Analiza Temelor de Mediu Folosite In Campaniile de Constientizare In Cadrul Organizatiilor Agroalimentare

Analiza temelor de mediu folosite in campaniile de constientizare in cadrul organizatiilor agroalimentare

CUPRINS

CAPITOLUL 1

Premisele responsabilitatii sociale a Intreprinderii

Cadrul conceptual al Responsabilitatii Sociale a Intreprinderii

Definitii RSC

Dezvoltarea strategiilor corporative bazate pe RSC

Masurarea performantelor corporative

Indicatorii utilizati pentru masurarea performantelor corporative

Sistemul de Management de Mediu

CAPITOLUL 1

Premisele responsabilitatii sociale a intreprinderii

Activitatile umane si impactul lor asupra mediului inconjurator au devenit reprezentative in ultimele decenii. Absenta valorii economice acordata factorilor de mediu (apa, aer, peisaj), rapiditatea cu care inca se consuma resursele naturale de catre economia actuala, pierderea controlului si responsabilitatii a multor externalitati de mediu (poluare, extinderea terenurilor agricole, deseuri), afectarea biodiversiatii care se reflecta si asupra sanatatii oamenilor, au condus la concluzia ca mediul natural sufera anumite transformari si este in pericol. Cauzele care au dus la deteriorarea relatiei mediu-economie sau mediu-om sunt numeroase, dar doua s-au evidentiat, care se incadreaza in conceptul de supravietuire si anume: folosirea irationala a resurselor, fara a se tine cont de capacitatea lor de a se autoreproduce si cresterea continua a numarului populatiei.

Foarte mult timp valorificarea resurselor naturale s-a facut doar dupa criterii economice. Abia in anii `70 ai secolului al XX-lea, cand s-au pus probleme asupra modului de valorificarea a resurselor naturale si pierderea controlului asupra cantitatilor de deseuri din ce in ce mai mari, s-a evidentiat gandirea ecologica.

Noua paradigma a progresului durabil

Initial, conceptul de dezvoltare durabila se concentra prioritar pe protectia mediului, insa au intervenit schimbari majore si lucrurile au evoluat in anii `90. Aceste schimbari au fost importante si binevenite mai ales in situatiile in care existau companii care angajau muncitori la negru sau foloseau forta de munca juvenila, poluau foarte mult, fara a tine cont de vreo restrictie, in special companiile miniere si petroliere, folosindu-se de puterea lor finaciara pentru a impiedica vreun protest sau a zadarnici planurile sindicatelor. Membrii Consiliului de Afaceri pentru Dezvoltare Durabila (BCSD) au remarcat ca si componenta sociala a conceptului de dezvoltare durabila capata o importanta la fel de mare si urgenta ca cea ecologica. Prin urmare, membrii consiliului au inceput sa caute o metoda prin care responsabilitatea sociala corporatista sa fie inclusa atat in strategiile de afaceri, cat si in preocuparile comune, zilnice, ale companiilor.

Transparenta si inovatie – elemente ale dezvoltarii durabile

Incepand cu anii `90, mediul de afaceri a fost constrans sa acorde tot mai multa atentie dezvoltarii durabile a mediului, dar si laturii sociale a acesteia, ca urmare a presiunilor publice tot mai puternice in legatura cu drepturile omului si efectele globalizarii. Astfel, intr-o lume globalizata, imaginea si reputatia unei companii este un element central al managementului in sine. O serie de evenimente au condus la realizarea unei legaturi intre dezvoltarea durabila si responsabilitatea sociala a intreprinderii (RSI):

1962 – conferinta ONU de la Stockholm despre “oameni si mediu”;

1987 – Raportul Brudtland “Viitorul nostrum al tuturor”;

1992 – Summitul Pamantului de la Rio de Janeiro despre mediu si dezvoltare a trasat cadrul conceptual al dezvoltarii durabile prin Agenda 21;

1992 – Tratatul Comunitatii Europene de la Maestricht;

2001 – Consiliul Uniunii Europene de la Goteborg a proclamat Dezvoltarea Durabila ca politica privilegiata cu o serie de obiective prioritare precum:

Lupta impotriva schimbarii climatice;

Asigurarea transportului ecologic si viabil;

Limitarea riscurilor pentru sanatate publica;

Gestionarea resurselor naturale intr-un mod cat mai responsabil;

Integrarea mediului in politicile comunitare.

2002 – Rio 2, Johannesburg, septembrie 2002;

2003 – la cel de-al treilea Forum de la Belo Horizante, Brazilia, decembrie 2003 s-a recunoscut rolul organismelor internationale in promovarea dezvoltarii durabile si implicit a RSI.

Cadrul conceptual al Responsabilitatii Sociale a Intreprinderii

Definitii RSC

In cadrul Uniunii Europene, Forumul European pentru probleme de responsabilitate sociala corporativa in Europa, infiintat la initiativa Comisiei Europene, defineste RSC drept “ un concept prin care companiile integreaza, in mod voluntar, aspectele de ordin social si ecologic in operatiunile lor de afaceri si in interactiunile cu stakeholderii lor”. In viziunea Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), RSC este reprezentata de “ multitudinea actiunilor intreprinse de companii pentru a-si consolida relatiile cu societatile in care activeaza”. Organizatia Americana Business for Social Responsibility (BSR) recunoscuta pentru cercetarile sale in domeniu, considera responsabilitatea sociala a unei companii drept “indeplinirea sau depasirea, in mod constant, a asteptarilor de natura etica, legala si comerciala pe care societatea le are de la aceasta”. In literatura de specialitate, Kotler si Lee considera RSC “un angajament corporative de a spori bunastarea comunitatii, prin intermediul unor practici de afaceri discretionare si al alocarii de resurse corporative.” Responsabilitatea sociala a intreprinderii este complexa si se manifesta fata de actionari (stareholderi), de salariati, clienti, furnizori si societate (stakeholderi) si fata de mediul in care isi desfasoara activitatea. In acest context, in sfera responsabilitatii sociale a intreprinderilor se inscriu alte doua concepte de baza:

Guvernarea intreprinderii

Dezvoltarea durabila.

O companie care considera ca are un comportament responsabil trebuie sa si dovedeasca acest lucru si sa prezinte public un raport de activitate. In acest sens, a aparut Global Reporting Initiative (GRI), o organizație lider în domeniul durabilității. GRI este un pionier care a dezvoltat un cadru cuprinzător de indici de raportare, care este utilizat pe scară largă în întreaga lume. Un raport de sustenabilitate este un raport publicat de o companie sau organizație cu privire la impactul economic, de mediu și social cauzat de activitățile sale de zi cu zi. Astfel, se da posibilitatea companiei sa-si evidentieze progresele de la un an la altul.

Raportarea pe teme de mediu diferă de la o companie la alta, în funcție de gradul de risc asupra mediului pe care aceasta îl prezintă. Indicii care trebui monitorizați și prezentati in raport sunt: consumul de materii prime (ex: apa, lemn) de energie (în funcție de sursă), impactul asupra biodiversitatii, sursele si cantitatea de emisii, deseuri, impactul produs de transport, inițiative de reducere a consumului și a impactului asupra mediului, și desigur numărul și valoarea sancțiunilor înregistrate pe teme de mediu. Ca si in cazul raportarii pe teme sociale, cel mai important pentru companie si grupurile cointeresate este stabilirea unor obiecte realiste si punerea lor in practica, nu realizarea unor actiuni costisitoare care nu vor avea nici un rezultat précis. De exemplu, este mai eficient să introducem în procesul de selecție a furnizorilor criterii privind protejarea mediului și să instruim angajații să închidă calculatoarele, decât să propunem să înlocuim întreaga flotă de mașini cu modele hibrid. Asadar, responsabilitatea sociala reprezinta integrarea obiectivelor economice si de mediu in strategia de afaceri din proprie initiativa, fara nicio constrangere. Daca susti ca faci un lucru voluntar si nu-l poti dovedi, acest lucru atrage dupa sine, compromiterea imaginii companiei pe termen lung si pierderea increderii stakeholderilor in comapania respectiva.

Cele sase responsabilitati cheie ale RSC sunt:

Sursa: Corporate Social Responsibility and Business Success , Marcello Palazzi, George Starcher The European Baha`I Business Forum, 1997, revised 2006, pag 9

Majoritatea companiilor isi dau seama de consecintele sociale si de mediu ale actiunilor lor, dar foarte putine dintre acestea integreaza principiile de responsabilitate sociala si de dezvoltarea durabila in strategiile lor de afaceri si in relatiile cu grupurile cointeresate. Luarea in considerare a responsabilitatii sociale corporative, ar conduce la alegerea si aplicarea solutiilor optime economice, sociale si ecologice, care ar genera avantaje directe atat asupra companiei initiatoare, cat si asupra societatii in ansamblul sau. In literatura de specialitate sunt definite trei etape de baza ale integrarii responsabilitatii sociale in strategiile de afaceri ale companiilor, in vederea unei mai bune gestionari a relatiilor cu diversii parteneri.

Dezvoltarea strategiilor corporative bazate pe RSC

Sursa: Responsabilitatea sociala corporativa si performantele companiilor multinationale: aplicatie la nivelul Romaniei, Irina-Eugenia Iamandi, lucrare de doctorat, pag 43-45

http://undp.ro/libraries/projects/CSR/deliverables/Implementarea%20Responsabilitatii%20Sociale%20-%20Ghid%20de%20instrumente%20si%20tehnici.pdf

Masurarea performantelor corporative

Indicatorii utilizati pentru masurarea performantelor corporative

Indicatorii de performanta ai sustenabilitatii corporative sunt clasificati in trei grupe distincte: indicatori ai performantei economice, indicatori ai performantei ecologice si indicatori ai performantei sociale. Indicatorii performantei sociale sunt, la randul lor, grupati in indicatori sociali care se refera la: Munca, Drepturile Omului, Societatea si Responsabilitatea pentru produs.

Performanta economica

Dimensiunea economica a sustenabilitatii se refera la impactul pe care compania il are asupra conditiilor si situatiilor economice ale stakeholderilor sai si asupra sistemelor economice la nivel local, national sau global. Masurarea performantei economice se face pe baza unor standarde de raportare reglementate la nivel international si prezinta urmatoarele caracteristici:

Vizeaza compania in ansamblul sau;

Presupune colectarea de date trimestriale, semestriale si anuale;

Este auditata extern si se bazeaza pe date comparabile la nivel intern si extern

Este accesibila si semnificativa;

Este conectata cu obiectivele viitoare pe care compania si le propune.

Indicatorii economici vizeaza fluxul de capital dintre diferiti stakeholderi si principalele forme de impact din punct de vedere economic pe care compania il are in cadrul comunitatii. Acesti indicatori includ aspecte legate atat de capitalul uman, cat si de cel financiar:

Indicatori de cuantificare a performantei financiare: profitul net/veniturile/incasarile/profitul brut.

Investitiile in active atat tangibile cat si intangibile: investitii de capital, investitii in cercetare-dezvoltare, investiile in capitalul uman etc.

Impactul asupra investitorilor: randamentul capitalului utilizat, investitiile sustenabile cu implicatii potentiale asupra valorii actionarilor, responsabilitatea actionarilor, riscurile si oportunitatile asociate investitiilor responsabile social.

Impactul asupra angajatilor: salariile, beneficiile, investitii pentru instruirea si perfectionarea la locul de munca, dividendele actiunilor, indemnizatiile de somaj etc.

Impactul asupra comunitatilor: crearea de noi locuri de munca in cadrul comunitatilor locale, dezvoltarea infrastructurii, transferul de tehnologie.

Performanta ecologica

Dimensiunea ecologica a sustenabilitatii se refera la impactul pe care o organizatie il are asupra sistemelor naturale, ecosistemele, inclusiv pamantul, apa si aerul. Astfel, este necesara identificarea acelor afaceri care au cel mai mare impact, atat real cat si potential asupra mediului inconjurator, comunitattii si asupra companiei. Desi nu exista standarde de raportare ecologice general acceptate, indicatorii ecologici care masoara performanta corporativa include aspect legate de:

Consumul de materii prime si materiale, energie, apa;

Produsii toxici rezultati in urma proceselor de productie: emisiile, scurgerile, esapanarile, deseurile etc.;

Mentinerea biodiversitatii;

Indeplinirea standardelor ecologice;

Cheltuielile pentru imbunatatirea mediului;

Impactul ecologic al produselor sau serviciilor comercializate;

Economiile de costuri si castigurile generate de implementarea unor programe de ecologizare si de minimizare a deseurilor.

Performanta sociala

Dimensiunea sociala a sustenabilitatii vizeaza impactul pe care o organizatie il are asupra sistemelor sociale in cadrul carora isi desfasoara activitatea. Aspectele de ordin social vizate de companii prin utilizarea indicatorilor sociali, includ in principiu, urmatoarele arii tematice:

Drepturile omului: procesul de globalizare rapida a afacerilor este privit cu reticenta in legatura cu respectarea drepturilor omului in tarile sarace ale lumii;

Problemele la locul de munca sau cele legate de angajare: sunt vizate aspecte generale precum sanatatea si siguranta la locul de munca, formarea continua, instruirea, relatiile industriale, salarizarea, beneficiile si compensatiile, conditiile de munca si de angajare, responsabilitatea personala, imaginea/reputatia;

Relatiile cu furnizorii: angajamentele contractuale cu furnizorii, diversitatea manifestata in randul furnizorilor si politicile companiei cu privire la alegerea si evaluarea furnizorilor;

Initiativele comunitare: implicarea in problemele comunitatii locale, contributiile aduse la dezvoltarea economiei locale, asigurarea bunastarii locale si sporirea abilitatilor personale ale angajatilor;

Beneficiile responsabilitatii sociale corporative asupra afacerii:

Natura beneficiilor

Monetare

non-monetare Natura indicatorilor

Cantitative Calitative

Sursa: The business case for corporate social responsibility : A company-level measurement approach for CSR, European Management Journal, 2008, 26, pag 250 http://f2.washington.edu/fm/sites/default/files/Business%20Case%20for%20CSR%20Company%20Level%20Measurement%20Approach.pdf , accesat pe data de 01.013.2015

Sistemul de Management de Mediu

Companiile din America, Europa si Japonia precum si majoritatea tarilor recent industrializate adopta politica de protectia a mediului ca parte a strategiilor lor competitive. Pentru multe firme, trecerea la managementul proactiv de mediului este determinată de presiunile exercitate de guverne, clienți, angajați, și de concurenți. Atât consumatorii și investitorii au început să vadă mai clar relația dintre performanța afacerii și calitatea mediului. Tendința spre managementul proactiv de mediu este accelerat de presiunile publice asupra guvernelor aproape peste tot in lume, pentru a asigura un mediu mai curat. Reglementările guvernamentale au devenit mai stricte, datoriile legale pentru daunele aduse mediului au devenit mai greoaie, iar clienții au devenit mai exigenți. Astfel interesul in performantele de mediu a organizatiilor este in continua crestere. Una dintre cele mai importante activitati din ultimii ani, pe plan mondial, ramane dezvoltarea standardelor de mediu, indeosebi cele din cadrul Comitetului Tehnic 207 (seria ISO 14000) al Organizatiei Internationale pentru Standardizare. Aceasta serie de standarde ISO 14000 are ca principal obiectiv furnizrea unui cadru comun de abordare a managementului de mediu (similar cu ISO 9000 pentru managementul calitatii) este divizata in sase subcomitete (SC) si un grup de lucru special (WG –Working Group). Lucrarile CT 207 se grupeaza in urmatoarele directii:

Sistemul de management de mediu;

Auditul de mediu;

Evaluarea performanetelor de mediu;

Eco-marcarea;

Evaluarea ciclului de viata;

Aspectele de mediu in standardele de produs;

Termeni si definitii.

Standardele ISO 14000 stabilesc cerintele pentru un sistem de management de mediu. Acestea au fost elaborate pentru a putea fi aplicate tuturor organizatiilor, de orice tip si marime si de a fi adaptate diverselor conditii geografice, culturale si sociale. Succesul sistemului depinde de angajamentul asumat la toate nivelurile si functiile organizatiei, in special la nivelul cel mai ridicat al conducerii organizatiei. Un sistem de acest tip permite unei organizatii sa stabileasca si sa evalueze eficienta procedurilor pentru eleaborarea politicii de mediu si a obiectivelor sale de mediu, sa obtina conformitatea cu acestea si sa demonstreze aceasta conformitate altora. Scopul general este de a sustine protectia mediului si de a preveni poluarea in echilibru cu necesitatile socio-economice. In Romania, prin Institutul National de Standardizare, in anul 1994 s-a constituit Comitetul Tehnic 323 (managementul de mediu) care reuneste specialisti in probleme de protectia mediului, din diferite sectoare de activitate. In prezent sunt finalizate standardele ISO 14001, ISO 14004, ISO 14011 si ISO 14012. Aceste standarde, care au fost elaborate astfel incat sa poata fi aplicabile organizatiilor de orice tip si marime, au la baza o ecuatie simpla: un management de mediu performant, o crestere a eficientei si o amortizare mai rapida a investitiilor. Integrarea problemelor de mediu in cadrul sistemului de management general al organizatiei poate contribui la implementarea efectiva a sistemului de management de mediu. Elementele de baza ale sistemului de management de mediu sunt urmatoarele:

Stabilirea sau revizuirea obiectivelor de mediu ale companiei;

Analizarea impactul asupra mediului care rezulta din activitatile, produsele sau serviciile companiei precum si a cerintelor legale;

Stabilirea obiectivelor și țintelor de reducere a impactului asupra mediului și îndeplinirea cerințele legale de mediu;

Stabilirea de programe pentru a îndeplini aceste obiective și ținte;

Monitorizarea și măsurarea progreselor în realizarea obiectivelor pentru a se asigura ca politica de mediu este respectata si sistemul de management ramane corespunzator;

Revizuirea progresul sistemului de management de mediu și propunerea unor îmbunătățiri.

Este necesar sa fie parcurse mai multe etape pentru stabilirea unui sistem de management eficace: Plan – Do –Check – Act

Plan – Planul: stabilirea unei politici de mediu, inclusive obiective si tinte;

Do – Actiune : implementarea structurii organizatorice, alocarea resurselor si distribuirea responsabilitatilor pentru atingerea obiectivelor si tintelor stabilite. De asemenea, realizarea unor training-uri si proceduri de comunicare pentru a pune in aplicare obiectivele si tintele stabilite cu succes.

Check – Controlare: colectare, analiza si masurarea rezultatelor obtinute; verificarea rezultatelor prin audituri.

Act – Ameliorare: Revizuirea și evaluarea performanței de mediu și corectarea și / sau îmbunătățirea politicii de mediu, inclusiv obiectivele și țintele, precum și structura organizatorică, procedurile și procesele în scopul de a îmbunătăți continuu performanța de mediu.

Sursa: prelucrare personala