Analiza Vitezei de Rotatie a Patrimoniului la S.c. Altur S.a. Slatina

Analiza vitezei de rotație a patrimoniului la

S.C. Altur S.A. Slatina

CUPRINS

Introducere

Cap. 1: Situațiile financiar-contabile – sursă informațională de bază a diagnosticului financiar

1.1. Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare

Aspecte generale

Tipuri de informații utilizate de analiza economico-financiară

Obiectivele analizei situației financiar-patrimoniale a firmei

Definirea structurilor situațiilor financiare

Rotația patrimoniului – mijloc de apreciere a eficienței activității desfășurat

Patrimoniul firmei și formele sale

Bilanțul contabil

Contul de profit și pierdere

Situația modificării capitalului propriu

Situația fluxurilor de trezorerie

Note explicative

Indicatori de măsurare a rotației patrimoniului

Cap. 2: Analiza vitezei de rotație a patrimoniului la S.C. Altur S.A.

2.1. Prezentarea generală a S.C. Altur S.A.

2.2. Analiza vitezei de rotație a capitalurilor

2.3. Analiza rotației activelor

2.3.1. Analiza gestiunii activelor imobilizate

2.3.2. Analiza vitezei de rotație a activelor circulante

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Importanța lucrării

Analiza performanțelor financiare furnizate în cea mai mare parte de Contul de Profit și Pierdere utilizează tehnici și instrumente a căror procedură se bazează pe faptul că rezultatul și celelalte componente ale Contul de Profit și Pierdere sunt comparabile în timp și spațiu. Utilizând procedeele specifice analizei economico-financiare se poate pune în evidență măsura în care factorii de intercondiționare ai performanțelor financiare de la diferite nivele au influențat valoarea respectivei performanțe financiare.1

Obiectivele analizei financiare sunt complexe și se individualizează în funcție de subiect și scopul urmărit. În general, interesați în cunoașterea situației financiar – patrimoniale sunt:

acționarii, care vor sa cunoască evoluția averii și câstigul pe care-l așteaptă;

conducerea societății, pentru detectarea unor eventuale situații de dezechilibru financiar care afectează securitatea financiară;

băncile cu care întreprinderea este în relații, sunt interesate să cunoască bonitatea acesteia, în operațiuni de creditare, garanțiile pe care le prezintă în recuperarea împrumuturilor acordate;

partenerii de afaceri, sunt interesați să amplifice operațiile pe care le derulează în măsura în care le mărește profitul;

concurența este interesată de potențialul tehnico-economic și financiar, pentru a-și elabora politica de consolidare a poziției proprii;

organele administrative și centrale, pentru că fiecare firmă constituie o sursă de venit și un mijloc de a soluționa anumite probleme economico-sociale;

organele judecătoresti în operațiuni de vânzare, fuzionare, lichidare, sechestru etc. ;

sindicatele pot fi și ele interesate în cunoașterea situației financiar-patrimoniale, în cadrul negocierilor privind majorările de salarii și încheierea contractului colectiv de muncă.

Structura lucrării

Lucrarea de față este structurată pe două capitole și pe două parți: partea teoretică și partea practică, cu studiul de caz.

Primul capitol abordează analiza situației financiar-patrimoniale a întreprinderii și rotația patrimoniului ca mijloc de apreciere a eficienței activității desfășurate.

Capitolul doi, studiul de caz, abordează în mod concret analiza vitezei de rotație a patrimoniului la S.C. ALTUR S.A. Slatina.

Capitolul 1: Situațiile financiar-contabile – sursă informațională de bază a diagnosticului financiar

Întocmirea și prezentarea sitațiilor financiare

Aspecte generale

Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, definit în continuare "Cadrul contabil general ISAB" este un instrument al normalizării contabile care cuprinde conceptele și principiile fundamentale care stau la baza întocmirii și prezentării situațiilor financiare pentru utilizatorii externi. Cu alte cuvinte, cadrul general este un sistem de referință pentru elaborarea standardelor contabile și instrument de coerență a standardelor, reglementărilor și procedurilor contabile. Ca urmare, cadrul general nu constituie un standard internațional de contabilitate și nici nu primează în fața standardelor internaționale de contabilitate specifice. Situațiile financiare întocmite în spiritul cadrului general sunt de interes general, iar conținutul lor vine în întâmpinarea nevoilor comune de informații ale unei sfere largi de utilizatori: investitorii, angajații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, guvernele și insituțiile acestora, publicul. În măsura în care anumiți utilizatori au necesități specifice, ei pot solicita și au capacitatea de a obține informații suplimentare față de cele comune conținute în situațiile financiare. 2

Pentru analiza situației financiare și patrimoniale a firmei, un rol esențial îl au situațiile financiar-contabile pe care trebuie să le întocmească fiecare societate comercială. 3

Situațiile financiar-contabile este un instrument importanță majora în procesul conducerii, fiind necesare atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, cât și pentru organizarea controlului asupra realizării deciziilor luate, precum și pentru stabilirea unor drepturi și obligații și a unor răspunderi și cointeresări provenite din activitatea de gospodărire și dezvoltare a patrimoniului.

Acestea au un rol foarte important atât pentru conducerea unității patrimoniale la nivelul căreia se circumscriu informațiile, cât și pentru organele din afara unității interesate să cunoască activitatea și rezultatele ei. Situațiile financiar-contabile fac parte din categoria documentelor contabile oficiale pentru exercitarea controlului și analizei patrimoniului și activității și pot fi admise ca probă în justiție.

1.1.2.Tipuri de informații utilizate de analiza economico-financiară

Pentru efectuarea analizei activității economico-financiare este necesită folosirea unui sistem de informații care să permită cunoașterea fenomenelor și proceselor care au loc în interiorul firmei și în afara ei. Cu ajutorul acestor informații, se pot cunoaște rezultatele obținute de unitățile economice, factorii care acționează asupra formării lor și se pot lua decizii pentru reglarea și redresarea activității fiecărei societăți.

Rezultatele procesului de analiză depind de calitatea, cantitatea, exactitatea și operativitatea informațiilor folosite în munca de analiză. Acest lucru permite studierea complexă a activității unităților economice și fundamentarea temeinică a deciziilor de reglare și îmbunătățire a rezultatelor economico-financiare.

Informațiile folosite în analiza activității economico-financiare a firmelor se pot clasifica în funcție de mai multe criterii.

După natura lor, informațiile pot fi: economice, tehnice, tehnologice, organizatorice, juridice, sociale, ecologice, politice.

În procesul de analiză, un rol esențial îl au informațiile economico-financiare, care arată rezultatele societății cu ajutorul unor indicatori de ordin cantitativ și calitativ.

În funcție de sursele lor de proveniență, informațiile pot fi:

informații interne;

informații externe;

Informațiile interne (endogene) provin din interiorul fiecărei firme și arată evoluția rezultatelor economico-financiare și modul de utilizare a resurselor în unitatea analizată. Aceste informații se regăsesc în programul de activitate și în documentele de evidență economică ale societății, în special în situațiile financiar-contabile.

Informațiile externe (exogene) provin din afara firmei și sunt reflectate în diferite publicații de specialitate, în presă, în legislația economico-financiară etc.

În cadrul procesului de analiză este necesar să se îmbine utilizarea informațiilor interne cu cele externe pentru fundamentarea corectă a obiectivelor, precizarea factorilor care acționează asupra rezultatelor obținute, stabilirea conexiunilor cu mediul ambiant și luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea și adaptarea activității fiecărei societăți la mecanismul complex al economiei de piață.

Ținând seama de conținutul lor, informațiile sunt:

informații de plan, care reflectă obiectivele curente ale firmei;

informații normative, care sunt regementate prin anumite norme, normative financiare, bugete sau standarde;

informații efective, care arată rezultatele economico-financiare obținute în activitatea unei societăți în perioada curentă sau perioadele precedente;

informații de prognoză, care estimează evoluția viitoare și consecințele fenomenelor sau proceselor economice pe o perioadă mai îndelungată de timp.

În funcție de periodicitatea lor, informatiile se pot clasifica astfel:

informații curente sau informații operative;

informații periodice.

Acestea caracterizează activitatea întreprinderii pe intervale de timp mai scurte sau mai lungi, fapt care permite realizarea unor analize complexe, dar și cunoașterea stadiului de realizare a obiectivelor pe diferite perioade de timp.

După rolul lor în procesul conducerii, acestea sunt:

informații active, atunci cand se referă la activitatea curentă a firmelor și pot genera diferite măsuri concrete de reglare în timpul desfășurării respectivelor fenomene;

informații pasive, în situația în care se referă la activitatea anterioară a societății, dar care sunt utile pentru fundamentarea deciziilor cu privire evoluția viitoare a activității unităților economice.

Sursa acestor informații o reprezintă situațiile financiar-contabile de sinteză, planul de afaceri, bugetul de venituri și cheltuieli, completate cu informații privind potențialul tehnic și uman al întreprinderii, intensitatea concurenței și poziția întreprinderii pe piață, imaginea întreprinderii și a produselor sale, evoluția prețurilor, a cursului bursier pe piață, precum și o serie de date operative din evidența curentă.

Pentru efectuarea analizei economico-financiare este nevoie să se recurgă și la unele date din afara evidenței contabile ca rapoarte prezentate în consiliile de administrație, în adunările generale ale acționarilor, procese-verbale încheiate de organele de control financiar-bancar, materiale apărute în presă etc.

1.1.3.Obiectivele analizei situației financiar-patrimoniale a firmei

Obiectivul esențial al analizei financiare îl reprezintă găsirea modalităților de acțiune pentru asigurarea echilibrului între resursele mobilizate de o firmă și modul de utilizare a acestora. De aceea, aprecierea situației financiar-patrimoniale șa nivelul unei firme face obiectul oricărei analize financiare, indiferent de categoria utilizatorilor cărora le este destinată. 4

Astfel, prin prisma intereselor acționarilor, se apreciază că întreprinderea are o bună situație financiară dacă rentabilitatea pe care i-o oferă un astfel de plasament compensează riscul la care se expune. Pentru aceștia, simptomele dezechilibrului financiar apar atunci când nu obțin rentabilitatea fondurilor proprii pe care ei o doresc, ținând seama de riscul economic, financiar și de faliment. 5

Pentru manageri, aprecierea situației financiare este legată, ca și la acționari, de obiectivul maximizării valorii întreprinderii, la care se adaugă criterii de flexibilitate financiară, de creștere economică și de autonomie financiară. 6

Pentru creditori, este important să aibă garanția că au asigurată rambursarea creanțelor lor, inclusiv remunerația cuvenită. Pentru aceștia prezintă interes, în primul rând, lichiditatea, solvabilitatea și capacitatea de plată a firmei în cauză.7

Analiza situației financiar-patrimoniale se axează pe următoarele probleme esențiale:

analiza dinamică și structurală a situației financiar-patrimoniale;

analiza echilibrului financiar;

analiza eficienței utilizării patrimonferent de categoria utilizatorilor cărora le este destinată. 4

Astfel, prin prisma intereselor acționarilor, se apreciază că întreprinderea are o bună situație financiară dacă rentabilitatea pe care i-o oferă un astfel de plasament compensează riscul la care se expune. Pentru aceștia, simptomele dezechilibrului financiar apar atunci când nu obțin rentabilitatea fondurilor proprii pe care ei o doresc, ținând seama de riscul economic, financiar și de faliment. 5

Pentru manageri, aprecierea situației financiare este legată, ca și la acționari, de obiectivul maximizării valorii întreprinderii, la care se adaugă criterii de flexibilitate financiară, de creștere economică și de autonomie financiară. 6

Pentru creditori, este important să aibă garanția că au asigurată rambursarea creanțelor lor, inclusiv remunerația cuvenită. Pentru aceștia prezintă interes, în primul rând, lichiditatea, solvabilitatea și capacitatea de plată a firmei în cauză.7

Analiza situației financiar-patrimoniale se axează pe următoarele probleme esențiale:

analiza dinamică și structurală a situației financiar-patrimoniale;

analiza echilibrului financiar;

analiza eficienței utilizării patrimoniului întreprinderii.

Sursele informaționale de bază pentru o astfel de analiză le reprezintă situațiile financiar-contabile ale întreprinderii. Pentru a răspunde cerințelor diferite categorii de utilizatori, acestea sunt supuse unor prelucrări, obținându-se bilanțul financiar și bilanțul funcțional.

Obiectivul sitațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției finanicare ale întreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utlizatori în luarea deciziilor economice.8

Informațiile privind poziția financiară sunt oferite, în primul rând, de bilanț; cele privind performanța sunt oferite, în primul rând, de contul de profit și pierdere; iar cele privind modificările poziției financiare sunt furnizate în situațiile financiare cu ajutorul unor situații distincte.

Poziția financiară a societății este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii și este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfăsoară activitatea.

Scopurile în care sunt utilizate informațiile care influențează poziția financiară a întreprinderii sunt proprii fiecărui factor. Astfel: 9

informațiile despre resursele economice controlate de întreprindere și capacitatea sa din trecut de a le modifica sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie în viitor;

informațiile privind structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare și modul în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere, precum și pentru anticiparea șanselor întreprinderii de a primi finanțare în viitor;

informațiile privind lichiditatea și solvabilitatea sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare scadente. În acest context lichiditatea este privită ca disponibilitatea de a utiliza numerarul în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligațiilor financiare ale acestei perioade; iar solvabilitatea ca disponibilitatea de a utiliza numerarul pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze obligațiile financiare scadente.

Performanța societății este definită și măsurată frecvent prin profit și reprezentată în structurile financiare prin veniturile și cheltuielile aferente, conform relației:

Performanța firmei este influențată de o multitudine de factori pornind de la management și încheind cu resursele economice controlate de societate.

Informațiile despre performanța firmei, în special profitabilitatea ei, sunt necesare pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a realiza fluxuri de trezorerie folosind resursele existente. Ele sunt necesare și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care firma poate utiliza noi resurse.

Modificările poziției financiare sunt cele rezultate în urma comparării poziției financiare și a performanțelor firmei la sfârșitul și începutul exercițiului financiar. Informațiile furnizate sunt necesare pentru evaluarea de către societate a activităților sale de exploatare, finanțare și investiții în perioada de raportare.

Deasemenea, informațiile sunt întrebuințate de către utilizatori ca o bază pentru evaluarea capacității firmei de a genera trezorerie sau echivalente de trezorerie și a necesităților ei de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.

1.1.4.Definirea structurilor situațiilor financiare

Pornind de la obiectivul situațiilor financiare, cadrul general face următoarele precizări: 10

informațiile privind poziția financiară sunt oferite, în primul rând de bilanț, iar structurile direct legate de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalurile proprii, definite astfel:

un activ reprezintă o sursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare;

o datorie reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice;

capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.

informațiile privind performanța sunt oferite în primul rând, de contul de profit și pierdere, iar structurile legate în mod direct de evaluarea performanței sunt veniturile și cheltuielile, definite astfel:

veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;

cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

informațiile privind modificările poziției financiare sunt furnizate în situațiile financiare prin intermediul unor situații distincte. Ele reflectă structurile din contul de profit și pierdere și modificările structurilor din bilanț. De aceea, cadrul general nu identifică structurile acestei(or) situații.

Informațiile privind poziția financiară sunt oferite de bilanț. Informațiile privind performanța sunt oferite în primul rând de contul de profit și pierdere. Informațiile prvind modificările poziției financiare sunt furnizate în situațiile financiare prin intermediul unei situații distincte. 11

Părțile componente ale situațiilor financiare se completează reciproc, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale acelorași tranzacții sau ale altor evenimente. Deși fiecare situație oferă informații diferite, este probabil ca niciuna să nu servească unui singur scop sau să ofere toate informațiilr impuse din necesitătile specifice ale utilizatorilor. De exemplu, contul de profit și pierdere oferă o imagine incompletă a performanței dacă nu este folosit împreună cu bilanțul și situația modificărilor poziției financiare. 12

Situațiile financiare cuprind, de asemenea, note, materiale suplimentare, precum și alte informații. De exemplu, pot cuprinde informații suplimentare relevante pentru necesitățile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanț și contul de profit și pierdere. Pot fi incluse, de asemenea, informații privind riscurile și incertitudinile ce afectează întreprinderea, precum și orice resurse și obligații care nu apar în bilanț (de exemplu, rezerve minerale). Informațiile despre segmentele geografice și industriale, precum și despre efectul modificării asupra întreprinderii pot fi, de asemenea, oferite sub forma informațiilor suplimentare. 13

Rotația patrimoniului – mijloc de apreciere a eficienței activității desfășurate

1.2.1. Patrimoniul firmei și formele sale

Dintotdeauna, la baza obiectului de studiu al contabilității a fost pus patrimoniul întreprinderii. În general, prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relațiilor de drepturi și obligații. Din această definiție a patrimoniului rezultă că acesta este format din două elemente interdependente: persoana fizică sau juridică care poartă denumirea de subiect, titular de patrimoniu sau proprietar, și relațiile de drepturi și obligații în cadrul cărora au fost procurate aceste bunuri. 14

Relațiile de drepturi au în vedere situația în care titularul de patrimoniu – proprietarul își procură o parte din avere din resurse proprii, bunurile respective îi aparțin de drept, iar partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.

Relațiile de obligații au în vedere situația în care titularul de patrimoniu – proprietarul își achiziționează o parte din resurse aparținând altor persoane fizice sau juridice, bunurile respective nu îi aparțin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarilor, fapt pentru care partea corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.

Principala trăsătură a obiectului de studiu al contabilității rezida în reflectarea patrimoniului entităților economice și sociale, atât sub aspectul utilizării bunurilor economice care îl compun, adică destinației economice a acestora cât și sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se dobândesc bunurile economice ca obiect de drepturi și obligații, adică al provenienței lor, sau în plan financiar, al surselor de finanțare a respectivelor bunuri.

Este vorba de același patrimoniu al entităților economice și sociale privit ca un tot unitar, care în contabilitate este reflectat și reprezentat sub dublu aspect. Această dublă reprezentare a stării și mișcării patrimoniului unităților economice și sociale a constituit dintotdeuna trăsătura esențială, de bază, care determină conținutul metodei contabilității. Ea poate fi redată sintetic sub forma unei ecuații, prin egalitatea dintre cele două aspecte ale patrimoniului unităților economice și sociale (bunuri economice = drepturi + obligații), cunoscută sub denumirea de ecuația dublei reprezentări. 15

Activul este definit prin prisma structurii de bunuri economice sau mijloace, iar pasivul prin cea de surse de finanțare.

Un activ este clasificat ca activ curent atunci când satisface oricare dintre următoarele condiții: 16

se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consemnat în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

reprezintă numerar sau echivalente de numerar.

Rezultă că activele curente cuprind: stocurile, creanțele, investițiile pe termen scurt, disponibilitătile bănești, toate realizabile în termen de 12 luni de la data bilanțului. Deci, ele sunt clasificate ca active imobilizate.

O datorie este clasificată ca datorie curentă atunci când satisface oricare dintre următoarele criterii: 17

se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

este deținută, în principal, pentru a fi tranzacționată;

este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Prin urmare, ecuația generală a patrimoniului este următoarea:

Figura 1.1. Structura de ansamblu a patrimoniului.

Sursa: "Contabilitate generală" – Octavian Bojian, Ed. Eficient, București, 2012, pag. 22

Orice societate sau agent economic dispune de un anumit patrimoniu care este alcătuit din totalitatea bunurilor corporale și necorporale, precum și a drepturilor și obligațiilor agentului economic la un moment dat.

Patrimoniul deținut de agentul economic se constituie pentru informare și analiză, în totalitatea și structuralitatea sa, cu ajutorul bilanțului contabil, care reprezintă de regulă, o lucrare de închidere a exercițiului financiar.

Analiza structurii patrimoniului are ca obiectiv dinamica acestuia precum și a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite în situația mijloacelor și surselor, determinate de activitatea desfășurată în cursul exercițiului.

Activul si pasivul sunt interpretate și definite prin prisma a două categorii economice: mijloace economice și surse de finanțare.

Mijloacele economice formează conținutul activului, iar sursele de finanțare, conținutul pasivului. Mijloacele economice reflectă bunurile economice privite sub aspectul utilității și funcționalității, valorificării lor în activitatea întreprinderii. Dar într-o altă viziune, el desemnează modul de utilizare a capitalului sau modul de investire a fondurilor. Sursele de finanțare evidențiază raporturile de proprietar în cadrul cărora se dobândesc bunurile economice ca obiecte de drepturi și obligații. Astfel interpretate, sursele de finanțare arată finanțarea capitalului sau modul de procurare a fondurilor. 18

Reglementările financiare în vigoare 19 prevăd ca persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime:

totale active: 3.650.000 euro,

cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro,

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50

întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

bilanț,

cont de profit și pierdere,

situația modificărilor capitalului propriu,

situația fluxurilor de trezorerie,

notele explicative la situațiile financiare anuale.

Potrivit acelorași reglementări, persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute mai sus întocmesc situațiile financiare anuale simplificate care cuprind:

bilanț,

cont de profit și pierdere,

notele explicative la situațiile financiare anuale.

Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii întreprinderii.

Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere și, după caz, din situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie necesită prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

Dacă valorile nu sunt comparabile, absența comparabilității trebuie prezentată în notele explicative, însoțită de comentarii relevante.

1.2.1.1. Bilanțul contabil

Bilanțul contabil reprezintă documentul oficial de gestiune al oricărui agent economic, asigurând formarea unei imagini fidele, clare și complete asupra situației patrimoniului acestuia. Bilanțul contabil reflectă poziția financiară a unei firme, oferind infomații despre capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar, precum și despre necesitățile de creditare viitoare și capacitatea de onorare a acestora. 20

Bilanțul este prima și cea mai importantă componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații privind poziția financiară a întreprinderii. 21

Forma bilanțului adoptată în țara noastră este cea de listă, cu gruparea elementelor după natură și lichiditate, în ordine crescătoare, și după natură și exigibilitate, în ordine descrescătoare. Se apreciază, atât pe plan internațional, cât și național, că în forma listă informațiile sunt mai accesibile utilizatorilor și au o deschidere mai pronunțată spre analiză. 22

Potrivit criteriilor de grupare, în bilanț sunt prezentate mai întâi elementele de activ începând cu cel mai mic grad de lichiditate (activele imobilizate, urmate de activele circulante). În continuare sunt prezentate elementele de datorii și de capitaluri proprii începând cu cel mai mic termen de exigibilitate (datorii sub un an), continuând cu cele cu termen mai mare de exigibilitate (datorii peste un an), iar în final sunt prezentate elementele cu cel mai mare termen de exigibilitate (capital și rezerve). 23

În actuala structură a bilanțului, elementele de activ, datorii și capitaluri proprii sunt ordonate pe trei nivele: 24

Grupa. Are sfera cea mai cuprinzătoare generalizând elementele bilanțiere după caracteristicile similare. Ea se simbolizează în bilanț cu majuscule latine. Exemplu: Grupa A "Active imobilizate", Grupa B "Active circulante" etc.

Capitolul. Detaliază grupa după criterii mai analitice și se simbolizează în bilanț cu cifre romane. Exemplu: Grupa A "Active imobilizate", Capitolul I "Imobilizări necorporale", Capitolul II "Imobilizări corporale" etc.

Postul sau rândul de bilanț. Este ultima treaptă de detaliere, fiind simbolizată în bilanț cu cifre arabe. Exemplu: Grupa A "Active imobilizate", Capitolul I "Imobilizări necorporale", postul (rândul): 1 "Cheltuieli de constituire", 2 "Cheltuieli de dezvoltare", etc.

Întocmirea bilanțului se face cu respectarea următoarelor reguli:

informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ:

exercițiul precedent: datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent;

exercițiul curent: datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează (selectează, grupează și însumează) potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe.

Exemplu: completarea postului "Cheltuieli de constituire" (rănd 1) se face prin însumarea algebrică a valorii contabile a imobilizării și a amortizării calculate (care se scade); completarea

capitolului I "Imobilizări necorporale" se face prin însumarea posturilor acestuia (1 la 5); completarea grupei A "Active imobilizate" se face prin însumarea capitolelor acesteia (I+II+III).

transmiterea soldurilor conturilor în bilanț nu se face în ordinea în care ele se succed în balanța de verificare, ci ele se grupează după conținutul economic al fiecărui post (rând).

Exemple:

postul (rândul) "Cheltuieli de constituire" se determină scăzând din valoarea contabilă a imobilizării cheltuielile cu amortizarea;

postul (rândul) "Materii prime și materiale consumabile" se determină adunând din prețul de înregistrare al acestor stocuri diferențele de preț și scăzând, în continuare, ajustările pentru depreciere.

ca regulă, soldurile debitoare se înscriu în cadrul grupelor de activ, cele creditoare în cadrul grupelor de datorii și de capitaluri proprii. Fac excepție cazurile în care conținutul economic al postului (rândului) impune ajustarea valorii contabile cu: amortizările, deferențele de preț și/sau ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. Cu alte cuvinte, evaluarea posturilor din bilanț se întemeiază pe valoarea contabilă netă, cazul elementelor de activ, sau pe valoarea contabilă de intrare, cazul elementelor de datorii și de capitaluri proprii.

Patrimoniul existent la finele exercițiului este delimitat în cadrul bilanțului încât elementele sale componente sunt delimitate pe grupe (categorii) și subgrupe, atunci când este cazul, poziționate în ordinea crescătoare a lichidității sau exigibilității, pentru cele de activ și respectiv de pasiv. 25

În funcție de cele amintite mai sus, elementele patrimoniale de activ, în varianta reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, se divizează în trei grupe și grupe și anume: "Active imobilizate" (A); "Active circulante" (B) și "Cheltuieli în avans" (C). 26

Grupa activelor imobilizate (A), cuprinde bunurile de orice natură, mobile sau imobile,corporale sau necorporale, achiziționate sau create de întreprindere, destinate să servească o perioadă îndelungată activitatea unității patrimoniale. În grupa activelor imobilizate sunt delimitate următoarele trei subgrupe:

Imobilizări necorporale – reprezintă valori economice de investiție care nu au structură fizică concretă, nu sunt palpabile, sunt intangibile. Acestea cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe, mărci de fabricație, fondul comercial și alte imobilizări necorporale.

Imobilizări corporale – constituie potențialul tehnic sau comercial al firmei, fiind alcătuite din:terenuri și construcții, instalații tehnice și mașini, alte instalații, utilaje și mobilier, mijloace de transport, precum și avansuri și imobilizări corporale în curs.

Imobilizări financiare – reprezintă operația de investire a sumelor temporar-disponibile în efecte publice (acțiuni, obligațiuni) pe termen lung în vederea obținerii unor venituri financiare și exercitării unei influențe semnificative. Sunt formate din:titluri de participare și creanțe deținute la societățile comerciale din cadrul grupului, titluri și creanțe din interese de participare, titluri deținute ca imobilizări, precum și creanțe și acțiuni proprii.

Grupa activelor circulante (B), cuprinde elementele patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotații rapide. În cadrul fiecărui ciclu, ele trec din forma de active fizice în cea de creanțe și apoi în disponibilități. Ele se compun din următoarele elemente:

Stocuri – reprezintă valori economice procurate pentru a fi consumate sau pentru a fi vandute. Acestea sunt: materii prime si materiale consumabile, producția în curs nde execuție, produse finite și mărfuri, precum și avansuri pentru cumpărări de stocuri.

Creanțe – reprezintă valori economice avansate temporar în patrimoniul altor unități pentru care, titularul de patrimoniu urmează să primească un echivalent valoric sau o contră-prestație. Acestea sunt formate din creanțe comerciale, care se regăsesc la clienți, debitori și sub formă de avansuri acordate furnizorilor, sume de încasat de la societăți din cadrul grupului și din interese de participare, precum și alte creanțe.

Investiții financiare pe termen scurt – reprezintă operații de investire a sumelor temporar disponibile pe o perioadă mai mică de un an. Sunt formate din: titluri de participare deținute la societățile din cadrul grupului, acțiuni proprii, obligațiuni emise și răscumpărate, efecte de încasat etc.

Disponibilități bănești – reprezintă valori economice care îmbracă forma sau îndeplinesc funcția de bani, aflate în casierie sau în conturi la bănci.

Grupa cheltuielilor în avans (C) – sunt cheltuieli făcute în perioada curentă pentru perioadele viitoare de gestiune, reflectate în contul 471. Exemplu: abonamente la publicații, chirii plătite cu anticipație etc.

În ceea ce privește grupele și subgrupele ce sunt înscrise în continuarea formularului de bilanț se reține că, pe lângă cele ce conțin elemente patrimoniale propriu-zise, sunt delimitați, după grupa de datorii de plătit până la un an (D), și următorii doi indicatori:

Active circulante nete, respectiv datorii curente nete (E), care se calculează prin deducerea din totalul activelor circulante (B) și a cheltuielilor în avans (C) atât a datoriilor de plătit până la un an (D), cât și a veniturilor în avans (I);

Total active minus datorii curente (F), ce se determină prin însumarea totalurilor privind activele imobilizate (A) și activele circulante nete, respectiv datoriile curente nete (E) și deducerea din suma astfel obținută a subvențiilor pentru investiții (cont 131). Totalul activelor imobilizate este stabilit, de asemenea, la valoarea netă, respectiv valoarea brută diminuată cu amortizările și provizioanele aferente.

Pasivul evidențiază sursele de finanțare a bunurilor economice.

Elementele patrimoniale de pasiv de grupează în funcție de următoarele criterii:

natură;

mod de finanțare (surse de proveniență);

exigibilitate

astfel:

datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an (D);

datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (G);

provizioane pentru riscuri și cheltuieli (H);

venituri înregistrate în avans (I);

capital și rezerve (J).

Grupa D, Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, cuprinde sursele de finanțare provenite de la terți, care au o scadență de plată de până la un an. În cadrul acestor surse se regăsesc împrumuturile din emisiuni de obligațiuni, datorii comerciale față de furnizori, față de personal, bugetul statului, creditele pe termen scurt etc.

Grupa G, Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, cuprinde numeroase elemente patrimoniale de pasiv, care au o scadență peste un an, cum ar fi: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, împrumuturi bancare pe termen mediu și lung, datorii comerciale față de furnizori, efecte de comerț de plătit, sume datorate societăților din cadrul grupului, precum și alte datorii de personal, fiscale și pentru asigurările sociale.

Grupa H, Provizioane pentru riscuri și cheltuieli, cuprinde acele valori ce se constituie la finele exercițiului pentru acoperirea acelor elemente a căror realizare, respectiv plată, este incertă sau pentru cheltuieli ce devin exigibile în perioadele următoare. Provizioanele reprezintă un ansamblu de resurse intermediare între capitalurile proprii și datorii.

Grupa I, Venituri înregistrate în avans, cuprinde veniturile înregistrate în avans, care urmează să fie repartizate asupra exercițiilor viitoare.

Grupa J, Capital și rezerve, cuprinde capitalul social, primele legate de capital, rezervele din reevaluare, rezervele legale și statutare, rezultatul reportat și rezultatul exercițiului. Toate aceste elemente formează capitalul propriu al firmei.

Schematic, structura bilanțului contabil se prezintă astfel:

Figura 1.2. Structura bilanțului contabil

Sursa: "Analiză și diagnostic economico-financiar – F. Radu, D. Cârciumaru și D. Bondoc, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2008, pag. 213"

1.2.1.2.Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere este a doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța firmei.

Performanța societății este definită și măsurată frecvent prin profit și reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri și cheltuieli aferente.

Informațiile despre performanța firmei, în special probabilitatea ei, sunt necesare pentru a anticipa capacitatea societății de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care firma poate folosi noi resurse.

Forma contului de profit și pierdere adoptată la noi în țara este cea de listă bazată pe clasificarea veniturilor și cheltuielilor în funcție de natura lor, iar în notele explicative la situațiile financiare după destinația cheltuielilor.

Structura contului de profit și pierdere este concepută pentru detalierea modului de generare a rezultatului și facilitarea (indirectă) analizei economico-financiare prin tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Indicatorii contului de profit și pierdere concepuți prin structura sa sunt: 27

cifra de afaceri netă;

rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar;

rezultatul brut: profitul sau pierderea brut(ă);

impozitul pe profit;

profitul sau pierderea net(ă) a exercițiului financiar.

Întocmirea contului de profit și pierdere are ca surse informaționale contul de profit și pierdere al exercițiului precedent și datele ultimei balanțe de verificare, inclusiv situației rectificative a balanței de verificare după inventariere, iar prelucrarea lor are ca bază indicațiile formularului cu privire la conținutul rândurilor contului.

Contul de profit și pierdere, prin structura pe care o are, asigură detalierea sau cunoașterea modalităților de obținere a rezultatului exercițiului, prin compararea valorilor privind vânzările, denumite generic venituri, cu cele referitoare la consumurile sau utilizările de resurse aferente veniturilor obținute, denumite cheltuieli, după ecuația: 28

sau:

Contul de profit și pierdere arată rezultatul obținut prin evidențierea veniturilor și cheltuielilor după natura lor, și a rezultatului exercițiului pe categorii de activități și pe total, astfel, după natura activității, atât veniturile, cât și cheltuielile, dar și rezultatul exercițiului stabilește în trei grupe: din exploatare, financiare și extraordinare. 29

Veniturile din exploatare cuprind: cifra de afaceri (CA), veniturile aferente producției stocate (Vps), veniturile aferente producției imobilizate (Vpi), precum și alte venituri din exploatare (AVe).

Ve = CA + Vps + Vpi + AVe.

Cifra de afaceri include valoarea produselor vândute, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate, la care se adaugă, la societățile cu activitate de comerț, și veniturile din vânzarea mărfurilor.

Producția stocată conține variația stocurilor de produse finite, semifabricate și producție neterminată de la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei.

Producția imobilizată cuprinde valoarea mijloacelor fixe realizate de firmă în regie proprie, pentru necesități proprii.

De regulă, producția stocată și producția imobilizată se evaluează în costuri de producție, ceea ce face ca veniturile să fie egale cu cheltuielile aferente acestora.

Cheltuielile de exploatare cuprind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb, cheltuielile cu obiectele de inventar, costul mărfurilor vândute, cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuielile cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu amortizările și provizioanele aferente exploatării, precum și alte cheltuieli de exploatare. 30

Prin compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare se obține rezultatul din exploatare.

Veniturile financiare cuprind dobânzile încasate, veniturile din titluri de plasament, diferențele favorabile de curs valutar, veniturile din participații, precum și veniturile din sconturile obținute.

Cheltuielile financiare cuprind dobânzile plătite aferente creditelor contractate, pierderile din vânzarea valorilor mobiliare de plasament, diferențele nefavorabile de curs valutar aferente operațiunilor curente și disponibilităților în devize, precum și sconturile acordate clienților.

Diferența dintre veniturile financiare și cheltuielile financiare reprezintă rezultatul financiar.

Veniturile și cheltuielile extraordinare arată activitățile cu caracter întâmplător derulate în firmă.

În finalul Contului de profit și pierdere apare un indicator nou, "rezultatul pe acțiune", care prezintă interes pentru investitorii actuali, dar și pentru cei potențiali.

Tabelul nr. 1.3. Contul de profit și pierdere la data de 31 decembrie _____

mii lei

Sursa: "Situații financiare anuale și semestriale" – Magdalena Mihai, Cristian Drăgan, Valeriu Brabete, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012, pag. 42

1.2.1.3.Situația modificării capitalului propriu

Modificările în capitalurile proprii ale unei societăți arată creșterea sau reducerea activului net în cursul perioadei. Acestea sunt rezultate din tranzacțiile cu acționarii și din ecartul dintre veniturile și cheltuielile perioadei, inclusiv câștigurile și pierderile totale generate de activitățile firmei pe parcursul perioadei raportate.

Potrivit IAS , informațiile privind modificările capitalurilor proprii pot fi prezentate fie toate într-o situație propriu-zisă, fie într-o situație a modificărilor capitalurilor proprii și/sau în notele explicative.

Întocmirea situației modificărilor capitalului propriu are ca baze situația din exercițiul precedent și datele balanței de verificare finale.

Situația modificării capitalurilor proprii prezintă, detaliat, toate variațiile pe care capitalurile proprii le-au suferit în decursul unui exercițiu financiar.

Ministerul de Finanțe propune un model balanțier pentru acest document, ilustrând, pentru fiecare element al capitalului propriu, soldul la începutul anului, creșterile și reducerile în timpul perioadei și soldul la sfârșitul anului.

Pe baza acestui document, poate fi analizată capacitatea de menținere a capitalului, precum și rezultatului sau profitul exercițiului. 31

În situația propriu-zisă a modificărilor capitalurilor proprii o întreprindere trebuie sa prezinte: 32

profitul sau pierderea perioadei;

fiecare element de venit și cheltuială pentru perioadă care, așa cum este cerut de alte Standarde sau Interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, și totalul acestor elemente;

totalul veniturilor și cheltuielilor pentru perioadă (sumă punctele a și b) detaliind separat sumele totale atribuite acționarilor societății-mamă și interesele minoritare;

efectele modificărilor politicilor contabile și corecțiilor erorilor recunoscute, pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii.

De asemenea, o întreprindere trebuie să prezinte fie în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie în note: 33

tranzacțiile de capital cu acționarii și distribuirile către aceștia;

soldul rezultatelor reportate la începutul perioadei și la data bilanțului, precum și modificările pe parcursul perioadei;

o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri vărsate și a fiecărei rezerve la începutul și sfârșitul perioadei, reprezentând distinct fiecare modificare.

1.2.1.4.Situația fluxurilor de trezorerie

Situația fluxurilor de trezorerie are ca obiectiv furnizarea de informații cu privire la modificarea poziției financiare a firmei, pentru a fi evaluată capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar. Această situație prezintă fluxurile de numerar sau cash flow-ul care reies din activitatea de exploatare, din activitatea de finanțare și din activitatea investițională.

Opinia formulată în literatura de specialitate 34 este aceea că "Principalul obiectiv al Situației fluxurilor de trezorerie este de a reflecta influența activităților de exploatare, de investiții și de finanțare asupra mijloacelor bănești ale unei întreprinderi, pe parcursul unui exercițiu financiar".

Mărimea fluxurilor de trezorerie se poate determina prin două metode: 35

metoda directă, care prezintă încasările și plățile aferente exercițiului financiar respectiv, clasificate pe cele trei tipuri de activități;

metoda indirectă, potrivit căreia fluxurile de numerar din activitatea de exploatare sunt determinate plecând de la profitul net al exercițiului, care este ajustat cu cheltuielile și veniturile nemonetare (amortizări și provizioane), cu variația necesarului de fond de rulment și cu elementele de venituri și cheltuieli luate în considerare la determinarea fluxurilor de numerar din activitățile de investiții și de finanțare.

În normalizarea contabilă internațional, IAS 7 "Situația fluxurilor de trezorerie" relevă necesitatea acestei componente a situațiilor financiare prin nevoile utilizatorilor pentru evaluarea capacității societății de a genera numerar și echivalente de numerar și a nevoilor sale de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.

Termenii folosiți în standard pentru înțelegerea conținutului și rolului acestei componente a situațiilor financiare sunt: 36

Numerarul. Cuprinde disponibilități bănești și depozitele la vedere;

Echivalentele de numerar. Sunt investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii;

Fluxurile de trezorerie. Sunt intrările sau ieșirile de numerar și echivalente de numerar;

Activitățile de exploatare. Sunt principalele activități de venit ale întreprinderilor, precum și alte activități care nu sunt de investiție sau finanțare;

Activitățile de investiție. Constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar;

Activitățile de finanțare. Sunt activități care au ca efect modificări ale dimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și datoriilor întreprinderii.

Reconstituirea fluxurilor de trezorerie după natura operațiilor permite efectuarea unor aprecieri cantitative asupra eventualelor dificultăți de trezorerie, respectiv posibilitatea de a depista originea acestor dificultăți, aspecte pe care contul de profit și pierdere nu le surprinde. Astfel, în timp ce contul de profit și pierdere se bazează pe veniturile și cheltuielile contabile, care de multe ori nu angajează imediat o încasare sau plată, situația fluxurilor de trezorerie prezintă efectele numerarului din activitatea de exploatare sau din alte activități asupra performanțelor unei firme. O firmă poate să fie rentabilă, să obțină profit, dar să nu fie solvabilă, datorită lipsei de disponibilități bănești, ceea ce amplifică necesitatea construirii unui asemenea document. 37

Introducerea acestui document printre componentele situațiilor financiar-contabile este folositoare analizei financiare, întrucât face legătura între analiza performanțelor economico-financiare și analiza lichidității și a solvabilității întreprinderii. În plus, informațiile cuprinse în situația fluxurilor de trezorerie permit urmărirea evoluției în dinamică a fluxurilor de numerar, ce stau la baza elaborării unor previziuni.

1.2.1.5. Note explicative

Notele explicative au rolul de a prezenta politicile contabile adoptate și de a detalia informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară. Spre deosebire de vechile anexe, notele explicative detaliază și comentează informațiile cuprinse în toate situațiile financiare, nu numai cele din bilanț sau din contul de profit și pierdere. În cadrul lor trebuie prezentate politicile contabile folosite de firmă pentru evaluarea elementelor cuprinse în situațiile financiare (ex.: utilizarea costului istoric, a valorilor reevaluate pentru imobilizări etc.).

Tot în cadrul notelor explicative sunt prezentate informații referitoare la salarii și salariați, respectiv: detalii despre salarizarea administratorilor și directorilor și detalii despre numărul mediu de salariați în cursul anului, pe total și pentru fiecare categorie de personal.

Notele explicative adâncesc sau completează informațiile din celelalte componente ale situațiilor financiare. Ele trebuie prezentate într-un mod sistematic și să cuprindă pentru fiecare element semnificativ din situațiile financiare anuale informații specifice. Structura acestor informații este reprezentată detaliată în OMFP nr. 1752/2005 și în fiecare Standard Internațional de Contabilitate.

Sunt reglementate zece note explicative, respectiv: 38

activele imobilizate: explică variația în timp a valorii brute a activelor imobilizate și a deprecierilor corespunzătoare;

provizioanele pentru riscuri și cheltuieli: detaliază variația în timp, după natura provizionului constituit;

repartizarea profitului: prezintă destinațiile de repartizare a profitului;

analiza rezultatului din exploatare: urmărește destinația și evoluția în timp a acestuia;

situația creanțelor și datoriilor: detaliază creanțele și datoriile după natură, respectiv după termenul de încasare sau plată;

principii, politici și metode contabile: prezintă tratamentele contabile la care au fost supuse informațiile din situațiile financiare, ajustările efectuate și influențele asupra rezultatului exercițiului;

acțiuni și obligațiuni: detaliază informațiile despre titlurile emise (natura lor, evaluarea, variația în timp);

informații privind salariații și administratorii: prezintă detalii despre obligațiile contractuale, numărul mediu de salariați, salariile plătite, asigurările sociale, contribuțiile la pensii etc.;

calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari: prezintă un set de indicatori utilizați în analiza economico-financiară a firmei, cum ar fi: indicatori de lichiditate, de risc, de activitate sau de gestiune, de profitabilitate și indicatori privind rezultatul pe acțiune;

alte informații cu privire la prezentarea generală a întreprinderii, relațiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului, informații referitoare la impozitul pe profit, cifra de afaceri pe sectoare de activitate și tipuri de piețe, cheltuielile cu chiriile, angajamentele acordate sau primite etc.

1.2.2. Indicatori de măsurare a rotației patrimoniului

Analiza rotației elementelor patrimoniale are ca obiectiv stabilirea timpului necesar parcurgerii tuturor stadiilor circuitului economic, de către capitalurile angajate de întreprindere. Aceasta face legătura între informațiile furnizate de bilanțul contabil și cele din contul de profit și pierdere. Putem spune că în acest mod informațiile statice obținute prin analiza structurii financiar-patrimoniale, respectiv prin analiza echilibrului financiar, sunt completate cu informații care reflectă manifestarea dinamică a echilibrului financiar. Din punct de vedere metodologic, o asemenea analiză se bazează pe ratele de gestiune sau de rotație. Aceste rate exprimă în mod sintetic eficiența cu care sunt utilizate activele și capitalurile întreprinderii stând la baza caracterizării vitezei de rotație a acestora. 39

În diagnosticul financiar al firmei pot fi utilizate mai multe categorii de rate de gestiune, clasificate după mai multe criterii: 40

După forma de exprimare:

număr de rotații, ce exprimă de câte ori un element de activ sau de pasiv se transformă în lichidități în cursul unui exercițiu financiar. Creșterea nivelului acestui indicator exprimă accelerarea vitezei de rotație. Se determină cu relația:

durata în zile a unei rotații, care exprimă numărul de zile necesare pentru ca elementul patrimonial respectiv să parcurgă toate stadiile circuitului economic. Accelerarea vitezei de rotație se înregistrează atunci când nivelul acestui indicator scade. Se determină cu relația:

unde: T – durata calendaristică a perioadei.

După elementele patrimoniale pentru care se calculează:

rate de gestiune ale capitalului, calculate pentru elementele patrimoniale de pasiv;

Plecând de la structura capitalurilor unei societăți, prezentată în pasivul financiar, putem calcula ratele de gestiune (numărul de rotații și/sau durata în zile a unei rotații) pentru fiecare element al acestora, respectiv: capital permanent; capital propriu; capital angajat; datorii totale; datorii pe termen mediu și lung; datorii pe termen scurt; datorii față de frunizori; datorii financiare curente.

rate de gestiune ale activelor, prin care caracterizăm rotația activelor imobilizate și a activelor circulante.

Viteza de rotație a activelor este caracterizată prin numărul de cicluri de exploatare pe care acestea le parcurg. Ciclul parcurs de acestea este format din totalitatea operațiunilor ce intervin între momentul transformării capitalului bănesc în capital real (active imobilizate și active circulante), până în momentul în care se recuperează fondurile investite.

Ciclurile financiare ale activelor imobilizate au mărimi diferite, în funcție de natura și destinația acestora, reflectate prin duratele normale de funcționare (cuprinse între 3 și 50 ani).

Ciclurile financiare ale activelor circulante sunt cicluri pe termen scurt, constând în aprovizionarea cu materii prime, prelucrarea acestora în procesul de producție în vederea obținerii produselor finite și vânzarea acestora către terți, prin care se recuperează capitalurile angajate și se crează premisele pentru reluarea unui nou ciclu.

După elementele de venit utilizate în calcul:

rate calculate prin cifra de afaceri denumite și "rate de rotație globale"

rate calculate prin elemente ale cifrei, în funcție de elementul patrimonial la care se referă, denumite "rate de rotație parțiale"

2.1. Prezentarea generală a S.C. ALTUR S.A.

Figura 2.1. Sigla S.C. ALTUR S.A.

Sursa: www.altursa.ro

Data constituirii: S.C. ALTUR S.A. SLATINA s-a înființat în anul 1991 în baza HG nr. 116 prin reorganizarea Întreprinderii de Piese Turnate din Aluminiu și Pistoane Auto (I.P.T.A.P.A.), care a luat ființă în 1979.

Obiect de activitate: Proiectarea, producerea și comercializarea în țară și în străinătate a pistoanelor pentru autovehicule, pieselor turnate din aluminiu, inclusiv servicii și asistență tehnică.

2811 – Fabricarea de motoare și turbine (cu excepția celor pentru avioane, autovehicule și motociclete)

2932 – Fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule

Forma juridică: Societate pe Acțiuni – S.A.

Sediul social: Slatina, Str.Pitești, Nr.114, Jud.Olt

Numărul de telefon/fax: 0249/436834; 0249/436037

Cod unic de înregistrare la O.R.C.: R 1520249

Număr de ordine în Registrul Comerțului: J28/131/1991

Piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise : BVB

Capital social subscris și vărsat la 31.12.2013: 82.438.833,8 lei

Caracteristici ale valorilor mobiliare emise: Comune, nominative, dematerializate, cu

valoarea nominală de 0,1 lei

Numar mediu angajați: 585

Societatea a fost înființată în anul 1979, iar în anul 1991 este transformată în societate pe acțiuni sub denumirea de ALTUR S.A.

Societatea este listată la bursa de valori sub simbolul ALT, pe categoria a II-a, și este administrată de un Consiliu de Administrație (CA) compus din 5 membri aleși, Președintele Consiliului de Administrație fiind ec. Antonel Bunu Cristi. Conducerea executivă a societății este asigurată de ing. Nițu Rizea Gheorghe.

Tabelul 2.1. Structura acționariatului Data: 31.12.2013

Sursa: www.bvb.ro

În prezent ALTUR S.A. este o societate cu capital românesc integral privat. Prin produsele pe care le realizează ALTUR SA Slatina este un furnizor important pentru mai multe sectoare industriale, din care putem aminti :

industria de autoturisme de oraș și de teren;

industria de tractoare și mașini agricole;

industria de autovehicule pentru transport marfă și pasageri;

industria electrotehnică și a sistemelor de încălzire cu gaze naturale.

S.C. ALTUR S.A.  a acumuat de-a lungul existenței o bogată experiență în realizarea produselor turnate din aliaje de aluminiu pentru producția de pistoane auto și de piese turnate din astfel de aliaje pentru industria constructoare de mașini din România.

Prin redimensionarea capacităților de producție și a celor administrative, din dorința de a se adapta nevoilor specifice pieței, dar și prin promovarea investițiilor și a celor mai noi tehnologii au făcut din ALTUR S.A. o societate performantă, capabilă să concureze pe piața externă cu cele mai puternice firme europene.

În toți acești ani, politica firmei a fost și va rămâne o politică de promovare a calității produselor, a diversificării portofoliului de produse și a dezvoltării acestora la prețuri cât mai reduse, astfel încât raportul calitate/preț să fie maxim.

În acest sens, ALTUR S.A. are implementate sisteme de management ale calității

ISO 9001/2000

ISO 9001/2000 este cunoscut ca "standarde generale pentru sistemele de management".

Asta înseamnă că aceleași standarde pot fi aplicate:

oricarei organizații, mici sau mari, indiferent ce produce;

chiar daca "produsul" este un serviciu;

în orice sector de activitate;

indiferent dacă este vorba despre administrație publică, sector privat sau un departament guvernamental.

Un important segment al produselor fabricate de ALTUR sunt piesele turnate static și sub presiune din aliaje de aluminiu destinate în principal industriei auto, precum și centralelor termice.

STRUCTURA PRODUCȚIEI

Figura 2.2. Structura producției din punct de vedere al tehnologiei de obținere

produse turnate gravitațional – 74%

produse turnate sub presiune – 19%

produse cu prelucrări mecanice (finite) – 7%.

Sursa: www.altursa.ro

TURNARE GRAVITAȚIONALĂ

Turnarea gravitațională a pieselor se realizează în cochile metalice basculante cu monitorizare permanentă a parametrilor de turnare. Topirea aliajelor de aluminiu se realizează în cuptoare de topire cu gaz tip ZPF Therm-Germania. Procesul de topire a metalului este asistat de calculator, cu monitorizarea permanentă a tuturor parametrilor impuși de tehnologia de turnare.

Figura 2.3. Turnare gravitațională

Sursa: www.altursa.ro

Se pot produce prin turnare gravitațională piese cu următoarele caracteristici:

configurație complexă;

dimensiuni maxime 400 × 400 mm;

greutate cuprinsă între 0,1 kg și 12 kg;

grosimea minimă a pereților 5 mm.

Figura 2.4. Piese produse prin turnare gravitațională

Sursa: www.altursa.ro

TURNARE SUB PRESIUNE

Turnarea sub presiune a pieselor se realizează pe mașini Buhler – Elveția de 250 tf, 420 tf și 530 tf și Polack – Slovacia (diverse variante, având forța de închidere cuprinsă între 110tf și 1600 tf).

Figura 2.5. Turnare sub presiune

Sursa: www.altursa.ro

Pot fi realizate prin turnare sub presiune piese cu următoarele caracteristici:

configurație complexă;

greutate cuprinsă între 0,05 kg și 10 kg;

grosimea pereților între 0,8 mm și 10 mm.

Figura 2.6. Piese produse prin turnare sub presiune

Sursa: www.altursa.ro

TIPURI DE PRODUSE

Pistoane Auto

Prelucrarea și finisarea pistoanelor se realizează pe mașini Weisser – Sohne Germania, cu comandă numerică asistate de calculator. Pistoanele auto realizate de ALTUR echipează motoare pentru:

autoturisme DACIA RENAULT, ARO;

tractoare tip UNIVERSAL;

autocamioane ROMAN.

Seturi Motor

Seturile motor auto realizate de ALTUR acoperă toată gama de motoare ce echipează:

autoturisme DACIA RENAULT, ARO;

tractoare tip UNIVERSAL (U650;U445);

autocamioane ROMAN;

autobuze ROCAR.

Toate produsele sunt certificate de Registrul Auto Român.

COLABORATORI PIAȚA INTERNĂ

S.C. AUTOMOBILE DACIA – RENAULT – Pitești

piese pentru prim montaj la autoturisme și piese de schimb

TOTAL GAZ – Iași

piese turnate sub presiune din aliaje de aluminiu pentru sistemele de distribuție gaze

S.C. HESPER – București

elemente pentru pompe hidraulice de înaltă presiune

ANOROM – Deva

piese turnate sub presiune și gravitațional prelucrate pentru instalații de iluminare aeroporturi

S.C. PULSOR S.A. – Scornicești

componente pompe, apă, ulei, benzină

mecanisme direcție pentru autoturisme, autocamioane, tractoare

Centre de reparații pentru Agricultură, Transporturi și diverse ramuri ale Industriei

pistoane și seturi motor pentru autoturisme, tractoare, autocamioane

COLABORATORI PIAȚA EXTERNĂ

TRW Automotive (Germania, Franța, Polonia, Cehia, Anglia)

piese turnate gravitațional și sub presiune;

componente sisteme de frânare pentru automobile – RENAULT, BMW, AUDI, VOLKSWAGEN, FIAT, MERCEDES.

CONTINENTAL TEVES (Germania)

piese turnate gravitațional;

componente sisteme de frânare pentru automobile – BMW

Societe de Polimeres BARRE THOMAS (Franța)

piese turnate sub presiune și gravitațional;

prelucrate (componente de prim montaj pentru autoturisme PSA)

OMG srl (Italia)

piese turnate sub presiune

componente de prim montaj pentru autoturisme VOLKSWAGEN și SKODA

Hagelmayer (Germania)

piese turnate gravitațional și prelucrate pentru autocamioane

Vaillant Group Flues (Italia) și RUBITECH (Olanda)

piese turnate sub presiune și prelucrate destinate sistemelor de încălzire;

centrale termice, NEFID &BUDERUS, WIESSMAN etc.

Egipt, Siria

pistoane auto și seturi motor pentru tractoare.

Împărțită în două segmente, piața externă a S.C. ALTUR S.A. comportă aspecte diferite pe fiecare segment în parte.

Piața pieselor turnate

Localizată în Europa Occidentală, este piața externă principală a S.C. ALTUR S.A. și reprezintă 99,90 % din exportul total al S.C. ALTUR S.A.

Concurența pentru produsele exportate de ALTUR S.A. (piesele turnate din aliaje de aluminiu) pe piața Europei Occidentale este deosebit de puternică.

Piața pieselor de schimb auto

Este localizată în Egipt, având un procent mic din exportul total al S.C. ALTUR S.A., aproximativ 0,05%.

Concurența pentru produsele exportate de S.C. ALTUR S.A. (pistoane) pe aceste piețe este formată din firme ce provin din țări ca TURCIA, BULGARIA, INDIA, CHINA, dar și firme ce provin din Europa Occidentală.

Tabelul 2.2. Piața produselor piese de prim-montaj

Sursa: S.C. ALTUR S.A. Slatina – Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006, pag. 5

Tabelul 2.3. Piața produselor piese de schimb – Pistoane

Sursa: S.C. ALTUR S.A. Slatina – Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006, pag. 5

Tabelul 2.4. Piața produselor piese de schimb – Seturi motor

Sursa: S.C. ALTUR S.A. Slatina – Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006, pag. 5

Tabelul 2.5. Piața produselor semifabricate turnate din aluminiu

Sursa: S.C. ALTUR S.A. Slatina – Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006, pag. 5

Tabelul 2.6. Ponderea fiecărei categorii de produse sau servicii în veniturile și în totalul cifrei de afaceri ale societății comerciale pentru ultimii trei ani

Sursa: S.C. ALTUR S.A. Slatina – Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006, pag. 6

Evaluarea activității de aprovizionare tehnico-materială (surse indigene, surse import) – Precizarea de informații cu privire la siguranța surselor de aprovizionare și la prețurile materiilor prime și la dimensiunile stocurilor de materii prime și materiale

Pe parcursul anului 2013 societatea s-a aprovizionat atât de pe piața internă cât și de pe piața externă, societatea negociind permanent contractele cu furnizorii săi. Prin dimensionarea corectă a stocurilor de materii prime și a materialelor aprovizionate s-a avut în vedere asigurarea continuității producției.

Tabelul 2.7. Principalii furnizori de materii prime în anul 2013

Sursa: S.C. ALTUR S.A. Slatina – Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006, pag. 6

Evaluarea activității de vânzare – Descrierea evoluției vânzărilor secvențiale pe piața internă și/sau externă și a perspectivelor vânzărilor pe termen mediu și lung

În anul 2013 vânzările pe piața internă, comparativ cu anul 2012 s-au pastrat constante situându-se la aproximativ 2,7 mil euro.

În ceea ce privește vânzările la export, (livrări intracomunitare) în anul 2013, acestea au avut o scădere față de anul 2012 de aproximativ 11%, ca urmare a scăderii cotației aluminiului la LONDON METAL EXCHANGE (LME), ceea ce a influențat în mod direct atât prețul de achiziție al aluminiului cât și prețul de vânzare a produselor ALTUR, dar și ca urmare a diminuării comenzilor de la anumiți producătorii auto. Pentru anul 2014 se estimează o creștere a vânzărilor cu aproximativ 2-3% față de anul anterior ca urmare a creșterii portofoliului de comenzi.

Evaluarea activității de cercetare și dezvoltare – Precizarea cheltuielilor în exercițiul financiar precum și a celor ce se anticipează în exercițiul financiar următor pentru activitatea de cercetare dezvoltare

În anul 2013 s-au prevăzut 30.700 lei pentru activitatea de cercetare și dezvoltare iar pentru anul 2014 se estimează 35.100 lei.

Programul de investiții și modernizări din anul 2013 a avut ca obiectiv principal modernizarea proceselor tehnologice de turnare și prelucrare, corelat cu creșterea capacității de producție.

Elemente de perspectivă privind activitatea societății comerciale

Prezentarea și analizarea tendințelor, elementelor, evenimentelor sau factorilor de incertitudine ce afectează sau ar putea afecta lichiditatea societății comerciale comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.

Tendințele economiei de piață se reflectă la S.C. ALTUR S.A., prin creșterea exportului la clienții actuali cât și începerea colaborării cu noi clienți. Societatea are în vedere dezvoltarea de noi produse atât pentru industria auto cât și pentru fabricația de componente utilizate în alte sectoare de activitate destinate pieții Uniunii Europene.

S.C. ALTUR S.A. are în perspectivă acoperită paleta contractuală cu potențiale afaceri până în 2016.

b) Prezentarea și analizarea evenimentelor, tranzacțiilor schimbărilor economice care afectează semnificativ veniturile din activitatea de bază.

Dezvoltarea exportului prin creșterea ponderii clientului principal TRW Automotive, cât și extinderea exportului pe piețe noi din FRANȚA, OLANDA, ITALIA, GERMANIA și altele, va avea efecte favorabile asupra lichidității.

Evoluția principalei piețe a aluminiului London Metal Exchange, va influența deasemenea, activitatea companiei, creșterea prețurilor fiind în defavoarea S.C. ALTUR S.A.

2.2. Analiza vitezei de rotație a capitalurilor

Desfășurarea normală a activității fiecărei societăți, necesită asigurarea surselor financiare pentru acoperirea sau constituirea mijloacelor economice ale întreprinderii. Aceste surse pot fi grupate după mai multe criterii. Astfel, în bilanțul financiar ele sunt grupate în funcție de perioada în care rămân la dispoziția firmei în:

capitalurile permanente, formate la rândul lor din capital propriu și datorii pe termen mediu și lung;

datorii pe termen scurt.

După forma de proprietate capitalurile utilizate de o societate cuprind:

capital propri, aflat în proprietatea acționarilor;

datorii totale, care provin de la terți.

Prin însumarea capitalului propriu cu capitalul împrumutat obținem capitalul investit.

Pentru caracterizarea nivelului și dinamicii capitalurilor societății se calculează modificările absolute și procentuale intervenite pentru fiecare element sau grupă de elemente, cu ajutorul relațiilor:

Δ Pi = Pi1 – Pi0 ; Δ Pi% = = – 100 = IPi – 100

în care:

Pi – grupele sau elementele de pasiv;

IPi – indicele elementului de pasiv.

Pentru calcularea acestor modificări absolute și procentuale se folosesc datele din tabelul de mai jos:

ΔKper 2012 = Kper 2012 – Kper 2011

ΔKper 2013 = Kper 2013 – Kper 2012

ΔKper 2012 = 89.532.302 – 80.748.472 = 8.783.83

ΔKper 2013 = 89.161.904 – 89.532.302 = – 370.398

ΔK2012% = = = 105,31%

ΔK2013% = = = 104,09%

I K2012 = ΔK2012% – 100 = 105,31 – 100 = 5,31 %

I K2013 = ΔK2013% – 100 = 104,09 – 100 = 4,09 %

Δ Dat 2012 = Dat 2012 – Dat 201

Δ Dat 2013= Dat 2013 – Dat 2012

Δ Dat 2012= 58.788.548 – 55.320.975 = 3.467.573

Δ Dat 2013= 64.242.435 – 58.788.548 = 5.453.887

Δ Dat 2012% = = = 106,27 %

Δ Dat 2013% = = = 109,28 %

I Dat 2012 = ΔDat 2012% – 100 = 106,27 – 100 = 6,27 %

I Dat 2013 = ΔDat 2013% – 100 = 109,28 – 100 = 9,28 %

Din analiza efectuată rezultă că ΔKper a scăzut în anul următor, de la 8.783.830 în anul 2012 la – 370.398 în anul 2013.

Procentual, ΔK% a înregistrat o scădere în anul 2013 față de anul 2012, de la 105,31% la 104,09%.

IK înregistrează și el o scădere pe perioada analizată, de la 5,31 % în anul 2012 la 4,09 % în 2013.

ΔDat. înregistrează pe perioada analizată valori foarte ridicate respectiv 3.467.573 în anul 2012 și 5.453.887 în 2013.

Pe perioada analizată ΔDat.% se află în creștere, atingând un nivel de 106,27 % în 2012, respectiv 109,28 % în 2013.

I Dat se află și el în creștere, astfel în anul 2012 prezintă un nivel de 6,27 %, iar în anul 2013 un nivel de 9,28 %.

Având în vedere structura capitalurilor unei firme, prezentată în pasivul bilanțului financiar anexat la finalul lucrării, putem calcula numărul de rotații și respectiv durata în zile a unei rotații pentru fiecare element al acestora, respectiv: capital permanent; capital propriu; capital investit; datorii totale; datorii pe termen mediu și lung; datorii pe termen scurt; datorii față de furnizori; datorii financiare curente.

Rata de rotație a capitalului permanent:

RKper =

Pentru a calcula această rată de rotație a capitalului permanent se folosesc datele din următorul tabel:

RKper2011 = = = 1,65

RKper2012 = = = 1,25

RKper2013 = = = 1,13

Rata de rotație a capitalului permanent exprimă numărul de rotații realizate de capitalul permanent pe parcursul unui exercițiu financiar. Nivelul său depinde de sectorul de activitate în care activează întreprinderea, de stabilitatea financiară a acesteia, precum și de gradul de imobilizare al capitalului. Totuși, se apreciază că valoarea minimă care asigură o eficiență acceptabilă a capitalului permanent este de două rotații pe an, respectiv un interval mediu de revenire a capitalurilor sub formă de disponibilități de 180 zile.

Nivelul acestei rate de rotație a capitalului permanent din cât se observă se află la un nivel de sub două rotații pe an.

Capitalul permanent rămâne la dispoziția societății o perioadă mai mare de un an, ceea ce înseamnă că rotația lor nu exprimă intervalul de timp necesar pentru reînnoirea lui, ci intervalul în care acesta trece prin toate stadiile circuitului economic.

Rata de rotație a capitalului propriu:

RKpr =

Pentru a calcula această rată de rotație a capitalului propriu se folosesc datele din următorul tabel:

RKpr2011 = = = 1,76

RKpr2012 = = = 1,41

RKpr2013 = = = 1,26

Fiind principala componentă a capitalului permanent, rotația capitalului propriu este determinată de aceeași factori de influență. Nivelul minim pentru această rată este de două rotații pe an.

Așa cum reiese din analiza acestei rate de rotație a capitalului propriu se observă că, pe parcursul celor trei ani analizați această rată este sub nivelul minim de două rotații pe an.

Rata de rotație a capitalului investit:

RKinv =

RKinv2011 = = = 1,24

RKinv2012 = = = 0,93

RKinv2013 = = = 0,87

Din câte se observă, rata de rotație a capitalului investit se află sub nivelul minim de două rotații pe an și într-o continuă descreștere de la nivelul de 1,24 în anul 2011, la nivelul de 0,93 în anul 2012 și în anul 2013 ajungând la nivelul de 0,87.

Rata de rotație a datoriilor:

Spre deosebire de formele precedente ale capitalului firmei care, parțial sau în întregime, nu vor părăsi societatea decât cu ocazia lichidării acesteia, datoriile se reînnoiesc continuu, în funcție de scadența lor (sub un an sau peste un an). De aceea, rotația datoriilor o putem aprecia fie în mod global pe baza cifrei de afaceri, fie folosind rulajele debitoare (plățile) ale respectivelor datorii. Analiza poate fi realizată pentru ansamblul datoriilor, dar și pentru principalele categorii ale acestora.

4.1) Rata de rotație a datoriilor totale prin cifra de afaceri:

RDt =

RDt 2011 = = = 2,42

RDt 2012 = = = 1,91

RDt 2013 = = = 1,57

Această rată exprimă în mod sintetic numărul de rotații ale datoriilor totale. Nivelul ei depinde de termenele de plată ale datoriilor, de structura acestora, dar și de volumul de activitate ale societății. Nivelul minim al acestei rate este de patru rotații, ceea ce înseamnă că, în medie, datoriile se reînnoiesc prin cifra de afaceri la un interval de 90 zile.

Din analiza reiese că nivelul acestei rate de rotație a datoriilor totale prin cifra de afaceri se află pe parcursul celor trei ani analizați sub nivelul minim de patru rotații pe an, respectiv 2,42 în anul 2011, 1,91 în anul 2012 și 1,57 în 2013.

4.2) Termenul mediu de plată a datoriilor totale:

TDt = *365

unde: – plățile de datorii se obțin prin însumarea rulajelor debitoare ale tuturor conturilor de datorii.

Aceasta arată numărul mediu de zile în care sunt achitate datoriile. Creșterea nivelului său poate fi apreciată favorabil, dacă este determinată de obținerea unor termene de plată mai îndepărtate din partea furnizorilor, sau nefavorabil dacă a fost generată de neachitarea la timp a unor obligații ca urmare a unor dificultăți financiare ale firmei.

Pentru a obține o imagine mai clară asupra rotației datoriilor, analiza poate continua pe baza unor rate analitice.

4.3) Rata de rotație a datoriilor pe termen mediu și lung prin cifra de afaceri:

RDtml =

Exprimă numărul de cicluri de exploatare parcurse de datoriile pe termen mediu și lung pe seama cifrei de afaceri. Nivelul ratei depinde, în principal, de nivelul investițiilor realizate de firmă în ultimul timp și de modul de finanțare al acestor investiții. Astfel, întreprinderile ce realizează investiții masive și nu dispun de surse proprii suficiente pentru finanțarea acestora, apelând la împrumuturi, vor înregistra un nivel scăzut al acestei rate, în timp ce firmele care își finanțează investițiile prin surse proprii, vor înregistra un nivel ridicat al ratei de rotație.

Datoriile pe termen mediu și lung servesc, de regulă, la finanțarea ciclului de investiții și nu a cifrei de afaceri. De aceea, pentru exprimarea rotației acestora ar trebui folosite și alte rate care să țină seama de rambursările de datorii în cursul exercițiului.

RDtml 2011 = = = 29,41

RDtml 2012 = = = 11,41

RDtml 2013 = = = 10,89

Din câte se observă, nivelul ratei de rotație a datoriilor pe termen mediu și lung în anul 2011 se află la un nivel ridicat deoarece firma nu apelează la împrumuturi pentru a-și finanța investițiile, ca mai apoi în următorii doi ani nivelul ratei să fie mai redus, ceea ce înseamnă că firma a apelat la împrumuturi pentru finanțarea investițiilor.

4.4) Termenul mediu de plată a datoriilor pe termen mediu și lung:

TDtml = *365

Această rată exprimă intervalul de timp necesar pentru rambursarea datoriilor pe termen mediu și lung, apelându-se la un sistem liniar de plăți. Se compară cu intervalul de timp rămas pană la scadență, în funcție de care se apreciază gradul de încărcare al serviciului datoriei pentru perioada următoare.

4.5) Rata de acoperire a riscurilor (RAR), măsoară capacitatea întreprinderii de a-și achita împrumuturile contractate pe termen mediu și lung, în condițiile în care utilizează întreaga capacitate de autofinanțare în acest scop, exprimând perioada de timp (numărul de ani), necesară pentru rambursarea acestora. Se calculează ca raport între datoriile pe termen mediu și lung și capacitatea de autofinanțare (CAF):

RAR =

RAR2011 = = =0,83

RAR2012 = = =0,84

RAR2013 = = =0,74

O situație favorabilă se înregistrează atunci când nivelul ratei de acoperire a riscurilor este mai mic decât perioada de timp prevazută pentru rambursarea creditului.

4.6) Rata de rotație a datoriilor pe termen scurt:

RDts =

RDts 2011 = = = 2,64

RDts 2012 = = = 2,29

RDts 2013 = = = 1,83

Rata de rotație a datoriilor pe termen scurt este în scădere din anul 2011 până în 2013, semnificând faptul că, datoriile pe termen scurt, care sunt în creștere în 2013 față de 2011, nu pot fi acoperite pe seama cifrei de afaceri.

4.7) Termenul mediu de plată a datoriilor pe termen scurt:

TDts = *365

TDts 2011 = *365 = *365 = 138,38

TDts 2012 = *365 = *365 = 159,35

TDts 2013 = *365 = *365 = 199,42

Aceste două rate sunt complementare exprimând, în primul caz, numărul mediu de rotații, iar în cel de-al doilea caz, intervalul mediu de timp în care se fac plățile. Plățile de datorii pe termen scurt se obțin prin însumarea rulajelor debitoare ale acestor conturi. În lipsa acestora, ele pot fi aproximate prin cifra de afaceri.

Nivelul acestora depinde în principal de structura datoriilor pe termen scurt. Astfel, datoriile pe termen scurt au mai multe componente, respectiv: datorii față de furnizori, personal, bugetul statului, bănci etc. Dintre acestea, firma poate acționa numai asupra rotației datoriilor față de furnizori prin negocierea unor termene de plată mai îndepărtate, în timp ce termenele de plată pentru datoriile față de personal și bugetul statului sunt stabilite prin lege, iar cele față de bănci nu este de dorit să le prelungim.

În aceste condiții, creșterea termenului mediu de plată a datoriilor se apreciază favorabil, dacă este determinată de relaxarea termenelor de plată față de furnizori, respectiv, nefavorabil dacă a fost cauzată de neplata datoriilor față de personal, bugetul statului, bănci. Pentru surprinderea acestor aspecte se impune urmărirea rotației datoriilor față de furnizori.

4.8) Rata de rotație a datoriilor față de furnizori:

RFz =

RFz 2012 = = = 20,65

RFz 2013 = = = 18,09

Din analiza acestei rate a datoriilor față de furnizori rezultă că în anul 2012 se afla la un nivel de 20,65 rotații față de anul 2013 în care se afla la nivelul de 18,09 rotații.

4.9) Termenul mediu de plată a furnizorilor:

TFz = *365

Exprimă numărul mediu de zile de creditare pe care întreprinderea îl obține de la furnizorii săi (de preferat este ca rata să cuprindă numai datoriile față de furnizorii de materiale și servicii, nu și cei de imobilizări). Nivelul acestei rate este influențat de poziția firmei pe piață, de relațiile stabilite cu furnizorii, de specificul activității care influențează durata ciclului de exploatare, de conjunctura economică și de politica de credit practicată pe piață.

TFz 2012 = *365 = *365 = 17,68

TFz 2013 = *365 = *365 = 20,18

În teoria financiară termenul mediu de plată a furnizorilor mai este cunoscut sub denumirea de ciclul de plăți.

Creșterea termenului mediu de plată a furnizorilor semnifică folosirea de resurse atrase mai mari pentru finanțarea ciclului de exploatare.

Întreprinderea obține de la furnizorii săi aproximativ 18 zile de creditare în 2012 și aproximativ 20 zile în 2013, situație care arată poziția bună a firmei pe piață și relațiile bune cu furnizorii săi.

2.3. Analiza rotației activelor

Din punct de vedere al formei materiale, capitalul mobilizat de firmă ia forma activelor totale. Acestea nu au caracter static, ci dimpotrivă, își schimbă forma în mod continuu, cunoscând un proceees de rotație. Viteza de rotație a activelor este caracterizată prin numărul de cicluri pe care acestea le parcurg. Ciclul parcurs de acestea este format din totalitatea operațiunilor ce intervin între momentul transformării capitalului bănesc în capital real (active imobilizate și active circulante), până în momentul în care se recuperează fondurile investite.

Nu toate activele sunt imobilizate pentru aceeași perioadă de timp. În funcție de natura lor întâlnim cicluri financiare lungi, specifice activelor imobilizate și cicluri financiare scurte ale activelor circulante.

Ciclurile financiare ale activelor imobilizate au mărimi diferite, în funcție de natura și destinația acestora, reflectate prin duratele normale de funcționare (cuprinse între 3 și 50 ani).

Ciclurile financiare ale activelor circulante sunt cicluri pe termen scurt, constând în aprovizionarea cu materii prime, prelucrarea acestora în procesul de producție în vederea obținerii produselor finite și vânzarea acestora către terți, prin care se recuperează capitalurile investite și se creează premisele pentru reluarea unui nou ciclu.

Astfel, putem spune că în procesul de rotație al activelor circulante este cuprinsă și o parte din valoarea activelor imobilizate, sub forma amortizării, care este încorporată în valoarea noilor produse obținute. Pe măsura acumulării amortizării aceasta va servi la înlocuirea imobilizărilor uzate și astfel va părăsi ciclul de rotație al activelor circulante și va fi reîncorporată în ciclul de rotație al activelor imobilizate.

2.3.1. Analiza gestiunii activelor imobilizate

Pentru caracterizarea nivelului și dinamicii acestora se calculează modificările absolute și procentuale care au avut loc în mărimea activelor totale (At), a activelor imobilizate (AI) și a activelor circulante (AC) cu ajutorul următoarelor relații:

ΔAt = At1 – At0;

ΔAt %= *100 = *100 – 100 = I At – 100

ΔAi = Ai1 – Ai0;

ΔAc = Ac1– Ac0;

ΔAi %= *100 = *100 – 100 = IAi – 100

ΔAc %= *100 = *100 – 100 = IAc – 100

În continuare sunt prezentați indicatorii folosiți în analiza elementelor de activ pe anii 2011, 2012 și 2013.

An bază: 2011

An supus comparației: 2012

An bază: 2012

An supus comparației: 2013

ΔAt 2012 = At 2012 – At 2011

ΔAt 2012 = 143.118.999 – 137.619.853 = 5.499.146

ΔAt 2012 = 5.499.146

ΔAt 2012 % = *100 = *100 = 104

ΔAt 2012 % = 104

I At 2012 = *100 – 100 = 104 – 100 = 4

I At 2012 = 4

ΔAi 2012 = Ai 2012 – Ai 2011

ΔAi 2012 = 88.159.669 – 80.240.344 = 7.919.325

ΔAi 2012 = 7.919.325

ΔAi 2012 % = *100 = *100 =109, 87

ΔAi 2012 % = 109, 87

I Ai 2012 = *100 – 100 = *100 – 100 = 109,87 – 100 = 9,87

I Ai 2012 = 9,87

Δ AC 2012 = AC 2012 – AC 2011

Δ AC 2012 = 54.959.330 – 57.379.509 = – 2.420.179

Δ AC 2012 = – 2.420.179

Δ AC 2012 % = *100 = *100 = 95,78

Δ AC 2012 % = 95,78

I Ac 2012 = *100 – 100 = 95,78 – 100 = – 4,22

I Ac 2012 = – 4,22

Din câte se observă, indicele activelor totale I At 2012 este mai mare ca 1 sau 100 IAt 2012 ˃1, ceea ce înseamnă creșterea activelor totale în perioada curentă față de cea precedentă, datorită faptului că intrările de active au fost mai mari ca valoarea ieșirilor de active în perioada analizată.

Δ At2013 = At2013 – At2012

Δ At2013 = 144.157.116 – 143.118.999 = 1.038.117

Δ At2013 = 1.038.117

Δ At2013 % = *100 = *100 = 100,73

Δ At2013 % = 100,73

I At 2013 = *100 – 100 = 100,73 – 100 = 0,73

I At 2013 = 0,73

Δ Ai 2013 = Ai 2013 – Ai 2012

Δ Ai 2013 = 79.733.427 – 88.159.669 = – 8.426.242

Δ Ai 2013 = – 8.426.242

Δ Ai 2013 % = *100 = *100 = 90,44

Δ Ai 2013 % = 90,44

I Ai 2013 = *100 – 100 = 90,44 – 100 = – 9,56

I Ai 2013 = – 9,56

Δ Ac 2013 = Ac 2013 – Ac 2012

Δ Ac 2013 = 64.423.689 – 54.959.330 = 9.464.359

Δ Ac 2013 % = *100 = *100 = 117,22

Δ Ac 2013 % = 117,22

I Ac 2013 = *100 – 100 = 117,22 – 100 = 17,22

I Ac 2013 = 17,22

Din câte se observă, indicele activelor totale I At 2013 este cu puțin mai mic ca 1 sau 100, I At 2013 < 1, activele totale în perioada curentă față de cea precedentă crescând doar cu (143.966.089 – 143.118.999 = 847.090) 847.090 mii lei.

Rata de rotație a activelor totale (RAT) calculată ca raport între veniturile totale (Vt) și activele totale (At):

RAT =

Aceasta exprimă numărul de rotații al activelor totale într-o perioadă de timp, caracterizând în mod sintetic eficiența utilizării acestora. O valoare ridicată și în creștere a numărului de rotații exprimă capacitatea societății de a obține un nivel ridicat al veniturilor cu același volum al activelor disponibile.

Nivelul acestei rate depinde hotărâtor de structura activelor totale. Astfel, întreprinderile industriale cu un grad ridicat de imobilizare a capitalurilor vor înregistra rotații scăzute, în timp ce firmele de comerț și cele de prestări servicii vor înregistra o rotație mult mai rapidă a activelor. Se consideră că valoarea minimă pentru această rată să fie de cel puțin două rotații.

RAT 2011 = = = 0,97

RAT 2012 = = = 0,78

RAT 2013 = = = 0,70

Așa cum rezultă din analiza ratelor de rotație a activelor totale, se observă că nivelul acestor rate pe cei trei ani supuși analizei se află sub nivelul valorii minime de cel puțin două rotații și se află în continuă descreștere de la nivelul 0,97 în anul 2011 la 0,78 în anul 2012 și 0,70 în anul 2013.

Rata de rotație a activelor imobilizate (RAi )

RAi =

Interpretarea acestei rate se face asemănător cu cea precedentă, fiind necesare comparații în timp, față de nivelul înregistrat în alte firme similare, sau față de media sectorului de activitate.

Deoarece, în cadrul activelor imobilizate ponderea principală revine imobilizărilor corporale se poate calcula o rată de rotație și pentru acestea.

RAi 2011 = = = 1,67

RAi 2012 = = = 1,27

RAi 2013 = = = 1,26

Din câte se observă, și această rată de rotație a activelor imobilizate este într-o continuă descreștere de la 1,67 în anul 2011, la 1,27 în anul 2012 și la 1,26 în anul 2013.

Se observă că rata activelor imobilizate din perioada 2012 este mai mică decât rata activelor imobilizate din perioada 2011 (RAi 2012 < RAi 2011), același lucru și pentru perioada 2013 față de 2012 (RAi 2013 < RAi 2012), ceea ce semnifică o scădere a ponderii activelor imobilizate în totalul activelor, ca urmare a creșterii valorii activelor totale într-un ritm mai rapid decât cel al valorii imobilizărilor (IAi< IAt).

Rata de rotație a imobilizărilor corporale (RIC ):

RIC =

Evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate.

RIC 2011 = = = 2,67

RIC 2012 = = = 2,18

RIC 2013 = = = 1,92

Aceste ultime două rate evaluează mai degrabă eficiența utilizării imobilizărilor și nu rotația acestora, deoarece după cum am vazut ele se rotesc prin intermediul amortizării și nu al cifrei de afaceri, într-o perioadă egală cu durata de folosire. De aceea, pentru caracterizarea rotației imobilizărilor analiza trebuie completată cu următoarele rate:

Rata de uzură a imobilizărilor corporale (Ru):

Ru =

Amortizările cumulate reprezintă amortizările incluse în costuri de la punerea în funcțiune a imobilizărilor până în prezent, iar imobilizările corporale trebuie luate în calcul la valoarea de inventar.

Ru 2011 = = = 0,42

Ru 2012 = = = 0,41

Ru 2013 = = = 0,43

Această rată oferă informații cu privire la starea tehnică a mijloacelor fixe ale întreprinderii, putând lua valori între 0 și 1. Un nivel ridicat al acesteia se apreciază nefavorabil, semnificând o uzură puternică a imobilizărilor.

Din câte se observă, nivelul acestei rate ia valori între 0 și 1 pentru toți anii supuși analizei (pentru anul 2011 rata este de 0,64, pentru anul 2012 rata este 0,71, iar pentru 2013 rata este 0,43), fapt apreciat favorabil, deoarece nu semnifică o uzură puternică a imobilizărilor.

Termenul de recuperare a valorii imobilizărilor corporale (Tr):

Tr =

Tr 2012 = = = 22,67

Tr 2013 = = = 19,02

Imobilizările corporale trebuie luate de asemenea în calcul la valoarea de inventar. Această rată exprimă numărul de ani necesari pentru recuperarea investiției dacă va fi aplicat același regim de amortizare. Nivelul său depinde de:

duratele normale de funcționare a imobilizărilor corporale;

structura imobilizărilor corporale;

sistemul de amortizare aplicat de firmă.

Nivelul ridicat al acestei rate, respectiv 22,67 în anul 2012 și 19,02 în anul 2013 conferă întreprinderii o mai mare flexibilitate, dar și posibilitatea de a înlocui mai rapid imobilizările uzate.

Rata de modernizare a valorii imobilizărilor corporale (Tr):

Rm =

R m 2012 = = = 0,1307

R m 2013 = = = 0,0866

Această rată de modernizare a imobilizărilor corporale arată gradul de reînnoire a mijloacelor fixe. Creșterea nivelului său se apreciază favorabil.

În cazul nostru această rată se apreciază nefavorabil deoarece nivelul său este în descreștere de la 0,1307 în anul 2012 la 0,0866 în anul 2013.

Rata scoaterilor din funcțiune (Rs ):

Rs =

Rs2012 = = = 0,0007

Rs2013 = = = 0,0516

Ultimele două rate trebuie analizate comparativ, astfel:

R m 2012 = 0,1307 ˃ R s 2012 = 0,0007

R m 2013 = 0,0866 ˃ R s 2013 = 0,0516

Din câte se observă din analiza de mai jos, rezultă că R m ˃ R s ceea ce înseamnă, fie că societatea a înlocuit în perioada respectivă o serie de imobilizări scoase din funcțiune în perioadele anterioare, fie că are loc o dezvoltare a activității firmei.

Pentru ca informațiile obținute să fie concludente este necesar ca această comparație să fie urmărită în timp, pe mai mulți ani.

2.3.2. Analiza vitezei de rotație a activelor circulante

Având în vedere că rotația activelor imobilizate este determinată de regimul de amortizare utilizat, care este stabilit prin legislația fiscală, firma neputându-l influența direct, rezultă că pentru accelerarea vitezei de rotație a capitalului se poate acționa asupra rotației activelor circulante. Parcurgerea mai rapidă de către acestea a tuturor stadiilor circuitului economic (aprovizionare, producție și desfacere) determină accelerarea rotației lor.

Viteza de rotație a activelor circulante exprimă în mod sintetic eficiența cu care sunt folosite materialele în activitatea firmei.

Accelerarea vitezei de rotație are implicații pozitive asupra principalilor indicatori economico-financiari, conducând la eliberări de resurse materiale necesare procesului de producție și prin aceasta la reducerea cheltuielilor financiare și la creșterea profitului realizat.

Activele circulante nu trec în întregime și în același timp dintr-un stadiu al circuitului economic în alt stadiu. Circuitul economic are caracter continuu. În permanență se aprovizionează materiale, se lansează comenzi de producție, se livrează produse și se încasează contravaloarea acestora.

Practic rezultă că circuitul activelor circulante constă într-un număr infinit de circuite care se suprapun parțial, neputându-se delimita fizic mărimea intervalului de timp necesar trecerii acestora prin toate stadiile. Pentru caracterizarea vitezei de rotație se apelează la o serie de indicatori, care exprimă, în medie, mărimea intervalului de timp necesar parcurgerii de către activele circulante a tuturor stadiilor circuitului economic.

Numărul mediu de rotații (Nr) exprimă, în medie, de câte ori activele circulante au parcurs toate stadiile circuitului economic în cursul unei perioade de timp determinată. Se calculează cu relația:

Nr =

Nr 2012 = = = 2,00

Nr 2013 = = = 1,69

Reducerea nivelului acestui indicator de la 2,00 în anul 2012 la 1,69 în anul 2013 semnifică încetinirea vitezei de rotație.

Durata medie în zile a unei rotații (Dz) exprimă mărimea intervalului de timp necesar parcurgerii de către activele circulante a circuitului economic. Se calculează cu relația:

Dz = * 365

Dz2012 = * 365 = * 365 = 182,81

Dz2013 = * 365 = * 365 = 216,45

Creșterea nivelului acestui indicator de la 182,81 în anul 2012 la 216,45 în anul 2013 semnifică încetinirea vitezei de rotație.

Trebuie făcute câteva precizări metodologice asupra conținutului indicatorilor folosiți la determinarea numărului mediu de rotații. Astfel, dintre indicatorii producției, pentru calculul numărului mediu de rotații se folosește cifra de afaceri încasată, deoarece aceasta presupune parcurgerea completă a circuitului economic. Activele circulante luate în calculul vitezei de rotație cuprind stocurile de materii prime, materiale, producție neterminată, semifabricate și produse finite, precum și creanțele față de clienți. În ce privește soldul lor mediu, stabilirea acestuia pe baza soldurilor de la începutul, respectiv sfârșitul anului este puțin concludentă datorită activității neritmice din cursul anului. De aceea, se impune determinarea soldului mediu anual pe baza soldurilor medii lunare, sau dacă este posibil, chiar pe baza soldurilor zilnice.

Prin compararea acelor indicatori, în practică se întâlnesc două situații:

Nr1 ˃ Nr0 ceea ce semnifică accelerarea vitezei de rotație având ca efect economic

eliberarea de capital circulant

Dz1 < Dz0

Nr1 < Nr0 ceea ce semnifică încetinirea vitezei de rotație ce conduce la imobilizarea

de capital circulant în circuitul economic

Dz1 ˃ Dz0

Activele circulante cuprind mai multe componente (stocuri, creanțe și disponibilități bănești), iar pentru a identifica direcțiile de acțiune pentru accelerarea rotației acestora se impune urmărirea separată a acestora. O asemenea analiză va permite stabilirea duratei fiecărui stadiu al circuitului economic (aprovizionare, producție, vânzare, încasare), ca și a locurilor unde rotația este mai lentă.

Dintre elementele activelor circulante, pentru disponibilitățile bănești nu se va urmări rotația, deoarece un asemenea indicator ar exprima de câte ori acestea se transformă în lichidități, pe parcursul unui exercițiu, lucru evident fără logică.

Stocurile reprezintă acea componentă a activelor circulante cu cel mai scăzut grad de lichiditate. Deși din punct de vedere financiar, deținerea de stocuri antrenează o serie de costuri pentru firmă (costuri de păstrare – depozitare dar și costuri de oportunitate generate de imobilizarea de resurse financiare) existența acestora condiționează buna desfășurare a activității societății. Permanent întreprinderea va avea nevoie de existența unor stocuri de materii prime, producție neterminată și produse finite, pentru a asigura continuitate circuitului economic.

Pentru caracterizarea rotației stocurilor se folosesc aceeași indicatori utilizați pentru ansamblul activelor circulante.

Numărul mediu de rotații al stocurilor (NSt):

NSt =

NSt 2012 = = = 6,17

NSt 2013= = = 4,50

Se observă că numărul mediu de rotații al stocurilor este în scădere, ca urmare a modificării valorilor într-o proporție mai mică de cea a activelor circulante, situație apreciată favorabil.

Durata medie a unei rotații a stocurilor (DSt):

Pentru a reduce influența unor factori întâmplători, în calculul indicatorilor de rotație este indicat să se utilizeze o valoare medie a stocurilor pentru perioada respectivă.

DSt = * 365

DSt 2012 = * 365 = * 365 = 59,12

DSt 2013 = * 365 = * 365 = 81,11

Aceste rate exprimă numărul de cicluri pe care stocurile le parcurg în medie în cursul unui exercițiu financiar, respectiv numărul de zile necesare pentru parcurgerea unui ciclu. Nivelul lor diferă de la o firmă la alta în funcție de natura activității desfășurate, dar și de condițiile de gestiune din fiecare socoetate. Încetinirea vitezei de rotație a stocurilor semnifică o reducere a eficienței folosirii lor având drept efect imobilizarea de resurse financiare și scăderea rentabilității.

Stocurile au o structură eterogenă atât prin prisma formei materiale a acestora, cât și al modului în care participă la circuitul economnic. De aceea, pentru a obține o imagine mai cuprinzătoare asupra rotației stocurilor, analiza trebuie continuată pentru componentele acestora:

stocuri de materii prime și materiale;

stocuri de producție neterminată;

stocuri de produse finite și mărfuri.

DSt = *365

Ratele de rotație pentru fiecare element de stocuri pot fi determinate pe baza cifrei de afaceri, sau pe baza unor elemente ale acesteia. Obținem în acest fel o imagine asupra duratei fiecărui stadiu al circuitului economic.

Ratele de rotație ale stocurilor de materii prime și materiale

a.1) Durata medie a unei rotații a stocurilor de materii prime (DMp):

DMp= *365

unde: Mp – stocul mediu de materii prime și materiale.

Caracterizează eficiența activității de aprovizionare, exprimând sub formă de medie numărul de zile în care materiile prime sunt stocate în firmă, dacă s-ar folosi întreaga cifra de afaceri pentru reînnoirea acestora. Se știe însă că cifra de afaceri servește la acoperirea unui număr semnificativ de costuri (costuri materiale, costuri cu personalul, cu impozitele și taxele, cu amortizarea etc.) precum și pentru remunerarea furnizorilor de capitaluri (acționarii prin dividende și băncile prin dobânzi). De aceea, numai o componentă a cifrei de afaceri, respectiv cheltuielile materiale servesc la reînnoirea materiilor prime, ceea ce impune determinarea unei rate de rotație în funcție de acestea.

DMp 2012 = *365 = *365 = 2,60

DMp 2013 = *365 = *365 = 10,69

a.2) Durata medie de imobilizare a stocurilor de materii prime (Di Mp):

Di Mp= *365

Di Mp 2012 = *365 = *365 = 4,38

Di Mp 2013 = *365 = *365 = 18,91

Durata medie a unei rotații a stocurilor de producție neterminată (DPn):

DPn = *365

DPn 2012 = *365 = 2,35

DPn 2013 = *365 = 3,08

Durata medie a unei rotații a stocurilor de produse finite (DPf):

DPf = *365

DPf 2012 = *365 = *365 = 54,17

DPf 2013 = *365 = *365 = 67,35

Stocurile de produse finite sunt evaluate în costuri de producție, de aceea în calculul duratei lor de imobilizare indicatorul de rezultate trebuie de asemenea exprimat în costuri. Mai mult, trecerea lor către stadiul următor, cel de creanțe, se realizează prin intermediul producției vândute, ceea ce justifică utilizarea acesteia în caracterizarea rotației lor.

Cu ajutorul acestor rate se determină numărul mediu de zile de stocare a produselor finite, caracterizând eficiența activității de desfacere.

Prin determinarea duratei de imobilizare pe elemente ale stocurilor sunt create premisele pentru identificarea locurilor unde realizările nu corespund cu prevederile, iar procesul de rotație este lent, propunându-se măsuri de accelerare a acestuia.

În teoria financiară intervalul de timp dintre momentul achiziționării materiilor prime și momentul vânzării produselor finite obținute din acele materii prime poartă denumirea de ciclul de conversie a stocurilor.

Creanțele reprezintă cealaltă componentă a activelor circulante ce intră în procesul de rotație, ele urmând stocurile în acest proces. Acestea sunt formate din creanțe comerciale și alte creanțe, ceea ce face ca ratele de rotație să fie determinate atât pe total cât și pentru principala lor componentă (clienții).

Pentru caracterizarea rotației acestora se utilizează indicatorii:

b.1.) Termenul mediu de încasare a creanțelor clienți (Ticl):

Ticl = *365

unde: Cr – soldul mediu al conturilor de creanțe (pot fi luate în calcul creanțele totale sau numai cele față de clienți).

Ticl 2012 = *365 = *365 = 51,42

Ticl 2013 = *365 = *365 = 57,77

b.2.) Termenul mediu de încasare a creanțelor (Ti):

Ti = *365

Ti 2012 = *365 = *365 = 121,36

Ti 2013 = *365 = *365 = 132,28

Termenul mediu de încasare a creanțelor arată numărul mediu de zile până la data la care societatea își încasează contravaloarea produselor livrate către clienți, respectiv decalajul mediu de zile între data facturării și data încasării contravalorii acestora. Servește la aprecierea eficacității firmei în colectarea creanțelor comerciale.

Termenul de încasare al creanțelor clienți mai este cunoscut sub denumirea de ciclul de conversie a creanțelor-clienți.

În cazul de față, termenul mediu de încasare a creanțelor totale este în creștere, de la aproximativ 121 zile în anul 2012 la 132 zile în anul 2013, semnificând faptul că în ultimul an analizat, firma S.C. ALTUR S.A. își încasează contravaloarea produselor livrate către clienți într-o perioada mai mare de timp față de anii anteriori.

Concluzii

Rata de rotație a capitalului permanent, rata de rotație a capitalului propriu și rata de rotație a capitalului investit sunt sub nivelul minim de două rotații pe an, ceea ce semnifică o situație nefavorabilă pentru firmă.

Numărul de cicluri de exploatare parcurse de datoriile pe termen mediu și lung pe seama cifrei de afaceri este în scădere pe parcursul anilor analizați datorită faptului că firma nu dispune de surse proprii suficiente pentru finanțarea investițiilor, apelând la împrumuturi.

Rata de rotație a datoriilor pe termen scurt este în scădere de la 2,64 în anul 2011 la 2,29 în anul 2012 și la 1,83 în 2013, semnificând faptul că datoriile pe termen scurt nu pot fi acoperite pe seama cifrei de afaceri.

S.C. ALTUR S.A. nu a înregistrat în anul 2013 conflicte în raporturile dintre conducerea societății și angajați.

Politica societății referitoare la lichidități este de a genera suficiente lichidități astfel încât să-și poată achita obligațiile la termenele scadente.

Tendințele economiei de piață se reflectă la S.C. ALTUR S.A. prin creșterea exportului la clienții actuali cât și începerea colaborării cu noi clienți. Societatea are în vedere dezvoltarea de noi produse atât pentru industria auto cât și pentru fabricația de componente utilizate în alte sectoare de activitate destinate pieții Uniunii Europene.

S.C. ALTUR S.A. are în perspectivă acoperirea paletei contractuale cu potențiale afaceri până în 2016.

Politica firmei este orientată către dezvoltarea afacerii și modernizarea proceselor de producție prin introducerea tehnologiilor noi din domeniu, astfel ca ALTUR să fie în continuare un furnizor important pentru industria auto vest europeană.

Programul de investiții și modernizări din anul 2013 a avut ca obiectiv principal modernizarea proceselor tehnologice de turnare și prelucrare, corelat cu creșterea capacității de producție.

Creșterea capacității de producție este orientată în mod prioritar pe partea de prelucrare piese, ținta firmei fiind creșterea numărului de piese livrate în stare prelucrată cu influență directă în creșterea valorii adaugate.

S.C. ALTUR S.A. nu are probleme referitor la dreptul de proprietate asupra activelor corporale.

Principalele activități de responsabilitate socială vizează stimularea și fidelizarea salariaților și implicarea acestora în diferite acțiuni cu caracter umanitar și social. Responsabilitatea socială este procesul de management, parte integrantă a strategiei de afaceri a societății, prin care S.C. ALTUR S.A. dorește să contribuie la dezvoltarea unei societăți românești durabile și performante.

Bibliografie

Achim Violeta, Sorin Borlea – "Analiza financiară a entității", Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2011;

Bojian Octavian – "Contabilitate generală", Ed. Eficient, București, 2012;

Bușe Lucian, Siminică Marian – "Analiză economico-financiară, Cursul de perfecționare, Modulul III", Ed. Sitech, Craiova, 2008;

Mihai Magdalena, Drăgan Cristian, Brabete Valeriu – "Situațiile financiare anuale și semestriale ", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012;

Pântea I.P., Gh. Bodea – " Contabilitatea financiară actualizată la standardele europene", Ed. Intelcredo, Deva, 2012;

Radu F., Cârciumaru D., Bondoc D., – "Analiză și diagnostic economico-financiar", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2008;

Siminică Marian – "Diagnosticul financiar al firmei", Ed. Sitech, Craiova, 2010;

Vișan Dumitru, Burada Corneliu, Luță Dorina – "Contabilitate financiară", Ed. Independența Economică, Pitești, 2012;

OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europente, pubilcat în M.O., partea I, nr. 766 din 10.11.2009;

Ordinul MFP nr. 2869/23.12.2010 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile, M. Of. Nr. 882/29.12.2010;

Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006;

www.bvb.ro

Bibliografie

Achim Violeta, Sorin Borlea – "Analiza financiară a entității", Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2011;

Bojian Octavian – "Contabilitate generală", Ed. Eficient, București, 2012;

Bușe Lucian, Siminică Marian – "Analiză economico-financiară, Cursul de perfecționare, Modulul III", Ed. Sitech, Craiova, 2008;

Mihai Magdalena, Drăgan Cristian, Brabete Valeriu – "Situațiile financiare anuale și semestriale ", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012;

Pântea I.P., Gh. Bodea – " Contabilitatea financiară actualizată la standardele europene", Ed. Intelcredo, Deva, 2012;

Radu F., Cârciumaru D., Bondoc D., – "Analiză și diagnostic economico-financiar", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2008;

Siminică Marian – "Diagnosticul financiar al firmei", Ed. Sitech, Craiova, 2010;

Vișan Dumitru, Burada Corneliu, Luță Dorina – "Contabilitate financiară", Ed. Independența Economică, Pitești, 2012;

OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europente, pubilcat în M.O., partea I, nr. 766 din 10.11.2009;

Ordinul MFP nr. 2869/23.12.2010 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile, M. Of. Nr. 882/29.12.2010;

Raport anual 2013 conf. Reg. C.N.V.M. NR. 1/2006;

www.bvb.ro