Antreprenoriatul Turistic Si Rolul sau In Atenuarea Disparitiilor Regionale

CUPRINS

INTRODUCERE

Antreprenoriatul trebuie promovat ca alternativă serioasă pentru cariera profesională clasică. Statul român ar trebui să promoveze antreprenoriatul în școală, educația antreprenorială timpurie fiind vitală pentru formarea aptitudinilor și a comportamentului întreprinzător în societatea românească. Stimularea sectorului IMM nu ar trebui să se axeze cu precădere pe măsuri de sprijin financiar conjunctural care, deși respectă reglementările în domeniul concurenței, pot introduce multă volatilitate în condițiile de operare și în anticiparea evoluțiilor din mediul de afaceri. Mai benefică ar fi pentru întreprinzători asigurarea unui mediu de afaceri concurențial, stabil și predictibil. Politicile guvernului ar trebui să stimuleze competitivitatea IMM-urilor pe termen lung, având în vedere deficitul major de competitivitate pe care îl are sectorul IMM din România, în comparație cu IMM-urile din Uniunea Europeană. În același timp, nivelul scăzut al dezvoltării antreprenoriale din România, relevat, între altele, de densitatea redusă a IMM-urilor raportată la populație, mai exact valoarea de 24 de IMM-uri/1000 de locuitori se situează mult sub media de 42 de IMM-uri/1000 de locuitori din Europa. Ca urmare, IMM-urile nu reușesc să contribuie semnificativ la Produsul Intern Brut și la creșterea economică a țării, atât timp cât nu există un număr suficient de mare de firme și un cadru favorabil înființării și creșterii lor.

Rezultă de aici necesitatea ca politicile publice care țintesc dezvoltarea antreprenoriatului din România să fie abordate, la fel ca și în Uniunea Europeană, în contextul unui ecosistem ai cărui piloni de bază sunt: educația antreprenorială la toate nivelele, cadrul de reglementare simplificat și predictibil și un acces la finanțare orientat pe competitivitate.

Pornind de la concluziile studiului „Contribuția IMM la creșterea economică – Prezent și perspective”, publicat de Comisia Națională de Prognoză în iunie 2012, Fundația Post-Privatizare își propune să prezinte, în cadrul acestei lucrări, o analiză globală a indicatorilor de performanță și a factorilor determinanți pentru antreprenoriat, cu accent pe situația mediului antreprenorial din România în contextul actual.

Ca principale surse de documentare au fost utilizate comunicări recente ale Comisiei Europene referitoare la politicile pentru IMM și antreprenoriat, rapoarte și studii din domeniul antreprenoriatului elaborate de OECD și Banca Mondială, ca și o serie de date statistice și informații preluate de la autoritățile publice de profil din România. Prin intermediul evaluărilor comparative ale nivelului antreprenorial din diferite țări, sunt puse în evidență gradul de dezvoltare și poziționarea României în raport cu alte state ale Uniunii Europene sau membre OECD.

Din perspectiva factorilor determinanți, adoptați de OECD și EUROSTAT prin Programul Indicatorilor pentru Antreprenoriat (EIP), lucrarea se concentrează pe educația antreprenorială dorind să atragă atenția asupra stadiului actual al pregătirii antreprenoriale în România și a necesității unei abordări strategice a sistemului la toate nivelele.

Elementele de educație antreprenorială introduse în curricula școlară din sistemul convențional de învățământ, împreună cu programele de formare profesională continuă, livrate de organizații publice sau private, vin să întregească tabloul pregătirii antreprenoriale în România.

Dincolo de caracterul documentar, prin prezentarea informațiilor actualizate și aprofundarea domeniului antreprenoriatului lucrarea se constituie într-un instrument util pentru procesul de fundamentare a politicilor publice din domeniul IMM-urilor și al mediului de afaceri, într-un moment de evaluare a parcursului post-aderare la UE și de definire a viitoarelor politici programatice, pornind de la adaptarea legii pentru IMM-uri la prevederile cadrului european „Small Business Act”.

Scopul de bază ale lucrării “ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL TURISTIC” să promoveze antreprenoriatul în școală, educația antreprenorială timpurie fiind vitală pentru formarea aptitudinilor și a comportamentului întreprinzător în societatea românească.

În Capitolul I sunt prezentate noțiuni generale despre antreprenoriat punând accent pe faptul că reprezintă o componentă a comportamentului uman care consta în identificarea de noi cadre, fiind în același timp un element uman care nu ține seama de timp, identificabil în orice spațiu sau cultura.

În concluzie, tema tratată în această lucrare este deosebit de importantă, mai ales în contextul actual, politicile economice deoarece gândirea managerială este axat pe eficiența în timp ce gândirea antreprenorială subliniază creativitatea.

CAPITOLUL I

ANTREPRENORIATUL ÎN UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI ÎN ROMÂNIA

. CARACTERISTICI ALE ANTREPRENORIATULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Antreprenoriatul se evidențiază în economie sub o pluraliatate și gamă de forme, cu rezultate foarte diferite care nu se onglidește doar în bunăstarea economică și financiară. În aceeași măsură, antreprenoriatul este corelat cu dezvoltarea tehnologic, crearea locurilor de muncă și micșorarea inechităților sociale sau cu problematica de mediu.

Procesul globalizării și criza mondială din ultimii ani au favorizat o serie de schimbări structurale resimțite profund în plan antreprenorial. A crescut presiunea competitivității la nivelul întreprinderilor, ceea ce a determinat o creștere a productivității prin apelarea la noi tehnologii și inovarea proceselor. În plus, evoluțiile din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au condus la crearea de noi piețe, care au revoluționat procesele de producție în multe sectoare economice: industrial și, în mod deosebit, cel al serviciilor. Tehnologia avansată și costurile reduse de transmitere a informațiilor la distanță au contribuit la facilitarea accesului întreprinzătorilor la cunoștințe și rețele de cooperare, dându-le posibilitatea de a opera la scară internațională. Noile oportunități au stimulat inițiativa antreprenorială și creativitatea, care sunt considerate motoarele dezvoltării economice în perspectiva anului 2020.

Este unanim recunoscut, în special de analiștii economici și factorii decidenți, faptul că antreprenoriatul este generator de prosperitate în societate, fiind un element determinant pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Susținerea antreprenoriatului a devenit o prioritate ca soluție pentru ieșirea din criză și stoparea ratei îngrijorătoare a șomajului. În ultimii ani, guvernele alocă constant resurse pentru redresarea întreprinderilor sub diferite forme de ajutor: garanții pentru credite, subvenții de taxe, credite pentru cercetare-dezvoltare menite să forțeze inovarea sau pentru încurajarea startup-urilor. De asemenea, tot mai frecvente sunt programele pentru stimularea investițiilor de mediu, cu impact asupra eficienței energetice și reducerii emisiilor de carbon. În multe țări, cheltuielile publice pentru relansarea creșterii economice sunt însoțite de măsuri pentru dezvoltarea sustenabilă pe termen lung și creșterea „verde”. Spre exemplificare, datele publicate de Programul de Mediu al Națiunilor Unite (UNEP) arată că, în anul 2009, Coreea de Sud a investit 79% din pachetul de stimulare economică în activități „verzi”, reprezentând 7% din PIB, iar China și Australia au orientat 34% și respectiv 21% din pachetul de redresare către investițiile „verzi”, respectiv 5,2% și 0,9% din PIB . În această perioadă, „antreprenoriatul verde” începe să fie privit mai mult decât o tendință la modă, el devine un element de bază în orientarea politicilor economice.

Europa se situează în urma altor regiuni de pe mapamond, în ceea ce privește locul antreprenoriatului în societate. Astfel, din perspectiva opțiunii pentru cariera profesională, procentul mediu al cetățenilor care preferă să fie angajați pe cont propriu este 71% în China și 55% în SUA, în timp ce în Europa numai 45% din populație ar alege ca alternativă statutul de antreprenor, restul preferând statutul de angajat. În ceea ce privește percepția societății despre rolul antreprenorilor, 85% dintre americani, 87% dintre cetățenii chinezi și 88% dintre europeni apreciază antreprenorii pentru rolul lor în crearea locurilor de muncă. Impactul educației antreprenoriale este considerat important de către 51% dintre cetățenii din SUA, de 53% dintre chinezi și de 25% dintre europeni. Acest decalaj nu este cauzat neapărat de idea respingerii antreprenoriatului de către cetățenii europeni, ci mai degrabă este rezultatul unor factori structurali, administrativi și culturali care inhibă spiritul antreprenorial.

Cu toate acestea, Europa are nevoie de mai mulți antreprenori, de mai multe întreprinderi viabile și de mai multe locuri de muncă. Este binecunoscut faptul că, noile companii reprezintă sursa principală pentru noi locuri de muncă. În Europa, sunt create anual 4,1 milioane de locuri de muncă numai de firmele nou înființate. Se apreciază că rata medie a ocupării ar fi negativă, în absența locurilor de muncă înființate de startup-uri. Există însă riscul ca în perioada actuală, caracterizată de turbulențe ale mediilor economice, multe dintre firme să nu poată supraviețui dacă nu este sprijinită instituțional creșterea și dezvoltarea afacerilor.

Deși operează într-o piață unică din ce în ce mai mare și mai diversificată, reglementată de standarde comune, situația întreprinderilor din diferite țări ale Uniunii Europene este diferită și marcată de discrepanțe. Întreprinderile din noile state membre au devenit parte a lanțurilor de furnizori pan-europene, lucru care le-a ajutat să se restructureze și să își crească exporturile. În același timp, companiile vest-europene și-au reorientat producția către economiile emergente investind sau relocându-și fabricile în aceste state. Astfel, se poate distinge o distribuție a oportunităților la nivelul regiunilor Europei între statele cu un profil antreprenorial ridicat, care se adaptează ușor și fructifică integrarea piețelor, pe de o parte, și țările din Europa Centrală și de Est, beneficiare ale investițiilor străine dar dependente de economiile de origine ale investitorilor. Țările cu sisteme de reglementare mai eficiente și-au crescut productivitatea, au devenit mai competitive la nivel internațional, intensificându-și exporturile și sporindu-și locurile de muncă. În oricare dintre acestea, există întotdeauna o corelație pozitivă între cadrul de reglementare al mediului de afaceri, dezvoltarea întreprinderilor și atragerea investitorilor. Simplificarea legislației și reducerea poverii administrative conduce la creșterea firmelor în număr și în dimensiune, la consolidarea anumitor sectoare economice și funcționarea cu succes pe piața unică, dar poate sprijini în aceeași măsură exportul în afara UE și atragerea investițiilor străine directe. Țările în care guvernele au susținut antreprenoriatul prin îmbunătățirea infrastructurilor de afaceri și facilitarea accesului la credite pentru finanțarea investițiilor au cele mai performante economii.

Modelul economic de succes din Europa este caracterizat de un sector privat dinamic, care promovează inițiativa antreprenorială și responsabilitatea socială, fiind sprijinit de un cadru de reglementare simplu și eficient. Nu toate statele din UE au reușit să adopte acest model de echilibru, legislația din unele state fiind încă împovărătoare pentru mediul de afaceri împiedicând, astfel, întreprinderile să fructifice pe deplin avantajele pieței unice europene.

Per ansamblu, reglementările europene cu impact direct sau indirect asupra afacerilor sunt mai anevoioase comparativ cu cele aplicate în SUA sau Japonia, însă și aici există diferențe între statele membre. Astfel, țările europene nordice și occidentale au un cadru de reglementare mai bun față de cele din sudul și estul Europei. Suedia, Finlanda și Norvegia stau mai bine față de restul Europei în ceea ce privește echilibrul dintre cantitatea și tatea și calitatea reglementărilor pentru afaceri și sunt în linie cu cele mai avansate state din lume datorită eficienței sistemelor administrative.

La baza sistemelor de reglementare din Europa stă modelul economiei sociale care diferențiază, de exemplu, politica economică din Europa de cea din Statele Unite. Acesta promovează activitatea economică orientată pe profit, concomitent cu responsabilitatea socială și de mediu. Fiind identificat și promovat, la începutul anilor 2000, modelul social european a devenit proiectul oficial al Uniunii Europene, reiterat în Agenda Lisabona ca soluție pentru dezvoltarea și creșterea ocupării în Europa. Obiectivele strategice privind dezvoltarea economiei europene, astfel încât să devină cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere, au fost preluate în Strategia UE 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii sociale.

Elementele de bază ale modelului european de dezvoltare

Comerțul. Economiile puternice și cele mai sărace din Uniunea Europeană sunt mult mai bine integrate față de oricare altă parte din lume, rezultând o convergență mai rapidă a standardelor de viață comparativ cu cea a veniturilor.

Finanțele. Europa este singura regiune unde capitalul privat sub toate formele lui – investiții străine directe, financiar și nonfinanciar circulă în sensul „top-down”, de la țările mai bogate la cele mai sărace și de la economiile cu creștere redusă la cele cu creștere rapidă.

Întreprinderea. Inițiativa privată este orientată pe profit, dar în același timp poartă o mai mare responsabilitate pentru consecințele sociale și de mediu, decât în oricare parte a lumii.

Inovarea. Cercetarea, dezvoltarea (R&D) și educația superioară recunoscute în restul lumii ca efect „spillover” al economiei (dinspre economie către intervenția publică) sunt considerate în Europa ca fiind în primul rând în responsabilitatea statului.

Munca. Angajații din Europa se bucură de cele mai avantajoase politici în domeniul protecției împotriva abuzurilor angajatorilor, salarizării, securității postului, asigurării pentru șomaj, a concedierilor, pensiilor, etc.

Guvernarea. Guvernele naționale din UE sunt redistributive și au cea mai avansată coordonare supranațională din lume.

În contextul dat, caracterizat de unele limitări, dar și de o serie de oportunități, antreprenorii și întreprinderile europene sunt în măsură să răspundă multor așteptări. Așteptările din partea societății sunt ca firmele să creeze locuri de muncă și să protejeze mediul, stakeholderii urmăresc să realizeze profit, în timp ce guvernele sunt interesate ca acestea să plătească taxe, impozite și contribuții sociale sau să genereze export.

Extinderea Uniunii Europene și crearea pieței interne bazate pe principiul liberei circulații a bunurilor, serviciilor, capitalului și a forței de muncă au consolidat poziția favorabilă a întreprinderilor europene în peisajul competitivității mondiale. Europa exportă bunuri și servicii în valoare mai mare de 40% din PIB, cu mult mai ridicată decât media înregistrată de Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD).

MĂSURI SUPORT PENTRU ANTREPRENORIAT ÎN UE

Pe măsură ce globalizarea influențează tot mai mult economia mondială, dinamismul antreprenoriatului este văzut ca un factor care contribuie la consolidarea economiei bazate pe cunoaștere, la soluționarea problemelor sociale și de mediu. Politicile antreprenoriale sunt tot mai strâns corelate cu cele pentru inovare, fiind orientate pe crearea de noi produse și servicii, prin valorificarea ambelor valențe ale economiei bazate pe cunoaștere.

Politicile UE pentru susținerea antreprenoriatului și a IMM-urilor

În ultimele decade, susținerea antreprenoriatului a fost accelerată, în UE ca și în foarte multe state devenind de neconceput formularea politicilor pentru dezvoltare economică fără a se lua în considerație îmbunătățirea mediului antreprenorial, prin înlăturarea obstacolelor sau prin acțiuni directe de sprijin.

Strategia Europa 2020

Suplimentarea și intensificarea măsurilor pentru promovarea antreprenoriatului la toate nivelele (european, național, regional) este un obiectiv asumat, începând cu anul 2008, în documentele strategice ale Uniunii Europene.

„Europa 2020” este strategia Uniunii Europene pentru creștere economică, având ca orizont de timp anul 2020. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE dorește să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Creșterea inteligentă vizează o economie bazată pe cunoaștere și inovare. Dezvoltarea durabilă presupune competitivitate și eficiență în utilizarea resurselor. Creșterea inclusivă se referă la o rată mai mare a ocupării forței de muncă în economie, care să genereze coeziunea economică, socială și teritorială la nivelul UE. Aceste trei priorități se sprijină reciproc și sunt în măsură să ajute UE și statele membre să obțină un nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune teritorială.

În fapt, sunt stabilite cinci obiective majore privind ocuparea forței de muncă, inovarea, educația, incluziunea socială și mediul care urmează să fie îndeplinite până în 2020. Diverse acțiuni la nivel european și național vin în sprijinul Strategiei.

Antreprenoriatul este unul dintre principalii factori de succes pentru Strategia UE 2020, promovarea și susținerea antreprenoriatului fiind prevăzute într-o serie de acțiuni care urmăresc creșterea inteligentă, politica industrială, cercetarea-inovarea sau educația.

Small Business Act for Europe, 2008

Promovarea creșterii și competitivității IMM-urilor, concomitent cu modernizarea administrației publice în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri sunt prioritățile centrale ale comunicărilor Comisei Europene „Small Business Act for Europe" din 2008 și „Review of the Small Business Act for Europ din 2011. Cele două documente de politici publice se adresează principalelor problematici care afectează IMM-urile europene pe tot ciclul lor de viață.

Adoptat de Comisia Europeană în anul 2008, Small Business Act este primul cadru comprehensiv de politici pentru IMM-uri al Uniunii Europene, menit să ajute IMM-urile să crească și să creeze locuri de muncă. Noul cadru comunitar statuează 10 principii, cu ancorarea ireversibilă a principiului « Think small first » în toate reglementările cu impact asupra IMM-urilor și conține un pachet de măsuri concrete pentru transpunerea în practică a acestor principii, atât la nivelul UE cât și în cele 27 de state membre.

Principiile SBA:

1.Crearea unui mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera și unde antreprenoriatul este recompensat

2. Asigurarea posibilității pentru antreprenorii onești care au dat faliment de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă

3.Definirea regulilor după principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”

4.Asigurarea reactivității administrațiilor la nevoile IMM-urilor

5.Adaptarea instrumentelor publice la nevoile IMM-urilor: facilitarea participării IMM-urilor la achizițiile publice și exploatarea mai judicioasă a posibilităților oferite IMM-urilor de a beneficia de ajutoare de stat

6.Facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și punerea în aplicare a unui cadru juridic și comercial, care să favorizeze punctualitatea plăților în tranzacțiile comerciale

7.Sprijinirea IMM-urilor pentru a beneficia mai mult de oportunitățile pieței unice

8.Îmbunătățirea competențelor în cadrul IMM-urilor și a tuturor formelor de inovare

9.Susținerea IMM-urilor pentru transformarea provocărilor de mediu în oportunități

10.Încurajarea și sprijinirea IMM-urilor pentru a profita de creșterea piețelor globale

În intervalul 2008-2010, Comisia Europeană și multe state membre ale Uniunii Europene au implementat o serie de acțiuni stabilite în SBA, în domeniul reducerii poverii administrative, facilitării accesului IMM-urilor la finanțare și sprijinirii intrării pe noi piețe. Deși angajamentele au fost unanime, abordarea și rezultatele obținute variază considerabil de la o țară la alta.

În primii doi ani de implementare a SBA s-au evidențiat următoarele rezultate semnificative:

100.000 de IMM-uri au beneficiat de instrumentele financiare ale Programului-cadru pentru Inovare și Competitivitate (CIP), creând peste 100.000 de locuri de muncă;

a fost adoptată și a început aplicarea directivei privind plățile întârziate, prin care autorităților publice li se cere să își plătească furnizorii în termen de 30 de zile, îmbunătățind fluxul de lichidități al întreprinderilor;

în majoritatea statelor membre, timpul și costurile necesare pentru înființarea unei întreprinderi s-au redus considerabil, scăzând media UE pentru o societate privată cu răspundere limitată de la 12 zile și 485 de Euro în 2007, la 7 zile și 399 de Euro în 2010;

procedurile online eficientizate și oportunitățile de ofertare în consorții au făcut ca participarea la achiziții publice să fie mai ușoară pentru IMM-uri;

a fost deschis în China un centru european pentru IMM-uri, care sprijină accesul IMM-urilor pe piața Chinei.

Small Business Act revizuit, 2011

Reexaminarea SBA la începutul anului 2011 a reiterat opinia că statele membre trebuie să își intensifice eforturile de promovare a antreprenoriatului și a IMM-urilor, pentru susținerea spiritului antreprenorial în climatul economic dificil. Comisia este decisă să continue acordarea priorității pentru IMM-uri.

Pentru a reflecta cele mai recente evoluții economice și pentru a alinia SBA la prioritățile Strategiei Europa 2020 cu scopul îmbunătățirii continue a mediului de afaceri, reexaminarea SBA propune noi acțiuni în mai multe domenii prioritare:

Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru investiții și dezvoltare

facilitarea accesului la garanții pentru împrumuturi acordate IMM-urilor prin mecanisme consolidate de garantare a împrumuturilor;

îmbunătățirea accesului IMM-urilor pe piețele de capital de risc, precum și măsuri orientate către sensibilizarea investitorilor la oportunitățile oferite de IMM-uri;

acordarea pentru toate băncile, indiferent de dimensiuni, a posibilității de a implementa cu ușurință linii de credite ale BEI și instrumente UE.

Reglementare inteligentă pentru a oferi IMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra activităților de bază

legislația îmbunătățită prin introducerea „testului IMM-urilor” de evaluare a impactului în cazul propunerilor legislative ale Comisiei, acordându-se o atenție specială diferențelor între microîntreprinderi, întreprinderile mici și cele mijlocii;

realizarea în statele membre de „ghișee unice” pentru simplificarea procedurilor administrative;

introducerea de ținte cuantificate pentru reducerea „supra-legiferării” practicate frecvent de structurile naționale, prin care se depășesc termenii directivelor UE la transpunerea lor în legislația națională;

Utilizarea deplină a pieței unice

propunere pentru o bază de impozitare consolidată, comună pentru întreprinderi;

măsuri pentru facilitarea recuperării transfrontaliere a creanțelor;

revizuirea sistemului european de standardizare, în scopul realizării unor standarde mai favorabile IMM-urilor și mai ușor accesibile;

Sprijinirea IMM-urilor pentru a face față problemelor globalizării și schimbării climatice

inițiativa de sprijin a IMM-urilor pe piețele externe Uniunii Europene;

o nouă strategie pentru rețele competitive la nivel global; acțiuni specifice privind transferul regional de cunoștințe între experți în mediu și energie din cadrul Rețelei întreprinderilor europene.

O guvernanță consolidată pentru implementarea SBA, inclusiv prin implicarea organizațiilor de afaceri.

Planul de acțiuni pentru dezvoltarea antreprenoriatului în UE, 2020

Comisia Europeană va lansa, în toamna anului 2012, un Plan de acțiuni pentru dezvoltarea antreprenoriatului la toate nivelele (european, național, regional), care urmărește dinamizarea antreprenoriatului în Europa în perspectiva anului 2020, prin deblocarea potențialului pentru creștere și locuri de muncă. Elaborarea planului de acțiuni se bazează pe consultarea factorilor decizionali, IMM-uri, organizații și cetățeni din Uniunea Europeană.

Deși se referă la barierele importante în calea dezvoltării IMM-urilor și la măsurile pentru contracararea acestor bariere, acțiunile prevăzute în SBA nu exprimă și modalitățile concrete de creștere a antreprenoriatului la toate nivelele. Noul plan de acțiuni al Comisiei Europene va completa SBA punând accent pe stimularea creșterii antreprenoriatului în Europa.

Planul de acțiuni se adresează acelor domenii în care potențialul antreprenorial poate fi deblocat prin înlăturarea obstacolelor existente.

ogramul Indicatorilor pentru Antreprenoriat

INDICATORI DE MĂSURARE A ANTREPRENORIATULUI

Fundamentarea politicilor și dimensionarea sprijinului financiar pentru susținerea antreprenoriatului necesită evaluări periodice pe baza unor indicatori relevanți de măsurare.

Statisticile oficiale privind demografia întreprinderilor la nivel internațional se realizează din informații extrase din diverse surse administrative și anchete/sondaje. Producerea unor date de calitate, cât mai exacte și conforme realității, necesită timp pentru instituțiile abilitate și deseori exigențele de calitate sunt prevalente față de furnizarea cu regularitate a acestor date.

Totuși, apariția unor evenimente precum criza economică globală impun accesul imediat la indicatori actualizați necesari analiștilor și decidenților de politici publice pentru a înțelege impactul unor astfel de evenimente asupra antreprenoriatului și pentru a grăbi viteza de răspuns. De aceea există o preocupare permanentă a instituțiilor naționale și organizațiilor internaționale de a îmbunătăți permanent sistemele statistice, conceptele și metodologiile.

Dată fiind complexitatea domeniului, cercetarea antreprenoriatului a generat diverse opinii teoretice cu privire la conceptele, factorii determinanți și indicatorii statistici pentru măsurarea activității antreprenoriale în diferite țări și la nivel global.

Au fost dedicate mai multe studii și programe analizei antreprenoriatului, care au contribuit la identificarea factorilor de influență a antreprenoriatului și a barierelor care împiedică dezvoltarea lui, oferind instrumente utile pentru formularea și evaluarea politicilor antreprenoriale.

Cel mai reprezentativ este Programul Indicatorilor pentru Antreprenoriat (EIP), dezvoltat de OECD și Eurostat, care produce și diseminează un nou set de indicatori cu accent pe comparabilitatea datelor și periodicitatea termenului de raportare.

Lansat în anul 2006, programul a avut ca obiectiv să dezvolte măsurători complexe ale antreprenoriatului, pe baza unui nou cadru conceptual simplificat, care face distincția între manifestarea antreprenoriatului, factorii care îl influențează și impactul antreprenoriatului în economie și în societate.

Programul a început cu definirea modelului analitic de indicatori privind demografia afacerilor, ca element cheie pentru înțelegerea antreprenoriatului. În continuare a fost dezvoltat setul de indicatori de performanță pentru evaluarea comparativă a antreprenoriatului la nivel internațional. Prin această abordare se dorește, ca pornind de la etapa de înființare a firmei, evaluările să aducă mai multe aspecte pentru înțelegerea dinamicii antreprenoriale și a impactului într-o economie.

În anul 2007, prin cooperarea între OECD și Eurostat, în cadrul EIP au fost elaborate definițiile și conceptele standard care stau la baza producerii și colectării datelor statistice din diferite țări. Abordarea OECD-Eurostat combină mai multe definiții conceptuale cu indicatori empirici. Pornind de la contribuțiile teoretice ale lui Richard Cantillon, Adam Smith, Alfred Marshall, Joseph Schumpeter s.a. EIP a adoptat mai multe definiții referitoare la antreprenoriat care se axează în mod deliberat pe corelația existentă între antreprenoriat și business.

Au fost luate în considerație trei componente: antreprenorii, activitatea antreprenorială și antreprenoriatul, definite astfel:

– antreprenorii sunt acele persoane (proprietare de afaceri) care urmăresc să genereze valoare, prin inițierea și dezvoltarea de activități economice, prin identificarea și exploatarea de noi produse, servicii și piețe;

activitatea antreprenorială este acțiunea umană întreprinzătoare pentru obținerea generării de valoare, prin crearea sau dezvoltarea activității economice, prin identificarea și exploatarea de noi produse, servicii și piețe;

antreprenoriatul este fenomenul asociat activității antreprenoriale.

Între cele trei componente nu există o demarcație perfectă. Acolo unde sunt antreprenori vor exista și activități antreprenoriale, dar există cazuri de persoane angajate într-o întreprindere care demonstrează și capacitate antreprenorială. Există manageri sau alți salariați care acționează ca adevărați antreprenori în firmele deținute de alți stakeholderi, contribuind la realizarea de noi produse, servicii și piețe.

Ca urmare a diversității și multitudinii de elemente definitorii și de factori determinanți pentru antreprenoriat s-a impus cu necesitate producerea unui set de indicatori de bază care să permită măsurătorile și evaluările comparative.

Categoriile de indicatori statistici ai antreprenoriatului agreați sunt următoarele:

-Indicatorii structurali și demografici ai întreprinderii sunt cei care măsoară importanța diferitelor clase de mărime ale firmelor în raport cu numărul locurilor de muncă, cifra de afaceri, valoareaa daugată și exportul. Indicatorii demografici ai întreprinderii sunt analizați și din punct de vedere al activităților economice, în sectoarele productive și servicii.

-Sistemul de indicatori dezvoltat prin programul EIP permite înțelegerea și compararea tipurilor de antreprenoriat și a nivelului antreprenorial din diverse regiuni, prin abordarea complexă a mai multor factori. Măsurarea antreprenoriatului se face nu numai prin prisma manifestării fenomenului antreprenorial, ci și prin cea a factorilor de influență. Acești factori determinanți acoperă domenii precum: cadrul de reglementare, condițiile de piață, cultură sau accesul la finanțare.

Pornind de la asumarea faptului că nici un indicator individual nu poate acoperi fenomenul vast al antreprenoriatului, au fost stabiliți cca. 20 de indicatori de performanță antreprenorială.

Integrarea sistemului de indicatori în foarte multe țări, prin implicarea institutelor naționale de statistică, a permis aplicarea definițiilor și metodologiilor armonizate în producerea de date statistice, cu asigurarea comparabilității între țări și categorii de antreprenoriat diferite.

Structura sistemului de indicatori EIP

A) Factorii determinanți

O serie de factori au fost identificați ca fiind determinanți pentru dezvoltarea antreprenoriatului. Ei au fost grupați în șase categorii care cuprind o serie de elemente cu influență asupra antreprenoriatului.

Cadrul de reglementare:

bariere administrative pentru înființarea unei firme

bariere administrative pentru creștere

reglementări privind falimentul

reglementări privind siguranța, sănătatea și mediul

reglementări privind produsele

reglementări privind piața muncii

instanța și cadrul legal

securitatea socială

impozitarea veniturilor și taxele sociale

impozitarea afacerilor și capitalului

Condițiile de piață

legislația anti-trust

concurența

accesul pe piața autohtonă

accesul pe piața externă

gradul de intervenție publică

achiziții publice

sistemul de brevete și standardizarea

Accesul la finanțare

accesul la împrumut

business angels

venture capital

alte tipuri de equity

piața de capital

Crearea și diseminarea cunoștințelor

investiții în Cercetare – Dezvoltare

interfața dintre mediul academic și industrie

cooperarea tehnologică între firme

diseminarea tehnologiei

accesul la rețele broadband

Abilități antreprenoriale

instruirea și experiența antreprenorilor

educația pentru afaceri și antreprenoriat

infrastructura

imigrația

Cultura

atitudinea față de risc în societate

atitudinea față de antreprenoriat

dorința pentru deținerea unei afaceri

educație antreprenorială

Inovarea, creativitatea, educația și cultura antreprenorială

B) Indicatorii performanței antreprenoriale

Setul de indicatori ai performanței antreprenoriale vizează principalele aspecte în legatură cu firmele, locurile de muncă, cifra de afaceri și exporturile.

Firme

rata natalității firmelor

rata mortalității firmelor

rata de creștere a numărului de firme

rata de supraviețuire a firmelor între 3-5 ani

Ocupare/angajați

ponderea firmelor cu creștere mare (ca număr de angajați)

pondere „gazele” ( ca număr de angajați)

rata acționariatului în startup-uri

angajarea în firme cu vârsta între 3-5 ani

Bunăstarea economică

ponderea firmelor cu creștere mare (din punct de vedere al cifrei de afaceri)

pondere „gazele” (din punct de vedere al cifrei de afaceri)

valoarea adugată în firme mici sau startup-uri

contribuția la productivitate a firmelor mici sau startup-uri

inovarea în firme mici sau startup-uri

exportul realizat de firmele mici sau startup-uri

Impactul antreprenoriatului

Impactul antreprenoriatului în economie și societate se măsoară prin indicatori precum:

Crearea de locuri de muncă

Creșterea economică

Reducerea sărăciei

Indicatorii sistemului EIP nu au cunoscut același nivel de dezvoltare în toate țările. Unii dintre aceștia sunt incluși în colecțiile de date obișnuite, în timp ce alții au fost introduși în statistici de un număr mai restrâns de state. Sursele pentru furnizarea datelor statistice sunt diferite, incluzând de obicei oficiile naționale de statistică, dar și alte instituții sau metode precum anchete/sondaje.

În general, statisticile naționale răspund nevoii de stimulare sau de menținere a nivelului activităților antreprenoriale, însă nu întotdeauna se bazează pe definițiile și indicatorii standard, astfel încât nu întotdeauna se poate asigura comparabilitatea internațională a datelor. Deși în valori absolute indicatorii nu sunt strict comparabili, seriile temporale de date permit comparații veridice în ceea ce privește tendințele de evoluție și ratele de creștere ale indicatorilor.

OECD promovează intensificarea activităților la nivel internațional pentru îmbunătățirea proceselor de producere și culegere a datelor statistice de calitate pe bază de definiții și metodologii standard. În acest scop, colectează datele de la institutele naționale de statistică, prin intermediul unor chestionare armonizate, urmărind actualizarea periodică a bazei de indicatori și realizarea compendiului statistic al antreprenoriatului.

1.2. Specificități ale antreprenoriatului în România

Între nivelul antreprenorial al unei țări și nivelul ei de dezvoltare economică există o corelație directă.

Rapoartele întocmite de Monitorul Global pentru Antreprenoriat (GEM) confirmă, prin datele și evaluările prezentate la nivel de țară sau globale, faptul că dezvoltarea economică depinde de activitatea antreprenorială generală a oricărei regiuni.

Rapoartele GEM pun în evidență diferențieri ale acestei dependențe, în funcție de tipul economiilor din țările evaluate. Astfel, în economiile orientate pe factorii de producție, existente în țările mai sărace, ratele medii ale activităților antreprenoriale în fază inițială sunt mai mari, ceea ce exprimă necesitatea de creștere a produsului intern brut (PIB) prin inițierea de noi afaceri. În economiile orientate către eficiență, unde valorile indicatorului PIB/capita sunt mai ridicate, ratele activităților antreprenoriale în fază inițială sunt mai reduse, în timp ce în economiile bazate pe inovație aceste rate sunt mai înalte, tocmai datorită oportunităților pentru dezvoltare antreprenorială și inovație ale mediului economic.

Un caz particular este cel al țărilor din Europa de Est, între care se află și România, care au traversat o perioadă de profunde transformări structurale de sistem concomitent cu scăderi importante ale populației. Acestea dețin în general un număr mai redus de antreprenori și, în consecință, un număr insuficient de noi afaceri private.

În raport cu indicatorul global, România are o situație precară, poziționându-se numai pe locul 53, între cele 59 de state evaluate. Aceeași poziție inferioară se menține și în clasamentul țărilor cu economie bazată pe eficiență, unde România ocupă locul 23 din totalul de 24 de țări.

Activitatea antreprenorială, atitudini și percepții

Analiza comparativă detaliată în raport cu activitatea antreprenorială, atitudinile și aspirațiile populației, pune în evidență situația antreprenoriatului din România la nivel global și în cadrul economiilor bazate pe eficiență. Pozițiile în clasament înregistrate la fiecare indicator, în perioada 2007-2010, sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1 – Clasamentul antreprenoriatului din România în funcție de activități, atitudini și aspirații

Sursa: Antreprenoriatul în România, Raportul de țară 2010, Monitorul Antreprenoriatului Global

Evaluarea în raport cu fazele activității antreprenoriale plasează România pe una dintre ultimele poziții în clasament, la majoritatea indicatorilor. Astfel, în raport cu indicatorul „activitatea antreprenorială în fază inițială condusă de oportunități” România s-a aflat pe poziția 53 din 59 de țări, atât în 2010, cât și în 2011. În ceea ce privește „rata antreprenorială a afacerilor tinere” ocupă penultimul loc din clasamentul global și chiar ultimul loc în rândul țărilor cu economie bazată pe eficiență. Referitor la „rata de discontinuitate în activitatea antreprenorială” se poate remarca o poziționare la nivelul mediu al antreprenorilor din România, respectiv pe locul 34 din 59 la global și 17 din 24 la nivelul economiilor orientate pe eficiență. De menționat că, această rată s-a înrăutățit de la an la an, mai ales din cauza ieșirii de pe piață a firmelor deținute de femei. Ca principale motive de exit se invocă afacerea neprofitabilă și lipsa finanțării.

Nici evaluarea după criteriul atitudini și percepții antreprenoriale situația nu este mai bună, România fiind pe locul 56 din 59 la global și chiar mai jos între economiile orientate pe eficiență. Numai 17,5% din populația adultă consideră ca fiind oportună inițierea unei afaceri în următoarele șase luni, în regiunea unde locuiește. Referitor la frica de eșec, România se situa pe poziția a cincea, după țări precum Grecia și Ungaria. În România 45,99% din populația adultă consideră că teama de eșec ar împiedica înființarea unei firme noi.

Doi dintre indicatorii de caracterizare a aspirațiilor antreprenoriale, prezintă valori îmbunătățite în ultimul an de evaluare, respectiv „așteptările de creștere a activității antreprenoriale încă din faza inițială” (România pe poziția 39 din 59) și „o piață pentru noi produse orientată către activitatea antreprenorială în faza inițială” (poziția 33 din 59). Procentajul antreprenorilor în faza inițială care au clienți în alte țări (exportatori) plasează România pe poziții superioare, respectiv locul 4 în clasamentul global și locul 3 între economiile orientate pe eficiență.

Antreprenoriatul feminin din România este slab dezvoltat, cu o tendință descrescătoare a evoluțiilor în perioada 2007-2010. Rata de insucces a antreprenoriatului feminin este explicată de nivelele inferioare ale participării femeilor în activități antreprenoriale, ale aspirațiilor și percepțiilor. Procentul femeilor care se așteaptă să inițieze o afacere în următorii 3 ani este mai mic decât cel al bărbaților, mai mult, acest procent înregistrează scăderi de la un an la altul. Femeile antreprenor erau mai pesimiste în 2010 față de anii anteriori, procentul celor care declarau că au mai multe oportunități de afaceri scăzând dramatic de la 42,9% în 2009 la 11% în 2010.

De altfel, aceasta este o caracteristică generală a țărilor din Europa de Est, care prezintă cele mai scăzute nivele ale gradului de participare a femeilor la activități antreprenoriale.

Motivația și aspirațiile antreprenoriale în România

Există suficiente motive pentru care multe persoane aleg să desfășoare activități antreprenoriale, pe cont propriu, în locul statutului de angajat. Cel mai frecvent, antreprenoriatul este privit ca oportunitate sau chiar ca mijloc de existență în absența unei alternative sau din teama de a deveni șomer într-o perspectivă viitoare. Ca oportunități sunt declarate dorința de independență și câștiguri financiare mai mari decât în cazul unui salariat.

O categorie distinctă este cea a întreprinzătorilor motivați de necesitate, cei care declară că nu au găsit un alt mod de a-și câștiga existența. Oportunitatea orientată pe îmbunătățire se referă la acei întreprinzători care apreciază independența și urmăresc să-și îmbunătățească standardul permanent. Acest tip de motivație este cel mai des întâlnit în economiile orientate către inovație. România se plasează pe un loc favorabil (8) în clasamentul GEM, cu un procent de 47,16% dintre opțiuni. Analiza motivației antreprenoriale prezentată de Raportul GEM arată că ponderea antreprenorilor în fază inițială motivați de oportunități este de 67,3% respectiv o valoare dublă față de cea înregistrată în cazul antreprenorilor în fază inițială motivați de necesitate. Se poate concluziona că mai mult de două treimi dintre antreprenorii în fază inițială sunt motivați de oportunități.

În ceea ce privește aspirațiile antreprenorilor, ele pot fi încadrate în trei categorii principale: internaționalizarea afacerii, inovarea și așteptările de creștere a afacerii.

Orientarea antreprenorială către internaționalizarea afacerii a fost analizată în raport cu mai multe criterii. Astfel, antreprenoriatul în fază inițială analizat după intensitatea exporturilor prin estimarea ponderii clienților străini din țară sau în afara granițelor, indică un nivel ridicat în țările din Europa de Est. Cel mai înalt nivel la acest indicator a fost înregistrat în 2008, când a atins un procent de 49,4. Din numărul total de clienți ai antreprenorilor în fază inițială 25% au fost clienți străini. Valoarea din 2010 se situează pe locul 3 în rândul țărilor cu economii orientate pe eficiență.

În același timp, comparațiile arată că antreprenorii în fază inițială au o orientare internațională mai intensă, în timp ce antreprenorii cu vechime au tendința accentuată de specializare și menținere pe piețe câștigate, autohtone sau externe. Procentul firmelor stabile care nu au clienți în afara granițelor a crescut de la 18% în 2007 la 49,7% în 2010. În același timp, cel mai mult a scăzut ponderea antreprenorilor cu vechime, care aveau între 1 și 25% clienți străini, respectiv de la 21.02% în 2008 la 12.44% în 2010.

Orientarea antreprenorială către inovare. Evaluările GEM referitoare la inovare relevă variații foarte mari chiar în rândul economiilor orientate către eficiență. S-a avut în vedere rata de înnoire a produselor și serviciilor curente și gradul de noutate pe care aceasta îl reprezintă pentru clienți. Aceste două aspecte sunt relevate sub indicatorul noutatea produsului/pieței. În plus, s-a analizat gradul de competiție sub toate aspectele afacerii: specificitate, percepția că există multe, puține sau nici o altă afacere care furnizează produse sau servicii similare. Rezultatele arată schimbări majore în 2010, în ceea ce privește orientarea către inovare. Conform datelor GEM, inițiativele inovative în cazul antreprenorilor în fază inițială au scăzut de la 7,3% în 2009 la 4,8% în 2010. Totodată se constată o creștere mai accentuată a activității orientate pe inovare în cazul antreprenorilor în fază inițială, față de antreprenorii înființați mai de mult timp, respectiv 28,5% furnizori de produse noi în primul caz, față de 10% în cel de-al doilea.

Antreprenoriatul cu creștere rapidă. Așteptările de creștere se raportează la numărul de angajați pe care un antreprenor estimează să îl aibă în următorii 5 ani de viață ai firmei și numărul real de personal angajat. Conform datelor GEM, în 2010 a fost înregistrat, pe ansamblu, un procent mai mare de firme fără niciun angajat comparativ cu anul anterior. Procentul antreprenorilor în fază inițială care aveau între 1-5 angajați a scăzut dramatic de la 83,6% în 2009 la 28,6% în 2010. Acest fenomen s-a produs mai moderat în cazul firmelor mai vechi înființate. Așteptările legate de creșterea rapidă, acele afaceri care estimau atingerea unui număr de 19 angajați în decurs de 5 ani, ale antreprenorilor în fază inițială au crescut de la 10,1% în 2009 la 16% în 2010. Similar, în cazul antreprenorilor cu vechime au fost înregistrate creșteri de la 9,9% în 2009 la 19,2% în 2010.

Analiza rezumată pentru România arată modificări ale aspirațiilor antreprenoriale, după cum urmează: scăderea nivelului de așteptare privind creșterea rapidă a activității antreprenoriale în fază inițială de la 0,07% în 2007 la 0,27% în 2009 în rândul populației cu vârsta 18-64 ani; o ușoară revenire a creșterii așteptării până la 0,48% în 2010; o ușoară creștere a pieței pentru produsele noi până la 22,4% și un nivel de orientare spre internaționalizare în creștere până la 28,5% în 2010.

Profilul antreprenorului român

Din 1995 și până în prezent, profilul antreprenorului român s-a îmbunătățit în ceea ce privește raportul dintre antreprenorii femei și bărbați, nivelul de educație, de calificare tehnică și de experiență antreprenorială. Astfel:

Din perspectiva genului, aproape două treimi (63,4%) dintre antreprenorii care au înființat o afacere pe cont propriu în 2008 erau bărbați. Deși procentul de antreprenori români a rămas favorabil bărbaților, diferența dintre numărul de întreprinzători de sex feminin și numărul de întreprinzători de sex masculin în România s-a redus treptat până în 2008. Această constatare se bazează pe faptul că în 1995 un procent de 70,9% dintre întreprinzători era reprezentat de bărbați, respectiv cu 7,5% mai mult decât în 2010.

Sursa: Profilul întreprinzătorului român, 2011, INS

Figura 1.1. – Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de sexul fondatorului/ managerului

Cei mai mulți antreprenori români sunt tineri cu vârsta sub patruzeci de ani.

Un procent de 61% din noile întreprinderi active au fost înființate de fondatori cu vârsta cuprinsă între 30 și 39 de ani.

50%

40%

30%

20%

10%

0%

Sursa: Profilul întreprinzătorului român, 2010, INS

Figura 1.2. – Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de grupa de vârstă a fondatorului/managerului (%)

În ceea ce privește nivelul de educație, 53,9% dintre antreprenorii români sunt absolvenți ai învățământului liceal și universitar, în timp ce 1,7% dintre ei au absolvit doar nivelul de educație primară.

Procentul antreprenorilor români, absolvenți de școli liceale și universități cunoaște o tendință crescătoare începând din anul 1995. Ca rezultat al unei astfel de tendințe, trebuie subliniate două aspecte importante:

Școlile superioare și universitățile reprezintă centrele educaționale pentru formarea profesională a întreprinzătorilor. Totuși, cei care au urmat studii universitare nu se disting prin abilități manageriale de nivel mai înalt în comparație cu cei fără studii universitare. De exemplu, utilizarea tehnicilor de planificare formală în cadrul întreprinderilor nou înființate sau conceperea unor planuri de carieră explicite pentru angajații acestora nu cresc odată cu creșterea nivelului de educație al întreprinzătorului. De aici, rezultă importanța orientării conținutului curriculei școlare către dezvoltarea unei culturi și a abilităților antreprenoriale, care trebuie îmbunătățite în învățământul superior, indiferent de domeniul de specializare.

Îmbunătățirea educației antreprenorilor creează o premisă favorabilă pentru a dezvolta întreprinderi dinamice. Universitățile, mai ales cele cu o orientare tehnică și științifică, ar trebui să joace un rol cheie, sprijinind dezvoltarea și externalizarea în sfera comercializării noilor tehnologii care au la bază inovația și cercetarea.

100%

80%

60%

40%

20%

0%

2010

Educație primară

Educație vocațională

Gimnaziu

Liceu și universitate

70

60

50

40

30

20

10

0

Sursa: Profilul întreprinzătorului român, 2010, INS

Figura 1. 3. – Distribuția întreprinderilor active nou înființate în funcție de nivelul de educație al fondatorului/ managerului, 1996-2010

Nivelul de calificare al întreprinzătorilor români s-a îmbunătățit în ultimii ani, procentul de muncitori necalificați care și-au înființat propria întreprindere scăzând până la o treime în 2010, de la două treimi cât era în 1995. Totuși, nivelul de experiență managerială al fondatorilor/managerilor de întreprinderi este încă foarte scăzut; numai 2,4% din întreprinderile nou înființate (startup) în 2008 au fost create de întreprinzători cu experiență anterioară pe poziții manageriale. Această lipsă a experienței manageriale trebuie să fie suplinită prin programe de instruire profesională (formare profesională continuă) sau prin includerea disciplinelor orientate spre management/educație antreprenorială în programa de studiu a universităților tehnice și științifice, având în vedere datele cercetărilor întreprinse de INS, care arată că mai mult de jumătate dintre antreprenorii români au absolvit nivelul de educație superior.

Sursa: Profilul întreprinzătorului român, 2010, INS

Figura 1.4. – Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de categoria de apartenență socio-profesională anterioară a fondatorului/managerului (%)

Principalele dificultăți cu care se confruntă antreprenorii români

Impactul crizei economico-financiare asupra problemelor cu care se confruntă întreprinzătorii este prezentat în mod sintetic în fig. 5.

Din perspectiva ofertei, criza a făcut să crească dificultățile legate de accesul la finanțare. În annul 2008, ponderea de întreprinderi noi fără resurse s-a ridicat la 77,1%, procentul celor cu probleme cauzate de întârzieri în efectuarea plăților de către clienți a atins 49,7%, iar al celor cu acces limitat la credite bancare a ajuns la 47,2%. Totodată, diferența dintre dificultățile financiare și alte tipuri de probleme legate de ofertă a devenit mai accentuată: mai puțin de 20% dintre antreprenori s-au confruntat cu dificultăți legate de lipsa tehnologiei, accesul la angajați calificați sau lipsa materiilor prime. Prin urmare, constrângerile de natură financiară au reprezentat cea mai importantă dificultate pentru noile întreprinderi.

Figura 1.5. – Dificultățile întâmpinate de întreprinzătorii români

Sursa: Profilul întreprinzătorului român, 2010, INS

Lipsa de resurse

Accesul limitat la credite

Fără clienți sau întârzieri de plăți din partea

clienților

Lipsa tehnologiei

Accesul limitat la angajați instruiți

Impactul crizei asupra dificultăților legate de latura cererii este, de asemenea, semnificativ. Ca urmare a crizei economico-financiare, lipsa de resurse a potențialilor clienți (70%) a devenit cea mai importantă dificultate cu care se confruntă firmele nou înființate și fondatorii lor. Mai mult decât atât, la aceasta se adaugă barierele ridicate de creșterea competiției pe piață (69%). Prevalența dificultăților legate de gradul redus de informare asupra pieței a noilor întreprinzători (50%) și de lipsa de abilități de marketing (30%) a fost mai scăzută în 2008, comparativ cu anii anteriori crizei.

Demografia întreprinderilor în România

Evoluțiile demografice ale întreprinderilor s-au manifestat într-o dinamică firească pentru mediul de afaceri privat din România, relativ nou și marcat de transformările sistemice profunde din ultimele două decenii. Lipsiți de experiența și abilitățile necesare, antreprenorii români au ales varianta activităților pe cont propriu în încercarea de fructificare a noi oportunități și conjuncturi de piață sau pur și simplu din necesitatea asigurării mijloacelor de existență. Pe fondul instabilității și lipsei de predictibilitate caracteristice mediului de afaceri în toată această perioadă, fluctuațiile demografice au avut loc cu diferite intensități. Practic, după o perioadă de consolidare a sistemelor de reglementare și instituționale, demografia întreprinderilor a cunoscut o creștere constantă în intervalul 2005–2008, urmată de declinul survenit în anul 2009, odată cu instalarea crizei economice. Practic, la sfârșitul anului 2008, sectorul IMM a atins cel mai înalt nivel de dezvoltare din punct de vedere demografic, respectiv un număr de firme înregistrate mai mare de 508.000. Magnitudinea și ritmul schimbărilor intervenite în anul 2009 au determinat o serie de variații în ceea ce privește demografia, atât sub aspectul înmatriculării, cât și sub aspectul ieșirii de pe piață, marcate prin suspendări temporare de activitate și radieri definitive din Registrul Comerțului. De menționat că, mobilitatea întreprinderilor este o caracteristică generală care se manifestă însă mai profund în cazul firmelor nou înființate și al celor mici. Totuși, trebuie remarcat faptul că, efectele crizei economice suprapuse peste condițiile unui mediu de afaceri instabil și împovărător s-au soldat cu radierea unui număr total de 247.435 de firme, în intervalul 2008-2010.

Dinamica demografică a întreprinderilor este ilustrată în figura 6 în care se prezintă comparativ evoluțiile trimestriale ale numărului de firme înmatriculate și radiate de la Registrul Comerțului, în perioada 2009-2011. Se remarcă vârful atins în cel de-al doilea trimestru din 2010, când un număr mai mare de 112.000 de firme au fost radiate din Registrul Comerțului.

120.000

100.000

80.000

60.000

40.000

20.000

0

firme inmatriculate firme radiate

Sursa: Statistici Oficiul Național Registrul Comerțului și calcule proprii

Figura 1.6. – Evoluțiile trimestriale ale înmatriculărilor și radierilor de întreprinderi, 2009-2011

Rata natalității întreprinderilor

Considerat unul din indicatorii cheie pentru dinamica antreprenoriatului, rata natalității arată capacitatea de inițiere a unor noi afaceri într-un context macroeconomic dat.

Evoluția trimestrială a numărului de firme noi, înmatriculate la Registrul Comerțului, în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2011, reflectă diminuarea inițiativei antreprenoriale în anul de criză 2010, tradusă prin scăderea numărului de înmatriculări de firme noi. Revenirea tendințelor crescătoare a avut loc în trimestrul al patrulea din 2010. Se remarcă, de asemenea, rata de creștere mai mare, atinsă în trimestrul al doilea 2011, superioară celor cunoscute chiar și anterior anului 2009.

Tabelul 2.2. – Evoluția trimestrială a numărului de înmatriculări, 2009-2011

De altfel, situația statistică a înmatriculărilor de persoane fizice și juridice la ONRC, prezentată în tabelul 3, arată o creștere cu 9% a numărului total de înmatriculări, în anul 2011 față de anul 2010. Numărul total de agenți economici înregistrați în anul 2011 este astfel distribuit: 48,2% sunt SRL, 33,2% sunt PFA și 17,0% întreprinderi individuale; un procent mai mic de 2% reprezintă alte forme juridice.

Tabelul 2.3. – Numărul de agenți economici înmatriculați la ONRC, în 2010 și 2011

Mai mult de 98% dintre persoanele fizice și juridice înmatriculate la Registrul Comerțului, în anul 2011, se încadrează în categoria IMM-urilor (definite conform Legii nr. 346/2004 cu modificările ulterioare) și întreprinderi individuale și PFA (definite conform OUG nr. 44/2008 cu modificările ulterioare). Procentul cel mai mare de unități nou înființate este deținut de întreprinderi din categoria IMM-urilor, care reprezintă aproape jumătate din numărul total, respectiv 62.735. Comparativ cu anul precedent, în anul 2011 înmatriculările la Registrul Comerțului au crescut per ansamblu cu 9%, iar în cazul IMM-urilor cu 30%.

Tabelul 2.4. – Numărul înmatriculărilor de firme, pe domenii de activitate, în 2010 și 2011

Atât în anul 2010, cât și în 2011, cei mai mulți agenți economici au fost înmatriculați cu activitatea principală în comerț (30,2% în 2010 și respectiv 28,4% în 2010), fiind urmați de cei cu activitate în alte servicii (23,3% și respectiv 23,9%) și agricultură (17,5% și respectiv 15,6%). Se remarcă un procent consistent al firmelor din agricultură, înregistrate în ultimii 2 ani, spre deosebire de perioada anterioară. În anul 2011, se constată o creștere a numărului de firme înregistrate în industrie și în construcții, în timp ce numărul celor din comerț a avut o ușoară scădere, comparativ cu anul de criză 2010.

Capitolul II Evoluții privind educația antreprenorială

și modalități de măsurare a antreprenoriatului

2.1. Educația antreprenorială privind turismul și stadiul sau în județele României

Impactul local

Între regiunile de dezvoltare ale României există mari decalaje în ceea ce privește baza antreprenorială care se reflectă în indicatorii de dezvoltare economică și socială locală.

Având în vedere că, în România antreprenorii autohtoni se regăsesc cu precădere în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii, analiza surprinde sectorul IMM.

În raport cu ponderea numărului de întreprinderi, cele opt regiuni de dezvoltare pot fi încadrate în trei categorii, astfel:

– Regiunea București-Ilfov este cea mai dezvoltată, se detașează de restul regiunilor și deține 24% din totalul național;

Regiunile Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud Muntenia și Nord-Est cu valori ale ponderii IMM cuprinse între 14% și 11%;

Regiunile Vest și Sud-Vest Oltenia cu pondere de 9% și 7% din numărul total de IMM-uri.

Densitatea IMM-urilor (numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori) este un indicator relevant pentru nivelul antreprenorial, național sau regional.

Valoarea densității IMM-urilor din România este foarte redusă, reprezentând aproape jumătate din media europeană, respectiv 24 IMM-uri/1000 de locuitori în România față de 42 IMM-uri/1000 de locuitori în Uniunea Europeană.

Detaliată pe regiuni, analiza acestui indicator indică existența unor decalaje mari inter-regionale. Astfel:

Regiunea București-Ilfov prezintă cea mai mare densitate de IMM-uri, respectiv 44,4 IMM-uri/1000 de locuitori;

Următoarele valori sunt deținute de Regiunile Nord-Vest, Centru, Vest și Sud-Est și se situează în intervalul 22,7 – 18,8 IMM-uri/1000 de locuitori;

Regiunile cu nivelul cel mai scăzut al densității IMM-urilor sunt: Nord-Est cu 13,1; Sud-Vest

Oltenia cu 14,7 și Sud-Muntenia cu 15,1 IMM-uri/1000 de locuitori.

50

40

30

20

10

0

BI NV C V Media SE SM SV NE

națională

Sursa: Statistici INS 2011

Figura 2.1 – Densitatea IMM-urilor la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare

Se remarcă în mod deosebit amploarea antreprenoriatului în regiunea București-Ilfov, generată în principal de capitala țării care se detașează ca un pol de dezvoltare și prosperitate economică. Valoarea de 44,4 a densității IMM-urilor din București-Ilfov depășeste nu numai media națională dar și pe cea înregistrată în UE-27 (42 IMM-uri/1000 de locuitori).

Impactul dezvoltării antreprenoriale asupra bunăstării regionale

Impactul antreprenoriatului în profil teritorial poate fi analizat urmărind binomul densitatea IMM-urilor și produsului intern brut/capita (PIB/locuitor) la nivelul fiecărei regiuni. Se poate constata, în general, o corelație pozitivă între acești doi indicatori. Interdependența este elocventă în special în cazul valorilor extreme, respectiv pentru regiunea București-Ilfov (44 IMM-uri/1000 de locuitori și 58.000 de lei) și regiunea Nord-Est (13 IMM-uri/1000 de locuitori și 14.700 de lei), dar se respectă în majoritatea regiunilor.

Regiunea Vest reprezintă o excepție, care deși deține numai a patra valoare a densității IMM-urilor realizează un PIB per capita de 26.000 de lei, al doilea pe țară. Pe locul următor se situează regiunea Centru realizând a treia valoare a PIB/locuitor (22.820 de lei) la o densitate de 23 IMM-uri/1000 de locuitori.

Sursa: Statistici INS 2011 și calcule proprii

Figura 2.2 – Densitatea IMM-urilor și Produsul Intern Brut / capita la nivel regional

Contribuția antreprenoriatului la ocuparea forței de muncă

Influența bazei antreprenoriale se reflectă asupra numărului de salariați la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare din România. Astfel, se poate constata că așa cum densitatea IMM-urilor variază de la o regiune la alta și numărul mediu de angajați prezintă mari discrepanțe la nivel regional, îndeosebi între Regiunea București-Ilfov și celelalte regiuni. Ponderea cea mai mare a numărului mediu de salariați în IMM-uri este 24,4% în București-Ilfov, iar cea mai redusă contribuție o are antreprenoriatul din regiunea Sud-Vest Oltenia cu numai 6,6% pondere. Regiunile Centru și Nord-Vest asigură un nivel mediu al numărului mediu de salariați în IMM-uri, respectiv un procent de 13,0% și 13,9% din total.

Diferențele între valorile acestui indicator la nivel regional se pot ușor observa în reprezentarea grafică din figura 2.3.

0,25

0,2

0,15

0,1

0,05

0

Sursa: Statistici INS 2011 și calcule proprii

Figura 2.3.– Contribuția antreprenoriatului la crearea locurilor de muncă în cele opt regiuni de dezvoltare

Programele AIPPIMM

În intervalul 2011 – 2012, Agenția pentru Implementarea Programelor și Proiectelor pentru IMM a continuat derularea programelor de sprijin pentru IMM-urile din România, patru dintre acestea conținând și componenta de educație antreprenorială.

Programul național multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul IMM.

Programul vizează promovarea unui sistem de informare și instruire care să faciliteze mobilitatea femeilor pe piața forței de muncă și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale în scopul implicării lor în structuri economice private și menținerii echilibrului dintre obligațiile familiale și cele profesionale sau al prejudecăților existente la nivel local.

Programul UNCTAD/EMPRETEC România pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii

Acest program urmărește susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, crearea de noi locuri de muncă, creșterea numărului de întreprinderi mici și mijlocii capabile să facă față competiției și forțelor concurențiale în condițiile globalizării piețelor.

Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare START

Prin implementarea acestui program se urmărește stimularea înființării de noi întreprinderi, mici și mijlocii, îmbunătățirea performanțelor economice ale celor existente, creșterea potențialului de accesare a surselor de finanțare și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale întreprinzătorilor în scopul implicării acestora în structuri economice private.

Programul pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri SRL-D

Acest program urmărește stimularea înființării de noi microîntreprinderi, creșterea potențialului de accesare a surselor de finanțare și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor în scopul implicării acestora în structuri economice private.

Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane (POS-RU)

Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane (POS-DRU) definește intervenția Fondului Social European în România, în acord cu strategia de dezvoltare din domeniul resurselor umane.

În cadrul POS-DRU, Axa prioritară III „Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor” are ca obiectiv general promovarea culturii antreprenoriale, flexisecurității și adaptabilității prin sprijinirea forței de muncă și a întreprinderilor competente, pregătite și adaptabile.

Promovarea culturii antreprenoriale, din perspectiva inovării și afacerilor, urmărește crearea de noi oportunități de ocupare prin facilitarea inițierii de noi afaceri și angajări pe cont propriu.

Măsurile pentru îmbunătățirea adaptabilității întreprinderilor, în special a IMM-urilor și a angajaților la condițiile în schimbare, în special în vederea introducerii de tehnologii moderne și de soluții organizaționale pe o scară largă, trebuie să asigure, printre altele, o promovare a flexibilității organizaționale și de ocupare și a flexibilității funcționale.

Domeniile majore de intervenție ale acestei Axe Prioritare sunt: DM1. Promovarea culturii antreprenoriale;

DM2. Formare și sprijin pentru întreprinderi și angajați pentru promovarea adaptabilității;

DM3. Dezvoltarea parteneriatelor și încurajarea inițiativelor pentru partenerii sociali și societatea civilă. Domeniul major de intervenție 1 are ca obiectiv promovarea culturii antreprenoriale în vederea creșterii abilității persoanelor de a materializa ideile de afaceri. Aceasta include creativitate, inovație și capacitatea de asumare a riscului, precum și abilitatea de a planifica și gestiona proiecte cu scopul de a atinge obiectivele. Din acest punct de vedere, obiectivul acestor intervenții este de a face din antreprenoriat o opțiune de carieră pentru fiecare, prin furnizarea programelor de formare profesională care să dezvolte competențe manageriale și antreprenoriale. Mediul economic în schimbare, precum și numeroasele provocări ale globalizării vor duce inevitabil la noi evoluții pe piață: promovarea culturii antreprenoriale va acționa pentru creșterea capacităților întreprinderilor de a pătrunde pe noi piețe, prin intermediul transformării ideilor de afaceri în acțiuni concrete. Acest lucru poate fi făcut prin crearea de noi întreprinderi sau prin reorientarea afacerilor existente.

În cursul anului 2011 au fost aprobate un număr total de 620 de proiecte în cadrul AP 3, iar la activitățile finanțate din FSE au participat un număr de 10.856 de întreprinzători, 36.990 de personae care doresc să inițieze o activitate independentă și 2.402 manageri, precum și un număr semnificativ de reprezentanți ai IMMurilor sau ai organizațiilor de afaceri.

Valoarea totală a finanțării din Fondul Social European prevăzute pentru proiectele de educație antreprenorială este de 201.127.000 de Euro.

Detalii suplimentare se pot obține accesând adresa: http://www.fseromania.ro

2.2. Modalități de măsurare a antreprenoriatului

Elaborarea unei strategii de succes privind serviciile necesită înțelegerea nivelului de participare al clientului la prestarea unui serviciu și a gradului de intangibilitate al acestui serviciu. Un prim pas în elaborarea unei strategii privind serviciile îl reprezintă analiza nivelului de participare al clientului cerut de un anumit serviciu. Participarea clientului se referă la prezența fizică a acestuia, la realizarea unui serviciu. Cu cât prezența clientului la prestarea unui serviciu este mai mare, cu atât și interacțiunea dintre serviciu și client este mai mare. De regulă, sunt mai greu de controlat serviciile cu grad înalt de participare al clientului.

Un serviciu cu grad ridicat de participare este acela în care interacțiunea dintre client și prestatorul de serviciu este semnificativă. De exemplu, tunsul și coafatul necesită un dialog permanent al clientului cu prestatorul de servicii. În serviciile cu grad scăzut de participare al clientului, prezența acestuia este redusă. De exemplu, la spălarea unui automobil, prezența clientului este limitată la plata tarifului și inspecția finală a automobilului. Strategiile de marketing depind, prin urmare, de nivelul de participare al clientului, așa cum rezultă din tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Strategii de marketing în funcție de gradul de participare al clientului

Din analiza acestui tabel rezultă că o eficiență mai ridicată o au serviciile cu un grad de participare al clientului mai redus, întrucât permit o abordare de tip productiv, care utilizează tehnici, de măsurare a muncii, programarea producției și controlul stocurilor.

De aceea, atunci când este posibil, se recomandă reducerea gradului de participare al clientului la prestarea serviciilor.

Analiza pieței și strategia de marketing a serviciilor

Procedurile de analiză ale pieței și elaborarea strategiilor de marketing sunt, în esență, aceleași ca și ale firmelor producătoare de bunuri.

Întreprinzătorul trebuie să înțeleagă preferințele populației, deoarece ele afectează piața serviciilor. De asemenea, trebuie pus mare accent pe înțelegerea motivației cumpărării care, în general, este aceeași ca și pentru produse. Întreprinzătorul trebuie, de asemenea, să analizeze maniera de prestare a serviciilor, căutând răspuns la întrebări de genul cine, când și cum apelează la servicii.

În analiza pieței serviciilor și în elaborarea strategiei de marketing este necesar să se țină cont de schimbările sociale, economice și competitive.

Mediul în care activează firmele prestatoare de servicii s-a schimbat mult în ultimul timp, cu consecințe atât pozitive, cât și negative. Pe măsura dezvoltării economiei cresc și cheltuielile necesare pentru prestarea serviciilor. Cheltuielile personale cu serviciile vor depăși în viitor cele ale achiziționării de bunuri. Omul va cheltui mai mult decât strict, pentru nevoile personale și gospodărești, nemulțumindu-se cu autosuficiența. În acest fel va crește cererea de călătorii, cultură, educație, sănătate. Serviciile au înlocuit bunurile durabile în multe cazuri. De această reacție împotriva materialismului au bineficiat serviciile. Obținerea de experiență în loc de achiziționarea de bunuri va satisface nevoia de autorealizare a individului.

În domenii ca educația și călătoriile, serviciile contribuie într-o măsură mai mare la realizarea satisfacției decât produsele.

Deoarece ponderea serviciilor crește, și competiția în acest domeniu este mai acerbă. Recunoscând modificările în preferințele consumatorilor, industriali adaugă produselor lor noi facilități sau servicii. Poate că cea mai mare amenințare a serviciilor din partea industriei este că aceasta din urmă să-și realizeze ea însă-și serviciile.

Concurența vine, de asemenea, și din partea firmelor prestatoare de servicii similare, aflate în creștere. Restricțiile de a intra în sfera serviciilor sunt relativ reduse. Explicația constă în faptul că aproape oricine poate oferi același tip de servicii. Consecința o constituie creșterea rapidă a competitivității în domeniul serviciilor. Atragerea unei clientele fidele devine astfel crucială.

În elaborarea strategiei de marketing a serviciilor se pot folosi aceleași instrumente ca și în cazul produselor. Unul din cele mai importante îl constituie matricea opțiunilor strategice, redată în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Matricea opțiunilor strategice

Penetrarea pieței are loc atunci când se pătrunde pe piață cu un serviciu nou. Dezvoltarea serviciilor reprezintă crearea de noi servicii pe piețele externe, iar diversificarea se referă la creșterea vânzărilor prin introducerea de noi servicii, pe piețe noi.

Importanța planificării strategice

Planificarea strategică reprezintă un element determinant în supraviețuirea unei mici afaceri. Înainte ca afacerea să se deruleze, întreprinzătorul acesteia trebuie să-și formuleze câteva întrebări privind orientarea sa în realitățile clare ale lumii afacerilor și să evalueze alternative privind cursul acțiunilor sale.

Procedura de planificare strategică trebuie să aibă, cu privire la mici afaceri, următoarele caracteristici:

orizont de planificare relativ scurt – doi ani sau chiar mai puțin;

să încurajeze participarea părților spre a crește calitatea și a dezvolta creativitatea în planul rezultat;

nu trebuie să înceapă cu formularea obiectivelor, ci cu identificarea misiunii afacerii.

Opt pași în planificarea strategică

1. Identificarea misiunii afacerii

Când se inițiază o afacere, este esențial să se răspundă primei întrebări: “În ce afacere mă aflu?”. Pare simplu, dar numai o definire clară a misiunii și scopului afacerii înlesnește elaborarea de planuri și strategii realiste.

Cine sunt clienții pe care îi dorește firma și ce nevoi au aceștia?

Care sunt produsele și serviciile da bază ale firmei?

Cum vor fi satisfăcute dorințele clienților?

Pe ce piață se va intra în competiție?

Care sunt punctele tari ale firmei?

Care este imaginea publică dorită?

Răspunsul la aceste întrebări va crea o imagine mai clară asupra a ceea ce firma este și dorește să fie. Prin definirea misiunii se localizează atât poziția prezentă a firmei pe piață, cât și direcția ei viitoare, față în față cu competitorii.

2. Evidența punctelor tari și slabe ale firmei

Locul din care trebuie să înceapă culegerea informațiilor strategice este interiorul firmei. Proprietarul acesteia trebuie să-și cunoască afacerea în totalitate.

O tehnică eficientă este punerea în balanță a ceea ce firma consideră “puncte tari” cu ceea ce apreciază că sunt “puncte slabe”.

Atât slăbiciunile cât și punctele tari sunt factori interni, negativi și respectiv pozitivi, care inhibă și respectiv contribuie la îndeplinirea obiectivelor (tabelul 2.3.).

Partea stângă a balanței trebuie să reflecte importanța îndemânărilor, cunoștințelor și resurselor care contribuie la succesul firmei, iar partea dreaptă să scoată în relief, în mod sincer, ceea ce afectează poziția în competiție a acesteia.

Trebuie analizate toate ariile de performanță ale firmei: personal, finanțe, producție, marketing, organizare etc., pentru a se surprinde în mod sincer realitatea și a se construi o perspectivă realistă.

Tabelul 2.3. Posibile puncte tari și puncte slabe ale unei firme

3. Analiza amănunțită a segmentului de piață

Analiza segmentului de piață pe care îl variază afacerea are o funcție dublă:

identificarea oricăror oportunități și perturbații din mediu, care ar putea avea un impact semnificativ asupra afacerii;

evidențierea factorilor cheie în asigurarea succesului pe acel segment specific de piață.

Oportunități și perturbații.

Oportunitățile sunt opțiuni pozitive, din exterior, pe care firma le poate angaja în realizarea obiectivelor sale.

Numărul lor este nelimitat, de aceea managerul trebuie să se decidă asupra acelor opțiuni semnificative pentru afacere, care să o susțină.

Perturbațiile sunt forțe externe negative care inhibă abilitatea firmei de a-și atinge obiectivele: noi concurenți care pătrund pe piață, reglementări noi impuse de politica guvernului, dobânzi suplimentare etc.

Pentru managerul unei mici afaceri ar fi de ajutor elaborarea unei balanțe cu privire la oportunitățile și perturbațiile evaluate în mediul concurenței al afacerii.

Factorii cheie pentru asigurarea succesului pe un segment de piata trebuie să identifice factorii – variabile controlabile – se determină succesul relativ al participărilor pe piață.

Cel mai adesea o afacere este caracterizată pe segmentul respectiv de piață de avantajele bazate pe costuri (costul unitar de producție, costul unitar al desfacerii etc.), dar sunt la fel de importante calitatea producției, serviciile oferite, încrederea clientului etc.

5. Analiza competitorilor

Proprietarii unor potențiale afaceri mici sau mijlocii trebuie să-și cunoască concurenții și comportamentul lor posibil, cel puțin la fel de bine pe cât se cunosc pe ei însuși.

În acest stadiu al planificării strategice proprietarul afacerii poate compara propriile slăbiciuni și puncte tari cu cele ale concurenței, ceea ce îl face să formuleze căi de a-i exploata punctele slabe.

6. Stabilirea scopurilor și obiectivelor

Pentru o afacere trebuie să se stabilească scopurile și obiectivele acesteia înainte de elaborarea strategiilor.

Scopurile cuprind ceea ce firma planifică să realizeze în viitor; reprezintă aspirațiile care dirijează afacerea și exprimă rațiunea de a exista a firmei.

Obiectivele se elaborează pe termen scurt și reprezintă sarcini specifice, măsurabile și controlabile: productivitate, creștere, eficiență, resurse financiare, structură organizatorică etc.

7. Implementarea planului strategic

Un plan strategic se consideră complet atunci când este pus în acțiune. De aceea managerul micii afaceri trebuie să transpună planul strategic în planuri operaționale cu care să dirijeze firma în mod efectiv.

Afacerea nu beneficiază de planul strategic dacă este realizat și pus într-un raft. Dezvoltarea unor politici și proceduri prin care planul strategic să fie tradus în planuri operaționale va permite proprietarului afacerii să delege mai multă autoritate subordonaților săi și săi motiveze, astfel încât aceștia să aibă interes și satisfacțiile în participarea planurilor.

8. Controlul rezultatelor

Procesul de planificare strategică a realizat până la acest pas obiective și a dezvoltat o strategie de atingere a lor. Dar orice manager trebuie să realizeze că pentru a detecta abaterile de la planul privind atingerea obiectivelor afacerii este absolut necesară acțiunea de control.

Controlul activităților se face prin consultare sistemului de evidența cu privire la vânzări, producție, contabilitate, stocuri etc.

Pe măsură ce apar schimbări, managerul trebuie să corecteze politicile, strategiile și obiectivele chiar pentru a obține preformație.

Cele mai multe afaceri mici nu au nevoie de un sistem de control sofisticat și scump, ci de unul practic care se devină o parte a procesului de conducere.

2.3. Exemple de succes privind antreprenoriatul în turism

Pensiunea-Izbucul-Cernei-Cazare-Oltenia

Scurt istoric

S.C. INMELCON GORO PREST SRL TÎRGU JIU a fost înființată în anul 1997. Conform datelor oferite de Registrul Comertului, firma are ca domeniu de activitate principal Restaurante, cod CAEN 5610, fiind înscrisă în LocalBiz în secțiunea Hoteluri, servicii hoteliere. Cazare. Restaurante, baruri, cafenele, pizzerii.

Informații generale

Prezentul proiect este axat pe sectorul turism. Acest sector include diferite activități socioeconomice, unele mai cunoscute precum sectorul restaurantelor, arhitectură, cazare și alte sectoare mai puțin cunoscute precum exploatațiile naturale și studiile despre mediul înconjurător. Totuși, majoritatea regiunilor nu profită de resursele inerente și prin intermediul acestei inițiative și al altora se propune încurajarea acestora.
În prezent societatea S.C. INMELCON GORO PREST SRL TÎRGU JIU pune la diferite oferte care nu fac decât să mărească catalogul destinațiilor. În plus, alte activități și locații de cazare mai puțin cunoscute câștigă pe zi ce trece din ce în ce mai mulți utilizatori.
Un caz special în curs de dezvoltare sunt casele rurale și locațiile de cazare care se îndepărtează de convenționalismul hotelului tradițional și sunt mai apropiate de o serie de activități de agrement  dintr-o zonă rurală.
Dacă la aceasta adăugăm creșterea mobilității la nivel mondial, interesul pentru călătorii (în special în rândul tinerilor) și pentru descoperirea de medii mai puțin obișnuite, descoperim hostel-urile rurale drept o alternativă perfectă de agrement și sursă de venit de luat în considerare, precum în următorul proiect.
 Descrierea proiectului

Acest proiect are legătură cu inițiativele referitoare la o locație de cazare rurală adresată tuturor categoriilor de public, dar în mod special orientate către publicul mai tânăr.
Cele mai importante caracteristici ale hostel-ului sunt următoarele:
•    Descrierea instalațiilor: 5 camere duble cu baie, 1 camera single fără baie, 1 living cu șemineu, 1 bucătărie cu toate dotările, 1 terasă acoperită, 1 foișor de 30 persoane.
Decorația este rurală, simplă și câteva tablouri originale.
Localizarea pensiunii: Pensiunea Izbucul Cernei este localizata in judetul Gorj, Izvoarele Cernei unde se afla Parcul National Domogled.

Chiar daca pensiunea se află în inima munților și accesul se face pe un drum forestier, aceasta este o adevarată oazî în care turiștii sunt primiți în condiții de 3 stele, într-o atmosferă caldă și confortabilă, unde se pot bucura de facilitățile oferite și se pot relaxa după un lung și frumos drum prin Valea Cernei- Parcul Național Domogled.
Parcul Național Domogled este situat la extremitatea sud-vestică a Carpaților Meridionali, fiind mărginit la vest de Masivul Godeanu și Munții Cernei și la est de Munții Valcanului și Mehedinți. Are o suprafață de 61.211 ha, fiind cel intins parc național din România și totodată singurul care cuprinde un întreg bazin hidrografic (al răului Cerna).

•    Gastronomie și agrement: Mâncarea este în totalitate de casă și se oferă marmeladă și produse de patiserie la micul dejun. Se elaborează de asemenea meniuri conform nevoilor celor cazați la hostel. Se dispune de asemenea de o mică livadă, care constituie încă o atracție ca și activitate de agrement, pentru a vizita și a cunoaște agricultura practicată de micii proprietari din regiune.

Obiective

Obiectivul principal este captarea de noi vizitatori pentru cazare și activități de agrement într-un hostel dintr-o zonă rurală. Prin urmare, primul pas este să îl facem cunoscut cu ajutorul tuturor mijloacelor disponibile și în al doilea rând, furnizarea unei oferte atractive cu un amplu catalog de activități de agrement într-o zonă naturală.
Acest proiect se adresează în special unui public tânăr. Prin urmare, cazarea se adaptează necesităților unor grupuri mici și se oferă activități care să facă mai atractivă șederea. Chiar și așa, se adresează întregii palete de vârste a clienților hostel-urilor din Gorj și vizitatorilor din întreaga țară.
Este adresat tuturor provinciilor din teritoriul spaniol, nu doar exclusiv regiunilor din apropierea hostel-ului. Datorită folosirii rețelelor sociale și diferitelor pagini web unde colaborează hostel-ul, acest lucru este eficient pe întreg teritoriu – www.cazarelapensiune.ro/…/cazare…/pensiunea-izbucul-cernei-3407.
Bineînțeles, unul din obiectivele secundare este studierea noilor oportunități de afacere datorită necesităților propuse de către utilizatorii pensiuni.

 Activități aplicabile în alte proiecte

Pentru a putea crea această afacere și a se consolida precum o referință la nivelul regiunii rurale, s-au folosit diferite metode și s-au parcurs diferite etape pentru a avea succes. De la o primă analiză a zonei unde urmează să se stabilească, o excelentă activitate de difuzare pentru a se face cunoscut unui public cât mai mare posibil, constanta renovare a activităților, sunt acțiunile care duc la succesul asistenței și satisfacției din partea clienților.
Dintre acțiunile desfășurate vom evidenția următoarele, în vederea duplicării proiectului în orice altă zonă rurală:
În primul rând este necesară o analiză detaliată a zonei unde dorește să se promoveze turismul. Dispune de un cadrul peisagistic atractiv? Furnizează o variată ofertă culturală?  Poate surprinde cu gastronomia locală? Permite activități complementare care se pot implementa ușor?… Acestea sunt unele din întrebările la care trebuie să răspundem înainte de crearea unei afaceri similare într-un mediu rural.
În colaborare cu primăriile și asociațiile din zone, este interesantă implementarea  sau reactivarea de trasee rurale. Deja prin ele însele presupun o atracție pentru potențialii vizitatori, care devin stimulați de bibliografii detaliate, merchandising sau acțiuni de publicitate.
Calitatea poate fi cea mai mare valoare în vederea diferențierii față de posibila concurență sau față de lipsa atracțiilor naturale și gastronomice ale mediului. Prin urmare în acest caz este obligatoriu oferirea celei mai bune oferte de cazare și creșterea diferitelor activități de agrement și gastronomice care le însoțesc.
Internet devine un excelent complement al tradiționalului ‘din vorbă în vorbă’, ca și mijloc de publicitate. Această publicitate poate fi, cum am indicat, un complement sau un mijloc exclusiv. Oricum, este un mecanism care se poate folosi în orice tip de afacere, în special pentru cei care întimpină dificultăți mai mari pentru a se face cunoscuți datorită localizării geografice. O observație: În general să fim exacți referitor la descriere, prețuri și informații. Dacă nu este așa, acest lucru se poate transforma într-o armă cu două tăișuri și să devină respingător pentru clienții hostel-urilor.
Rețelele sociale sunt o reclamă excelentă pentru cei în căutare de noi experiențe. Informațiile de pe Facebook de la clienți anteriori ai hostel-ului sau știrile de pe Twitter și interacțiunea cu alți utilizatori, pot fi o reclamă excelentă, în special pentru activitățile adresate grupurilor.
Se recomandă de asemenea includerea hostel-ului în fiecare an (sau a afacerii similare) în cele mai importante ghiduri de circulație națională actualizate. Chiar dacă presupune o anumită investiție, ‘ghidurile de rulote și autorulote’ sau  ‘ghidurile celor care se cazează în hostel-uri’ atrag un procent ridicat de vizitatori, fără a fi nevoie de nicio altă acțiune suplimentară.
Poziționarea web (Tehnici SEO pentru a apărea printre primele rezultate ale motoarelor de căutare) a paginilor naționale și a celor ce au legătură cu hostel-urile și cu cazarea sunt o idee excelentă pentru a face cunoscută afacerea și caracteristicile acesteia, chiar a celor care inițial nu contemplau respectiva posibilitate de agrement.

Capitolul III Antreprenoriatul turistic și rolul sau în atenuarea disparităților regionale – Pensiunea Izbucul Cernei – Județul Gorj

3.1. Conceptul de antreprenoriat la nivelul județului Gorj

Județul Gorj se bazează pe o industrie bivalentă, având o dezvoltare economică comună cu evoluția sectoarelor energetic și minier. Conform principalilor indicatori economici, domeniile energiei și industriei extractive generează 70% din cifra de afaceri a județului și angajează 59% din salariații județului. Deși un avantaj important al industriei energetice din județul Gorj este dat de capacitatea ridicată de producție de energie și, respectiv, de rezervele de cărbuni existente, productivitatea muncii pentru ambele sectoare se situează sub media națională.

Pentru asigurarea sustenabilității acestor sectoare, la termocentrale s-au făcut în mod constant investiții, în timp ce activitățile miniere au fost re-orientate către exploatările viabile din punct de vedere economico – financiar. Perspectiva de dezvoltare pentru următoarea perioadă va fi însă influențată de nivelul de competitivitate al activităților industriale.

În această direcție, în județul Gorj au fost identificate cinci concentrări economice relevante la nivel național și local, construite în jurul unor actori economici importanți într-un anumit sector, dintre care două clustere de trei stele în producția de energie electrică și extracția cărbunelui inferior.

Prin urmare, premizele dezvoltării unor clustere există și se pot materializa doar în măsura în va exista o colaborare între sectorul privat, autoritățile publice și instituțiile de cercetareeducație, pentru dezvoltarea întregului lanț valoric.

Antreprenoriatul și mediul de afaceri

Predominanța sectorului industrial se păstrează și la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii.

Asemănător cu majoritatea indicatorilor care caracterizează mediul de afaceri, trei sectoare se individualizează la nivel de mediu antreprenorial: industria extractivă, producția de energie electrică și distribuția apei/ salubritate.

Analiza socio – economică a reliefat existența unor diferențe la nivel structural date de specificul local. Producția județului este concentrată într-un număr relativ mic de localități, existând discrepanțe mari de dezvoltare între UAT-uri. Atât ca număr de firme cât și din punct de vedere al cifrei de afaceri, sudul județului este mai puțin dezvoltat economic decât nordul acestuia. În sudul județul se remarcă doar Turceni (prin industria energetică) și comuna Hurezani (cod 61, 7,2 mil CA din servicii) Infrastructura de afaceri.

În ceea ce privește infrastructura de afaceri disponibilă mediului de afaceri, județul prezintă două particularități majore. Astfel, având în vedere ponderea deținută de sectorul minier, Gorjul a beneficiat în ultimele două decenii de finanțare pentru deschiderea și susținerea unor incubatoare de afaceri. În același timp, la nivelul regiunii Sud – Vest Oltenia, Gorjul este unul dintre cele două județe care oferă posibilități de sprijinire a potențialilor investitori de tipul parcurilor industriale (Parcul Industrial Gorj, Bumbești – Jiu).

În 2009, Gorjul a ocupat locul 3 în cadrul regiunii Sud – Vest Oltenia din punct de vedere al numărului salariaților și al cheltuielilor de cercetare – dezvoltare. Infrastructura de cercetare din județ se constituie din 12 centre de studii și cercetare, aflate sub coordonarea Universității ”Constantin Brâncuși” din Târgu – Jiu. O preocuparea constantă a acestora este menținerea unei legături strânse cu mediul privat din județ.

Județul Gorj se confruntă cu o diminuare a densității populației, aceasta aflându-se într-o scădere constantă încă din anii 1990, tendință manifestată și pe parcursul ultimilor ani. Mai mult, începând cu anul 2009 județul Gorj a cunoscut și o scădere a populației active, aceasta înregistrând în anul 2010 cea mai scăzută valoare din ultimii 5 ani (147,3 mii persoane).

Soldul migrator a rămas relativ constant în ultimii 5 ani, ca urmare a unui trend asemănător urmat atât de plecările cât și de sosirile din mediul urban și rural.

Un procent de 52,67 din populația județului Gorj are reședința în mediul rural, procent similar cu media regională. Situația populației pe localități urbane ne indică o repartiție rural-urban situată în normele naționale. Principalele aglomerări urbane din județ corespund polilor de dezvoltare economică (spre exemplu, un sfert din populația județului este concentrată în Municipiul Târgu – Jiu).

În ceea ce privește sistemul de învățământ pre-universitar, valorile sunt fluctuante.

Principalele scăderi ale populației școlare au fost înregistrate în învățământul primar și gimnazial, de arte și meserii în timp ce numărul de elevi înscriși în învățământul liceal, postliceal de specialitate și tehnic de maiștri a crescut.

Cu un număr de 5.749 de studenți înscriși în anul universitar 2009 – 2010, Universitatea "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu este un centru universitar de importanță regională, care oferă expertiză specifică prin intermediul centrelor de cercetare pe care le coordonează.

3.2. Riscurile antreprenoriatului depistate în sectorul turistic in Gorj.

Turismul durabil este definit ca formă de dezvoltare a turismului ce nu afectează condițiile de existență ale unui areal, oferind posibilitatea generațiilor viitoare ale populației locale, dar și oaspeților, să se bucure de această destinație pe mai departe. Este o formă a turismului care respectă ființa umană și mediul înconjurător dar și cultura locală a regiunii-gazdă și care aduce un echilibru global în cele trei dimensiuni (socială, economică și naturală), având ca rezultat atât o îmbunătățire a calității vieții de care beneficiază toate părțile implicate, cât și o profitabilitate economică.

Valorificarea potențialului turistic, natural, cultural și istoric al județului Gorj

În urma unei analize teritoriale privind potențialul de dezvoltare al turismului gorjean și a consultării studiilor anterioare de inventariere și valorificare a potențialului turistic și a patrimoniului natural, cultural și istoric, s-a constatat o reconfirmare a principalelor concentrări și zone turistice, cu un potențial de dezvoltare turistic ridicat. Astfel, în județul Gorj se remarcă patru zone cu potențial de dezvoltare a unor poli de dezvoltare turistică: arealul turistic Vâlcan-Motru, arealul turistic Parâng-Olteț, arealul turistic Târgu-Jiu și arealul turistic Dealurile Getice.

Analiza SWOTPuncte slabe

Turismul

3.3. Oportunități economice pentru antreprenori specifice regiunii gorjenești – Pensiunea Izbucul Cernei – Județul Gorj

Cazare la Pensiunea Izbucul Cernei din Călugăreni Padeș – județul Gorj. Pensiunea Izbucul Cernei din Călugareni Pades județul Gorj dispune de 5 camere ( spații ) cu un total de 10 locuri.

Tip unitate cazare: 

Pensiune

Categorie unitate cazare: 

3 stele

Numar camere

5 Camere (spații ) cazare

Număr locuri

10 locuri

Locația

Călugăreni GJ

Despre Pensiunea Turistică Izbucul Cernei

Unitatea turistica este cotata la 3 stele si dispune de un numar de 5 camere. Numarul total al locurilor disponibile este de 10.Unitatea de cazare este operata de INMELCON GORO PREST, forma de organizare juridica a acesteia fiind Societate cu Raspundere Limitata.Numarul de inregistrare in Registrul Comertului: J18/102/1997, Cod de Identificare fiscala: -.Pensiunea Turistica Izbucul Cernei functioneaza in baza certificatului de clasificare numarul 13400 emis de Ministerul Turismului la data de luni, 10 Mai, 2010

ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE A PENSIUNII IZBUCUL CERNEI – ANALIZA SWOT

Principalul scop al analizei SWOT este de a identifica și de a atribui fiecare factor, pozitiv sau negativ, uneia din cele patru categorii, permitând să privim afacerea dintr-un punct de vedere obiectiv.

Puncte forte:

• Distanța mică fața de drumul european.

• Este într-un loc liniștit

• Este proaspăt renovat partea de cazare a pensiunii

• Este împrejurat în mare parte de natură

• Prețurile sunt relativ mici

• Prezența îndelungata pe piață

• Parcarea pazită și intimă

• Intimitatea și confidențialitatea oferită de penșiune

• Caracterul casnic

Puncte slabe:

• Drumul către pensiune este uzat

• Cariera de piatră aflată în vecinatate

• Instalația electrică cu putere limitată

• Lipsa aerului condiționat în toate camerele

• Room service inexistent

Amenințări:

• Deschiderea de noi unități turistice

• Oferirea de către concurență a unei game largi de servicii suplimentare

• Scăderea circulației turistice

• Criza financiară

Oportunități:

• Contracte cu noi agenții de turism

• Creștera turismului intern

• Înființarea unui centru de agrement

• Zona puțin valorifcată comparativ cu potențialul: pescuit, vânatoare

• Dezvoltarea zonei din punct de vedere economic

INDICATORII VOLUMULUI DE ACTIVITATE

De-a lungul timpului, datorită schimbărilor permanente în evoluția nevoilor sociale și de afaceri, tipurile și stilurile camerelor de hotel s-au dezvoltat și diversificat în conformitate cu preferințele și gusturile clientelei.

O serie de indicatori pot reflecta volumul de activitate: gradul de ocupare; indicele de frecventare; durata medie a sejurului; structura volumului de turiști sosiți; încasarea medie pe turist; încasarea medie pe zi turist; costul total mediu pe turist; cheltuiala medie zi turist.

Indicele de frecventare reflectă raportul dintre numărul de înnoptări și numărul camerelor ocupate. De regulă valoarea sa este cuprinsa între 1 si 2, exprimând numărul mediu de clienți, care stau într-o cameră ocupată la un moment dat (tabel 3.1.).

Tabel 3.1. Numărul înnoptărilor în anii 2010-2012

În perioada 2010-2013 indicele de frecventare are valoarea 2, ce înseamnă că, în medie, într-o camera două paturi au fost ocupate.

Durata medie a sejurului se calculează ca raport între număr înnoptări și numărul turiștilor sosiți (tabel 3.2.).

Tabel 3.2. Durata medie a sejurului ( noapte/turist)

Din acest tabel reiese ca pensiunea a avut clienți care, în general, au vizitat pensiunea Turistică Izbucul Cernei stând în medie o zi, adică un sejur de weekend ori de tranzit.

În perioada 2010-2013 a avut o evoluție fluctuantă. Astfel între anii 2010 -2011 a fost înregistrată o creștere de 1%, în perioada 2011-2012 acest indicator a crescut reprezentativ, obținând o creștere de 40% însă în anul 2013 acest indicator a înregistrat o scădere de 4,5%.

Sejurul mediu nu s-a schimbat în perioada studiată, însemnînd că, pensiunea a rămas un popas pentru turiștii de tranzit.

Costul total mediu pe turist, calculat ca raport între cheltuielile totale și numărul turistilor a înregistrat o creștere a acestui indicator în anul 2011 de 39%, dar în anul următor, în 2012 a scăzut cu 1,3%. Între anii 2009-2013 cheltuielile totale pe turist au crescut cu 18%.

Cheltuială medie zi turist. Acest indicator în parcursul celor patru ani, 2010-2013, a înregistrat o creștere în medie de 8%. În urma analizării și evaluării activității turistice a pensiunii turistice Izbucul Cernei, se constata că aceasta a evoluat în sens pozitiv în ultimii patru ani. Este o pensiune medie, care s-a dezvoltat încetul cu încetul în timpul anilor, și încă este în dezvoltare, nu se lasă mai prejos de concurență, încearcă să țină pasul întotdeanu cu ei, chiar și să îi depășească. Totodată, se străduiește să-și îmbunătățească punctele slabe și să le transforme în puncte forte.

Pentru a supravețui perioadei următoare pensiunea are nevoie de câteva modificări și retușări. Este necesară folosirea de chestionare de opinie care să reflecte percepția turiștilor față de caracteristicile pensiunii. Comunicarea este importantă în relația consumator-prestator de servicii. Relația se poate consolida prin dezvoltarea unui sistem care conduce la creșterea încrederii consumatorilor în firma prestatoare, ceea ce constă în satisfacerea nevoilor pe măsura așteptărilor consumatorilor. Pensiunea Turistică Izbucul Cernei poate influența nivelul așteptărilor turiștilor prin promisiunile care le face, dar satisfacerea acestora se bazează în bună măsură pe respectarea acestor promisiuni, calitatea reală a serviciului fiind gradul de satisfacere a așteptărilor.

Concluzii finale și propuneri

Turismul își asumă un profil proeminent în creșterea economică, iar în acest sens apar așteptările ca stabilimentele turistice să fie dezvoltate și conduse la niște standarde cât mai înalte. Aceste așteptări trebuie să fie în corelație cu cunoașterea semnificației dificultăților și impedimentelor care pot sta în calea implementării cu succes a bunelor pratici de administrare și conducere în industria turistică.

Pe piețele dinamice în care industria turismului opererează, organizațiile și antreprenorii independenți trebuie să selecteze strategii cât mai eficiente. Ținând seama că micii antreprenori, spre deosebire de marile firme, acționează de unii singuri pe piață, luptând cu propriile puteri, abilități și deprinderi, trebuie să ia în considerare toți factorii perturbatori care le pot afecta activitatea..

Crearea și conceperea unor programe naționale pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, accesul mai facil la credite sau alte forme de finanțare, programe pentru stimularea înființării și dezvoltării de microintreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, existența unei politici fiscale relaxate și stabile, oferirea de consiliere în cadrul accesării fondurilor europene, scutirea de anumite taxe și impozite în cazul unor investiții suplimentare sau pentru unitățile de cazare din zonele defavorizate și chiar reducerea/eliminarea TVA în domeniul turismului, sunt măsuri care ar putea încuraja antreprenoriatul în țara noastră.

Menținerea stabilității în mediul de reglementare și impozitare, reducerea birocrației și existența infrastructurii sunt factori cheie în cimentarea antreprenoriatului într-o zonă sau țară.

Mulți dintre antreprenori nu realizează potențialul altor tipuri de finanțare, precum fondurile venture capital (capital de risc pentru companiile start-up cu risc și potențial ridicate), business angels (investitori care dispun de resurse financiare semnificative pe care le furnizează pentru lansarea unei afaceri) sau piața bursieră. Aceste tipuri de investitori și surse de finanțare sunt încă destul de puțin cunoscute în țara noastră, însă orientarea spre aceste surse alternative de finanțare poate fi o șansă suplimentară pentru lansarea, supraviețuirea și mai ales dezvoltarea afacerilor întreprinzătorilor români.

De asemenea depunerea unor eforturi semnificative pentru a construi o mentalitate proactivă în privința antreprenoriatului, promovarea acestuia în mass-media și în școlile de afaceri, lansarea unor conferințe și seminarii în domeniul antreprenoriatului, evidențierea rolului stimulator al acestuia pot contribui la o înțelegere mai profundă a efectelor pe care antreprenoriatul le are asupra societății și economiei unei zone, regiuni sau țări.

Antreprenoriatul este în mod intrinsec legat de educație și formare: educarea viitorilor întreprinzători și acordarea de asistență în formarea celor care își fac intrarea în mediul antreprenorial, toate acestea susținute și de o abordare practică în pregătirea persoanelor care vor face primii pași în dezvoltarea unei afaceri cu potențial de succes.

Sprijinirea ideilor creative și susținerea inițiativelor antreprenoriale este pasul primordial pentru a descătușa forța oamenilor de afaceri români din turism și nu numai. Dar antreprenorul nu trebuie ajutat doar la lansarea și inițierea afacerii, ca apoi să fie lăsat de izbeliște. După start-up va urma progresul și dezvoltarea firmei și astfel va fi nevoie și de finanțarea ulterioară a proiectelor aflate deja în evoluție, iar facilitarea comunicării constante și permanente între investitori și antreprenorii inovativi va avea un rol esențial.

Antreprenorii pot contribui la dezvoltarea turismului la nivel local, regional și național, iar astfel a întregii economii, prin următoarele:

menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului turistic

atragerea unor fonduri externe precum creditele bancare sau fondurile europene, care pot contribui și la dezvoltarea comunităților locale

integrarea formelor de turism în strategia locală, regională și națională

dezvoltarea și promovarea ofertei turistice prin mijloace clasice și moderne

sprijinirea economiilor locale cu ajutorul afacerilor de familie în turism

implicarea împreună cu comunitățile și autoritățile locale în extinderea și modernizarea sectorului turistic

Dezvoltarea antreprenoriatului în turism poate fi încurajată prin măsuri precum:

motivarea, pregătirea și calificarea tinerilor antreprenori și a femeilor antreprenor

cursuri de pregătire și formare în domeniul marketingului turistic și al managementului firmei

sprijin din partea autorităților pentru antreprenorii care doresc să își lanseze o afacere în domeniul turismului

stimularea accesării fondurilor europene prin oferirea de consultanță

credite bancare favorabile antreprenorilor din turism prin care să se poată acoperi parțial sau total cofinanțarea proiectelor

un sistem fiscal stabil și prietenos cu întreprinzătorii și reducerea birocrației

strategii de dezvoltare locale, regionale sau naționale în domeniul turismului

crearea unui sistem informatic centralizat la nivel național în domeniu, care să încurajeze pe antreprenorii din turism să aceseze site-urile de profil și să-și înregistreze firmele online

scutirea de impozite în cazul unor investiții suplimentare

reducerea taxelor sau chiar scutirea de impozite pe o perioadă, pentru unitățile de cazare din zonele defavorizate

Înțelegerea contribuției pe care antreprenorii o au în creșterea economică și totodată în crearea și dezvoltarea unor noi locuri de muncă, poate ajuta mult în considerarea antreprenoriatului ca fiind o opțiune reală pentru o carieră de succes. Inițiativele antreprenoriale susțin prin dezvoltarea lor inovația, care la rândul ei ajută direct sau indirect la creșterea economică.

BIBLIOGRAFIE

Anexa 1

Lista figurilor

Figura 1.1: Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de sexul fondatorului/ managerului 34

Figura 2.2: Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de grupa de vârstă a fondatorului/managerului (%) 34

Figura 1. 3. – Distribuția întreprinderilor active nou înființate în funcție de nivelul de educație al fondatorului/ managerului, 1996 – 2010 __________________________36

Figura 1.4: Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de categoria de apartenență socio-profesională anterioară a fondatorului/managerului (%) 37

Figura 1.5.: Dificultățile întâmpinate de întreprinzătorii români 38

Figura 1.6.: Evoluțiile trimestriale ale înmatriculărilor și radierilor de întreprinderi, 2009-2011 40

Figura 2.1.: Densitatea IMM-urilor la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare ____________________________________________________ 45

Figura 2.2.: Densitatea IMM-urilor și Produsul Intern Brut / capital la nivel regional 46

Figura 2.3.: Contribuția antreprenoriatului la crearea locurilor de muncă în cele opt regiuni de dezvoltare 47

Lista tabelelor

Tabel 1.1: Clasamentul antreprenoriatului din România în funcție de activități, atitudini și aspirații 28

Tabel 1.2: Evoluția trimestrială a numărului de înmatriculări, 2009-2011 41

Tabel 1.3: Numărul de agenți economici înmatriculați la ONRC, în 2010 și 2011 41

Tabel 1.4: Numărul înmatriculărilor de firme, pe domenii de activitate, în 2010 și 2011 42

Tabel 2.1: Strategii de marketing în funcție de gradul de participare al clientului 53

Tabel 2.2: Matricea opțiunilor strategice ___________________________56

Tabel 2.3: Posibile puncte tari și puncte slabe ale unei firme ___________58

Tabel 3.1: Numărul înnoptărilor în anii 2010-2012 78

Tabel 3.2: Durata medie a sejurului ( noapte/turist) __________________ 79

BIBLIOGRAFIE

Anexa 1

Lista figurilor

Figura 1.1: Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de sexul fondatorului/ managerului 34

Figura 2.2: Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de grupa de vârstă a fondatorului/managerului (%) 34

Figura 1. 3. – Distribuția întreprinderilor active nou înființate în funcție de nivelul de educație al fondatorului/ managerului, 1996 – 2010 __________________________36

Figura 1.4: Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de categoria de apartenență socio-profesională anterioară a fondatorului/managerului (%) 37

Figura 1.5.: Dificultățile întâmpinate de întreprinzătorii români 38

Figura 1.6.: Evoluțiile trimestriale ale înmatriculărilor și radierilor de întreprinderi, 2009-2011 40

Figura 2.1.: Densitatea IMM-urilor la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare ____________________________________________________ 45

Figura 2.2.: Densitatea IMM-urilor și Produsul Intern Brut / capital la nivel regional 46

Figura 2.3.: Contribuția antreprenoriatului la crearea locurilor de muncă în cele opt regiuni de dezvoltare 47

Lista tabelelor

Tabel 1.1: Clasamentul antreprenoriatului din România în funcție de activități, atitudini și aspirații 28

Tabel 1.2: Evoluția trimestrială a numărului de înmatriculări, 2009-2011 41

Tabel 1.3: Numărul de agenți economici înmatriculați la ONRC, în 2010 și 2011 41

Tabel 1.4: Numărul înmatriculărilor de firme, pe domenii de activitate, în 2010 și 2011 42

Tabel 2.1: Strategii de marketing în funcție de gradul de participare al clientului 53

Tabel 2.2: Matricea opțiunilor strategice ___________________________56

Tabel 2.3: Posibile puncte tari și puncte slabe ale unei firme ___________58

Tabel 3.1: Numărul înnoptărilor în anii 2010-2012 78

Tabel 3.2: Durata medie a sejurului ( noapte/turist) __________________ 79