Animatia In Hotel

CUPRINS

1. INTRODUCERE

Animația în hotel constituie o activitate ale cărei origini se află în însăși apariția și evoluția structurilor de cazare. Primii care au conferit activității hoteliere și rolul de agrement și animație au fost englezii care, în Evul Mediu, o dată cu dezvoltarea hanurilor, au căutat să atragă cât mai mulți clienți utilizând și tehnici de animație realizate de proprietar și de familia sa, cât și prin alte categorii de persoane, cum ar fi actorii ambulanți. Între anii 1780- 1825 hanurile din Anglia erau cele mai vestite în lume pentru confortul și serviciile oferite.

După Revoluția franceză au avut loc multiple schimbări de ordin social, politic și economic și se realizează o mare deschidere pentru dezvoltarea turismului. Fluxurile turistice sunt orientate din Anglia spre Franta, Italia, Austria, Germania și Elveția. În această perioadă apar primele hoteluri de lux care ofereau servicii complexe, inclusiv de agrement și animație, cum sunt: Dolder Grand Hotel – Zurich, Hotel Imperial – Viena, Hotel Vier Jahreszeiten – Hamburg, Hotel Des Berges – Geneva.

După anul 1800, ca urmare a dezvoltării turismului de vacanță, iau naștere primele stațiuni balneare, care și azi au o imagine de renume: Marienbad, Vichy, Wiesbaden, Ragaz, Loeche-les-Bains. În aceeași perioadă se dezvoltă și alte zone turistice, cum sunt: Coasta de Azur, sau stațiuni montane precum Zermatt și St. Moritz. În aceste stațiuni hotelurile asigurau pentru turiștii sosiți în vacanță multiple posibilități de petrecere în mod plăcut a timpului liber, prin activități culturale, sportive, la care aceștia participau în mod activ. În America, industria hotelieră s-a dezvoltat puternic începând cu anul 1794, când a fost inaugurată în New York prima construcție concepută special cu destinație de cazare, care a purtat numele de City Hotel, cu o capacitate de 73 de camere.

Hotelurile din America s-au dezvoltat după modelul englezesc, dar care s-a dovedit a fi prea rigid și conservator pentru stilul american. În cele din urmă, noua viziune americană asupra activităților hoteliere a triumfat și a determinat ca la începutul secolului al XIX-lea hotelurile din SUA să fie considerate cele mai bune din lume. Cheia succesului a constat în:

dezvoltarea hotelurilor de tranzit care mai apoi au devenit hoteluri pentru oamenii de afaceri, oferind servicii specializate pentru aceștia;

crearea unui cadrul confortabil în hoteluri și dezvoltarea serviciilor suplimentare, hotelurile fiind utilizate frecvent ca locuințe temporare;

dezvoltarea și diversificarea activităților de agrement și animație.

Cel mai ilustrativ exemplu sub aspectul dezvoltării activităților de agrement și animație îl constituie Las Vegas, Nevada, din SUA, situat la 2.791 mile de New York City, la 288 mile de Los Angeles și la 576 mile de San Francisco.

Statul Nevada este primul care a legalizat practicarea jocurilor de noroc în perioada celui de-al doilea război mondial. În această zonă a existat o tradiție în acest domeniu, având în vedere că pe aici trecea drumul căutătorilor de aur spanioli de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primul hotel important din Las Vegas destinat turiștilor care doreau să practice jocurile de noroc și să beneficieze și de alte posibilități de agrement și animație a fost construit în 1941 și a purtat numele de EL RANCHO VEGAS HOTEL CASINO. Al doilea hotel, a cărui legendă dăinuie și astăzi este Hotelul Flamingo, construit de Benjamin "BUGSY" Siegel în 1946.

Americanii sunt cei care au dezvoltat conceptul de hotel pentru oamenii de afaceri, inițial comis-voiajori sau comercianți, primele hoteluri mari destinate acestui segment fiind:

Hotel Tremont House, Boston (1829);

Hotel Palace, San Francisco (1875);

Hotel Waldorf-Astoria, New York (sfârsitul sec. al XIX-lea);

Hotel Brown Palace, Denver (sfârsitul sec. al XIX-lea);

Hotel Buffalo Statler (1908) – primul hotel comercial în adevăratul înțeles al cuvântului, inventat de Ellsworth Statler, în care, pentru informare, fiecărui client i se punea la dispoziție ziarul de dimineață;

Hotel Pennsylvania, New York (1910 – 1920);

Hotel Stevens Chicago, de 3.000 camere (1910 – 1920);

Hotel Chicago Hilton & Towers, de 1.600 camere (1915 – 1920).

Hotelurile menționate au fost construite ca hoteluri de lux destinate oamenilor de afaceri, oferind cele mai atractive locuri de întâlnire și petrecere a timpului în mod plăcut.

În filozofia hotelieră americană, agrementul și animația au constituit parte componentă a produsului hotelier și factor determinant în stimularea vânzarilor serviciilor. Apariția satelor de vacanță, adâncirea concurenței în domeniul ofertei de turism, precum și modificările care s-au produs în comportamentul de consum al clienților au determinat abordarea într-o nouă viziune a produsului hotelier, atât de către organizatorii de turism (touroperatori) cât și de către prestatorii de servicii (hoteluri). În acest sens pentru ca oferta hotelieră să devină mai atractivă ea a fost îmbogățită structural, adaptată și pusă în valoare prin utilizarea unor noi tehnici, cele de animație.

Astăzi animația este o componentă obligatorie a activităților desfășurate de toate tipurile de hoteluri și adaptată la specificul ofertei și al clienților.

În viziunea modernă de marketing, fiecare angajat al hotelului care prin natura postului intră în contact direct cu clientul este un agent de vânzare, implicit un animator, al cărui rol este de a-l face pe client să se simtă bine, de a-i anticipa doleanțele, de a promova serviciile hotelului în scopul vânzarii lor.

Conceptul modern de animație nu se mai rezumă doar la găsirea formulelor pentru petrecerea timpului cât mai plăcut pentru clienți, el reprezintă o parte integrantă a filozofiei de vânzare a produsului hotelier și se transpune în obiective concrete și specifice pentru fiecare angajat al hotelului. Prin activitățile de animație și prin calitățile animatorilor se dezvoltă imaginea hotelului, aceasta ducând în mod firesc la fidelizarea clienților și la creșterea veniturilor. Animația nu este o activitate specifică doar hotelurilor de vacanță, activități de animație fiind considerate toate acele mijloace și tehnici prin care clienții sunt făcuți să se simtă bine, să aibă starea de confort, precum și cele care au rolul de a crea nevoia de consum și oferirea de ajutor în satisfacerea acesteia la cel mai înalt nivel. Măsurile specifice pentru organizarea activităților de animație diferă în funcție de tipul de animație. Animația de vânzare este subordonată activităților de marketing ale hotelului, iar personalului din vânzari îi revin sarcini concrete din acest plan de marketing al hotelului privind vânzarea serviciilor hoteliere. Aceste activități desfășurate de personalul din recepție și din celelalte departamente prestatoare de servicii sunt coordonate la nivel de management de șefii de departamente și de conducerea executivă a hotelului. Sub aspect organizatoric sunt stabilite atribuțiile personalului de vânzări, aceștia fiind instruiți asupra politicii de vânzare, a tarifelor și facilităților acordate, cât și sub aspectul modalităților tehnice de realizare a animației specifice de vânzare. Fiecare persoană cu atribuții de vânzare va trebui să înțeleagă rolul său în cadrul activităților hoteliere și importanța muncii pe care o realizează.

În hotelurile pentru oamenii de afaceri activitatea de animație este subordonată departamentului vânzari care stabilește toate măsurile ce trebuie să fie luate pentru contractarea, organizarea și desfășurarea în bune condiții a evenimentelor. Hotelurile de 4 și 5 stele au organizat un departament de Banketing aflat în subordinea unui manager, departament operațional (D.O.), prin care se stabilesc coordonatele specifice de vânzare și animație pentru departamentul alimentație. În hotelurile de vacanță și de tratament activitatea de animație poate fi coordonată de directorul departamentul de vânzari sau de directorul departamentului operațional (D.O.).

Locul activităților de animație în cadrul hotelurilor pentru oamenii de afaceri și evenimente

Locul animației în structura organizatorică a hotelurilor de vacanță

Pentru hotelurile de vacanță care funcționează în sistem club, animația este organizată, dupa caz, de lanțurile hoteliere sau de către touroperatori. În cazul în care un touroperator încheie un contract cu un hotel de vacanță sau de tratament pentru un sezon, animația este supervizată de delegatul permanent al organizatorului.

Marile hoteluri de 4-5 stele, care oferă pachete de vacanță în care animația este inclusă, angajează un manager de animație care coordonează activitatea animatorilor.

Specificul activităților desfășurate de managerii de animație constă în:

stabilirea tipurilor și formelor de animație și a structurii acestora adaptată la caracteristicile hotelului, a spațiilor și dotărilor existente;

planificarea activităților de animație;

angajarea animatorilor;

organizarea activității animatorilor;

stabilirea necesarului de materiale, echipamente și costume necesare diferitelor tipuri de activități;

elaborarea programelor și afișarea lor în locurile special amenajate;

exercitarea controlului activităților de animație;

preocuparea pentru realizarea tuturor condițiilor pentru ca animatorii să se odihnească bine, saă aibă o alimentație corespunzătoare și să beneficieze de servicii suplimentare specifice (spălat, călcat, cosmetică, coafor etc);

colaborarea cu managerii hotelului și cu delegatul permanent al touroperatorului (unde este cazul) pentru organizarea și desfășurarea în bune condiții a activității de animație.

În hotelurile de capacitate mică unde nu există un manager de animație, activitățile menționate sunt desfășurate de către animator.

2. CONCEPTELE ȘI TIPOLOGIA SERVICIILOR DE ANIMAȚIE

În ultimele decenii, conținutul conceptului de „animație” a evoluat de la o dimensiune ocupațională fără obiective precise și bazată mai mult pe activități simple, propuse unor indivizi pentru ca aceștia să se lupte împotriva plictiselii și a izolării, la o semnificație mai globală și mai filozofică – aceea de a însufleți, de a da sens și interes vieții în colectivitate, de a crea un anumit climat, un dinamism, într-o unitate de cazare, de alimentație etc.

2.1. Conceptele de animație și animator

Din punct de vedere etimologic, verbul a anima vine de la latinescul „animare”, care la rândul său provine de la cuvântul „anima”, însemnând suflet și de la „animus” care înseamnă spirit. A anima înseamnă, deci, „ a pune suflet”, a însufleți, adică a da viață, mișcare, ritm, dinamism, a crea o anumită ambianță favorabilă, respectiv o atmosferă de „căldură”.

În sens propriu, a anima înseamnă:

a da viață sau aparență de viață la ceva;

a da mișcare, activitate, vivacitate;

a realiza o expunere mai vie.

În sens figurat, a anima înseamnă:

a încuraja, a incita la acțiune;

a interesa, a pasiona, a face mai vie o acțiune;

a inspira pe cineva, a-l împinge să acționeze;

a da viață privirii, a-i da strălucire.

Pornind de la verbul a anima, atunci când se vorbește despre o persoană, a anima înseamnă să devină plină de viață, de ardoare, de strălucire, iar despre loc, înseamnă ca locul acela să se caracterizeze printr-o activitate intensă, prin animație.

Există o serie de expresii curente, utilizate în conversații, în care se utilizează verbul a anima:

în sens propriu:

a anima o conversație sau un spectacol;

a anima soldații într-o bătălie;

în sens figurat:

bucuria îi animă privirea;

credința îl animă.

De asemenea, verbul a anima, poate fi utilizat în expresii precum:

dezbaterea începe să se anime;

ochii lui se animă, atunci când vorbește.

Câteva definiții ale animației:

acțiunea de a aduce antren, vivacitate într-o activitate;

căldte;

căldură, ardoare, înflăcărare, impetuozitate, pusă într-o acțiune, într-o expresie sau în comportamentul cuiva;

acțiunea de a anima un grup, o dezbatere, o emisiune etc.

tehnică cinematografică ce dă aparența mișcării unor desene sau păpuși.

Expresii curente cuprinzând cuvântul animație:

a discuta cu animație;

a anima jurnalul de știri de la ora …;

stradă animată;

desene animate;

oraș fără animație.

Definiția Academiei Franceze privind animația este următoarea: „metodă de conducere a unui grup, ce favorizează integrarea și participarea membrilor grupului la viața colectivă”. Așadar, animația este considerată a fi o metodă, după cum activitățile de animație, ce permit crearea animației în cadrul unei anumite structuri (fie acțiuni punctuale, programate, fie acțiuni obișnuite) reprezintă instrumente aflate la îndemâna animatorului.

În privința animatorului, acesta poate fi definit:

persoana care animă (ceva);

persoana responsabilă cu animația în cadrul unui grup;

persoana care reprezintă elementul dinamic al unei întreprinderi sau al unei unități;

persoana însărcinată cu dinamizarea (care comunică unei alte persoane energia, dinamismul necesar în activitatea acesteia), cu orientarea, dirijarea unui grup;

persoana care prezintă și creează dinamismul necesar unui spectacol de music-hall sau unei emisiuni de radio ori de televiziune.

Expresii curente utilizând cuvântul animator:

animatorul unei reușite;

el a fost animatorul acestui eveniment;

animator cultural sau sportiv.

În concluzie, animatorul reprezintă persoana desemnată să se ocupe cu animarea unui grup, cea care propune activități, facilitează relații între membrii grupului respectiv.

2.2. Obiectivele animației

Animația devine, tot mai mult, un mijloc, un suport de comunicare în cadrul căruia aspectul relațional este privilegiat și care face din aceasta elementul determinant al calității vieții într-o organizație.

Principalele obiective ale animației sunt considerate a fi, în prezent, următoarele:

să definească un mod de organizare între diferiții „actori”;

să acționeze ca animator pentru a insufla dinamism organizației sau unității respective;

să creeze o stare de spirit, un climat, o anumită dinamică în cadrul unei organizații, ceea ce permite tuturor participanților (oaspeți și personal) să se asocieze într-o acțiune globală de animație;

să se centreze pe nevoile, dorințele și problemele trăite de fiecare membru al grupului;

să favorizeze adeziunea tuturor membrilor grupului la obiectivele animației, stabilite în mod liber;

să suscite interesul pentru alte persoane în scopul de a trăi în armonie, acceptând și respectând valorile, credințele, mediul și modul de viață al fiecăruia;

să determine renașterea unei plăceri, dorințe, dându-i fiecăruia ocazia de a descoperi, de a se situa în sânul organizației, și de a participa la viața grupului;

să favorizeze relațiile, să promoveze schimburile și să creeze, astfel, un nou mod de viață, bazat pe relaționarea cu alții.

2.3. Principalele forme de animație

Cele mai cunoscute forme de animație, în funcție de conținutul activităților, sunt următoarele:

animația de tip „pură destindere”;

animația recreativă (de tip „distracție”);

animația culturală;

animația de tip spectacol;

animația destinată menținerii deplinei forme fizice;

animația destinată menținerii echilibrului psihic;

animația istorică;

animația comercială;

animația gastronomică;

animația profesională;

animația – agrement „atipic”.

Între unele dintre aceste tipuri de animație există numeroase apropieri sau asemănări, ceea ce a condus la gruparea unora dintre ele în aceeași categorie (de exemplu, animația istorică poate fi considerată ca formă a animației culturale).

a. Animația de tip „pură destindere”

Persoanele active, stresate de activitatea lor profesională, caută să se destindă pe perioadele vacanțelor lor. Această dorință de a se rupe de viața cotidiană îmbracă diferite forme. Astfel, un număr mare de turiști caută, înainte de toate, liniștea, soarele și plajele cu nisip fin ( în special dacă persoanele respective provin din regiuni unde clima este mai rece, mai aspră). Celebra formulă a „celor 3 S” (Sea, Sun, Sand) rămâne încă valabilă pentru mulți turiști, chiar dacă nu în aceeași măsură ca în urmă cu câteva decenii, atunci când a fost în mare vogă.

Familiștii sunt cei care apreciază în mod deosebit această formulă, datorită simplității ei, chiar dacă deplasările numeroase și vizitele repetate la anumite destinații prezintă unele dificultăți pentru cuplurile cu copii mici. Această categorie de turiști nu manifestă o curiozitate deosebită față de cultura locală și nu sunt dispuși să facă eforturi pentru a o descoperi, la locurile de sejur. Așa se explică și faptul că numeroși turiști occidentali, care își petrec sejururile în țări din Sud, rămân, în cea mai mare parte a timpului, în hotelurile din stațiunea turistică de destinație, unde li se oferă toate facilitățile pe care și le-au dorit.

b. Animația recreativă (de tip „distracție”)

Acest tip de animație se referă, de fapt, la două categorii distincte: animația din parcurile de distracție și cea din casino-uri.

a) Parcurile de distracții (numite și „parcuri recreative”) sunt la rândul lor, de mai multe categorii:

Parcuri de amuzament „clasice” – din care, majoritatea sunt parcuri „tematice”, de tip „Disneyland” sau „Euro-Disney”, „Asterix”, „Futuroscop” (acesta din urmă având un statut aparte, destinația sa nefiind doar una „ludică”, parcul găzduind și instituții de învățământ, precum și un parc industrial) etc.

Parcuri de agrement nautic – la rândul lor, acestea au cunoscut două generații:

parcurile turistice sezoniere, situate îndeosebi în stațiuni litorale sau în unele stațiuni turistice balneare, deschise doar în perioada caldă a anului și care sunt neacoperite (în aer liber).

parcurile urbane, care funcționează pe tot parcursul anului, ale căror echipamente de agrement nautic sunt adăpostite de clădiri încălzite.

b) Cazinourile

Într-o stațiune turistică, unele dintre locațiile cele mai animate sunt reprezentate, adesea, de cazinouri (cu condiția ca legislația țării respective să permită funcționarea acestora). Reglementările fiscale deosebit de restrictive, privind jocurile de noroc, în multe țări ale lumii, au limitat dezvoltarea acestui tip de unități. Adeseori, autoritățile care acordă autorizațiile de funcționare a cazinourilor aduc ca argument pericolul înregistrării fenomenului „spălării banilor” în aceste unități și, din acest motiv, înăspresc condițiile de acordare a autorizațiilor și propun reglementări fiscale tot mai descurajante pentru întreprinzători, în loc să își perfecționeze mijloacele de investigare și control al operațiunilor ce se desfășoară în cazinouri. Mulți turiști străini sunt dezamăgiți când constată că, în anumite stațiuni sau localități turistice pe care le vizitează, în diferite țări, nu există cazinouri, iar, în unele cazuri, nici măcar săli de jocuri de noroc „mecanice”, ce funcționează cu fise.

c. Animația culturală

a) Vizitarea muzeelor și a monumentelor

În privința vizitatorilor muzeelor, se pot evidenția câteva categorii distincte ale acestora. Astfel, se remarcă, în primul rând, veritabilii animatori de cultură, colecționarii, pasionați de asemenea vizite cu motivație culturală, care știu să și profite de toate avantajele oferite de muzee, (în unele țări abonamente la concerte, la conferințe sau vernisajele ce se organizează periodic în cadrul muzeelor).

Adesea vizitatorii individuali ai muzeelor sunt nemulțumiți de zgomotul produs de către grupurile de copii sau de către marile grupuri de turiști. Frecvent, s-a putut constata că o mare parte dintre turiști (care reprezintă, în medie, peste jumătate dintre vizitatorii marilor muzee) au recunoscut, atunci când au fost chestionați, că nu au vizitat muzeele din localitățile de reședință sau din regiunile din care provin, dar, cu prilejul călătoriilor lor (în străinătate, în special) au vizitat mai multe muzee. Situația este asemănătoare și în privința monumentelor (statui, monumente triumfale etc.).

b) Sejururile dedicate învățării limbilor străine

În prezent, datorită fenomenului internaționalizării economiilor, cunoașterea unor limbi străine se impune tot mai mult ca o necesitate, în special pentru tineri. Există, în lume, mii deorganizații care se ocupă cu organizarea unor asemenea acțiuni. Cei mai mulți dintre organizatorii acestor sejururi specializate în străinătate își comercializează produsele prin propriul sistem de distribuție, având relații de colaborare cu organizații similare din alte țări. Nu este mai puțin adevărat nici faptul că majoritatea agențiilor de turism nu au experiența necesară pentru a-i putea sfătui pe clienți în acest domeniu (în privința calificării profesorilor, a calității programelor de pregătire etc.), iar, pe de altă parte, în general, clienții potențiali nu se adresează distribuitorilor „clasici” pentru acest tip de produs.

c) Alte forme de animație culturală

Există numeroase domenii ale culturii ce pot fi integrate în cadrul sejururilor turistice. Astfel, în privința literaturii, pot fi organizate, de exemplu, circuite turistice cu vizitarea caselor memoriale sau a locurilor unde au trăit sau și-au scris operele marii scriitori ai unei țări. De asemenea, se pot organiza astfel de circuite având ca temă vizitarea caselor memoriale ale altor categorii de oameni de cultură (pictori, sculptori, compozitori etc.).

Deosebit de apreciate sunt circuitele de sejur scurt (de week-end) ce programează participarea turiștilor ca spectatori la concerte, desfășurate în principalele Opere din țările europene (Paris, Milano etx.). Alți tour-operatori au inclus în produsele turistice pe care le oferă posibilitatea de a urma cursuri privind modul de funcționare a burselor de mărfuri sau de valori, cursuri de inițiere în astronomie sau în învățarea unor meserii artizanale (olărit, realizarea de împletituri, țesături etc.).

d. Animația de tip spectacol

Această formă de animație corespunde dorinței fiecăruia dintre spectatori de a-și satisface plăcerile simțurilor, în special ale celor legate de ceea ce văd și aud.

a) Admirarea naturii – ca spectacol

O parte importantă a turiștilor apreciază natura sub diferitele sale ipostaze: floră, faună, peisaje. În special în parcurile naționale sau în ariile protejate pot fi observate și admirate asemenea atracții naturale, dar există nenumărate peisaje deosebite și în alte zone, în special în cele montane. Caracterul sălbatic al peisajelor, abundența faunei și bogăția florei reprezintă atracții foarte apreciate de către turiști, cu condiția ca accesibilitatea până la locul în care se află acestea să fie suficient de bună, iar climatul din zona respectivă să fie ușor de suportat de către vizitatori. Insulele cu vegetație abundentă și climat blând sunt destinații exotice, deosebit de apreciate de turiști. Chiar și zonele de deșert pot constitui atracții deosebite pentru o anumită categorie de vizitatori, cu toate dificultățile legate de accesibilitate și climat.

b) Festivalurile

Noțiunea de festival grupează, de fapt, realități foarte diferite: de la simplele reprezentații ale unor amatori, până la marile festivaluri, la care participă unii dintre cei mai cunoscuți și apreciați profesioniști ai genului.

Organizatorii unor asemenea manifestări trebuie să se dovedească a fi creativi, originali și, de asemenea, trebuie să-și definescă în mod foarte clar obiectivele propuse. Ei trebuie să încerce să creeze o atmosferă de sărbătoare, o ambianță de convivialitate printre participanți. Cele mai cunoscute tipuri de festivaluri sunt următoarele:

b.1. Festivalurile de cinema

Acest gen de festivaluri s-a înmulțit într-un ritm deosebit, în ultimele decenii. În Franța, de exemplu, se organizează peste 300 de astfel de manifestări anual, cel mai cunoscut fiind cel de la Cannes, inițiat cu puțin înainte de începerea celui de al doilea război mpndial.

Cu cât numărul acestor festivaluri, organizate într-o regiune sau țară, este mai mare, cu atât se pare că ele „se distrug reciproc”, unele pe celelalte, caracterul excepțional al acestora tinzând să se banalizeze.

b.2. Festivalurile de muzică

În funcție de genul de muzică prezentat, cele mai cunoscute sunt festivalurile de muzică ușoară, cele folclorice, de muzică clasică sau de operetă, de muzică folk, pop, rock etc. De asemenea, festivalurile pot fi de creație, de interpretare sau mixte, iar în funcție de vârsta participanților (interpreților), acestea pot fi ale copiilor sau tinerilor și/sau ale adulților. Exemple de festivaluri organizate în România: Festivalul „George Enescu” – la București, festivalul de muzică de muzică ușoară de la Mamaia (cu un „pui” al său intitulat „Mamaia copiilor”), festivalul „Callatis” de la Mangalia, festivalul de muzică rock „Stufstock” de la Vama Veche etc.

b.3. Festivalurile de teatru

Fie că sunt prezentate piese ale dramaturgiei clasice, fie contemporane, asemenea manifestații teatrale sunt deosebit de apreciate de public, iar juriile îi premiază atât pe regizori și scenariști, cât și pe actorii care interpretează cele mai bune roluri (principale sau secundare, feminine sau masculine etc.).

b.4. Festivalurile de artă

Unele colectivități locale organizează manifestări ce nu sunt specializate pe o temă anume datorită unor motive diverse: dorința limitării riscurilor, de a atrage o clientelă mai diversă, dificultățile tehnice sau legate de finanțare etc. Pentru a denumi asemenea acțiuni culturale, termenul de „festival” nu este prea frecvent utilizat.

b.5. Sportul și suporterii

Chiar dacă turistul nu este practicantul unui anumit sport, nu-i va displăcea, de regulă, să asiste la un meci (indiferent de ce sport este vorba). Evenimentele sportive cele mai importante ca număr de spectatori sunt Jocurile Olimpice. Există și Campionate mondiale sau continentale, pentru diferite discipline sportive. Un loc aparte îl ocupă fotbalul, considerat de mulți ca fiind „sportul – rege”, datorită numărului mare de suporteri. Pe perioadele Campionatelor mondiale sau continentale de fotbal, tour – operatorii au oferte speciale pentru grupurile mari de suporteri ai echipelor naționale participante, incluzând în aceste oferte și biletele de intrare la meciurile echipelor favorite ale turiștilor.

e. Animația destinată menținerii formei fizice

Aceasta se poate realiza fie prin practicarea unor forme de mișcare sau a unor sporturi, fie apelând la cure balneo – medicale ori la exerciții de fitness ori de body – building.

a) Curele balneare sau balneoterapia

Menținerea sau chiar îmbunătățirea stării de sănătate poate constitui motivația dominantă a unui sejur turistic. În ultimele decenii a avut loc o diversificare a ofertelor și a formelor de cură balneară, mergând până la sejururi având ca motivație efectuarea de operații estetice sau de tratamente stomatologice în alte țări, unde acestea costă mult mai puțin decât în țara de origine a turiștilor.

Tendința ultimilor ani este de a se pune tot mai mlut accentul pe tratamente naturiste, care să le înlocuiască, total sau parțial, pe cele „clasice”, medicamentoase, precum și aceea de a recurge, tot mai mult, la medicina alternativă, tradițională (cum este cea chinezească, în cadrul căreia un loc important îl ocupă acupunctura).

b) Practicarea unor sporturi

Numărul practicanților diferitelor sporturi a crescut în mod considerabil în ultimele decenii. La aceasta a contribuit și super – mediatizarea unor competiții sportive, precum Jocurile Olimpice, Campionate mondiale și continentale pentru diferite sporturi etc.

Pe de altă parte, sportul este supus și fenomenului modei. Există lideri de opinie care își manifestă în mod public, preferința pentru practicarea unui anumit sport, ceea ce determină pe multe persoane să le urmeze exemplul.

Dacă, pe parcursul anului, mulți oameni resimt nevoia de a face exerciții fizice, dar nu au întotdeauna timpul necesar pentru practicarea vreunui sport, aceștia vor încerca, pe cât posibil, ca măcar pe perioada vacanțelor lor, să poată practica din plin, sporturile preferate. Hotelurile de lux se străduiesc să ofere clienților lor posibilitatea practicării diferitelor forme de mișcare, în vederea menținerii formei fizice (piscină, saună, săli de fitness etc.), în măsura în care în imediata vecinătate a hotelului respectiv nu există deja, asemenea dotări sau unități specializate.

Unii tour – operatori sau chiar prestatori de servicii hoteliere includ în produsele turistice pe care le oferă și unele activități sportive. Chiar dacă aceste activități nu vor constitui principala motivație a sejurului, ele vor fi apreciate de către turiști. Alți tour – operatori și-au adaptat ofertele vânzând sejururi specializate în practicarea anumitor sporturi, oferind toate condițiile necesare la locurile de destinație.

Un loc aparte, între cei care practică diferitele sporturi, îl ocupă vânătorii și pescarii. Din acest punct de vedere, România constituie încă o destinație privilegiată, având în vedere că este una din puținele țări europene în cadrul căreia se mai pot organiza partide de vânătoare, în cadrul cărora pot fi obținute trofee foarte râvnite, cum sunt cele de urs carpatin sau de porc mistreț, iar, pe de altă parte, Delta Dunării poate fi considerată un adevărat paradis pentru amatorii de pescuit sportiv.

f. Animația pentru menținerea echilibrului psihic (a moralului)

Tot mai mulți turiști fac parte din categoria celor care nu mai sunt dispuși să meargă în vacanță doar pentru a se bronza ori pentru a beneficia de distracții facile, ei simțind nevoia unei atitudini voluntariste. Pentru asemenea persoane se cunosc cel puțin două categorii de animație ce contribuie la recăpătarea echilibrului psihic: religia și militantismul.

a) Turismul religios

Este considerat a fi cea mai veche formă de turism. În urmă cu multe secole, drumurile erau nesigure, costul călătoriilor de genul pelerinajelor era prohibitiv, timpul necesar pentru o asemenea deplasare constituia o frână importantă, iar capacitățile de cazare aproape că nu existau deloc. Doar o credință puternică poate explica, în aceste condiții, numărul mare al pelerinajelor, la care participau numeroase persoane.

În zilele noastre, religia a determinat un fenomen turistic ale cărui semnificații au evoluat profund în timp. S-a ajuns, astfel, ca unii să privească unele asemenea acțiuni ca pe un fenomen de „religie – spectacol”. Religia islamică cere fiecărui bun credincios musulman ca, măcar o dată în viață să efectueze un pelerinaj la Mecca. Dar Arabia Saudită, stat deosebit de bogat în zăcăminte petrolifere, neadaptând oferta de cazare hotelieră la cerere pare interesată să exploateze din punct de vedere comercial această oportunitate deosebită. Nu același lucru se întâmplă, însă, în Israel, unde, spre deosebire de Arabia Saudită, s-a dezvoltat mult rețeaua unităților de cazare hotelieră, precum și cea a caselor de oaspeți. Motivațiile celor care vizitează Israelul sunt diverse. Astfel, evreii care trăiesc în afara granițelor țării caută să-și găsească acolo propriile rădăcini culturale, sociologice și religioase. Occidentalii, credincioși sau necredincioși, vizitează acele locuri sfinte în special pentru a putea spune că ei „au fost acolo”. Dar turiștii vizitează această țară nu numai pentru locurile sfinte, ci și pentru a participa la unele sărbători religioase, cum sunt cele de Paște sau Purim.

Spre deosebire de biserica catolică, Islamul a știut să păstreze sfinte interdicția de exploatare comercială a acestora, absența confortului pentru pelerini, care nu trebuie considerați a fi niște turiști și refuzul de a vedea în locurile sfinte o altă dimensiune decât cea religioasă.

Tour – operatorii occidentali propun pentru creștinii din țările europene, pelerinaje cu un anumit nivel de confort (autocare de lux, hoteluri de cel puțin 3 stele etc.). În ultimii ani, chiar și unii tour – operatori din România au început să propună produse turistice cu tematică religioasă, (de exemplu, petrecerea sărbătorilor de Paște în Grecia) fără a avea ca motivație a deplasării pelerinajul la locurile sfinte, ci petrecerea sărbătorilor în alte locuri. Au putut fi remarcate însă și inițiative ale unor tour – operatori din țara noastră, de organizare, pentru musulmanii români localizați în special în Dobrogea (turci, tătari), a unor pelerinaje la Mecca.

b) Militantismul

Din punct de vedere al călătoriilor, animația de tip militantism a cunoscut trei componente distincte:

la sfârșitul anilor ’60, unele asociații bilaterale de prietenie (dintre câte două țări), formate adesea din simpatizanți politici ai națiunii vizitate, propuneau aderenților lor sejururi în țara respectivă și călătorii menite să conducă la o mai bună înțelegere a realității politice. După dispariția marilor lideri politici din fostele țări comuniste și trecerea acelor țări (cu doar câteva excepții) la economia de piață, aceste tipuri de călătorii aproape că au încetat să mai prezinte interes.

Militantismul de tip sindical a stat la baza dezvoltării turismului social. Inițial, turismul social se caracterizează prin faptul că participanții la mișcarea turistică aparțineau categoriilor sărace ale populației, ceea ce imprima o concepție specifică a vacanțelor pentru aceștia. Practicarea turismului se desfășura în strânsă legătură cu mișcările de tip sindical, presupunând favorizarea, pe timpul vacanțelor a conștientizării participanților la acțiunile turistice asupra unor mari probleme ale societății. Evoluțiile mai recente ale turismului social demonstrează o schimbare aproape totală a concepției organizatorilor privind turismul social, diminuându-se în mod considerabil, locul și rolul sindicatelor în organizarea mișcării turistice.

Militantismul politic poate fi considerat ca o formă particulară a turismului de afaceri.

Toate partidele politice organizează periodic, congrese sau conferințe, colocvii, reuniuni internaționale, școli de vară, acțiuni ce au loc, adesea, în stațiuni turistice. De asemenea, unele formațiuni politice sunt cele care inițiază unele evenimente (spectacole, sărbători) în orașe sau serbări câmpenești, acțiuni în cadrul cărora nu lipsesc discursurile unor lideri poltici, dar la care participă și cântăreți, actori, dansatori renumiți, meniți să atragă un număr cât mai mare de spectatori. În ultimele decenii au câștigat tot mai mulți adepți sau simpatizanți mișcările militantiste ce își propun să lupte împotriva degradării naturii (mișcări ecologiste), precum și cele ce luptă împotriva efectelor fenomenului globalizării.

g. Animația istorică

Pentru cei pasionați de istorie, dorința de a vizita locuri și monumente ce păstrează urme ale unor evenimente sau perioade istorice deosebite în istoria unei țări, a unui popor, reprezintă o motivație turistică deosebită, ce paote fi chiar principala motivație a unei deplasări în perioada vacanțelor. Cele mai vizitate astfel de obiective sunt castelele și câmpurile de luptă.

a) Castelele

Au fost identificate șapte profile diferite ale vizitatorilor de castele, conform unor studii efectuate de Ministerul Culturii din Franța, respectiv:

pasionații de cultură în sens larg (de istorie, arhitectură etc.), care au o abordare riguroasă, didactică a vizitelor la aceste obiective; motivația acestora nu se rezumă la simpla curiozitate;

nostalgicii unor vremuri trecute care doresc să înțeleagă mai bine modul de viață al locuitorilor de demult; orice obiect istoric (decorațiune, mobilier, ustensile domestice etc.) vor putea prezenta interes pentru această categorie de vizitatori;

persoanele interesate de istoria unui anumit monument – în această categorie intră, în principal, locuitorii din localitățile (zonele) aflate în apropierea locului unde este amplasat castelul respectiv;

cei îndrăgostiți de arhitectura monumentelor;

curioșii, care apreciază că „întotdeauna se poate învăța ceva” vizitând un monument și care adesea sunt interesați, mai degrabă, de unele aspecte insolite în legătură cu castelul, decât de istorie; astfel, mulți dintre vizitatorii unui castel nu vor reține decât câteva elemente, adesea nesemnificative, despre acesta;

cei interesați de „palmares”, respectiv de a se putea lăuda că au vizitat cât mai multe asemenea monumente și care, adesea, nu sesizează aproape nimic din specialitatea unui

monument;

vizitatorii întâmplători, amatori de plimbări, care apreciază calitatea globală a unui loc, a împrejurimilor unui obiect (grădină, pădure etc.), fără a fi animați de un interes specific pentru monumentul respectiv.

Având în vedere o asemenea diversitate a publicului vizitator, responsabilii acestor castele trebuie să poată răspunde corespunzător unei duble cerințe:

satisfacerea cererii de cunoaștere a celor mai exigenți dintre vizitatori;

să reușească transformarea simplei curiozități a publicului vizitator într-o atitudine mai activă, într-un interes mai deosebit.

b) Câmpurile de luptă

Pentru fiecare popor există câteva locuri, cu o valoare de simbol național, unde s-au purtat bătălii celebre, unele dintre acestea constituind adevărate puncte de reper în istoria uneia sau mai multor țări.

Există cel puțin trei categorii de astfel de locuri, respectiv:

vestigiile unor lupte de apărare, cum este cazul faimoasei „linii Maginot” în Franța sau, în țara noastră, mult mai vechiul Val al lui Traian, în Dobrogea;

locurile unor bătălii considerate adevărate tragedii, cum ar fi localitatea Verdun în Franța, loc vizitat anual de 500.000 de persoane, sau Waterloo, în Belgia.

cimitirele, mausoleele și osuarele, cum ar fi cele de la Mărășești sau de la Nămăiești (lângă Câmpulung – Muscel), ridicate în memoria celor căzuți în luptă în timpul primului război mondial.

h. Animația comercială (pentru cumpărături)

Chiar dacă un turist este adeptul unei concepții mai pasive privind sejurul său, existența unor unități comerciale în locurile vizitate îi va permite acestuia să-și cumpere unele lucruri de care are nevoie în mod uzual, suveniruri, cadouri etc. sau a unor produse pe care nu le găsește cu ușurință în localitatea sau regiunea în care își are domiciliul ori care ar costa considerabil mai mult în țara sau zona din care provine.

Este regretabil faptul că în România în unele stațiuni turistice, în special în cele de pe litoral, la începutul și sfârșitul sezonului turistic, cele mai multe dintre magazine sunt închise, turiștii simțindu-se frustrați de imposibilitatea de a-și face cumpărăturile strict necesare. Turiștii străini, în special cei japonezi și americani, nu concep să părăsească țara pe care au vizitat-o fără a fi cumpărat câteva suveniruri din țara respectivă. Efectuarea unor cumpărături poate să reprezinte, în unele situații, chiar motivația principală a unei călătorii turistice. Turismul comercial de proximitate, sau, cum este cunoscut „micul trafic de frontieră”, stimulat în perioadele de sărbători, când se realizează cumpărături de produse alimentare în special, în cantități mai mari, este favorizat de situațiile în care există diferențe considerabile între prețurile practicate în două țări vecine pentru aceleași produse. Un exemplu elocvent este cel al cetățenilor din Ungaria, care, după integrarea țării lor în Uniunea Europeană, își făceau frecvent cumpărăturile în România unde produsele erau mai ieftine. În cele mai multe cazuri, aceste persoane nu pot fi considerate turiști, ci doar vizitatori de o zi, sejurul lor fiind de mai puțin de 24 de ore.

i. Animația gastronomică

Sunt destule persoane care știu să aprecieze calitatea unor preparate culinare, a vinului sau a altor băuturi. Unii tour – operatori oferă cu succes circuite turistice focalizate pe această temă: circuitul vinurilor, în cadrul cărora, participanții au prilejul de a degusta vinuri rafinate din diferite podgorii, circuite în zonele renumite pentru fabricarea brânzeturilor etc. Un loc aparte în bucătăria internațională îl ocupă cea franțuzească. Numeroși turiști străini au devenit fini cunoscători ai artei culinare din Franța ajungându-se până la participarea unora dintre aceștia la stagii de formare – specializare (în calitate de turiști) în vederea învățării „secretelor” în pregătirea anumitor preparate culinare.

j. Animația profesională

Această categorie de animație se adresează, de regulă, unui public avizat, specializat, îndeosebi participanților la diferite forme ale turismului de afaceri: reuniuni (congrese, conferințe, colcvii, seminarii, mese rotunde etc.), sau manifestări expoziționale (târguri, expoziții, saloane specializate). Turismul de afaceri generează un volum important de cheltuieli turistice, motiv pentru care în ultimele decenii au apărut numeroase Centre sau „Palate” de Congrese, Pavilioane Expoziționale sau alte asemenea structuri, menite să găzduiască reuniuni profesionale sau manifestări expoziționale pe diverse teme. În privința Palatelor de Congrese, acestea își asumă cel puțin trei categorii de obiective:

să se manifeste în calitate de factor „motor” al activității turistice – pentru numeroase stațiuni afectate de o puternică sezonalitate turismul de afaceri, precum și organizarea altor reuniuni profesionale, cu caracter științific, cultural etc., poate reprezenta o soluție ideală, în special în perioadele de extrasezon; în aceste condiții, existența unui Palat de Congrese devine indispensabilă, chiar dacă tot mai multe dintre hotelurile de categorie superioară existente în stațiune și-au amenajat propriile săli de conferințe; de regulă, în cadrul acestora pot fi găzduite reuniuni pentru grupuri mai puțin numeroase de participanți, de până la câteva sute, în timp ce în marile Centre (Palate) de Congrese pot fi găzduite reuniuni cu până la câteva mii de participanți.

să reprezinte un suport de comunicare – un Palat de Congrese se constituie ca un veritabil instrument de relații publice în serviciul unui oraș sau a unei regiuni, ca o adevărată vitrină față de comunitatea externă;

să fie un mijloc de animație al vieții locale – dacă pentru prestatorii de servicii turistice, un Palat de Congrese reprezintă un element de atracție, populația locală poate beneficia de organizarea, în cadrul acestor structuri, a unor manifestări cu caracter cultural, artistic sau de altă natură, la care poate participa publicul larg.

Dacă, inițial, Palatele de Congrese au fost create cu scopul de a găzdui reuniuni profesionale, atât în ședințele în plen, cât și pe grupe de lucru (în alte săli de mai mici dimensiuni), pe parcurs acestea au început să fie prevăzute și cu spații de expunere (pentru expoziții), răspunzând astfel nevoilor exprimate de organizatorii de asemenea manifestări, care asociază în mod frecvent reuniunile cu expozițiile. În plus, aceste Centre sunt utilizate pentru lansarea unor produse noi, iar unele dintre ele au și propriile terenuri de tenis, piscine și alte mijloace de agrement, pe care le pun la dispoziția clienților.

O categorie de activități tot mai mult utilizate în cadrul unor reuniuni profesionale la care participă mai mulți reprezentanți ai aceleiași companii o reprezintă așa – numitele activități de „Team – Building”. Acestea reprezintă o suită de activități informale, derulate pe parcursul uneia sau mai multor zile, cu participarea unui număr semnificativ de persoane (de regulă între 15 și 40) din cadrul unei companii, având un scop bine determinat al angajatorului, și vizând dezvoltarea unor abilități specifice ale angajatorilor. Activitățile de team – building se desfășoară în locații diferite, aflate la o anumită depărtare de locul de muncă al angajaților, pentru a se putea asigura detașarea acestora față de problemele curente ale activității lor. Fiecare eveniment de tipul team – building este unic în felul său și vizează creșterea nivelului de încredere, construirea unei identități puternice a echipelor și eficientizarea activității acestora. O asemenea acțiune poate conduce la stimularea echipelor care lucrează la anumite proiecte, aflate în derulate sau în curs de implementare. Prin activitățile de team – building se pot dezvolta o serie de competențe ale angajaților, printre care:

inițiativă și pro – activitate în rezolvarea problemelor;

coeziunea echipelor;

empatie;

comunicare/colaborare;

conducere/coordonare/delegare;

planificare/organizare;

orientare spre client;

negociere;

înțelegerea și implementarea schimbării.

Impactul acestui tip de evenimente asupra participanților este deosebit de puternic, activitățile fiind interesante și, într-o anumită măsură, chiar distractive. Rolul acestor acțiuni este de a motiva echipele, de a le recompensa pentru anumite realizări, de a îmbunătăți procesul de comunicare între membrii echipelor, de a crea legături solide între angajați, dar și de a testa, a evalua personalul unei companii.

k. Animația din categoria „agrementului atipic”

Există și alte forme de animație, greu de clasificat în categorii omogene, datorită eterogenității lor. Dintre acestea, pot fi menținate următoarele:

a) Animația de tip „prestigiu”

Acest tip de animație se referă la cei care prin consumarea unor produse turistice, caută să le fie recunoscut un anumit statut social. Nu trebuie neglijat faptul că există o categorie de persoane care vor merge în vacanță „în locul potrivit” sau „unde trebuie să fie văzuți” deci unde „trebuie să fie prezenți” „cei care contează”.

De exemplu, raliurile de Formula 1 permit montarea unor produse turistice originale. Astfel, unii tour – operatori oferă clienților lor posibilitatea de a participa la turnee de golf în cadrul cărora să îi poată întâlni pe marii campioni ai raliurilor, care se destind înainte de un nou turneu. Pentru turiștii milionari se pare că nu există o limită a imaginației în a li se oferi produse turistice exclusiviste, inclusiv excursii în … spațiul cosmic.

b) Animația de tip „aventură”

Semnificația cuvântului aventură poate să fie foarte diferită, de la o persoană la alta. Astfel, unii se străduiesc să scape de stres, să ute banalitatea vieții cotidiene printr-o formulă cât mai originală (în orice caz, nu apelând la soluția „turismului de masă”). Aceștia vor să fugă de prezent prin participarea la un voiaj inedit. Alții caută senzații tari practicând sporturi extreme ori caută să descopere civilizații „primitive”, cum ar fi triburile din junglă sau destinații exotice, pe insule cu vegetație luxuriantă.

Pentru cei mai mulți dintre amatorii turismului de aventură, locul de destinație ar trebui să se afle în locuri cât mai îndepărtate de civilizația industrială, neputând fi imaginat un asemenea sejur într-o locație apropiată geografic de regiunea în care locuiește.

Astfel de destinații comportă, însă și anumite riscuri (asumate) printre care:

riscurile specifice prin natura lor riscuri ce nu sunt întâlnite în țările de proveniență ale turiștilor, este vorba de riscurile alimentare, militare, de instabilitate politică etc.;

riscuri atipice, cum sunt cele sanitare, iar, în ultimii ani, tot mai frecvente, riscurile unor atacuri teroriste.

Există, de asemenea, forme ale animației mai mult sau mai puțin „ilicite”, de la circuitele cu conotație sexuală (în țări precum Thailanda, Filipine etc.), la cele având ca destinație unele țări în care este permisă, oficial, consumarea drogurilor (ex.Olanda).

2.4. Tipuri de animație turistică

Animația reprezintă un element fundamental al ofertei turistice. Obiectul animației îl constituie realizarea activităților care să permită indivizilor să se distreze, să se amuze, să se destindă. Participarea la o acțiune de animație înseamnă, pentru turist, să uite, pentru un interval de timp, de stresul cotidian al vieții sale.

Scopul final al oricărui comerciant este de a-și atrage o clientelă nouă și de a o fideliza pe cea actuală. Printre numeroasele modalități și mijloace pe care managerii unităților de cazare turistică și de alimentație le au pentru a se diferenția de concurență, adăugând „un plus”, pentru ca unitățile lor să fie preferate de clienți, pot fi menționate următoarele, considerate a fi mai importante:

serviciile legate de primirea turiștilor (calitatea primirii, ospitalitatea), ca element primordial al contactului uman;

ambianța, respectiv ansamblul senzațiilor intangibile, dar cât se poate de reale, pe care le provoacă modul în care se prezintă o unitate;

animația, respectiv ansamblul acțiunilor ce vizează îmbunătățirea produselor propuse, acțiunea de a anima grupurile de oaspeți.

Rolul unei politici de animație nu este doar acela de a organiza evenimente, prilejuri de distracție, de a sărbători ceva, ci este, înainte de toate, acela de a apropia oamenii, unii de ceilalți. Politica de animație trebuie să fie stabilită în funcție de clientela turistică. Ea va fi diferită pentru clienții tineri, față de cei mai în vârstă și va depinde, de asemenea, de categoria socio-profesională a clientelei. Din acest motiv, tour – operatorii sau agențiile de voiaj oferă clienților lor produse foarte variate și diferite.

Astfel putem distinge mai multe tipuri de animație, printre care:

animația de tip „socializare”, având ca scop facilitarea comunicării între turiști, prin organizarea unor manifestări, a unor acțiuni de animație, cum ar fi seratele dansante sau unele jocuri de societate (jocuri de cărți, scrabble etc.);

animația de tip „mișcare”, ce contribuie la dezvoltarea activităților fizice și sportive;

animația de tip „creativitate”, prin care se oferă turiștilor posibilitatea să desfășoare activități manuale, de îndemânare, de creativitate (desen, picturi, împletituri, olărit etc.);

animația de tip „cultură, decoperire, viață”, ce permite satisfacerea nevoilor de informare, de curiozitate, de schimbare, prin participarea la manifestări sau activități diverse (festivaluri de muzică, seminarii, conferințe, cursuri de limbi străine, de gastronomie, de inițiere în tehnici noi, raliuri, excursii, vizite însoțiți de ghid etc.);

animația de tip „aventură”, ce se adresează turiștilor aflați în căutare de neprevăzut, de necunoscut, dar și de dificultăți, de pericole, fie prin întoarcerea către natură, într-un mod mai mult sau mai puțin organizat (călătorii, circuite, expediții etc.), fie prin practicarea unui sport considerat riscant, precum parașutismul, alpinismul și chiar a unor sporturi extreme (ex. parapantă, bungee-jumping etc.) și chiar prin deplasări ce presupun confruntarea cu unele elemente naturale ce prezintă un anumit risc (vulcanologia, speologia etc.);

animația de tip „liniște, calm, odihnă”, menită să compenseze stresul vieții cotidiene, nu prin distracție zgomotoasă și mișcare, ci prin activități precum: practicarea de exerciții de tip yoga, meditații în grup, plimbări ușoare în mijlocul naturii etc.

O stațiune turistică ar trebui să își propună un program de activități cât mai variat, care să se desfășoare în cadrul acesteia. Din acest punct de vedere, animația reprezintă un factor esențial în materie de dezvoltare turistică.

2.5. Impactul economic al animației în turism

Calitatea animației este cea care face diferența și explică atracția suplimentară a unei destinații turistice. Importanța animației depinde de potențialul turistic al unei țări sau al unei regiuni. Astfel, existența unui patrimoniu cultural, artistic și istoric reprezintă oportunități reale de dezvoltare a activităților de animație într-o regiune.

Animația poate determina:

o sursă suplimentară de profit, atât pentru hotelieri, cât și pentru alți prestatori de servicii (unități de alimentație, de agrement);

un element complementar de atracție turistică, necesar pentru a atrage clientela cea mai exigentă. Acest element poate deveni un avantaj comparativ suplimentar și

poate, de asemenea, să favorizeze crearea unei imagini de marcă;

o oprtunitate în privința creării de locuri de muncă suplimentare (animatori sportivi, culturali etc.).

Este recunoscut, de asemenea, faptul că o bună animație poate conduce la prelungirea sezonului turistic. Impactul economic al animației, chiar dacă este dificil de anticipat, este real și explică succesul acelor destinații turistice care au înțeles importanța animației pentru turiști și au acționat în sensul dezvoltării unor acțiuni de animație cât mai diversificate.

3. ACTIVITĂȚILE CLASICE DE ANIMAȚIE ÎN TURISM

Reușita unui bun program de animație este măsurată prin satisfacția și bucuria clientului. Acesta trebuie să se bucure de vacanță și să aibă multe de povestit prietenilor când se întoarce în țara sa de domiciliu. Performanțele echipei de animație înseamnă:

a ține seama de client, de dorințele, necesitățile, așteptările sale, de caracteristicile și capacitatea fizică;

a profita într-un mod imaginativ de instalațiile centrului de vacanță;

a prevedea ritmul și consecințele activităților în funcție de capacitatea fizică a persoanelor participante și de eficiența serviciului de animație;

distribuirea echilibrată a activităților de-a lungul zilei în funcție de sosiri și plecări.

Turistul speră să petreacă bine, să trăiască experiențe plăcute și bucurii neașteptate. Turistul dorește și caută în timpul vacanței prietenii noi, alte persoane diferite de mediul său obișnuit. În viața cotidiană aceste relații nu se pot realiza pentru că fie nu apare ocazia, fie timpul pentru ele este limitat de convențiile sociale. În vacanță însă, turistul se simte destins și dezinhibat, predispus „să spargă gheața” cu mare ușurință și are suficient timp disponibil și ocazii pentru a încerca să inițieze noi contacte și relații. Va vorbi cu necunoscuți, ceea ce de obicei nu ar face. În vacanță, clientul caută aproape instinctiv:

să cunoască persoane cu preocupări asemănătoare;

să-și mărească cercul său de relații;

să împărtășească experiențele sale anterioare cu alte persoane.

Și toate acestea trebuie să aibă loc într-un mediu favorabil, relaxat și propice comunicării, cum este, de exemplu, un program de animație. Un program de animație trebuie să asigure:

experiențe plăcute de-a lungul întregii șederi; nimeni nu dorește vacanțe cu un sejur plictisitor;

activități adecvate tipologiei clientului; trebuie ținut seama de vârsta și obiceiurile de origine ale clienților;

stimularea și încurajarea clienților activi și detașarea față de cei pasivi; activități diferite pentru caractere psihologice diferite.;

oportunități pentru contactul social și relațiile personale; o persoană nouă, căreia să-i povestim viața noastră;

ritm adaptat serviciilor și orarului centrului de vacanță; urmărind orarul și profitând de spațiile disponibile, fără a-i incomoda pe ceilalți turiști.

3.1. Metodologia activităților de animație în funcție de vârsta clienților

Preocupările în cadrul unui hotel trebuie să se concentreze pe satisfacerea clientului. Clientul, indiferent de vârstă, trebuie bine primit de cum intră în holul hotelului. În multe cazuri animatorii îi așteaptă pe clienți cu băuturi răcoritoare, muzică veselă, cocktail de bun venit. Clienții vor percepe toate acestea ca pe o demonstrație a ceea ce îi așteaptă în timpul vacanței. Bineînțeles că ulterior programele de animație se vor realiza în funcție de vârsta clientului, originea și obiceiurile acestuia.

3.1.1. Adolescenții

Adolescenții sunt un segment important al clientelei oricărui hotel. Ei se remarcă în principal prin dorința lor de notorietate, de noi experiențe și de disponibilitatea de a încerca și a-și depăși limitele normale. Aceștia nu au vârsta destul de înaintată pentru a participa în toate activitățile destinate adulților, dar nici nu se pot încadra într-un program anume.

Programul specific adolescenților are două obiective: ca tinerii să se distreze la fel ca și celelalte segmente de turiști aflați în vacanță și, ceea ce este mai important, să se simtă integrați în structura umană a centrului de vacanță.

Atitudinea de neîncredere și indiferență a adolescenților este frecventă și evidentă în comportamentul lor. Ei au simțul ridicolului foarte acut și preferă să observe înainte de a participa. Activitățile, în special jocurile și activitățile de noapte organizate, li se par „o prostie și o pierdere de timp”. Dacă participă, o fac în grup și în consens, decid între ei la ce activități vor participa, optând întotdeauna pentru cele mai active. De obicei sunt cumpătați în conversație, nu le place să se arate mereu mulțumiți, ci mai degrabă preferă să fie indiferenți față de programul de animație.

Pregătirea de bază a animatorului pentru adolescenți constă în următoarele abilități:

cunoașterea a minim două limbi străine.

cunoștințe de muzică avangardistă, de modă, activități speciale pentru tineri, dansuri, etc.

Pentru a avea succes – animatorul trebuie:

să demonstreze în fața acestui tip de grup autoritate profesională și să se facă respectat;

să inspire încredere, să fie cel mai rapid, cel mai puternic, cel mai simpatic, să aibă cunoștințe generale despre lumea și înclinațiile adolescenților;

să facă tot ceea ce promite și să nu decepționeze niciodată;

să dea sentimentul libertății și opțiunii pentru programe, dar orientându-i în alegerea lor.

Adolescenții vor aprecia activitățile desfășurate în locuri diferite de cele ale adulților (lucru care le este frecvent interzis la domiciliu, ca de exemplu a merge la discotecă) și unde să se întâlnească cu alți adolescenți cu preocupări similare. Dacă spațiul le permite, animatorii vor încerca să-și desfășoare activitățile într-o sală anume amenajată, de genul „club al adolescenților”.

3.1.2. Adulții

Adulții sunt segmentul majoritar al turiștilor, sunt exigenți și doresc să fie bine informați de tot ceea ce le oferă sejurul, inclusiv programul de animație. Datorită vârstei și pregătirii, vor avea aprecieri pozitive sau negative cu privire la nivelul de profesionalism și conținutul tuturor activităților. Adulții sunt cei care plătesc, deci sunt cei care comandă.

Mulți sunt interesați de programul de animație și participă voluntar fără a știi ce vor face sau ce pot întâlni. Odată integrați în activitatea de animație, ei sfârșesc prin a lega prietenii în timpul sejurului. În general, nivelul de participare al adulților este ridicat, atât în activitățile diurne, cât și în cele nocturne. Ei apreciază efortul animatorului și îi oferă ajutorul cu multă plăcere dacă li se cere.

Animația diurnă

În timpul zilei adulții pot să participe în trei tipuri de programe principale: gimnastică și sport, jocuri de abilitate, după-amieze speciale cu caracter cultural. Animația diurnă este frecvent, pe nedrept, neglijată. Este foarte important ca echipa de animatori să petreacă ziua alături de clienți, să-i cunoască mai bine și să-i poată integra în activitățile pregătite.

În timpul zilei se combină evenimentele de animație cu cele de relații publice. Este momentul când se poate stabili o relație de prietenie și încredere esențială pentru fidelizarea clientului.

Animația nocturnă

Activitățile de după cină sunt cele mai frecventate de turiști, și în conținutul lor se poate vedea efortul întregii echipe. Programele trebuie să fie diferite în fiecare seară. Clientul nu trebuie niciodată să aibă senzația monotoniei.

Exemplu de spectacol nocturn prezentat de echipa de animatori a unui hotel

Spectacole profesioniste

Este evident că animatorii nu sunt artiști profesioniști. De aceea, o dată pe săptămână se recomandă includerea unui spectacol profesionist susținut de profesioniști din afara hotelului. Câteva exemple:

grupuri folclorice locale, magicieni și iluzioniști;

grupuri de samba sau de dansuri tropicale;

orchestre și grupuri muzicale locale;

spectacole cu muzică și dansuri populare specifice zonei;

concerte clasice;

coruri de copii.

Această zi poate să fie ziua de odihnă pentru majoritatea animatorilor, animatorul șef find cel care se ocupă cu contactarea artiștilor profesioniști.

3.1.3. Persoanele în vârstă

Persoanele în vârstă sau, cum mai sunt numite, persoanele de vârsta a treia, reprezintă un segment deosebit de important al populației turistice. Aceste persoane, al căror număr sporește în mod continuu, datorită creșterii duratei medii a vieții, în special în țările cu economie dezvoltată, au mari disponibilități de timp liber și chiar posibilități financiare care să le permită practicarea turismului.

O atenție deosebită trebuie acordată ofertei de animație pentru această categorie de persoane. De obicei, cele mai multe dintre activitățile propuse pentru animația persoanelor în vârstă se adresează „acelor persoane încă tinere, valide și autonome”, în sensul că se presupune că acestea dispun de capacitățile fizice necesare pentru a acționa normal și de capacitățile mentale corespunzătoare, pentru a putea urma indicațiile animatorului. Nu trebuie omis faptul că există și persoane de vârste mai înaintate, unele cu handicapuri severe, fizice sau mentale, care au nevoie de o atenție specială. Principalele nevoi ale persoanelor în vârstă sunt considerate a fi următoarele:

Să nu fie singure

Persoanele în vârstă au o teamă deosebită de singurătate și de plictiseală. Singurătatea este o problemă cât se poate de gravă, ce antrenează și alte dificultăți, cum ar fi dependența (de cineva) și plictiseala. A fi singur poate însemna, pentru aceste persoane, să nu-și mai dorească nimic.

Necesitatea de a-și ocupa timpul

Inactivitatea, lipsa de interes față de ceea ce îi înconjoară, monotonia vieții lor

determină, adesea, la persoanele în vârstă anumite reacții: plictiseală, delăsarea morală, impresia de vid, de pustietate interioară, ceea ce provoacă melancolie. În plus, plictiseala conduce la o imagine negativă despre sine, întărind sentimentul de inutilitate, frecvent întâlnit la persoanele în vârstă. Plictiseala reprezintă, deci, o stare ce trebuie combătută prin activitățile de animație.

Apărarea de dependența fizică și mentală

Dependența fizică și/sau mentală reprezintă, fără îndoială, un aspect dintre cele mai grave pentru persoanele în vârstă, întrucât individul care nu este pe deplin stăpân pe faptele sale își pierde propria demnitate, respectul de sine.

Sentimentul utilității și integrarea în societate

A se simți util pentru cineva sau ceva reprezintă un sentiment reconfortant pentru persoanele în vârstă. De aceea, este bine:

să li se propună să realizeze activități utile;

să practice activități de o anumită amploare, nu doar activități „ocupaționale” simple, adesea infantilizante, pentru a-și dovedi lor înselor că încă fac parte din societate și că mai pot ocupa un loc activ în cadrul acesteia.

Valorizarea persoanelor va fi realizată, de asemenea, de tot ceea ce încetinește procesul de îmbătrânire: gimnastică ușoară, creație artistică, îngrijire corporală etc.

Obiectivele actuale ale animației pentru persoanele în vârstă

Preocupările pentru confortul persoanelor în vârstă nu se pot limita doar la evitarea de către acestea a plictiselii, a imobilității, a monotoniei existenței lor și la încetinirea procesului de îmbătrânire, de decădere, ci se referă, tot mai mult, la crearea unui climat de bună dispoziție, într-un cadru psihoafectiv favorabil.

Principalele obiective specifice ale animației pentru persoanele în vârstă se referă la:

stimularea „reintegrării” în societate a persoanelor vârstnice, ca membrii activi;

asigurarea autonomiei persoanelor găzduite de o unitate de cazare, precum și cererea și menținerea de relații în cadrul așa numitei „dimensiuni ludice” a animației;

asigurarea calității vieții și bunăstarea persoanelor în vârstă găzduite în unitate.

Activitățile pentru persoanele în vârstă

Este greu de imaginat un centru de vacanță care să nu aibă o bună parte din clientela sa formată din persoane în vârstă. În Europa, acesta este un caz frecvent în regiunile cu ierni calde, unde sosesc persoanele vârstnice din țările nordice, cu ierni mai dure. Acești turiști obișnuiesc să petreacă sejururi mai lungi, de cel puțin 2-3 luni pentru a evita anotimpul aspru din țările de origine. Aduc cu ei toată experiența vieții și limitările specifice vârstei. Obișnuiesc să iasă foarte puțin din centrul de vacanță, le place să comunice între ei și sunt în general amabili. Sunt clienții care acceptă bucuroși animatorii, aceștia reprezentând pentru ei în același timp nepoții, îngrijitorii și prietenii lor.

Este un segment de clienți foarte plăcut și liniștit. Pentru aceștia este nevoie de activități mai calme și, mai ales, activități culturale care să le permită apropierea de colectivitățile locale și pe care să le povestească la întoarcerea acasă. Ideale sunt demonstrațiile culinare, cursurile de limbi străine, cele de lucru manual, și plimbările până la biserica din zonă.

Gimnastica în piscină este adecvată și în plus le va face plăcere.

Cei mai activi sunt cei pasionați de dansuri de salon, fie că sunt spectatori sau concurenți. Exercițiile de gimnastică trebuie adaptate capacității fizice a acestor persoane. Exercițiile de echilibru și flexiune sunt întotdeauna incluse în programul sportiv.

Animatorii pentru persoanele în vârstă

În afara animatorilor „clasici”, capabili să realizeze activități de animație indiferent de vârsta grupurilor ce beneficiază de serviciile acestora, există și animatori specializați pentru lucrul cu persoanele în vârstă, fie că e vorba de animatori propriu-ziși, socio-culturali, fie de ergoterapeuți sau educatori (animatori) sportivi.

În afara acestora, o serie de salariați ai instituțiilor de primire, se pot implica în activități de animație. De exemplu, bucătarul șef al restaurantului se poate dovedi un excelent animator, realizând demonstrații practice în public în special pentru persoanele vârstnice de sex feminin, pregătind diferite preparate culinare și îndemnându-i pe spectatorii săi să încerce să realizeze și ei asemenea preparate, organizând chiar și concursuri pe teme culinare.

O serie de animatori externi, în special cântăreți, pot fi invitați în cadrul unităților ce găzduiesc clienți vârstnici, cu prilejul unor sărbători (Crăciun, Paște, alte sărbători nereligioase, aniversări etc.), pentru realizarea unor mini-spectacole, în general foarte apreciate.

3.1.4. Copiii

Copiii (până la 15 ani) au de obicei o mare disponibilitate pentru distracție și jocuri. Jocurile pentru ei se organizează în funcție de vârsta și nivelul de sociabilitate, în așa fel încât să se simtă luați în seamă. De regulă, obișnuiesc să fie participativi și activi. Principalele lor obiective sunt: să se joace, să se distreze și dacă este posibil, să obțină o diplomă sau un premiu care să dovedească fapta lor vitejească.

Pentru ei Programul de Animație este echivalent cu programul lor de vacanță și animatorul este persoana care face să devină realitate un vis.

Ei doresc să se distreze toată ziua și să-și facă noi prieteni, sunt deschiși, toleranți cu alte naționalități și solidari cu colegii mai sensibili. Animatorul devine cel mai mare prieten al copiilor; aceștia îi mulțumesc pentru munca și dedicarea sa prin multiple dovezi de afecțiune, cum ar fi desene cu dedicație, lucrări manuale.

Copilul este mereu dispus să-l ajute pe „prietenul” său animatorul și se oferă să ajute la pregătirea jocurilor. Este cel mai bun client pentru animator. Jocurile nu trebuie să fie complicate, să aibă reguli sau premii pentru toți copiii, să folosească deghizări sau accesorii sonore. Eroii populari ai modei, staruri ale muzicii, sportului, filmelor sau serialelor TV, ar putea să sugereze animatorului teme pentru jocuri, teme pe care copii le vor înțelege și de care se vor bucura.

Jocurile pe echipe trebuie să fie controlate și dirijate pentru a evita conflictele, invidiile sau certurile. Nu se încearcă alegerea celui mai bun, ci se încearcă doar petrecerea unor momente amuzante, motivarea copiilor mai retrași sau disciplinarea celor activi sau agresivi. Animatorul stimulează intrarea în joc a celui timid fără a-l forța și îi va respecta propriul ritm de integrare. Va cere colaborarea sa la activități ușoare, complementare și astfel nu se va simți prea implicat în joc, dar nici uitat. Progresiv, se va alătura celorlalți copii.

Miniclubul (pentru copii între 5 – 10 ani)

În multe locuri, în funcție de numărul copiilor, este alocat un spațiu care de obicei este denumit Miniclub special pentru îngrijirea acestora. Acest spațiu se găsește în majoritatea hotelurilor, în multe campinguri, pe vasele de croazieră și de asemenea, în ultimul timp și în trenurile de mare distanță. MINICLUBUL este locul unde se poate crea o atmosferă dinamică și plăcută cu care copiii să se identifice, prin prezența constantă a prietenului lor, animatorul.

MINICLUBUL nu este un serviciu educativ, ci este o opțiune de vacanță pentru cei mici. Limitele de vârstă sunt de obicei între 5 și 10 ani. În MINICLUB, jocurile și plimbările trebuie să aibă un anumit orar, în funcție de cel al părinților (plimbări, mese etc.) și de cel specific copiilor (orele de masă, de somn).

Spațiul fizic al MINICLUBULUI va fi special amenajat pentru:

dans și teatru (echipament muzical);

rafturi sau dulapuri unde sunt aranjate accesoriile, materialele pentru deghizare, elementele pentru jocuri, pălării, globuri etc.

lucru manual, pictură, desen (mese și bănci);

Este foarte important să aibă suficiente tricouri sau dotări prin care copiii să se identifice ca membrii ai MINICLUBULUI, un club simpatic și original. Premiile, trofeele, diplomele și medaliile care se înmânează în concursuri trebuie să poarte numele centrului de vacanță și cuvântul MINICLUB. La întoarcerea acasă le vor arăta cu mândrie colegilor și prietenilor (poate viitorii clienți ai aceluiași hotel). În cazul în care survine o schimbare în program datorită climei sau se întrerupe lumina, trebuie găsit un remediu. Clienții vor fi îngrijorați și decepționați și vor începe să critice totul. Animatorul va trebui să fie pregătit pentru a organiza activități alternative în interior (sau exterior), adaptându-le la situația respectivă. Un copil mulțumit va influența decizia adulților de a alege o destinație. În plus, copilul de azi poate ajunge viitorul adult care va opta pentru centrul de vacanță din copilărie. Animatorul va trebui să aibă pregătirea și dispoziția adecvată pentru a înțelege necesitățile copiilor, un public de multe ori „exigent”. Munca cu copiii presupune atenție și tensiune emoțională. Animatorul trebuie să fie fizic și mental bine motivat și pregătit.

Variante de jocuri pentru copii

Părinții, în momentul alegerii vacanței, vor ține foarte mult seama de condițiile asigurate copiilor. Bineînțeles, activitățile prezentate sunt doar câteva din multitudinea pe care animatorul poate să le aleagă, în funcție de tipul clientului, obiceiurile și originea acestuia, precum și în funcție de experiența, aptitudinile animatorului și nu în ultimul rând, de baza materială pe care o are la dispoziție pentru desfășurarea activităților.

3.2. Tipologia activității de animație în funcție de conținut

Există multiple activități care și-au demonstrat atractivitatea și popularitatea în centrele de vacanță. Acestea se pot grupa în patru categorii:

activități de contact social;

activități cu caracter sportiv;

spectacole și petreceri;

activități pentru copii.

Animatorul trebuie să distribuie echilibrat activitățile de-a lungul întregii zile, urmărind ritmul sosirilor și plecărilor.

3.2.1. Activitățile de contact social

Sunt activități relaxante, în care participanții au posibilitatea de a interacționa între ei sau în grupuri, organizate pentru persoanele adulte sau în vârstă și pentru modificarea programului, în cazul unor dificultăți tehnice sau schimbări ale vremii. Multe din aceste activități contribuie la promovarea resurselor turistice ale zonei sau ale localității.

Cultura

Aceste activități culturale permit clienților să converseze între ei și să se cunoască mai bine; sunt activități care nu solicită fizicul clienților și le îmbogățesc cunoștințele.

Gastronomia

Activități manuale

Jocuri

Jocul implică competiție între jucători, finalitatea sa constând în creearea bunei dispoziții.

3.2.2. Activități cu caracter sportiv

Sunt activități care nu trebuie să lipsească din niciun program de animație. În timpul vacanței turiștii au mai mult timp liber, predispoziție și stare de spirit pentru a se dedica practicării sporturilor. Dacă la acestea mai adăugăm și o destinație cu climă atractivă, putem fi siguri că turiștii noștri vor fi interesați să participe la activitățile sportive pe care le organizăm. Activitățile sportive se practică atât în spațiile exterioare, cât și în cele interioare, în funcție de echipamentele disponibile și de numărul participanților. Ele pot fi împărțite în trei mari grupe, în funcție de gradul de dificultate, de exigențele fizice și complexitate. În prima grupă vor fi activitățile care cer mai puțin efort și sunt recomandate pentru toate vârstele.

Efort scăzut

Animatorul participă și el la activitățile sportive sau este simplu arbitru, el ocupându-se, de asemenea, de controlul și întreținerea materialului utilizat și de buna desfășurare a activităților.

Efort mediu

În cazul unor activități sportive care necesită aptitudini specifice, animatorul va fi însoțit de un monitor de sport sau un alt animator specializat în sportul respectiv.

Efort ridicat

Jocul cu mingea, fie în apă, fie pe teren, antrenează mulți participanți. Tenisul, voleiul, baschetul, water polo sunt numai câteva din jocurile sportive cel mai des întâlnite în cadrul unui hotel. În cazul unui accident, responsabilitatea o are animatorul. Există și alte sporturi de mare risc pentru segmentele de clienți mai îndrăzneți dar care nu sunt adecvate pentru publicul general.

3.2.3. Spectacole și petreceri

Acest grup de activități se desfășoară de obicei în ultima parte a zilei, după cină, când clienții se destind cu un pahar de băutură, înainte de a merge la culcare. Este ora când sunt obosiți fizic și au disponibilitatea de a petrece un moment amuzant și plăcut. Luând în considerare această stare de relaxare, se pot oferi activități pentru a-i menține în formă.

Concursuri

Selecționarea concursurilor de către animatori se face în funcție de tipul clienților.

spectacole muzicale

Animatorul trebuie să propună temele muzicale în funcție de caracteristicile clienților.

Costumări – deghizări

Echipa de animatori va selecționa cele mai interesante teme de costumare în funcție de tipurile de clienți ai hotelului. Mulți manageri ai centrelor de vacanță consideră animația nocturnă ca fiind formula necesară pentru „a anima” barul și a crește vânzările, ceea ce este adevărat, fiindcă animația nocturnă conduce la o creștere directă și evidentă a vânzărilor. Dar, acest considerent economic se bazează pe o serie de activități echilibrate de-a lungul întregii zile. Toate tipurile de animație contribuie la creșterea nivelului de satisfacție al clientului, predispunându-l la continuarea lor și în orele de după cină.

4. SERVICIILE DE ANIMAȚIE OFERITE ÎN INTERIORUL ȘI ÎN AFARA HOTELURILOR

Animația poate fi considerată orice activitate care implică participarea turistului, antrenat de o persoană calificată să planifice și să organizeze diverse programe. Această animație poate fi împărțită în două tipuri, în funcție de nivelul la care se desfășoară: poate fi animație la nivelul stațiunii, al satului turistic, al taberei sau al regiunii și poate fi animație hotelieră, care se realizează în incinta sau în imediata apropiere a hotelului, utilizându-se facilitățile puse la dispoziție de hotel.

Apariția satelor de vacanță, creșterea competiției în ceea ce privește oferta turistică, dar mai ales modificarea comportamentului de consum al clienților, schimbarea preferințelor și a punctelor de atracție, au determinat schimbări în abordarea produsului hotelier, atât de către organizatorii de turism (touroperatori), cât și de către prestatorii de servicii (hoteluri). Astfel, din dorința de a face oferta hotelieră cât mai atractivă și pentru a avea cât mai mulți clienți, oferta a fost îmbogățită din punct de vedere structural și pusă în valoare la un nivel superior prin utilizarea unor noi tehnici, cele de animație hotelieră. Astăzi, animația este o componentă obligatorie a activităților desfășurate de toate tipurile de hoteluri și adaptată la specificul ofertei și al clienților.

Animația în hotel reprezintă o activitate organizată, care are ca scop:

crearea tuturor condițiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut și util a sejurului;

informarea clienților și stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată și fără plată;

antrenarea clienților în diferite activități recreative, cultural-sportive, ca participanți activi sau pasivi;

antrenarea clienților în activitățile inedite, altele decât cele pe care le desfășoară în mod obișnuit în timpul anului, reîntoarcerea la copilărie și la esența lucrurilor;

crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului.

Animația nu este specifică doar hotelurilor de vacanță, activități de animație fiind considerate toate acele mijloace și tehnici prin care clienții sunt făcuți să se simtă bine, să aibă starea de confort, precum și cele care au rolul de a crea nevoie de consum și oferirea de ajutor în satisfacerea acesteia la cel mai înalt nivel. Clasificarea activităților de animație se poate realiza în funcție de numeroase criterii, dintre care cele mai importante sunt:

în funcție de natura clienților și destinația hotelului:

animație pentru oameni de afaceri și evenimente;

animație pentru clienți sosiți în vacanță;

animație pentru clienți sosiți la tratament sau în cadrul programelor de punere în formă.

în funcție de natura activităților realizate:

animație de vânzare;

animație recreativă;

animație culturală;

animație sportivă;

animație pentru copii;

animație de cazinou;

animație pentru marcarea anumitor evenimente;

animație gastronomică.

în funcție de nivelul de antrenare al participanților:

animație pasivă;

animație activă.

în funcție de statutul animatorilor:

animație realizată de animatori angajați de hotel;

animație realizată de animatori angajați de touroperatori.

4.1. Hotel – istoric, structură, organizare

Preocupările pentru găzduirea călătoriilor apar încă din civilizațile antice ( în Grecia existau contracte de ospitalitate între prieteni și obligația vizitelor reciproce; la Roma se încheiau contracte de prietenie ospitalieră între orașe).

În Evul Mediu singura soluție pentru găzduirea călătorilor era hanul. În București , cele mai importante hanuri datează de la sf sec. al-XVII-lea (Hanul Șerban Vodă –în 1823 avea 45 de încăperi, peste 25 de magazii,17 bucătării și 4 Săli mari, prăvălii, ateliere, o moară; Hanul Sfântu Gheorghe-în 1698 avea 200 de încăperi-prăvălii, pivnițe și odăi; Hanul Sf Ioan construit de către călugări ; Hanul Zlătari ,situat pe Calea Victoriei ; Hanul Zamfir; cel mai vechi han negustoresc ; Hanul Gabroveni ; Hanul Roșu; Hanul Bossel ; Hanul Manuc; etc.).

Din a doua jumătate a sec al –XIX-lea încep să se îmbunătățească condițiile de cazare, apar multe hoteluri de transit și de lux, atât în marile orașe, cât și în stațiunile baleneo-climaterice. În București primul este Hotel d’Europe , apoi Hotelul Hughes ( pe Calea Victoriei), Grand Hotel Broft (situat pe locul actualului Hotel Continental), Hotelul Oteteleșanu (pe locul actualului Palat al Telefoanelor ) Hotelul Lazăr , Hotel de France, Hotel Stadt Pesth, Hotel d’Orient. Mai târziu apar hoteluri importante ca: Hotelul Herdan (ulterior Grand Hotel Du Boulevard –primul hotel cu apă curentă); Hotelul Union; Hotelul Regal (ulterior Stănescu, iar apoi Nehoiu); Hotelul Metropole; Casa Capșa; Hotelul Luvru (actualmente capitol); Hotelul Majestic; Hotelul Athenee Palace; Hotelul Lido. În lume astăzi există hoteluri-gigant cu peste 5000 de camere, dotate cu tehnologie avansată, însă nimic nu poate înlocui relațiile umane, serviciul personalizat, adaptat la cerințele fiecărui client în parte fără de care nu poate exista noțiunea de ospitalitate.

La începutul anilor 1900, până la Marea Recesiune din anii ’30, dezvoltarea industriei hoteliere a fost marcată de epoca “marilor hoteluri de lux”; în această perioadă a fost construit hotelul “Plaza” din New York, care este considerat și astăzi unul dintre cele mai bune hoteluri din lume (construcția acestui hotel a costat 12 milioane $, sumă fără precedent la data respectivă). Caesar Ritz a realizat elegantul hotel Ritz din Paris, devenit ulterior prototipul hotelurilor Ritz-Carltons din Londra și Madrid, urmate de cele din New York și Boston. În anul 1931 a fost inaugurat hotelul Waldorf Astoria din New York, care este și în prezent unul dintre cele mai mari hoteluri din lume.

După cel de-al doilea război mondial, Conrad Hilton, conștient de existența unei cereri sporite pentru camere de hotel, a închiriat H.Stevens din Chicago (capacitate de 2000 de locuri care fusese folosit de armată în timpul războiului), apoi într-o succesiune rapidă a achiziționat “The Palmer House” din Chicago, “La Plaza” din New York, Waldorf Astoria din New York și The Town House din Los Angeles. Ulterior a adăugat și alte hoteluri, iar în anii ’50 realizează fuziunea Hilton-Statler; (Statler E.M – hotelier american care a pus bazele celui mai important lanț de hoteluri moderne din SUA, care ofereau un nivel de confort ridicat al serviciilor hoteliere, precum camere spațioase cu băi individuale, întrerupătoare electrice, apă curentă, telefon, room-service, radio, sisteme de rezervări între hoteluri). Ulterior inovațiile au inclus încălzirea centrală, aerul condiționat, lifturi pentru pasageri, etc., care au fost adaptate rapid de către hotelurile internaționale . Ernest Henderson a realizat același lucru în cadrul lanțului Sheraton. Aceste prime lanțuri hoteliere au dominat piața până când Hyatt și noul său prototip atrium (realizat în 1967 odată cu deschiderea H. Atlanta Hyatt Regency) au revigorat arhitectura marilor hoteluri de lux.Un alt pas major a fost reprezentat de construcția motelurilor, unități standardizate, amplasate de-a lungul șoselelor intens circulate, de către Kemmons Wilson, fondatorul lanțului Holiday Inn. Acestea au fost primele unități de cazare de categorie economică care se adresau călătorului obișnuit ce căuta camere confortabile și curate.

În anii ’60, turismul în ansamblul lui, iar turismul de afaceri în special, au înregistrat o evoluție accelerată. La Londra, Paris, Roma, Atena, Hong-Kong, Tokyo, s-au construit hoteluri mari, moderne, lanțurile hoteliere Hilton, Shraton, Hyatt au continuat să inaugureze hoteluri noi, de capacități mari, care se adresau în special oamenilor de afaceri. Valul construcțiilor în domeniul hotelier a creat un surplus de capacitate reducând gradul de ocupare în marea majoritate a unităților de cazare. În acest context, companiile hoteliere au recurs la sisteme noi de organizare, la noi metode și instrumente de lucru specifice managementului și marketingului, în vederea supraviețuirii cu succes într-un mediu concurențial tot mai solicitant. În anii ’70 noțiunea de hotelărie modernă apare și în Europa. Lanțurile hoteliere americane traversează oceanul și se consolidează pe bătrânul continent împreună cu toate aspectele noi legate de gestiune și produse revoluționare. În acest context, europenii la rândul lor, creează lanțuri hoteliere, imitându-i pe americani, în scopul concurării noilor giganți hotelieri. Concurența europeană cu cea americană devine o realitate, iar standardizarea confortului și a serviciilor devine un criteriu de alegere. Ghidul de călătorie tradițional este înlocuit de “catalogul” lanțurilor hoteliere.

Apar publicitatea, relațiile publice și fiecare hotel dispune, așa precum fiecare firmă se respectă, de un serviciu comercial. Se schimbă sensul dialogului, acum hotelul vine în întâmpinarea clientului, oferta este tot mai mare, iar concurența este tot mai agresivă. Hotelăria independentă se confruntă cu dificultăți și probleme de adaptare la noile tehnici comerciale.

În anii ’80 se extinde marketing-ul în domeniul hotelier. Noțiunea de client evoluează în funcție de motivația deplasării. Se aplică principiul segmentării, iar succesul rezidă și depinde de mix-ul activităților desfășurate. De asemenea, managementul hotelier evoluează de la managementul prin obiective la “yield management” (management având ca scop maximizarea rezultatelor, respectiv procesul de alocare a tipului potrivit de cameră pentru tipul potrivit de client, la tariful potrivit, obținându-se astfel maximizarea venitului. Această mutație se realizează, în principal, la nivelul hotelăriei de categorie medie de confort, hotelăria tradițională care a eșuat în această tranziție fiind declasificată, formând rețeaua hotelurilor de 1 și 2 stele.

1990 – se dezvoltă hotelăria economică (budget), iar marile grupuri hoteliere, doresc la rândul lor să cucerească această piață oferind o gamă largă de produse hoteliere, în funcție de bugetul clientului, respectiv de la 1-5 stele (hotele de lux în Franța).

“Yield management-ul” se aplică la scară largă, lanțurile hoteliere folosesc mai multe mărci (toate consacrate prin acțiuni publicitare intensive), iar fenomenul globalizării se instalează și în domeniul hotelier. Din această perspectivă, clasamentul mondial al grupurilor hoteliere devine element esențial, de referință. Evoluția în hotelărie, creșterea grupurilor hoteliere sunt indicatori economici importanți și cu efect direct asupra comportamentului bursier.

Structura organizatorică a hotelului

În funcție de tipul, capacitatea și categoria de clasificare a hotelurile au diferite structuri organizatorice asupra cărora își pune amprenta politica managerială, pentru realizarea obiectivelor, respectiv satisfacerea nevoilor de bază ( adăpost și hrană ), precum și a necesităților, preferințelor diferiților clienti. Calitatea acestor servicii trebuie pusă în strânsă legătură cu eficiența economică.

Hotelul are două deaprtamente specifice: cazare și restaurația, celelalte activități necesare funcționarii unui hotel fiind legate de administrare, control, comercializare și resurse umane.

a). Cazarea

1. Recepția (Front Office), locul în care se stabilește primul contact al clientului cu hotelul are rolul de a promova și de a vinde serviciile hoteliere. Este centru vital al hotelului, locul în care se rezolvă toate problemele legate de client.

Personalul recepției are obligația de avea ținută (igiena personală, uniforma) și un comportament (atitudine, maniere) impecabile pentru că în ochii clientului aceasta este imaginea hotelului. Responsabilitatea sa este de a avea o bună educație și instruire, de a acorda o permenanentă atenție clientului și nu în ultimul rând de a cunoaște foarte bine produsul pe care îl vinde:

Situația ocupării hotelului;

Politica de rezervare;

Capacitatea de cazare, amplasarea camerelor, modul de acces;

Tipurile camerelor, în funcție de numărul paturilor și dimensiunea acestora, precum și alte tipuri de spații, cu particularitățiile lor;

Condițiile în care se pot pune paturi suplimenetare și tariful aferent;

Facilitățile fiecărui spațiu de cazare (cada de baie/cabina de duș, balcon, televizor, telefon, mini-bar, vederea etc.)

Tarifele camerelor (pentru cazare cu mic dejun, demipensiune, pensiune completă în funcție de numărul de persoane, eventuale tarife speciale în funcție de sezon sau cu ocazia unor evenimente);

Cuantumul de TVA;

Modalități de plată acceptate;

Tarifele practicate în cadrul celorlalate departamente.

În cadrul ei există în funcție de capacitatea hotelului următoarele sectoare de activitate: rezervări, recepție, concierge, casierie, comunicații.

Rezervări – sector al recepției sau al departamentului de vânzări, efectuează toate tipurile de rezervări pentru clienții individuali, grupuri (direct sau prin intermediari) și monitorizează rezervările; promovează și vinde camerele și serviciile aferente; completează documentele de rezervare; întocmește și derulează corespondența specifică; transmite situația sosirilor la recepție; completează fișierul de clienți. În anumite hoteluri mari mai există un serviciu distinct pentru rezervările de grup.

Recepție –se ocupă cu pregătirile primirii clienților, vânzarea camerelor pentru clienții ”walk-in” (cei sosiți direct la hotel, fără o rezervare prealabilă) repartizarea camerelor conform listei de sosiri corelate cu diagrama camerelor, înregistrarea clientului după completarea de către acesta a fișei de cazare, aplicarea politicii tarifare, deschiderea contului și stabilirea modului de plată, rezolvarea situațiilor particulare, rezolvarea cereriilor și reclamațiilor, urmărirea facturării serviciilor, completarea documentelor specifice recepției, asigurarea unui permanent contact cu celelalte sectoare și departamente, desfășurarea formalitățior la plecarea clientului.

Conciergerie (deseori numit concierge, termen provenit din limba franceză, cu înțelesul de portar) este un sector ce există în hotelurile de categorie superioară. Asigură securitatea; gestionează cheile camerelor, dar rezolvă și solicităriile clientului, efectuează diverse servicii suplimentare, oferă clientului sfaturi și recomandări.

Casieria are ca atribuții deschiderea contului, înregistrarea serviciilor prestate clientului de alte sectoare și departamente, desfășurarea operațiunilor de închidere a zilei, realizarea balanței, facturarea, calcularea comisioanelor, aplicarea reducerilor de tarif, închiderea conturilor, efectuarea plăților după verificarea prealabilă a instrumentelor de plată agreate din hotel, comunicarea cu recepția, schimb valutar, păstrarea valorilor și autorizarea recuperării bagajelor după efectuarea plăților.

În hotelurile mici și medii nu există casierie ca și sector distinct, atribuțiile acesteia fiind preluate de recepție. La recepție trebuie să existe un înscris prin care să se aprecieze existența serviciului de păstrare valori și să se atragă atenția că: ”Serviciul este gratuit. Hotelul nu răspunde pentru valori neasigurate”. În funcție de capacitatea hotelului există mai multe modalități de păstrare a valorilor: seif individual în cameră, seif individual la recepție sau seif comun la recepție. În cazul seifului comun se respectă următoarea procedură: banii se numără în fața clientului, se face monetarul, se completează în 2 exemplare formularul ”bon de păstrare valori” ( numărul bonului, numele clientului, numărul camerei, data, suma, tipul operațiunii-primire sau restituire; se scrie monetarul), un exemplar se înmânează clientului, banii se pun într-un plic semnat de către lucrător și client, pe care se notează data, numele clientului, numărul camerei plicul se introduce in seif. Pentru păstrarea bijuteriilor procedura este asemănătoare, cu precizarea că se notează caracteristicile bijuteriei, numai ce se vede (tipul bijuteriei, forma, culoarea,),nu se apreciază tipul unui metal prețios sau piatra prețioasă chiar dacă clientul insistă.

Comunicații (centrala telefonică) efectuează legăturile telefonice în interiorul și exteriorul hotelului, prestează servicii specifice (treziri, mesaje, informații), primește și trimite faxuri. În majoritatea hotelurilor mici sau de categorie inferioară nu există un sector distinct, ci o mini centrală asimilată recepției, recepționerul prestând toate serviciile aferente. În ceea ce privește apelurile de trezire în cadrul clienților VIP și a clienților casei nu se folosește trezirea automată, ci cea manuală, efectuată de telefonist, recepționer, concierge, cameristă (în cazul în care nu există telefon în cameră, prin bătaie la ușă pe baza formularului de trezire primit de la recepție). Când se preiau trezirile se ascultă cu atenție repetând data și ora, numărul camerei, numele clientului; se introduc datele în program; se păstrează formularul. Formula pentru trezirile manuale este “Bună dimineața domnule X este ora 7,00”.

Se așteaptă clientul să închidă primul telefonul. În cazul în care clientul nu răspunde se revine peste 10 minute, iar dacă nici de această dată nu răspunde se trimite curierul la cameră.

2. Departamentul/serviciul de etaj (housekeeping)

Asigură igiena și amenajarea spațiilor hoteliere, având ca atribuții: dotarea și amenajarea spațiilor de cazare, igienizarea și curățarea spațiilor, întreținerea, spălarea și gestionarea lenjeriei hoteliere, efectuarea de servicii suplimentare specifice.

Sectoare de activitate: spațiile de cazare, spațiile comune, lenjerie, spălătorie.

Personalul departamentului de etaj este compus, în funcție de capacitatea și clasificarea structurii de primire turistice: 1 guvernantă generală, 1 asistentă (adjunctă) a guvernantei, guvernante pentru spațiile de cazare (în funcție de mărimea unității, pentru 50-100 de camere), 1 guvernantă pentru spațiile comune, 1 lenjereasă șefă, 1 șef/ă spălătorie sau o singură guvernantă generală care trebuie să rezolve toate problemele departamentului; cameriste, valet, îngrijitoare spații comune și anexe, personal pentru curățenie, lenjereasă, croitoreasă, spălător textile, călcător.

Guvernanta generală organizează și coordonează activitățile specifice de la aprovizionarea cu materiale, ustensile, lenjerie până la controlul calității serviciului de cazare și a serviciilor suplimentare; urmărește respectarea normelor de igienă, de protecția muncii, de prevenire și stingere a incendiilor; antrenează și instruiește periodic personalul din subordine pentru menținerea și ridicarea standardului de calitate a serviciului. Participă la pregătirea spațiului de cazare pentru clienții VIP și clienții casei, pe care îi întâmpină personal. Soluționează eventualele reclamații și solicitări ale clienților. Urmărește stabilirea unor relații de lucru bune cu celelalte departamente.

Lenjereasa gestionează lenjeria hotelului și uniformele; preia lenjeria folosită (numără, controlează și sortează) și o predă la spălătorie; preia lenjeria curată și o sortează după gradul de uzură, precum și după sortiment; predă lenjeria uzată sau deteriorată la croitorie pentru transformare, reparare; predă lenjeria curată și uniformele către diferitele sectoare de activitate; gestionează lenjeria și îmbrăcămintea clienților date la spălat. Decoratorul floral poate fi un angajat al departamentului de housekeeping sau cu contract de colaborare. Asigură efectuarea aranjamentelor florale pentru diverse evenimente; întreține plantele din spațiile hoteliere. Dacă spațiile verzi exterioare sunt de mai mare întindere poate exista și un grădinar în schema de personal.

Valetul este present doar în hotelurile de lux. Se ocupă de lucrurile date de clienți la spălat sau curățat, de curățarea pantofilor, de mici reparații, de mutarea bagajelor clienților pe care dacă este nevoie le despachetează sau împachetează. În unele hoteluri poate fi și un ajutor pentru cameriste la muncile mai grele de pe etaj (transportul lenjerie, mutarea mobilierului, întoarcerea saltelelor, curățarea obiectelor aflate la înălțime.

3. Vânzări marketing – department aflat în subordinea directorului general sau în cadruk departamentului de cazare are ca activități principale prospectarea pieței, analiza segmentelor de piață, identificarea segmentelor țintă cu caracteristici specifice, negocierea, încheierea și derularea de contracte cu clienții (personae fizice și juridice), promovarea.

4. Departamentul tehnic de obicei componenta departamentului de cazare are ca atribuții întreținerea utilităților; asigură funcționalitatea instalațiilor (sanitare, electrice de încălzire și climatizare), echipamentelor specifice de spălătorie-curățătorie, mobilierului și accesoriilor din spațiile hoteliere; remediază defecțiunile din spațiile hoteliere.

5. Paza și securitatea constituie o componentă indispensabilă a ospitalității, reprezentând unul dintre parametrii calitativi importanți ai serviciului de cazare. În unele cazuri acest departament nu este parte integrantă a cazării, ci se află în subordinea managerului general. Personalul specializat de pază asigură securitatea fizică a clienților și a personalului, utilizează mijloace moderne de supraveghere și alarmare, asigură un program coerent de instruire a personalului privind factorii de risc, prevenirea și acțiunile în caz de pericol.

b). Restaurația

Restaurația (alimentația publică) poate fi definită ca activitatea de producție culinară și desfacerea (distribuția) acesteia, precum și a băuturilor, care se desfășoară în cadrul unor unități specializate. Activitatea de alimentație îmbină producția culinară și desfacerea acesteia și a băuturilor, fie pentru consumul pe loc ,fie pentru acasă (la domiciliu). Domeniul restaurației se divizează, în principal, în două sectoare de activitate:

Restaurația cu vocație comercială, deschisă tuturor clienților,care este în întregime supusă legii cererii și ofertei. Unitățile de alimentație pot face parte dintr-un complex hotelier, dar pot fi și independente. În majoritatea unităților de restaurație sunt create și condiții recreative-distractive (orchestre, soliști vocali, program folcloric, program de bar , discotecă, video, etc). Într-o serie de unități ”de înaltă ținută” se oferă clientului luxul unui décor deosebit, gustul vinurilor celebre și tot ceea ce este mai rafinat în arta culinară. De asemenea , se practică activitatea de alimentatie la bordul avioanelor ,în vagoane de tren, pe nave fluviale de croazieră.

Restaurația colectivă cu vocație socială este rezervată diferitelor categorii de persoane care aparțin unei societăți comerciale , unei întreprinderi ,unei instituții private sau publice (spitale, școli cu internet, penitenciare,etc.).

Clienții acestor unități beneficiază de diferite facilități (avantaje) financiare.

Restaurația cuprinde activitățile din restaurantele, barurile, cafenelele din incintă etc. și desfășoară activități de aprovizionare, depozitare și conservare, desfacere, valorificare, producție culinară, servire (baruri, restaurante, room-service și mini-bar), catering, organizare de banchete.

4.2. Câteva tipuri de animație caracteristice hotelurilor

Hotelurile clasice de vacanță se văd nevoite, din ce în ce mai mult, să înfrunte concurența hotelurilor de loisir, a hotelurilor – club și a cluburilor de vacanță, acestea oferind clienților lor aranjamente de tip „all inclusive”, iar punctul forte al ofertei lor poate fi considerat chiar posibilitățile variate de animație pe care le pun la dispoziția clienților lor. Devine tot mai dificil ca un turist contemporan să se declare mulțumit, pe timpul vacanței sale, de oferta clasică de cazare, masă, soare, plajă și, eventual, posibilitatea frecventării unei discoteci. Apare astfel, tot mai pregnant, necesitatea existenței animatorului, în cadrul hotelurilor pentru a le oferi clienților posibilități variate de distracție, de participare la forme active de petrecere plăcută a timpului, precum și pentru a stabili relații între ei.

Principalul obiectiv al unui program de animație este tocmai acela de a propune clienților activități diverse, la care aceștia să poată participa în mod activ sau, dacă doresc, să poată alege o modalitate sedentară de petrecere a vacanței. Important este, însă, ca întotdeauna, clienții să știe că această ofertă de animație există și că nimic nu îi împiedică să participe la respectivele activități, atunci când doresc. Aici intervine abilitatea animatorului de a motiva clienții să participe la activitățile de animație propuse, urmărind să le facă acestora sejuruș mai plăcut, să îi facă să se amuze, să se destindă, să se distreze și să-și recupereze buna dispoziție, pierdută datorită stresului cotidian.

Este necesar ca, încă de la intrarea într-un hotel, clientul să se simtă ca acasă (și dacă se poate, chiar mai bine). De aceea, este necesară prezența reprezentanților departamentului de animație în locurile cele mai frecventate ale hotelului (în holul recepției, la bar, în restaurant, la piscină etc.) rolul animatorului este, în primul rând, acela de a încerca să îl motiveze pe turist pentru a participa la acele activități ce îi sunt pe plac, de a-l face să se simtă că nu este străin acolo și că aparține unui grup, în cadrul căruia poate să se simtă bine.

Chiar dacă vara oferă cele mai bune condiții pentru desfășurarea activităților de animație, acestea se pot derula și în celelalte anotimpuri. De exemplu, pe perioada iernii, hotelurile din zonele de munte sunt comparabile, din punct de vedere al afluxului de turiști, cu cele de pe litoral, în perioada verii. Întrucât condițiile meteo nu sunt favorabile întotdeauna practicării sporturilor de iarnă, timpul liber al turiștilor trebuie ocupat cu alte activități. În plus, persoanele de vârsta a treia călătoresc mai mult în afara sezonului estival, având nevoi specifice de animație, corespunzătoare vârstei lor. Este necesar, așadar, să fie reconsiderată ideea că animația reprezintă doar o categorie de activități specifice verii. Conceptul modern de animație nu se mai poate rezuma doar la găsirea unor formule pentru petrecerea cât mai plăcută a timpului pentru clienți, ci a devenit o componentă obligatorie a ofertei hoteliere, animația nemaifiind doar o activitate specifică unor hoteluri de vacanță, ci o modalitate esențială de particularizare a ofertei, de fidelizare a clienților și, în mod evident, de sporire a încasărilor, prin atragerea unui număr mai mare de turiști.

În cadrul hotelurilor pot fi desfășurate mai multe tipuri de activități de animație, între care, în principal următoarele:

Animația recreativă, îndreptată spre destindere și spre petrecerea unui sejur agreabil, fără nici o preocupare, unicul obiectiv fiind obținerea amuzamentului turiștilor. Astfel, se pot desfășura activități precum: spectacole (concerte, piese de teatru, seri de dans, iluzionism, jocuri de artificii etc.), concursuri (de dans, de interpretare, de costume, de pregătire a unor preparate culinare sau a unor băuturi etc.), jocuri de salon (de cărți, biliard etc.), proiecții de filme, urmărirea unor emisiuni TV etc.

Animația culturală, prin realizarea unor activități pentru care clientul are abilități și o anumită înclinație, dar nu are posibilitatea de a le desfășura în viața cotidiană, precum și prin dezvoltarea unor cunoștințe, din categoria celor ludice și punerea lor în practică.

Aceste tipuri de activități sunt de două categorii: participativ – active sau participativ – pasive. Din prima categorie fac parte activitățile manuale (precum pictura, sculptura, olăritul, gastronomia), activitățile muzicale (instrumentale, vocale), precum și diverse alte activități (învățarea de limbi străine, artă fotogradică etc.). Dintre activitățile participativ – pasive pot fi enumerate: vizite la muzee sau monumente, asistarea la diverse spectacole de muzică, teatru, balet etc.

Animația pentru copii este deosebit de importantă pentru familiile care călătoresc împreună cu copiii lor, părinții acestora dorind să găsească hoteluri de vacanță în cadrul cărora copiii lor să poată să se joace, să participe împreună cu alți copii la activități comune, astfel încât ei să se poată dedica propriilor activități, specifice adulților și odihnei, având siguranța că, în perioada respectivă, copiii lor se simt bine și sunt îngrijiți corespunzător.

De asemenea, pot fi create jocuri la care să participe atât copiii, cât și părinții acestora. Activitățile respective nu trebuie doar să conducă la amuzamentul participanților, ci să dea posibilitatea deprinderii simțului de a stabili relații cu alte persoane, de a conviețui. Profitând de apartenențele de grup și, în același timp jucându-se, copiii vor putea, astfel, să învețe ceva pentru viitorul lor.

Gama de activități ce pot fi desfășurate pentru copii este deosebit de diversă, pornind de la tot felul de jocuri și până la activități culturale, incluzându-le și pe cele recreative și sportive; un rol deosebit îl are imaginația animatorului în alegerea celor mai potrivite activități pentru fiecare grup de copii.

Animația sportivă pornește de la interesul pentru cultura propriului corp – o preocupare tot mai la modă în ultimii ani. Hotelurile s-au adaptat la manifestările actuale ale cererii turistice și au amenajat săli de gimnastică aerobică, de fitness, de body-building etc., pentru uzul exclusiv al clienților.

Formele concrete ale animației sportive sunt numeroase, de la gimnastică la prestarea diferitelor sporturi, individuale sau de echipă, un rol deosebit având și în acest caz imaginația animatorului.

Criteriile de alegere a tipurilor și formelor de animație sunt diverse, între care pot fi menționate:

perioada anului, unele activități, în special cele desfășurate în aer liber, depinzând de anotimp;

infrastructura și instalațiile hotelului, precum și dotările cu materiale specifice, necesare diferitelor tipuri de animație;

bugetul alocat activităților de animație, compartimentului specializat în acest domeniu;

percepția conducerii hotelului cu privire la animație, respectiv dacă aceasta e privită ca o activitate generatoare de profit imediat sau aducătoare de beneficii pe termen mediu sau lung;

categoria de clienți, naționalitatea, vârsta, nivelul de pregătire al acestora etc.

4.3. Animația în industria hotelieră din România

În România, animația hotelieră nu se bucură de o arie prea largă de utilizare, fie din lipsa unui personal specializat, fie pur și simplu din dezinteresul hotelierilor, care încă nu au realizat că această animație este o investiție în atragerea unui număr cât mai mare de clienți. Din categoriile de animație enumerate, în țara noastră întâlnim animația pentru oamenii de afaceri și evenimete ( conferințe, simpozioane), animația pentru copii și animația de cazinou.

Toate hotelurile destinate în principal turismului de afaceri, deci în special hotelurile din mediul urban, pun la dispoziția clienților săli de conferințe și chiar centre de afaceri. Între 30 și 40 % din cifra de afaceri a unui hotel din București provine din închirierea de săli și activități aferente, în condițiile în care tariful mediu pentru conferință și bufet este de 25-30 euro de persoană. Profitabilitatea sălilor și cererea în creștere a determinat hotelurile să investească bani serioși în astfel de dotări. Astfel, hotelul Best Western Parc a investit în 2003 un milion de dolari într-un centru de conferințe, unde se desfășoară în medie 12 evenimente pe săptămână.

Toate categoriile de personal care vor intra în contact cu participanții vor acorda o atenție deosebită aspectelor de comunicare, informare și direcționare astfel încât să se asigure o fluență normală. În cazul acestor evenimente se utilizează elemente de animație specifice realizate de personalul hotelului, cum ar fi:

afișarea evenimentului și alte materiale informative;

steaguri și alte însemne naționale;

sonorizare (imnul statelor din care provin participanții, ambianță sonoră);

conducerea clienților la masă;

program de animație culturală în cadrul meselor festive.

Un alt tip de animație care se întâlnește în România este animația de cazinou, deoarece există câteva hoteluri de lux care au cazinou propriu în incintă. Cele mai importante hoteluri care au cazinou propriu sunt:

În București:

Athénée Palace Hilton – Partouche Casino;

Marriott Grand Hotel – Grand Casino;

Sofitel – Blindo Casino;

Ambasador;

București – Paris Casino;

Intercontinental – Casino Austria;

În Galați:

Sofin Hotel;

În Sinaia:

Anda – Maxim;

În România, una din cele mai mari probleme cu care se confruntă hotelierii în încercarea de a realiza o animație de calitate este lipsa unor specialiști bine pregătiți. În țara noastră nu există cursuri pentru animatori hotelieri. Singurele cursuri de animatori recunoscute de M.E.C.T.S. sunt cele de animatori pentru taberele de vacanță, unele cursuri organizate de diverse asociații și organizații.

4.4. Animația în industria hotelieră mondială

În cazul destinațiilor turistice internaționale, situația se prezintă cu totul altfel în ceea ce privește animația și animatorii. Hotelurile dispun de echipă proprie de animatori, care se preocupă de realizarea unor programe distractive și recreative. Iar pentru hotelurile care nu au animatori proprii există întotdeauna varianta societăților specializate de animatori.

Unul din cele mai elocvente exemple cu privire la animația hotelieră în destinațiile internaționale ar putea fi Hotelul Arcadia Jakarta, situate în capital Indoneziei. Acest hotel de 5 stele poate oferi clienților săi aproape tot ce își doresc în materie de agreement și petrecerea timpului liber într-un mod active și instructiv. Pe lângă facilitățile de agreement, care satisfac o gamă foarte variată de preferințe, hotelul dispune de o echipă de animatori profesioniști, responsabili de realizarea unei vacanțe minunate pentru clienții hotelului. Printre activitățile organizate de acești animatori se numără următoarele:

aerobic subacvatic;

tururi botanice;

cursuri de cățărat în cocotieri;

cursuri de gătit;

cină cu demonstrații culturale;

demonstrații de sărituri în apă;

cursuri de aranjamente florale;

demonstrații de sculptură în fructe;

cursuri de dansuri indoneziene;

cursuri de golf.

De asemenea, hotelul mai organizează o serie variată de cursuri, cum ar fi cursuri de yoga, cursuri de pescuit în ape adânci, cursuri de scufundări în ape adânci sau mai puțin adânci, toate supravegheate de instructori profesioniști. La cererea turiștilor se pot organiza diverse competiții, cum ar fi concursuri de dans, de tenis de masă, de sărituri în apă, de billiard sau, de ce nu, chiar de pescuit în lac. Echipa de animatori a hotelului poate răspunde oricăror solicitări venite din partea clienților, datorită dotării corespunzătoare a hotelului cu un număr atât de mare de facilități de agreement.

Nu este obligatoriu ca un hotel să aibă propria echipă de animatori, mai ales că, de multe ori, hotelul nu are nevoie de aceștia decât în anumite perioade. O rezolvare a acestei situații o constituie solicitarea unei firme specializate de animatori. Prin apelarea la astfel de firme, hotelierii scapă de grija găsirii celor mai potriviți animatori. Este de ajuns ca hotelul să-și prezinte programul, ce tip de animatori caută și ce va trebui acesta să facă și firma de animație stabilește care din angajații săi este cel mai potrivit.

Un exemplu de astfel de firmă este agenția One Entertainment din Cipru, specializată în animația hotelieră. Această firmă a înțeles că nevoile fiecărui hotelier sunt diferite, așa că oferă pachete la comandă, în funcție de necesitățile clientului, fie că este vorba de animație de o seară, fie pentru o perioadă mai îndelungată (pentru tot sezonul).

Fiecare animator selecționat de agenție trece printr-o perioadă de pregătire, iar cunoștințele și performanțele sale vor fi verificate periodic, pentru a putea oferi clienților cea mai înaltă calitate a serviciilor. Activitatea echipelor de animatori este verificată la fața locului de o echipă de consultanți, care păstrează legătura cu conducerea hotelului, pentru rezolvarea eventualelor probleme ce ar putea apărea. În oferta acestei agenții se includ următoarele:

magicieni/iluzioniști;

soliști vocali;

formații;

comici;

chitariști;

animator karaoke;

disc jockey;

spectacol Elvis;

concert Tom Jones/Robbie Williams/Elton John;

hipnotizatori.

Această ofertă este disponibilă nu doar pentru animația hotelieră, ci pentru orice tip de petrecere. Animatorii hotelieri pe care îi pune la dispoziție agenția lucrează 6 zile pe săptămână, aproximativ 8 ore pe zi, divizate în 3 părți, astfel: 10.00 – 12.00; 15.00 – 17.00; 20.00 – 00.00. În timpul zilei, aceștia vor fi responsabili de organizarea și arbitrarea unor activități cum ar fi polo pe apă, volei, dans, Ziua Olimpică, Super Team Challenge etc. Animația pentru copii va cuprinde petreceri tematice cum ar fi: Ziua Piraților, Ziua Indiană, Ziua Olimpică etc. Fiecare seară va începe cu o discotecă pentru cei mici, urmată de o noapte de jocuri sau un spectacol de cabaret organizat de animatorii agenției. Se poate alege între Saturday Nights Fever, Grease, Top of the Pops, Movies and Musicals și multe altele. Una din cele mai importante îndatoriri ale animatorului va fi menținerea legăturii cu oaspeții, informarea lor în legătură cu programul zilei și al serii, aflarea părerii și sugestiilor clienților în legătură cu spectacolele și activitățile, în vederea îmbunătățirii acestora. După cum ușor se poate observa, o astfel de agenție poate face viața mai ușoară hotelierilor și pachetul de servicii oferit mult mai atrăgător.

4.5. Sporturile de agreement

Relația dintre timpul liber și dezvoltare activității de cultură fizică este evident, și implicit sporturile de agreement trebuie să facă parte din „economia timpului liber”. Există factori favorizanți și defavorizanți ai culturii fizice.

4.5.1. Factorii determinanți ai culturii fizice

Factorii favorizanți interni ai culturii fizice sunt considerați: nevoia naturală instinctuală de mișcare, nevoia de sănătate, nevoia de a călători și nevoia de cunoaștere și inedit, moda, iar factorii favorizanți externi sunt și ei de natura unor considerente economice (componentele culturii fizice conduc la obținerea unor rezultate mai bune în muncă), social-culturale (sportul, ca și turismul, constituie prilej de informare și culturalizare) și politice (sportul constituie o temă predilectă în programele partidelor politice, organizațiilor și asociațiilor, ținând cont de valoarea și semnificațiile sale în rândul maselor).

Tipuri de activități sportive

Factorii defavorizanți sunt și ei clasificați în interni și externi. Factorii favorizanți interni sunt considerați: tendința exagerată spre confort a omului, generată de nevoia natural de comoditate, starea precară de sănătate sau constituția fragilă, vârsta înaintată, deficiențele de personalitate. Factorii defavorizanți externi sunt de asemenea destul de numeroși: nivelul redus al veniturilor, precaritatea stării economice generale, denaturarea dezvoltării intersului pentru practica sportivă într-un interes pentru spectacol sportiv, existența în numeroase modele socio-culturale a unor restricții cu privire la practica sportivă, generate de concepții de factură religioasă ori etico-morale.

4.5.2. Clasificarea sporturilor de agreement

Complexitatea serviciilor turistice determină o mare varietate de servicii de agreement. Aproape fiecărei forme de turism îi corespund unul sau mai multe sporturi. Criteriile de clasificare sunt însă diferite având în vedere particularitățile de practicare a acestora și categoria de confort din care face parte hotelul. În hotelurile de categorii superioare și sporturile sunt mai multe, mai diverse, și sunt practicate în interiorul și în afara lor. Mai mult decât această preocupare de asigurare a unei game largi de sporturi cu forțe proprii, hotelurile apelează și la intermediari sau furnizori de servicii sportive care să ofere oaspeților lor experiențe sportive inedite. Tipurile de sporturi pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii:

În funcție de mediul de desfășurare:

Sporturi de aer:

Tiroliana

Zborul cu balonul

Parapanta

Motodeltaplan

Sporturi de apă:

Kayaking

Plimbări cu hidrobicicleta

Scufundări

Skijet

Yachting

Windsurf

Sporturi de pământ:

Ski

Speologie

Mountainbike

Paintball

Alpinism

Tenis

În funcție de locul de desfășurare:

În interiorul hotelului (Indoor Activities):

În afara hotelului (Outdoor Activities):

În funcție de zona geografică (forma de relief):

Sporturi desfășurate la munte:

Sporturi desfășurate la mare:

Sporturi de agrement desfășurate la munte, în funcție de anotimp:

Iarna:

Ski

Snowbording

Free ride

Patinaj

Hochei

Vara:

Paintball

Golf

Fotovânătoare

Sporturi de vară, în funcție de mediul de desfășurare:

Pe apă:

Windsurfing

Watergym

Wakeboard

Snorkeling

Ski nautic

Yachting

Hidrobicicleta

Pe uscat (pe plajă și în locuri special amenajate):

Volei pe plajă

Tiroliana

Tenis

Aerobic

Fotbal pe plajă

Călărie

Sporturi de apă în funcție de locul de desfășurare:

În apă:

Înot în piscină

Snorkeling

Polo

Sărituri în bazin

Sub apă:

Scufundări

Scuba diving

Free diving

La suprafața apei:

Navigarea

Canoe

Pescuit

Rafting

Surfing

Sporturi extreme în fucție de locație:

Munte:

Vara:

Bungee Jumping

Planorism

Parapanta/Tiroliana

Parașutism

Rafting

Alpinism

Coborâre în rapel

Iarna:

Freeriding (Free Skiing și Snowboarding)

Mare:

Kite surfing

Ski nautic

Tiroliana

În funcție de nivelul de efort, gradul de dificultate, de exigențele fizice și de complexitate:

Efort scăzut:

Shuffleboard

Minigolf

Taichi

Efort mediu:

Gimnastică

Badminton

Ping-Pong

Efort ridicat:

Tenis

Waterpolo

Volei

baschet

Dansuri de societate, în funcție de numărul de participanți:

Dansuri de grup:

Disco

Meneaito

Macarena

Etno

Dansuri grecești

Dans de pereche:

Mambo

Rock&roll

Reggae

Country

Polka

Lambada

Dansuri de societate, în funcție de genul muzical:

Dansuri standard:

Vals

Tango

Vals vienez

Dansuri latino:

Samba

Salsa

Cha-cha

Jocuri clasice:

Jocuri de tip casino:

Blackjack

Ruleta

Zaruri

Jocuri de societate:

Monopoly

Biliard

Table

Remy

Jocuri de perspicacitate:

Scrable

Go

Șah

Domino

Jocuri de cărți pentru adulți:

Bridge

Pocker

Whist

Rummy

Canastă

Jocuri de cărți pentru copii:

Șeptic

Macao

Trombon

Popa Prostu’

Război

Rentz

Urbanizarea în ritmuri foarte ridicate, schimbările fundamentale în condițiile de locuit și de hrană, introducerea progresului tehnic în cele mai mărunte aspecte ale vieții cotidiene, chiar economia de gesturi sunt asimilate ideii de eficacitate. Efortul fizic nu mai este considerat un element de bunăstare și sănătate, ci dimpotrivă. Societatea modernă cultivă frenetic ideea că superconfortul trebuie să domine viața omului, superconfort care devine nefast și costisitor din punct de vedere uman și medical, prin efectele inacțiunii, surescitării și sedentarismului.

Trebuie menționată importanța participării prestatorilor de servicii turistice la susținerea unor programe de refacere a forței de muncă, programe care tradițional fac parte din categoria serviciilor oferite în cadrul turismului social și care aproape fără excepție includ și servicii de agrement. În ultima jumătate a secolului trecut în țările europene s-a înregistrat o amplificare a sistemelor de susținere a turismului social și în cadrul acestora a curelor balneare, de odihnă și tratament mai ales sub formă ambulatorie.

5. STUDIU DE CAZ

REALIZAREA PROGRAMELOR DE ANIMAȚIE ÎN STAȚIUNEA SINAIA

5.1. Considerații generale

Crearea ofertei turistice, respectiv întocmirea programelor destinate turiștilor români și străini, este o oportunitate care necesită un studiu permanent în aria preferințelor turiștilor pentru ca aceasta să devină prin conținut atractivă, și în consecință, valorificabilă. Organizatorii de călătorii turistice concep oferta de programe și prestații destinate turiștilor, atât în baza contractelor interne și externe cât și pe cont propriu sau cu diverse motivații, luând în considerare interesele de vacanță, cerințele diferitelor naționalități ale călătorilor, vârsta, sexul, profesia, bugetul de vacanță etc.

Pluritatea intereselor călătoriei determină și gama diversă de programe pe care o agenție de turism, un hotel, le poate prezenta pentru a putea fi valorificate direct turiștilor, programe ce sunt supuse permanent schimbării și transformării calitative pentru a fi permanent interesante. Pentru crearea unei oferte turistice de mare atracție, care să suscite interesul turiștilor, trebuie avute în vedere următoarele elemente:

satisfacerea trebuințelor materiale și spirituale ale turiștilor;

luarea în considerare a motivațiilor turistice;

studierea preferințelor turiștilor pe nationalități;

implicarea în realizarea programelor și a celorlalte sectoare și ramuri care concură la derularea lor ( transporturi, cultură, sport, industriile pentru consum turistic etc.);

îmbinarea mai multor oferte de atractivitate turistică;

selecționarea unui personal cu aptitudini speciale în desfășurarea programelor turistice;

realizarea și derularea programelor având permanent în vedere respectul față de consumator.

Gama ofertei românești de prestații și programe destinate turiștilor este dificil de clasificat, dar se pot enumera câteva din direcțiile către care s-a orientat aceasta, și anume:

1) Punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic, prin realizarea unor programe de vacanțe, excursii, tururi, drumeții având motivație principală interesul pentru diversitatea și armonia formelor de relief. Acest aspect situează România printre țările cele mai favorizate, cu posibilități de practicare a unui “turism total” (montan, de litoral, tratament, fluvial, maritim, pe lacuri interioare, vizite la peșteri, turism de vânătoare, pescuit, rural etc.)

Atracția pe care o reprezintă Munții Carpați s-a materializat prin organizarea de programe specifice, ca: drumeții pe trasee montane marcate, alpinism, acțiuni de orientare turistică, având ca scop descoperirea mediului, florei, faunei, formațiunilor geologice. Stațiunile turistice Sinaia, Predeal, Poiana Brașov au fost introduse în circuitul turistic prin programe de scurtă durată (1-2 zile) sau sejururi de 7 zile, iar zona Transfăgărășanului a fost cuprinsă în programe de 1-2 zile, cu traseul Sf. Gheorghe, Brașov, Făgăraș, Bâlea Lac etc.

2) Punerea în valoare a monumentelor și obiectivelor turistice

Intrate în circuitul turistic, monumentele și obiectivele istorice au fost incluse în programele organizatorilor de turism, începând cu tururi de oraș și excursii de scurtă durată, până la vacanțe și circuite speciale de 7 zile, cu această temă. O serie de monumente, mănăstiri (în mod special cele din Bucovina), biserici și castele, au fost cuprinse în programe tematice, cum ar fi, spre exemplu programul legat de legenda DRACULA, care include vizitarea Mănăstirii Snagov-Bucuresti, Turnul Chindiei, ruinele Curții Domnești din Târgoviște, Biserica Meșterul Manole din Curtea de Argeș, Castelul Bran și casa din Sighișoara. Programul cu această temă a intrat în atenția turoperatorilor din toată lumea, prin originalitatea elementelor sale.

Reintroducerea în circuitul turistic a Castelului Peleș din stațiunea Sinaia a condus la creșterea circulației turistice din această zonă, atât prin programele organizate cât și prin deplasările pe cont propriu ale turiștilor și protocoalele organizate pentru delegațiile oficiale și oamenii de afaceri.

3) Punerea în valoare a folclorului și tradițiilor vechi românești, precum și a tezaurului etnografic

Bogat reprezentat și conservat în cultura națională, folclorul și etnografia au fost surse inepuizabile de inspirație în întocmirea unor programe turistice de mare atractivitate, particularizând și individualizând oferta românească în contextul ofertei internaționale, dintre care putem exemplifica:

“Seară românească” la restaurant cu specific, cu program artistic original, degustări de vinuri, asigurarea de preparate culinare proprii unității, oferirea de medalii și diplome de participare;

Excursie, de o zi, cu săniile sau căruțele , cu dejun țărănesc, într-o casă de locuit,

amenajată după tradiția locală;

Excursii cu vizitarea muzeelor.

4) Punerea în valoare a formelor și mijloacelor de agrement

Agrementul este elementul care completează și mărește valoarea unui program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în tipologia de programe turistice. Acesta este transpus în practică prin agrement cultural distractiv realizat în unitățile de alimentație, baruri, cabarete, prin utilizarea dotărilor și utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematică specială de agrement sau promovare turistică (Carnavalul Zăpezii, Miss, Balul Naționalităților, concursuri și festivaluri de mare amploare etc.) și prin prestații turistice cu mijloace de agrement sportiv (alpinism, deltaplan, patinaj, parașutism, schi).

Tot în această categorie se pot încadra și sălile de jocuri mecanice, jocuri electronice, cazinourile, parcurile de distracții, cluburile de vacanță cu circuit deschis sau închis).

5) Punerea în valoare a metodelor originale de tratament românești

Prestațiile medicale au fost permanent prezentate în oferta românească din stațiunile turistice cu profil balnear. O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea și promovarea metodelor originale de tratament românești: Gerovital, Pell-Amar, metode care au înregistrat succese pe plan mondial.

Oferta de prestații românești va putea să se înregistreze în cea internațională numai dacă va fi în deplin acord cu tendințele dinamice ale cererii, iar pentru aceasta, orientarea și organizarea sectoarelor și departamentelor de marketing și programe sunt definitorii în strategia fiecărui operator de turism, pe termen lung și scurt, cu accent deosebit pe cercetarea atentă a intereselor consumatorului, în vederea creării noilor produse turistice.

În viziunea de amenajare turistică a stațiunii, animația reprezintă un concept care desemnează organizarea agrementului în centrele acesteia. Organizarea animației va ține seama atât de atracțiile locale existente dar și de exigențele vizitatorilor cărora le sunt, cu precădere, adresate preocupările în direcția asigurării divertismentului. În aceste condiții, concepția de amenajare turistică a stațiunii va trebui să vizeze dezvoltarea spațiilor de cazare și alimentație concomitent cu proiectarea echipamentelor de animație, acestea din urmă ocupând un rol important la nivelul stațiunii. Prin dispunerea elementelor de animație este importantă asigurarea unei legături directe cu fiecare zonă funcțională a orașului și să se evite realizarea unor bariere între zonele cu funcții dominante.

5.2. Obiective turistice în stațiunea Sinaia

5.2.1. Obiective de interes peisagistic

“Cetatea de piatră” a Bucegilor ascunde în interiorul ei unele dintre cele mai spectaculoase opere de artă create și șlefuite de natură. Acest adevărat laborator natural al Bucegilor a constituit obiectul de studiu al diferitelor domenii al științei (geologice, biologice), dar mai presus de toate atrage interesul oricărui turist, amator de drumeții care au trecut sau ar putea trece la un moment dat prin Sinaia. Astfel, drumețul aflat pe vastul platou de altitidine al Bucegilor, la peste 2000 m înalțime, poate admira cele mai interesante stânci, monumente ale naturii, de înălțimi cuprinse între 3 și 15 metri și cu forme curioase. Cele mai cunoscute sunt stâncile solitare care au forma unor ciuperci, înalte de circa 3 m cunoscute sub numele de “Babele”, dar nu mai puțin celebre sunt “Sfinxul” sau “Masa Ciobanului”, stânci formate și modelate prin acțiunea vântului și a ploii.

“Cununa Bucșoiului” este un alt exemplu elocvent de măiestrie a naturii, fiind o creastă puternic scrijelită de vânt și de procesul de îngheț. De pe această creastă avem o frumoasă și largă perspectivă spre nord către Postăvarul și Piatra Mare, spre vest către Depresiunea Codlei și spre est către Munții Garbova.

“Cascada Caraimanului”, ale cărei ape sar peste un prag format din brecie calcaroasă, este situată în aval de confluența văilor Urlătoarea Mare și Urlătoarea Mică, la altitudinea de 1055 m și ea atrage un număr impresionant de turiști.

“Cheile Ialomiței”, una dintre cele mai spectaculoase din Munții Meridionali, sunt rezultatul secționării barelor de calcar de către principala arteră hidrografică ce drenează Bucegii, Ialomița, în drumul ei către sud.

“Peștera Ialomiței” sculptată de ape în versantul sudic al muntelui Bătrâna, se deschide spre Valea Ialomiței la intrarea în chei a râului (altitudinea de 1660 m). Lungimea totală a peșterii este de 1128 m, din care sectorul accesibil este de 400 m, iar deschiderea la intrare de 15 m. După un scurt tunel urmează sala “Mihnea-Vodă”, apoi printr-un coridor îngust urmează sala “Decebal”, din care pornesc lateral o serie de galerii scurte și apoi sala “Maria” și sala “La răspârtie”. Urcând o scară de lemn se ajunge la marea “Grotă a Urșilor”, unde au fost găsite schelete ale ursului de peșteră. Spectaculoasa arhitectură subterană iese în evidență printr-o serie de rupturi de pantă, cascade, îngrămădiri de blocuri de masive, cât și stalactite și stalacmite existente doar în sectorul greu accesibil al peșterii. Punctul cel mai îndepărtat al călătoriei este încăperea denumită “La Altar”, unde în anii 1951-1956 s-au descoperit încă trei galerii, dintre care două cu numeroase formațiuni de stalactite, stalacmite și draperii.

Este de remarcat, de asemenea, că uimitoarea fortăreață de piatră a Bucegilor adăpostește o floră și o faună pe cât de bogate, pe atât de variate, ocrotite în cadrul unor mari rezervații naturale. Cunoșterea lor de către amatorii de drumeție presupune și obligația strictă a protejării cuvenite.

Pe malul stâng al Prahovei se află “Rezervația Arinișului”, cu o suprafață de 1,4 ha. Aici este pus sub ocrotire, în special, arinul alb. Alături de arin, cuprinde încă 173 de specii, majoritatea lemnoase, aparținând unui număr de 42 de familii. Cea mai extinsă rezervație se găsește în spațiul Munților Bucegi. Așa-numita “Rezervație principală din Bucegi” datează din anul 1935 și are o suprafață de aproximativ 6680 ha; se înfățișează ca o potcoavă uriașă și se întinde de-a lungul versanților estici, nordici și vestici ai masivului muntos.

“Rezervația Peștera Ialomiței” are o suprafață de 225 ha și include zona forestieră de pe munții Cocora și Bătrâna, Peștera Ialomiței, Cheile Peșterii și Urșilor, Valea Horobei. O importantă rezervație din Bazinul Ialomiței este “Rezervația Zănoaga” (150 ha). Pe bârnele și grohotișurile de la poalele versantului sudic al muntelui Zănoaga sunt adăpostite plante termofile sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice, care reprezintă rarități în flora țării.

“Rezervația Babele” include atât interesante forme de relief (Babele, Sfinxul, etc.), cât și asociații vegetale alpine ca argințica, iarba roșie, micșuneaua de munte, etc.

De asemenea, nu trebuie uitat că, în ansamblul masivului Bucegi, în special în rezervații, sunt ocrotite animale cum ar fi: capra neagră, râsul, vulturul pleșuv sur, cocoșul de munte, etc.

5.2.2. Obiective istorice și culturale

Pe lângă minunatele priveliști naturale și deosebitele elemente de interes peisagistic, Sinaia oferă turiștilor veniți la odihnă, interesante și instructive mijloace de cunoaștere a trecutului și prezentului localității.

Este de ajuns să menționăm renumitul Castel Peleș, care constituie punctul de atracție numărul unu al stațiunii, atât prin construcția ca atare, cât și prin numeroasele obiective de artă pe care le cuprinde și care trezesc interesul viu al vizitatorilor.

Castelul Peleș și Castelul Pelișor

Acestei construcții de referință nu numai pentru Sinaia, ci și pentru România, i s-a pus piatra de temelie în ziua de 22 august 1875. Locul construcției, respectiv suprafața din Valea Peleșului fusese cumpărat de domnitorul Carol I (1866-1881) și Rege între anii 1881-1891. În același timp se ridică și alte construcții anexe ale castelului cum ar fi: Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică. Ceva mai târziu, se va construi Vila “Șipot”, ce va fi pentru un timp locul de lucru al arhitectului Karel Liman, la indicațiile căruia se va desfășura construcția Castelului Pelișor, precum și Vila Regelui Ferdinand, de la Stâna Regală ( actuala Poiana Stânii).

Până la terminarea, în anul 1883, a castelului Peleș, Regele Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la Foișor, construcție terminată mult mai repede.

În ceea ce privește Castelul Pelișor, acesta a fost început în anul 1889 și terminat în anul 1903, și era destinat viitorului Rege Ferdinand și Reginei Maria. Totuși, până la finisarea Pelișorului, și aceștia au locuit la Foișor. Chiar și Carol al-II-lea a locuit acolo, în perioada 1930-1940, atâta timp cât a fost Regele României, exceptând anii 1932-1933, când casa de vânătoare a fost mistuită de un incendiu. În urma dispozițiilor sale, pe locul aceleia, s-a ridicat actualul Castel Foișor. Castelul Peleș are circa 170 de încăperi, spre deosebire de Pelișor care are doar 70. Demn de menționat este faptul că Peleșul a fost primul castel electrificat în întregime din Europa. Acest lucru a fost posibil întrucât electricitatea era furnizată de Uzina Electrică proprie, de pe malul pârâului Peleș.

Mai trebuie știut și că Peleșul adăpostește una dintre cele mai importante și mai valoroase colecții de tablouri din Europa, în număr de aproximativ 2000 de piese. Arhitectura exterioară este caracteristică Renașterii germane, cu câteva elemente proprii “chalet-ului” elvețian, care se înscriu armonios în peisajul înconjurător.

După abdicarea Regelui Mihai, în anul 1947, tot complexul Peleș, mai puțin castelul omonim, care a intrat în circuitul turistic, a devenit loc de creație și odihnă pentru oamenii de cultură ai vremii, pentru o scurtă perioadă de timp.

În ultimii ani ai regimului comunist, dictatorul Nicolae Ceaușescu a închis întreaga zonă, declarând-o zonă specială. În această zonă nu aveau acces decât personalul de serviciu, sever verificat, și personalul militar de pază. Întreaga zonă era declarată zonă de protocol de stat. Interesant de știut este faptul că, cu toate acestea, lui Ceaușescu nu i-a plăcut foarte mult castelul, vizitele sale aici fiind foarte rare. După Revoluția din Decembrie 1989, Castelul Peleș și Castelul Pelișor sunt reintegrate în circuitul turistic.

La ora actuală, Foișorul rămâne ca și în trecut, reședința prezidențială, spre deosebire de Economat și Corpul de Gardă, unde sunt amenajate hoteluri, restaurante și terase. Celelalte componente ale complexului Peleș au devenit fie vile turistice, fie vile de protocol. Totuși, cea mai deosebită relatare despre Castelul Peleș, rămâne aceea a lui Angelo de Gubernatis (1840-1913), scriitor italian, care a sosit în anul 1898 la Sinaia, invitat de familia regală. Acesta spune: “inaugurat în 1883, Castelul Peleș nu este numai un loc plăcut, în timpul verii; el a fost conceput și ca un monument național și menit să păstreze trofeele victoriei de la Plevna, ceea ce explică stilul simplu și maiestuos”.

Curtea castelului, de tip Bramantes, cu fântână în mijlocul curții, în cel mai curat stil renascentist, îl surprinde plăcut pe vizitator. Curtea are un decor vesel, din plante și flori; de jur împrejur, fațadele sunt animate cu desene elegante. Interiorul castelului, este o adevărată minunăție, datorită frumuseții și bogăției lemnăriei sculptate și a vitraliilor colorate. Cum treci de vestibul, te aflii pe scara de onoare, în fața celor mai de seamă domnitori ai vechii Românii: Ștefan cel Mare și Sfânt și Mihai Viteazul. Într-o atitudine mândră, cu căciulă de blană sau cu coroana de aur, pe cap, ei impresionează prin îmbrăcămintea strălucitoare, în care albul se îmbină cu verdele smarald. La dreapta și la stânga celor doi domnitori, în chip de cavaleri servanți, patru scutieri poartă stemele provinciilor românești.

În biblioteca Reginei, deasupra grupurilor de copii simbolizând poezia și știința, se află imaginea lui Ulfilas (311-383 e.n.), căpetenie religioasă a Goților,la nord de Dunăre, traducând Biblia în limba lor, și contribuind la răspândirea Creștinismului, apostol creștin al romanilor, precum și imaginea lui Dante, creatorul poeziei occidentale. În apartamentele rezervate înalților oaspeți, o suită de blazoane străluceau prin abundența lor heraldică, vorbind despre strămoșii familiei regale. Dintre toate însă, picturile pe sticlă din castelul Peleș, fără îndoială sunt mai profunde și mai strălucitoare, ca și cele din sala de muzică. Aici subiectele sunt luate din poezia lui Alecsandri. Aceasta este prezentarea făcută de un oaspete al castelului Peleș, aproape de începutul secolului XX. Programul de vizitare este următorul: zilnic între orele 9:00 și 17:00, mai puțin lunea și marțea până la ora 11:00. Acest program este supus deselor schimbări datorită sezoanelor turistice.

Casa memorială George Enescu sau „Vila Luminiș”

Se află situată în cartierul Cumpătu, singurul cartier al orașului Sinaia așezat pe malul drept al râului Prahova. În destinul strălucit al lui George Enescu, orașul Sinaia și vila « Luminiș » au o semnificație aparte. George Enescu și-a organizat viața în așa fel încât, în perioada dintre concerte să-și afle răgazul de a putea compune, făcându-și un refugiu din vila de la Sinaia.

Vila nu a fost construită întâmplător la Sinaia, deoarece Enescu a fost legat atât sentimental, cât și profesional de acest oraș, datorită sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peleș, fiind pentru el o poartă de lansare în lumea culturală muzicală a momentului. Vila a fost construită între anii 1923 – 1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii aduși de activitatea concertistică a maestrului. Realizată într-un stil autentic românesc, și integrată armonios în ambianța inspiratoare a munților Bucegi, vila « Luminiș » avea sa fie atât un loc de inspirație pentru o parte semnificativă a creației enesciene, cât și un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 și 1946. Întreaga vilă este mobilată și aranjată cu rafinament și imaginație, reunindu-se în mod armonios și original, elementele ornamentale și de mobilier în stilurile românești și orientale. După părăsirea definitivă a țării, determinată de evenimentele politice dintre anii 1945 – 1946, Enescu semnează la Paris un act de donație, prin care vila « Luminiș » urma să devină un așezământ cultural, conceput ca o casă de odihnă și reculegere pentru artiștii români și străini. Complexa personalitate a lui George Enescu, a putut să se afirme la Sinaia, mai ales în ipostaza de compozitor, deși a susținut deseori concerte la Castelul Peleș, sau în alte așezăminte din oraș, cu orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice, condusă de dirijorul și prietenul său, Dimitrie Dinicu. Tot la Sinaia a compus o mare parte a creației sale. Din cele 150 de lucrări începând cu «Țara Românească », opera pentru pian și vioară, compusa la vârsta de 5 ani, și terminând cu « Simfonia de cameră », la Sinaia, Enescu a compus numeroase suite și sonate, cele două « Rapsodii Române », și a compus chiar și muzica pentru versurile reginei Elisabeta « Poema Română ». La Sinaia s-a plămădit și « Concertul pentru pian, vioară, violă și violoncel nr.1 în Re Major, opus 16 », dar, înainte de toate trebuie menționată opera sa « Oedip » compusă în mare parte la vila « Luminiș », unde în 1927 a fost orchestrat un întreg tablou din actul al doilea. Despre această operă, Enescu avea să spună : « ceea ce pot afirma cu certitudine este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând pentru că m-a costat luni de muncă, și ani de neliniște. Apoi pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam cu ecoul meu». Premiera acestei opere a avut loc la 10 martie 1936. Bustul din marmură al lui George Enescu aflat la intrarea în vilă, este realizat de Ion Irimescu, sculptor moldovean fascinat de personalitatea marelui maestru. Despărțirea de țară a lui Enescu s-a produs în anul 1946, în luna septembrie, după ce a făcut o ultimă vizită în Moldova, la Liveni, la mormântul mamei sale, după care a mărturisit, împăcat într-un fel cu soarta: « de aici plec odihnit, din seva pământului meu, și numai asta îmi dă curaj să mă pot dezlipi de țară, pentru un timp mai lung». Din păcate, întoarcerea sa la Sinaia, la vila « Luminiș » care a constituit o mărturie fericită a vieții marelui muzician român, nu avea să se mai petreacă niciodată. În anul 1990, vila « Luminiș » intră într-un proiect de renovare, restaurare și conservare a obiectelor. Proiectul a fost susținut de Ministerul Culturii, și de Centrul European de Cultură Sinaia, și a durat cinci ani. La data de 5 septembrie 1995, cu ocazia marelui festival « George Enescu » și la dorința marelui violonist Yehudi Menuhin, devine casă memorială, intrând în patrimoniul național cultural. În această casă, se păstrează pianul maestrului, realizat la Lausanne, cu care a susținut bogata sa activitate compozistică și concertele oferite apropiaților familiei Enescu. La dispoziția vizitatorilor s-au pus adevarate bijuterii muzicale, care pot îmbogăți colecția fiecăruia: CD-uri ce conțin capodoperele creației enesciene, dar și ale titanilor muzicii clasice apreciați în mod special de talentatul compozitor roman: Bach, Beethoven, Brahms, Wagner, Mozart, ce au marcat activitatea componistică a acestuia. Programul de vizitare este zilnic între orele 9.00 și 15.00. Lunea închis.

Muzeul rezervației Bucegi

Este o secție a muzeului județean de științe ale naturii Prahova, înființată în anul 1976 prin grija profesoarei emerite Margareta Moșneaga, prestigios om de știință prahovean. Muzeul este situat în parcul « Dimitrie Ghica » din Sinaia, și cuprinde exemplare din flora și fauna Bucegilor, specii rare și ocrotite, specii pe cale de dispariție și chiar dispărute. Clădirea a fost renovată și repusă în circuitul turistic în anul 1993, prin grija profesoarei doctor docent Emilia Iancu și a profesoarei universitare Ileana Crăciun, acestora aparținându-le și concepția tematică actuală a muzeului. La sfârșitul vizitei, orice turist își poate așterne impresiile într-un caiet special dedicat acestui lucru. Bucegii pe care i-a îndrăgit atât de mult Margareta Moșneaga, s-au prezentat astfel în concepția acesteia: « există o necesitate imperioasă a ocrotirii naturii, atât în privința celor ce cuprinde ea, ca monumente declarate, și aflate deci sub scutul legii, cât și în legătură cu tot ansamblul peisagistic pe care îl străbat și îl admiră milioane de oameni, printre care, din păcate, se mai găsesc și din aceia, care uită că vor mai trece și alții pe acolo, mâine, peste un an, peste decenii». Programul de vizitare este zilnic între orele 9.00 și 19.00.

Mănăstirea Sinaia

Pentru turiștii care vin să viziteze „Perla Carpaților”, Mănăstirea ortodoxă Sinaia reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante care trebuie să merite toată atenția. Mănăstirea Sinaia, veritabilă catedrală a Bucegilor, situată într-un cadru mirific, datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, și reprezintă cartea de identitate a orașului, fiind prima construcție din spațiul actualei stațiuni.

Ctitorul Mănăstirii este Spătarul Mihail Cantacuzino, din familia boierilor Cantacuzini. Acesta, însoțit de familia sa, a efectuat un pelerinaj la locurile sfinte, Ierusalim și Nazaret, ajungând până la Muntele Sinai, unde a vizitat o veche mănăstire ortodoxă, cu hramul Sfânta Caterina, ce data din secolul al IV-lea. Întors în țară, și impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât să construiască în munții românești o mănăstire care să poarte același nume ca și muntele Sinai. În peregrinările sale prin țară a poposit la sihastrii din zona actualei stațiuni, și fermecat de frumusețea locurilor a decis că aici va fi locul viitoarei mănăstiri. A păstrat chiar și numele Sinai, dar într-o variantă românizată, și anume Sinaia. Mănăstirea Sinaia este închinată sfintei Fecioare Maria, și, ulterior, denumirea „Sinaia” s-a extins și asupra localității. Construcția mănăstirii a durat 5 ani, din 1690 până în 1695.

Scopul amplasării în acest loc a mănăstirii era unul dublu: în primul rând trebuia să fie o fortăreață de apărare și de protecție pentru drumul comercial existent de-a lungul Văii Prahovei, drum care făcea legătura între două mari orașe ale epocii, București și Brașov, iar, în al doilea rând, de a asigura un adăpost numeroșilor pustnici existenți în munții Bucegi. Inițial, mănăstirea a fost construită pentru a adăposti 12 călugări, după exemplul lui Iisus Hristos care a avut 12 Apostoli, însă, odată cu trecerea timpului, numărul călugărilor a crescut, fiind necesară construirea unei alte mănăstiri și a altor spații de locuit. Noua construcție care poartă astăzi numele de „Curtea Nouă”, a fost realizată între anii 1843 și 1846, datorită eforturilor stareților Ioasaf și Paisie.

În timpul războiului ruso-turc din 1736-1739, mănăstirea a fost părăsită de călugări și argați de frica cotropitorilor. Ultimul rămas, starețul Isidor, împreună cu doi călugări a adunat toate odoarele bisericești și argintăria din biserică pe care le-a pus în clopot și le-a îngropat, apoi a fugit în Transilvania. Armata austriacă a trecut munții și a lăsat 400 de soldați la mănăstire. Turcii, cu ajutorul iscoadelor au aflat și i-au atacat prin surprindere pe austrieci, omorându-i pe marea majoritate, dând foc mănăstirii, și gâurindu-i zidurile cu tunurile în două locuri. Aceasta a fost refacută de către Epitropia Spitalului Colțea.

Biserica veche a fost construită în stil brâncovenesc, arhitectura proprie Țării Românești. Acest stil, de influență barocă, are – ca o caracteristică importantă – coloanele sculptate și împodobite cu motive florale și vegetale, aceleași ornamente pe care le regăsim la ramele ferestrelor și la ușa centrală a bisericii. Coloanele formează un pridvor, o altă caracteristică a stilului brâncovenesc, în plus față de împărțirea obișnuită a bisericilor ortodoxe în pronaos, naos și altar. Demnă de admirat este sculptura de pe portalul bisericii, aceasta reprezentând, în partea dreaptă pe Moise cu Tablele de Legi, iar în stânga pe fratele său Aron, ținând în mână nuiaua care a înverzit. În mijlocul portalului se gasește blazonul familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, având în gheare însemnele imperiale ale puterii, sceptrul și crucea.

Se mai păstrează încă pictura în original, în pridvor și în naos, realizată de pictorul familiei Cantacuzino, Pârvu Mutu Zugravu. Pronaosul este dominat de un tablou votiv care îl reprezintă pe fondatorul mănăstirii, Mihail Cantacuzino, înconjurat de cei 18 copii ai săi, o parte fiind adoptați de cele două soții ale sale, precum și pe alți membri ai familiei Cantacuzino, începând cu Radu Șerban, Constantin Șerban, Constantin Cantacuzino, Șerban Cantacuzino, și alții. Pârvu Mutu, a reușit să redea cu fidelitate mesajul fondatorului, astfel încât în cele mai multe reprezentări iconografice, personajele stau cu mâna întinsă, semn caracteristic al milei creștine.

Mănăstirea are, de asemenea, un paraclis deosebit. Paraclisul este, de obicei, o mică biserică specifică mănăstirilor și reședințelor episcopale, sau mitropolitane, în interiorul căreia se desfășoară slujbele zilnice.

Interiorul și pictura deteriorată în timp dau fiorii reci ai catacombelor din primele secole ale creștinismului. Icoanele din naos și pronaos reprezintă ultimele momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos: trădarea lui Iuda, arestarea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani, judecarea sa de către doi înțelepți ai sinodului evreiesc, Ana și Caiafa, judecata lui Pilat din Pont, batjocorirea lui Hristos, urcarea pe Muntele Golgota și răstignirea lui Iisus. În curtea vechii mănăstiri, lângă paraclis, se află mormântul lui Take Ionescu, prim ministru în 1922. Biserica mare, amplasată în curtea nouă și dedicată Sfintei Treimi, a fost construită între anii 1843 – 1846, prin eforturile călugărilor care locuiau aici. Deteriorată de mai multe ori, aceasta a fost parțial reconstruită, între 1893 și 1903, și renovată complet după planurile arhitectului George Mandrea. O centură de ceramică, verde emailată, formată din trei linii răsucite din loc în loc, înconjoară exteriorul bisericii, și încadrează un șir de firide pictate cu chipuri de sfinți, sub cornișa bisericii. Aceasta simbolizează unitatea într-un singur Dumnezeu și pe cea a celor trei principate românești: Transilvania, Moldova și Țara Românească, reunite într-un singur stat: România. Tabloul votiv din Biserica Mare include 5 personaje: mitropolitul Iosif Gheorghian, regele Carol I îmbrăcat în ofițer, cu mâna dreaptă odihnindu-se pe o coloană de piatră căreia îi lipsește un colț (aluzie la Regatul României căruia îi lipseau Bucovina, Basarabia și Transilvania), regina Elisabeta, care ține mâna pe umerii singurului lor copil, mort la o vârstă fragedă, iar ultimul în tablou este ctitorul mănăstirii, Spătarul Mihail Cantacuzino. Ceramica și cărămida smalțuită, precum și candelabrele au fost aduse de la Viena. Unul dintre cele mai remarcabile obiecte din mănăstire este epitaful executat de Ana Roth, între anii 1897 -1900.

Epitaful este cusut în fir de aur și mătase colorată pe o pânză de bumbac, și este înregistrat în catalogul UNESCO. În naos, se găsesc jilțurile rezervate familiei regale. Prin dorința regelui Carol I, Biserica Mare și Mănăstirea Veche, au devenit primele lăcașuri electrificate din Romania.

Familia Regală a locuit la Mănăstirea Sinaia în fiecare vacanță, timp de 11 ani, începând din 1871. La sărbătorirea a 200 de ani de la înființarea mănăstirii, a fost amenajat, în vechea reședință regală, un muzeu religios, care funcționează de atunci fără întrerupere, fiind primul muzeu de acest gen din România. Mănăstirea este situată în cartierul Furnica și poate fi vizitată zilnic.

Mănăstirea « Peștera Ialomiței » din Valea Ialomiței

Se spune ca a fost întemeiată de Mihnea Vodă cel Rău, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, ca un schit de lemn, la gura peșterii, adăpostind câțiva călugări bătrâni. În anul 1818, schitul a ars complet, iar un an mai târziu s-a ridicat un schit nou, mai aproape de gura peșterii cu 10 metri. Amintirea construirii schitului se păstrează pe o pisanie scrisă pe peretele sudic al grotei, la o înalțime de 15 metri. În anul 1940, schitul arde din nou, fiind refăcut între anii 1940 – 1942, dar în anul 1961, pe 20 aprilie izbucnește un incediu la gura peșterii, iar schitul arde din nou, de data asta definitiv, nerefăcându-se până în anul 1993, când cu sprijinul Fabricii de Ciment Fieni-Dâmbovița, clădirile au fost refăcute integral. Execuția lucrărilor a fost finalizată în anul 1996, luna iunie. Se oferă cazare în arhondaricul mănăstirii, și masa la solicitarea doritorilor. Peștera Ialomiței este localizată la 1660 de metri altitudine, în Muntele Bătrâna, la circa 10 kilometri de izvoarele râului Ialomița, având o lungime totală a grotei principale, până la altar, de 400 de metri, iar diferența de nivel între altar și peșteră, este de 60 de metri.

Se poate ajunge la mănăstirea Peștera Ialomiței, venind dinspre Sinaia, cu autoturismul, spre Cota 1000, cu ramificație spre cabana Cuibul Dorului, și, ulterior, pe drumul forestier spre cabanele de pe Valea Ialomiței, până la mănăstire, sau, pe un drum ocolitor și mai sigur, prin comuna Moroieni, pe lângă Sanatoriul de Boli Pulmonare, până la Cabana Padina, și apoi până la peșteră. Se mai poate ajunge și pe traseele turistice montane, venind din Bușteni, Azuga, Sinaia, Bran, și Moeciu de Sus. Peștera este iluminată electric, și intrarea se face pe bază de bilet.

Cazinoul din Sinaia

Este situat în parcul « Dimitrie Ghica » și a fost, de asemenea, construit la inițiativa lui Carol I. Construcția a început în anul 1912 și a fost terminată un an mai târziu. Lucrările au fost supravegheate de arhitectul Petre Antonescu, care de fapt, era și autorul planurilor. Cazinoul l-a avut ca prin acționar pe baronul de Marcay, acționar și al cazinoului din Monte-Carlo, după arhitectura căruia a fost construit și cel din Sinaia.

Serbările și reprezentațiile de gală vor plasa Sinaia în rândul celor mai renumite stațiuni occidentale, clădirea cazinoului fiind atracția irezistibilă a orașului. În anii ’30, Cazinoul își consolidează statutul de punct de interes maxim, depășind în faimă însuși castelul Peleș. Va beneficia de curse speciale de trenuri, care vor aduce jucători din toate colțurile țării și chiar din afara granițelor. Încasările impresionante vor contribui la dezvoltarea orașului Sinaia.

După o scurtă perioadă de inactivitate, datorată celui de al doilea război mondial, Cazinoul își va redeschide porțile pentru aproximativ 800 de vizitatori zilnic.

În 1947 „magnetul social” numit Casino s-a închis definitiv, clădirea fiind folosită începând cu anul 1955 drept Casă de Cultură. Fiind recunoscută ca cea mai elegantă clădire cu acest profil, se vor organiza aici spectacole de teatru, folclor și concerte. Biblioteca orașului și diverse cercuri artistice erau adăpostite în acest spațiu.

După anul 1975, clădirea a fost reparată din temelii, fiind adăugate elemente artistice deosebite. Modernizarea a condus la folosirea clădirii pentru desfășurarea unor reuniuni internaționale și banchete la nivel de șefi de stat. Astfel din vestitul Casino datorat divertismentului s-a transformat astăzi, în „Centrul Internațional de Conferințe”, și este în continuare una dintre cele mai importante clădiri din Sinaia.

Gara Sinaia și Gara Regală

Prima a fost construită în anul 1913, de către Compania « Demeter Cartner », iar a doua, ceva mai târziu și a fost rezervată exclusiv familiei regale, și oaspeților, respectiv conducători de stat străini. Pe peronul gării Sinaia, se află o placă comemorativă în amintirea Primului Ministru român I. Gh. Duca asasinat de legionari în anul 1933, chiar în acel loc. Este o gară importantă, în care opreau la începutul secolului trenuri precum Orient Express sau Arlberg Express. În ceea ce privește Gara Regală, situată la câțiva zeci de metri departare, a fost construită după planurile arhitectului Duiliu Marcu în anul 1939. Este o clădire din piatră în stil românesc, care purta la vremea aceea însemnele regale ale lui Carol al-II-lea. Clădirea avea o remiză în care încăpea tot trenul regal. În fața gării este o piață mare, corespunzătoare primirilor la nivel de șefi de stat. În salonul central al gării se găsește o pictură murală (5,50x 5,50 metri) reprezentând o vânătoare domnească de mistreți, cu 8 personaje calare,în mărime naturală, inscripționată în limba latină : Basarab Voievod secol XIV. Destinația gării a fost păstrată și în timpul regimului comunist. Un tren prezidențial i-a adus aici pe președintele american Gerald Ford și pe Nicolae Ceaușescu în data de 6 august 1975. Nu este deschisă pentru public.

Uzina electrică din Sinaia este situată pe malul de est al Prahovei.

Reprezintă un obiectiv nevizitabil deocamdată, care adăpostește componente și mașini de fabricație germană, aduse în țară la începutul secolului XIX, care asigurau la vremea aceea necesarul de curent electric pentru oraș. A fost proiectată de inginerul Elie Radu. Toate instalațiile sunt funcționale și astăzi.

Alte obiective turistice din zonă

Crucea de pe muntele Molomot este situată în cartierul Furnica al orașului Sinaia, într-o curte privată, și reprezintă, una din paginile trecutului istoric, deoarece în apropierea ei s-a aflat un schit anterior construcției mănăstirii Sinaia – se pare că prima locuință din zonă.

Cimitirul Eroilor din Sinaia a fost amenajat în memoria ostașilor căzuți pe aceste meleaguri, în luptele din primul război mondial, îndeosebi în vara anului 1916.

Aici sunt înmormântați atât soldați români cunoscuți sau necunoscuți, cât și adversarii lor în luptă, maghiari și germani. Ostașii și ofițerii români decedați aici au aparținut regimentelor 50, 55, 61, 65 și 73 infanterie precum și regimentelor 6 și 10 vânători care au luptat la Predeal, Susai, Clăbucet și Valea Cerbului. De asemenea, tot în cimitir, se află și o cronică dăltuită în piatră, în memoria celor 365 de soldați americani uciși sau căzuți prizonieri în România în timpul celui de-al doilea război mondial. Cimitirul se găsește la câțiva pași de hotelul Palace.

Biserica Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul din cartierul cu același nume i-a avut drept ctitori pe Emil și Adina Costinescu, unii dintre primii industriași stabiliți în zonă, proprietarii fostelor Uzine Costinescu, actuala Întreprindere de Mecanică Fină Sinaia. Biserica a fost ridicată între anii 1933 și 1939. Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 26 septembrie 1933 de Fericitul întru adormire Patriarhul Miron Cristea, în prezența Regelui Carol al II-lea (1930-1940) și a altor oficialități. Planurile bisericii aparțin arhitectului Paul Smărăndescu, iar construcția respectă stilul bizantino-românesc fiind construită din piatră cioplită de Moroieni, căptușită cu caramidă dublă cu bolț și acoperiș din beton armat, peste care sunt așezate olane roșii turcești. Pictura în frescă, tempera și ulei a fost executată între anii 1938-1939 de pictorița Nina Arbore. Biserica se gasește pe bulevardul Republicii, puțin mai jos de intrarea principală a Uzinei de Mecanică Fină.

Stâncile « Franz Josepf » sunt situate lângă cabana Poiana Stânii. Acestea au fost amenajate în timpul domniei familiei regale, cu trepte și cu balustrade, iar de pe terasa acestora se poate admira un segment întins din valea superioară a Prahovei. La stânci se poate ajunge din Poiana Stânii pe o potecă. Sunt considerate un punct de belvedere.

Stânca « Sfânta Ana » la baza acesteia, se află o mică poieniță. Peretele cuprindea odihnioară icoane din care se mai păstrează și astăzi urme. Mica grotă existentă acolo a constituit odihnioară adăpostul unui pustnic. Stâncile se găsesc la intersecția dintre drumul spre Cota 1400 și drumul auto spre Poiana Stânii.

Mormântul lui Badea Cârțan se află în cimitirul Sinaia. De meserie pastor, Badea Cârțan a militat continuu pentru unitatea tuturor românilor. A fost un autodidact. S-a născut în comuna sibiană Cârțișoara, unde a fost amenajat și un muzeu care îi poartă numele. A trecut de multe ori ilegal în Transilvania aflată sub dominația Imperiului Austro-Ungar, pentru a duce cărți în limba română celor de acolo, și a efectuat mai multe deplasări, pe jos, spre capitale europene, cum ar fi Viena sau Roma. Este considerat un promotor al culturii românești.

Parcul « Dimitrie Ghica » din Sinaia, a fost înființat în anul 1881 iar amenajarea s-a făcut sub îndrumarea arhitectului peisagist elvețian, Eder. Acesta adăpostește mai mulți arbori seculari, iar în interiorul său se desfășoară, pe o scenă amenajată, festivalurile din Sinaia. Se mai pot admira, pe marginea aleilor ce străbat parcul, busturile unor personalități care au locuit sau doar au vizitat orașul Sinaia, ca, de exemplu : Mihai Eminescu și Ion Creangă, Nicolae Bălcescu precum și Dimitrie Ghica. Acesta, a fost un apropiat al Domnitorului devenit ulterior Rege, Carol I. Chiar la intrarea în parc se mai află și bustul actorului Ion (Iancu) Brezeanu, Cetățean de Onoare al orașului Sinaia, și după cum se menționează, și « cetățean » al lui Caragiale. A trăit între anii 1869-1940.

Vilele unor personalități marcante ale vieții culturale și politice din prima jumătate a secolului XX

Vila Carola – În anul 1927 aici a locuit violonistul Yehudi Menuhin, elev al lui George Enescu. Este situată în cartierul Furnica, al orașului Sinaia.

Vila Constantin Argetoianu – Acest om politic care a trăit între 1871-1955, a reprezentat Partidul Liberal, fiind Prim Ministru al României.

Vila Take Ionescu – Remarcabilul om politic a reprezentat ultima guvernare a Partidului Conservator, fiind Prim Ministru timp de câteva luni. A trăit între 1858-1922. La începutul secolului al XX-lea, devine președinte de onoare al Societății « Vârful cu Dor ».

Vila Irene Procopiu cunoscută și sub numele de vila « Căprița ». Irene Procopiu a fost prima doamnă de onoare a Reginei Maria; astăzi casa este în ruine.

Casa lui Nicolae Iorga – Marele istoric și-a trăit ultimele clipe ale vieții la Sinaia, în vila sa de unde a fost ridicat de legionari în anul 1940 și dus în pădurea de la Strejnic, unde aceștia l-au asasinat cu bestialitate. Legenda spune că în chiar ziua asasinării sale, Iorga a scris celebrele versuri: « A fost tăiat un brad bătrân fiindcă făcea prea multă umbră ». Nu este deschisă pentru public.

Casa « Anastasie Simu » sau vila « Retezat ». Acesta a fost un renumit colecționar de artă și a trăit între 1854-1935. În anul 1920, fondează muzeul Simu din București.

Vila Alinei Știrbei, construită în anul 1890 de soția generalului Florescu, Ministrul Armatei în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

Vila « Salamandra » Inițial, această vilă a fost reședința conților de Linche, apoi a fost reconstruită în anul 1912, adăpostind actualmente sucursala B.C.R. Sinaia. Toate aceste vile se găsesc în orașul Sinaia și nu sunt în circuitul turistic de vizitare.

Vulpăria, este situată în spatele Castelului Peleș, și la ea se ajunge, urmărind o alee pietruită. Odinioară, aici erau adăposturi pentru vulpile ce aparțineau Familiei Regale a României. Adăposturile se mai păstrează și în prezent, însa fără locatari. Chiar în curtea mare a vulpăriei, se află fosta cabană « Vulpărie » care nu este în circuitul turistic.

Centrul European de Cultură Sinaia este situat pe Aleea Peleșului, și se implică în diferite acțiuni culturale, și în editarea de materiale informative.

Mănăstirea « Înălțarea Domnului » – Este situată la câțiva zeci de metri de drumul ce leagă Sinaia de Târgoviște, nu departe de Hotelul Petrom de la Cota 1000, existând aici și un indicator în acest sens.

5.3. Programe de animație

5.3.1. Programe de animație montană

Sinaia face parte din rândul stațiunilor montane de renume ale României, fiind cunoscută și apreciată atât în țară cât și în străinătate. Ea este cunoscută atât datorită practicării sporturilor de iarnă, cât și datorită odihnei și agrementului. În continuare voi prezenta câteva programe montane care se pot face în cadrul stațiunii:

Drumeții montane (trekking);

Concursuri sportive: de orientare turistică și concursuri de schi, paintball.

Drumețiile montane așa zisul „trekking” se pot efectua pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp. Drumețiile se efecuează iî zone sigure din toate punctele de vedere, zone care nu prezintă pericol pentru participanți. La aceste ture pot participa toți iubitorii muntelui, vârsta nefiind un obstacol în admirarea frumuseților naturii.

Echipamentele necesare sunt minime. Turiștii trebuie să fie dotați cu bocanci speciali pentru munte, trening, haine de schimb și apă.

Prezentarea traseului: Sinaia – Cota 2000 – Stâna Regală

Plecarea se face din fața parcului Dimitrie Ghica din Sinaia .Apoi se urcă cu telecabina direct la cota 2000 și se coboară pe drumul Piciorul Pietrei Arse, Poiana Stânii Regale – punctul de observare Stânca Franz Iosif. Excursia este însoțită de un ghid turistic care oferă asistență turistică și informare pe tot parcursul drumeției și dacă este cazul și servicii de prim ajutor. Animatorul în calitatea sa de ghid nu impune nimic grupului, acesta trebuie doar să informeze turiștii cu privire la programul propus, să-i antreneze în diferite activități.

Concursuri de orientare cu busola. Acest tip de concurs este specific adolescenților. Programul este propus pentru perioada de vară. Se realizează pe echipe. Animația constă în stabilirea unui traseu pe care concurenții îl vor parcurge cu ajutorul echipamentelor puse la dispoziție de către animatori. Traseul este ales de către animatorul turistic. Echipamentele necesare sunt:

hărți;

busole;

frânghii;

lanterne;

apă de băut;

mâncare.

Traseul pe care îl vor urma este: Sinaia – Hotelul Cota 1400 – Vârful cu Dor. Plecarea se face din fața hotelului Sinaia la ora 8:00. Numărul de participanți acceptați este de 10 persoane. La acest program vor participa 2 animatori care îi vor însoți pe tot parcursul traseului.

Condiții de particiare:

participanții trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 15 și 20 ani;

trebuie să aibă o condiție fizică bună.

Regulile concursului:

se fac 2 echipe;

pentru fiecare echipă se alege un lider;

se urmărește traseul indicat de animatori;

câștigă echipa care realizează traseul în cel mai scurt timp;

echipa care pierde are sarcina de a organiza masa de prânz ( picnic).

Rolul animatorului:

acesta prezintă programul, regulile și traseul de urmat;

nu intervine în luarea deciziilor grupului decât în cazuri limită (ieșirea din traseu, probleme de ordin tehnic).

Concursuri de schi și snowboard

Aceste tipuri de concursuri se pot realiza numai iarna și se fac pe categorii de vârstă. Echipamentele necesare sunt:

combinezon;

mânuși;

ochelari de protecție;

schiuri;

placa de snowboard;

cronometru.

Rolul animatorului este de a înmâna echipamentele concurenților, de a le prezenta programul și modul de desfășurare. Locul de desfășurare a concursurilor este pârtia de schi din Valea Dorului. Înscrierile se fac în ziua desfășurării concursului între orele 8:00 – 10:00. Pentru concursul de ștafetă participanții sunt copii, iar pentru concursul de snowboard sunt adolescenții. Concursurile sunt alternative. Concurenții sunt rugați să vină cu o oră inaintea începerii competiției.

Modul de desfășurare:

concursurile se desfășoară pe perechi și ștafeta, sunt alternative;

în finală echipele calificate se vor întrece în două manșe ( perechi și ștafetă);

Animatorul prezintă regulile concursului:

Concursul de ștafetă:

startul va fi dat de către unul dintre animatori;

primul concurent care intră în concurs este schiorul;

concurentul parcurge porțiunea de concurs cuprinsă între start și platoul de la teleschi;

ștafeta va fi predată într-o zonă amenajată în partea dreaptă a pârtiei;

coechipierul schiorului , snowoard-erul va prelua ștafeta și va continua cursa până la linia de sosire.

Concursul pe perechi:

traseul urmează aceeași traiectorie ca și la primul concurs;

linia de sosire se află pe aceeași locație;

echipele vor fi obligatoriu mixte și să aibă în componență un schior și un snowboarder;

startul va fi luat de 2 echipe în fiecare manșă;

manșa va fi câștigată de echipa care trece prima linia de sosire în echipaj complet ( linia de sosire trebuie trecută de cei 2 împreună);

în cazul în care un component al echipei ajunge la linia de sosire înaintea coechipierului, îl va aștepta pe acesta înainte de linia de sosire astfel încât să nu împiedice trecerea celorlalte echipe.

Paintball-ul este un joc îndrăgit atât de femei cât și de bărbaîi, se poate practica de oricine. Locul de desfășurare a concursului este pe terenul special amenajat situat la granița dintre Sinaia și Busteni. Echipamentele necesare sunt:

bile;

marker – arma propriu zisă;

echipament de protecție care constă în: măști pentru față, căști, combinezon.

Animatorul:

formează cele două echipe;

prezintă regulile jocului (ținta este păstrarea steagului), este o competiție între femei și bărbați;

câștigă echipa care păstrează steagul.

5.3.2. Animația în hotel

Animația în hotel reprezintă o activitate organizată care are ca scop:

crearea tuturor condițiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut și util a sejurului;

informarea clienților și stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată sau fără plată;

antrenarea clienților în diferite activități recreative, cultural sportive cu participanți activi sau pasivi;

antrenarea clienților în activități inedite, altele decât cele pe care le desfășoară în mod obișnuit în timpul anului, reîntoarcerea la copilărie și la esența lucrurilor;

crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului.

În continuare sunt propuse câteva programe turistice care se pot efectua de către toate hotelurile din Sinaia, sau numai unele dintre acestea în funcție de dotările de care dispun. Pentru a cuprinde o gamă cât mai variată de programe turistice, am ales hotelul Sinaia drept promotor al acestora. Hotelul Sinaia este cel mai mare de pe Valea Prahovei, având o capacitate de 498 locuri în camere single, double și 4 apartamente.

Dispune de restaurant, salon de mic dejun, bar de zi, pub, cofetărie, piscină, săli de cofură, salon de frizerie, de magazine (încalțăminte, artizanat, librărie, farmacie), astfel încat turiștii cazați aici dispun de numeroase facilități.

Hotelul dispune de agenție de turism proprie cu personal calificat și cu experiență, care poate propune o gamă variată de programe turistice. Microbuzele hotelului pot asigura transferul turiștilor de la aeroport la hotel și invers și pot efectua excursii în împrejurimi. Numărul mare de turiști străini cazați aici pe tot parcursul anului, permite o diversitate mai mare a programelor turistice. Amploarea care a lua-o turismul de afaceri – conferințe în stațiunea Sinaia, asigură venituri sigure hotelurilor, mai ales în perioadele de extra – sezon, fapt ce face ca preocuparea pentru diversificarea programelor turistice să nu mai fie atât de intensă. Programele turistice propuse, vizează toate categoriile de vârstă și acoperă toate perioadele din an.

Este foarte important ca hotelul să dispună de un animator, de ghizi competenți și să întrețină relații strânse de colaborare cu firmele de închiriat materiale sportive, biciclete, ATV – uri. Programele de animație care se pot realiza în cadrul hotelului sunt:

programe de animație recreativă;

animație culturală;

animație pentru copii;

animație sportivă.

Animația recreativă

Animația recreativă este îndreptată spre destindere și spre petrecerea unui sejur agreabil, fără nici o preocupare, unicul obiectiv fiind amuzamentul turiștilor. Astfel se pot desfășura activități precum:

spectacole (concerte, piese de teatru, seri de dans);

concursuri (de dans, Karaoke, de pregătire a unor preparate sau băuturi).

Spectacol de muzică populară: acest tip de spectacol este destinat persoanelor în vârstă, dar și tuturor iubitorilor de muzică populară. Persoanele în varstă apreciază în mod deosebit acest tip de activitate.

Animatorii propun pentru această categorie de turiști « Seară de Folclor românesc »

Locul de desfășurare: restaurantul hotelului

Ora : 20,00

Participă :

Ansamblul Doina Gorjului din Județul Gorj;

Formația de dansatoare: Fetele de la Căpâlna;

Grupul de dansatori: Călușarii;

Acompaniază: Taraful condus de Maestrul Ion Pană.

Prezentarea spectacolului:

În realizarea programului, animatorul trebuie să țină cont de principalele nevoi ale persoanelor în vârstă. Acestea nu trebuie să se simtă singure, doresc să-și ocupe timpul și trebuie să se simtă utile.

Teatru de păpuși (interactiv): este un program destinat persoanelor în vârstă, dar realizat de către copiii turiștilor din hotel.

Locul de desfășurare este: Barul de zi al hotelului.

Cursurile de dans sunt adresate tinerilor acestea se realizează cu profesori specializați. Animatorii trebuie să fie cunoscători ai acestui dans, pentru a ajuta profesorul pe parcursul cursului.

Concursurile de dans: sunt adresate tinerilor, adolescenților.

Adolescenții sunt un segment important al clientelei hotelului, ei se remarcă prin dorința lor de notorietate, de noi experințe și de disponibilitatea de a încerca și de a-și depăși limitele. Programul propus are 2 obiective: ca tinerii să se de distreze la fel ca și celelalte segmente de turiști aflați în vacanță și, ceea ce este mai important să se simtă integrați în structura umană a hotelului. Pentru acest segment de al populației animatorul trebuie să aibă următoarele abilități:

cunoștințe de muzică avangardistă, de modă, activități speciale pentru tineri, dansuri;

cunoașterea a două limbi străine.

O altă modalitate de recreere, de petrecere în mod plăcut a timpului liber este reprezentată de animația gastronomică. De această dată animatorii vin în întâmpinarea turiștilor cu un concurs distractiv ce constă în realizarea de cokteil-uri. Investițiile sunt minime, ei folosesc ingrediente oferite din partea hotelului. Animatorii sunt persoane care lucrează în bar, persoane cunoscătoare, care știu să realizeze aceste cokteil-uri.

Animația culturală

Animația culturală, prin realizarea unor activități pentru care clientul are abilități și o anumită înclinație, dar nu are posibilitatea de a le desfășura în viața cotidiană, precum și prin dezvoltarea unor cunoștințe, din categoria celor ludice și punerea lor în practică.

Și această formă de animație trebuie sa aibă animatori specializați pentru fiecare categorie de vârstă, și pentru fiecare tip de activitate în parte.

Pentru acest tip de animație sunt propuse programe care cuprind activități manuale (precum pictura, sculptura), activități muzicale (instrumente muzicale), dar și alte activități cum ar fi: învățarea unei limbi străine, arta fotografică, etc, dar și vizitarea unor obiective culturale.

Programele propuse de animatori sunt:

primul program este destinat copiilor și vizează realizarea unor desene din imaginație și după model:

al II-lea program propus constă în vizitarea Peleșului și a Pelișorului. Acest program se adresează tuturor doritorilor. Hotelul pune la dispoziție câte un animator pentru fiecare grupă de vârstă, dar și microbuze care să facă transportul de la hotel la Castel și invers.

Animatorii trebuie să fie cunoscători de limbi străine (cel puțin engleza), și cunoscători ai istoriei castelului, pentru a da informații turiștilor interesați.

Animația pentru copii

Copiii, (până la 15 ani) au de obicei mare disponibilitate pentru distracție și jocuri. Jocurile pentru ei se realizează în funcție de vârstă și nivelul de sociabilitate, în așa fel încât să se simtă luați în seamă. De regulă, obișnuiesc să fie participativi și activi de aceea animatorul în realizarea programelor trebuie să țină cont de acest lucru. Pentru copii programul de animație este echivalent cu programul lor de vacanță, și animatorul este cel care trebuie să facă acest vis să devină realitate. Rolul animatorului este de a stimula intrarea în joc a celui timid fără a-l forța și îi va respecta propriul ritm de integrare.

Animația sportivă

Activitățile sportive sunt activități care nu trebuie să lipsească din nici un program de animație. În timpul vacanței turiștii au mai mult timp liber, predispoziție și stare de spirit pentru a se dedica practicării sporturilor. Programele sportive sunt împărțite în trei mari grupe, în funcție de gradul de dificultate, de exigențele fizice și de complexitate.

Jocuri sportive – volei

Este un program destinat adolescenților indiferent de sex, se realizează în cadrul piscinei. Participanții trebuie să știe să înoate.

Cursuri de înot: acest program este destinat copiilor, se realizează cu profesori cunoscători ai acestui sport. Animatorii, reprezentați în acest caz de cei doi profesori trebuie să iubească copiii și să aibă răbdare cu aceștia.

6. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Tendințe în animația turistică

Planificarea stațiunilor turistice trebuie să se efectueze în anumite etape obligatorii: inventarul resurselor disponibile, studierea nevoilor de satisfăcut, stabilirea planurilor de zonare, repartizarea și organizarea echipamentelor și activităților de petrecere a timpului liber, ținând cont de toate datele luate în calcul. Studierea sistematică și planificarea activităților de animație în stațiunile turistice care aduc garanții de rentabilitate și eficacitate unor astfel de proiecte pot juca un rol determinant în orientarea activității turistice.

Chiar din stadiul planificării globale, acțiunile directe și indirecte în promovarea animației stațiunilor turistice pot îmbrăca forme diverse precum:

Adaptarea și punerea în aplicare a măsurilor speciale cu caracter financiar sau fiscal favorizând organizarea programului de animație.

Organizarea de studii de piață la nivel național, regional sau local subliniind grade de satisfacție, gusturile, rezultatul acestor studii permițând determinarea orientării programelor de animație în stațiunile turistice.

Organizarea de programe de animație care grupează mai multe stațiuni – organizarea de festivaluri la nivel regional, armonizarea activităților culturale, sportive și artizanale dintr-o zonă turistică, stabilirea programelor forfetare, de sejur (odihnă și recreare), înțelegând participarea la diverse activități.

Colaborare activă cu stațiunile și hotelierii în ceea ce privește informarea și publicitatea, lansarea campaniilor publicitare despre o regiune sau mai multe stațiuni dintr-o zonă turistică, punând în valoare acțiunile de animație prevăzute.

Relațiile dintre presă și agențiile de turism, vizând informațiile despre posibilitatea de petrecere a timpului liber în stațiunile turistice, prelungirea sezonului turistic și prin acestea, argumentarea rentabilității echipamentului de animație colectivă.

Reuniuni și acorduri de colaborare care pot promova pe plan local, regional sau național o cooperare eficace între asociațiile hoteliere, companiile de transport, agențiile de turism în vederea dezvoltării stațiunilor turistice. Această cooperare permite realizarea în comun a unor fonduri destinate creării echipamentelor, realizarea publicității turistice pentru stațiuni, precum și punerea în practică a programelor de animație.

Recrutarea și pregătirea personalului de specialitate (ghizi de animație) prin realizarea unor studii asupra angajatorilor și nevoile de formare, organizarea și adaptarea programelor de formare, ținând cont de caracterul temporar al muncii de ghid, facilitând asistența pedagogică, acordarea subvențiilor în centrele de formare și furnizarea materialului pedagogic. Pe termen lung, în vederea dezvoltării armonioase a turismului și animației în statiunile turistice trebuie luate în considerare:

Dezvoltarea cantitativă și evaluarea calitativă a mișcărilor turistice, antrenând crearea de noi stațiuni turistice.

Importanța creșterii animației printre atracțiile stațiunilor turistice și satisfacerea nevoilor turiștilor.

Dificultățile de promovare ale unei animații, conținând un ansamblu de servicii suplimentare.

Organizarea și conducerea animației

Animația trebuie să fie organizată și condusă de animatori specializaăi ale căror calități personale (empatie, modestie, diplomație etc.) și instruire trebuie să fie la cel mai înalt standard profesional. Acest tip de animație este încă destul de rar în turism, iar atunci când apare este într-o formă comercială sau ușor alterată, mai ales din punct de vedere organizatoric. Domeniile de animație, și implicit ghizii animatori, ar trebui structurate pe sectoare de activitate care să permită cuprinderea unei multitudini de domenii înrudite, lucru care ar putea permite migrația ghizilor dintr-un domeniu în altul, precum:

mișcare (cuprinde toată gama de sporturi în aer liber sau sală, organizate pe echipe sau individual, sporturi nautice sau de munte, de vară sau de iarnă, cu mingea sau cu bile etc.);

viața socială (în care se include organizarea de picnicuri, brunch-uri, grătare în aer liber, organizarea de diverse manifestări cu caracter local sau național de natură sportivă sau cultural-artistică, petreceri de zile onomastice sau aniversări pentru copii și adulți, acasă sau într-un alt cadru ales);

activități creative (desen, pictură, realizarea de colaje, fotografii artistice, teatru de amatori etc.);

experiențe și descoperiri (cursuri de gastronomie, vizite la ferme, discuții cu și despre personalitățile țării-gazdă etc.);

aventura (explorarea unor ruine, focuri de tabară, rafting, excursii cu înnoptare sub cerul liber, scufundări submarine, sporturi extreme);

activități relaxante (participarea la concerte de muzică clasică, recitaluri de poezie și proză, sporturi ușoare).

Datorită faptului că acest concept de animație nu este întotdeauna înțeles prea bine, se impun anumite precizări suplimentare. Este ușor de observat, iar cine călătorește mai mult poate confirma, că atunci când un turist ajunge într-un mediu necunoscut este destul de neajutorat, are dificultăți în a stabili contacte cu alte persoane sau în a face ceva nou, altceva decât este obișnuit să facă în mod curent. Se pare că atâta libertate reprezintă o problemă. Viața de zi cu zi presupune o serie de inhibări, de blocaje și reprimă anumite comportamente. Iată de ce animația ajută să se depășească obstacolele care stau în calea dorinței de auto-dezvoltare din timpul vacanței. Este important de realizat faptul că turiștii sunt dispuși la oarece eforturi care aduc recompense sub forma bunei dispoziții.

BIBLIOGRAFIE

Baker, S., Bradley, P., Huyton, J., 2002, Principiile operațiunilor de la recepția hotelului, Editura All Beck, București

Bardi, J. A., 2007, Hotel Front Office Managemet, Editura John Wiley & Sons Hoboken, New Jersey

Emilian, R., 1995, Management în servicii, Editura ASE, București

Enea C., 2007, Economia turismului, Editura Universitaria, Craiova

Gherasim, T., 2000, Marketing Turistic, Editura Economică, București

Kotler, Ph., 2008, Managementul Marketingului, Editura Teora, București

Kotler, Ph., 2008, Principiile Marketingului, Editura Teora, București

Lupu, N., 2010, Hotelul – Economie și management, Ediția a VI-a, Editura All Beck, București

Lupu, N., 2005, Hotelul – Economie și management, Editura All Beck, București

Man, O, 2011, Tehnologie hotelieră și de restaurant, Editura Euro Plus, Galați

Mihail, A.G., Acatrinei, M.C., Râjniță, M., 2002, Tehnologie hotelieră – Housekeeping, Editura Gemma-Print, București

Minciu, R., 2008, Economia Turismului, Editura Uranus, București

Minciu, R., Ispas, A., 1994, Economia Turismului, Editura Universitații „Transilvania”, Brașov

Neacșu, N., Baron, P., Minciu, R., 2003, Economia turismului, Editura Uranus, București

Olteanu, V., 2008, Marketingul Serviciilor, Editura Ecomar, București

Sava, C., 2008, Turismul în contextual dezvoltării regionale durabile,Editura Eurostampa București

Stănciulescu, G., Micu, C., 2009, Economie și gestiune în turism, Editura All Beck, București

Stănciulescu, G., Jugănaru, I.N., 2006, Animația și animatorul în turism, Editura Uranus, București

Stănciulescu, D.A., Cristea, A.A., Acatrinei, M.C., Râjniță, M., 2002, Tehnologie hotelieră – Front office, Editura Gemma Print, București

Stănciulescu, G., 2002, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Beck, București

BIBLIOGRAFIE

Baker, S., Bradley, P., Huyton, J., 2002, Principiile operațiunilor de la recepția hotelului, Editura All Beck, București

Bardi, J. A., 2007, Hotel Front Office Managemet, Editura John Wiley & Sons Hoboken, New Jersey

Emilian, R., 1995, Management în servicii, Editura ASE, București

Enea C., 2007, Economia turismului, Editura Universitaria, Craiova

Gherasim, T., 2000, Marketing Turistic, Editura Economică, București

Kotler, Ph., 2008, Managementul Marketingului, Editura Teora, București

Kotler, Ph., 2008, Principiile Marketingului, Editura Teora, București

Lupu, N., 2010, Hotelul – Economie și management, Ediția a VI-a, Editura All Beck, București

Lupu, N., 2005, Hotelul – Economie și management, Editura All Beck, București

Man, O, 2011, Tehnologie hotelieră și de restaurant, Editura Euro Plus, Galați

Mihail, A.G., Acatrinei, M.C., Râjniță, M., 2002, Tehnologie hotelieră – Housekeeping, Editura Gemma-Print, București

Minciu, R., 2008, Economia Turismului, Editura Uranus, București

Minciu, R., Ispas, A., 1994, Economia Turismului, Editura Universitații „Transilvania”, Brașov

Neacșu, N., Baron, P., Minciu, R., 2003, Economia turismului, Editura Uranus, București

Olteanu, V., 2008, Marketingul Serviciilor, Editura Ecomar, București

Sava, C., 2008, Turismul în contextual dezvoltării regionale durabile,Editura Eurostampa București

Stănciulescu, G., Micu, C., 2009, Economie și gestiune în turism, Editura All Beck, București

Stănciulescu, G., Jugănaru, I.N., 2006, Animația și animatorul în turism, Editura Uranus, București

Stănciulescu, D.A., Cristea, A.A., Acatrinei, M.C., Râjniță, M., 2002, Tehnologie hotelieră – Front office, Editura Gemma Print, București

Stănciulescu, G., 2002, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Beck, București