Analiza Turismului Montan In Judetul Suceava

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E ………………………………………………………….

IMPORTANȚA ȘI ROLUL TURISMULUI PENTRU DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA………………………………….

CAPITOLUL I TURISMUL MONTAN – DESTINAȚIE DE BAZĂ A TURISMULUI ÎN JUDEȚUL SUCEAVA

1.1. Turismul – concepte , definiții . Forme de turism și particularități ale acestora…………………..

1.2. Prezentarea conceptului de turism montan . Stațiuni montane din judetul Suceava…………………………………………………………………………………………….

1.3. Misiunea , locul turismului montan în turismul intern și în județul Suceava………

1.4. Caracteristicile turismului montan……………………………………………………

1.5. Turismul montan la nivel mondial …………………………………………………..

CAPITOLUL II RESURSELE CARE SPRIJINĂ TURISMUL MONTAN

2.1.Potențialul turistic : noțiuni , structură …………………………………………………

2.2. Obiectivele naturale ale turismului montan ……………………………………………

2.2.1. Condițiile de relief din zona montană a județului Suceava…………………

2.2.2. Vegetația , fauna , flora ……………………………………………………….

2.3.2 Clima…………………………………………………………………………

2.3. Prezentarea resurselor antropice……………………………………………………….

2.3.1. Valorile cultural istorice………………………………………………………

2.3.2. Baza tehnico – materială specifică acestei forme de turism………………..

2.3.3. Forța de muncă ( conform schemei potentialului turistic )…………………….

2.4. Agrementul în zona montană a județului Suceava…………………………………..

CAPITOLUL III STUDIUL DE CAZ AL LUCRĂRII : ANALIZA OFERTEI TURISTICE A S.C. ……………………………………………….

3.1. Prezentarea S.C……………………………………………………………………….

3.2. Analiza de dinamică a indicatorilor turistici la S.C……………………………………..

3.3. Analiza de structură a indicatorilor turistici la S.C……………………………………..

CAPITOLUL IV . CONCLUZII ……………………………………………….

Cocluzii teoretice…………………………………………………………………………….

Concluzii empirice……………………………………………………………………………

Propuneri………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..

ANEXE……………………………………………………………………………..

HĂRȚI……………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE

Cosmescu Ioan , Turismul – Fenomen complex contemporan , Editura Economică , București , 1998 ;

Erdeli George , Potențialul turistic al României , Editura universitară , București 1996 ;

Roșca R. Elisabeta ( 2011 ) , Economia Turismului . Curs , culegere de teste grilă și 3 studii de caz , Editura Universitară “ Ștefan cel Mare ” Suceava ;

Roșca R. Elisabeta ( 2012 ) , Economia Turismului . Curs în format digital , Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava ;

Roșca R. Elisabeta , Examene licențe . Economia comerțului , turismului și serviciilor , Editura Universitară “ Ștefan cel Mare “ Suceava , 2002 ;

R Roșca. Elisabeta , Economia turismului , Curs pentru învățământ la distanță , Editura universitară , Universitatea “ Ștefan cel Mare “ , Suceava , 2013 ;

Glăvan Vasile , Turismul în România , Editura Economică , București , 2000 ;

Barbu Gheorghe , Turismul în economia națională , Editura Sport – Turism , București , 1980 ;

Glăvan Vasile , Geografia turismului în România , Editura Institutului de Management Turism ” EDEN” , București , 1996 ;

Mac Ion , Geografie turistică generală , Universitatea “ Dimitrie Cantemir “ , Facultatea de Geografia Turismului , Sibiu , 1994 ;

Țigu Gabriela , Turismul montan , “ Particularitățile turismului montan și oportunități de investiții pentru stațiunile românești “ , Editura Uranus , 2002 ;

Snak Oscar , Baron Petre , Neacșu Nicolae , Economia turismului , Editura Expert București , 2001 ;

Snak Oscar , Economia și organizarea turismului , Editura Sport – Turism , București , 1975 ;

Snak Oscar , Turismul în economia națională , Editura Sport – Turism , București, 1981;

Minciu Rodica , Economia turismului , Editura Uranus , București , 2000;

Minciu Rodica , Economia turismului , Editura Uranus , București , 2005 ;

Istrate Ioan , Florina Bran , Anca Gabriela Roșu , Economia turismului și mediul înconjurător , Editura Economică , București , 1996 ;

Ielenicz Mihai , Geografia României , Editura Corint , București , 2000 ;

Susan Aurelia , Geografia turismului , Cluj , 1980 ;

Alexandru, D., Neguț, S., Istrate, I. Geografia turismului, Editura Academiei, București , 1997 ;

Cristureanu Cristiana , Neacșu Nicolae , Băltărețu Andreea , Turism internațional , 1999 ;

Swizelwshi C. , Oancea D. , Geografia turismului , Iași , 1984 ;

Stănciulescu G. ,  State Olimpia , Tehnica operațiunilor de turism intern și internațional , Editura C. H. Beck , București , 2013.

Stănciulescu G. , Sorin V. , Miclu Mircea , Tehnica operațiunilor de turism , Editura All , București , 1995.

I N T R O D U C E R E : IMPORTANȚA ȘI ROLUL TURISMULUI PENTRU DEZVOLTAREA ECONOMICĂ – SOCIALĂ A JUDEȚULUI SUCEAVA

Județul Suceava este al doilea județ ca mărime din țară după Timiș , având o suprafață de 8553, 5 km², reprezentând 3,6% din suprafața totală a țării . Este situat în partea de nord – vest a țării și se învecinează la nord cu Ucraina , la vest cu județele Maramureș și Bistrița – Năsăud , la sud cu județele Mureș , Harghita și Neamț , la sud – est cu județul Iași , iar la est cu județul Botoșani.

Profilul economic al județului Suceava este influențat de varietatea resurselor , dispune astfel de importante bogății ale solului și subsolului , cum ar fi : suprafețele de păduri întinse care reprezintă mai mult de 52 % din suprafața județului și 7% din suprafața țării ) , minereuri polimetalice , zăcăminte de mangan , sulfuri complexe , dar și izvoare de ape minerale care au contribuit astfel la dezvoltarea economică a acestei zone .

Principalele ramuri industriale din județul Suceava sunt : industria alimentară , industria celulozei și hârtiei , industria construcțiilor de mașini , industria ușoară, industria extractivă și prelucrătoare a minereurilor neferoase, industria chimică , exploatarea și prelucrarea lemnului. Mai mult de 42% din suprafața județului este constituită de către terenurile arabile . Acestea sunt cultivate, cu cartofi , cereale, sfeclă de zahăr, floarea soarelui , legume și plante furajere. Condițiile foarte bune ale județului Suceava au favorizat și dezvoltarea pomiculturii . Această activitate este foarte dezvoltată , în bazinul Fălticeni care posedă ponderea ca suprafață și producție pomicolă. Satele din zona de munte sunt consacrate în creșterea bovinelor , ovinelor pentru lapte și carne . Majoritatea locuitorilor lucrează în exploatări forestiere și miniere , în unele localități ponderea populației active ocupate în industrie depășește celelalte zone .

Economia județului cuprinde de asemenea , domenii de activitate tradiționale iar acestea sunt : agricultura , silvicultura , prelucrarea lemnului , construcțiile , zootehnia și turismul.

Aproape 60 % din suprafața județului constituie un relief muntos , iar Pietrosul Călimanului poate ajunge chiar la altitudinea de 2002 m . Caraterul unic a reliefului muntos se remarcă prin culmile lungi , paralele și împădurite , numite obcine , ce se desfășoară din zona Rodna și Călimani până în podișul Sucevei , de la ce mai înaltă care este Obcina Suhardului , și până la cea mai scundă care este Obcina Mare .

Munții ocupă o suprafață mare a județului Suceava iar aceștia oferă condiții si obiective naturale de o mare frumusețe și diversitate , ce reprezintă astfel un cadru favorabil pentru practicarea turismului .

Turismul reprezintă un ansamblu de activități prin care omul își ocupă timpul liber călătorind în altă localitate sau țară , pentru a vizita oameni și locuri noi , monumente și muzee , pentru îmbogățirea cunoștințelor generale , a nivelului de cultură , pentru petrecerea timpului liber , pentru distracție , pentru sport , pentru odihnă , tratament etc. , dar de asemenea și ramura creată pentru satisfacerea bunurilor și serviciilor cerute de către turiști la locul de destinație , cu un nivel de calitate corespunzător , în situația protecției și păstrării mediului înconjurător și a resurselor turistice .

Astfel turismul reprezintă prin conținutul și rolul său o “ componență puternică a civilizației de astăzi “ , fiind parte necesară din viața economică și socială a unei țări .

De asemenea , rolul turismului este faptul că are “un impact însemnat asupra economiilor , societăților și culturilor diferitelor țări de referință “ .

Pentru turism o zonă sau un teritoriu reprezintă interes atunci când cuprinde câteva elemente de atracție, prin urmare , să beneficieze de potențial turistic . Potențialul turistic constituie contribuția fundamentală a dezvoltării turismului într-un anumit domeniu , fiind definit într-o abordare generală , ca ansamblul elementelor care se constituie ca atracții turistice și care se prestează amenajării pentru vizitarea și primirea călătorilor.

Importanța turismului pentru dezvoltarea economică a județului Suceava este aceea că turismul pune în valoare și valorifică din punct de vedere economic bogățiile create de natură și climat , sau cele care se datorează istoriei , a folclorului și civilizatiei ce are un rol important chiar și pe plan uman , concretizat dintr-o serie de efecte pozitive în ceea ce privește turistul , pe de o parte , iar pe de altă parte , populația din sectoarele de destinație turistică .

Făcând referire la rolul turismului în dezvoltarea unei economii acesta este unul deosebit de important datorită complexității și a importantelor activități ce ne îndrumă la apariția , păstrarea și dezvoltarea lui .

Varietatea activităților înglobate în conținutul prestației , a industriei turistice precum și prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei , oferă turismului caracterul unei ramuri de întâlnire și cercetare a fenomenelor. Astfel , rezultă întinderea și complexitatea legăturilor dintre turism și celelalte componente ale economiei . Aceste relații au forme diferite , care se exprimă direct sau indirect , permanent sau periodic , pe orizontal sau vertical . Un exemplu , pentru realizarea activității turistice , fiind necesare intrări din alte ramuri , ca agricultura , industria alimentară , industria construcțiilor și indirect a materialelor de construcții , energetică , contrucții de mașini etc . Turismul are legături directe și cu transporturile , cultura , arta . Turismul contribuie la asigurarea consumului populației , divizând această atribuție cu educația și învățământul , ocrotirea sănătății , comerțul și altele .

Toate aceste lucruri evidențiază poziția importantă a turismului în componența sistemului economic , precum și rolul în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei în județul Suceava , precum și a societății în general .

Privind Anuarul Statistic al Județului Suceava , în domeniul turismului , care este reprezentat prin activitatea “ Hoteluri și restaurante “, în anul 2012 în județul Suceava activa un număr de 673 de unități de cazare , iar în anul 2013 a crescut , ajungând la 682 unități de cazare .

Populația ocupată civilă în activitatea de turism din județ în anul 2012 a reprezentat aproximativ 2 % din totalul pe județ , dintre care 2800 de angajați au fost femei , iar în anul 2013 ponderea angajaților din domeniul turismului a scăzut , ajungând astfel la aproximativ 1,5 % din totalul pe județ , din care 2300 angajați erau femei .

Profitul salarial nominal mediu net lunar din domeniul turismului a fost de 849 lei / salariat în anul 2012 , iar în anul 2013 acesta a scăzut ajungând astfel la suma de 705 lei / salariat . Cheltuielile de consum ale populației din județul Suceava pentru servicii de “ Hoteluri , cafenele și restaurante “ au reprezentat 1,3 % din total în anul 2012 , iar în anul 2013 au avut o creștere mică , ajungând astfel la 1,5 % .

Cifra de afaceri din anul 2012 a fost de 206 milioane lei , iar în anul 2013 aceasta a avut o micșorare , ajungând astfel până la 204 milioane lei prețuri curente .

CAPITOLUL I TURISMUL MONTAN – DESTINAȚIE DE BAZĂ A TURISMULUI ÎN JUDEȚUL SUCEAVA

Turismul – concepte , definiții . Forme de turism și particularități ale acestora

Turismul este considerat de cei mai mulți dintre specialiștii în domeniu un fenomen specific epocii contemporane , turismul s-a închegat în cea de-a doua jumătate a secolului XIX , iar primele încercări de definire și caracterizare datează încă din această perioadă . Timp de un secol de la apariție , turismul a avut o dezvoltare lentă , ceea ce s-a oglindit și în planul clasificărilor conceptuale. După trecerea celui de-al doilea război mondial , prin anii 60 și ca urmare a profundelor evoluții din economia mondială , turismul cunoaște o creștere remarcabilă, caracteristică dată de mulți autori și anume aceea de : “ transformare specifică lumii actuale “ – pregătind tot mai multe resurse , pliind în mecanismele sale un număr în creștere de țări și de organisme.

Schimbările majore din practica turismului au avantajat intensificarea studiilor cu privire la conținutul și caracteristicile definitorii ale acestui sector , au impus inventarea unui cadru metodologic unitar privind înscrierea și aprecierea dimensiunilor și fenomenelor sale .

Experții au ajuns la concluzia că etimologic, termenul de turism a luat naștere din limba engleză , de la cuvântul “ tour “ care semnifică ( călătorie ) sau “ to make a tour “ care înseamnă ( a călători , a realiza o călătorie ) . Termenul de turism a fost utilizat în Anglia pe la începutul anilor 1700 pentru a indica acțiunea de a călători în Europa.

De asemenea , există și în limba franceză cuvântul “ tour “ care semnifică plimbare , călătorie , ieșire , mișcare în aer liber , excursie , drumeție în circuit , această idee generală fiind preluată în majoritatea limbilor Europene pentru a indica o călătorie de relaxare , de agrement , o călătorie după bunul plac. Pe lângă limba engleză și franceză avem și limba greacă unde există cuvântul “ tournos “ , iar latina are cuvântul “ turnus “ și semnifică călatorie în circuit. Astfel din turism a rezultat noțiunea de turist , “ însemnând acea persoană care realizează o călătorie din plăcere “.

Turismul reprezintă un ansamblu de activități prin care omul își ocupă timpul liber călătorind în altă localitate sau țară , pentru a vizita oameni și locuri noi , monumente și muzee , pentru îmbogățirea cunoștințelor sale generale , pentru a petrece , pentru sport , pentru odihnă , tratament etc. , dar de asemenea și ramura creată pentru satisfacerea bunurilor și serviciilor cerute de către turiști la locul de destinatie , cu un nivel de calitate corespunzător , în situația protecției și păstrării mediului înconjurător și a resurselor turistice.

Încă din secolul al XIX – lea turismul este răspândit în numeroase țări ( Anglia , Franța , Belgia , Italia , Germania , Elvetia , Austria etc ) . Profesorul elvețian W.Hunziker , este unul dintre specialiștii renumiți în cercetarea fenomenului turistic , iar părerea acestuia a fost lăudată de un număr mare de teoreticieni ai turismului . Specialistul elvețian W.Hunziker definește turismul ca fiind : “ ansamblul relațiilor și proceselor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință , atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt fundamentate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare “ . Un alt specialist K.Krapf , are de asemenea o părere asemănatoare ca cea a specialistului elvețian W.Hunziker , iar definiția propusă de către cei doi autori este considerată ca fiind una de referință în abordarea severă și complexă a acestui fenomen “ .

Contribuții importante la definirea turismului au și specialiștii R.Baretje- Keller și J.Krippendorf . Părerea acestora evidențiază ideea de călătorie pentru propria plăcere a unui om , utilitatea includerii în noțiunea de turism a industriei care aduce contribuția la satisfacerea necesităților turiștilor.

„ Dicționarul enciclopedic român “ ( 1966 , vol. IV ) este o lucrare cu o importanță mare , ce definește turismul ca fiind : „ O activitate cu caracter recreativ sau sportiv , compus din parcurgerea pe jos sau prin diferite mijloace de transport , a unor distanțe , în scopul vizitării ținuturilor pitorești , precum și a localităților, a unor obiective cultural economice, istorice etc. “

„ The Shorter Oxford English Dictionary “ ( Oxford , 1950 ) este o lucrare de o importanță deosebită cu un mare prestigiu care are următoarea definiție pentru turism : „ ca fiind doctrina și procedeul din sfera călatoriilor , călatoria fiind una de plăcere “ , iar turistul este “ cel care face unul sau mai multe tururi , în mod deosebit cel ce face acest lucru pentru destindere , acela care călătorește pentru motivele culturale sau pentru plăcere , vizitând locuri pentru obiectivele deosebite ale acestora , pentru peisaje sau alte lucruri interesante ce merită văzute “.

De asemenea , se regăsește într-un dicționar francez “ Dictionnaire touristique internațional “ ( 1969 ) o altă exprimare privind noțiunea de turism și anume : Turismul reprezintă totalitatea măsurilor ce sunt puse în aplicare privind organizarea și desfăsurarea unor călătorii de agrement , sau unor călătorii realizate în alte scopuri , ce sunt făcute prin intermediul unor societăți , organizații , prin agenții ce sunt specializate , sau pe cont propriu , pe o durată redusă de timp , dar și industria ce participă la satisfacerea nevoilor turiștilor “.

Tot în același dicționar francez se stabilește că “ turismul se deosebește de călătorie , prin faptul că implică pentru persoana în cauză , pe de o parte , alegerea intenționată a țintei , și pe de altă parte , o îngrijorare numai pentru îndeplinerea satisfacției sale.”

În altă ordine de idei , în concepția noastră , prin turism se întelege “, în primul rând ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul său făcând călătorii în altă localitate sau în țară cu scopul de a vizita oameni și locuri noi , muzee , monumente , vestigii cultural – istorice , pentru îmbogățirea cunoștințelor , a culturii generale , dar și pentru odihnă , sau tratament . În al doilea rând , industria întemeiată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor cerute de către turiști la locul de destinație , cu un nivel de o calitate ridicată , și împrejurării ocrotirii și păstrării resurselor turistice , dar într-un mod deosebit a mediului înconjurător .

Datorită unei schimbări rapide realizată în mediul economico – social mondial , Conferința Internațională asupra Turismului și Statisticii Turismului de la Ottawa , în iunie 1991 a propus noi formulări a unor concepte de bază în turism . Deci, turismul cuprinde activitățile unei persoane ce călătorește în afara mediului său obișnuit , pentru o perioadă limitată de timp , iar scopul principal al călătoriei să fie altceva decât realizarea unei preocupări remunerate la locul de vizitare .

Din această definiție , expresia „ mediu obișnuit“ are scopul de elimina călătoriile în interiorul locului de reședință dar și călătoriile de obișnuință , un exemplu ar putea fi la locul de muncă . Cealaltă expresie “ mai puțin de o perioadă precizată de timp “ are scopul de a îndepărta deplasarea pe o perioadă mai lungă de timp , iar expresia „ realizarea unei activități remunerate la locul vizitat “ are misiunea de a exclude migrarea pentru angajarea de scurtă durată.

Formele de turism și particularități ale acestora

Participarea la mișcarea turistică a unor mulțimi tot mai mari , diferențierea motivațiilor care formează cererea , dezvoltarea circulației turistice au condus la înmulțirea formelor de turism . Astfel s-a întărit nevoia clasificării formelor de turism după principii care să asigure grupări relativ de aceeași natură.

Turismul implică ideea alegerii în mod intenționat a destinațiilor , a planului unei călătorii , a perioadei , precum și a duratei unui sejur de fiecare turist în parte ce are ca obiectiv satisfacerea anumitor nevoi de ordin social , spiritual , cultural , satisfacerea nevoilor de consum turistic etc. Astfel , în literatura de specialitate s-au închegat diferite clasificări ale formelor de turism ce sunt practicate în functie de principiile urmărite pentru o grupare cât mai omogenă a acestora .

Turismul se împarte după locul de origine a turiștilor , în două forme principale : turismul național ( intern ) , ce este practicat de către cetațenii unei țări în interiorul granițelor și turismul internațional sau ( extern ) , acesta fiind caracterizat prin vizitele cetățenilor străini într-o țară , dar și prin deplasările cetățenilor autohtoni în interese turistice în afara granițelor țării lor.

Expresia de turism național este mai puțin folosită în practica activității turistice , unde s-a stabilit denumirea de turism intern. Termenul de turism național este alcătuit din turismul intern și turism emițător. Se regăseste mai des în statisticile internaționale , dar și între studiile comparative dintre turismul intern și turismul internațional.

Cele două forme de turism prezintă oarecare particularități ,însă din opinia țărilor primitoare între acestea există o legătură ce contribuie la promovarea activității turistice . Astfel, cercetând curentele turistice internaționale ce au loc într-un cadru geografic ce e delimitat ca arie , se realizează următoarea subclasificare a turismului internațional :

-turismul receptor mai este numit și ( turismul activ , de primire ) – este acea parte a turismului ce înregistrează sosirile cetățenilor străini dintr-o țară , iar acești cetățeni au domiciliul mereu în țara emitentă. Deci , turismul receptor reprezintă pentru țările primitoare o informație importantă și eficace de încasări valutare.

-turismul emițător care mai este numit și ( turismul pasiv , sau de trimitere ) – este acea parte a turismului internațional , ce înregistrează plecările cetățenilor unei țări, de exemplu : pentru scopul unei călătorii în străinătate.

Există și o altă clasificare a turismului ce se poate face după gradul de mobilitate al turistului . Turismul intern sau internațional poate să-și mulțumească cererea de servicii turistice rămânănd un timp cu durata schimbătoare într-o stațiune turistică , astfel s-a dat naștere ideei de turism de sejur , în forma unor deplasări fără întrerupere sau pe itinerare care sunt stabilite dinainte sau ocazional, cu opriri scurte în diferite localități , astfel a dat naștere turismului de circulație , ( turismul itinerant , în circuit ) .

Turismul de circulație ( itinerant ) – cuprinde deplasarea treptată în diferite stațiuni sau localități , având opriri de 3-5 zile , ce se desfășoară pe parcursul întregului an , cu momente de intensitate maximă în perioada de vară , datorită faptului că unele întreprinderi din țări europene , acordă concedii de odihnă doar în această perioadă.

Turistul se deplasează din ce în ce mai mult într-un loc sau altul , astfel se ajunge către un turism de vizitare , iar planul de activitate cuprinde vizitarea mai multor țări sau localități. Micșorarea duratei de ședere dintr-o stațiune , zonă , localitate sau țară este un obicei mondial , deci un rezultat a diferitelor forme de turism de circulație.

În clasificarea turismului internațional se deosebește și turismul de tranzit , concepție legată de traversarea cu sau fără oprire a unei țări sau a unei zone în scopul de a ajunge la anumite destinații îndepărtate. În următorii ani , este previzibilă dezvoltarea turismului de tranzit , datorită numărului crescut a mașinilor care sunt proprietate personală , a timpului liber , cât și a unei dorințe mari din partea turistului , de a descoperi ce e nou , de a vizita cât mai multe țări . Asfel , datorită numărului crescut al mașinilor această formă de turism , ia o proporție deosebită , fiind nevoie de autostrăzi , service-uri , hoteluri , moteluri , etc, dezvoltându-se astfel turismul de camping.

Turismul de sejur, este acel tip de turism , unde turistul rămâne o perioadă în localitatea de odihnă , pentru practicarea unui sport , tratament balnear.

Astfel , în funcție de folosirea timpului care este disponibil pentru călătorii , turismul de sejur poate să aibe mai multe forme :

-turismul de sejur lung – este format din acei turiști , unde durata de ședere dintr-o localitate , stațiune este de peste 30 zile . Această formă de turism , prezintă caracteristici ce sunt bine definite , deoarece se referă la turiștii ce au depășit limita de vârstă pentru munca activă , un exemplu concret : pensionarii ce efectuează tratamente medicale , cure în stațiunile balneoclimaterice , curele după cum bine știm , necesită o perioadă mai îndelungată , de mai multe zile , între 30 – 60 zile . Această formă de turism poate fi constituită și de acei turiști ce au un nivel mai ridicat al veniturilor , astfel aceștia își pot permite să rămână o perioadă mai îndelungată de timp într-o stațiune , zonă , localitate, fără să desfășoare astfel o activitate remunerată . Prin urmare , această categorie de turiști preferă stațiunile liniștite cu un climat domol , iar în cel mai multe cazuri aleg perioadele de timp care nu se suprapun cu perioadele aglomerate , atunci când vin cei mai mulți turiști , în acele stațiuni .

Poate fi inclus și turismul de tineret iar durata poate depăși o lună de zile . Tineretul preferă zone cu posibilități diversificate de agreement și distracție , cu folosirea capacităților de cazare mai ieftine .

-turismul de sejur de durată medie – este constituit de acei turiști , unde rămânerea într-o stațiune , zonă , nu depășește o lună de zile , perioadă ce se potrivește cu durata privind concediile plătite . Activitatea turistică dovedește că majoritatea turiștilor nu dispun de o perioadă mare de concedii , vacanțe , ceea ce modifică turismul de sejur mediu în turism de masă , acest turism este practicat de către toate categoriile de populație , necontând nivelul veniturilor . Sejurul mediu este o caracteristică specifică pentru toate categoriile de populație , ce au venituri medii sau submedii.

-turismul de sejur scurt – este alcătuit din turiștii care se deplasează pe o perioadă mai scurtă de timp , de obicei , până într-o săptămână . În această categorie se regăsesc formele turismului ocazional și variante ale turismului de sfârsit de săptamână , un exemplu : week-endul.

Turismul de circulație ( itinerant ) este constituit din turiștii care în timpul concediilor , se deplasează treptat în diferite zone de interes turistic. Această formă de turism se deosebește de turismul de sejur . Turismul itinerant este mai puțin legat de un anume sezon determinant , fiind la sezonului intermediar , cel de primăvară – toamnă , dar și sezonului estival. Perioada cea mai mare a turismului de circulație se înregistrează vara . Acest lucru se datorează nu neapărat datorită necesității de a face o călătorie având scopuri turistice în timpul sezonului plin , ci datorită faptului că unele țări impun concedii pentru un număr mare de salariați .Un exemplu concret : În țarile cu o economie mai dezvoltată ( Germania , Marea Britanie , Franța , Italia ) marile întreprinderi industriale își întrerup activitatea pentru perioada concediilor , datorită faptului că refuză să înlocuiască cu forța de muncă necalificată pe cei ce își doresc să plece în concediu , în anumite perioade ale anului.

Deci , în cele prezentate anterior , s-a făcut referire la un factor însemnat ce influențează fluxurile turistice , iar acesta este sezonalitatea .

După sezonalitate deosebim:

– turismul de iarnă – se desfășoară în zonele montane și submontane iar principalele motive sunt : practicarea sporturilor de iarnă , exemple ( schi , săniuș , patină, bob ) , cură helioterapeutică montană , agrementul sub diferite forme;

– turismul de vară – are loc în perioadele calde ale anului ( de preferință ce este legat de litoral , soare , băi de nămol ) . Acest turism se caracterizează prin fluxuri masive , cu o diversitate mare în ceea ce privește clasificarea turiștilor și produselor turistice. Turismul de vară este practicat de obicei de turiștii ce au venituri mai mici , însă datorită volumului mare , este forma de turism ce are un rol determinant în activitățile turistice ale unei țări ( stațiuni , zone , localități de interes turistic ) ;

-turismul de circumstanță – mai este numit și turismul ocazional . Este un turism localizat în timp și spatiu , având o durată limitată , care este determinată de anumite evenimente caracteristice acestui tip de turism (ex. sezonul de vânătoare , pescuit sportiv ) sau diferite evenimente tradiționale , naționale sau internaționale , având caracter periodic sau ocazional ( cultural – artistice , folclorice , sportive etc . )

De asemenea se regăsește o altă clasificare care împarte diferitele forme de turism în funcție de mijlocul de transport folosit de turist în vederea parcurgerii distanței din localitatea ( țara ) de reședinta și localitatea ( țara ) în care aceștia își petrec vacanța.

Astfel se deosebesc excursiile cu scop recreativ și îngrijire a sănătății în zonele ce nu sunt poluate , drumețiile și pot fi asociate și manifestările mai complete cum ar fi : alpinismul , excursiile în munți , statul în corturi pentru turiștii ce sunt pe cont propriu sau grupuri organizate și semiorganizate. Aici pot fi incluse și vânătoarea ( exercițiul sportiv de agrement ) , pescuit sportiv sau drumeția .

După cum bine știm , turismul are mereu un caracter activ , cuprinzând excursii , vacanțe , agrement , deplasări , practicându-se în funcție de anumite motivații .

După criteriul motivațiilor deplasărilor se desting următoarele forme de turism :

– turismul de agrement , este acea formă de turism care este făcută de călătorii care iubesc frumosul , și profită de frumusețile naturii , cum ar fi : peisajele frumoase din natură , precum și ocazia de a cunoaște oameni noi , locuri noi , obiceiurile și istoria lor. Prin această formă de turism , turiștii își folosesc timpul de vacanță pentru practicarea unor activități preferate . Turismul de agrement se combină cu turismul cultural.

– turismul de odihnă și recreere ( destindere ) – prin destindere , se înțelege practicarea unor activități diferite față de cele făcute în mod obișnuit , turismul în general , prin caracteristiciile serviicilor sale este un turism de odihnă și recreere ( destindere ).

De asemenea , turismul de recreere poate fi deosebit de turismul de odihnă , atât din punct de vedere intelectual cât și din punct de vedere fizic ; turismul de recreere se caracterizează prin sejururi medii reduse , un exemplu : turismul preorășenesc , turismul de sfârșit de săptămână , turismul rural , agroturismul , având o mobilitate mai accentuată a turistului . Astfel , turismul de odihnă are un caracter mai puțin dinamic , ce are un sejur mai lung , petrecut în destinații ce oferă condiții naturale potrivite ( stațiuni climaterice , balneomedicale , stațiuni de pe litoral sau într-un mediu rural , etc ) .

-turismul de tratament și cură balneomedicală , este o formă specifică turismului de odihnă , care s-a dezvoltat în ultimile decenii , o dată cu creșterea numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții din marile aglomerații urbane. Această formă de turism combină recreerea cu diferite forme de cură , tratament balneomedical , iar acestea se fac în stațiuni climaterice , balneomedicale , având bogate resuse naturale de cură : ape termale , nămoluri , ape minerale etc , ce au efecte terapeutice și benefice pentru sănătatea oamenilor , pentru tratarea diverselor boli.

Turismul balneomedical reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de activitate turistică , și reprezintă un factor important al dezvoltării turismului . Turismul balneomedical oferă și anumite avantaje , iar acestea sunt :

– asigurarea unor sejururi medii relativ constante și lungi , având o perioadă de 12 – 30 zile ;

-distribuirea uniformă a activității turistice din diferitele zone din țară ;

-creșterea coeficienților de folosire a capacităților de bază materială turistică ( tratament , alimentație , cazare ) .

-atragerea unei clientele stabile , rezultatele tratamentelor și curelor balneare să fie condiționate de repetarea acestora pe parcursul a mai multor ani ;

-turismul balneoclimateric este cel mai puțin sensibil la mișcărille periodice ale cererii și influențele sezonalității .

Datorită creșterii longevității , această formă de turism se va dezvolta și în anii următori , iar principalul obiectiv nu este doar tratamentul balnear ci și curele balneo – medicale aplicate persoanelor de vârstă medie și peste medie. Datorită bogatelor resurse naturale balneoclimaterice din țara noastră , oferă turismului românesc șansa de a se dezvolta intens turismul balneomedical.

-turismul sportiv – este o formă a turismului de agrement , motivat de dorința de a face și de a învața diferite activități sportive . Această formă de turism este foarte importantă , datorită vieții sedentare a populației urbane din zilele de astăzi . Importanța cea mai mare în turismul sportiv este ocupată de către sporturile nautice de vară ( schi nautic , canotaj , yahting ) , sporturile de iarnă din stațiunile cu altitudine cum ar fi : schiatul , patinajul , unde abundența și durata zăpezii constituie un factor important pentru practicarea acestor sporturi . Din categoria acestei forme de turism mai fac parte alpinismul , urcarea pe munte ce este motivată de descoperirea de experiențe noi din natură , cucerirea și cunoasterea unor locuri noi din natură , pescuitul sportiv , vânătoarea sportivă care au devenit din ce în ce mai apreciate .

Alte tipuri de activități sportive ce fac parte din această formă de turism ar mai putea fi gimnastica sportivă , aerobică , ciclism , călărie , dar și activități sportive ocazionale ( competiții sportive amicale , tenis , golf , etc .

Conținutul noțiunii de turism sportiv nu este suficient clarificat , deoarece în această categorie unii organizatori de turism sunt tentați să introducă formele pasive de participare a turiștilor , în calitate de spectatori , la manifestările sportive de orice natură : competiții amicale de amatori , întâlniri ale echipelor de performanță , sau Jocurile Olimpice .

În funcție de caracteristicile socioeconomice ale cererii se pot deosebi forme specifice ca turismul particular , turismul social , turismul de afaceri și congrese.

Turismul particular – reprezintă mai mult de jumătate decât volumul de activități turistice . Acesta decurge din nevoia de relaxare , odihnă , iar scopul deplasărilor includ o gamă variată de manifestări cum ar fi : relaxare , agrement , practicarea unor sporturi , menținerea stării de sănătate , etc .

Turismul social – este o formă a turismului care este practicat de clasele sociale ce au posibilități financiare limitate ( turismul familial ) , iar acesta reprezintă totalitatea de activități ce urmarește creșterea turismului în cadrul categoriilor socio – profesionale cu venituri mici.

Turismul de tineret – reprezintă acea formă particulară a turismului social , care este adresat în special tinerilor , care se evidențiază pentru grija ce i se acordă , ținând seama de scopurile instructiv – educative.

În funcție de categoria de vârstă și ocupația turiștilor , formele de turism pot fi grupate în : turism pentru tineret , turism pentru populația activă care mai sunt numiți si “ turiști de a doua vârstă “ , turism pentru “ vârsta a treia “ .

Turismul de afaceri și congrese – constituie totalitatea activităților de călătorii ce sunt organizate de întreprinderile economice și administratiile publice pentru personalul lor , cu împrejurarea deplasarilor în scop profesional , comercial , participarea la diferite evenimente , întălniri , congrese , seminarii naționale sau internaționale.

Deci , călătoriile de afaceri și turismul de reuniuni sunt legate de activitatea turistică propriu – zisă datorită următorului lucru : că participanții și persoanele care îi însoțesc pe lângă obiectivul deplasării , folosesc o gamă mare de servicii turistice care oferite de unități hoteliere și alimentație , folosesc mijloace de distracție și agreement.

Turismul organizat reprezintă forma de turism în care prestațiile turistice , serviciile la care apelează turiștii , locul călătoriei , perioada în care vor fi prestate servicii sunt stabilite pe baza unor contracte sau angajamente comerciale specifice acestui domeniu de activitate , sub forma unui “ pachet de servicii “ de tipul totul “ inclus “ care au fost încheiate cu agențiile de turism ce asigură legătura organizată dintre solicitanții de servicii și prestatorii serviicilor asupra cărora s-au încheiat.

Turismul pe cont propriu – constituie forma de turism în care nu are loc o angajare anticipată a serviciilor , a destinațiilor călătoriilor și perioadei de realizare a acestora , cererile pentru serviciile turistice ce se materializează doar la locul de sejur , printr-o comunicare din partea turistului la unitățile prestatoare de servicii din țara vizitată . Această formă de turism constituie debutul activității turistice care s-a dezvoltat datorită preferințelor turiștilor de a călători individual și nu în grupuri , având dorința de a călători cu mijloace proprii , obiceiuri care se vor dezvolta și în anii următori.

Turismul semiorganizat ( mixt ) combină elementele celor două forme de turism prezentate mai sus.

1.2. Prezentarea conceptului de turism montan . Stațiuni montane din județul Suceava

Munții , după cum bine știm au reprezentat mereu o atracție pentru oameni datorită frumuseții , a splendorii sale , a peisajelor frumoase din natură iar aceștia oferă multe modalități de petrecere a concediilor, a timpului liber , de petrecere a vacanțelor într-o stațiune montană . Varietatea de aspecte peisagistice atractive , modul de combinare și spațiu conferă originalitate și o atractivitate turistică munților , astfel au făcut ca munții să fie căutați și adorați de către turiști în orice anotimp din an .

Turismul montan se dezvoltă în mod special abia în cea de a doua jumătate a secolului al XIX , astfel au luat naștere diferite asociații de turism , iar acestea sunt Asociația Transilvăneană Carpatină , de la Sibiu din anul 1880 , Cercul excursioniștilor , de la București din anul 1891 . Primele cabane ce s-au realizat au fost în Cindrel , Făgăraș și Bucegi , astfel s-au pus bazele primelor stațiuni montane din țara noastră ( Păltiniș , la altitudinea de 1450 m ) .

Prin urmare , turismul montan a descoperit o largă dezvoltare , iar pe lângă cabane s-au schițat microstațiuni turistice montane , iar câteva dintre ele au devenit stațiuni celebre și apreciate în toată lumea .

Turismul montan – cuprinde numeroase activități de destindere , recreere , spirituale și economice care se desfășoară în diverse zone montane . Constituie o sursă economică importantă a multor comunități montane , determinând locuri de muncă , bani care permit localnicilor să-și coordoneze și continue traiul în concordanță cu tradițiile și obiceiurile culturale proprii .

Turismul montan, ca și concept al industriei turismului, constituie o formă de turism „ de combinare ” ce provine din :

– turismul de iarnă – Se desfășoară în zonele montane și submontane . De asemenea , este forma de turism particularizată pe baza principiilor sezonalității, ce înfățișează două caracteristici diferite, după scopul pentru care realizezi deplasarea într-o anumită destinație ( locație ), respectiv turismul pentru zăpadă , principalele motivații fiind practicarea sporturilor de iarnă ( schi , săniuțe , patinaj ) , agrementul sub diverse forme , cura heterapeutică montană și turismul pentru soarele mult râvnit din timpul iernii .

– turismul de agrement, turismul sportiv, turismul de odihnă sau recreere – sunt forme de turism particularizate în funcție de motivațiile deplasărilor .

– turismul de sejur, care în funcție de timpul liber pentru călătorii poate fi un sejur lung , mediu sau scurt . Turismul de sejur – reprezintă acel tip de turism , unde turistul rămâne o perioadă în localitatea de odihnă , pentru practicarea unui sport , tratament balnear , etc .

Coordonatele remarcate reprezintă baza deosebirii variantelor de practicare ale activităților turistice în zonele montane , printre care se constată : turismul pentru sporturi de iarnă, turismul itinerant montan , turism – alpinism , turismul de drumeție montană , turism climateric montan pentru odihnă și agrement .

Turismul pentru sporturi de iarnă reprezintă o formă de turism sportiv, care se condiționează cu celelalte activități din stațiunile climaterice montane.

Turismul itinerant montan este bineînțeles strâns legată de zona montană la altitudinea de peste 1600 m, fiind subordonat de căi de acces de o natură deosebită ( poteci turistice , drumuri forestiere) , precum și de factori naturali peisagistici care prin modul de îmbinare în spațiu oferă originalitate , o atractivitate turistică ce atrag iubitorii muntelui .

Turismul – alpinism este o formă sportivă a turismului montan , care este practicată de un număr mic de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate special pentru acest obiectiv. Practicarea alpinismului solicită condiții grele și deosebite : mersul pe munte , pe ghețar, zăpadă și stâncă, având ca obiectiv general atingerea unui vârf , străbaterea unor versanți cu pante abrupte.

Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement reprezintă o formă de turism de stațiune ( sejur ), ce este practicat în cadrul stațiunilor climaterice montane. Amenajările turistice sub forma stațiunilor se constată prin mărime, numărul de locuri de cazare asigurat și dotările necesare. Aceste amenajări fac parte din spațiul montan și sunt legate de diversitatea peisagistică îndreptată spre factorul relief, unde se adaugă condițiile climatice și bioclimatice încurajatoare pentru odihnă , destindere și agreement .

Județul Suceava se remarcă prin atractivitatea peisajului montan , iar potențialul turistic al județului Suceava se caracterizează prin diversitatea , densitatea și imporțanța monumentelor de cult și arhitectură , prin rezervații naturale remarcabile, iar multe dintre ele sunt recunoscute și apreciate chiar și pe plan mondial . Datorită stațiunilor montane renumite , a valorilor culturale din județul Suceava , buna primire din partea oamenilor creează împrejurări bune pentru ca județul Suceava să fie inclus în valorile montane ale lumii , iar munții și stațiunile montane să fie appreciate chiar și pe plan mondial .

Astfel , județul Suceava se remarcă prin stațiuni importante iar acestea sunt : Stațiunea Gura Humorului , stațiunea Câmpulung Moldovenesc , stațiunea Vatra Dornei etc.

Stațiunea Gura Humorului se află în partea de est a Obicinilor Bucovinei . Această stațiune este situată la altitudinea de 470 m , și a primit statutul de oraș în anul 1920 , iar în anul 2005 a devenit stațiune turistică . Aceasta se caracterizează printr-un climat temperat conțtinental , recreativ și este propusă pentru turismul de iarnă , cultural , cură sau chiar și tratament. Este una dintre stațiunile cunoscute din județul Suceava iar aceasta pune la dispoziția turiștilor numeroase posibilități de agreement cum ar fi pârtia “ Șoimul “ , două săli polivalente, piscina acoperită ce este dotată cu saună și jacuzzi , patinoar , restaurante, baruri ; de asemenea există alternativa practicării excursiilor la obiectivele religioase ce se află sub patrimoniul UNESCO – Humor , Sucevița , Moldovița , Sfântul Arbore , Probota , Gheorghe – Suceava iar la obiectivele naturale – Piatra Șoimului , Piatra Pinului sau Dealul Cetății .

Stațiunea Gura Humorului se mai remarcă prin faptul că oferă posibilități variate de cazare în funcție de preferințele fiecărui client , fiind dotată cu hoteluri , vile , cabane și pensiuni frumoase .

Stațiunea Câmpulung Moldovenesc este situată în nord – vestul județului Suceava de o parte și de alta a râului Suceava în valea ce desparte Obcinile Bucovinei de Munții Stănișoarei . Aceasta este caracterizată printr-un climat temperat continental , blând , este o stațiune climaterică , iar aceasta oferă condiții foarte bune pentru cei ce iubesc sporturile de iarnă , iar numărul zilelor în care este zăpadă fiind între 90 -150 zile pe an . Schiul , mai ales cel alpin, se poate face pe pârtiile de la Runc și Măgura Runcului . Stațiunea Câmpulung Moldovenesc se caracterizează prin faptul că zona stâncoasă din jurul acesteia , crează condiții deosebite pentru turiștii ce practică sau doresc să practice alpinism de performanță , pe trasee clasice , confirmate de Federația de alpinism : traseele din zona Pietrele Doamnei , pe stânca Turnu Mare – sunt trasee cu grad de dificultate puțin mai ridicat . În Rarău există și alte trasee alpine deosebite , dar nu au fost înca confirmate : zona Piatra Zimbrului, Piatra Șoimului , sau pe peretii abrupți din Cheile Moara Dracului .

Această stațiune oferă diverse posibilități pentru turiști , iar ce ajung în această stațiune , pot profita de oferta bogata a turismului cultural , religios, de detalile istorice ale zonei, dar și de frumusețea și pitorescul peisajului.

Stațiunea Vatra Dornei – este situată , la aproximativ 112 km de municipiul Suceava și 90 km de Bistrița Năsăud la confluența Bistriței Aurii cu Dorna . Vatra Dornei este așezată la altitudinea de 802 m , iar în cea de-a doua jumătate a secolului XIX – lea se incepe amenajarea si modernizarea statiunii montane turistice . Această statiune are un climat temperat continental , asemănăoare cu cea alpină , și este poreclită “ Perla Bucovinei “ , ce dispune de prețioasele izvoare minerale , această stațiune oferă pentru turiști condiții perfecte pentru realizarea turismului montan în această regiune . Stațiunea Vatra Dornei oferă circumstanțe favorabile pentru relaxarea și tonifierea organismului prin curele cu ape minerale, datorită unui climat tonic și a posibilităților diverse de agrement și petrecere a timpului liber pentru turiștii ce aleg această stațiune montană din județul Suceava .

De asemenea , se pot trata numeroase boli și disfuncții , printre care : boli cardiovasculare , boli ce țin de tratarea reumatismului , stări posttraumatismale, boli ale sistemului nervos , boli endocrinologice , boli ginecologice, tulburări nervoase, metabolice precum și tulburări digestive . Această stațiune are si două baze de tratament – Hotelul Călimani și Complexul Balnear Dorna , ce au o capacitate zilnică de peste 4.500 de tratamente . Datorită tehnologiilor moderne și a bazelor de tratament această stațiune oferă realizarea mai multor operațiuni : băi calde de namol , băi calde cu ape minerale , împachetări calde cu nămol , cure cu ape minerale , electroterapie, hidroterapie , fizioterapie, fitoterapie ( ultraviolete, ultrasunete, laser ) sau gimnastică medicală .

Stațiunea Vatra Dornei dispune de condiții foarte bune și moderne pentru turiști , aceștia având alternative multe de distracție ( agreement ) , de petrecere a concediilor și a timpului liber . Stațiunea dispune de plimbări cu ATV-ul , de plimbări în parcul din această stațiune , rafting , parapante , mountain bikeing , iar cele mai preferate posibilități de agreement pentru turiști este de departe schiatul . Turiștii se pot caza în hoteluri , vile și pensiuni .

1.4. Caracteristicile turismului montan

1.5. Turismul montan la nivel mondial

Statele care sunt reprezentative pe plan mondial în sectorul turismului montan sunt acele țări ce sunt dezvoltate din punct de vedere economic , iar acestea dispun de un potențial natural prielnic , uluitor . Statele ce au resurse investiționale indispensabile pentru amenajarea zonelor montane ce avantajează practicarea activităților turistice , foarte mari și cu o posibilitatate de profit clară după trecerea unei anumite perioade de timp . Țările, cele mai importante și semnificative pentru dezvoltarea turismului montan sunt acele țări ce sunt adunate în imprejurimile masivelor montane din Europa .

Țările , cele mai importante și semnificative pentru dezvoltarea turismului montan sunt acele țări ce sunt adunate în împrejurimile masivelor montane din Europa .

Pe plan mondial turismul montan s-a dezvoltat puternic după cel de-al doilea război mondial , astfel s-a remarcat prin interesele remarcabile ale unor țări de a evolua , de a crește, cu prețul unor investiții enorme o bogata si variata ofertă în stațiunile montane, ce este fundamentată în mare parte pe practicarea sporturilor de iarnă . Eforturile financiare s-au îndreptat spre acele situri montane care îmbinau un cadru natural propice și o anume atractivitate pentru unele sisteme de valori foarte precise ; cu alte cuvinte, stațiunile montane au fost amenajate în acele zone în care se îmbinau perfect condițiile naturale cu cele sociale și economice.

Prin urmare , cele mai evoluate state din punct de vedere economic au bineînțeles și cele mai dezvoltate și concurențiale stațiuni montane , ele profitând de un potențial turistic montan prețios. Țările ce au un potențial turistic montan de mare valoare sunt reprezentate de către țările europene alpine iar acestea sunt : Elveția, Austria, Franța, Germania , Liechtenstein , Italia care fac parte din Europa , țările scandinave : Norvegia , Suedia , Danemarca , Finlanda , Statele Unite ale Americii , Canada Japonia , China , Nepal . De asemenea , alte țări ce nu sunt la fel de dezvoltate economic precum țările enumerate mai sus au căutat să ajunga pe piața turismului montan internațional , iar acestea sunt : Slovacia , Slovenia , Cehia , România , Bulgaria , Argentina , Maroc etc .

În ziua de azi , întâlnim o ofertă montană extrem de bogată și deosebită , ce poate satisface pretențiile turiștilor.

Din punctul de vedere al potențialului turistic , cele mai multe amenajări turistice montane se regăsesc în următoarele zone : Munții Alpi ( Franța , Austria, Elveția , Italia, Germania, Slovenia) , Munții Carpați (Cehia , Slovacia , Polonia , România ) , Munții Scandinaviei (Norvegia , Suedia, Finlanda) , Munții Pirinei ( Franța , Spania ) , Munții Balcani – Rodopi – Rila ( Bulgaria ) , Munții Apalachi ( estul S.U.A. și Canadei ) , Munții Stâncoși ( vestul S.U.A.) , Munții Anzi ( America de Sud ) , Munții Himalaya ( Nepal, China ) , Muntele Fiji ( Japonia ) .

– Munții Alpi , au o suprafață de 181.498 km² , aceștia includ 5814 localități iar aici locuiesc 14 , 1 milioane de persoane . Munții reprezintă cea mai prețioasă zonă montană din lume pentru turiști , țările cu un turism montan dezvoltat ce sunt situate în jurul Munților Alpi sunt : Franța , Elveția , Liechtenstein , Austria, Italia , Germania și Slovenia și au la dispoziție un potențial turistic extrem de valoros ce totalizează 25% din totalul turismului mondial . Prin urmare , în aceste zone montane turismul este cel mai reprezentativ sector economic al regiunii .

În Munții Carpați , principalele state unde se găsesc acești munți sunt : Cehia , Slovacia, Polonia , România . Munții Carpați sunt cei mai lungi munți din Europa , aceștia se întind pe o distanță de aproximativ 1500 km , țările pe care le traversează fiind România ( ocupând 43% din suprafața totală a masivului ) , Slovacia ( ocupând 22 %) , Ucraina ( 14% ) , Polonia (11%) , Ungaria ( 6% ), Cehia ( 4% ) și Serbia intr-un procent micuț de 0.5 % .

Principala caracteristică a turismului montan în aceste țări este varietatea . În Cehia și Slovacia condițiile de relief și climă sunt asemănătoare țării noastre iar funcționarea turismului montan se bazează pe un sistem național , ce este organizat pornind de la o împărțire a stațiunilor turistice în trei categorii : baze de schi cu importanță internațională care este de (categoria I ) , baze de schi de importanță națională , care este de categoria II , și baze de schi de importanță regională și locală ( categoria a III-a ) .

–    Munții Scandinaviei ( Norvegia , Suedia , Finlanda ) ; reprezintă o atracție turistică principală și deosebită pentru locuitorii statelor amintite , principalele preocupări sunt de amenajare ce vizează variația activităților de agrement și oferirea de condiții și vacanțe de vis pentru turiști.

– Munții Pirinei – aceștia se regăsesc în Franța ( într-o măsură mai mică ) și Spania iar aceștia sunt amenajați în vederea practicării turismului montan , la altitudini de peste 1500 m . Principala activitate în aceste zone turistice montane este practicarea sporturilor de iarnă . Stațiuni asemănătoare se află în Munții Cantabrici și Sierra Nevada .

-Munții Balcani ( Bulgaria ) – Rodopi – Rila , se găsesc în Bulgaria . Munții Balcani au fost introduși în circuitul turistic montan internațional prin amenajarea a trei stațiuni de valoare și talie europeană : Boroveț , Vitoșa și Pamporovo, aceste stațiuni sunt la același nivel precum stațiunile din Alpi, fiind în colaborate cu firme franceze și austriece de profil .

  -Munții Apalachi ( estul S.U.A. și Canadei iar  Munții Stâncoși se regăsesc în partea de vest a Statelor Unite ale Americii ; ). Aceștia au fost amenajați pe baza unor proiecte de calibru ce au fost realizate in mod special pentru turiștii americani .

Aceștia preferă practicarea turismului montan la sfârșit de săptămână, sau chiar într – o singură zi , cauze ce demonstrează amplasarea stațiunilor în vecinătatea aglomerărilor urbane . Parcurile naționale îndeplinesc funcții științifice importante , de păstrare a resurselor naturale , dar au și o însemnătate aparte , o funcție turistică , de îndeplinire a necesităților culturale , de odihnă și destindere a turiștilor .

 – Munții Anzi din ( America de Sud ) ;

–  Munții Himalaya ( Nepal, China ) și Muntele Fiji în Japonia .

Datorită unui relief montan dezvoltat și a potențialului turistic , Europa , prin peisajele sale frumoase, a tablourilor din natură oferă numeroase posibilități de dezvoltare a activităților turistice , astfel turiștii au mai multe alternative de petrecere a concediilor , a timpului liber , iar prin intermediul activităților se vor destinde mult mai mult și vor scăpa de stresul cotidian .

Astfel , Europa se remarcă prin zonele montane deosebite și prin potențialul turistic dezvoltat , deci , în comparație cu alte zone montane din lume , Europa iese în evidență prin monumentele istorice , monumentele de arhitectură , de artă , prin patrimoniul etno – folcloric . În Europa se găsesc castele , palate și muzee celebre ce au o însemnătate aparte . Toate aceste elemente culturale confirmă evoluția civilizației , a elementelor culturale prezente în aceste locuri .

Regiunile montane din Munții Alpi reprezintă și în prezent , principala destinație turistică din lume , care este preferată de către turiști . Dezvoltarea puternică a turismului , a Munțiilor Alpi a avut loc după anul 1950 . Cele mai cunoscute stațiuni montane din lume se găsesc în Austria , Franța ( Chamonix , Megeve ), Elveția ( Davos , Rapperswill , Montana ) . În Austria , unele dintre cele mai cunoscute stațiuni montane se regăsesc în orașele Tirol ( Kitzbühel , celebra stațiune turistică montană este plasată într-o zonă perfectă pentru cei ce iubesc sporturile de iarnă , aceștia putând să se bucure de zăpadă din luna decembrie până în luna aprilie . Stațiuni montane cu renume în Europa sunt și în orașul Salzburg .

În Franța una din cele mai vechi și cunoscute stațiuni montane este “ Stațiunea Montană Chamonix “ care este așezată la poalele muntelui Mont Blanc . Aceasta este unul dintre cel mai vechi sector de schi din Europa , aici organizându-se și prima „Olimpiada de Iarnă ” în anul 1924. Aflându-se la o altitudinea de aproximativ 1035 m , cunoscuta stațiune oferă turiștilor posibilitatea de a practica sporturile de iarnă , în condiții extrem de bune , la standarde de 5 stele . Pentru practicarea sporturilor de iarnă în condiții cât mai bune această statiune montană din Franța a omologat pentru turiști circa 37 km de pârtii .

Charmonix este loc splendid pentru iubitorii schiului . Locul e absolut fantastic , situat în sud – estul Frantei , în Alpii francezi , masivul Mont Blanc fiind de asemenea un munte puternic și cu adevărat încântător . În această statiune schiorii descoperă o experiență de neuitat , plină de adrenalină și de multe ori , imprevizibilă . În plin sezon poți face coborâri de până la 2000 de metri.

Franța are unele dintre cele mai bune și renumite stațiuni montane din lume iar acestea sunt situate în Munții Alpi și în Munții Pirinei. În Alpii Francezi se găsesc cele mai mari și dotate domenii schiabile , printre care și Les Trois Vallées ( fiind considerată cea mai mare din lume ) , iar lungimea totală a pârtiilor de schi este de aproximativ 600 km . De asemenea , aici se află și printre cele mai bune stațiuni montane de vară din Europa .

Stațiunile franțuzești , sunt în număr de aproximativ 190 , acestea se caracterizează prin varietate , iar aici se găsesc atât stațiuni incluse precum Flaine dar și stațiuni amenajate în localități de munte cu un pitoresc aparte , cu o peisagistiscă deosebită , cum ar fi Megève sau Châtel .

De asemenea, în Elveția se găsesc stațiuni turistice montane cu renume în Europa . Elveția este o țară , foarte dezvoltată pe piața internațională din punct de vedere al turismului montan ce are oferte bune pentru turiști , iar acest stat este compus din stațiuni turistice celebre și domenii schiabile de mare anvergură . Cele mai cunoscute stațiuni montane din Elveția sunt :

-Stațiunea Villars – reprezintă o atracție pentru familii și un loc perfect pentru o vacanță de neuitat , de relaxare , de destindere , datorită pârtiilor sale line și peisajelor montane fermecătoare și deosebite. Este un orășel tradițional, pitoresc, liniștit, cu piste de începători, intermediari și cu multe atracții turistice .

-St.Moritz este o stațiune cunoscută în întreaga lume datorită faptului că a fost gazda Jocurilor Olimpice de Iarnă în anii 1928 și 1948 , și datorită organizării mai multor competiții sportive de anvergură . Este o stațiune elegantă , de lux cu peisaje impresionante , de neuitat , unde se organizează activități de iarnă precum patinaj , curling , plimbări pe munte și întreceri de cai pe zăpadă. Aici există multe hoteluri de lux , restaurante și locuri de relaxare pentru turiști . Cu siguranță este stațiunea dorită , de către foarte mulți turiști din întreaga lume .

Astfel pentru îmbunătățirea condițiilor de practicare a schiului , domeniile schiabile sunt înzestrate cu un ansamblu de elemente complexe de producere a zăpezii artificiale, contribuția acestora la menținerea stratului de zăpadă fiind de aproximativ 19 % . Elveția , în comparație cu alte state cum ar fi Austria și Italia este un stat ce nu are o dotare la fel de puternică , Italia și Austria , având 66% și respectiv 52 % .

Prin urmare , Elveția reprezintă un stat dezvoltat economic , ce acordă o importanță deosebită pentru turismul montan iar acest lucru reiese din întinderea instalațiilor de transport pe cablu, în număr de aproximativ 1720 ce sunt așezate pe teritoriul Elveției ( 55 de mijloace de transport aerian , 210 trenuri de munte, 116 telecabine, 312 telescaune și 1042 instalații teleschi ) , care transportă anual aproximativ 300 milioane turiști ce se aventurează în aceste stațiuni apreciate la nivel mondial .

Munții Alpi sunt împarțiți în Alpii Occidentali și Orientali . Separarea între Alpii Occidentali și Alpii Orientali se face pe linia dintre lacul Constanța și lacul Como . Astfel , în Italia , Franța și Elveția sunt Alpii Occidentali iar Alpii Orientali sunt în Austria , Germania , Elveția , Slovenia , etc . Vârful cel mai înalt din Alpii Occidentali este vârful Mont Blanc ce are 4807 m , iar în Alpii Orientali cel mai inalt vârf este Muntele Bernina având înalțimea de 4052 m . Munții Alpi au înalțimi foarte mari iar aceștia se pot bucura de zăpezi veșnice și numeroși ghețari , având o caracteristică foarte importantă pe plan mondial , dar și pentru turiști deoarece în Munții Alpi se poate schia aproape pe parcursul întregului an .

Muntii Alpi sunt recunoscuți pe plan mondial datorită numeroaselor vârfuri ( peste 120 vârfuri ) , având altitudini foarte mari , care pot depăși chiar și 4000 m. Munții Alpi , se evidențiază prin structuri calcaroase deosebite . De asemenea în Munții Alpi sunt multe peșteri , iar acestea sunt atracții turistice foarte importante pentru turiști. Cea mai mare peșteră din Europa se află în orașul Salzburg din Austria . ( Peștera Mamutului care are 55 km ) .

Oamenii au avut un rol important prin realizarea unor parcuri naționale , cel mai întins parc național este “ Vanoise “ acesta fiind și cel mai mare din lume. Silința oamenilor privind protecția naturii s-a concretizat de asemenea și prin alte tipuri de zone protejate ,ce reprezintă o bogație turistică a munților Alpi .

Lanțul Carpatic nu este la fel de falnic precum lanțul alpin , însă acesta dispune de asemenea de un potențial natural valoros . Frumusețea peisajelor oferite de acești munți celebri din Europa , bogăția efectelor carstice ( peșteri , chei , defilee ) , a izvoarelor minerale și termale, rețeaua hidrografică compactă , mulțimea pădurilor de foioase și conifere , precum și numeroasele rezervații naturale au permis valorificarea lor turistică mai ales în Munții Tatra și în Carpatii României . Resurse turistice asemănătoare se remarcă și în Munții Balcani , unde există ( peste 2000 de peșteri ) , precum și în Munții Pirinei .

Domeniul schiabil al României este redus și partial amenajat . Acesta este alcătuit din pârtii pentru schi alpin , pârtiile de fond fiind într-un număr mic , iar acestea sunt special realizate pentru competițiile sportive, iar cele de plimbare aproape sunt inexistente . România este alcătuită din 16 județe montane având 373 ha domeniu schiabil alpin , și fiind în jur de 60 – 70 de pîrtii de schi amenajate. Amenajările pentru domeniul schiabil din România sunt neimportante comparativ cu țările alpine , Austria care deține 1040 km de pârtii de schi alpin , Franța având 2800 km piste alpine și 2.450 km pârtii de fond .

Cele mai importante domenii schiabile în ariile montane sunt în județele Brașov , Prahova , Dâmbovița , având o suprafață de 230 ha , iar numărul pârtiilor fiind în total de 37. Printre stațiunile cu dotări mari pentru sporturile de iarnă se numără Poiana Brașov , Predeal , Sinaia . Niciuna dintre aceste stațiuni nu se apropie de standardele internaționale . În România sunt foarte puține mașini de bătut zăpada , tunuri pentru prepararea zăpezii artificiale , precum și iluminatul pârtiilor . Alături de pârtiile de schi de coborâre , în unele stațiuni din România s-au amenajat și pârtii de schi nordic sau de fond , precum și amenajarea unor piste pentru saniuș ( Poiana Brașov , Sinaia , Semenic , Durău ) .

Austria este o țară europeană iar locuitorii acestui stat își câștigă existența , în mare parte , prin implicarea în organizarea turismului montan . Orașul Salzburg din Austria este renumit și prin faptul că se găsește cea mai mare peșteră din Europa ( Peștera Mamutului ) .

Principalele zone austriece care sunt renumite pentru statiunile turistice montane sunt : Carinthia , Zona sudică , Salzburg , Stiria , Tirol , Zona de Nord și Vorarlberg. Zonele care sunt dedicate sporturilor de iarnă din provinciile Salzburg și Stiria s-au unit pentru a oferi turiștilor distracție în zăpadă și un plus de valoare prin abonamentul de schi denumit Ski Amadé . Acesta conține în total 850 kilometri de pârtii având toate gradele de dificultate și 265 de instalații de cablu moderne – 140 de pârtii ușoare ( de aproximativ 280 km ) , 183 km având obstacole medii cu o lungime de 481 km și aproximativ 30 de pârtii dificile ce au o lungime de 97 km . Tot în această ofertă a abonamenlui sunt incluse și pârtiile înalte care pot ajunge și la 2700 m altitudine , prețul pentru 7 zile în perioada de vârf a sezonului 2014 / 2015, fiind de 195 euro pentru adulți și 103 euro pentru copii.

Salzburg are mai mult de 75 domenii schiabile , 30 dintre acestea sunt celebre pentru practicarea sporturilor de iarnă . Abonamentul pentru utilizarea sistemelor de transport pe cablu din zonă ( denumit “ Salzburger Superski Card ” ) are cel mai mare grad de acoperire din lume, posesorii săi având acces la pârtii . Salzburg este destinația specială pentru iubitorii sporturilor de iarnă ( mai ales schiatul ) având 960 de pârtii cu o lungime totală de 2200 km . Instalațiile din 21 regiuni de schi , 85 de stațiuni , la peste 600 de teleschiuri au capacitatea de a asigura transportul a peste 1 milion de schiori / oră . Abonamentul austriac are durata minimă a valabilității de 3 zile , durata maximă a abonamentului este de 12 zile .

Caracteristicile dominante ale turismului montan în Austria este diversitatea modului de petrecere a vacanțelor , a concediilor de către turiști atât pentru sezonul de iarnă cât și pentru cel de vară . Păstrarea și amenajarea pârtiilor de schi nu reprezintă pentru operatorii turistici austrieci o grijă exagerată , aceștia fiind conștienți de varietatea preferințelor turiștilor pe care îi primesc . Pârtiile de schi , cele de snowboard , de săniuș, amenajarea și păstrarea patinoarelor și traseelor de drumeție , constituie elemente care completează oferta turistică .

Deci , dezvoltarea stațiunilor termale în stațiunile montane existente , programele pentru copii cum ar fi : ( pârtii , școli de schi pentru copii, grădinițe, oferte speciale pentru familiile cu copii , gratuități sau reduceri mari la transportul pe cablu ) , sprijinirea turismului la ferme , etc , constituie din punctul meu de vedere , motive serioase de petrecere a vacanțelor , a concediilor , a timpului liber în stațiunile spectaculoase din Austria .

Germania este un alt stat care este foarte dezvoltat pe piața europeană din punct de vedere al turismului montan , acesta evidențiindu-se prin stațiuni celebre si recunoscute de asemenea pe plan mondial . Acestea sunt Garmish – Partenkirchen , Oberstdorf, Berchtesgaden, , Mittenwald , etc , fiind realizate la început pentru turismul estival , iar mai apoi au fost transformate pentru practicarea sporturilor de iarnă .

America de Sud este străbătută de mărețul lanț al Munților Anzii Cordilieri ( cel mai înalt vârf este de 7000 m , în vârful Aconcagua ) . Aceștia sunt renumiți prin sălbăticia și caracterul inaccesibil , prin prezența celui mai mare lac de altitudine ( celebrul lac Titicaca – 3820 m care este un lac navigabil ) , prin numeroasele rezervații arheologice , Machu – Pichu – este un alt munte renumit din America de Sud , având altitudinea de 3600 m ) , precum și prin frumoasele parcuri naționale .

Munții Anzi sunt cel mai lung lanț muntos din lume. Aceștia se întind de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud prin țări precum Venezuela , Columbia , Ecuador , Peru , Argentina și Chile . Cel mai înalt munte din lanțul Anzilor Cordilieri este Aconcagua ce are o înălțime de 6.962 metrii iar acesta se află în Argentina .

Zona montană a Americii de Nord este constituită din două lanțuri de munți renumite în întreaga lume : Munții Apalachi ( aceștia se află în zona estică a Americii de Nord , având altitudinea maximă de 2037 m în sud) și Munții Stâncoși ( se află în zona vestică , având înălțimea maximă de 6198 m , în Alaska ) . Cel mai înalt munte care face parte din lanțul Munților Stâncoși este Mount McKinley din Alaska , cu 6.194 m , iar acesta este urmat de Mount Logan din Canada cu 5.959 m și Mount Elbert cu 4401 m înalțime.

Acești munți din America de nord nu sunt la fel de populați precum munții din Europa însă se remarcă prin faptul că au o faună și floră bogată , precum și numeroase cascade . Canionul Colorado este cea mai mare atracție turistică ) , precum și cele mai mari și mai celebre parcuri naționale din lume. Oferta acestei zone este orientată pe parcurile naționale decât pe amenajarea de stațiuni turistice, iar acestea atrag anual milioane de turiști din toată lumea . Munții Sierra Madre din Mexic au altitudinea maximă de 5747 m , iar aceștia dețin și ei un potențial turistic bogat cu multe canioane , cascade , precum și izvoare termale.

Asia se destinge prin cel mai înalt lanț muntos din lume , care este este recunoscut în toată lumea – celebrii munți Himalaya ( cel mai înalt vârf este Everest , ce are o altitudine de 8848 m ) , iar acești munți reprezintă un loc splendid pentru pasionații de alpinism . De asemenea , Asia se remarca printr-un relief foarte mare si variat , avand inaltime de aproximativ 960 m .

Astfel , prin marea diversitate a atracțiilor turistice ale zonelor montane, se evidențiază o diferențiere clară a acestora pe regiuni ale lumii, datorită însușirilor geomorfologice , a condițiilor de climă , dar și prin dezvoltarea civilizațiilor care au populat acele zone .

Fiecare munte se evidențiază asfel prin peisagistica lui , prin farmecul și frumusețea lui , dar Europa se evidențiază cel mai mult prin potențialul montan bogat , cu mari și diverse posibilități de valorificare turistică , astfel turiștii se pot bucura de frumusețile acestor munți admirând peisajele deosebite ale acestora .