Analiza Statistica a Somajului In Romania In Functie de Variabila Gen

Cuprins

Capitolul 1. Somajul dezechilibru al cererii si ofertei de munca

Piata muncii – aspecte conceptuale.

Functiile pietei muncii

Flexibilitatea pietei muncii

Somajul – dezechilibru al cererii si ofertei de munca

Cererea si oferta- component ale pietei muncii

1.2.2 Somajul – dezechilibru al cererii si ofertei de munca

Capitolul 2. Analiza statistica a somajului in Romania in functie de variabila gen

2.1. Somajul – concept, forme si cauze

2.1.1 Somajul si ocuparea somajului in Romania

2.2. Analiza statistica a somajului in functie de variabila gen

2.2.1 Egalitatea/inegalitatea de sanse si gen

2.2.2 Sunt femeile mai afectate decat barbatii de somaj?

Capitolul 3. Disparitati de gen privind incidenta si durata somajului in

regiunea sud-vest Oltenia

Capitolul 4. Politici de combatere a somajului si imbunatatirea ocuparii

Concluzii

Incheiere

Bibliografie

Somajul dezechilibru al cererii si ofertei

de forta de munca

"Eroarea cea mai izbitoare – omisiunea recunoasterii dreptului la munca, singurul drept pretios pentru cel sarac. Scriptura ne spune ca Dumnezeu a condamnat pe primul om, precum si pe urmasii lui sa munceasca cu sudoarea fruntii lor, dar El nu ne-a condamnat sa fim lipsiti de lucru. De lucru este legata existenta noastra. Putem deci, cu privire la drepturile omului, sa invitam filosofia si civilizatia sa nu rapeasca resursa legata de Dumnezeu ca o ultima posibilitate ramasa drept pedeapsa si sa ne asiguram macar dreptul de acel fel de munca pentru care am fost pregatiti."

(Ch. Fourier)

1.1 Piata muncii – aspecte conceptuale

Romania are o economie aflata in perioada de tranzitie unde se produc importante schimbari pe piata muncii si care include organizarea unei piete corespunzatoare a fortei de munca, proces foarte dificil si complex, deoarece piata muncii este cea mai imperfecta dintre toate pietele. Pentru buna ei functionare se impun in politica economica diferite masuri adecvate .

Conform Dictionarului Explicativ al limbii romane, “munca este o activitate constienta, specifica omului, indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimbul de materii intre el si natura, pentru satisfacerea trebuintelor sale.”
   Antoine de Saint Exupéry, numeste aceasta activitate: “Calitate a omului, care nu are nici un nume. Aceasta calitate poate fi insotita de veselia cea mai zambitoare. Este acea calitate a tamplarului care se aseaza de la egal la egal in fata bucatii sale de lemn, o pipaie, o masoara, si, departe de a o trata cu usurinta, isi aduna pentru ea toata priceperea".
   Munca, factor de productie activ si determinant in activitatea economica, impune o analiza ampla la nivel macroeconomic si microeconomic. 

Piata fortei de munca, sau piata muncii, poate fi definite ca spatiul economic in care se intalnesc, se confrunta si se negociaza in mod liber cererea de forta de munca (detinatorii de capital in calitate de cumparatori) si oferta ( posesorii de forta de munca)

" Piata muncii semnifica confruntarea dintre cererea si oferta de forta de munca intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu, care se finalizeaza prin vanzarea-cumpararea de forta de munca in schimbul unui pret numit salariu, functionand in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala. De asemenea, reprezinta segmental in care este valorificat cel mai important factor de productie – munca – prin intermediul fortei de munca, definit prin ansamblul relatiilor economice cu privire la angajarea si utilizarea fortei de munca, precum si cu privire la asigurarea protectiei si asistentei sociale detinatorilor acestei marfi speciale".

Avand in vedere definitiile de mai sus, putem spune ca piata muncii nu este o piata omogena, ci se compune din segmente pe domenii de activitate, zone economice, meserii, niveluri de calificare.

Piata muncii reprezinta spatiul economic, special amenajat, in care are loc confruntarea si negocierea fortei de munca (oferta de munca) si cererea de munca reprezentata de detinatorii de capital.

1.1.1 Functiile pietei muncii

In cadrul economiei nationale, piata muncii indeplineste urmatoarele functii:

"din punct de vedere al protectiei si asistentei sociale:

informarea patronatului in legatura cu volumul fortei de munca doritoare sa se angajeze

acordarea de asistenta sociala partenerilor socialiatunci cand se desfasoare negocieri in vederea incheierii contractelor collective de munca

elaborarea studiilor de prognoza privind evolutia pietei muncii in fiecare localitate

protectia sociala"

din punct de vedere socio-economic si educativ:

alocarea eficienta a resurselor de munca pe domenii in concordanta cu volumul cererii de forta de munca

marirea si combinarea volumului fortei de munca cu mijloacele de productie

influenta asupra repartizarii veniturilor

oferirea informatiilor legate de procesul de orientare profesionala

Functiile ce revin fortei de munca se afla intr-o stransa interdependenta, formand un tot unitar. Fara corelarea cererii si ofertei de forta de munca intre agentii economici, nu se poate asigura utilizarea eficienta a resurselor de munca de care dispune o tara si, ca urmare, nici conditiile pentru protecția sociala a detinatorilor acestei resurse.

Pentru asigurarea echilibrului macroeconomicsi a stabilitatii social-politice, ocuparea fortei de munca este o conditie esentiala reprezentand un proces dinamic, complex, de mare interes pentru agentii economici dar si pentru viitorul societatii.

1.1.2 Flexibilitatea pietei muncii

“Piata muncii trebuie sa devina mult mai flexibila pentru a facilita alocarea eficienta a fortei de munca. Pentru atingerea acestui scop, comun economiilor europene in tranzitie, sunt necesare adoptarea urmatoarelor masuri:

Plati compensatorii pentru a facilita restructurarea intreprinderilor – astfel, economiile in tranzitie vor folosi platile compensatorii pentru impulsonarea restructurarii intreprinderilor de stat, dupa instituirea unor constrangeri bugetare severe.”

Legislatie flexibila a pietei muncii – presupune acordarea de scutiri de costuri ale intreprinderilor mici si mijlocii, asupra carora aceste costuri apasa cel mai greu.

Descentralizarea acordului colectiv – mentinerea acordului colectiv descentralizat este extreme de importanta, insa nici centralizarea nu afecteaza rezultatele de pe piata muncii daca este bine coordonata.

Nivelul scazut al salariului minim – salariul minim trebuie mentinut la un nivel scazut, dar se poate analiza si posibilitatea stabilirii unui salariu minim cu doua niveluri, cel inferior fiind aplicat tinerilor.

Un mediu juridic corect – pentru ca piata muncii sa fie eficienta este important ca justitia sa fie onesta in aplicarea unui cod al muncii flexibil.

1.2 Somajul – dezechilibru al cererii si ofertei de munca

1.2.1 Cererea si oferta – componente ale pietei muncii

Cererea de munca reprezinta cantitatea de munca necesara desfasurarii activitatilor economico-sociale dintr-o tara la un moment dat. Cererea de munca reprezinta numarul locurilor de munca salarizate disponibile pe piata muncii.

Ea are ca punt de plecare nevoia de munca, dar nu este egala cu acesta, cererea de munca fiind reprezentata de nevoia de munca salarizata. Asadar, din cererea de munca nu fac parte muncile nesalarizate, precum: munca femeilor casnice, a elevilor si studentilor, a militarilor in stagiu sau a altor persoane care nu vor sa munceasca, bucurandu-se de alte venituri. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza, prin utilizarea disponibilitatilor de munca existente in societate, precum cantitatea de munca ce poate fi depusa de populatia apta a tarii respective in perioada data. Insa nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta de munca ci numai cele care urmeaza sa fie salarizate, remunerate.

"Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii unei societati in conditii salariale stabilite. Ea se exprima prin numarul celor apti de munca (din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat au resurse pentru existent sau alte preocupari) si exprima ansamblul relatiilor cu privire la posibilitatile de satisfacere a nevoii de forta de munca la nivel micro-, macro- si mondoeconomic, intr-o perioada de timp data" .

Asadar, oferta de munca reprezinta numarul celor apti, totalitatea resurselor de munca disponibile intr-o tara, care apar pe piata ca oferta de munca salarizata, la un moment dat.

Cererea si oferta de munca sunt categorii economice dependente de procesele socio-demografice da si de structura si dinamica activitatilor economico-sociale.

Deoarece sub influenta cererii are loc procesul de structurare a ofertei de forta de munca, putem spune ca intre cele doua exista un proces de interactiune. Raportul dintre cererea și oferta de forță de muncă determină ocuparea sau șomajul în anumite condiții de timp și de spațiu.

Problematica ocupării și șomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic și o componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice și macrosociale.

Pentru a caracteriza nivelul fortei de munca trebuie utilizati urmatorii indicatori: populatia activa si populatia ocupata sau neocupata.

Populatia activa este totalitatea persoanelor cu o varsta mai mare decat o anumita limita stabilita legal si o sursa proprie de venit. Populatia activa se imparte in doua categorii: curent activa si obisnuit activa. Prima categorie, populatia curent activa, a fost constituita in functie de participarea la productia de bunuri si servicii in decursul unei saptamani si cuprinde toate persoanele ce indeplinesc cerintele pentru a fi incluse in categoria “ocupat" – “neocupat". Persoanele cu statutul “ocupat" au o varsta mai mare de o anumita limita si in timpul unei perioade de o saptamana sau o zi sunt cuprinse intr-una din categoriile:
  – Angajat – platit (prezent la munca sau cu servicu, dar absent de la munca)
  – Angajat in propria unitate (prezent la munca sau cu activitate, dar absent de la munca).

A doua categorie, populatia obisnuit activa, este constituita in functie de modul in care se participa la creearea de bunuri si servicii in decursul unui an si cuprinde toate persoanele care au depasit o anumita varsta – in cazul Romaniei, si al mai multor tari: de 15 ani – si al caror principal statut in ceea ce priveste activitatea in cursul unei lungi perioade (un an calendaristic) a fost “ocupat" sau “neocupat" .
Persoanele cu statutul “neocupat" au depasit o anumita varsta, iar in timpul perioadei de referinta sunt fara munca, in cautarea unui loc de munca sau disponibil pentru munca. Neocuparea este numarul de persoane care cauta loc de munca, iar neocupatii sunt persoanele fara loc de munca, numiti someri.

1.2.2 Somajul – dezechilibru al cererii si ofertei de munca

În condițiile contemporane, șomajul este considerat ca un dezechilibru al pieței muncii naționale, adică dezechilibru între cerere globală de muncă și oferta globală de muncă.

’’Somajul este un dezechilibru intre cererea de munca si oferta de munca(cererea mai mica decat oferta), un dezechilibru intre potentialul uman activ si potentialul uman efectiv utilizat, deci o suprapopulatie activa relativa. Somajul se concretizeaza in neincluderea in circuitul productiv a unei parti a celui mai important factor de productie, factorul munca. In acelasi timp, somajul este, prin continutul si consecintele sale, un fenomen complex, una dintre afectiunile grave ale societatii contemporane. ’’

Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de muncă față de cererea de muncă, având niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade. El a înregistrat inițial un caracter temporar, pentru ca în prezent să fie permanent, fără să excludă însă total și definitiv existența unei stări de ocupare optimală a forței de muncă. 

Supraocuparea corespunde unei ocupari ce depaseste ocuparea deplina, fiind ’’ acel nivel de ocupare incepand de la care costurile de productie rezultand din utilizarea unei unitati de munca suplimentare sunt crescande. ’’

Putem spune ca si dezechilibrele pietei bunurilor si serviciilor au repercursiuni asupra pietei muncii unde gospodariile isi ofera mana de lucru intreprinderilor si administratiilor. Pe piata muncii cererea devine inferioara ofertai de munca si astfel apare somajul : indivizii dispusi sa lucreze in alte conditi decat cele pentru cae sunt calificati sunt lipsiti de locuri de munca. Problema ocuparii depline se pune chiar si in absenta dezechilibrelor pe piata bunurilor si serviciilor. ’’In sens larg, ocuparea deplina se realizeaza daca ansamblul factorilor de productie (munca si capital) disponibil in economie este utilizat in modul cel mai eficient posibil. Se retine adesea termenul de utilizare deplina intr-un sens mai restrans pentru a desemna doar ocuparea deplina a foctorului munca. Problema este deci de a stii daca nivelul PIB-ului care asigura echilibrul pietei bunurilor si serviciilor este suficient pentru a asigura fiecarui individ dispus sa lucreze un loc de munca corespunzator calificarii sale.’’ 

2. Analiza statistica a somajului in Romania in functie de variabila gen

2.1. Somajul – concept, forme si cauze

Șomajul, conform opiniei majorității specialiștilor a existat în diferite forme și în perioada ’’edificării societăți socialiste”. În mod manifest însă, el apare la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 ca urmare a epuizării surselor de creștere și intrarea acestor economii socialiste în criză.

În diferite surse șomajul a fost definit astfel:

Potrivit Dicționarului Enciclopedic al Limbii Române, șomajul este “un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă.”

Cuvântul „șomaj” provine din termenul francez chânage preluat, la rândul său, din latinescul conmare și grecescul conma. La origine el însemnă „căldură mare” din cauza căreia înceta orice fel de activitate.

„Principalele forme ale somajului sunt:

somaj ciclic – generat de evolutia ciclului economic;

somaj conjunctural – reprezinta efectul restrângerii activitatii economice în unele ramuri, sectoare economice sub impactul unorfactori conjucturali;

somaj structural – deriva din reconversia unor activitati economice, din restructurari impuse de progresul tehnic;

somaj tehnologic – reprezinta efectul introducerii noilor tehnologii;

somaj sezonier – legat de restrângerea activitatii economice în anumite anotimpuri ale anului, datorita conditiilor naturale, având un caracter ciclic;

somaj total – presupune pierderea locului de munca si încetarea totala a activitatii;

somaj deghizat – cuprinde acele persoane declarate si înregistrate ca someri dar care presteaza anumite activitati fara contract de munca;

somaj voluntar – reprezentat de persoanele care refuza locurile de munca oferite, care se transfera de la un loc de munca la altul din diferite motive personale.”

Aparitia somajului a fost determintata de numeroase cauze precum:

ritmul de crestere economica bazat peproductivitatea ridicata a muncii, care nu mai este capabil sa asigure o ocupare deplina a fortei de munca;

progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de somaj;

criza economica;

modificarile de structura a ramurilor si sectoarelor economice;

imigrarea – emigrarea fortei de munca;

conjunctura economica si politica internationala nefavorabila.

Șomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea increderii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.
  Șomajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, varsta, calificare profesionala. Afecteaza de  cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea in timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare. Șomeri sunt toți cei apți de muncă, dar care nu găsesc de lucru, formând suprapopulația relativă ei reprezentand un surplus de forță de muncă în raport cu numărul celor angajați. Șomerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca il fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neincredere sporita in randul potentialilor patroni. Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care cumuleaza urmatoarele conditii:

sunt apte de munca;

nu au loc de munca  (a incetat contractul sau a fost temporar intrerupt si sunt in cautare de munca remunerata);

sunt fara ocupatie, apte de munca, nu au mai lucrat sau ultimul loc de munca nu a fost remunerat;

sunt disponibile imediat pentru o munca salariata.

au depasit varsta de 15 ani;

Somajul si ocuparea somajului in Romania

Potrivit estimarilor, Romania are o rata efectiva (reala) a somajului doar cu putin peste rata naturala a somajului (cea corespunzatoare functionarii economiei la nivelul PIB potential, un nivel pe care il putem considera normal) in 2013 aceasta fiind de 7,37% fata de rata efectiva de 7,5% . Ingrijorator insa este faptul ca 1 din 4 tineri este somer, 706.000 de tineri intra in calculul NEET (Not in Employment, Education and Training) fiind exclusi din punct de vedere social. Costul cu acesti tineri NEET este estimat de catre Eurofund la 1,54% din PIB.

Ocuparea resurselor de munca la un nivel cat mai inalt este unul din obiectivele principale ale economiei nationale. Ocuparea cat mai inalta a fortei de munca este importanta deoarece previne irosirea resurselor de munca a populatiei active.

Dupa definitia Organizatiei Natiunilor Unite, populatia activa reprezinta "totalul persoanelor ocupate (patroni, personae lucrand pe cont propriu, angajati si muncitori) si totalul persoanelor aflate in somaj la data recesamantului sau a anchetei. Populatia activa nu cuprinde studentii, femeile ocupate exclusive cu muncile gospodariei lor, pensionarii si persoanele care se afla in intregime in intretinerea altora."

Somajul sau neocuparea fortei de munca consta in faptul ca o parte a populatiei active nu gaseste locuri de munca si nu se poate angaja. Șomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei față de cererea de muncă cu niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade, având, inițial caracter temporar, iar în ultimele decenii unul permanent, dar care nu exclude total și definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă.

Ocuparea incompleta a fortei de munca consta in faptul ca o parte a celui mai important factor de productie, factorul munca, nu este inclus in circuitul productive. Somajul este un fenomen complex fiind una dintre afectiunile grave ale societatii.

Tabel 1- Rata somajului in Romania

In tabelul de mai jos prezentat putem observa o scadere fluctuanta a ratei somajului ajungand la 5,7% in 2013 de la 8,8% in 2001.

Stim ca “somajul nu afecteaza in aceeasi masura toate categoriile sociale si demografice ale populatiei. Este absolute necesar sa se aiba in vedere delimitarea si studierea numarului total al somerilor in functie de diverse criterii pentru a afla care sunt categoriile de populatie cele mai afectate de somaj.” Pentru o astfel de delimitare se au in vedere urmatoarele criteria de selectivitate: varsta, gen, origine sociala, ocupatie, meserie, regiune etc.

Persoanele cele mai afectate de somaj sunt tinerii. Relatia dintre rata somajului si varsta se prezinta sub forma literei U, ceea ce inseamna ca incidenta somajului se reduce pe masura cresterii varstei spre 40 de ani si creste pe masura apropierii spre varsta pensionarii.

Tabel 2- Rata somajului pe varste in Romania, 2014

Rata somajului este mai ridicata in cazul celor doua grupe extreme de varsta, probabil datorita faptului ca multi dintre somerii sub 25 de ani prefera sa mearga la studii iar cei peste 55 de ani opteaza pentru pensionare. O explicatie posibila este absenta constrangerilor material, avand in vedere ca multi dintre tineri locuiesc cu parintii, acest fapt determinandu-i sa-si paraseasca cu usurinta locul de munca in cautarea altuia care sa le ofere satisfactii mai mari.

2.2 Analiza statistica a somajului in functie de variabila gen

2.2.1 Egalitatea/inegalitatea de sanse si gen

Există tratamente diferențiate, mai mult sau mai puțin percepute (atât de femei cât și bărbați) între femei și bărbați, în care, în mod sistematic unul din cele doua genuri este defavorizat.

„Un studiu recent al CNCD, Fenomenul discriminării în România, percepții și atitudini, 2009 arată că, după aderarea Europeană, percepția cu privire la gradul de discriminare al persoanelor de genul feminin a „ramas la fel” într-o proporție de 42,8% . De asemenea, precepția cu privire la gradul de discriminare al femeilor în societate în comparație cu alte categorii, constituie 27% pentru „destul de puțin discriminate”, față de 23,8% pentru „destul de discriminate”.

Discriminarea de gen poate fi definită ca o acțiune adversă sau ca un tratament diferențiat împotriva unei persoane, care nu ar fi avut loc dacă persoana respectivă ar fi avut alt sex.” Este o definiție operațională care poate fi folosită ca reper pe parcursul cercetării. Discriminarea de gen este un fenomen care se poate manifesta sub mai multe forme precum: discriminare în accesul la educație, la asistență sanitară, la participare politică, pe piața muncii etc. Fenomenul discriminării de gen pe piața muncii este particularizat la situația de discriminare împotriva femeilor, discriminarea împotriva bărbaților avand o amploare mai redusă la nivel social.

Discriminarea de gen pe piața muncii se poate referi la două situații diferite:

A) discriminarea de acces la anumite poziții pe piața muncii, în procesul de

obținere a unui job sau

B) discriminarea la locul de muncă, după ce un anumit job a fost obținut. Discriminarea la locul de muncă poate fi tipologizată după cum urmează:

1. Discriminarea directă – include situații de diferențe de salariu bazate exclusiv pe criteriul genului .

2. Discriminare indirectă – situațiile în care anumite reguli sau legi sunt astfel construite încât persoane de un anumit gen nu le pot îndeplini.

3. Hărțuirea la locul de muncă – poate lua forma fizică sau verbală ori forma tratamentului inegal datorat genului celui hărțuit.

4. Persecuția la locul de muncă datorită genului.

Egalitatea / inegalitatea de șanse are mai multe perspective de abordare, cea legată de gen fiind una de interes strategic la nivelul UE. Unul din indicatorii generali de caracterizare a gradului de inegalitatea de gen se referă la nivelul șomajului în rândul femeilor și al bărbaților.

In anul 2009, la nivelul Uniunii Europene, șomajul a fost relativ similar în rândul bărbaților și femeilor– 9.3% în rândul bărbaților, 9.6% în rândul femeilor.

Insa, exista variații la nivelul țărilor UE. Un exemplu care iese cu claritate în evidență este cel al Greciei, unde femeile sunt mult mai dezavantajate decat barbatii: rata șomajului în rândul acestora este de 13.2%, în vreme ce șomajul în rândul bărbaților este de doar 6.9%. Există însă și situații inverse în care bărbații au o situație mai dificilă pe piața muncii – de exemplu Letonia, unde șomajul în rândul bărbaților este de 20.2%, față de 13.9% în rândul femeilor.

Tabel 3 – Dinamica ratei somajului inregistrat in perioada 2000-2013, in functie de variabila gen

„In perioada comunista, datorita particularitatilor sistemului economic, somajul era inexistent sau neglijabil. Fenomenul somajului a fost recunoscut oficial incepand cu anul 1991, odata cu intrarea in vigoare a „legii somajului”. Dezechilibrele ce au urmat tranzitiei la economia de piata au condus la o adevarata explozie a somajului in primii ani dupa revolutie.”

In ceea ce priveste rata somajului in functie de variabila gen, daca la inceputul tranzitiei rata somajului in randul femeilor era dubla comparativ cu cea a barbatilor, incepand cu anul 2000 diferenta somajului dintre femei si barbati este destul de mica, ajungand in 2008 la egalitate. Proportia mai mare a somajului inregistrat in randul femeilor de la inceputul anilor de tranzitie este o consecinta a faptului ca femeile au fost primele afectate de disponibilizarile masive din acea perioada.

Analizand tabelul de mai sus, putem observa ca rata somajului se afla intr-o scadere constanta in ultimii 13 ani, ajungand de la un procent de 10,5 in anul 2000 la un procent 5,7 in anul 2013. Observam faptul ca barbatii sunt favorizati pe piata muncii din Romania, acestia avand salarii mai mari decat femeile si o rata de ocupare superioara in timp ce femeile sunt mai expuse riscului de saracie sau excluziune sociala.

2.2.2 Sunt femeile mai afectate decat barbatii de somaj?

Din ce in ce mai multe femei intra pe piata fortei de munca, insa mai mult de jumatate din acestea au locuri de munca vulnerabile. Cu sanse mai mari de productivitate scazuta, femeile, in comparatie cu barbatii, nu beneficiaza de protectie sociala si de anumite drepturi de baza la locul de munca. Barbatii sunt favorizati pe piata muncii din Romania, acestia avand salarii mai mari decat femeile si o rata de ocupare superioara. Femeile sunt mai expuse riscului de saracie sau excluziune sociala.

Potrivit unui raport al OIM (Organizatia Internationala a Muncii), femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii. Intre 2002 și 2007 rata șomajului pe plan mondial în rândul femeilor era de 5,8%, comparativ cu 5,3% pentru bărbați.Criza survenită ulterior a crescut acest decalaj de la 0,5% la 0,7%, ceea ce s-a tradus prin distrugerea a 13 milioane de locuri de muncă ocupate de femei.

Dupa criza din 2009, în lume s-au pierdut 29 de milioane de locuri de muncă ocupate atât de bărbați cât și de femei, iar din 2013 încă 2,5 milioane. În ciuda contribuției pe care o au la economie și la productivitatea acesteia la scară mondială, femeile se confruntă cu numeroase obstacole care le împiedică să-și realizeze pe deplin potențialul economic.

În țările în curs de dezvoltare, femeile au fost afectate de șomaj în special în sectorul comerțului, iar în economiile avansate, cota de angajare a femeilor în industrie s-a redus la jumătate, 85% dintre femeile care au plecat din industrie s-au reorientat către servicii, cu precădere învățământ și sănătate.

In privința angajării în muncă, raportul constată că pretutindeni în lume bărbații sunt supra-reprezentați în meserii legate de artizanat, comerț sau mașini, dar și în funcțiile de conducere in timp ce femeile sunt supra-reprezentate în locurile de muncă ce presupun calificare medie, cum sunt secretariatul sau comerțul.

http://www.fundatia.ro/elisa/sites/default/files/Profiluri%20de%20inegalitate%20de%20sanse%20in%20Romania%20-%20cauze%20si%20efecte.%20Analize%20sectoriale.pdf

Solutiile punctuale sunt bune dar pentru reducerea somajului structural va trebui sa mergem mai departe. Este necesara atacarea rigiditatilor structurale de pe piata muncii, cresterea productivitatii, masuri pentru mobilitatea redusa a fortei de munca, reducerea asimetriei informationale pe piata muncii si in mod sigur, reducerea impozitarii muncii.

https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=somajul+in+romania&spell=1

http://www.anofm.ro/files/situatie%20somaj%20ianuarie%202015%20.PDF

file:///C:/Users/Utilizator-Public/Downloads/cap18mod.pdf

pentru introducere: http://www.fundatia.ro/elisa/sites/default/files/Profiluri%20de%20inegalitate%20de%20sanse%20in%20Romania%20-%20cauze%20si%20efecte.%20Analize%20sectoriale.pdf