Analiza Sistemului de Control a Contraventiilor Silvice din Iss Silva Sud

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. OBIECT ȘI CONDIȚII DE CERCETARE

Importanța și necesitatea pazei fondului forestier

Cadrul natural

CAPITOLUL 2. REZULTATE ȘI DISCUȚII

2.1. Reguli procesuale specifice cercetării infracțiunilor silvice

2.2. Analiza regimului de pază a fondului forestier

Concluzii și recomandări

Bibliografie

INTRODUCERE

Republica Moldova are un deficit cronic de resurse forestiere. Este o situație care s-a creat pe parcursul a unei perioade îndelungate, fiind determinată de un șir de factori social-economici importanți.

Unul din acești factori este respectarea regimului silvic pentru menținerea și gospodărirea durabilă atît a pădurilor existente, cît și a celor noi create. Anii 1992-1997 au fost complicați din punct de vedere al integrității pădurilor în Republica Moldova. În rezultatul schimbărilor social-politice din această perioadă, a fost declanșat procesul de trecere a pădurilor gospodăriilor agricole în gestiunea primăriilor, care nici acestea nu aveau experiență, și nici personalul specializat pentru paza și gospodărirea lor.

Volumul total al tăierilor ilicite înregistrate în acest interval de timp a constituit circa 1200 mii m3. Pădurile și alte tipuri de vegetație forestieră aflate în gestiunea primăriilor au fost distruse în proporție de circa 13%. În acest context menționăm și faptul că, în general, cererea de resurse forestiere este foarte mare, în special a lemnului energetic (lemnului de foc). Experții prognozează că creșterea prețurilor la resursele energetice va crea o situație extrem de dificilă în ceea ce privește asigurarea pazei și integrității vegetației forestiere.

Acest fapt exercită presiuni puternice asupra ecosistemelor forestiere și un grad sporit de contravenții silvice.

Tăierile ilicite sunt efectuate nu numai din interes comercial. În foarte multe cazuri, sărăcia, lipsa surselor de existență sau alte necesități vitale îi constrînge pe cetățeni să încalce legea. Este necesară o nouă abordare, care să reliefeze interesul social față de cel comercial. Astfel, rezolvarea problemei respective poartă un character social-economic.

În Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani s-au întreprins multiple acțiuni îndreptate spre diminuarea contravențiilor și infracțiunilor cu caracter silvic. Au fost elaborate și implementate planuri comune de către autoritățile silvice, de securitate publica și de protecție a mediului privind combaterea tăierilor ilicite. Au fost adoptate modificări în Codul silvic, menite să asigure integritatea și dezvoltarea pădurilor, precum și un șir de acte normative care țin de gestionarea acestora. Se constată existența unui cadru legislativ și normativ care necesită a fi studiat, implementat și respectat.

În acest context scopul tezei de licență a constituit: Analiza sistemului de control a contravențiilor silvice din ÎSS Silva Sud.

Obiective:

Analiza condițiilor teritorial administrative;

Analiza contravențiilor silvice;

Elaborarea recomandărilor.

CAPITOLUL 1. OBIECT ȘI CONDIȚII DE CERCETARE

1.1.Contextul internațional al combaterii recoltărilor ilicite.

Țările care consumă cantități mari de lemn și produse din lemn, cum are fi SUA și țările UE, se confruntă cu incompetența legală de a stopa importul produselor lemnoase din simplul motiv că identificarea, din punct de vedere tehnic, a legalității lemnului recoltat și/sau comercializat de către exportatori devine foarte dificilă. Baza legală pentru actele și regulamentele normative existente nu este eficientă, iar metodologia științifică de identificare a originii (dar și a mișcării) lemnului recoltat este în dezvoltare.

Există o mulțime de incertitudini atît în legislațiile naționale, cît si în cele internaționle, astfel fenomenul tăierilor ilegale capătă anvergură care presupune scheme de corupție și economii tenebre. Estimările la scară mondială denotă că mai mult de o jumătate din toate activitățile de recoltare a masei lemnoase sunt ilegale, în special în regiunile vulnerabile, cum ar fi bazinul rîului Amazon, Asia de Sud sau Rusia. Pentru a reduce impactul asupra ecosistemelor forestiere și biodiversității lor, comunităților dependente de resursele pădurii și economiilor țărilor pe plan mondial, au fost demarate procese politice la cel mai înalt nivel pentru a lua măsuri de ameliorare și diminuare a tăierilor ilicite, cum este AFLEG, FLEG în Asia de Est, FLEG în Europa și Asia de Nord, Planul de Acțiuni UE FLEGT, precum și renumita lege a lui Lacey din 1900 în SUA.

Programul Băncii Mondiale privind Guvernarea Forestieră a fost lansat în 2000 în scopul de a forma parteneriate cu guvernele, societatea civilă, sectorul privat și organizațiile donatoare. Cu suportul Programului de Acțiuni pentru Păduri a G8, a fost lansat procesul FLEG, inițial în Asia de Est. Încă din 2001, multe țări din Asia,

Europa și SUA au acceptat participarea la diverse conferințe ministeriale pentru a dezvolta un cadru-legal de cooperare privind activitățile ilegale asociate ecosistemelor forestiere și în special a recoltărilor ilegale.

Angajamentele stabilite în cadrul procesului FLEG între țările participante asigură un cadrul legal pentru negocieri la nivel regional privind aplicarea legislației și îmbunătățirea guvernării.

Analizele concepute și colectarea informațiilor necesare pot contribui la ridicarea nivelului de transparență și de reducere a schemelor ilegale asociate recoltării și comercializării lemnului.

Există convenții internaționale care reglementează dobîndirea și comercializarea florei și faunei (inclusive specii rare sau valoroase). Convenția privind comerțul internațional cu specii periclitate de faună și floră (1973), cunoscută pe larg ca CITES, protejează speciile și interzice exploatarea lor prin intermediul sistemului de import export și cel de control al comerțului. Documentația CITES include o listă de specii de arbori, recoltarea și comercializarea cărora este interzisă. Conform recomandărilor specialiștilor această listă va fi completată în timpul apropiat și cu alte specii.

Măsurile unilaterale întreprinse de fiecare țară în parte, fie prin dezvoltarea acțiunilor de combatere și/ sau prevenire, fie prin sancționarea lemnului recoltat ilicit, pot fără îndoială avea un impact asupra ilegalităților asociate produselor din lemn. Totuși, acest impact va fi cu adevărat eficient dacă problema va fi tratată sub aspect regional și internațional prin metode și sisteme de identificare a legalității, verificării și mișcării produselor din lemn. În ultimul timp au apărut scheme de certificare elaborate pe bază de voluntariat. Ele pot certifica produse din lemn, procesele și metodologiile de recoltare, proveniența lemnului și gestionarea ecosistemelor forestiere.

Aceste scheme încearcă să identifice serviciile și produsele forestiere obținute în conformitate cu anumite criteria și indicatori ai durabilității. Spre exemplu, inițiativele de certificare conduse prin intermediul Asociației pentru Certificare Forestieră (ACF) a crescut simțitor din 1996, iar piața produselor din lemn certificate în țările Europei de Est depășește 5% din circuitul produselor lemnoase.

Uniunea Europeană a lansat cîteva acte legislative de reglementare a fluxurilor de masă lemnoasă care se intersectează cu cele ale țărilor membre și reglementează raportul cu alte țări privind traficul produselor din lemn.

Consiliul Europei (CE) a adoptat Regulamentul nr. 2173/2005 privind instituirea unui regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană. Parlamentul European și Consiliul Europei au adoptat Regulamentul nr. 995/2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor ce introduc pe piață lemn și produse din lemn (restricțiile ce vor intra în vigoare din martie 2013).

Totuși, pentru mai multe țări definirea noțiunii și sensul tăierilor ilicite rămîne încă o problemă. Dacă în unele țări practicile ilegale sunt asociate cu violarea legislației naționale, în altele legislația forestieră este total necorespunzătoare atît principiilor de gospodărire a pădurilor, cît și a celor de dezvoltare durabilă a ecosiste melor forestiere.

Problema se agravează și prin faptul că reformele sectoriale și ale sistemului de inventariere a resurselor forestiere nu sunt întotdeauna pe placul structurilor responsabile de sectorul forestier.

Exploatările forestiere ilegale sunt înfloritoare în majoritatea țărilor de pe glob. În timp ce autoritățile publice de stat din multe țări ale lumii susțin că volumele exploatărilor ilicite sunt comparativ mici, informațiile reale recente denotă că anvergura problemei este cu mult mai mare.

În Republica Moldova, amploarea tăierilor ilicite în toate terenurile acoperite cu vegetație forestieră din ultimele decenii trebuie privită ca un fenomen ce depășe.te sfera de interes a specialiștilor. Aceasta devine o problemă mai mare, care cuprinde întreaga societate și ne privește pe fiecare din noi.

Efectele din ultimul timp ale hazardelor, cum sunt secetele și inundațiile, au atras atenția nu numai specialiștilor și autoritășilor, dar și a întregii societăți. Aceste procese au o legătură directă nu numai cu insuficiența resurselor forestiere na.ionale, dar și cu cauzalitățile de tăieri ilicite de arbori, în special în zonele vulnerabile sau afectate de calamități.

Amploarea tăierilor ilicite poate fi analizată și prin prisma evaluării consumului de masă lemnoasă raportat la recoltele autorizate.

Astfel, conform rezultatelor unui studiu analitic realizat de IUCN în cooperare cu AO “Silva-Mileniu III” în anul 2010, consumul anual estimativ de lemn și altă biomasă energetică utilizată de populația locală în Republica Moldova este de 1402927,8 m3. În mare parte acest consum rezultă din resursele forestiere interne, care depășesc cu mult volumele autorizate pentru recoltare. Cea mai mare parte

a lemnului este utilizată de populația locală ca lemn de foc în scopuri energetice, consumul estimativ fiind de 1039252,2 m3 anual (74,1% din totalul masei lemnoase și altei biomase energetic consumate anual).

Pentru comparație, volumul autorizat anual recoltat al masei lemnoase din pădurile Agenției „Moldsilva” (deținătorul a 87% din fondul forestier de stat) este de circa 400-430 mii m3, gradul de folosire a creșterii medii curente fiind de 40%, iar creșterea anuală în pădurile Republicii Moldova fiind de 1236 mii m3.

În Republica Moldova se pot constata următoarele tipuri de tăieri ilicite:

• După deținătorii de terenuri forestiere:

– pe terenurile gestionate de Agenția „Moldsilva”;

– pe terenurile gestionate de autoritățile administrației publice locale (primării);

– pe terenurile proprietate privată;

– pe terenurile gestionate de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor (fîșii de protecție și vegetație forestieră de-a lungul căilor ferate și drumurilor).

• După prezența autorizațiilor de tăiere:

– cu prezența actelor necesare de autorizație a tăierilor;

– în lipsa acestora.

• După scopul obținerii masei lemnoase:

– în scopuri energetice (pentru încălzirea caselor și pregătirea hranei);

– în scopuri de construcție și confecționare a diferitor piese (uși, geamuri, mobilier, butoaie, lăzi, etc.);

– în scopuri comerciale (pentru obținerea veniturilor de la comercializarea masei lemnoase).

• Cu sau fără acordul persoanelor responsabile de asigurarea pazei;

• Încălcări ale regulamentelor și tehnologiilor de exploatare a parchetelor stabilite la lucrările de produse principale, tăieri de îngrijire și tăieri de igienă;

– tăierea sau vătămarea arborilor, inclusiv cei seminceri sau din grupuri și pîlcuri semincere;

– tăierea, distrugerea, vătămarea arborilor, arbuștilor și lianelor interzise pentru extragere;

– recoltarea sau colectarea masei lemnoase în perioada interzisă (indicată în autorizația sau bonul de

exploatare a pădurii);

– recoltarea sau coltăieri de igienă;

– tăierea sau vătămarea arborilor, inclusiv cei seminceri sau din grupuri și pîlcuri semincere;

– tăierea, distrugerea, vătămarea arborilor, arbuștilor și lianelor interzise pentru extragere;

– recoltarea sau colectarea masei lemnoase în perioada interzisă (indicată în autorizația sau bonul de

exploatare a pădurii);

– recoltarea sau colectarea masei lemnoase, inclusiv în parchetele transmise prealabil conform actului,

beneficiarului forestier, pînă la primirea autorizației sau bonului de exploatare a pădurii, la primirea autorizației sau bonului de exploatare a pădurii, dar pînă la primirea parchetului în natură, precum și după expirarea termenului indicat în autorizația sau bonul de exploatare a pădurii, recoltarea sau colectarea masei lemnoase după sistarea sau încetarea dreptului de folosință;

– perfectarea cu întîrziere a autorizațiilor sau bonurilor de exploatare a pădurii pentru tăierea deja permisă;

– transportarea, descărcarea sau prelucrarea masei lemnoase pînă la atestare, în cazul eliberării lemnului conform cantității de masă lemnoasă recoltată;

– transportarea masei lemnoase la un loc care nu este indicat în autorizația sau bonul de exploatare a pădurii sau în biletul silvic, în cazul tuturor tipurilor de evidență;

– tăierea (extragerea) arborilor doborîți de vînt, rupți de zăpadă sau uscați fără autorizația sau bonul de exploatare a pădurii;

– depășirea cotelor stabilite de eliberare a masei lemnoase.

Cele mai frecvente tăieri ilicite în Republica Moldova sunt:

– tăieri fără acte legale în scopuri energetice și/sau obținere de masă lemnoasă în alte scopuri efectuate pe terenurile gestionate de autoritățile administrației publice locale și de Ministerul Transporturilor și Infrasctructurii Drumurilor.

– tăieri pentru obținerea masei lemnoase în scopuri de comercializare și obținere a veniturilor, efectuate ilicit în păduri și terenuri cu vegetație forestieră indiferent de gestionarul forestier;

– crearea și comercializarea ilegală a surplusurilor de masă lemnoasă create la momentul efectuării inventarierii parchetelor, neincluderii lor în actele legale de permisiune (autorizații și bonuri), utilizarea mijloacelor în scopuri de corupere și mituire a persoanelor responsabile.

Situația teritorial administrativă

Întreprinderea Silvică Silva Sud-Cahul, este situată la sudul Republicii Moldova pe teritoriul raioanelor administrative: Cantemir, Cahul, Comrat, și parțial pe teritoriul raionului Căușeni, pe o întindere de la Nord la Sud 38 km, iar de la Vest la Est 42 km.

Întreprinderea Silvică Silva Sud-Cahul are următoarele vecinătăți și limite:

Nord, Est – Republica Ucraina.

Sud- ÎSC Manta-V;

Sud-Vest – Întreprinderea pentru Silvicultură Comrat;

Nord-Vest – Întreprinderea pentru Silvicultură Tighina;

Vest – Întreprinderea pentru Silvicultură Iargara;

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul Întreprinderea silvicăCociulia aparține podișului Tigheci și Câmpiei Prutului Inferior. Relieful în limita întreprinderea silvicăse caracterizează prin prezența unor mici platouri, dealuri, văi și a unor spații de câmpie relativ coborâte ale luncii Prutului, ce se succed unul cu altul. Un aspect pregnant al reliefului este prezența alunecărilor de teren, diferite ca forme și dimensiuni și vârste, mai ales în terenurile degradate, fragmentarea terenului fiind și ca rezultat al proceselor de eroziune.

Lunca râului Prut, în zona de activitate a întreprinderea silvicăse întinde de la nord la sud pe o lungime de 30 km și are o lățime (de la vest la est) de la 100 m la 3500 m, este rar inundabilă.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul (48%), urmată de celelalte unități geomorfologice: Configurația terenului este de regulă ondulată 91% și frământată 7%, mai rar plană.

Din punct de vedere altitudinal teritoriul întreprinderea silvică se întinde între 10 m și 310 m. Cotele cele mai importante ale terenului sunt înscrise pe hărțile anexate la amenajament. O caracteristică importantă a orografiei este aceea că altitudinea are o descreștere de la nord spre sud-vest în câmpia Prutului Inferior și la sud pe Podișul Tigheciului (mai lin).

Expoziția generală determinată de relief și scurgerea apelor este sud-vestică. Panta terenului înregistrează valori ce încep de la înclinarea de 8g până la înclinarea de 27g.

Relieful influențează atât răspândirea și însușirea solului (profunzime, intensitatea erodării ș.a.), cât și asupra proceselor de solificare, prezenței vegetației forestiere, tipurilor de pădure și de stațiune.

Pentru studiul condițiilor staționale o importanță deosebită o are substratul geologic pe care s-au format solurile. Geneza acestuia își are originea în trecutul geologic îndepărtat. În epoca cuaternară, după topirea ghețarilor, pe teritoriul întreprinderea silvicăa rămas în special loess bogat în calcar, cu straturi de argilă, iar clima a devenit uscată și continentală. Principalele grupe de roci identificate sunt:

depozite loessoide lutoase, care au culoare pală sau pal-gălbuie. Sunt caracterizate prin porozitate, afânare și o împărțire verticală, ce determină spălarea lor de pe pante. Aceste roci sunt cele mai prețioase ca roci de solificare, deoarece posedă comparativ o fertilitate înaltă, determinată de proprietățile hidrofizice favorabile. Conținutul de carbonați de calciu favorizează solidificarea masei organice de descompunere, coagulând compușii humusului. Pe aceste depozite s-au format soluri comparativ bogate în humus. Depozitele loessoide-lutoase dețin 59% din suprafața întreprinderea silvicăși au servit ca roci de solificare pentru solurile cenușii și cernoziomurile tipice;

depozite loessoide cuaternare luto-argiloase și argilo-lutoase (34% din suprafața ocolului silvic) sunt formațiuni hidro-acumulative ale epocii glaciare. Aceste roci sunt afânate, bogate în mâl, spălate de săruri, servind ca roci de solificare pentru cernoziomurile tipice, cambice, argiloiluviale, xerofite, solurile cenușii deschise și închise;

deluviuni de pantă și vâlcea, care ocupă părțile interioare a pantelor și fundurilor de vâlcea. Sunt formate în rezultatul spălării și depozitării materialului din partea superioară în partea inferioară a pantelor. Proprietățile lor sunt moștenite de la materialul adus. Pentru deluviunile de vâlcea (1% din suprafața ocolului silvic) este caracteristică stratificarea;

depozite terțiale nisipoase, nisipo-lutoase, argiloase care dețin 5% din suprafața ocolului silvic. Ele au servit ca roci de solificare pentru cernoziomurile argiloiluviale.

În afară de substraturile enumerate mai sus, izolat dispersat se găsesc în procente mici depozite aluvial-deluviale și depozite aluviale contemporane lutoase (1%).

Se constată o mare varietate de roci moi, friabile, foarte vulnerabile la procesele de eroziune, la influența factorilor climatici destabilizatori și antropici

Ocolul silvic își desfășoară activitatea pe teritoriul a două bazine hidrografice: a râurilor Prut și Ialpug. Râul Prut este limită de ocol silvic în partea de vest.

Principala sursă de apă este râul Prut, care izvorăște din munții Carpați și se revarsă în Dunăre. Prutul pe teritoriul întreprinderea silvicăformează cotituri cu întoarcere ciudate, așa numitele meandre, care în unele locuri se apropie una de alta. Lățimea istmurilor se găsește în limita de 70-700m. Malurile râului sunt line, ușor înclinate (cu excepția unor porțiuni mici abrupte la cotituri).

Afluenții râului Prut: pâraiele Tigheci, Lărguța și Saca au ca sursă de apă micile izvoare și precipitațiile. Vara din cauza precipitațiilor sărace seacă pe unele porțiuni, îndeosebi Saca.

Referitor la bazinul hidrologic Ialpug, afluentul Ialpujel este limita întreprinderea silvică(la hotar cu ÎSS Comrat). Atât pârâul Ialpujel, cât și afluenții lui pâraiele Șamalia și Caragâș se alimentează din izvoare și precipitațiile atmosferice. În perioada uscată acestea seacă.

Toate aceste pâraie au lunci bine dezvoltate (lățimea luncilor este de 20-300m, iar a râului Tigheci este de 200-600 m), unele din ele în perioada cu precipitații abundente sunt inundate pe porțiuni mici. Din loc în loc, pe aceste pâraie s-au construit artificial o serie de lacuri de acumulare artificiale, care servesc nevoilor locale de apă și piscicultură

Teritoriul Întreprinderea silvicăCociulia se încadrează zonal prin poziția sa, după zonarea vegetației Republicii Moldova se găsește în silvostepă. După raionarea geobotanică (Gh. Postolache, 1995) ocolul silvic se încadrează în Districtul pădurilor de stejar pufos, cu excepția pădurilor de foioase care vegetează în partea de nord a podișului Tigheci, în sectorul de climă continental-moderată.

Regimul termic al zonei se caracterizează prin temperaturi medii anuale ale aerului de + 9,60 C și precipitații medii anuale de 519 mm. Pe fonul climatului zonal sub influența reliefului se diferențiază topoclimate caracteristice în raport cu orientarea versanților. Climatul stațional local determinat de cel general este modificat în funcție de formele de relief, expoziție, vegetație, bazin hidrologic, individualizându-se climate locale de platouri, versanți, platouri, văi, caracterizat prin:

temperatura maximă a aerului este de 40oC, iar cea minimă de –31oC;

adâncimea de îngheț a solului: maximă este de 56 cm, medie de 34 cm;

stratul de zăpadă se instalează începând cu 06 decembrie și se topește în

perioada 19 martie – 05 aprilie;

vânturile predominante au două direcții opuse: din nord și sud;

înghețurile târzii de primăvară se înregistrează până la 30 aprilie, iar

înghețurile timpurii de toamnă de la 17 septembrie.

Durata perioadei de vegetație este de 166 zile: din aprilie până în septembrie. În timpul perioadei de vegetație cad 66% din precipitațiile anuale.

În general clima teritoriului, corelat cu solurile existente, este favorabilă dezvoltării arboretelor de gorun și stejar, sau de amestec ale acestora cu alte specii de amestec: tei, frasin, jugastru, cireș, arțar ș.a. cât și a arboretelor artificiale din terenurile degradate.

Ca factori limitativi ai climei pentru vegetația forestieră sunt secetele, vânturile secetoase, înghețurile timpurii de toamnă și târzii de primăvară. Prin efectuarea lucrărilor silvotehnice la timp și corect se poate diminua impactul adus de factorii negativi ai climei.

Studiul pedologic este o necesitate fundamentală pentru cunoașterea și definirea stațiunilor, de stabilire a măsurilor de folosire judicioasă a lor în gospodărirea pădurilor. În scopul cunoașterii tipurilor de sol a caracteristicilor fizico-chimice ale acestora, a relațiilor cu vegetația forestieră și pentru a caracteriza principalele tipuri de stațiune, amenajarea pădurilor s-a făcut cu cartări staționale la scară mijlocie, prin executarea de profile de control, pentru a putea asimila tipurile de sol determinate la amenajarea anterioară. În clasa molisolurilor s-au inclus solurile care au ca orizont diagnostic orizontul A molic și orizont inferior, tot cu culori de orizont molic, cel puțin în partea sa superioară. Solurile din această clasă se caracterizează deci prin culoarea lor negricioasă sau brună închisă în prima parte a profilului.

Cernoziomurile tipice s-au format în special pe loess sau depozite loessoide și mai rar argile, luturi, aluviuni vechi, depozite nisipoase. Vegetația naturală caracteristică este cea a stepei propriu-zise. Cernoziomurile tipice prezintă următoarea succesiune de orizonturi de profil: Am-AC-C și Cca. Orizontul Am este gros, de obicei peste 40-50 cm, închis la culoare. Orizontul de tranziție AC este gros de 20-25 cm și are culoare mai puțin închisă decât Am, de obicei brun închisă până la brun cenușie, dar tot de orizont molic, cel puțin în partea lui superioară. Orizontul Cca este gros de 30-40 cm (uneori mai mult) are o culoare brun-gălbuie sau gălbuie-brună. Textura cernoziomurilor tipice este nediferențiată pe profil, de obicei mijlocie (lutoasă). Structura este glomerulară medie, bine dezvoltată în Am și moderat dezvoltată în orizontul AC. Cernoziomurile tipice sunt soluri afânate, permeabile, au o bună capacitate pentru apă, aer și se lucrează ușor și bine. Sunt soluri bogate în humus, conținând între 3-6% humus în orizontul Am și având o rezervă mare pe adâncimea de 50 cm. Solurile au reacție neutră-slab alcalină, pH-ul variind între 7,0-8,3. Activitatea microbiologică este foarte intensă și sunt bine aprovizionate cu substanțe minerale. Singurul factor limitativ al fertilității îl constituie deficitul de umiditate din perioada de vară.

Cernoziomurile cambice. Apar în fâșia de tranziție de la subzona stepei propriu-zise la silvostepă, pe loessuri sau depozite loessoide, sau pe luturi, argile și unele roci dure. În ce privește relieful, cernoziomurile cambice apar în regiunea de câmpie, podiș și dealuri joase. Ele s-au format inițial sub vegetație de stepă în cuaternar, după care în post-glaciar și cu deosebire în subatlantic, au evoluat sub vegetație forestieră de silvostepă cu alteranțe de pâlcuri de păduri rare de stejar pufos și brumăriu și pajiști înalte de graminee, mai rar stejarul pedunculat, ulmul, arțarul tătăresc și o serie de arbuști: păducelul, măceșul, ș.a. Resturile vegetației lemnoase redate anual solului sunt concentrate la suprafața acestuia sub formă de litieră.

Cernoziomurile cambice au următoarea succesiune de orizonturi de profil: Am-Bv-C (Cca). Orizontul A molic (Am) este de culoare brun închisă, negricioasă și este gros de 40-50 cm (uneori și peste 50 cm). Orizontul B cambic (Bv) este gros de 30-60 cm, este închis la culoare cel puțin în partea superioară. Orizontul Cca este de culoare brun-gălbuie, gros de 40-50 cm și apare de regulă între 80-120 cm după care urmează materialul parental C. În general la cernoziomurile cambice orizontul Bv este mai subțire sau de grosime egală cu Am.

Textura este de obicei mijlocie lutoasă sau luto-argiloasă, foarte ușor diferențiată pe profil. Structura este glomerulară mică și medie bine dezvoltată în orizontul Am. Datorită texturii și mai ales a structurii, restul proprietăților fizice, fizico-mecanice, hidrofizice și de aerație, sunt bune. Cernoziomurile cambice sunt bogate în humus , ele conținând între 3-5% humus în orizontul Am și dispun de o rezervă pe adâncimea de 50 cm de cca 160-200 t/ha. Gradul de saturație în baze depășește valoarea de 85%, iar pH-ul variază între 6,5 și 7,0, deci solurile au reacție slab acidă la neutră. Activitatea microbiologică și aprovizionarea cu substanțe minerale sunt favorabile.

Cernoziomurile cambice sunt soluri fertile, singurul factor limitativ fiind regimul de umiditate. Ele sunt soluri fertile pentru culturile agricole, precum și pentru arboretele de stejar pufos și brumăriu din silvostepă.

Cernoziomurile argiloiluviale. S-au format în zona de silvostepă, la trecerea spre zona forestieră, pe loessuri și depozite loessoide, dar și pe nisipuri, luturi, argile și uneori roci dure. Relieful este de câmpie, podișuri sau dealuri joase. Vegetația naturală este tipică de silvostepă, fiind alcătuită din alteranțe de pajiști de graminee și pâlcuri de stejar pufos și brumăriu, stejar pedunculat și alte specii de amestec. Cernoziomurile argiloiluviale apar alături de cernoziomurile cambice în zonele mai umede. Bioacumularea și humificarea sunt mai puțin intense, iar alterarea, levigarea și migrarea argilei sunt mai accentuate în comparație cu cernoziomurile cambice.

Cernoziomurile argiloiluviale au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Bt-C (Cco). Orizontul Am are o grosime de cca 40-50 cm. Orizontul Bt are grosimi variabile până la 100 cm și este mai deschis la culoare cel puțin în partea superioară. Orizontul C sau Cca începe de la adâncimea de peste 125 cm, uneori chiar sub 150 cm. Cernoziomurile argiloiluviale au întotdeauna orizontul Bt mai gros decât orizontul Am cu o diferențiere texturală perceptibilă prin mijloace organoleptice.

Textura cernoziomurilor argiloiluviale este diferențiată pe profil, indicele de diferențiere texturală fiind mai mare ca la cernoziomurile cambice (1,2-1,2). Proporția de argilă este cu 5-10% mai mare în orizontul B decât în Am. Structura este glomerulară mică și medie, bine dezvoltată în orizontul Am și prismatică, slab la moderat dezvoltată în Bt. Restul proprietăților sunt foarte bune în Am și în Bt relativ bune.

Conținutul de humus este același ca la cernoziomurile cambice (3-5%) în orizontul Am, iar rezerva de 160-200 t/ha. Datorită levigării mai intense, gradul de saturație în baze poate coborî sub 75%, iar pH-ul scade până la 6,0 (soluri cu reacție slab acidă). Proporția de humus scade relativ repede pe profil, iar CaCO3 se află la o adâncime mai mare de peste 125-150 cm. Sunt soluri active din punct de vedere microbiologic și sunt bine aprovizionate cu substanțe nutritive.

Cernoziomurile argiloiluviale sunt soluri de fertilitate ridicată, singurul factor limitativ și în acest caz constituindu-l regimul de umiditate, care poate fi ameliorat prin irigații. Și pentru vegetația forestieră de pe cernoziomurile argiloiluviale, apa este factorul limitativ.

Solurile cenușii s-au format pe depozite loessoide de marne, luturi și alte roci care conțin frecvent Ca CO3. Relieful dominant este cel de podiș, câmpie înaltă, dealuri joase. În cadrul acestui relief, solurile cenușii s-au format pe interfluvii, cumpene de apă, terase și versanți în pantă mică sau moderată. Vegetația sub care s-au format aceste soluri face trecerea de la silvostepă la zona forestieră.

Bioacumularea și humificarea sunt relativ intense cu formarea de humus de tip mull, care se acumulează și dă naștere orizontului A molic.

Solurile cenușii prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Ame-Bt-C (Ccca).

Orizontul Am este un orizont cu mull, gros de 30-40 cm, de culoare cenușie închisă până la brună închisă. Orizontul Am are grosimi de 10-30 cm, este mai deschis la culoare și este un orizont mixt atât de acumulare de humus, cât și de eluvionare a argilei și de acumulare reziduală a nisipului și pulberilor fine de cuarț. Orizontul Bt, este gros de 60-140 cm, este de culoare brună, brun-gălbuie închis, pe fețele elementelor structurale are culori brun-gălbui spre brun slab roșcat.

Solurile cenușii deschise au orizontul Ame mai clar, mai sărac în humus și substanțe nutritive, mai debazificate și mai acide. Solurile cenușii închise au orizontul Ame mai slab exprimat, mai bogat în humus, substanțe nutritive, mai puțin acide.

Solurile cenușii închise sunt soluri moderat acide pH 5,10-6,24, intens humifer, cu procentul de humus 4,0-6,79%, puternic saturate în baze (67,91-95,40), mediu-bine aprovizionate cu azot, slab la bine aprovizionat cu fosfor, cu textură frecvent argiloasă, luto-marnoasă, bine structurate în orizontul Bt.

Solurile cenușii deschise sunt soluri moderat-slab acide pH 4,35-6,93, moderat humifer cu procentul de humus (3,94-4,02%), moderat saturat în baze (67,91-95,40), mediocru-bine aprovizionat cu fosfor mobil, cu textură luto-argiloasă marnoasă.

Pentru vegetația forestieră, solurile cenușii au o fertilitate mai ridicată decât cernoziomurile argiloiluviale, întrucât au rezerve de apă fiziologic activă mai mare. Arboretele de gorun și stejar, ca și șleaurile, realizează clase mijlocii de producție datorită deficitului de umiditate din sezonul estival târziu (a doua jumătate a sezonului de vegetație).

În clasa solurilor neevoluate, trunchiate și desfundate s-au inclus erodisolurile, soluri care datorită eroziunii sau descopertării prezintă profilul trunchiat (incomplet), astfel încât orizonturile rămase nu permit încadrarea lor într-un anumit tip de sol. Erodisolurile apar în zonele accidentate, unde eroziunea este puternică, mai ales în regiunea dealurilor și podișurilor, datorită folosirii intensive și neraționale a terenurilor prin care are loc îndepărtarea orizonturilor superioare ale solului, uneori chiar până la roca-mamă.

În funcție de solul de origine și de intensitatea eroziunii, erodisolurile pot avea profile foarte variate ca de exemplu Ap-c, Bv-c, Cy, etc. Proprietățile erodisolurilor variază în raport cu tipul de orizont ajuns la zi prin eroziune. Ele sunt slab fertile sau nefertile în raport cu gradul de eroziune. Se constată, că în general solurile identificate prezintă caracteristici favorabile dezvoltării speciilor forestiere, dispunând de rezerve nutritive necesare.

Tipul de stațiune forestieră reprezintă un tip de condiții sau poate fi definit ca o grupare a porțiunilor de teren, având același efect asupra creșterii pădurii, adică un complex de factori naturali (climatici, edafo-hidrologici) care acționează asupra vegetației.

Din prezentarea anterioară, reiese că în regiunea în care se extind pădurile ocolului silvic, condițiile geomorfologice, climatice, pedologice, altitudinea, expoziția, înclinarea, temperatura, insolația, precipitațiile, troficitatea solului, umiditatea, profunzimea și volumul fiziologic util variază, astfel că se diferențiază mai multe tipuri de stațiuni forestiere în cadrul a trei etaje fitoclimatice: deluros de cvercete și șleauri de deal (FD2), deluros de cvercete cu stejari xerofiți (FD1) și silvostepă deluroasă (Ss).

Analizând comparativ bonitatea stațiunilor și productivitatea reală a arboretelor care vegetează în fondul forestier al întreprinderea silvicăse constată că stațiunile nu sunt folosite la capacitatea lor reală, pe ele dezvoltându-se arborete de productivitate scăzută și subproductive, fașă de productivitatea oferită. Motivul fiind arboretele provenite din lăstari de diferite generații, modul de gospodărire din trecut, terenurile degradate de bonitate scăzută, monoculturile unietajate înțelenite cu productivitate mai inferioară celei natural potențiale, secetele frecvente.

Prin lucrările de gospodărire ce se vor efectua, se va căuta realizarea unei concordanțe depline între productivitatea arboretelor și bonitatea stațiunilor.

Vegetația forestieră din Ocolul Silvic Cociulia este caracteristică celor trei etaje fitoclimatice FD2, FD1 (podișul Tigheci) și Ss (tranziția de la podiș în câmpia Prutului).

Tipurile de pădure s-au stabilit în funcție de specia arborescentă predominantă, speciile de amestec, restul vegetației și o serie de caractere importante pentru silvicultura practică cum ar fi vigoarea de creștere, productivitatea de regenerare, etc.

Astfel pentru pădurile Întreprinderea silvicăCociulia au fost identificate 16 tipuri de pădure, prezentate în tabelul 4.5.1. după suprafață și productivitatea arboretelor.

Conform acestora, pădurile întreprinderea silvicăsunt constituite din gorunete 13%, goruneto-șleauri 26%, goruneto-stejărete 5%, stejăreto-șleau 4%, stejărete de stejar brumăriu 14%, stejărete de stejar pufos 25% și stejărete în amestec de stejar brumăriu și stejar pufos 2%.

Tipurile de pădure sunt relativ stabile, acestea fiind derivate în teișuri, frăsinete, salcâmete, mai puțin arțărișuri și ulmete pe 19% din suprafața acoperită cu pădure.

Prin urmare, salcâmul, frasinul, teiul ș.a. sunt principalele specii care concurează cu cvercineele și car treptat degradează tipurile naturale.

În terenurile degradate, unde stațiunile naturale au fost deteriorate se recomandă ca culturile provizorii să fie menținute mai multe generații, urmând ca ulterior, după refacerea stațiunii să se realizeze reconstrucția lor ecologică.

Din acestea, rezultă că pe 43% din suprafața acoperită cu pădure (4408,6 ha) se găsesc arboretele naturale fundamentale din punct de vedere al vegetației forestiere din care 6% de productivitate superioară, 32% de productivitate mijlocie, 4% de productivitate inferioară și 1% subproductive.

19% din arboretele întreprinderea silvicăau suferit intervenții mai mult sau mai puțin intense, care le-au îndepărtat de tipul natural, în special al compoziției specifice, ele fiind parțial derivate (5%) și total derivate 14%.

Restul arboretelor 38% sunt arborete artificiale. Din ele, 5% le constituie arboretele din stațiunile cvercineelor: culturi silvice executate în urma tăierilor rase (unicul tratament aplicat anterior), cât și regenerările naturale din fostele culturi silvice de salcâm.

33% din suprafața totală a arboretelor artificiale le constituie arboretele din terenurile degradate, inapte folosințelor agricole, în general salcâmete, mai puțin arborete de stejar, pin, ulm, plantații de nuc, cătină, ș.a.

CAPITOLUL 2. REZULTATE ȘI DISCUȚII

2.1. Aspecte generale și comune infracțiunilor silvice

Potrivit textelor legale faptele care constituie infracțiuni specifice domeniului silvic sunt incriminate și sancționate de normele penale cuprinse în Codul silvic.

Trebuie subliniat că legile care cuprind diverse infracțiuni (inclusiv cele silvice) îndeplinesc „rol de sediu complementar față de cel special” (partea specială a Codului penal).

Potrivit prevederilor legale considerăm că infracțiunea silvică este fapta care prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de lege prin care sunt primejduite ori stînjenite relațiile sociale privitoare la fondul forestier.

Infracțiunile silvice, în sistemul dreptului nostru romînesc, prezintă anumite particularități, care explică și justifică incriminarea lor de sine stătătoare în legislație.

Din conținutul lor constitutiv, se poate observa că există unele asemănări, intermedieri și conexiuni care pot și trebuie studiate avînd în vedere aspectele comune.

Infracțiunile silvice deși formează un segment separat, distinct, se încadrează în sistemul larg al așa-ziselor infracțiuni economice alături de faptele penale economice la regimul fondului funciar, vînatului, pescuitului etc.

Obiectul infracțiunilor. Legea penală ocrotește în general toate relațiile sociale de ordin patrimonial, printre care și pe cele privind fondul forestier.

Fondul forestier este din punct de vedere juridic, apărat și prin numeroase și variate

dispoziții cuprinse în alte legi (civile și administrative).

Fondul forestier are încă nevoie și de apărarea complementară a legii, care prin acțiunea de prevențiune generală a dispozițiilor sale creează condiții favorabile formării, ocrotirii și întăririi relațiilor sociale de ordin patrimonial, în rîndul membrilor societății.

Obiectul juridic generic. În partea specială a Codului penal fiecare grup de infracțiuni selectează faptele care aduc atingere unui anumit domeniu al vieții sociale, reflectînd în acest fel principiile generale ale activității statului, cît și cele specifice proprii fiecărui domeniu apărat și pe cale penală.

În literatura juridică și practica judiciară se folosește denumirea de infracțiuni silvice sau forestiere, făcîndu-se referire și desemnînd infracțiunile ce se pot comite în domeniul silvic (forestier).

Legiuitorul, considerînd aceste fapte drept infracțiuni, indică implicit valoarea socială protejată. Așadar, este în discuție regimul silvic privit sub aspectul activităților pe care le implică, pentru care s-au stabilit reglementări și a căror bună desfășurare condiționează dezvoltarea economiei naționale în ansamblu, ca și a fiecărei dintre ramurile sale în parte.

Obiectul juridic generic al infracțiunilor silvice este complex, în alcătuirea acestuia se disting în prim plan relațiile sociale privitoare la pașnica folosință și la integritatea fondului forestier național, indiferent de natura dreptului de proprietate asupra elementelor acestui fond, în al doilea rînd, în obiectul juridic sunt incluse și relațiile sociale referitoare la mediu, echilibrul ecologic și alte valori sociale.

Obiectul juridic special constă în relațiile sociale privitoare numai la o anumită activitate reglementată de lege sau la un anumit interes legat de domeniul forestier.

De exemplu, infracțiunea de „defrișarea vegetației forestiere, respectiv înlăturarea acesteia și schimbarea destinației terenului fără aprobarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură are ca obiect juridic special relațiile sociale care se nasc și se dezvoltă în legătură cu gospodărirea durabilă a vegetației forestiere, indiferent dacă aceasta face sau nu parte din fondul forestier național și indiferent de forma proprietății și care sunt ocrotite prin incriminarea și pedepsirea faptei de defrișare a vegetației forestiere.

Obiectul material. Infracțiunile silvice au de regulă și un obiect material, întrucît în cazul acestora activitatea ilegală se comite în cele mai multe cazuri în directă legătură cu un bun. De exemplu, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 96 din Codul silvic (ocuparea fără drept în întregime sau în parte a unor păduri, terenuri…) obiectul material îl constituie pădurile, terenurile sau apele din fondul forestier național precum și semnele de hotar, împrejurimile ori reperele de marcare distruse, degradate sau mutate fără drept de la locul lor, aspecte care vor fi redate în mod detaliat cînd se analizează fiecare infracțiune în parte.

Uneori pentru existența obiectului material se cere îndeplinirea unor condiții prevăzute de text, de exemplu arborii, puieții sau lăstarii să facă parte din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră; aceștia (arborii, puieții …) să se afle în stare naturală „pe picior” (netăiați); arborii furați să fie doborîți sau rupți de fenomene naturale, ori arborii, puieții sau lăstarii să fi fost tăiați sau scoși din rădăcini cu sau fără drept.

Subiecții infracțiunii. În cazul infracțiunilor silvice subiect activ nemijlocit (autor) poate fi de regulă orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, textul incriminator neprevăzînd nici o condiție specială sub acest aspect.

În unele situații (prevăzute expres de lege) pot fi subiecți activi și personalul silvic cu atribuții de constatare a infracțiunilor și contravențiilor.

Infracțiunile silvice pot fi comise de către o singură persoană, însă sunt susceptibile de participație în toate modalitățile acesteia. Totuși sunt unele variante cînd participația poate subzista numai sub forma instigării.

Cele trei variante se referă la faptele prevăzute în alin.4 din Codul silvic care în ce privește participația așa cum s-a arătat poate fi comise numai în forma instigării, deoarece în situația cooperării a două sau mai multe persoane la comiterea împreună a infracțiunii – fie în calitate de coautori, fie în calitate de autori și complici – este realizată modalitatea agravată (calificată) a acestor fapte (infracțiunea a fost săvîrșită de două sau mai multe persoane împreună).

În cazul infracțiunilor silvice subiect pasiv este statul, ca reprezentant al societății interesată în ocrotirea fondului forestier și în menținerea echilibrului ecologic. Subiect pasiv secundar, poate fi persoana fizică sau juridică în proprietatea căreia se află terenul pe carte s-a comis infracțiunea sau care are în folosință un astfel de teren.

Latura obiectivă. Fapta împreună cu toate condițiile care potrivit legii îi atribuie caracter penal, constituie conținutul juridic al infracțiunii.

Fapta formează comportamentul principal iar condițiile de care depinde existența infracțiunii se situează undeva în afara faptei, premergînd sau însoțind comiterea sa, iar actele completează însușirile intrinseci ale faptei.

Această îmbinare a faptei cu ansamblul condițiilor, constituie structura infracțiunii, care substanțial are aceeași componență ca și conținutul juridic.

Componentele principale ale conținutului juridic al infracțiunilor forestiere, ca de altfel al oricărei fapte penale, sunt situația premisă și conținutul constitutiv.

Situația premisă este desemnată de o condiție prealabilă pentru existența infracțiunii constînd într-o situație, stare, calitate, raport pe care se grefează săvîrșirea faptei și în absența căreia existența faptei nu este posibilă. Aceasta, constituie o condiție pentru existența faptei penale, numai în cazurile în care ea figurează ca o componentă a conținutului juridic, a unei anumite infracțiuni, deoarece sunt situații în care ea absentează.

În structura conținutului fiecărei fapte penale, această condiție privitoare la situația preexistentă ocupă primul loc și poartă denumirea de situație premisă.

De pildă la infracțiunea prevăzută la art. 96 din Codul silvic, situația premisă constă în aceea că pădurile, terenurile sau apele înainte de a fi ocupate în mod ilegal se aflau în structura fondului forestier național, iar semnele de hotar, împrejmuirile sau reperele de marcare care au fost distruse, degradate ori mutate se aflau în stare de funcționare.

La infracțiunea prevăzută la art. 98 din Codul silvic – „furturi de arbori, puieți sau lăstari…”- situația premisă constă în poziția de fapt pe care o aveau bunurile (arbori, puieți sau lăstari) în fondul forestier național sau pe terenurile cu vegetație forestieră înainte de a se fi comis fapta.

Potrivit textului legal, poziția de fapt se referă la situațiile conform cărora infracțiunile se comit asupra arborilor aflați pe picior sau a acelora doborîți de fenomene naturale, fiind necesar ca situația să preexiste mai înainte de comiterea faptei.

Sistematizarea infracțiunilor ce se comit în domeniul forestier au la bază și deosebirile pe care le prezintă latura obiectivă a acestor fapte, așa încît în raport de aceasta, existența unui număr redus de aspecte comune este justificată.

Latura obiectivă privită ca un sistem, cuprinde mai multe subelemente și anume: elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.

În principiu elementul material constă în acțiuni. De pildă, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 96 Cod silvic elementul material constă în activitatea (acțiunea) de a ocupa fără drept (în mod samavolnic, ilegal, fără nici o aprobare) în întregime sau în parte a unor păduri, terenuri etc. Potrivit textelor incriminatoare nu se exclude posibilitatea ca unele infracțiuni silvice să fie săvîrșite prin inacțiuni (omisiuni) ca de exemplu: lăsarea liberă, nesupravegheată a vitelor, faptă susceptibilă să provoace distrugeri sau degradări arborilor, puieților ori lăstarilor prin pășunare în păduri sau zone în care pășunatul este interzis (bineînțeles avînd în vedere valoarea pagubei). O parte dintre infracțiunile silvice au conținuturi alternative, în textul incriminator fiind prevăzute mai multe acțiuni, fiecare – separat, poate realiza singură elementul material al infracțiunii ca de exemplu tăierea sau scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare etc.

În cazul cînd se săvîrșesc mai multe modalități prevăzute de același text, ne aflăm în prezența unei singure infracțiuni și nu a unui concurs.

Unele infracțiuni silvice sunt fapte de rezultat, iar altele infracțiuni de pericol.

Așa de exemplu, infracțiunile prevăzute în art. 96 – 98 și 101-103 din Codul silvic sunt infracțiuni de rezultat, iar infracțiunile prevăzute în art. 99 și 100 – infracțiuni de pericol.

Urmarea imediată constă în desființarea, schimbarea realității preexistente care forma substanța „situație premisă”.

Suntem în prezența unei vătămări, a unei schimbări în rău, întrucît această schimbare este aceea prin mijlocirea căreia se aduce atingere relațiilor sociale care constituie obiectul juridic al fiecărei infracțiuni.

De exemplu, în cazul infracțiunilor care se săvîrșesc prin ocuparea fără drept în întregime sau în parte a unor păduri, terenuri sau ape … (art. 96 Cod silvic) urmarea imediată (schimbarea în rău) constă în aceea că bunurile în privința cărora s-a comis fapta incriminată și-au schimbat poziția de fapt pe care o avea înainte (aceste păduri, terenuri sau ape trec în posesia ilicită a făptuitorului etc.).

La infracțiunea prevăzută de art. 101 Cod silvic, urmarea imediată constă într-o afectare a stării de fapt pe care o avea pădurile înainte de comiterea faptelor ilicite fiind vorba de distrugeri, degradări etc. În marea majoritate, infracțiunilor silvice produc și consecințele de natură civilă, respectiv producerea unui prejudiciu material, care trebuie reparat, fără ca prin aceasta să se înlăture răspunderea penală.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor din actele normative privitoare la infracțiunile silvice se va ține seama de principiile, normele, caracterizările, soluțiile și drepturile subiective admise în sfera dreptului civil cu privire la valoarea pagubelor și a altor elemente de acest fel.

Restrîngerea sau extinderea înțelesului termenilor folosiți, are loc numai atunci cînd dispozițiile prevăzute în actele normative ce reglementează regimul silvic prevede o derogare de la sensul obișnuit sau cînd această deosebire ar rezulta implicit, din natura faptei incriminate.

In legislația silvică privitoare la aceste infracțiuni există o referire implicită la reglementările și terminologia dreptului civil privind aceste fapte, referire care este un corolar al unității conceptuale și tehnico-juridice a întregii noastre legislații. Și în cazul infracțiunilor silvice ca și în cazul altor grupuri de infracțiuni, legea prezintă aspecte care vădesc existența unui caracter constitutiv propriu, alături de cel sancționator.

Prin legislație se ocrotește chiar și un hoț atunci cînd asupra lui s-a comis un furt, deoarece pe legiuitor nu-l interesează legitimitatea poziției victimei ci, ilicitatea acțiunii făptuitorului.

În situația unor schimbări în conceptele sau terminologia dreptului civil, provenite din cauza unor succesiuni de legi civile, referirea din legea extrapenală va fi raportată la legea nouă.

În cadrul laturii obiective, raportul de cauzalitate este un element comun al infracțiunilor silvice, fiind raportul de cauzalitate între acțiunea (inacțiunea) care formează elementul material al faptei și consecințele negative produse, rezultat sau stare de pericol (de la cauză la efect).

Dat fiind caracterul urmării imediate, care constă de regulă din însăși comiterea acțiunii, producînd prin aceasta o stare de pericol, constatarea acestei legături nu necesită probe speciale, existența legăturii de cauzalitate fiind aproape întotdeauna implicită.

La infracțiunile de rezultat, este necesar să se verifice și stabilească raportul de cauzalitate între activitatea ilicită a făptuitorului și consecințele prevăzute în normele de incriminare. În cazul infracțiunilor de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptelor.

Această legătură de cauzalitate este necesară să se stabilească în cadrul infracțiunilor silvice, pentru a demonstra dacă urmarea imediată este rezultatul acțiunii comise de infractor sau a unor cauze independente de voința lui.

În cadrul conținutului juridic al infracțiunilor examinate, un loc de seamă îl ocupă elemente specifice vinovăției și mobilului care l-a animat pe făptuitor cît și scopul urmărit de acesta.

Infracțiunile silvice se săvîrșesc cu intenție, în ambele modalități ale acestei forme de vinovăție – intenția directă și indirectă.

Prin urmare făptuitorii prevăd rezultatul acțiunilor pe care le întreprind și urmăresc, după caz acceptă producerea acestora.

Normele incriminatoare nu prevăd pentru realizarea faptelor pe care le analizăm, existența unui scop ori a unui mobil.

Motivele care l-au determinat pe făptuitor la săvîrșirea faptei, ca de pildă realizarea unor avantaje ilicite, nu constituie o condiție de bază pentru elementul subiectiv, acest aspect poate constitui o circumstanță de care să se țină seama la individualizarea judiciară a sancțiunii.

Infracțiunile silvice prezintă și unele elemente comune care privesc formele, modalitățile și sancțiunile acestora.

În cazul acestor fapte actele preparatorii (acte pregătitoare) cum ar fi de exemplu pregătirea uneltelor (topor, ferăstrău mecanic) a vehiculelor (căruță, camion), deplasarea la locul comiterii faptei toate acestea deși fac parte din faza externă a infracțiunii, legiuitorul nu a înțeles să le incrimineze.

Cînd însă fapta în vederea căreia au fost efectuate aceste acte pregătitoare a fost săvîrșită, ele (actele preparatorii) constituie acte de complicitate anterioară cu condiția ca acestea să aparțină altei persoane decît autorul infracțiunii săvîrșite. De pildă, complicele confecționează sau procură autorului unele mijloace necesare comiterii infracțiunilor (topor, ferăstrău, căruță etc.).

Tentativa este pedepsită numai în situația unor infracțiuni silvice, unde textul incriminator prevede acest lucru, de exemplu în cazul infracțiunilor prevăzute în art.98 din Codul silvic.

Consumarea infracțiunilor silvice survine în momente diferite specifice fiecăreia în parte. Așa de exemplu, în cazul infracțiunii prevăzute la art. 99 din Codul silvic, consumarea are loc în momentul cînd s-a falsificat ciocnul silvic de marcat.

În cazul cînd între activitățile comise există o legătură naturală – în sensul că săvîrșirea uneia este urmarea firească a celeilalte, fiecare în parte reprezentînd trepte de înfăptuire a aceleiași finalități – comiterea succesivă a acelor activități realizează o unitate naturală de infracțiune, în cadrul căreia activitățile subsecvente fac corp comun cu cele care le preced.

O parte din infracțiunile silvice se pot comite prin două sau mai multe modalități normative reglementate în mod corespunzător în textele legale. Modalitățile variază în funcție de activitățile, care constituie elementul material al faptei, de natura obiectului material, iar uneori de condițiile care constituie cerința esențială a laturii obiective.

Infracțiunea prevăzută în art.100 din Codul silvic (folosirea fără drept sau contrar dispozițiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat) are două modalități normative.

Infracțiunea reglementată de art. 101 Cod silvic se poate comite prin: distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, prin incendiere a unor păduri de pe suprafețe întinse de terenuri.

În afară de modalitățile normative, infracțiunile silvice pot avea și o multitudine de modalități faptice, particularizate de împrejurările concrete, în care a fost săvîrșită fapta (de exemplu procedeul sau mijlocul folosit, locul unde s-a comis infracțiunea etc.) aspecte care pot fi avute în vedere cu ocazia individualizării judiciare a sancțiunii.

Unele din aspectele comune ale infracțiunilor silvice privesc și regimul sancționator. În raport de periculozitatea socială cît și din condițiile concrete de înfăptuire, aceste fapte sunt pedepsite de legislația romînă cu închisoare sau amendă, pedepse ale căror limite sunt precis determinate de fiecare dispoziție în parte.

În legislația Republicii Moldova persoanele fizice care au săvîrșit infracțiuni silvice sunt pedepsite cu amendă în marimi de unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității sau închisoare; iar pentru persoanele juridice sunt prevăzute pedepse cu amendă în unități convenționale și privarea dreptului de a exercita o anumită activitate.

Potrivit prevederilor legale se poate aplica și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar în unele situații expres prevăzute de lege este obligatorie (de exemplu în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 98 Cod silvic unde sunt sancțiuni mai mari de 2 ani închisoare).

S-au fixat limite speciale de pedeapsă, căutîndu-se pe cît posibil să se evite diferențierile cazuistice în așa fel încît să permită ca, pe cale de individualizare judecătorească să se stabilească sancțiunea cea mai potrivită în raport cu fapta, în ansamblul circumstanțelor sale și cu scopul măsurii represive.

Făptuitorii care săvîrșesc infracțiuni silvice sunt pedepsiți în așa fel încît, executarea pedepsei să constituie prin cuantumul ei și prin regimul aplicat condamnaților, un mijloc real de reeducare a acestora, adică corespunzător cu munca de redresare morală pe care o reclamă conștiința deficitară a acestora și în același timp un exemplu puternic pentru elementele predispuse să comită astfel de fapte.

Actele pregătitoare, cum ar fi: pregătirea uneltelor, a vehiculului etc. nu sunt incriminate. În situația cînd, fapta în vederea căreia au fost realizate aceste acte pregătitoare au fost efectuate, ele sunt considerate acte de complicitate anterioară, cerîndu-se condiția ca ele să aparțină autorului infracțiunii silvice săvîrșite.

De exemplu, complicele confecționează un topor sau ferăstrău, pentru ca acesta să fie folosit de autorul infracțiunii silvice .

Tentativa se pedepsește atunci cînd în textul de lege se prevede în mod expres acest lucru. În situația cînd executarea este întreruptă sau nu și-a produs efectul, fapta rămîne în faza tentativei.

Legiuitorul nu a incriminat tentativa la o parte dintre infracțiunile silvice, avînd în vedere că nu toate acestea prezintă un pericol social deosebit.

Nu este tras la răspundere penală făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat producerea rezultatului înainte de descoperirea faptei [3, art. 22 alin. 1].

Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedecării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea faptă [3, art. 22 alin. 2].

Infracțiunile silvice – autonome în ce privește regimul represiv și în modalitățile lor normative – sunt sancționate cu pedeapsa închisorii, alternativ cu aceea a amenzii.

Sancțiunile diferă în raport cu fiecare faptă penală comisă, existînd posibilitatea luării măsurii de siguranță atunci cînd se impune, cu scopul de a înlătura starea de pericol și preîntîmpinarea săvîrșirii altor fapte periculoase.

Prin urmare, măsurile de siguranță fie cu caracter personal, fie cu caracter obiectiv se pot lua și în cazul infracțiunilor comise în domeniul forestier (confiscarea specială).

Referitor la aspectele semnalate în literatura juridică de specialitate s-a exprimat opinia în sensul că, măsura confiscării speciale ar trebui luată în mod obligatoriu numai dacă persoanele care dețin lucruri ce generează o stare de pericol au fost condamnate pentru fapta săvîrșită. În celelalte cazuri sau atunci cînd lipsește acea stare de pericol a infractorului, luarea acestei măsuri este facultativă [135, p.165].

Se consideră că această opinie este contradictorie cu voința legiuitorului care în art. 118 Cod penal prevede că lucrările „sunt supuse” iar nu că „pot fi supuse” așa încît deținerea unor asemenea lucruri generează o stare de pericol, iar confiscarea are obiectivul precis d e a preveni o atare primejdie independent de soluția care se dă procesului penal [118 , p. 605]

Aprecierea instanței judecătorești poartă răspunderea numai asupra încadrării sau neîncadrării lucrurilor în vreuna din categoriile de bunuri supuse confiscării, odată ce s-a ajuns la încadrarea lucrurilor în vreuna din categoriile arătate în Codul penal luarea acestei măsuri este obligatorie.

Pe de altă parte, instanțele de judecată trebuie să aibă în vedere atunci cînd situația impune și luarea măsurii de siguranță a interzicerii de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupație în conformitate cu prevederile legale, mai ales atunci cînd la mijloc se află personalul silvic cu atribuții de constatare a faptelor contravenționale sau penale.

Răspunderea materială a personalului silvic – de exemplu pădurari – este o instituție juridică, care cuprinde totalitatea normelor ce reglementează relațiile sociale între persoanele încadrate în muncă și cei care le angajează, atunci cînd primii cauzează prejudicii.

Răspunderea materială a persoanelor încadrate în muncă, inclusiv a celor din sectorul silvic, intervine totuși atunci cînd personalul și-a încălcat îndatoririle de serviciu, izvorîte din contractul de muncă, cauzînd astfel prejudicii materiale.

Reglementarea acestei forme de răspundere juridică contribuie atît la apărarea fondului forestier – proprietate publică sau privată – cît și la apărarea intereselor legale ale personalului silvic.

Utilitatea dispozițiilor legale în temeiul cărora operează asemenea formă de răspundere este confirmată de incidența în fapt a acestor dispoziții așa cum arată statisticile din ultima perioadă, din care rezultă că brigadieri și pădurari care răspund de paza pădurilor au acoperit pagube destul de mari, produse prin tăieri și sustrageri de materiale lemnoase.

Dispozițiile legale care reglementează condițiile generale ale răspunderii materiale a angajaților din toate sectoarele de activitate, inclusiv a personalului silvic sunt cuprinse în Codul muncii, precum și în alte acte normative.

În ce privește răspunderea materială a personalului silvic, inclusiv cel care asigură paza și ocrotirea pădurilor, aceasta (răspunderea materială) este supusă regimului juridic de drept comun completat însă cu regulile cuprinse în alte acte normative cum ar fi de exemplu în Codul silvic.

Răspunderea materială a angajaților silvici pentru pagubele produse prin fapte care nu sunt infracțiuni sau contravenții se stabilește conform dispozițiilor legale în vigoare, în următoarele condiții: fapta ilicită să fie săvîrșită de angajat în activitatea lui de serviciu, să fie comisă cu vinovăție, să fi produs o pagubă persoanei fizice sau juridice, adică între fapta ilicită și prejudiciul cauzat să existe o legătură de cauzalitate.

Pentru recuperarea pagubelor se emit decizii de imputare, emise de organele autorității silvice. Stabilirea valorii pagubelor se face în raport de diametru, calitate și vîrstă a diferitelor specii de arbori sau puieți etc

2.2. Analiza regimului de pază a fondului forestier

Activitatea de pază în cadrul ÎSS Silva –Sud se desfășoară în cadrul a 5 ocoale silvice: ocolul silvic Baimaclia (4456,0 ha, 27 trupuri de pădure), ocolul silvic Moscovei (3424,8 ha, 68 trupuri de pădure), ocolul silvic Cociulia (4966,0 ha, 36 trupuri de pădure), ocolul silvic Slobozia (2186,6 ha, 44 trupuri de pădure), ocolul silvic Taraclia (3274,0 ha, 56 trupuri) cu o suprafață totală de 18307,4 ha, respectiv 231 trupuri de pădure.

În activitatea de pază sunt antrenați 59 pădurari, 10 maiștri silvici, 5 șefi adjuncți de ocol silvic, 5 șefi de ocol silvic, corpul ingineresc.

Analiza datelor oficiale prezentate de către administrația ÎSS Silva-Sud în perioada 2012-2014, referitor la contravențiile silvice, relevă o dinamică în scădere pentru anul 2014 cînd s-au depistat un volum total 45,5 m3 tăieri ilicite, fiind întocmite 17 procese-verbale, în comparație cu anii 2012 – 179m3, 65 procese-verbale și 2013 – 86m3, cu 56 procese-verbale.

Prejudiciul cauzat a fost estimat la 18,1 mii lei, în anul 2012, 24,1 mii lei în anul 2013 și 8,6 mii lei 2014.

Prejudiciul recuperat a constituit: 16,2 mii lei, în anul 2012, 21,2 mii lei în anul 2013 și 8,6 mii lei în anul 2014.

Referitor la pășunatul illicit, situația se prezintă în felul următor: în anul 2012 -29 procese-verbale, fiind stabilit un prejudiciu de 15,2 mii lei, prejudiciu recuperat 11,7 mii lei; în anul 2013- 28 procese-verbale, prejudiciu cauzat în valoare de 22,7 mii lei și 19,7 mii lei recuperat; în anul 2014, au fost înregistrate 19 procese verbale, cu un prejudiciu total 25,9 mii lei și 9,4mii lei.

La capitolul alte contravenții silvice situația se prezintă în felul următor: în anul 2012 nu au fost întocmite procese-verbale, iar în anul 2013- 1proces-verbal cu un prejudiciu de 10,0 mii lei, recuperat 0,0 lei; pentru anul 2014 nu au fost înregistrate date, oficiale.

În ceea ce privește anul 2014, au fost înregistrate 4 procese-verbale, prejudiciul estimat 90,1mii lei, recuperat 0,0 lei.

Concomitent în perioada de referință, pentru paza insuficentă și nesatisfăcătoare, precum și pentru admiterea diferitor tipuri de contravenții silvice, au fost sancționați disciplinar specialiștii ÎSS Silva Sud după cum urmează:

-În anul 2012, 10 pădurari, 2 maiștri silvice; 2 adjuncți ai șefilor de ocol și 1 șefi de ocol silvic;

– În anul 2013, 9 pădurari, 7 maiștri silvici;

– În anul 2014, 11 pădurari, 2 maiștri silvici;

Impactul tăierilor ilicite asupra economiei poate fi definit ca pierderi directe și se constituie din:

• volumul masei lemnoase recoltat ilicit;

• pierderile în creșterea curentă a volumului masei lemnoase (lemn de lucru, lemn de foc);

• echilibrarea cererii și ofertei pe piața produselor lemnoase (în scopul asigurării necesităților existente pentru dezvoltarea capacită.ilor de prelucrare a lemnului .i a celor de resurse energetice).

Putem constata și pierderi indirecte în urma:

• influenței negative ale tăierilor ilicite asupra pădurilor;

• degradării diversității biologice forestiere;

• degradării mediului forestier constituit din stațiunea forestieră, asociația arborilor și arbuștilor forestieri, consistența arboretului, compoziția, structura pe verticală și orizontală;

• reducerii resurselor genetice forestiere prin extragerea celor mai valoroase exemplare;

• creării unui mediu dezavantajos pentru instituirea condițiilor legale și echitabile pentru toți agenții economici din domeniul forestier (de obicei materia primă de origine ilicită este mai ieftină);

• prezenței sectorului tenebru în silvicultură, fapt ce nu permite legalizarea tuturor veniturilor, iar bugetele nu încasează taxele și impozitele legale;

• prezenței fenomenului de corupție a angajaților corpului silvic;

• micșorării influențelor benefice și reducerii eficacității de funcționare a pădurilor;

• impactului negativ asupra stării altor resurse naturale asociate ecosistemelor forestiere, cum ar fi resursele acvatice, funciare etc.

Impactul tăierilor ilicite și a comerțului aferent acestora asupra mediului ambiant este multiplu. Cert este faptul că aceste fenomene pun în pericol existența pădurilor și a diversității organismelor dependente de mediul forestier.

Tăierile ilicite afectează mult calitatea pădurilor rezultând în degradarea arboretelor, atât compozițional, cât și după alte criterii ecologice (consistență, vârstă etc.). Extragerea selectivă și ilicită a unor specii valoroase (cum sunt sorbul, cireșul, stejarul etc.) în scopuri comerciale și în funcție de solicitările pieței produselor din lemn, contribuie la sărăcirea vădită a pădurilor autohtone.

Tăierile ilicite provoacă denaturarea habitatelor și a microclimei specifice mediului forestier, în consecință au loc schimbări ecosistemice în detrimentul pădurilor. Acolo unde dispare pădurea încep procesele de instalare (populare) a altor specii, atât nespecifice condițiilor staționale, cât și puțin valoroase din punct de vedere economic.

Păstrarea pădurilor este garanția unui mediu sănătos, cu atât mai mult că circa 90% din biodiversitatea terestră este asociată cu ecosistemele forestiere. În condițiile Republicii Moldovei, când resursele forestiere sunt limitate și suprafața acoperită cu păduri nu poate asigura pe deplin condiții favorabile de trai pentru numeroase specii de plante și animale, protejarea pădurilor devine un imperativ al timpului.

Ecosistemele forestiere sunt complexe, avînd la bază numeroase relații și conexiuni între organismele ce le populează, dar și între pădure și comunitățile umane. Dispariția unei specii în natură sau a unei populații la nivel local poate denatura existența a mai multor de specii, acestea la rândul lor periclitează alte elemente ale ecosistemului. Pentru a stabili impactul tăierilor ilicite asupra comunităților locale este necesar de a distinge efectele imediate ale acestora și cele pe termen lung.

Efectele imediate de la utilizarea masei lemnoase recoltate ilicit pot fi benefice la moment, deoarece permit rezolvarea unor probleme curente. Printre acestea menționăm asigurarea cu lemne de foc a păturilor socialvulnerabile,

obținerea unor resurse financiare (inclusiv mijloace de existență) de la comercializarea lemnului.

Totodată, constatăm că recoltarea ilicită nu permite aplicarea regimului silvic de către autoritățile specializate, aceasta având drept consecință degradarea resurselor forestiere și apariția problemelor în gospodărirea durabilă a pădurilor.

Prezența nihilismul (negarea, ignorarea) duce la nerespectarea legislațieiși și diminuarea controlului asupra procesului de regenerare a pădurilor. Lipsa unei culturi ecologice și a unei atitudini raționale față de resursele forestiere cauzează efecte negative în relația om-pădure, în special convețuirea armonioasă pe termen lung.

Trebuie să recunoaștem că dobândirea masei lemnoase prin depășirea normelor prevazute, dar sub supravegherea colaboratorilor (specialiștilor) silvici, este mai puțin dăunătoare decât orice alt process necontrolat, deseori haotic, de recoltare a produselor pădurii. Pentru a stabili impactul tăierilor ilicite asupra comunităților locale este necesar de a distinge efectele imediate ale acestora și cele pe termen lung.

Efectele imediate de la utilizarea masei lemnoase recoltate ilicit pot fi benefice la moment, deoarece permit rezolvarea unor probleme curente. Printre acestea menționăm asigurarea cu lemne de foc a păturilor social vulnerabile, obținerea unor resurse financiare (inclusiv mijloace de existență) de la comercializarea lemnului.

Totodată, constatăm că recoltarea ilicită nu permite aplicarea regimului silvic de către autoritățile specializate, aceasta având drept consecință degradarea resurselor forestiere și apariția problemelor în gospodărirea durabilă a pădurilor.

Prezența nihilismul (negarea, ignorarea) duce la nerespectarea legislațieiși și diminuarea controlului asupra procesului de regenerare a pădurilor. Lipsa unei culturi ecologice și a unei atitudini raționale față de resursele forestiere cauzează efecte negative în relația om-pădure, în special convețuirea armonioasă pe termen lung.

Concluzii și recomandări

Analiza sistemului de control al contravențiilor silvice din ÎSS Silva Sud, denotă că principalele contravenții silvice pe teritoriul întreprinderii sunt tăierile ilicite și pășunatul.

Pădurile din raza de activitate a ÎSS Silva Sud sunt situate în imediată apropiere a localităților ceea ce face ca paza să fie defectuoasă.

O problemă aparte constituie restituirea amenzilor de la contravențiile silvice. Datele prezentate ne vorbesc elocvent de procentul scăzut al recuperării prejudiciului, cca 70%.

În scopul depășirii situației create recomandăm următoarele măsuri:

Elaborarea unui Regulament de pază și protecție a pădurilor, care să fie ajustat la condițiile existente și care să prevadă suportul financiar din partea statului și angajamente din partea tuturor deținătorilor de terenuri silvice.

Depolitizarea sectorului forestier, neadmiterea implicarii sectorului forestier în diverse scheme coruptive.

Eliminarea corupției din ramura silvica. Politica silvica naționala trebuie să includa masuri și acțiuni de prevenire a acestui fenomen. Mecanismul de combatere a coruptiei trebuie sa fie uniform și sa contina reforme structurale. În procesul de lupta împotriva coruptiei este necesar de actionat în 3 directii: (1) capacitatea de a investiga si adjudeca cazurile; (2) agentiile de stat, institutiile guvernamentale lucreaza în baza unor regulamente care ar stopa acest fenomen sau cel puțin coruptia sa devina dificila; (3) mass-media sa fie independenta și transparenta pentru ca respective corupția sa fie evidenta. Existenta unui control aplicabil pentru toți membrii societații.

Informarea corecta a populatiei, promovarea educatiei civice și datorita acestui aspect, populatia sa cunoasca legea, drepturile si obligatiunile sale.