Baza informativă s-a format din informații preluate din rezultatele analizei surselor bibliografice din observații proprii și internet.
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A APLICĂRII NORMELOR ETICE ÎN TURISM
Morală, etică, deontologie în servicii turistice
Conceptele și metodele dezvoltate de filosofi de-a lungul timpului sunt relevante pentru etica afacerilor și anume în prestarea serviciilor turistice. Toate deciziile sunt de fapt compromisuri între responsabilitatea economică și socială în cazul unităților turistice.
Etica este o disciplină filosofică, ce-și găsește aplicabilitatea în toate domeniile vieții sociale și chiar economice.
În practica activității turistice, întâlnim adesea termenii de “moralăˮ, “eticăˮ, “deontologie”, care au parțial sensuri diferite, chiar dacă se referă în general la acceași problemetică.
Termenul “moralăˮ desemnează un anume cod social, un ansamblu de reguli cărora fiecare individ trebuie să i se conformeze pentru a fi acceptat în societate. Morala este o teorie științifică și artă, totodată, de dirijare/îndrumare a conduitei [14, p.11].
Termenul de “eticăˮ desemnează o reflectare conștientă a credințelor noastre morale și a propriilor atitudini, prin intermediul unor norme sau principii morale, este o știință care studiază problemele practice și teoretice ale moralei, a binelui și a răului, cu caracter teoretic dar și normativ – fundamentând un sistmice.
În practica activității turistice, întâlnim adesea termenii de “moralăˮ, “eticăˮ, “deontologie”, care au parțial sensuri diferite, chiar dacă se referă în general la acceași problemetică.
Termenul “moralăˮ desemnează un anume cod social, un ansamblu de reguli cărora fiecare individ trebuie să i se conformeze pentru a fi acceptat în societate. Morala este o teorie științifică și artă, totodată, de dirijare/îndrumare a conduitei [14, p.11].
Termenul de “eticăˮ desemnează o reflectare conștientă a credințelor noastre morale și a propriilor atitudini, prin intermediul unor norme sau principii morale, este o știință care studiază problemele practice și teoretice ale moralei, a binelui și a răului, cu caracter teoretic dar și normativ – fundamentând un sistem de norme, valori și categorii morale [14, p.10].
Termenul “deontologieˮ desemnează normele de conduită și obligațiile etice în cadrul unei profesii și anume profesia legată de prestarea serviciilor turistice, aplicând normele morale particulare [14, p.12].
Domenii ale eticii in afaceri. Problematica eticii în afaceri are adesea în vedere următoarele domenii:
1. Practicile de publicitate
2. Siguranța produsului
3. Politicile de prețuri de monopol
4. Urmărirea obținerii unui profit rapid
5. Atitudinea față de angajați
6. Plățile ilegale către autoritățile guvernamentale, politicieni
7. Statutul acționarilor în stabilirea politicii firmei
8. Politicile discriminatorii de angajare și avansare
9. Problematica proprietății private
10. Evaziunea fiscală
11. Poluarea mediului înconjurător
Toate acestea reprezintă arii potențiale de interes pentru tipurile de afaceri, unele din ele fiind comune pentru toate tipurile de activități, iar altele având o aplicabilitate mai mare în domeniul turismului (cum ar fi de exemplu, urmărirea obținerii unui profit rapid) [5].
Factorii ce influențează etica în sectorul serviciilor turistice. Anumite caracteristici ale mediului de afaceri în ramura ospitalității pot influența aspectele legate de etică în acest domeniu. Exemple:
Călătorii, turiștii sunt adesea departe de casa. Deci sunt obosiți, flamânzi și au nevoie de servicii de cazare și alimentație, sunt dispuși să plăteasca prețuri mai mari chiar pentru servicii de calitate nesatisfăcătoare.
Ospitalitatea este un serviciu, nu un produs. Daca un produs este nesatisfăcător , clientul îl poate schimba sau poate primi înapoi prețul oferit. Acest lucru nu este posibil cu un serviciu intangibil. În același timp, este mai ușor să observi efectele unui produs, pe când defectele în cazul unui serviciu nu sunt atât de clar vizibile. Un produs poate fi creat în avans și stocat, pe când serviciul este realizat mai mult sau mai puțin în funcție de cerere în momentul manifestării ei. Un hotel poate mări tarifele în timpul perioadei de vârf, poate solicita o perioadă de ședere minimă etc.
Multe aspecte etice sunt legate de băuturile alcoolice care sunt adesea incluse în serviciile oferite (posibilitatea de a înșela clienții, de a servi clienții în stare de ebrietate) [5].
Efectele activității turistice, atât în plan economic, cât și în plan social, depind de
comportamentul tuturor celor implicați în activitatea turistică , dar și în respectarea normelor de etică care se oglindesc în relațiile personale în procesul comunicării.
Rusica N. analizând eficiența valorii comunicative a comportamentului uman în cadrul sectorului serviciilor a accentuat, comunicarea umană este realația dintre oameni și se construiește cu emoții, sentimente, atitudini și interese. Comunicare devine un process complex, cu nuanțe profunde de artă și știință [11, p. 57].
Nevoia de etică în turism a fost înțeleasă de numeroase organizații, companii sau guverne, care au încercat să promoveze principiile moralei și în activitatea turistică, inclusiv prin crearea unui cod de etică.
Prof. Tabarcea A. analizând unele cercetări de marketing privind promovarea comportamentului moral și a responsabilității sociale de către firmele din Moldova și de peste hotare, a redat, etica și comportamentul etic trebuie să fie foarte important pentru toți oamenii de afaceri [12, p. 62].
În ultimiii ani, a devenit tot mai evident faptul că etica ar trebui să fie luată în considerare în procesul dezvoltării turistice. De accea, din 1992, s-a propus crearea unei comisii special care să se ocupe de problemele de etică în turism, iar în anul 1999, Organizația Mondială a Turismului a elaborat un cod de etică pentru turism.
Documente internaționale cu atribuții etice în domeniul turismului
Organizația Mondială a Turismului și celelalte organisme cu atribuții în domeniul turismului și sectoarele conexe au organizat diverse conferințe, congrese și alte manifestări care s-au concretizat în elaborarea unor documente finale care au fost recomandate spre aplicare tuturor țărilor lumii. În cele ce urmeză sunt prezentate cele mai reprezentative documente, în ordine cronologică.
Turismul în Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki, 1975
Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, deschisă la 3 iulie 1973 la Helsinki și continuată la Geneva de la 18 septembrie 1973 până la 21 iulie 1975, a fost încheiată la Helsinki, la 1 august 1975, de înalții reprezentanți ai Austriei, Belgiei, Bulgariei, Canadei, Cehoslovaciei, Ciprului, Danemarcei, Elveției, Finlandei, Franței, R.D.G. – ului, R.F.G.-ului, Greciei , Irlandei, Islandei , Italiei, Iugoslaviei, Liechtensteinului, Luxenburgului, Maltei, Marii Britanii, Monacului, Norvegiei, Olandei, Poloniei, Portugaliei, României, San Marinului, Spaniei, S.U.A., Suediei, Turciei, Ungariei, U.R.S.S.-ului și Vaticanului.
Au adoptat contacte umane:
Statele participante consideră că turismul contribuie la o mai bună cunoaștere a vieții, culturii și istoriei celorlalte țări, la creșterea înțelegerii între popoare, la îmbunătățirea contactelor și la o mai bună folosire a timpului liber.
Ele au intenția să incurajeze dezvoltarea turismului, și au în vedere îndeosebi:
să favorizeze călătoriile turistice în țările lor, încurajând acordarea de facilități corespunzătoare, precum și simplificarea și accelerarea formalităților cerute pentru astfel de călătorii;
să intensifice, pe bază de acorduri sau aranjamente corespunzătoare, acolo unde este necesar, cooperarea în vederea dezvoltării turismului examinând pe bază bilaterală posibilitățile de a spori informațiile referitoare la călătoriile în alte țări, precum și oferirea de servicii turiștilor ori la alte probleme conexe de interes reciproc.
Statele participante înțeleg să favorizeze dezvoltarea contacteler și schimburilor între tineri, încurajând:
lărgirea schimburilor și contactelor pe termen scurt sau lung între tinerii care lucrează, care se află în pregatire profesională sau care își fac studiile pe calea unor acorduri bilaterale sau multilaterale sau a unor programe curente în toate cazurile în care este posibil;
studierea de către organizațiile lor de tineret a posibilităților de încheiere a unor acorduri privind structurile cooperării multilaterale a tineretului;
acorduri sau programe curente privind organizarea de schimburi de studenți, de seminarii internaționale de tineret și de cursuri de studiere a limbilor străine;
pătrunderea în conștiința tineretului a importanței creșterii înțelegerii mutuale și a întăririi relațiilor de prietenie și încredere între popoare [5, p. 220-224].
Documentele adoptate de Conferința Mondială a Turismului Manila, Filipine, 1980
Conferința de la Manila constituie unul din evenimentele cele mai marcante, daca nu cel
mai marcant, din istoria turismului, dupa crearea concediilor plătite. Rezultatele la care au ajuns cele 109 state reprezentate la Manila, asistate de catre 91 de organisme internaționale, interguvernamentale și neguvernamentale, precum și de cadre operative din turism, au o putere de influență încât este greu să le măsuram imediat efectele asupra ansamblului factorilor ce vor determina viitorul turismului în deceniile următoare.
Conferința de la Manila a scos la iveală potențialul real al turismului și a determinat
recunoașterea acțiunii sale multiple în slujba omului, atât pe plan național, cât și internațional, în domeniile sociale, culturale, educative, politice și economice, pentru calitatea vieții omului.
Apreciind incontesabilele efecte binefăcătoare pe care turismul poate și trebuie să le aibă aspura economiilor naționale și asupra comerțului mondial, Conferința de la Manila a recunocut că asemenea influențe economice nu pot să constituie în niciun caz, pentru state, singurul obiectiv al politicii lor turistice.
Conferința de la Manila afirmă cu curaj că a venit momentul să abandoneze orice
strategie limitată numai la efectele economice pozitive sau negative ale turismului pentru a-l concepe global, plecând de la sursa sa și de la factorii care îi dau dimensiunile sale totale.
Atenția statelor a fost atrasă în mod esențial asupra singurelor 20 % ale mișcărilor turistice, cele cu privire la emitarea și recepționarea turiștilor străini.Această rentabilitate economică rezultând din turismul internaținal și considerată, export invizibil, a fost fară îndoială benefică în numeroase situații, pentru economiile locale și naționale și pentru acționarii particulari.
Totuși, această orientare a politicii turistice naționale nu a permis să se acorde întreaga atenție necesară celor 80 % ale mișcărilor turistice care se dezvoltau pe plan național, datorită numeroaselor inițiative private, asociative sau colective, cu sprijinul puterilor publice, în anumite condiții.
Astfel, a apărut prezența unei creșteri dezechilibrate a ansamblului mișcărilor turistice, din care numai partea destinată exporturilor se bucura, datorită aportului economic, de o atenție suficientă din partea guvernelor și acesta în detrimentul valorilor sociale, culturale, educative, naționale ale turismului considerat în totalitatea sa.
Conferința de la Manila are marele merit de a fi corectat și clarificat, în sfârșit,
concepțiile restrânse, restrictive și incomplete, conform cărora tindeau să evolueze până în prezent strategiile de dezvoltare ale tursimului. Ea a permis să se definescă amploarea și implicațiile mișcărilor de persoane, în scopuri de vacanță și călătorii, asupra vieții națiunii și în relațiile internaționale.
Conferința de la Manila pentru state a recomandat pentru state o mai bună întelegere a
rolului turismului în viata națiunii. Pentru profesioniștii, stimulați și coordonați de autoritățile publice, activitățile lor asumă o funcție nouă economică, dar cere respectarea consumatorilor și a calității produselor distribuite pe piețele de construcție unde trebuie să răspundă în întreaga măsură a posibilului, obiectivelor sociale, culturale și etice ce decurg din deplasările de persoane.
Faptul că în viitor statele vor trebui să considere că prioritate valorile umane, sociale și culturale mai presus de orice preocupare cu caracter economic ținând mai ales de domeniul sectorului operativ privat, fără a renunța totusi la responsabilitățile lor cu privire la o sănătoasă gestiune economică a turismului la nivel național și internațional.
În favoarea turismului se ia în considerație prioritatea ce trebuie acordată unor investiții pentru crearea unor baze materiale hoteliere necesare turismului în masă, sau amenajarea unor ținuturi monumentale instorice sau culturale care datorită unei stricte concepții economice de rentabilitate, nu s-au bucurat până în prezent decat de o atenție insuficientă din partea guvernelor.
Pentru a permite o reorganizare a turismului conform concepțiilor afirmate la Conferința de la Manila de către state, organizațiile internaționale și profesioniștii particulari, sunt necesare cel puțin doua-trei decenii [Anexa 1].
Documentele adoptate de Reuninea Mondială a Turismului Acapulco, Mexic, 1982
Convocată de către Organizația Mondială a Turismului la Acapulco (Mexic), în perioda 21-27 august 1982, s-a desfășurat, cu participarea a 79 de delegații de stat și a 52 de delegații de observatori, în scopul unei aplicări progresive a obiectivelor fixate prin Declarația de la Manila asupra turismului mondial, la încheierea Conferinței Mondiale asupra Turismului (Manila, septembrie/octobrie 1980) .
Reuniunea constituie un pas important în aplicarea conceptelor, principiilor și criteriiilor Declarației de la Manila și că întâlnirea de la Acapulco a permis să se constate că spiritul care se desprinde din respectiva declarație dovedeste că statele, profesioniștii din turism și orice alte instanțe interesate în concepțiile administrative și operative ale turismului, convinsă că actuala situație mondială și numărul crescând al conflictelor armate care fac ravagii în lume constituie obstacole în calea dezvoltării turismului și că respectiva convocare a reprezentanților de state și a observatorilor internaționali interesați în activitățile de timp liber și, îndeosebi, de călătorii și vacanțe, poate contribui la căutarea și adoptarea de măsuri care, înlesnind dezvoltarea turismului, apropie popoarele printr-o cunoaștere directă și reciprocă [Anexa 2].
Declarația drepturilor în turism și Codul Turistului (1985)
Adunarea Generală a Organizației Mondiale a Turismului (OMT), cu ocazia celei de a șasea sesiuni ordinare desfășurate la Sofia, Bulgaria în perioada 17-26 septembrie 1985.
Declarația Drepturilor Turiștilor conține un set de principii care scoate în evidență drepturile turiștilor și ca o consecință a acestui drept statelor trebuie să implimenteze politici cu privire la promovarea unei dezvoltări armoniase a turismului intern și internațional și a activităților de relaxare în beneficul tuturor parților implicate. Deasemenea o importanță o au populațiile care formează comunitațile-gazdă în locurile de tranzit ca și în cele de petrecere a sejurului care asigură accesul liber la propriile resurse turistice, primind turiștii cu cea mai mare posibilă ospitalitate, amabilitate și respect necesare pentru dezvoltarea unor relații social și umane armoniase.
Profesioniștii și ofertanții de servicii turistice pot avea și ei o contribuție pozitivă la dezvoltarea turistică și la implementarea dispozițiilor Declarației Drepturilor Turiștilor, ei trebuie să asigure calitatea produselor și să ajute la afimarea naturii umaniste a turismului.
Codul Turistului urmărește la fel un set de principii, unde turiștii sunt în centrul atenție, unde prin comportamentul lor trebuie să încurajeze înțelegerea și relațiile amicale dintre oameni, atât la nivel național cât și internațional, toate acestea contribuind la asigurarea și menținerea păcii [Anexa 3].
Carta pentru turism durabil (1995)
Participanții la Conferința Mondială asupra Turismului Durabil, desfăsurată la Lanzarote, Insulele Canare, Spania, în perioada 27 -28 aprilie 1995, și ghidați de setul de principii adoptat cu ocazia Declarației de la Rio asupra mediului și Dezvoltării și de recomandările Agendei 21 în 1992.
Carta recunoaște că în timp ce turismul poate fi o forță pozitivă pentru dezvoltarea socio-economică și a schimburilor culturale, poate avea, de asemenea, consecințe negative pentru comunități. Aceasta solicită planificarea și gestionarea unui turism care economisește și protejează patrimoniul natural și cultural. Carta solicită, de asemenea ca turismul să fie suportabil din punct de vedere ecologic, viabil din punct de vedere economic, echitabil social pentru comunitățile locale, și durabil pentru viitor. În ceea ce privește patrimoniul cultural, Carta pentru turism solicită să fie luat în considerare efectul acestuia asupra patrimoniului cultural și asupra tradițiilor comunității locale [5, p.253-258].
Codul global de etică pentru turism (1999)
Codul Global de Etică în Turism a fost aprobat de Adunanarea Generală a Organizației Mondiale a Turismului la 1 otombrie 1999 (Santiago, Chile).
Documentul dat de scară internațională, este constituit dintr-un ansamblu de principii de bază având ca obiect managementul dezvoltării turismului și crearea unui cadru de referință pentru diferiți actori (stakeholders) ai sectorului turistic.
Obiectivul major al Codului Global de Etică al Turismului, afirmă dreptul la turism și libertatea mișcării turistice, a promova o ordine turistică mondială durabilă, responsabilă și echitabilă, împărțirea beneficiilor proporțional în contextual societății și unei economii internaționale liberalizate și deschise [Anexa 4].
Declarația de Djerba (Tunisia) asupra turismului și schimbării climatice (2003)
Participanții la prima Conferiță Internațională asupra Schimbării Climatice și Turismului, desfășurată la Djerba, Tunisia, în perioda 9-11 aprilile 2003, convocată de către Organizația Mondială a Turismului, la invitația Guvernului Tunisian, ascultând prezentările reprezentaților:
Guvernul Tunisian
Comisiei Oceanografice Interguvernamentale (IOC) – UNESCO
Panelul Interguvernamental asupra Schimbării Climatice (IPCC)
Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării
Programul pentru Mediu a Națiunilor Unite (UNEP)
Conveția Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbării Climatice (UNFCCC)
Organizația Mondială de Meteorologie (WMO)
Organizația Mondială a Turismului (OMT)
precum și cele ale reprezenaților sectoarelor publice și private, guvernele naționale, companiilor de turism, instituțiile academice și ONG –urile și experților, considerând că obiectivele acestei Conferințe sunt în deplină concordanță cu interesele, aspirațiile și activitățile sistemului Națiunilor Unite în domeniul schimbării climatice și, în general, în acela al dezvoltării durabile, indetificând rolul chieie al Protocolului de la Kyoto ca primul pas făcut în controlarea efectului de seră produs de emisiile de gaze,
Fiind deacord cu următoarele:
Să susțină toate guvernele lumii cu privire la contribuția turismului la dezvoltarea
durabilă, în special Protocolului de la Kyoto și altor conveții și declarații similare în domeniul schimbărilor climatice;
Să cheme Națiunile Unite, agențiile financiare și bilaterale să sprijine guvernele în
procesul de dezvoltare și în țările mai puțin dezvoltate pentru că turismul reprezintă un sector cheie al economiei,
Să încurajeze industria turistică, inclusiv companiile de transport, hotelierii,
touroperatorii, agențiile de turism, ghizii, să-și ordoneze activitățile prin utilizarea unor tehnologii și logistici eficiente din puntul de vedere al energiei, în scopul minimizării pe cât de mult posibil al contribuții lor asupra schimbărilor climatice,
Să cheme guvernele, instituțiile bilaterale și multilaterale să conceapă și să implimenteze
politice durabile de management pentru resursele de apă și pentru conservarea zonelor umede și altor ecosisteme de ape dulci,
Să cheme guvernele lumii să încurajeze utilizarea resurselor energiei alternativă, sau a
celor regenerabile în activitatea turistică ca și în cea desfăsurată de companiile de transport, prin facilitarea asistenței tehnice și utilizarea unor stimulente fiscale sau de altă natură,
Să încurajeze asociațiilor de consumatori, companiile de transport și media să stimuleze,
să influențeze conștiința consumatorilor la locul de destinație turistică, în scopul schimbării comportamentului de consum pentru a face al
egeri truistice mai “prietenoase” cu clima, cu mediul ambiant.
Să considere acestă Declarație ca un cadru pentru agențiile guvermamentale, regionale și
internaționale în ceea ce privește monitorizarea activităților și asupra planurilor de acțiune specificate.
Participanții își exprimă mulțumirile Guvenului și poporului tunisian pentru calda ospitalitate și excelente facilități oferite oaspeților la acestă Conferință pe pe Insula Djerba [5, p. 271-274].
Declarația “Obiectivele dezvoltării Mileniului” – o promovare pentru turism (2005)
Un grup reprezentativ al guvernelor lumii, industriei turistice, agențiilor de turism specializate ale Națiunilor Unite și societății civile s-a întâlnit la New York, la invitația O.M.T., în calitatea sa de Agenție specializată a Națiunilor Unite, în preajma Adunării speciale a Națiunilor Unite, pe 13 septembrie 2005, și a adoptat declarația, conviși că sectorul turistic poate avea, în consecință, o contribuție substanțială la reducerea sărăciei, creșterea economică, dezvoltarea durabilă, conservarea mediului înconjurător, înțelegerea interculturală și asigurarea păcii între națiuni.
Adunarea Generală a națiunilor Unite îndemnănd guvernele, agențiile de asistență a dezvoltării bilaterale și internaționale instituțiile financiare, corporațiile private, ONG-urile și alte părți să:
Recunoscă turismul, atunci când este dezvoltat pe baze durabile și bine condus, ca un
instrument efectiv utilizat pentru atingerea obiectivele de dezvoltare ale Mileniului – în special cel de reducere a sărăciei;
Integreze turismul în programele naționale de dezvoltare și în strategiile de reducere a
sărăciei, în scopul contribuirii la atingerea obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului;
Încurajeze guvernările corecte, asigurându-se că toți cei implicați, în special cei de la
nivel local, sunt consultați;
Încurajeze companiile naționale și multinaționale să opereze în țările în dezvoltare și mai
puțin dezvolate, să acționeze de o manieră durabilă, în contextul sectorului turistic, să adopte măsuri puternice cu privire la responsabilitatea socială a comunităților locale și să adopte măsuri specifice pentru sporirea nivelului cu bunuri și servicii a celor săraci;
Să acorde o atenție sporită dimesiunilor sociale și culturale ale turismului pentru a
favoriza implementarea Codului Global de Etică în Turism și să continuie lupta împotriva exploatării copiilor în industria turistică;
Încurajeze cooperarea dintre sectorul public și cel privat în scopul dezvoltării unei
infrastructuri corespunzătoare sectorului turistic ca și Dezvoltare ale Mileniului care au determinat eforturi făre precedent în scopul ajutorării populației din lume ca să învingă sărăcia
[5, p. 274-278].
CAPITOLUL 2. ASPECTELE DE BAZĂ PRIVIND ETICA ÎN DOMENIUL TURISMULUI
2.1 Comportamentul participanților la activitățile turistice
Pot fi evidețiate trei categorii de persoane implicate în desfășurarea activităților turistice:
turistul, al carui comportament poate fi analizat față de el însuși, față de alți turiști sau față de populația locală;
locuitorul, populația locală;
agentul economic cu activitate turistică.
Pentru fiecare dintre aceste categorii, este redată o evaluare etică a comportamentului, încercând totodată elaborarea unei deontologii a turismului [8].
Comportamentul turistului. Comportamentul turistului are un rol important într-o călătorie turistică, deoarece dă posibilitatea turiștilor să facă cunoștință cu oamenii, cu cultura, cu natura, și în același timp le dă posibilitatea să se cunoască mai bine pe sine însuși [3].
Turistul trebuie să facă un efort de a ști, ceea ce este cu adevărat important, de a înțelege mai bine oamenii din zona de destinație, de a le înțelege cultura, modul de viață sau de gândire. Acest efort al turistului trebuie văzut ca o obligație morală, pe care trebuie să o aibă în vedere înainte de plecarea în călătorie.
Conceptul de liberate este o altă remarcă, un turist este liber de orice îndatorire profesională, familială, poate trăi diverse aventuri, poate călători oriunde, poate face orice dorește, este independent de rutina zilnică și de aceea se poate simți eliberat de obligația de a respecta normele morale care reglementează viața de zi cu zi, dar ea nu trebuie să însemne o negare a principiilor etice.
Ca turiști, trebuie să respectăm aceleași valori, ca și acasă, noi suntem percepuți de populația locală ca reprezentanți ai comunității din care facem parte, ceea ce ne face să fim responsabili pentru faptele și vorbele noastre. Față de alți turiști, fiecare din noi trebuie să manifeste o atitudine de toleranță și respect.
Despre excursiile în grup, fiecare din noi trebuie să se adapteze grupului, să se conformeze programului și regulilor specifice, ca un semn de respect pentru ceilalți participanți .Locuitorii zonelor vizitate ar trebui să fie tratați ca persoane și nu ca obiecte, indiferent de culoarea pielii și de nivelul de educație.
Atitudinea turiștilor față de locuitori trebuie să fie una de toleranță, de acceptare a multiplelor diferențe de religie, rasă, nivel de trai și educație, să considere mediul gazdă cu respect și nu doar ca un mediu de “decor” încercând să facem ceva bun pentru comunitate pe plan economic și social cum ar fi de exemplu să mâncăm în restaurantele locale sau să ne cazăm la pensiunile localnicilor. Să respecți valorile și ceea ce este sacru are o semnficație importantă pentru locuitorii zonelor vizitate [14, p. 98-100].
Comportamentul localnicilor. Impactul activității turistice în cele mai multe cazuri se manifestă la nivel local. Comunitățile gazdă suportă efectele aglomerației și presiunea asupra resurselor și provocărilor de conservare a culturii locale.
Intesitatea impactului depinde de o serie de factori: tipul și rata de creștere a turismului, rata de creștere a numărului de vizitatori, sezonalitate etc. Însă aceste efecte sunt mai puțin resimțite acolo unde activitatea turistică aduce beneficii economico-financiare comunității. În caz contrar, comunitățile-gazdă pot exercita presiuni sau se pot manifesta cu ostilitate față de turiști.
Atitudinea locuitorilor față de turiști-oaspeți trebuie să fi una de ospitalitate și bunăvoință. Turistul are dreptul la ajutor medical, la igienă publică satisfăcătoare și la o calitate ridicată a serviciilor oferite la prețuri rezonabile și corecte, are dreptul să fie bine informat și de a-și practica propria religie și de a avea acces la facilitățile respective. Este împotriva eticii să-l înșeli sau să-l furi pe turist, dar, din pacate, așa înțeleg unii să primească turiști.
Deseori valorile culturale autentice devin comercializate, devin valori “de vânzare” sau sunt chiar falsificate înșelând astfel buna-credință a turistului. Securitatea turiștilor trebuie să fie garantată.
Discriminarea nu este permisă în rândul turiștilor, pe motive de religie, naționalitate sau rasă etc. Persoanelor cu handicap trebuie să aibă același acces la atracțiile și facilitățile turistice, ca oricare alte persoane.
Datoria locuitorilor este de a păstra valorile tradiționale, să fie împotriva comercializării acestora și să aibă respect pentru tot ce le este sfânt să și păstreze indetitatea națională și cultural [14, p.100-101].
Comportamentul agenților economici din turism. În rândul agenților economici din turism intră toate întreprinderile implicate în pregătirea călătoriei, în transport, în organizarea șederii, a sejurului turiștilor, prin prestarea unor servicii specifice (cazare,transport, masă, agrement) sau oferirea unor bunuri sau servicii suplimentare [14, p.101-102].
Prof. Roșca P. Investigând particularitățile aplicării marketingului în businessul turismului a descris, colobaoratorii firmelor turistice întrând în contact nemijlocit cu clienții trebuie să le trezescă încredere față de produsul turistic să-i convingă prin consultări calificate, în unele cazuri propunându-le servicii în adaos. Firma turistică este cointeresată ca clientul să rămână satisfăcut cu serviciile oferite [10, p. 346].
Cum a accentuat prof. Tabarcea A. companiile care funcționeză bine și au profit contribuie la atingerea unor obiective sociale, cum ar fi ocuparea forței de muncă, o dezvoltare și bunăstare generală. La baza acestui concept constă responsabilitatea companiilor față de oameni, societate și mediu, care sunt afectate de activitățile lor. Responsabilitate Socială Corporativă are angamentul permanent al companiilor de se comporta în mod etic și de a contribui la dezvoltarea economică îmbunatățind, în același timp, atât calitatea vieții salariaților și a familiilor acestora cât și a comunităților locale și a societății în ansamblul ei [13, p.64].
La touroperatori sau agenții de voiaj, cele mai importante îndatoriri ale acestora sunt: să asigure securitate turișitilor și protejarea drepturilor lor, să ofere transport confortabil și sigur, să-și respecte toate obligațiile asumate fără de turiști și să respecte contractele încheiate cu hotelurile.
La rândul lor, hotelurile trebuie să asigure securitatea turiștilor, condiții de odihnă, un grad de confort adecvat categoriei de încadrare, de igienă și calitate ridicată a serviciilor. Trebuie, deasemena să se țină cont și de nevoile special persoanelor handicapate. Principiile etice impun ca personalul să fie cinstit și să nu înșele oaspeții.
Indiferent de obiectul lor de activiate, investitorii în turism, trebuie să țină cont de dezvoltarea planurilor de investiții, de drepturile și interesele populației locale și să nu distrugă moștenirea culturală și mediul natural.
Ei trebuie să asigure opurtunități de angajare localnicilor, care au dreptul da a fi informați cu privire la aceste opurtunități, la posibilitățile de educare și pregătire profesională pentru turism. Comunitățile-gazdă trebuie invitate să participle la deciziile de dezvoltare turistică zonală.
Cristina Dionisie consideră că cel mai important efect generat de investiția în educație constă în crearea capitalului intelectual propriu al unei națiuni. În societatea informațională, capitalul intelectual reprezintă principalul support al dezvoltării și al producerii avuției națiunilor [4, p 57].
Administrația turistică locală sau natională este responsabilă de politica turistică, de planificarea și crearea condițiilor necesare dezvoltării turismului.
Din punct de vedere al eticii, este important ca acestea să ia în considerare efectele turismului-în plan economic, social, cultural, educațional.
Prof. Roșca P. studiază că scopul funcționării instituțiilor turistice naționale, este organizarea dezvoltării și activitații turistice. Ele elaborează și pun în practică politica turistică a țării [9, p. 21].
Guvernele s-au implicat și se implică în combaterea de fenomene negative, cum ar fi prostituția și promovarea unor pachete turistice de turism sexual, printr-o serie de reglementări.
Un rol important îl au școlile împreună cu dascălii lor. Este responsabilitatea lor de a educa tinerii ca viitorii turiști, în spiritul respectului față de alți oameni, față de natură, față de cultură proprie sau a altor popoare.
Întreaga activitate de turism trebuie să respecte principiile morale, răspunzând totodată și cerințele impuse de dezvoltarea durabilă. Chiar dacă nu întotdeauna încălcarea eticii este urmată de anumite sancțiuni, mai mult sau mai puțin imediate, toți participanții la actul turistic trebuie să acționeze cu responsabilitate și respect față de semeni.
Pentru rezolvarea problemelor etice, unitățile economice trebuie să elaboreze un cod etic destinat atât propriilor angajați, cât și clienților.
Acestea au rolul de a proteja unitatea economică împotriva practicilor neetice și de a crea o atmosfera de bunăvoință în jurul întreprinderii, contribuind la realizarea unei mai bune imagini a acesteia.
Codul etic trebuie să fie o parte integrantă a modului în care întreprinderea își realizează afacerile.
2.2 Aplicarea Codului global de etică pentru turism în activitatea turistică din Republica Moldova
Codul global de etică pentru turism este un document de scară internațională, constituit dintr-un ansamblu de principii, care prevede aplicarea acestora în activitatea turistică din Republica Moldova, fiind selectate articole care sunt prevăzute în legistație în concordanță cu Codul.
Au fost selectate unele principii:
Din Articolul 1. Contribuția turismului la înțelegerea reciprocă și respectul între popoare și societăți
3. Comunitățile gazdă, pe de o parte, și profesioniștii locali, pe de altă, se vor familiarize cu turiștii care îi vizitează și îi vor respecta se vor interesa și le vor cunoaște stilul de viață, gusturile și preferințele; învățătura și pregătirea aduse la cunoștința profesioniștilor contribuie la o primire ospitalieră;
4. Este datoria autorităților publice să asigure protecția turștilor și vizitatorilor și a bunurilor acestora; ele trebuie să acorde o atenție deosebită siguranței turiștilor străini datorită vulnerabilității deosebite a acestora; ele trebuie să faciliteze introducerea de mijloace specifice, de informare, prevenire, protecție, asigurate și asistență în concordanță cu nevoile lor; orice atacuri, bruscări, răpiri sau amenințări la adresa turiștilor sau lucrătorilor în industria turismului, ca și distrugerea voită a facilităților turistice sau elementelor de moștenire naturală sau culturală vor fi condamnate și pedespite cu severitate în conformitate cu legea națională respectivă;
5. În timpul călătoriei, turiștii și vizitatorii nu vor comite niciun act criminal sau niciun act considerat criminal de către legislația țării vizitate și se vor abține de la orice comportament perceput ca ofensator sau jignitor de către populația locală saau care deteriorează mediul local, trebuie să se rețină de la traficul ilicit de droguri, arme și antichitați, specii protejate și produse și substanțe care sunt periculoase sau prohibite de reglemetările naționale
6. Turiștii și vizitatorii au responsabilitatea să se familiarizeze, încă înainte de plecare, cu caracteristicile țării pecare se pregătesc să o viziteze ei trebuie să cunoască riscurile de sănătate și securitate inerente oricărei călătorii în afara mediului lor obișnuit și să se comporte în așa fel încât să minimizeze acele riscuri;
Din Articolul 3. Turismul , factor al dezvoltării durabile
1. Toți participanții la dezvoltarea turismului trebuie să salvgardeze mediul natural având în vedere obținerea de creșteri economice sigure, continui și durabile menite să satisfacă în mod echitabil nevoile și aspirațiile generațiilor prezente și viitoare;
2. Trebuie să dea prioritate tuturor formelor de desfășurare a turismului care conduc la economisirea de resurse prețioase și rare, în mod deosebit apa și energia, și să dea prioritate și să se încurajeze de către autoritățile publice naționale, regionale și locale evitării pe cât posibil a producerii de deșeuri;
3. Infrastructura turismului trebuie proiectată și activitățile turistice programate în așa fel încât să se protejeze moștenirea naturală compusă din ecosisteme și biodiversitate și să se păstreze speciile de animale sălbatice amenințate; participanții la desfășurarea turismului, și în special profesioniștii, trebuie să cadă de accord asupra impunerii unor limitări sau restricții asupra activităților lor când acestea sunt exercitate în zone deosebit de sensibile;
Din Articolul 4. Turismul, utilizator al moștenirii naturale a omenirii și contribuabil la îmbogățirea ei
2. Politicile și activitățile turistice trebuie conduse cu respect față de moștenirea culturală, artistic și arheologică, pe care ei trebuie să le apere și să le transmită generațiilor viitoare; o grijă
deosebită trebuie acordată păstrării și îmbunătățirii monumentelor, sanctuarelor și muzeelor ca și a șantierelor istorice și arheologice care trebuie larg deschise vizitelor turistice; se va încuraja accesul la monumentele și proprietățile cultural aflate în posesie particulară, cu respectarea drepturilor proprietarilor, precum și clădirilor religioase, fără prejudicierea nevoilor normale de rugăciune;
3. Resursele financiare rezulate din vizite la monumente și locuri de cultură, cel puțin în parte, trebuie utilizate pentru întreținerea, salvgardarea, dezvoltarea și înfrumusețarea acestor moșteniri;
Din Articolul 5. Turismul, activitate avantajosă pentru comunitățile și țările gazdă
1. Populațiile locale trebuie asociate activitățile turistice cu o participare echitabilă la beneficiile economice, sociale și culturale pe care ei le generează și în special în crearea de locuri de muncă directe și indirect care rezultă din acestea;
2. Politicile turistice trebuie aplicate astfel încât să ajute la ridicarea standartului de viață a populației în regiunile vizitate și să satisfacă nevoile acestora; planificarea și abordarea arhitecturală a acesteia precum și operarea stațiunilor turistice și cazarea trebuie să urmărească integrarea lor; la maximum posibil, în structura economic și social locală; acolo unde sunt nivele de calificare a forței de muncă egale, se va acorda prioritate măniii de lucru locale;
3. Trebuie să se acorde o atenție deosevită teritoriilor din zone de coastă și insule precum a regiunilor vulnerabile rurale și muntoase, pentru care turismul reprezintă adesea o opurtunitate rară de dezvoltare în confruntarea cu declinul activităților econmice tradiționale;
4. Profesioniștii din turism și în deosebi investitorii, ghidați de reglemetări dispuse de autoritățile locale, trebuie să întocmescă studii privind impactul proiectelor lor de dezvoltare asupra mediului și împrejurimilor naturale; de asemeni, trebuie să ofere cu cea mai mare transparență și obiectivitate, informații privind proiectele lor viitoare precum și repercursiunile lor previzibile și să promoveze dialoguri asupra conținutului acestora cu populația interesată;
Din Articolul 6. Obligațiile participanților la actul de turism
1. Profesioniștii din turism au obligația de a pune la dispoziția turiștilor informații oneste și obiective privind locurile lor de destinație, condițiilor de călătorie, ospitalitate și ședere; ei trebuie să se asigure că prevederile (clauzele) contractuale propuse clienților lor sunt ușor de înțeles în privința naturii, prețului și calității serviciilor pe care ei se angajează să le furnizeze și compensația financiară platibilă de către ei în cazul unei ruperi unilaterale a contractului din partea lor;
2. Profesioniștii din turism, în măsura în care depinde de ei, trebuie să arate interes, în cooperare cu autoritătile publice, pentru securitatea și siguranța, prevenirea accidentelor, protecția sănătății și siguranța alimentației celor ce le solicită serviciile, ca de pildă, ei trebuie să asigure existența de sisteme corespunzătoare de asigurare și asistență, ei trebuie sa accepte obligațiile de raportare prevăzute de reglemetările naționale și să plătescă compensații echitabile în caz că nu își îndeplinesc obligațiile contractuale ce le revin;
3. Profesioniștii din turism, în măsura în care depind de ei, trebuie să contribuie la înplinirea spirituală și culturală a turiștilor și să le permit acestora, în timpul călătoriei, practicarea religie lor;
4. Autoritățile publice ale statelor generatoare și ale statelor gazdă, în cooperare cu profesioniștii interesați și asociațiile lor, se vor asigura să existe mecanismele necesare repatrierii turiștilor în caz de faliment a întreprinderii care le-a organizat călătoria,
5. Guvernele au dreptul-și datoria-în mod special pe timp de criză , să-și informeze conaționalii asupra dificultății circumstanțelor, sau chiar a pericolelor pe care le-ar putea întâmpina pe parcursul călătoriei lor în străinătate; cade în sarcina lor, în orice caz, să furnizeze astfel informații fără a aduce, printrr-o manieră exagerată sau nejustificată ,prejudicii industriei turismului din țara gazdă și interesele propriilor operatori; conținutul sfaturilor de călătorie trebuie, prin urmare, discutate în avans cu autoritățile țării gazdă și profesioniștii interesați; recomandările formulate trebuie proporționate strict cu gravitatea situațiilor întâmpinate și limitate la ariile geografice unde a apărut insecuritatea; aceste recomandări trebuie modificate sau anulate de îndată ce reîntoarcerea la normalitate o permite;
Din Articolul 8. Libertatea mișcărilor turistice
1. Turiștii și vizitatorii trebui să beneficieze, în conformitate cu legea internațională și legislația națională, de libertate de mișcare în țările lor și de la un stat la altul, în concordanță cu articolul 13 al Declarației universale a drepturilor omului; ei trebuie să aibă acces la locuri de tranzit și ședere și la locuri culturale și de turism fără a fi supuși unor formalități excesive sau
discriminării,
3. Turiștii și vizitatorii vor beneficia de celași drepturi ca și cetătățenii țării vizitate in privința confidealității datelor personale și informațiilor care-i privesc personal, în special când acestea sunt stocate;
4. Procedurile administrative legate de trecerile de frontieră fie că ele cad în competența statelor sau rezultă din acorduri internaționale, ca de exemplu vizele sau formalitățile de vamă și sănătate, vor fi adaptate pe cât posibil pentru a falicita maximum de libertate de călătorie și acces larg la turimul internațional; vor fi încurajate acordurile între grupuri de țări pentru armonizarea și simplificarea acestor proceduri; taxele specifice și impozitele care penalizează industria turismului subminându-i competitivitatea vor fi eliminate treptat sau corectate.
Din Articolul 9. Drepturile lucrătorilor și antreprenorilor în industria turismului
2. Lucrătorii salariați și liber profesioniști din industria turismului și activitățile aferente au dreptul și datoria să dobândescă o pregătire corespunzătoare inițială și continuă; li se va acorda o protecție social adecvată; insecuritatea locului de muncă va fi limitată cât de mult posibil; și li se va oferi lucrătorilor sezonieri din sector un statut legal specific, cu o atenție deosebită bunăstarea lor socială;
6. Parteneriatul și stabilirea de relații echilibrate între întreprinderi ale țărilor generatoare și primitoare contribuie la dezvoltarea durabilă a turismului și la o distribuire echitabilă a beneficiilor creșterii sale.
Sunt unele articole din principiile Codului Global de etică pentru turism care sunt direcționate în Legea Nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova. Publicat: 02.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 14-17 art Nr : 40 adoptată de Parlament.
Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce țin de elaborarea și promovarea politicii de stat în domeniul turismului, organizarea și coordonarea activității turistice și a activității de întreprinzător în domeniul turismului, formele de turism, crearea și activitatea zonelor turistice naționale, stabilește cerințele privind calitatea serviciilor turistice și asigurarea securității turiștilor, precum și principiile de colaborare internațională în domeniul turismului. [6]
Punctele, care sunt direcționate în prezenta Lege, în concordanță cu principiile Codului global de etică pentru turism care au fost implimentate în următoarele articole extrase și reprezentate sub formă de tabele:
Tabel 2.1. Analiza comparativă a implimentării principiilor Codului glogal de etică pentru turism în articolele din Lege privind politica autorităților publice în domeniul turismului [elaborat de autor]
Tabel 2.2. Analiza comparativă privind organizare și reglementarea activității turistice în articolele din Lege cu principiile prevăzute în Codul global de etică pentru turism [elaborat de autor]
Tabel 2.3. Analiza comparativă a obligațiilor touroperatorilor extrase din Lege în concordață cu principiile Codului global de etică pentru turism [elaborat de autor]
Tabel 2.4. Analiza comparativă a articolelor din Lege, care indică drepturile și obligațiile turiștilor, asigurarea de călătorie și securitatea turiștilor în legătură cu Codul global de etică pentru turism [elaborat de autor]
În baza analizei comparative efectuate, toate articolele extrase din Legea Nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova, prevăd în sine niște similitudini cu principiile Codului Global de etică pentru turism.
Însă în Lege nu sunt prevăzute toate principiile Codului: activitățile turistice trebuie să respecte egalitatea dintre bărbați și femei; ele trebuie să promoveze drepturile omului și, în mos special, drepturile individuale ale grupurilor cele mai vulnerabile, în special copii și bătrânii, han
dicapații, minoritățile etnice și populațiile indigene, să fie dezvoltate formele de turism studențești și de pensionari, pentru oameni cu infirmități trebuie de încurajat și facilitat, trebuie încurajat introducerea în programele de învățământ tematici despre valoarea schimburilor turistice, beneficiile lor economice, care merită să fi încurajate.
În general Codul global de etică pentru turism trebuie să fie implimentat în legislația națională a țărilor membre OMT.
Un alt document unde la fel pot fi găsite atribuții cu referire la Codul de etică pentru turism
este Codul Civil al Repuplicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002. Publicat: 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86, art Nr: 661, adoptat de Parlament. [1]
Bazele legislației civile sunt întemeiate pe recunoașterea egalității participanților la raporturile reglementate de ea, inviolabilității proprietății, libertății contractuale, inadmisibilității imixtiunii în afacerile private, necesității de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată și de apărare judiciară a lor.
Persoanele fizice și juridice sînt libere să stabilească pe bază de contract drepturile și obligațiile lor, orice alte condiții contractuale, dacă acestea nu contravin legii.
Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar în temeiurile prevăzute de Constituția Republicii Moldova.
Raporturile reglementate de legislația civilă. Legislația civilă determină statutul juridic al participanților la circuitul civil, temeiurile apariției dreptului de proprietate și modul de exercitare a acestuia, reglementează obligațiile contractuale și de altă natură, alte raporturi patrimoniale și personale nepatrimoniale conexe lor.
Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale și de protecție a mediului înconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sînt reglementate de prezentul cod și de alte legi.
Raporturile privind realizarea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sînt reglementate de prezentul cod și de alte legi.
Subiecte ale raporturilor juridice civile sînt persoanele fizice și juridice, cele care practică, precum și cele care nu practică activitate de întreprinzător.
Legislația civilă constă în prezentul cod, în alte legi, în ordonanțe ale Guvernului și în acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile reglementate de legislația civilă și care trebuie să fie în concordanță cu Constituția Republicii Moldova.
Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar în cazurile în care sînt emise în temeiul legii și nu contravin ei.
Sunt prevăzute în Capitolul XIX Contractul de servicii turistice și anume:
Tabel 2.5. Analiza comparativă a Contractului de servicii turistice în acord cu principiile Codului global de etică [elaborat de autor]
În baza analizei comparative a Codului Civil al Repuplicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002, unele articolelor prevăzute în Capitolul XIX Contractului de servicii turistice se suprapun cu principiile Codului global de etică pentru turism.
Sunt unele puncte care nu sunt direcționate în Contractul de servicii turistice spre exemplificare: că autoritățile publice ale statelor generatoare și ale statelor gazdă, în cooperare cu profesioniștii interesați și asociațiile lor, se vor asigura să existe mecanismele necesare repatrierii turiștilor în caz de faliment a întreprinderii care le-a organizat călătoria, și o altă exemplificare este că turiștii și vizitatorii trebuie să aibă acces la toate formele de comunicare disponibile, interne și externe; ei vor beneficia de acces prompt și facil la serviciile admnistrative, legale și de sănătate locale; ei vor fi liberi să contacteze reprezentanțele consulare ale țărilor de origine în conformitate cu convențiile în vigoare.
Toate aceste puncte prevăzute de Codul global de etică pentru turism trebuie incluse în Contractual de servicii turistice pentru împlinirea satisfacției celor ce apelează la aceste servicii turistice.
2.3 Elaborarea modelelor Codului de etică pentru agențiile de turism, hoteluri și ghizi
Pentru o imagine mai clară asupra a ceea ce înseamnă coduri de etică în turism și pentru a evindeția aspectele de deontologie profesională specifice acestei ramuri, se prezintă spre exemplificare câteva coduri de etică elaborate de autor la nivelul agențiilor de turism, hotele și ghizi
Codul de etică pentru agențiile de turism
Codul de etică pentru agențiile de turism, implică un șir de responsabilități și obligații, care
fiecare dintre angajații agențiilor de turism, sunt obligați să respecte aceste principii minime.
Responsabilitățile angajaților agențiilor de turism
Exactitate – vor fi preciși când vor oferi informații referitoare la serviciile asigurate de ei.
Dezvăluiri – vor asigura informații complete despre termenii și condițiile oricăror servicii turistice, inclusiv anulări și politici privind comisionul.
Înștiințare – vor anunța imediat clientul de orice schimbare a serviciilor, prețului etc.
Responsabilități – vor răspunde cu promtitudine reclamațiile clienților.
Încredere – nu vor folosi în mod necorespunzător liste ale clienților sau ale angajaților.
Cooperare – vor răspunde cu promtitudine tuturor întrebărilor clienților.
Confideanțialitate – orice tranzacție cu clientul va fi secretă și nu vor dezvălui nici o informație fără acordul clientului.
Afiliere – nu vor asocia numele clientului cu firma lor, fără permisiunea acestuia.
Conflicte de interes – acestea se referă la relațiile cu furnizorii.
Acordul – membrii agențiilor de turism trebuie să se supuna tuturor legilor țării.
Ținuta vestimentară trebui să fie atent aleasă.
Responsabilitățile și obligațiile privind securitatea turiștilor și a angajaților
atenție sporită pentru asigurarea securității turiștilor și a angajaților;
încurajarea perioadelor de training pentru angajații agențiilor de turism;
atenționarea turiștilor privind condițiile meteo, ale teritoriului, privind necesarul de echipamente și modul de călătoriei.
Responsabilitățile și obligațiile către populația locală
evitarea practicilor descriminatorii;
se interzice folosirea metodelor indirecte de atragere a clienților sau a populației locale;
asumarea responsabilităților în cazul periclitării vieții persoanelor a sănătății;
conducerea activității agențiilor de turism în concordanță cu codurile etice guvernamentale;
respectarea legilor și regulamentelor aplicabile țării în care ne desfășurăm activitate.
Responsabilități către colaboratori
integritate;
eliminarea oricăror conflicte de interese către colaboratorii agențiilor de turism.
Responsabilități către ceilalalți parteneri de afaceri
a nu se descrimina acticitatea profesională a celorlalți;
respectarea valorilor morale și culturale cât și demnitatea partenerilor de faceri;
respectarea legilor partenerilor de afaceri;
asigurarea unor tratamente echitabile.
Responsabilități cu privire la industria turismului
a se preocupa permanent de imaginea agențiilor de turism;
a se abține de la o atitudine arogantă;
a nu practica activități neloiale față de concurență.
Acest Cod de etica pentru agențiile de turism prevede un set de principii care înglobează o serie de responsabilități și obligații față de toți parcaticipanții care contribuie la respectarea eticii în agențiile de turism.
Codul de etică pentru hotel
Codul de etică pentru hotel cuprinde valori și principii care ajută angajații să respecte standardele etice însumând mai multe reguli de comportare de care trebuie să țină de seamă și acoperă mai multe situații ce pot fi întâlnite și se referă în mod direct la problemele administrative la timpul de muncă și altele.
Toate aceste valori și principii sunt prezentate astfel:
Comportament și reguli de conduită
Ca angajați:
a nu se accepta din partea unor terțe persoane bani sau cadouri care pot influența deciziile, în afara de cele care se obișnuiesc și care au valoare simbolică;
a se arăta un interes constant pentru pregătirea și dezvoltarea profesională;
a se păstra confidențiale toate informațiile referitoare la afaceri;
a se proteja persoanele și lucrurile din subordinea lor de accidente, perideri furturi sau uz ilegal;
a nu se folosi informații care îi sunt accesibile profesional, în propriul interes;
sunt interzise abuzurile, hărțuirea, șantajul și conducerea ofensivă;
menținerea siguranței la locul de muncă prin respectarea regulilor și practicilor de siguranță și sănătate;
respect constant;
păstrarea relațiilor pe tremen lung cu clienții prin demonstrarea onestității și integrității;
afacerile se vor obține în mod legal și etic;
ținută vestimentară corectă.
Cu privire la client
a nu se oferi în nicio situație mită pentru a obține sau menține un contract și a nu se accepta commission din partea clientului;
a nu se evita nici un comportament preferențial;
a se respecta teremenele constractuale sau a altor tipuri de acorduri cu clienții, în termeni de produs, calitate și serviciu;
a fi capabil și dispus să-ț admiți propriile erori.
Cu privire la furnizori
a se urmări onestitatea și respectul în relația cu furnizorii;
a se informa furnizorii că politica întreprinderii este de a nu accepta cadouri și a-i încuraja să reclame tratametul injust din partea angajaților hotelului;
a se selectiona și păstra furnizorii după criteriul calitate/preț sau al serviciilor oferite.
Cu privire la comunitate, guverne
respectare legilor și regulamentelor aplicabile țării în care ne desfășurăm activitatea
protejarea mediului înconjurător prin respectarea tuturor legilor țării;
respectarea legilor anticorupție și orice alte legi de acest fel;
activități personale pentru comunitate: angajații hotelului sunt liberi să susțină comunitatea, organizațiile și cauzele caritabile și politice la alegere.
Cu privire la industria turismului
a se preocupa permanent de imaginea hotelelor;
a se abține de la o atitudine arogantă;
a nu practica activități neloiale față de concurență.
Cu privire la alții
a fi loial și cooperat în muncă, în relațiile cu colegii, superiorii sau subordonții;
a se respecta persoanelor și pozițiile pe care le au și a se evita disprețul sau excluderea pe motive rasiale rasiale, sexual si de religie.
Codul de conduită pentru hotel stabilește reguli de conduită și are o formă aparte și proprie pe care un angajat al hotelului este supus să țină cont de responsabilitățile și obligațiile sale față de hotel și cei care participă la activitatea hotelieră. Codul de etică pentru hotel are un rol important în conducerea și implimentarea unei culture puternice care să promoveze hotelul la un nivel de etică mai înalt și competitive.
Codul de etică pentru ghizi
Ghidul în turism este ambsadorul țării sale, care reprezentă țara în cel mai favorabil mod, el trebuie să dețină calități morale, intelectuale și profesionale în concordanță cu principiile de etică.
Acest lucru poate fi realizat urmărind anumite reguli de conduită:
Prin comportamentul, ghidul contribui la imaginea țării
O ținută vestimentară îngrijită și adecvată
Nu se cer cadouri sau bacșișuri de la turiști
Nu se discută despre probleme personale cu turiștii
Să se răspundă la întrebărilor turiștilor cu onestitate și grijă
Respectarea legilor, regulamentelor, obiceiurilor, tradițiilor și încurajând turiștii să în același mod
Ghidul trebui să dăie dovadă de maniere alese și calm indiferent de situațiile ce pot apărea
Ghidul trebuie să mențină simțul umorului
Ghidul nu trebuie să adordeze opinii negative privind alte țări, credințele acestora, obiceiuri, regim politic șin evitarea discuțiilor controversate
Toț turiștii trebuie să beneficieze de atenție în egală măsură
Ghidul nu trebuie să însoțească în zonele interzise oferind siguranță turiștilor
Ghidul trebuie să fie capabil să impună respect prin conduită
Ghidul trebuie să asigure asistență în caz de dificultățile care pot apărea
Ghidul trebuie să lase turiștilor o impresie plăcută creeindule o buna dispoziție pe toată ziua
Codul de conduită pentru ghid recomandă câteva reguli de etică pentru activiatea ghidului în sfera turismlui care pune în evidență comportamentul ghidului în prim plan, el fiind amplasat în centrul atenției.
Etica reprezintă cuvântul cheie, în aceste coduri elaboarate de autor considerând că etica are o importanță vastă asupra agențiilor de turism, hotelelor și ghizilor pentru a asigura o mai bună desfășurare a activităților structurilor de prestare a serviciilor turistice atât din punct de vedere etic, cât și admnistrativ.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În cadrul elaborării proiectului de licență a fost realizată o vastă cercetare asupra Codului global de etică pentru turism, analizând etica în serviciile turistice, documentele internaționale cu atribuții etice, comportamentul participanților la activitățile turistice, aplicare Codului în activitățile turistice din Moldova și elaborarea unor Coduri de etică pentru agenții de turism, hotele și ghizi, au influență pozitivă pentru organizarea șu desfășurarea activităților turistice.
În urma studiului au fost obținute rezultatele cercetării, care redă o importanța în adoptarea acestui Cod de către toate statele membre ale Organizației Mondiale a Turismului ce desfășoară activități turistice, axându-se pe etică care semnifică integritate, competență și desfășurarea corectă.
Implimentarea acestui Cod constituie un set de reguli de conduită, pentru comportamentul angajaților din turism și pot contura deontologia profesiei de lucrător din turism care scoate la iveală cum este respectată și înțelesă etica de către ei.
Investigațiile realizate în cadrul proiectul de licență a permis formularea următoarelor concluzii:
Teoria și practica turismului au lansat ideea majoră privind importanța moralei și eticii, care a fost susținută de organizațiile profesionale, admnistrațiile naționale de turism și Organizația Mondială a Turismului.
Problema eticii în turism a apărut în documentele internaționale în a doua jumătate a sec-XX, și sa finisat cu adoptarea Codului global de etică pentru turism la 1 octombrie 1999, la Adunarea Generală a Organizției Mondiale de Turism, Santiago, Chile.
Codul global de etică pentru turism s-a dovedit a fi un instrument cheie, ce constă în amplititudinea pe care a luat-o etica în activitatea turistică și anume în sectorul serviciilor turistice pentru multe state, inclusiv și aplicarea lui în totalitate a dispozițiilor sale în legi, reglementări și coduri profesionale în Moldova, pentru a asigura buna desfășuarare a activității turistice atât din punct de vedere etic cât și administrativ.
Studiul aspectelor morale și etice din turism a permis autorului elaborarea următoarelor recomandări:
Să fie un implimentat un Cod de etică pentru agențiile de turism, hotele și ghizi;
Sa fie un realizat un Cod de etică pentru turiști și vizitatori, unde să fie specificat coportamentul în prim plan în timpul călătorie;
Integrarea acestui Cod global de etică pentru turism în R.M, în concordanță cu toate principiile prevăzute de acest Cod;
Să fie implimentat un cod de etică pentru comunitățile gazdă și profesioniștii locali;
Să fie pus în fucțiune un cod de etică pentru angajații din turism cu privire la minori și bătrâni, și la persoanele cu dezabilități (handicapați).
În urma studiului efectuat asupra Codului global de etică pentru turism, concluziile și recomandările propuse, pot fi implementate pentru optimizarea eficientă de dezvoltare a turismului în Moldova într-un mod etic respectând normele de conduită care se bazează pe o perspectivă pe termen lung.
Bibliografie
Codul Civil al Repuplicii Moldova. Nr. 1107 din 06.06.2002. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002 Nr. 82-86.
Codul Global de Etică pentru turism. [sursa electronică] http://www.unwto.org (vizualizat 15.04.2015).
Comportamentul consumatorului de servicii turistice [sursa electronică]
http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/COMPORTAMENTUL-CONSUMATORULUI-36.php [vizualizat 19.04.2015]
Dionisie C. Rolul investiției în educație în creșterea funcționalității sistemelor economice. În: Materialele Conferința internațională “Dezvoltarea turismului la începutul secolului XXIˮ Chișinău: ULIM, 2006, p. 55-58.
Etica relațiilor de afaceri în turism. [sursa electronică] http://www.qreferat.com/referate/turism/ETICA-RELATIILOR-DE-AFACERI-IN837.php (vizualizat 15.04.2015).
Legea Republicii Moldova cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice nr. 352 din 24.11.2006. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007 nr. 14-17 art Nr : 40 adoptată de Parlament.
Neacșu N., Băltărețu A. Turism internațional: lucrări științifice, statistici, documente
O.M.T., legislație, reglementări. București: Pro Universităria, 2006. 358 p.
Referat Codul de Etica Turism. [sursa electronică] http://ru.scribd.com/doc/73902868/Referat-Codul-de-Etica-Turism#scribd
(vizualizat 19.04.2015).
Roșca P. Institițiile naționale și internaționale în turism. În: Materialele Conferința științifico-practică internațională consacrată ziua turismului intern “Dezvoltarea turismului la începutul secolului XXIˮ. Chișinău: ULIM, 2007, p.21-24.
Roșca P. Particularitățile aplicării marketingului în businessul turismului. În: Materialele Conferinței științifico-practice internaționale “Dezvoltarea turismului la începutul secolului XXI. Turismul și biodiversitateaˮ. Chișinău: UILM, 2011, p. 344-346.
Rusica N. Eficiența valorii comunicative a comportamentului uman în cadrul sectorului serviciilor. În: Materialele Simpozionului științific internațional “ “Sectorul serviciilor în secolul XXI: realizări, probleme, perspectiveˮ. Chișinău: USM, IEȘP, 2012, p. 54-61.
Tabarcea A. Cercetări de marketing privind promovarea comportamentului moral și responsabilității sociale de către firmele din Republica Moldova și de peste hotare. În: Materialele Simpozionului științific internațional “Sectorul serviciilor în secolul XXI: realizări, probleme, perspectiveˮ. Chișinău: USM, IEȘP, 2012, p. 62-63.
Tabarcea A. Comportamentul etic și responsabilitatea socială a societăților comerciale pe plan comunitar și național. În: Materialele Simpozionului științific internațional “Sectorul serviciilor în secolul XXI: realizări, probleme, perspectiveˮ. Chișinău: USM, IEȘP, 2012, p. 64-66.
Țigu G. Etica afacerilor în turism. București: Uranus, 2003. 126 p.
Anexe
Anexa 1
Documentele adoptate de Conferința Mondială a Turismului Manila, Filipine, 1980
[7, 224-238]
O activitate socială, culturală, educativă în serviciul omului
Rămânâd în limita realităților, se poate afirma că respectiva Conferință de la Manila constituie unul din evenimentele cele mai marcante, daca nu cel mai marcant, din istoria turismului, dupa crearea concediilor plătite. Rezultatele la care au ajuns cele 109 state reprezentate la Manila, asistate de către 91 de organisme internaționale, interguvernamentale și neguvernamentale, precum și de cadre operative din turism, au o putere de influență încât este greu să le măsuram imediat efectele asupra ansamblului factorilor ce vor determina viitorul turismului în deceniile următoare.
Până la Conferința de la Manila, turismul a făcut obiectul unei concepții marginale și restrictive care l-a constrâns, timp de mulți ani, la o serie de limitări, de distorsiuni în expansiunea sa, începând cu acestă concepție marginală bazată nu pe influiența globală reală, ci numai pe aspectele internaționale ale mișcărilor turistice. Conferința de la Manila a scos la iveală potențialul real al turismului și a determinat recunoașterea acțiunii sale multiple în slujba omului, atât pe plan național, cât și internațional, în domeniile sociale, culturale, educative, politice și economice, pentru calitatea vieții omului.
Turismul este mai mult decât un factor economic
Recunoscând incontesabilele efecte binefăcătoare pe care turismul poate și trebuie să le aibă aspura economiilor naționale și asupra comerțului mondial, Conferința de la Manila a recunocut că asemenea influiențe economice nu pot să constituie în niciun caz, pentru state, singurul obiectiv al politicii lor turistice.
Altfel spus, Conferința de la Manila afirmă cu curaj că a venit momentul să abandoneze orice
strategie limitată numai la efectele economice pozitive sau negative ale turismului pentru a-l concepe global, plecând de la sursa sa și de la factorii care îi dau dimensiunile sale totale.
La ora actuală, turismul face parte integrantă din viața națiunilor și nici o măsură nu ar putea determina populațiile să renuțe la dreptul lor, la călătorii și vacanță.
Turism național: 80% – turism internaționa: 20 %
Decenii de-a rândul, atenția statelor a fost atrasă în mod esențial asupra singurelor 20 % ale mișcărilor turistice, cele cu privire la emitarea și recepționarea turiștilor străini.
Această rentabilitate economică rezultând din turismul internaținal și considerată, export invizibil, a fost fară îndoială benefică în numeroase situații, pentru economiile locale și naționale și pentru acționarii particulari.
Totuși, această orientare a politicii turistice naționale nu a permis să se acorde întreaga atenție necesară celor 80 % ale mișcărilor turistice care se dezvoltau pe plan național, datorită numeroaselor inițiative private, asociative sau colective, cu sprijinul puterilor publice, în anumite condiții.
Astfel, a apărut prezența unei creșteri dezechilibrate a ansamblului mișcărilor turistice, din care numai partea destinată exporturilor se bucura, datorită aportului economic, de o atenție suficientă din partea guvernelor și acesta în detrimentul valorilor sociale, culturale, educative, naționale ale turismului considerat în totalitatea sa.
Tocmai acestă situație a vrut-o s-o clarifice Conferința de la Manila.
De asemenea, Conferința de la Manila are marele merit de a fi corectat și clarificat, în sfârșit, concepțiile restrânse, restrictive și incomplete, conform cărora tindeau să evolueze până în prezent strategiile de dezvoltare ale tursimului. Ea a permis să se definescă amploarea și implicațiile mișcărilor de persoane, în scopuri de vacanță și călătorii, asupra vieții națiunii și în relațiile internaționale.
Responsabilitatea statelor și a profesioniștilor
Acestă clarificare permite în final să se determine rolul și responsabilitățile statelor, pe de o parte, și a profesioniștilor din turism, pe de altă parte.
Pentru state, Conferința de la Manila trebuie să permită o mai bună întelegere, pentru a-l situa mai bine, a rolului turismului în viata națiunii. Pentru profesioniștii, stimulați și coordonați de autoritățile publice, activitățile lor asumă o funcție nouă economică, dar cere respectarea consumatorilor și a calității produselor distribuite pe piețele de construcție unde trebuie să răspundă în întreaga măsură a posibilului, obiectivelor sociale, culturale și etice ce decurg din deplasările de persoane.
De acum înainte este un bun câștigat, în mod ireversibil, faptul că în viitor statele vor trebui să considere că prioritate valorile umane, sociale și culturale mai presus de orice preocupare cu caracter economic ținând mai ales de domeniul sectorului operativ privat, fără a renunța totusi la responsabilitățile lor cu privire la o sănătoasă gestiune economică a turismului la nivel național și internațional.
În acestă privință, cu titlu de măsură specială în favoarea turismului, e cazul să luăm în considerație prioritatea ce trebuie acordată unor investiții pentru crearea unor baze materiale hoteliere necesare turismului în masă, sau amenajarea unor ținuturi monumentale instorice sau culturale care datorită unei stricte concepții economice de rentabilitate, nu s-au bucurat până în prezent decat de o atenție insuficientă din partea guvernelor.
Nu putem să ne așteptăm ca profundele schimbări pe care le presupune aplicarea Declarației de la Manila să fie realizate. Pentru a permite o reorganizare a turismului conform concepțiilor afirmate la Conferința de la Manila de către state, organizațiile internaționale și profesioniștii particulari, sunt necesare cel puțin două decenii.
Este sigur că aplicarea concepțiilor conținute în Declarația de la Manila va implica o reorganizare a structurilor administrative publice și private care guvernează toate interrealațiile ce există în conceperea, promovarea, vânzarea, distribuirea și consumarea vacanțelor și călătoriilor.
Cu atât mai mult se convine să mobilizăm chiar din clipa de față toate forțele disponibile pentru a urni din loc la timp mutația necesară și pentru a traduce în fapte voința politică clar exprimată de Conferința de la Manila din anul 1980.
Conferința Modială asupra Turismului
Care s-a ținut la Manila (Filipine) între 27 septembrie și 10 octombrie 1980, convocată de către Organizația Mondială a Turismului, cu participarea a 107 delegații de State și a 91 de delegații de observatori, în scopul de a clarifica natura reală a turismului sub toate aspectele sale și rolul pe care turismul este chemat să-l joace într-o dinamică, obiect al unor profunde schimbări, precum și în scopul de a examina responsabilitățile Statelor în dezvoltarea și înflorirea turismului în societățile moderne ca activitate ce depășește domeniul pur economic al națiunilor și al popoarelor.
Considerând că turismul mondial poate să se dezvolte într-un climat de pace și de securitate a căror realizare depinde de eforturile concentrate ale tuturor Statelor în vederea favorizării unei diminuări a încordării internaționale și a dezvoltării cooperarii internaționale într-un spirit de prietenie, de respectare a drepturilor omului și de întelegere reciprocă între State,
Convinsă că turismul mondial poate fi o forță vie în slujba păcii lumiii și poate oferi o bază morală și intectuală înțelegerii și interdependenței dintre națiuni,
Convinsă mai mult că turismul mondial este în măsură să contribuie la instaurarea unei noi ordini economice internaționale care va înlesni înlăturarea decalajului economic crescând dintre țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare și va asigura accelerarea într-un ritm susținut a dezvoltării și progresului în domeniul economic și social, în special în țările în curs de dezvoltare,
Constientă de faptul că turismul nu poate lua avânt decât dacă este fondat pe echitate, pe egalitate, pe neamestec în treburile interne și pe cooperarea între toate Statele, indiferent de sistemele economice și sociale din care fac parte, și pentru că scopul său final este îmbunătățirea calității vieții și realizarea unor mai bune condiții de viață pentru toate popoarele, conform cerințelor demnității umane,
Găsește de cuviință, în acest spirit, să declare cele ce urmează:
Turismul se înțelege ca activitate esențială în viața națiunilor, datorită efectelor sale directe asupra sectoarelor sociale, culturale, educative și economice ale societăților naționale și asupra relațiilor lor internaționale pretutindeni în lume. Înflorirea sa este legată de dezvoltarea social-economică a națiunilor și depinde de accesul omului la odihnă creatoare si vacanță, precum și la libertatea sa de a călători, în cadrul timpului liber, căruia îi subliniază caracterul profund uman. Insăși existența si dezvoltarea sa sunt integral legate de o stare de pace trainică la care este chemat să contribuie in măsura posibilităților sale.
În pragul secolului XXI și în perspectiva problemelor cu care se confruntă omenirea, apare ca fiind opurtun și necesar de a analiza faptul turistic, esențialmente in fucție de amploarea pe care a capătat-o de când acordarea dreptului la concedii plătite muncitorilor l-a făcut să treacă din planul limitat al unei plăceri, accesibilă doar elitei, în planul general al vieții sociale și economice.
Aspirațiile turistice ale popoarelor interesate, inițiativa legislativă și institutională a Statelor, acțiunea permanentă a organismelor asociative reprezentând diverse pături ale populației, aportul sectoarelor tehnice operative specializate au dat turismului modern un loc important în ansamblul activităților umane. Statele au recunoscut acest fapt și marea lor majoritate au încredințat Organizației Mondiale a Turismului grija de a veghea la dezvoltarea armoniasă și continuă a turismului în colaborare, în cazurile corespunzătoare, cu instituțiile specializate ale Națiunilor Unite și celelalte organizații internaționale în cauză.
Dreptul la folosirea timpului liber și în special dreptul la acces la vacanță și la libertatea călătoriei și turismului, consecință firească adreptului la muncă, sunt recunoscute ca elemente de prosperitate ale persoanei umane de catre Declarația universală a drepturilor omului, precum și de către legislația a foarte numeroase State. Acest drept îi incubă societății datoria de a crea pentru ansamblul cetățenilor cele mai bune condiții practice de aces afectiv și fără discriminare la acest tip de activitate. Un astfel de efort trebuie conceput în armonie cu prioritățile, instituțiile și tradițiile fiecărei țări în parte.
Constrângerile ce afectează dezvoltarea turismului sunt numeroase. Națiunile și grupurile de națiuni ar trebui să definească și să studieze aceste constrângeri pentru a putea adopta măsuri care să vizeze atenuarea influenței lor negative.
Partea turismului în economia națională și comerțul internațional face din acesta un indice de calitate al dezvoltării mondiale. Rolul său constant în activitatea economică națională, schimburile internaționale și echilibrul balanței de plăți îl situează printre principalele ramuri ale activității economice mondiale.
În cadrul interior al fiecărei țări, turismul pe care il practică membrii societății respective se traduce printr-o reechilibrare a economiei țării datorită redistribuirii venitului național, printr-un simț mai crescut al comunității de interes și prin desfășurarea turismului provenind din străinatate trebuie să fie însoțită de un efort similar pentru dezvoltarea turismului național.
Totuși, rentabilitatea economică a turismului, chiar dacă este reală și semnificativă, n-ar putea să constituie singurul criteriu de apreciere a încurajării pe care Statele trebuie s-o aducă acestei activități. Dreptul la vacanță, deschiderea cetațeanului către cunoașterea propriului său mediu, creșterea conștiinței sale naționale și a solidarității care îl leagă de compatrioții săi, simțul apartenenței sale la o cultură și la un popor sunt tot atâtea motive imperioase de a-i favoriza, prin accesul la vacanță și călătorii, participarea sa la turismul național și internațional.
Importanța pe care milioane dinre contemporanii noștri o acordă turismului în folosirea timpului lor liber și în concepția lor despre calitatea vieții face din turism o cerință pe care guvernele trebuie s-o ia în seamă și s-o susțină.
Turismul social este un obiectiv pe care societatea trebuie să-l urmărească în favoarea cetățenilor cel mai puțin favorizați în exercitarea dreptului la odihnă.
Prin efectele pe care le exercită asupra sănătății fizice și psihice ale indivizilor care îl practică, turismul este un factor de echilibru social, de crestere a capacității de muncă a colectivităților umane, de bunăstare individuală și colectivă.
Prin amploarea serviciilor pe care le reclamă pentru realizarea sa, turismul este creator de activități noi considerabile, sursa de creare de locuri de muncă. În acest sens, el constituie un element pozitiv al dezvoltării sociale ăn toate țările în care se practică, oricare ar fi – pe de altă parte – gradul lor de dezvoltare.
În cadrul relațiilor internaționale și al căutării unei paci bazată pe dreptate ăi respectarea aspirațiilor indivizilor și națiunilor, turismul apare ca un factor pozitiv și permanent de cunoaștere și înțelegere reciprocă, o bază de respect și încredere între toate popoarele lumii.
Turismul modern s-a nascut din aplicarea politicii sociale care a condus la obținerea, de către muncitori, a concediilor anuale plătite, ceea ce se traduce în același timp prin recunoașterea unui drept fundamental al ființei umane la odihnă și receere. Turismul modern a devenit un factor de echilibru social, de cunoaștere reciprocă a oamenilor și popoarelor, precum și de emanicipare a individului. În afara de dimensiunile sale cantitative binecunoscute, el a dobandit o dimensiune culturală și morală care se cere a fi favorizată și apărată, împotriva distorsiunilor negative datorate unor factori economici. În acest sens, puterile publice și cadrele tehnice ar trebuie să participe la dezvoltarea turismului prin formularea unor linii directoare care să vizeze încurajarea investițiilor corespunzătoare.
Turismul pentru tineret reclamă atenția cea mai activă în măsura în care această categorie de pupulație dispune prin natura unor venituri mai puțin favorabile la realizarea călătoriilor și vacanței. O politică pozitivă în acest domeniu ar trebui să se traducă prin acordarea maximului posibil de încurajare și facilități. Aceeași atenție ar trebui să fie acordată persoanelor de a treia vârsta și handicapaților.
În opera universală întreprinsă în vederea instaurării unei noi ordini economice internaționale, turismul este capabil, în condiții corespunzătoare, să joace un rol pozitiv de echilibru, cooperare, înțelegere și solidaritate între toate țările.
Națiunile ar trebui să promoveze condiții mai bune de munca pentru lucrătorii din activitatea turistică, confirmându-le și apărându-le dreptul la constituirea de sindicate profesionale și la negociere colectivă.
Resursele turistice de care dispun țările sun făcute, în același timp, din spațiu, din bunuri și din valori. Este vorba în acest caz de resurse a căror folosire nu poate fi lăsată necontrolată fără a risca degradarea și chiar distrugerea lor. Satisfacerea nevoilor turistice nu trebuie să afecteze interesele sociale și economice ale populațiilor din regiunile turistice, mediul înconjurător și, în special, resursele naturale, atracție esențială a turismului, nici ținuturile istorice și culturale. Toate resursele turistice aparțin patrimoniului umanității. Comunitățile naționale și întreaga comunitate internațională trebuie să facă eforturile necesare pentru ale conserva. Conservarea locurilor istorice, culturale și religioase, în orice împrejurare și în special în timpul conflictelor, constituie una din responsabilitățile fundamentale ale Statelor.
Cooperarea internațională în materie de turism este o întreprindere în care personalitatea popoarelor și interesele fundamentale ale Statelor trebuie să fie respectate. În acest domeniu, rolul central și hotărâtor al Organizației Mondiale a Turismului se afirmă în mod evident, ca element de concepție și armonizare.
Cooperarea tehnică și financiară bilaterală și multilaterală nu poate fi interpretată ca un act de asistență, fiindcă ea constituie de fapt o punere laolaltă a mijloacelor necesare pentru utilizarea unui bun în folosul tuturor părților.
În practicarea turismului, elementele spirituale trebuie să fie mai presus decât elementele tehnice și materiale. În esență, aceste elemente spirituale sunt următoarele:
deplina înflorire a persoanei umane;
o contribuție crescândă la educație;
egalitatea de existență a popoarelor;
eliberarea omului în respectarea identității și demnității sale;
afirmarea originalității culturilor și respectarea patrimoniului moral al popoarelor;
Pregătirea pentru turism ar trebuie să fie integrată în pregătirea pentru responsabilitatea civică a cetățeanului. În acest scop, e de dorit ca guvernele să folosească ele înșele mijloace de educație și de informare de care dispun și să faciliteze acțiunea indivizilor și organismelor care se consacră acestei activități. Pregătirea pentru practicarea turismului, vacanțelor și călătoriilor ar trebuie să facă parte, în mod necesar, din procesul de instruire a tineretului. În acest sens, integrarea sa în metodele de formare a tineretului constituie un element fundamental al unei educații favorabile întăririi permanente a păcii.
Orice concepție prospectiva dezvoltării sociale, culturale si economice a omenirii ar trebui să țină, în mod necesar, seama de activitatea națională și internațională de turism și petrecere a timpului liber, care în prezent face parte integrantă din viața societăților moderne naționale și internaționale. Tocmai în acestă concepție a valorilor recunoscute ale turismului, care îi alcătuiesc elementele inseparabile, vor fi tot mai mult determinate autoritățile publice să acorde atenția lor susținută dezvoltării activității naționale și internaționale de turism și petrecere a timpului liber, decurgând dintr-o participare din ce în ce mai largă a populațiilor la vacanță și călătorii, precum și din celelalte numerose motivații de deplasare a persoanelor, în vederea asigurării unei creșteri ordonate a turismului, în armonie cu celelalte nevoi fundamentale ale societăților.
Statele si ceilalți participanți la Conferință, precum și Organizația Mondială a Turismului sunt insistent invitate să țină seama de orientările reflecțiile și recomandările reieșite din lucrările Conferinței, pentru că, pe baza experienței lor, să contribuie, în cadrul sarcinii lor zilnice, la traducerea în fapte a obiectivelor fixate în vederea lărgirii procesului de dezvoltare a turismului mondial și pentru a-i da un nou impuls.
Conferința roagă Organizația Mondială a Turismului să ia toate măsurile necesare, prin mecanismele sale interne și, în situațiile corespunzătoare, în cooperare cu alte organisme internaționale, interguvernamentale și neguvernamentale, pentru a permite aplicarea globală a principiilor, conceptelor și liniilor directoare conținute în prezentul document final.
Conferința Mondială a Turismului
Convocată la Manila de Organizația Mondială a Turismului, din 27 septembrie până on 10 octombrie 1980, pentru a trata probleme privind atat sectoarele publice, cât și cele private și care necesită o atenție imediată în vederea unei dezvoltări armoniase a turismului, a convenit ceea ce urmează:
O mai buna gestiune a ofertei
Examinând documentul CMT/DB/13 privind “O mai bună gestiune a ofertei” prezentat de Secretarul General, cat si documentele CMT/CP/13 prezentate de participanți, se constată ceea ce urmează:
În interiorul țărilor, oferta turistică nu constituie un domeniu izolat, ci este legată de toate celelalte sectoare ale vieții naționale.
Strategiile naționale în materie de oferta turistică trebuie să țină cont de cele ale colectivităților locale și regionale.
Ameliorarea calității ofertei, care cere în același timp și respectarea consumatorului, este un obiectiv pe care trebuie să-l avem mereu în vedere; acesta nu implică numai prestații de lux, ci si servicii și dotări care trebuie să fie mai bine studiate pentru a asigura accesul unor pături mai largi ale populației la turismul național și internațional, totodată asigurându-se menținerea, dacă nu ameliorarea calității lor.
Dezvoltarea resurselor umane, prin formare și informare, este necesară pentru îmbunătățirea calității tuturor activităților turistice.
Puterile publice si organizațiile de turism au o mare responsabilitate în materie de autenticitate a imaginilor și a produsului turistic, cât și în crearea și difuzarea, prin toate mijloacele de comunicare, a unei informări obiective, precise și complete despre facilitățile oferite, în special în noile destinații.
În momentul găsirii și aplicării de către State, a unor noi politici de economie de energie, este necesar să se insiste asupra beneficiilor provenind din turism pentru ca oferta turistică să fie tratată pe baze comparabile cu celelalte sectoare de activitate și în funcție de prioritățile naționale.
Politica de planificare turistică ar trebui să fie dezvoltată la nivel local, regional sau național în cadrul planificării naționale; astfel de politici ar trebui să facă obiectul unei evaluări periodice atât pe plan cantitativ cât și calitativ.
Analiza exactă tendințelor turismului și determinarea nevoilor în domeniul ofertei turistice depind de folosirea unor norme general admise în stabilirea statisticilor turismului național și internațional.
Dezvoltarea ofertei necesită un efort mai mare de înțelegere, de cooperare și de coordonare între sectorul public și sectorul privat și social cât și între diferite țări.
Dezvoltarea turismului atât național, cât și internațional poate aduce o contribuție pozitivă asupra vieții națiunii printr-o ofertă bine concepută și de calitate și care să protejeze și să respecte patrimoniul cultural, valorile turismului și mediul înconjurător natural, social și uman.
Având în vedere cele de mai sus, dorește ca între țările în curs de dezvoltare și țările industrializate să aibă loc consultații și schimburi de păreri și de experiență pentru a stabili o interdependență favorabila și a reduce orice dependența prea mare față de
societățile transnaționale în dezvoltarea turismului.
Își exprimă convingerea că o mai mare normalizare a caracteristicilor ofertei turistice ii va permite să adapteze costurile de construcție și de intreținere a echipamentelor, la nevoile reale.
Insistă asupra importanței de a asigura o mai bună folosire a ofertei prin intermediul măsurilor luate de State și de profesioniști în favoarea eșalonarii vacanțelor, a protecției consumatorilor si a promovarii turismului național.
Își exprimă dorința ca guvernele să adopte și să aplice normele și metodologiile general admise pentru stabilirea statisticilor turismului național și internațional și invită Organzația Mondială a Turismului ca organism care are un rol central în acest domeniu,
să-și sporescă eforturile pentru a asigura armonizarea si comparabilitatea statisticilor turismului, lărgind programele sale de misiuni și de activități, întărind capacitatea sa în materie de aplicarea normelor și a metodologiilor statistice admise la nivel internațional, cât și prin alte mijloace corespunzătoare.
Își exprimă dorința ca întreprinderile mici și mijlocii să fie asigurate cu cele mai bune condiții pentru a juca rolul lor indispensabil în dezvoltarea și în diversificarea ofertei turistice.
Își exprimă dorința de a se studia noi forme de oferta turistica, adaptate la exigențele cererii viitoare naționale și internaționale pentru a permite, în special, folosirea de resurse și de tehnici de construcție locale puțin costisitoare și susceptibile de a se integra armoios în mediul înconjurător local.
Lansează un apel al intensificării eforturilor pentru a se evita deplasarea capacității de încărcare în amenajarea turistică, pentru a conserva și pune în valoare patrimoniul artistic și național, pentru a conserva și pune în valoare patrimoniul artistic și național, pentru a promova valoarea educativă a turismului și a se proteja speciile de faună și de floră în interesul generațiilor viitoare.
Cooperare tehnologică
Examinând documentul CMT/DB/14 referitor la “Cooperare tehnologică în domeniul turismului” prezentat de Secretarul General, cât și documentele CMT/CP/14 prezentate de participanți.
Constată ceea ce urmează:
Cooperarea tehnologică în domeniul turismului vizează să reducă costurile de producere a serviciilor turistice, să ridice calitatea lor, sa întărească infrastructurile și să promoveze autonomia tehnologică.
Ea crește, în consencință, contribuția activității turistice în procesul de dezvoltare.
O cooperare tehnologică adecvată și echitabilă evită să se reproducă mecanismele de subdezvoltare, de dezechilibru a veniturilor și de dependență.
Transferul tehnologiei trebuie să se opereze într-un mod planificat pentru a putea fi asimilată de țările receptoare, fărăra a se crea o ruptura între tradiție și inovație.
Transferul de tehnologie poate să aibă efecte prejudicioase sau să nu atingă obiectivele dorite, dacă nu se efectuează în condiții corespunzătoare și într-un mediu uman apt să o primească și să o asimileze; Statele trebuie să vegheze ca pentru orice transfer de tehnologie să fie întrunite condițiile prealabile pentru a se asigura acceptarea sa de mediul uman.
Având în vedere cele de mai sus:
Dorește ca Statele să țină seama, în alegerea pe care o fac, de tehnologiile din domeniul turismului, de nevoia de a le adapta la condițiile locale; de importanța de a armoniza diferitele tehnologii locale si straine; de necesitatea de a le fonda pe tehnici aplicate care și-au dovedit eficiența; și de dinamica și evoluția rapidă a tehnologiei;
Insistă asupra interesului care există, pentru țările în curs de dezvoltare, de a se sprijini pe resursele umane și pe altele proprii țării lor, pentru a ușura transferul și absorbția tehnologiei în cadrul unei strategii globale de dezvoltare;
Sublinează rolul primordial pe care îl joacă formarea profesională atât în ridicarea calității cât și în creșterea numărului de experți disponibili în materie de cooperare tehnologică turistică;
Roagă statele să se inspire, în măsura posibilităților, din dispozițiile în materi ale “codului internațional pentru transferul tehnologiei” în cadrul cooperării lor tehnologice turistice.
Își exprimă dorința ca Organizația Mondială a Turismului să-și continue eforturile pentru a ușura schimbul de informații turistice, în special examinând posibilitatea de a inființa un sistem global de informare turistică, totodata evitându-se dispersiunea și suprapunerea eforturilor, pentru a crește capacitatea de a ști să facă și de a ști sa administreze a tuturor țărilor, în special a celor în curs de dezvoltare și de a întări astfel autonomia lor tehnologică cu ajutorul, în cazurile corespunzătoare, a tehnologiilor avansate cum ar fi de exemplu telematica;
Îsi exprima dorința ca relațiile tehnologice între guverne, întreprinderi și asociații din țările înn curs de dezvoltare șii dezvoltate să fie intensificate, înn special prin proiecte colective bilateralesi multilaterale;
Îsi exprimă dorința ca transferul și absorbția de tehnologie să constituie un element important al oricarui proiect de cooperare și de investiție turistică;
Își exprima dorința ca Organizația Mondială a Turismului să continue să acorde o înaltă prioritate activităților sale inn acest domeniu, ca instituție însarcinată cu executarea Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Resurse umane
Examinând documentul CMT/DB/15 referitor “Dezvoltarea resurselor umane” prezentat de Secretarul General, cât și documentele prezentate de participanți,
Constată ceea ce urmează:
Formarea profesională și dezvoltarea continuă a competențelor tehnice în domeniul turismului sunt esențiale nu numai pentru beneficiari, dar și pentru întreaga societate.
Competența profesională depinde într-o largă măsură de calitatea pregătirii de bază, atât generală, cât și tehnică, în interiorul țării și în străinătate, cât și de schimburile de experiență dintre națiuni.
În planificarea dezvoltării turistice, formarea de resurse umane calificate trebuie să fie asociate cu activitatea de creare a produsului turistic.
Turismul este una din activitățile în care omul este în centrul procesului de dezvoltare.
Calitatea produsului turistic constituie un factor determinat al imaginii turistice a țării.
Problemele de formare profesională atât în țările dezvolate cât și în țările în curs de dezvoltare, au un caracter prioritar pentru dezvoltarea turistică a acestor țări.
Politicile de dezvoltare a resurselor umane trebuie să fie aduse nu numai pe baza unor criterii economice și să răspundă nevoilor în materie de formare, ci să vizeze și aspectele sociale ale activităților turistice și mai ales promovarea omului în mediul sau social și în dezvoltarea sa atât pe plan spiritual, moral cât și material.
Având în vedere cele de mai sus:
Insistă asupra importanței unei planificări integrate a formării resurselor umane;
Își exprimă dorința de a se lua toate măsurile pentru a valorifica profesiunile turistice și pentru a ameliora statutul celor ce le exercită;
Își exprimă dorința ca țările industrializate și țările în curs de dezvoltare să studieze în colaborare în cadrul Organizației Mondiale a Turismului, pe o baza regională și eventual, în cooperare cu celelalte organizații internaționale interesate, problemele de penurie de profesori, de angajare un numar suficient a cadrelor locale și de exodul de personal calificat;
Ia notă cu satisfacție de deciziile adoptate de Organizația Mondială a Turismului în vederea regionalizării structurilor sale de formare profesională și dorește ca punerea la punct a unor asemena structuri să fie accelerată;
Dorește ca eforturile în vederea promovării conștiinței turistice să fie întărite pentru a ușura și favoriza comunicarea între vizitatori, populația autohtonă și personalul turistic;
Subliniază, în această privință, importantă cunoașterii limbilor străine, în special a celor cu vocație universală, ca de exemplu esperanto;
Dorește ca instituțiile de finanțare internațională și regională existente să participe într-un mod mai activ la proiectele de formare profesionalaă și în general la crearea de centre de învătământ în țările în curs de dezvoltare;
Dorește ca Organizația Mondială a Turismului să poată defini noi obiective în materie de formare profesională, pentru a face față, într-un mod adecvat, nevoilor viitoare ale sectorului turistic;
Ia nota cu satisfacție de importanța acordată de membrii Organizației Mondiale a Turismului formarii profesionale în domeniul turismului și de eforturile făcute de organizația pentru a asigura perfecționarea resuselor umane, în special în țările în curs de dezvoltare, mai ales prin intermediul întâlnirilor tehnice, cât și prin cicluri (stagii) de studii de cursuri prin corespondența organizate de Centrul Internațional de Studii Superioare de Turism (CIEST) din Mexic;
Dorește ca Organizația Mondială a Turismului să continue a-și exercita din plin rolul sau fundamental și responsabilitățile sale în materie de formare profesională turistică înn special ca instituție însărcinată cu executarea Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Obiective în materie de libertate de circulație. Examinând documentul CMT/DB/16 referitor la “Obiectivele în materie de libertate de circulație” prezentat de Secretarul General, cât șii documentele CMT/CP/16 prezentate de participanți,
Constată ceea ce urmează:
Libertatea de circulație, care îsi găsește expresia înn Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul international referitor la drepturile civile și politice din 1966 si Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa din 1975, este indispensabilă participării la călătorii, dezvoltării armoniase a turismului și dezvoltării individuale.
În această privință, recomadările în materie de facilități adoptate de Conferința Națiunilor Unite pentru turism și călătoriile internaționale (Roma, 1963) au constituit o etapă decisivă în domeniul facilității și rămân o referință pentru acțiunea viitoare.
În materie de relații turistice internaționale este indispensabilă să se țină seama de situația socială și economică a fiecărei țări și de importanța de a respecta suvernanitatea naționala, legislația sa si traditiile sale in domeniul turismului, ca si drepturile si obligatiile cetatenilor sai.
Având in vedere aceste lucruri,
Notează cu satisfacție că Organizația Mondială a Turismului a înscris deja în programul sau general de lucru situația acordării de facilități în lume și în formularea de norme și practici recomandate în acest sens;
Dorește ca în deliberările sale în această privință, Organizația Mondială a Turismului sa poată să tina cont, între altele, de preocupările urmatoare:
necesitatea de a asigura o formare adecvată, în special în materia de conștiință turistica, a tuturor functionarilor responsabili cu formalitatile de frontiera;
necesitatea de a normaliza tichetele de imbarcare și de debarcare și ulterior, prin noi metode de confruntare a statisticilor turistice, să le elimine;
aplicarea electronicii la controlul pașapoartelor și la controalele securității;
mijloacele de a grăbi și de a simplifica controlul vamal;
Amintește măsurile luate în cursul Anului Internațional al Turismului, proclamat în 1967 din inițiativa Uniunii Internaționale a Organismelor Oficiale de Turism, și în acesta privință:
Invită Statele să examineze posibilitățile de a suprima, pe o bază reciprocă sau unilaterală, vizele pentru vizite turistitice de scurta durata;
Consideră că dezvoltarea circulației turistice între țările în curs de dezvoltare necesită elasticizarea si liberalizarea măsurilor de control a schimburilor ce există în aceste țări;
Este de părere că taxele impuse exclusiv turiștilor, spre deosebire de taxele cu caracter general, sunt deseori dăunătoare turismului, exceptând în care veniturile obținute sunt investite direct în sectorul turistic sau în promovarea turistică;
Consideră că acțiunile întreprinse de Organizația Mondială a Turismului pentru a stabili un cod al turismului și o cartă a turismului sunt de natură să promoveze înțelegerea reciprocă și cooperarea între toate popoarele și o mai mare dezvoltare a turimului sub toate aspectele sale;
Dorește ca Organizația Mondială a Turismului să examineze posibilitatea de a stabili practici corespunzătoare în materie de asistență sanitară și de protecție juridică a intereselor economice ale turiștilor, în cursul călătoriilor, fie individuale, fie colective, întreprinse în afara țării de reședință;
Cere guvernelor să se abțină a introduce restricții, formalități sau alte dispozițiide natură a face mai dicicilă intrarea sau ieșirea călătoriilor, cât și a pune obstacole materiale sau psihologice mișcării turistice între o țară și alta;
Lanseză un apel Statelor pentru ca acestea să recunoască și să respecte dreptul individual, independent de religia, de rasă să și de credințele sale sau de reședința sa, de a calatori în țara sa de origine și pentru a lua toate măsurile necesare pentru a-i ușura libertatea de mișcare și a-i garanta securitatea;
Cere Statelor care, în urma unei inițiative unilaterale a unor State, au beneficiat de facilități în ce privește viza și alte formalități de călătorie, să examineze posibilitatea de a asigura reciprocitatea acestor măsuri;
Cere Statelor, în vederea facilitării acțiunilor turistice, să aplice dispozițiile instrumentelor de facilitare emise de Națiunile Unite, de Organizația de Aviație Civilă Internatională, de Organizația Maritimă Consultativă Interguvernamentală și de Consiliul de Cooperare Vamală;
Invită Organizația Mondială a Turismului să ia toate măsurile posibile, cu ajutorul mecanismelor existente, pentru facilitarea turismului.
Anexa 2
Documentele adoptate de Reuniunea Mondială a Turismului Acapulco, Mexic, 1982 [7, p. 239-258]
CONVOCATĂ de către Organizația Mondială a Turismului la Acapulco (Mexic), în perioda 21-27 august 1982, s-a desfășurat, cu participarea a 79 de delegații de stat și a 52 de delegații de observatori, în scopul unei aplicari progresive a obiectivelor fixate prin Declarația de la Manila asupra turismului mondial, la încheierea Conferinței Mondiale asupra Turismului (Manila, septembrie/octobrie 1980) .
CUNOSCÂND Rezoluția 106 (IV) a celei de a patra Adunări Generale Organizației Mondiale a Turismului si Hotărârea 14 (XVIII) a Consiliuliu Executiv al acestei organizații cu privire la Reuniunea Mondială a Turismului.
CONSIDERÂND cu satisfacție că Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin Rezoluția sa nr. 36/41, a plasat turismul în “strategia internațională a dezvoltarii pentru cel de-al treilea deceniu al Natiunilor Unite pentru dezvoltare”,
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
APRECIIND că reuniunea constituie un pas important în aplicarea conceptelor, principiilor si criteriiilor Declarației de la Manila și că întâlnirea de la Acapulco a permis să se constate că spiritul care se desprinde din respectiva declarație dovedește că statele, profesioniștii din turism și orice alte instanțe interesate în concepțiile administrative sii operative ale turismului,
CONVINSĂ că actuala situație mondială și numărul crescând al conflictelor armate care fac ravagii în lume constituie obstacole în calea dezvoltarii turismului și că respectiva convocare a reprezentaților de state și a observatorilor internaționali interesați în activitățile de timp liber și, îndeosebi, de călătorii și vacanțe, poate contribui la căutarea si adoptarea de măsuri care, înlesnind dezvoltarea turismului, apropie popoarele printr-o cunoaștere directă și reciprocă,
APRECIIND că, mai mult ca oricând, dezbaterea comună a unor speranțe și intenții vizând îmbunătățirea calității vieții tuturor oamenilor de pe toate continentele, indiferent de legea, credințele, regimurile lor socio-economice și politice este astăzi de o necesitate categorica pentru a contribui la menținerea păcii, îndepărtând neînțelegerile, intransigențele și prejudecățile și pentru a crea un climat de înțelegere.
REAFIRMÂND odată în plus că “turismul mondial poate prezenta o forță vie în slujba păcii în lume, poate asigura o bază morală și intelectuală înțelegeriii și interdependenței între națiuni” și “este capabil de a contribui la instaurarea unei noi ordini economice internaționale care ar înlesni înlăturarea decalajului economic dintre țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare”,
CONVINSÂ că în acest scop este necesar să se înlăture orice cauză care ar pune în pericol menținerea păcii, asigurând o distribuți mai echitabilă a bogației și eliminând menținerea unor situații coloniale anacronice care nu înnobileaza națiunilor ce practică un asemenea sistem, le diminueaza autoritatea morală și constituie o ofensă pentru spiritul de autenticitate din care trebuie să se alimenteze turismul, mijloc de propagare a păcii, a armoniei și repectul între popoare, a cunoașterii lumii și adevărului ei,
REÎNNOIND apelul lansat de Conferința Mondială a Turismului de la Manila tuturor statelor și guvernelor de la formarea popoarelor pentru pace, conform Declarației, în acest sens, a celei de-a 33-a Adunări Generale a Națiunilor Unite,
AMINTIND că dezvoltarea turismului sub toate formele sale, îndeosebi că satisfacere a dreptului de acces la vacanțe și călătorii decurgând din concediile plătite, nu se poate realiza decat într-un climat de pace și întelegere internațională, care trebuie să fie considerat de către toți ca normal și permanent,
ÎSI EXPRIMĂ satisfacția pentru rezultatele obținute în cursul acestei întâlniri internaționale, în contextul responsabilităților statelor pentru a înlesni, întru-un mod mai eficient dect înainte, initierea unor politici turistice care să permită satisfacerea dreptului la concedii si călătorii și să faciliteze deplasarile de persoane în scopuri de turism sau pentru orice alt motiv conex, în interiorul ca și în exteriorul frontierilor,
SE FELICITĂ pentru faptul că numeroase state, organizații internaționale și profesionale din turism au luat parte la aceste importante deliberări care constituie, în același timp, una dintre primele etape ale aplicarii Declarației de la Manila asupra turismului Mondial și o nouă chemare la adresa tuturor instanțelor guvernamentale, neguvernementale, internaționale și naționale pentru ca lumea turismului să poate acorda Declarației Finale a Conferinței Mondiale asupra Turismului de la Manila tot interesul pe care îl merită,
CONSTATĂ că anumite țări, dobândind un important grad de dezvoltare socio-economică sau beneficiind, din punct de vedere turistic, de situații geografice privelegiate fiind localizate în apropierea unor mari piețe sau sectoare emitatoare, au atins deja numeroase obiective preconizate de Declarația de la Manila, însă deplora faptul ca un numar foarte important de țări nu sunt încă în măsura să se bucure de asemenea situații,
CONSTATĂ de asemenea ca evoluția turismului este strâns legată de contextul social, economic și cultural al fiecărei țări,
ESTE DE PĂRERE că, în interesul unei participări echitabile a tuturor la călătorii și vacanțe, este cazul să se dea dovadă de o necesară solidaritate internaționala pentru a ajunge, în viitor, la o situație de echilibru indispensabil în scopul satisfacerii dreptului de acces la vacanță al tuturor păturillor populației și, îndeosebi, al celor mai putin favorizați,
APRECIAZĂ că, prin invitația sa ca să aibă loc la Acapulco punând la dispoziția participanților înlesniri apreciabile, atenții și mărturii ale tradiționalei ospitalități a poporului său, Mexicul,țara gazdă, a contribuit mult la succesul reuniunii.
ROAGĂ pe președintele reuniunii să adreseze șefului statului mexican și tuturor autorităților și instanțelor mexicane care au contribuit la reușita acestei manifestări, expresia profundei gratitudini a tuturor participanților,
SUBLINEAZĂ:
că o clarificare adevaratei semnificații a turismului, așa cum a fost ea definită în noua sa concepție, fără a respinge concepțiile mai vechi ale turismului, întemeiate pe situații istorice evidente, aduce clarificări asupra folosirii timpului liber în vremuri moderne,
ca, prin urmare, orice strategie de aplicare progresivă a acestei noi concepții trebuie să fie gândită în funcție de viitor și având ca bază de reflecție, inspirație și de plecare, criteriile, conceptele și principiile deja stabilite,
CONVINSĂ că strategiile de realizare a priorităților propuse se bazează pe conceptele enumerate mai jos, fără ordine de prioritate:
dreptul la odihnă, al timp liber, la concedii plătite și la crearea unor condiții sociale și legislative pentru a înlesni accesul la vacanță pentru toate păturile populației:
Dreptul la odihnă, consecință firească a dreptului la muncă, trebuie să afirme că un drept fundamental pentru fericirea ființei umane. Acest drept presupune implicit dreptul la folosirea timpului liber și, îndeosebi, cea mai amplă posibilitate de acces la vacanță.
Dacă este mult de dorit că orice stat sa recunoască, nu un lux, ci că o necesitate imperioasă, dreptul la vacanță al tuturor cetațenilor săi, este evident că responsabilitatea statelor nu se poate opri la simpla recunoaștere a acestui drept, ci să determine crearea de condiții practice corespunzătoare de acces efectiv la vacanță al celor care au acest drept.
Rezultă de aici că, fără că aceasta să impună în mod necesar o uniformizare internațională a politicilor sociale, amploarea mișcărilor și activităților turistice este direct legată și condiționată de gradul de dezvoltare economic și de importanța pe care fiecare țară o atribuie vieții sociale.
Accesul necesar al unor pături tot mai largi ale populație la vacanțe și călătorii constituie noua caracteristica a turismului contemporan, care trebuie să-și găsească finalizarea într-un cod de ordin administrativ legislativ și financiar menit să asigure cea mai buna gestiune socială, culturală, educativă, politică și economică a deplasărilor de persoane.
Ar trebui să se faca eforturi substanțiale pentru eșalonarea vacanețelor și ar trebuie să se caute noi orientări ale investițiilor turistice către forme de primire mai simple și mai funcționale care să antreneze economii de tot felul și să permită, astfel, o stabilire de prețuri mai favorabile, în vederea asigurării unei diversificări a ofertei și punerii sale la îndemana păturilor populației cu venituri medii și mici.
Pregătirea pentru călătorii, vacanțe și turism – receptor și emițător:
Activitatea umană pe care o reprezintă cea a călătoriilor și vacanțelor, determinată de toate motivațiile de deplasare, poate contribui la înflorirea ființei umane, la educarea sa și la a o ajuta să-și dea seama de identitatea destinului tuturor oamenilor, în măsura în care fiecare este protagonistul acestuia.
Nivelul și calitatea turismului nu pot depinde numai de pregatirea adecvată ce ar putea fi dată, printr-o sensibilizare și o educare a populație, atât a vizitatorului cât și a celui vizitat, ci și – în paralel – de efortul ce va fi depus pentru a crea cele mai bune condiții de formare și pregătire a cadrelor destinate activităților turistice, din sectorul public sau privat.
Formarea de bază constituie instrumental cel mai eficient, fiind și cel mai generalizat pentru pregătirea civică a cetațeanului. Se cuvine a se asigura măsurile care să permită omului, încă din copilarie, accesul la cunoașterea și practicarea trismului.
Procesul educațional de fomare a populației pentru activitatea turistică, din copilărie până la vârsta a treia, ar trebui să beneficieze de contribuția ansamblului de mijloace de informare care constituie instrumente eficace de sensibilizare și pregătire pentru turism, datorită celor mai avansate tehnici de comunicare.
Sărbătorirea Zilei Mondiale a Turismului constituie unul din factorii importanți de sensibilizare asupra multiplelor valori ale turismului.
Pregătirea pentru călătorii și vacanțe trebuie să se facă prin eforturi conjugate și
concertate pe toate planurile – naționale, regionale și internaționale – și beneficiind de solidaritatea și cooperarea internaționala, în cadrul activităților promoționale ale Organizației Mondiale a Turismului.
rolul turismului național în dezvoltarea turismului contemporan:
Constatând ca voiajele în interiorul țărilor reprezintă marea majoritate a ansamblului deplsărilor de persoane în lume și ca obiectivul dezvoltării turismului național răspunde unei realități inevitabile, statele ar trebui să-și intesifice eforturile pentru că acestă dezvoltare să fie constantă și din ce în ce mai armoniasă.
Cea mai mare parte a țărilor neindustrializate contiună să progreseze spre dezvoltarea lor socială și economică. Această transformare antrenează o serie de modificări în comporatmentul populațiilor cu privire la conștiința lor civică, echilibrul familial, bagajul cultural și aspirația lor la fericire, Ea cunoaște o creștere sensibilă, între altele, o cerere de servicii într-un sector până n prezent neglijat.
Turismul național permite omului să ia cunoștintă, la modul spiritual, de propria sa țară, pregătindu-l în același timp la deschiderea spre universal.
Statele ar trebui să interpreteze mai bine funcția turismului național, preocupându-se mai mult de rentabilitatea sa socială, educativă și culturală,
Rațiunea de a fi a turismului național este cea a unei evoluții sociale, culturale, educative și politice a societății moderne, caăreia Declarația de la Manila i-a atribuit o valoare universală.
Turismul național permite o mai bună distribuire a activităților, locuri de muncă și venituri pe teritoriul național. El prezintă interrealații și interdependente foarte strânse cu celelalte sectoare ale vieții social-economice din fiecare țară. Modurile dezvoltării sale trebuie să facă parte integrantă din procesul de planificare globală a dezvoltării.
d) libertatea de mișcare:
Ansamblul strategiilor referitoare la înfăptuirea priorităților de mai sus nu pot fi concretizate decat în cadrul general al libertății de mișcare a persoanelor și călătoriilor. Prin urmare, reuniunea recunoaște că:
Problema libertății mișcărilor de persoane și a călătoriilor care a fost tratată în Declarația de la Manila căpătat o importanță considerabilă pentru dezvoltarea turismului mondial din zilele noastre;
Organizației Mondiale a Turismului îi revine sarcina de a iniția acțiuni vizând promovarea libertății mișcărilor de persoane și a călătoriilor, în cadrul cooperării internaționale în domeniul turismului;
În orice efort vizând promovarea libertății mișcărilor de persoane și a călătoriilor, este necesar să se ia în considerație, așa cum se cuvine, pentru fiecare țară, condițiile sociale și economice existente, respectarea suveranității sale, legislația în vigoare, propriile tradiții, precum și drepturile și îndatoririle cetățenilor săi;
Statele trebuie să-și continue eforturile în vederea aplicării dispozițiilor Declarației de la Manila referitoare la problema libertății mișcărilor de persoane și a călătoriilor și, eventual, să sprijine O.M.T în acest domeniu. Reuniunea se referă în plus, la recomandarea separată pe care a adoptat-o în acest sens.
Mai mult dect atât, Reuniunea Mondială a turismului
INVITĂ statele și orice instanță interesată, publică și privată, precum și Organizația Mondială a Turismului, să țină seama de orientările și reflecțiile ce se desprind din lucrările sale, pentru a traduce în fapte obiectivele propuse pentru un nou avnt mai echilibrat al turismului, în cadrul politicilor lor de dezvoltare și în spiritul Declarației de la Manila,
ESTE DE PĂRERE că, pentru a aplica în timp conceptele și criteriile contemporane ale turismului, statele vor trebui să încurajeze înfăptuirea prevederile Declarației de la Manila în mod practic, rezonabil și eficace,
APRECIAZĂ că, în contextul structurii lor sociale, politice, economice și administrative, guvernele vor trebui, prin urmare, să încurajeze, la diferite niveluri ale vieții națiunii, acțiunile care pot fi structuratepe plan național, regional și local,
……………………………………………………………………………………………………………………………..
RECOMANDĂ, tinând seama de cele de mai sus:
că diferite forțe ce urmează a fi puse în mișcare să fie angajate prin acțiuni individuale sau concertate pentru traspunerea în viață a noii concepții a turismului, în funcție de natura sectoarelor de activitate pe care le reprezintă și să permită, astfel, o mai bună planificare a conceptelor și criteriile Declarației de la Manila;
pe plan național, în cadrul măsurilor luate pentru a încuraja aplicarea noi concepții a turismului, va fi necesar ca guvernele să mențină relații strânse cu sindicatele, asociațiile patronale și celelalte organizații aparținând categoriile enumerate (…), pentru ca aceste consultații să contribuie la famialiarizarea ansamblului comunității naționale cu scopurile și obiectivele Declarației de la Manila și să ajute guvernele în sensul de a lua în considerație nevoilor tuturor segmentelor comunității în materie de turism când se stabilesc planuri de acțiune specifice;
pe plan internațional, potrivit hotărârii Adunării Generale a Organizației Mondiale a Turismului, confirmată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, O.M.T. va trebui să ia toate măsurile necesare consultând, eventual alte organisme internaționale, pentru a încuraja aplicarea principiilor și liniilor directoare ale noii concepții a turismului.
FORMULEAZĂ DORINȚA că sugestiile – ce urmează – să fie primite în spirit constructiv de către destinatarii prezentului document, pentru a le aplica progresiv în cele patru domenii menționate,
RECOMANDĂ că statele să alăture concluziile Reuniunii Mondiale de la Acapulco și documentele care au facut obiectul dezbaterilor,
RECOMANDĂ DE ASEMENEA că , pentru atinge aceste obiective guvernele să elaboreze politici cărora, potrivit capacității și vocației lor specifice, ar trebui să li se asocieze administrațiile naționale, centrale sau descentralizate, administrațiile regionale, subregionale și locale, sectorul privat și colectivitățile, în funție de puterea și capacitatea lor turistică,
RECOMANDĂ ÎN PLUS că acestei acțiuni generale să i se asocieze, de asemenea, structurile naționale legislative, regulamentare, financiare, sindicale, patronale, politice, spirituale, profesionale și asociative ale turismului, precum și orice altă instanță sau serviciu public interesat, în scopul unei armonizări a acțiunilor enumerate mai jos:
Recunoașterea generalizată a dreptului la odihna și timp liber pentru toate păturile populației și, îndeosebi, la concedii plătite pentru salariați;
Îmbunătățirea progresivă a folosirii timpului liber;
Luarea unor măsuri vizând eșalonarea concediilor în timp, corelate cu necesiățile proceselor de producție;
Simplificarea, acolo unde acest lucru este posibil, a formalităților de călătorii, în materie de intrare și ieșire din teritoriu, de vamă, reglementări monetare și sănătate;
Îmbunătățirea condițiilor de transport (aerian,rutier, feroviar, maritim), prin stabilirea, de pildă, a unor tarife preferințiale, sau prin orice alta formă de înlesnire a accesului la călătorii, în favoarea categoriilor de turiști cu venit mediu și mic, a tinerilor, a persoanelor de vârsta a treia și handicapaților;
Amenajarea și sporirea infrastructurii de primire, mai simplă și funcțională, în favoarea păturilor populației cu venit mic, respectând concepțiile de construcție, dotare, decorare și servicii potrivit tradițiilor țării;
Protejarea și conservarea mediului încojurător, a structurii ecologice și a patrimoniului natural, istoric și cultural al țării;
Folosirea optimă, din punct de vedere calitativ, a resurselor turistice existente sau potentiale alte țării, incluzând , îndeosebi, ansamblul patrimoniului natural, cultural, artistic, istoric și spiritual, afirmând principiul autenticității și evitând deformarea și falsificarea lor;
Înscrierea turismului ca materie de învățământ în programele școlare pentru toate categoriile de tineri, subliniindu-se, în mod deosebit, noile principii și concepte ale turismului;
Acordarea de ajutoare materiale sau morale indivizilor și colectivităților în scopul înlesnirii aplicării conceptului de concedii plătite;
Crearea unor echipamente adecvate, corespunzătoare mijloacelor de care dispun noii beneficiari ai dreptului la concediu;
Adoptarea unor măsuri financiare și tehnice vizând creșterea puterii de cumpărare a cetățenilor;
Dezvolatarea optimă a repartizării fluxurilor turistice pe ansamblul teritoriului național;
În opinia publică și în cercurile guvernamentale să se acorde turismului acceași importanță ca cea recunoscută altor sectoare ale vieții națiunii;
Adoptarea unor măsuri care să asigure, încă de pe băncile școlii, pregătirea cetățeanului pentru dublul rol ce-l va avea de jucat, fie de “vizitator” fie de “vizitat”;
Introducerea, la toate nivelurile sistemelor de educație și a materialului didactic corespunzător, a noului punct de vedere pe care îl aduce cercetarea celei mai bune folosiri a timpului liber, inclusiv deplasările de persoane ce decurg din aceasta;
Producerea de material de informare fiabil și suficient pus la dispoziția mijloacelor de comunicare, a organizatorilor de turism și beneficiarilor;
Acțiunea permanentă de aducare a opiniei publice, în vederea garantării respectului reciproc și populația locală.
Anexa 3
Declarația drepturilor în turism și Codul Turistului (1985) [7, p. 247-258]
Adunarea Generală a Organizației Mondiale a Turismului (OMT), cu ocazia celei de a șasea sesiuni ordinare desfășurate la Sofia, Bulgaria în perioada 17-26 septembrie 1985:
Cunoscând importanța turismului în viața populației datorită efectelor pozitive și directe asupra sectoarelor sociale, economice, culturale și educaționale ale societății naționale ca și contribuția pe care o poate avea, în spiritul Cartei Națiunilor Unite și a Declarației de la Manila asupra Turismului Mondial, înbunătățind înțelegerea reciprocă, adunând oamenii cât mai aproape unul de celalat și, în consecință, consolidând cooperarea internațională,
Reafirmând, fapt recunoscut și de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, OMT-ul are un rol central și decisiv în dezvoltarea turismului, contribuind, în concordanță cu articolul 3, paragraful 1 al statului sau, “la dezvoltarea economică, înțelegerea la nivel internațional, pacea, prosperitatea și respectul universal pentru, și tinând cu observație drepturile omului și libertățile fundamentale pe toata lumea fără deosebire de rasă, sex, limba sau religie”,
Reamintind Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generala a națiunilor Unite la dat1 de 10 decembrie 1948 si, în particular, articolul 24 care prevede că “fiecare individ are dreptul la odihna și recreere, incluzând limitarea rezonabilă a orelor de muncă și concediile periodice plătite” ca și Acordul Internațional asupra Drepturilor Culturale, Sociale și Economice adopatate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966 care invită statele lumii să asigure pentru fiecare “odihnă, recreere și limitare rezonabilă a orelor de muncă și concedii periodice plătite, ca și remunerarea concediilor de stat (publice),
Considerând rezoluția și recomandările adoptate de Conferința Națiunilor Unite asupra Turismului și Călătoriei Internaționale (Roma, septembrie 1963) și, în particular, promovarea dezvoltării turismului în diverse țări și simplificarea formalităților guvernamentale cu privire la călătoria internațională;
Extragându-și inspirația din setul de principii prezentate în Declarația de la Manila asupra Turismului Mondial adoptată de Conferința asupra Turismului Mondial la 10 octombrie 1980 care scoate în evidență dimensiunea umană a turismului, recunoaște noul rol al turismului ca un instrument adecvat pentru înbunătățirea calității vieții tuturor oamenilor și ca o forță vitală pentru pace și întelegere internațională și definește responsabilitatea statelor lumii pentru dezvoltarea turismului și, în particular, pentru stimularea conștiinței turistice în rândul populației lumii și protejând și sporind resursele turistice care sunt parte a moștenirii umanității, contribuind la instaurarea unei noi ordini economice internaționale,
Afirmând solemn, că o consecință naturală a dreptului la munca, dreptul fundamental al fiecarui individ deja autorizat de Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la odihna, relaxare, concedii periodice plătite și utilizarea lor pentru scopuri de vacanță, de a călători liber în scop educativ și pentru propria plăcere și de a se bucura de avantajele oferite de turism, atât în interiorul granițelor țării de reședința cât și în afara lor,
Invită statele lumii să-și extragă inspirația din setul de principii prezentate anterior substituirii Declarației Drepturilor în Turism și Codului Turistic și aplicare lor în concordanță cu procedurile prezentate în legislație și reglementarile proprii țării lor.
Declarația drepturilor turiștilor
Articolul 1
Dreptul fiecărui la odihnă, relaxare, limitarea rezonabilă a orelor de muncă, concedii periodice plătite și libertatea de mișcare fără limite, în limitele legii, este universal recunoscut.
Punerea în aplicare a acestui drept constitue un factor al balanței sociale și sporește conștiința națională și universală.
Articolul 2
Ca o consecință a acestui drept, statele lumii trebuie să formuleze și să implementeze politicele cu privire la promovarea unei dezvoltări armonioase a turismului intern și internațional și a activităților de relaxare în beneficiul tuturor părților implicate.
Articolul 3
În acest scop, statele lumii trebuie să:
încurajeze creșterea armonioasă și sistematică atât a turismului intern cît și a celui internațional;
să integreze politicile lor turistice cu celelalte politici de dezvoltare, la toate nivelele-local, regional, național, internațional – și extinderea cooperării turistice cu convențiile cadru bilaterale și multilaterale, incluzîndu-le și pe cele ale OMT-ului;
să acorde o atenție deosebită principiilor elaborate cu prilejul Declarației de la Manila asupra Turismului Mondial și a Documentului de la Acapulco “formulând și implementând, în mod adecvat, progamele, planurile și politicile turistice, în concordanță cu prioritățile lor naționale și în cadrul programului de lucru al OMT – ului;
să încurajeze adoptarea unor măsuri care să permită fiecăruia participarea la turismul intern și internațional, în special printr-o etalare mai bună a timpului de muncă și acelui alocat relaxării, stabilirea sau perfecționarea sistemelor de concedii anuale plătite și eșalonarea concediilor și printr-o atenție particuală acordată turismului pentru tineri, persoanelor cu dezabilități și celor în vârsta;
în interesul generațiilor prezentate și viitoare, să se protejeze mediul ambiant al turismului care poate fi uman, natural, social și cultural, ceea ce reprezintă moștenirea universală.
Articolul 4
Statele lumii trebuie de asemenea, să:
să încurajeze accesul turiștilor interni și internaționali la moștenirea comunităților gazdă prin aplicarea dispozițiilor intrumentelor de facilitare existente și ințiate de Națiunile Unite, Organizația Aviației Civile Internaționale, Organizatia Maritima Internationala, Consiliul Cooperarii Vamale, in particula de OMT, in scopul sporii liberalizarii calatoriei;
să promoveze conștiința turistică să faciliteze contactul dintre vizitatori și comunitățile gazdă în scopul înțelegerii și bunăstării reciproce;
să asigure siguranța vizitatorilor și securitatea bunurilor personale prin intermediul măsurilor de prevenire și protecție;
să ofere cele mai bune posibile condiții de igiena și acces la serviciile de sănătate ca și prevenirea maladiilor trasmisibile și accidentelor;
să prevină orice posibilitate de utilizare a turismului pentru exploatarea altor persoane în scopuri de prostituție;
să acționeze în forța pentru protejarea turiștilor și a populației comunității gazdă, să ia măsuri pentru prevenirea utilizării ilegale a narcoticilor.
Articolul 5
Statele lumii trebuie, în cele din urmă:
să permită turiștilor interni și internațioanale să se deplaseze liber, fără prejudicii aduse de vreo masură limitativă luată în interes național, cu privire la câteva areale din teritoriu;
să nu permită nicio masură discriminatorie cu privire la turiști;
să permită accesul prompt al turiștilor la serviciile admnistrative și legale și la reprezentanțele consulare și să facă accesibilă comunicarea publică internă și externă;
să contribuie la informarea turiștilor cu privire la înțelegerea obiceiurilor și tradițiilor populațiilor care alcătuiesc comunitățile gazdă în locurile de tranzit cât și în cele de petrecere a sejurului.
Articolul 6
Populațiile care formează comunitățile gazdă în locurile de tranzit ca și în cele de petrecere a sejurului sunt îndreptățite să asigure accesul liber la propriile resurse turistice, în timp ce se îngrijesc de respectarea lor prin atitudinea și comportamentul lor față de mediul lor natural și cultural;
Ele sunt, de asemenea, îndreptățite să ceară înțelegerea turiștilor și respectul acestora față de tradițiile, religia și alte elemente ale culturii lor care sunt parte a moștenirii umane;
Ele trebuie să facilizeze înțelegerea și respectul iar diseminarea informațiilor trebuie să încurajeze:
tradițiile comunităților gazdă, practicile lor tradiționale și religioase, tabuu-urile locale, siturile sacre și locurile sfinte care trebuie respectate;
comorile culturale, arheologice și artistice care trebuie rezervate;
viața sălbatică și alte resurse naturale care trebuie protejate.
Articolul 7
Populațiile care constitue comunitatea gazdă în locurile de tranzit sau de petrecere a sejurului sunt invitate să primească turiștii cu cea mai mare posibilă ospitalitate, amabilitate și respect, toate necesare pentru dezvoltarea unor relații sociale și umane armonioase.
Articolul 8
Profesioniștii și ofertanții de servicii turistice pot avea contribuție pozitivă la dezvoltarea turistică și la implementarea dispozișiilor Declarației Drepturilor Turiștilor;
Conform principiilor Declarației Drepturilor Turiștilor și angajamentelor de onoare cu privire la orice problemă legată de activitățile lor profesionale, ei trebuie să asigure calitatea produselor și să ajute la afirmarea naturii umaniste a turismului;
În particular, ei trebuie să se abțină de la încurajarea utilizării turismului în toate formele de exploatare de catre alții.
Articolul 9
Încurajarea trebuie acordată profesionaliștilor și ofertanților de servicii turistice asigurându-le, prin intermediul legislației naționale și internaționale potrivite, accesul la facilitățile necesare care sa le permită:
să-și exercite activitățile în condiții favorabile în afară oricăror impedimente sau discriminări particulare;
să beneficieze de programe de pregătire generale și tehnice atât în interiorul cât și în afara graniților țării de reședință în scopul pregătirii corespunzătoare angajațiilor;
să coopereze între ei dar și cu autoritățile publice, organizațiile naționale, în scopul îmbunătățirii modalităților de coordonare a activităților desfășurate ca și a calității serviicilor prestate.
Codul Turistului
Articolul 10
Turiștii trebuie, prin comportamentul lor, să încurajeze înțelegerea și relațiile amicale dintre oameni, atât la nivel natinal cât și internațional, toate acestea contribuind la asigurarea și menținerea păcii.
Articolul 11
În locurile de tranzit și de petrecere a sejurului turiștii trebuie să respecte ordinea politică, socială, morală și religioasă, legislația și regulamentele locale.
În aceste locuri, turiștii trebuie, de asemenea:
să arate cea mai mare înțelegere pentru obiceiurile, credințele și comportamentul comunităților gazdă și cel mai mare respect pentru moștenirera lor naturală și culturală;
să se abțină de la accentuarea diferențelor de ordin economic, social și cultural dintre ei și populația locală;
să fie receptivi la cultura comunităților gazdă care este parte integrantă a moștenirii umane comune;
să se abțină de la exploatarea altora în scopuri de prostituție;
să se abțină de la traficul, transportul sau utilizarea narcotecelor și/ sau a altor droguri interzise.
Articolul 12
In timpul calatoriei lor dinspre o tara catre alta ca si in interioruiorul tarii de resedinta,turistii trebue sa beneficieze, si prin intermediul masurilor guvernamentale,de:
relaxare din punct de vedere a controalelor administrative si financiare;
cele mai bune posibile conditii de transport si sejur care pot fi oferite de prestatori de servicii turistice.
Articolul 13
1. Turiștii trebuie să beneficieze de accesul liber, atât în interiorul cât și în afara țării lor, la situl și locuri de interes turistic, să fie subiect al reglementărilor existente, să aibă libertate de mișcare
în locurile de tranzit și sejur.
2. În timpul accesul la situri și locuri de interes turistic ca și în timpul tranzitului și la locul de petrecere a sejurului, turiștii trebuie să beneficieze de:
a) informații obiective, precise și complete cu privire la condițiile și facilitățile existente, pe parcursul călătoriei și la locul de sejur, oferite de organismele oficiale de turism și de prestatori de servicii turistice;
b) siguranța personală, securitatea bunurilor personale și protecția drepturilor lor în calitate de consumatori;
c) igiena publică satisfacatoare, în particular în cazul cazării, alimentației și transportului, informare cu privirea la prevenirea efectivă a maladiilor transmisibile și accidentelor și acces rapid la serviciile de sănătate ;
d) accesul rapid și suficient la serviciile publice de comunicare, atât interne cât și interne;
f) practicarea religiei personale și utilizarea facilităților existente pentru atingerea acestui scop.
Articolul 14
Fiecare individ este îndreptățit să-și facă cunoscute nevoile reprezentanților legislativi și autorităților publice ca să-și poată exercita dreptul la odihnă și relaxare a se bucura de beneficiile turismului și de cele mai favorabile condiții și, să se asocieze cu alții pentru acest scop acolo unde este posibil.
Carta pentru turism durabil (1995)
Noi participanții la Conferința Mondială asupra Turismului Durabil, desfășurată la Lanzarote, Insulele Canare, Spania, în perioada 27-28 aprilie 1995, Conștienti că turismul este un fenomen mondial precum și un element important în dezvoltarea socio-economică și politica a multor țări din lume și că turismul satisface cele mai înalte și profunde aspirații ale oamenilor.
Recunoscând că turismul este un fenomen ambivalent, având potențialul de a contribui la realizări socio-economice și culturale dar, în același timp, și la degradarea mediului și pierderea identității locale, el trebuie să aibă acces la o metodologie globală.
Conștienții că resursele pe care se bazează turismul sunt limitate de unde și o cerere în creștere pentru îmbunătățirea calității mediului ambiant.
Recunoscând că turismul este o opurtunitate de a călători și de a cunoaște mai bine alte culturi și că dezvoltarea se poate contribui la promovarea legăturilor și păcii între oameni creând o conștiinta pentru respectarea diversității culturale și a stilurilor de viață.
Reafirmând Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite precum și diverse declarații ale Națiunilor Unite asupra turismului, mediului și conservării moștenirii culturale, inclusiv Conferința Națiunilor Unite asupra Turismului și Călătoriilor Internaționale din 1963, ca și convențiile internaționale care au legatura cu turismul printre care Convenția asupra Biodiversității, Convenția asupra Moștenirii mondiale, Convenția Ramsar, Convenția CITES și diverse convenții regionale.
Ghidați de setul de principii adoptat cu ocazia Declarației de la Rio asupra mediului și Dezvoltării și de recomandările Agendei 21.
Reafirmând declarațiile în materie de turism precum Declarația de la Manila asupra Turismului Mondial, Declarația de la Haga și Carta Turismului și Codul Turistului, ca și setul de principii adoptat de Declarația Drepturilor Omului ale Generațiilor Viitoare.
Recunoscând obiectivul de dezvoltare a unui turism care să satisfacă nevoi economice și cerințe de mediul care să respecte nu numai structura fizica și socială a destinației turistice și populația locală.
Conștienții de nevoia de a stabili alianțe efective între principalii actori implicați în turism ca și de construirea unei speranțe cu privire la un turism mai reponsabil pentru moștenirea comună.
Apelând la comunitatea internațională și, în particular, la guvernele lumii, alte autorități publice, decidenți și profesioniștii din turism, asociații publice și private și instituții ale căror activități sunt legate de turism, înșiși turiștii, să adopte principiile și obiectivele acestei Declarații care urmează:
Dezvoltarea turismului trebuie să se bazeze pe criteriul durabilității ceea ce presupune ca el să fie ecologic pe termen lung, viabil din punct de vedere economic, echitabil social și etic pentru comunitățile locale. Dezvoltarea durabilă este un proces care ghidează managmentul global al resurselor dar le asigură valabilitatea astfel încât să permită protejarea capitalului natural și cultural. Ca un instrument puternic al dezvoltării durabile. O cerință a managmentului turistic este durabilitatea resurselor de care depinde și care trebuie garantată.
Natura durabilă a turismului necesită integrarea mediului uman, cultural și natural, trebuie să respecte echilibrul fragil ce caracterizează multe destinații turistice, în particular majoritatea insulelor mici și arealele cu un mediu sensibil. Turismul trebuie să asigure o evoluție acceptabilă care privește influența activității asupra resurselor naturale,biodiversității și capacității de suport a oricarui tip de populare.
Turismul trebuie să ia în considerare efectele sale asupra moștenirii culturale și elementelor tradiționale, activităților și dinamicii din fiecare comunitate . Recunoscând elementele tradiționale și activitățile fiecărei comunități locale și sustinând identitatea, cultura și interesele locale, toate acestea trebuind să ocupe un rol central în formularea strategiilor în turism, mai ales în țările în dezvoltare.
Contribuția activă a turismului la dezvoltare necesită solidaritate, respect mutual și participarea tuturor actorilor implicați în acest proces, în special populațiile indigene. Aceste elemente trebuie să se bazeze pe mecanisme de cooperare eficiente la toate nivelele: local, regional, național, internațional.
Conservarea, protejarea și apricierea valorii resurselor naturale și culturale reprezintă un domeniu privilegiat pentru cooperare. Toți factorii implicați trebuie să aducă o schimbare adevarată, respectiv inovații profesionale și culturale, trebuie să depună eforturi majore în crearea unor instrumente de managment și planificare integrate. Acest fapt presupune și asigurarea că toți actorii responsabili să dispună de instrumente de cooperare și managment integrate, inclusiv inovații tehnologice.
În consultările cu parțile interesate și afectate, prezervarea atât a calității destinației turistice cât și a capacității de satisfacere a turiștilor, trebuie să fie determinată de comunitățile locale și trebuie să respecte obiective prioritare în formularea proectelor și strategiilor turistice.
Pentru a fi compatibil cu dezvoltarea durabilă, turismul trebuie să se bazeze pe diversitatea de opurtunități oferite de economia locală.Trebuie să fie integrat pe deplin în și să contribuie pozitiv la dezvoltarea economiei locale.
Toate opțiunile pentru dezvoltarea turistică trebuie să servească efectiv la sporirea calității vieții tuturor oamenilor și trebuie să aibă un efect pozitiv asupra identității socio-culturale.
Guvernele și autoritățile trebuie să promoveze acțiuni pentru integrarea planificării turistice a ONG-urilor ce au ca obiect de activitate protejarea mediului dar și a comunităților locale în scopul obținerii unei dezvoltări durabile.
Recunoscând obectivul coeziunii economice și sociale printre popoarele lumii ca un principiu fundamental al dezvoltării durabile, este imperios necesar ca asemenea măsuri să fie luate pentru a permite o distribuție mai echitabilă a beneficiilor turismului. Această implică o modificare o obiceiurilor de consum. Guvernele și organizațiile multinaționale sunt chemate să abandoneze tehnologiile care au un impact negativ asupra mediului și să exploreze aplicarea instrumente economice armonizate la un nivel internațional care să asigure utilizarea durabilă a tuturor resurselor.
Spațiile vulnerabile din punct de vedere al mediului și culturii trebuie să beneficieze, atât în prezent cât și în viitor, de o atenție specială în ceea ce privește cooperarea tehnică și ajutorul financiar pentru dezvoltarea durabilă. Semilar, un tratament special trebuie aplicat și spațiilor care au fost degradate prin modele turistice învechite și cu un impact ridicat asupra mediului. Turismul trebuie să se desfașoare pe toata durată anului calendaristic. Apare necesitatea explorarii unor instrumente economice utile la un nivel local/regional care sa asigure utilizarea durabila a tuturor resurselor.
Promovarea unor forme alternative de turism care sa fie compatibile cu principiile dezvoltarii durabile si sa garanteze durabilitatea pe termen mediu și areale sensibile din punct de vedere al mediului să încurajeze activ cooperarea regională.
Guvernele,autoritățile și ONG-urile cu responsabilitate în sectorul turistic și al protecției mediului trebuie să promoveze și să participe la crearea unei rețele deschise pentru informare, cercetare, diseminare și transfer al informațiilor cu privire la turism și mediu, la tehnologii durabile și prietenoase cu mediul ambiant.
Apare necesitatea promovării unor studii de fezabilitate aplicate cu strictete, cercetări științifice, implementarea proiectelor turistice care asigură o dezvoltare durabilă, dezvoltarea programelor de cooperare internațională și introducerea sistemelor de managment al mediului.
Autoritățile și asociațiile cu responsabilități în dezvoltarea turismului și ONG-urile de mediu trebue să acționeze pentru o dezvoltare turistică durabilă și trebuie să creeze programe pentru implementarea unor asemenea practici. Ei trebuie să monitorizeze informațiile, rezultatele și să-și schimbe experiențele.
O atenție deosebită trebuie acordată rolului transportului în turism și efectelor sale asupra mediului ceea ce presupune dezvoltarea și implementarea unor instrumente economice care să reducă utilizarea energiei care degradează mediul.
Adoptarea, aderarea și implementarea unor coduri și a principiilor dezvoltării durabile de către principalii actori implicați, membrii industriei turistice, ceea ce este fundamental pentru că turismul să fie durabil. Asemenea coduri constitue un instrument eficient pentru dezvoltarea unor activități turistice responsabile.
Toate măsurile necesare trebue implementate în funcție de priorități și trebuie informate toate părțile implicate în industria turistică, indiferent dacă sunt locale, regionale, naționale sau internaționale cu privire la conținutul obiectivelor Conferinței Lanzarote și subiect pentru aprobarea lor de către toți participanții în implementarea măsurilor conținute de Planul de Acțiuni.
Planul de Acțiuni pentru un turism durabil este propus ca o anexă la prezența declarației. Planul de Acțiuni stabilește liniile de acțiune concrete și recomandă adoptarea unor măsuri specifice pentru a promova întelegerea turismului în strategia dezvoltării durabile.
Anexa 4
Codul Global de etică pentru turism
Organizația mondială pentru turism
PREAMBUL
Noi, membrii Organizației Mondiale de Turism, întruniți în Adunarea Generală la Santiago, Chile în această prima zi a lui octimbrie 1999. [2]
Readirmând obiectivele stabilite în articolul 3 al Statutului OMT, și conștient de rolul “decisiv și centralˮ al acestei organizații, așa cum este recunoscută de Adunarea Generală a ONU, în promovarea și dezvoltarea turismului în vederea dezvoltării economice, înțelegerii internaționale, păcii, prosperității și respectului universal pentru, și respectarea drepturilor omului și libertățile fundamentale ale tuturor fără deosebire de rasă, sex, limbă sai religie,
Crezând cu fermitate că prin contacte directe, spontane și nemediatizate cărora le dă naștere între bărbați și femei de diferite culturi și stiluri de viață, turismul reprezintă forța vitală pentru pace și un factor de prietenie și înțelegere între popoarele lumii,
În conformitate cu rațiunea de a fi reconcilierii protecției mediului înconjurător, dezvoltării economice și luptei împotriva sărăciei într-o manieră durabilă, așa cum s-a formulta de către ONU în 1992 al “Summitul Pământˮ de la Rio de Janeiro și exprimat în Agenda 21, adoptată cu acastă ocazie,
Tinând cont de creșterea rapidă și continuă, atât din trecut cât și previzibilă a activității turistice, fie de plăcere, de afaceri, culturale, religioase sau cu scop de sănătate, și efectele sale puternice, atât pozitive cât și negative, asupra mediului, economiei și societății atât a țăriigeneratoare cât și a celei primitoare, asupra comuntăților locale și populației indigene, ca și asupra relațiilor și comerțului internațional,
Căutând să promoveze un turism responsabil, durabil și universal accesibil în cadrul dreptului tuturor persoanelor de a-și utiliza timpul lor liber pentru plăcere sau călătorie, cu respectarea preferințelor societății și tuturor popoarelor,
Dar convinși că industria turismului mondial în totalitate are mai mult de câștigat dacă funcționeză într-un mediu care favorizează economia de piață, inițiativa privată și comerțul liber și care servește la optimizarea efectelor sale benefice asupra creerii bunăstării și locurilor de muncă,
De asemenea, ferm convinși că, dată fiind respectarea unui număr de principii și a unui anumit număr de reguli, turismul durabil și responsabil nu este în niciun mod compatibil cu continua liberalizare a condițiilor care guvernează comerțul în servicii și sub a cărui egidă, întreprinderile din acest sector funcționează și că este posibila reconcilierea în acest sector economie și ecologie, mediu și dezvoltare, deschiderea către comerțul internațional și protecția identității culturale și sociale,
Considerând că, într-o astfel de abordare, toți participanții la dezvoltarea turismului administrațiile naționale, regionale sau locale, întreprinderile, asociațiile de afaceri, lucrătorii din sector, organizațiile neguvernamentale și organele de tot felul aparținând industriei turismului, ca și comunitățile-gazdă, mass media ca și turiștii înșiși, au responsabilități diferite deși interdependente în dezvoltarea turismului individual și social și ca formularea drepturilor lor individuale și a datoriilor va contribui la atingerea țelurilor lor.
Hotărâți să păstreze țelurile urmărite de OMT de la adoptarea rezoluției 364(XII) la Adunarea Generală din 1997 (Istambul), de a promova un parteneriat veritabil între participanții publici și privați în dezvoltarea turismului, și dorind să vadă extinderea unui parteneriat și cooperare de acelaș fel, în mod deschis și echilibrat și la relațiile dintre țările generatoare și primitoare și industriile lor de turism,
Urmând cu consecvență declarațiile de la Manila din 1980 privind Turismul mondial și cele din 1997 privind Impactul social al turismului, precum și Declarația drepturilor turismului și Codul turismului adoptate la Sofia în 1985 sub egida OMT,
Dar având încredințarea că aceste instrumente vor fi completate de un set de principii interdependente pentru interpretarea și aplicarea lor pe care participanții la dezvoltarea turismului își vor modela conduita la debutul secolului al XXI-lea,
Utilizând, pentru scopurile acestui instrument, definițiile și clasificările aplicabile călătoriei și în special conceptul de “vizitatorˮ, “turistˮ și “turismˮ așa cum au fost adoptate la Conferința Internațională de la Ottawa, ținută între 24 și 28 iunie 1991 și aprobate de Comisia de statistică a O.N.U. la cea de-a 27 sesiune a sa,
Referindu-ne în deosebi la următoarele instrumente:
Declarația universală a drepturilor omului, din 10 decembrie 1948;
Convenția internațională asupra drepturilor culturale, sociale și economice, din 16 decembrie 1966;
Convenția internațională asupra drepturilor politice și civile, din 16 decembrie 1966;
Convenția de la Varșovia privind transportul areian, din 12 octombrie 1929;
Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională din 7 decembrie1944, și Convențiile de la Tokio, Haga și Montreal în legătură cu acestea;
Convențoa asupra facilităților vamale pentru turism, din 4 iulie 1954, si protocolul aferent;
Convenția privind protecția moștenirii naturale și culturale mondiale, din 23 noiembrie 1972;
Declarația de la Manila asupra turismului mondial, din 10 octombrie 1980;
Rezoluția celei de-a VI-a adunări generale a OMT (Sofia) care a adoptat Declarația drepturilor turismului și Codul turistic, din 26 ianuarie 1990;
Rezoluția celeo de-a IX- a adunari generale a OMT (Buenos Aires) privind, în mod deosebit, facilitățile de călătorie, precum și siguranța și securitatea turiștilor, din 4 octombrie 1991;
Declarația de la Rio asupra mediului și dezvoltării, din 13 iunie 1992;
Acordul general asupra comerțului și serviciile, din 15 aprilie 1994;
Convenția privind biodiversitatea, 6 ianuarie 1995;
Rezoluția celei de-a XI-a adunări generale a OMT (Cairo) privind previnirea turismului sexual organizat, din 22 octombrie 1995;
Declarația de la Sockholm, din 28 august 1996, împotriva exploatării sexuale comercialea a copiilor;
Declarația de la Manila privind impactul social al turismului, din 22 mai 1997;
Convențiileși recomandările adoptate de Organizația internațională în domeniul convețiilor colective, prohibirea muncii forțate și a muncii copiilor, apărarea drepturilor populațiilor indigene și tratamentul legal și nediscriminarea la locul de muncă;
afirmăm dreptul la turism și libertatea mișcării turistice,
declarăm dorința noastră de a promova ordine turistică mondială durabilă, responsabilă și echitabilă, ale cărei beneficii vor fi împărțite de toate sectoarele societății în contextul unei economii internaționale liberalizate și deschise și,
adoptăm solemn, cu aceste încheieri, principiile Codului global de etică pentru turism
PRINCIPIILE
articolul 1
Contribuția turismului la înțelegerea reciprocă și respectul între popoare și societăți
Înțelegerea și promovarea valorilor comune umanității, cu o atitudine de toleranță și respect pentru diversitatea religioasă, pentru convingerile morale și religioase, sunt în acelș timp fundamentul și consecințele turismului responsabil; participanții la dezvoltarea turismului și turiștii înșiși cor respecta tradițiile sociale și cultural și practicile tuturor popoarelor, inclusive cele ale minoritătilor și populațiilor indigene și le vor recunoște valoarea;
Activitățile turistice vor fi desfășurate în armonie cu atributele și tradițiileregiunilor gazdă cu respectarea legilor, tradițiilor și obiceiurilor acestora;
Comunitățile gazdă, pe de o parte, și profesioniștii locali, pe de altă, se vor familiarize cu turiștii care îi vizitează și îi vor respecta se vor interesa și le vor cunoaște stilul de viață, gusturile și preferințele; învățătura și pregătirea aduse la cunoștința profesioniștilor contribuie la o primire ospitalieră;
Este datoria autorităților publice să asigure protecția turștilor și vizitatorilor și a bunurilor acestora; ele trebuie să acorde o atenție deosebită siguranței turiștilor străini datorită vulnerabilității deosebite a acestora; ele trebuie să faciliteze introducerea de mijloace specifice, de informare, prevenire, protecție, asigurate și asistență în concordanță cu nevoile lor; orice atacuri, bruscări, răpiri sau amenințări la adresa turiștilor sau lucrătorilor în industria turismului, ca și distrugerea voită a facilităților turistice sau elementelor de moștenire naturală sau culturală vor fi condamnate și pedespite cu severitate în conformitate cu legea națională respectivă;
În timpul călătoriei, turiștii și vizitatorii nu vor comite niciun act criminal sau niciun act considerat criminal de către legislația țării vizitate și se vor abține de la orice comportament perceput ca ofensator sau jignitor de către populația locală saau care deteriorează mediul local, trebuie să se rețină de la traficul ilicit de droguri, arme și antichitați, specii protejate și produse și substanțe care sunt periculoase sau prohibite de reglemetările naționale
6. Turiștii și vizitatorii au responsabilitatea să se familiarizeze, încă înainte de plecare, cu caracteristicile țării pecare se pregătesc să o viziteze ei trebuie să cunoască riscurile de sănătate și securitate inerente oricărei călătorii în afara mediului lor obișnuit și să se comporte în așa fel încât să minimizeze acele riscuri;
articolul 2
Turismul ca vehicol pentru împlinirea individuală și colectivă
Turismul, activitatea asociată cel mai frecvent cu odihna și relaxare, sportul și accesul la natură și cultură, trebuie planificat si practicat ca un mijloc privelegiat de împlinire individual și colectivă; atunci când este practicat cu învățarea dirențelor legitime dintre popoare și culturi în diversitatea lor;
Activitățile turistice trebuie să respecte egalitatea dintre bărbați și femei; ele trebuie să promoveze drepturile omului și, în mod special, drepturile individuale ale grupurilor cele mai vulnerabile, în special copii și bătrânii, handicapați, minoritățile etnice și populațiile indigene;
Exploatarea ființelor umane în orice forma, în deosebi sexuala, în special când este aplicată copiilor, contravine țelurilor fundamentale ale trusmului și reprezintă negarea turismului; astfel încât, trebuie combătută în mod energic în cooperare cu toate statele interesate și penalizată fără concesii de către legislația națională a tuturor țărilor vizitate cât și cele ale făptuitorului unor astfel de acte, chiar și când au fost făptuite în străinătate;
Călătoria în scopuri religioase, de sănătate, învățământ și de schimburi culturale sau lingvistice sunt forme de turism deosebit de benefice, care merită să fie încurajate;
Trebuie încurajată introducerea in programele de învățământ tematici despre valoarea schimburilor turistice, beneficiile lor economice, sociale și culturale precum și riscurile lor;
articolul 3
Turismul , factor al dezvoltării durabile
Toți participanții la dezvoltarea turismului trebuie să salvgardeze mediul natural având în vedere obținerea de creșteri economice sigure, continui și durabile menite să satisfacă în mod echitabil nevoile și aspirațiile generațiilor prezente și viitoare;
Trebuie să dea prioritate tuturor formelor de desfășurare a turismului care conduc la economisirea de resurse prețioase și rare, în mod deosebit apa și energia, și să dea prioritate și să se încurajeze de către autoritățile publice naționale, regionale și locale evitării pe cât posibil a producerii de deșeuri;
Eșalonarea în timp și spațiu a fluxurilor de turiști și vizitatori, în mod special a celor care rezultă din concedii plătite sau vacanțe școlare, și o ditribuire mai echilibrată a sărbătorilor trebuie privită ca o reducere a presiunii activităților turistice asupra mediului și îmbogățirea impactului benefic asupra industriei turismului și a economiei;
Infrastructura turismului trebuie proiectată și activitățile turistice programate în așa fel încât să se protejeze moștenirea naturală compusă din ecosisteme și biodiversitate și să se păstreze speciile de animale sălbatice amenințate; participanții la desfășurarea turismului, și în special profesioniștii, trebuie să cadă de accord asupra impunerii unor limitări sau restricții asupra activităților lor când acestea sunt exercitate în zone deosebit de sensibile;
Turismul natural sau ecoturismul sunt recunoscute ]n mod deosebit ca fiind determinate pentru îmbogățirea poziției tursimului, dat fiind respectul pentru moștenirea naturală și populațiilor locale și sunt în concordanță cu capacitatea de absorbție a locurilor respective;
articolul 4
Turismul, utilizator al moștenirii naturale a omenirii și contribuabil la îmbogățirea ei
Resursele turismului apar’in moștenirii comune a omenirii, comunităților în teritoriile cărora sunt ele sunt situate au drepturi și obligații speciale în privința acestora;
Politicile și activitățile turistice trebuie conduse cu respect față de moștenirea culturală, artistic și arheologică, pe care ei trebuie să le apere și să le transmită generațiilor viitoare; o grijă deosebită trebuie acordată păstrării și îmbunătățirii monumentelor, sanctuarelor și muzeelor ca și a șantierelor istorice și arheologice care trebuie larg deschise vizitelor turistice; se va încuraja accesul la monumentele și proprietățile cultural aflate în posesie particulară, cu respectarea drepturilor proprietarilor, precum și clădirilor religioase, fără prejudicierea nevoilor normale de rugăciune;
Resursele financiare rezulate din vizite la monumente și locuri de cultură, cel puțin în parte, trebuie utilizate pentru întreținerea, salvgardarea, dezvoltarea și înfrumusețarea acestor moșteniri;
Activitatea turistică trebuie planificată astfel încât să permită supraviețuirea și înflorirea produselor culturale tradiționale, meștesugurile și floclorul, în loc să provoace degenerarea și standartizarea acestora;
articolul 5
Turismul, activitate avantajosă pentru comunitățile și țările gazdă
1. Populațiile locale trebuie asociate activitățile turistice cu o participare echitabilă la beneficiile economice, sociale și culturale pe care ei le generează și în special în crearea de locuri de muncă directe și indirect care rezultă din acestea;
2. Politicile turistice trebuie aplicate astfel încât să ajute la ridicarea standartului de viață a populației în regiunile vizitate și să satisfacă nevoile acestora; planificarea și abordarea arhitecturală a acesteia precum și operarea stațiunilor turistice și cazarea trebuie să urmărească integrarea lor; la maximum posibil, în structura economic și social locală; acolo unde sunt nivele de calificare a forței de muncă egale, se va acorda prioritate măniii de lucru locale;
3. Trebuie să se acorde o atenție deosevită teritoriilor din zone de coastă și insule precum a regiunilor vulnerabile rurale și muntoase, pentru care turismul reprezintă adesea o opurtunitate rară de dezvoltare în confruntarea cu declinul activităților econmice tradiționale;
4. Profesioniștii din turism și în deosebi investitorii, ghidați de reglemetări dispuse de autoritățile locale, trebuie să întocmescă studii privind impactul proiectelor lor de dezvoltare asupra mediului și împrejurimilor naturale; de asemeni, trebuie să ofere cu cea mai mare transparență și obiectivitate, informații privind proiectele lor viitoare precum și repercursiunile lor previzibile și să promoveze dialoguri asupra conținutului acestora cu populația interesată;
articolul 6
Obligațiile participanților la actul de turism
1. Profesioniștii din turism au obligația de a pune la dispoziția turiștilor informații oneste și obiective privind locurile lor de destinație, condițiilor de călătorie, ospitalitate și ședere; ei trebuie să se asigure că prevederile (clauzele) contractuale propuse clienților lor sunt ușor de înțeles în privința naturii, prețului și calității serviciilor pe care ei se angajează să le furnizeze și compensația financiară platibilă de către ei în cazul unei ruperi unilaterale a contractului din partea lor;
2. Profesioniștii din turism, în măsura în care depinde de ei, trebuie să arate interes, în cooperare cu autoritătile publice, pentru securitatea și siguranța, prevenirea accidentelor, protecția sănătății și siguranța alimentației celor ce le solicită serviciile, ca de pildă, ei trebuie să asigure existența de sisteme corespunzătoare de asigurare și asistență, ei trebuie sa accepte obligațiile de raportare prevăzute de reglemetările naționale și să plătescă compensații echitabile în caz că nu își îndeplinesc obligațiile contractuale ce le revin;
3. Profesioniștii din turism, în măsura în care depind de ei, trebuie să contribuie la înplinirea spirituală și culturală a turiștilor și să le permit acestora, în timpul călătoriei, practicarea religie lor;
4. Autoritățile publice ale statelor generatoare și ale statelor gazdă, în cooperare cu profesioniștii interesați și asociațiile lor, se vor asigura să existe mecanismele necesare repatrierii turiștilor în caz de faliment a întreprinderii care le-a organizat călătoria,
5. Guvernele au dreptul-și datoria-în mod special pe timp de criză , să-și informeze conaționalii asupra dificultății circumstanțelor, sau chiar a pericolelor pe care le-ar putea întâmpina pe parcursul călătoriei lor în străinătate; cade în sarcina lor, în orice caz, să furnizeze astfel informații fără a aduce, printrr-o manieră exagerată sau nejustificată ,prejudicii industriei turismului din țara gazdă și interesele propriilor operatori; conținutul sfaturilor de călătorie trebuie, prin urmare, discutate în avans cu autoritățile țării gazdă și profesioniștii interesați; recomandările formulate trebuie proporționate strict cu gravitatea situațiilor întâmpinate și limitate la ariile geografice unde a apărut insecuritatea; aceste recomandări trebuie modificate sau anulate de îndată ce reîntoarcerea la normalitate o permite;
articolul 7
Dreptul la turism
Prospectul accesului personal și direct la descoperirea și stăpânirea resurselor planetei, constituie un drept deschis în mod egal tuturor locuitorilor lumii; participarea extensivă crescândă la turismul național și internațional trebuie privită ca una dintre cele mai bune expresii posibile a creșterii durabile a timpului liber, și nu trebuie puse obstacole în calea sa;
Dreptul universal la turism trebuie privit ca un corolar al dreptului la odihnă și răgaz, incluzând limitări rezonabile ale orelor de muncă și sărbătorile periodice plătite, garantate de articolul 24 al Declarația universale a drepturilor omului și articolul 7. d al Convenției internaționale a drepturilor culturale sociale și economice;
Turimul social, și în particular turismului asocativ, care facilitează accesul pe scară largă la relaxare, călătorie și sărbători, trebuie dezvoltat cu sprijinul autoritățile publice;
Turismul famialial, de tineret , studențesc și de pesnsionari, pentru oameni cu infirmități trebuie încurajat și facilitat;
articolul 8
Libertatea mișcărilor turistice
Turiștii și vizitatorii trebui să beneficieze, în conformitate cu legea internațională și legislația națională, de libertate de mișcare în țările lor și de la un stat la altul, în concordanță cu articolul 13 al Declarației universale a drepturilor omului; ei trebuie să aibă acces la locuri de tranzit și ședere și la locuri culturale și de turism fără a fi supuși unor formalități excesive saudiscriminării;
Turiștii și vizitatorii trebuie să aibă acces la toate formele de comunicare disponibile, interne sau externe; ei vor beneficia de acces prompt și facil la serviciile admnistrative, legale și de sănătate locale; ei vor fi liberi să contacteze reprezentațele consulare ale tărilor lor de origine în conformitate cu convențiile în vigoare;
Turiștii și vizitatorii vor beneficia de celași drepturi ca și cetătățenii țării vizitate in privința confidealității datelor personale și informațiilor care-i privesc personal, în special când acestea sunt stocate;
Procedurile administrative legate de trecerile de frontieră fie că ele cad în competența statelor sau rezultă din acorduri internaționale, ca de exemplu vizele sau formalitățile de vamă și sănătate, vor fi adaptate pe cât posibil pentru a falicita maximum de libertate de călătorie și acces larg la turimul internațional; vor fi încurajate acordurile între grupuri de țări pentru armonizarea și simplificarea acestor proceduri; taxele specifice și impozitele care penalizează industria turismului subminându-i competitivitatea vor fi eliminate treptat sau corectate;
În măsura în care situația economică a țărilor din care provin va permite, călătorii vor avea acces la alocații de valută convertibilă necesară în călătoriile lor;
articolul 9
Drepturile lucrătorilor și antreprenorilor în industria turismului
Drepturile fundamentale ale lucrătorilor salariați și liber-profesioniști din industria turismului și activitățile aferente, vor fi garantate prin grija administrațiilor naționale și locale, atât a statelor lor de origine cât și ale țărilor gazdă, în special date fiind restricțiile legate în particular de sezonalitatea activitățiilor, dimensiunea globală a industruiei lor și flexibilitatea adesea cerută lor de natura muncii care o prestează;
Lucrătorii salariați și liber profesioniști din industria turismului și activitățile aferente au dreptul și datoria să dobândescă o pregătire corespunzătoare inițială și continuă; li se va acorda o protecție social adecvată; insecuritatea locului de muncă va fi limitată cât de mult posibil; și li se va oferi lucrătorilor sezonieri din sector un statut legal specific, cu o atenție deosebită bunăstarea lor socială;
Orice persoană naturală sau legală are dreptul să desfășoare o activitate profesională în domeniul turismului în condițiile legislației naționale în vigoare, cu condiția că el sau ea să aibă calitățile și calificarea necesară; antreprenorii și investitorii în special în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii vor acea dreptul la acces liber în sectorul tursmului cu un minim de restricții legale și admnistrative;
Schimburile de experiență oferite executivului șu lucrătorilor, fie salariate sau nu, din diferite țări, contribuie la creșterea activității în industria trusmului mondial; aceste mișcări vor fi facilitate cât de mult posibil în conformitate cu legile naționale adecvate și convețiile internaționale;
Ca un factor de neinlocuit al solidarității în desfășurare și dinamica creșterii schimburilor internaționale, întreprinderile multinaționale industriei turismului nu vor exploata pozițiile dominate pe care uneori le ocupă; ele vor evita să devină vehicole ale unor modele culturale și sociale artificiale inpuse comunităților-gazdă; în schimbul libertății de a investi și a face afaceri, care va fi pe deplin recunoscută, ele se vor implica în dezvoltarea locală, evitând ca prin repatrierea excesivă a profitului lor sau prin importurile lor induse, o reducere a contribuției lor la economiile în care s-au stabilit;
Parteneriatul și stabilirea de relații echilibrate între întreprinderi ale țărilor generatoare și primitoare contribuie la dezvoltarea durabilă a turismului și la o distribuire echitabilă a beneficiilor creșterii sale.
articolul 10
Implementarea principiilor Codului global de etică pentr turism
Participanții publici și privați la desfășuarea turismului (toti cei care isi asuma riscuri de a pierde sau caștiga de pe urma actului de turism) trebui să coopereze la implmentarea acestor principii și să monitorizeze aplicarea lor efectivă;
Participanții la desfasurarea trusmului trebuie să recunoască rolul instituțiilor internaționale între care Organizația Mondială pentru Turism etse prima, și organizațiile neguvernamentale cu competențe în domeniul promovării turismului și dezvoltării, protecției drepturilor omului, mediului înconjurător sau sănătății, cu respectul cuvenit pentru principiile generale ale legii internaționale;
Aceiași participanți trebuie să-și demonstreze intenția de a-și adresa orice dispută rvind aplicarea sau interpretarea Codului global de etică pentru turism pentru conciliere unui organism terț imparțial cunoscut sub numele de Comitetul mondial de etică în turism.
DECLARAȚIE
PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Subsemntatul(a) ____________________________________________________________
absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea _________________________________________ specialitatea____________________________ ____________________________ promoția ___________________________, declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul: ______________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei ___________________________________________________,
pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțînd inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.
Data ________________________
____________________
GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ
________________________________________________________
(numele și prenumele studentului/ei)
Tema proiectului/tezei de licență ___________________________________________
______________________________________________________________________
Termenul limită de prezentare a proiectului/tezei de licență la catedră ______________
Etapele executării proiectului/tezei de licență:
Student (a)_______________________________
(semnătura)
Conducător științific ______________________________
(semnătura)
FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI/TEZEI DE LICENȚĂ
cu tema _____________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
elaborată de ___________________________________________ grupa____________, forma de studii _____________________.
(nume, prenume student/ă)
Conducător științific___________________________________________.
(nume, prenume, grad științific, titlu didactic)
NOTĂ!!! Evaluarea se va face de către conducătorul științific pentru criteriile de evaluare de la punctul 1 pînă la punctul 8 și de către membrii comisiei de licență pentru criteriile de la punctul 9 și 10, conform scalei de notare a Regulamentului de organizare a studiilor în învățămîntul superior în baza Sistemului Național de Credite de Studiu aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr. 726 din septembrie 2010, prezentată la pagina 24-25 al prezentului Ghid metodic.
Nota finală ___________________ ECTS – 3 credite
Nota finală ___________________ ECTS – 3 credite
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aplicarea Codului Global DE Etica Pentru Turism In Moldova (ID: 136512)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.