Analiza Si Previziunea Situatiilor Financiare la S.c. Celavi Impex S.r.l

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ANALIZA ȘI PREVIZIUNEA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA SC CELAVI IMPEX SRL

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Delimitări conceptuale privind previziunile în domeniul financiar

I.1. Considerații asupra metodologiei de previziune

I.2. Rolul și importanța situațiilor financiare previzionate

I.3. Necesitatea previziunii financiare

Capitolul II. Previzionarea situației financiare viitoare – Direcție de bază a previziunilor financiare la nivel de întreprindere

II.1. Probleme generale ale metodologiei previziunilor financiare

II.2. Metode de previziune financiară

II.3. Previziunea cifrei de afaceri

II.4. Metoda “procent din vânzări

II.4.1. Estimarea elementelor contului de rezultate

II.4.2. Estimarea elementelor bilanțului

II.5. Analiza situațiilor financiare previzionate

Capitolul III. Studiu de caz la S.C. CELAVI IMPEX S.R.L

III.1. Prezentarea SC CELAVI IMPEX S.R.L

III.2. Analiza poziției financiare pe baza bilanțului financiar

III.2.1. Construcția bilanțului financiar

III.2.2. Analiza indicatorilor echilibrului financiar calculați pe baza bilanțului financiar

III.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

III.3.1.Întocmirea tabloului SIG

III.3.2. Analiza evoluției principalelor solduri intermediare de gestiune

III.4. Analiza situațiilor financiare prin metoda ratelor

III.4.1. Analiza ratelor de structură

III.4.2. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate

III.4.3. Analiza ratelor de gestiune

III.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate

III.4.5. Analiza ratelor de rentabilitate a veniturilor și a cheltuielilor

III.5. Situațiile financiare previzionate

III.5.1. Elaborarea situațiilor financiare previzionate

III.5.2. Estimarea situației financiare a întreprinderii

III.5.2.1.Estimarea contului de rezultate

III.5.2.2. Estimarea bilanțului

III.5.3.Validarea prognozelor pentru analiza financiară previzionată

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Societatea modernă este și reprezintă un ansamblu de activități economice și sociale. Desfășurarea acestora presupune ordonarea acțiunilor ce trebuie întreprinse, antrenarea unor resurse și mijloace, găsirea unor metode avansate de organizare și desfășurare a activităților, care în anumite condiții și moduri de utilizare, fac posibilă atingerea obiectivelor dorite.

Pentru conceperea conținutului, direcțiilor și modalităților concrete de acțiune, asigurarea informațiilor necesare asupra evoluției fenomenelor și proceselor de orice natură, reprezintă un interes deosebit și devine o componentă intrinsecă a premiselor care stau la baza fundamentării deciziilor și măsurilor practice de conducere.

În acest context un rol important îl are cercetarea sistematică a viitorului în intervale diferite în funcție de amplitudinea și dinamica a ceea ce constituie obiect al investigației.

Societatea în ansamblul său, grupurile și indivizii simt interesați să cunoască și să construiască stările viitoare.

Pentru a se îndeplini acest deziderat obiectiv cercetarea asupra stărilor viitoare a devenit o practică curentă, care dă conținut activității de previziune.

Previziunea ca proces cognitiv, îmbină retrospecția cu anticipativul făcând apel la raționament ipotetic și deductiv, urmărind evaluări și proiecții construite legic și logic și argumentate cu o anumită probabilitate.

Înainte de a fi o practică, previziunea este o știință ce operează cu concepte, metode și tehnici științifice de cercetare și evaluare a situațiilor și evoluțiilor viitoare.

Autonomizarea cercetărilor previzionale concrete ca rezultat al dezvoltării gândirii și practicii previzionale a făcut ca activitatea în această direcție să constituie o latură esențială a mecanismului de funcționare a societății.

În aceste condiții este necesară cunoașterea de către oamenii politici, manageri și specialiști a problemelor teoretice și metodologice de bază, privind înfăptuirea activității previzionale.

În dorința de a da posibilitatea cunoașterii unora dintre componentele arsenalului metodologic al activității previzionale, din domeniul economic, prin lucrarea de față mi-am propus să prezint aspecte privind obiectivele, caracteristicile, conținutul și modalitățile de utilizare a principalelor metode și tehnici de previziune, în cadrul domeniului respectiv.

Obiectivele acestei lucrări constă în aprofundarea bazelor teoretico-metodologice de previziune, de demonstrare a aplicabilității uneia dintre metode și anume „metoda procent din vânzări” și ce rezultate pot fi obținute în urma aplicării acestei metode astfel încât performanțele firmei să crească și să fie îmbunătățite unele aspecte negative care au fost identificate în urma analizei economico-financiare efectuate.

Metodologia de cercetare este una de tip fundamental pentru a reliefa particularitatea activității de previziune și analiză și care se referă la poziția financiară și performanțele societății, la baza lor aflându-se informația contabilă.

Pentru abordarea teoretică a acestei lucrări am studiat complet sursele de bază care tratează problema urmărită, am realizat o structurare logică cu privire la conținutul materialul studiat și am identificat și formulat corespunzător argumentele care sunt necesare pentru a convinge pe cei care citesc lucrarea.

Pentru organizarea și sistematizarea informațiilor pe care le-am obținut în urma documentării cu caracter aplicativ, am folosit ca și procedeu întabelarea datelor și pe baza analizei datelor din acestea am formulat concluzii. De asemenea, am folosit și diagrame care să arate creșterea sau diminuarea anumitor indicatori economici.

Primul capitol, „Delimitări conceptuale privind previziunile în domeniul financiar” se

referă la cadrul conceptual al previziunilor în domeniul financiar, respectiv: considerații asupra metodologiei de previziune; rolul și importanța situațiilor financiare previzionate; necesitatea previziunii financiare.

Metodologia de elaborare a situațiilor financiare previzionate, metodele de previziune financiară, precum și previziunea vânzărilor și a situațiilor financiare pe baza metodei „procent din vânzări”, sunt redate în capitolul doi, intitulat „Previzionarea situației financiare viitoare – Direcție de bază a previziunilor financiare la nivel de întreprindere”.

În ultimul capitol este prezentat un studiu de caz la o societate S.C. CELAVI IMPEX S.R.L., respectiv previziunea vânzărilor folosind metoda „procent din vânzări”, după ce a fost realizată analiza economico-financiară a societății. Astfel, s-a realizat analiza bilanțului financiar, a indicatorilor echilibrului financiar, a soldurilor intermediare de gestiune, a situațiilor financiare prin metoda ratelor.

Prin această lucrare am vrut să demonstrez de ce este necesară o previziune a situațiilor financiare, cum se întocmește aceasta utilizând una dintre metodele folosite în acest scop și ce rezultate pot fi obținute bazându-ne pe realitățile și schimbările din mediul extern care au o influență semnificativă asupra activității unei firme. În primul rând este necesară o analiză economico-financiară pe baza situațiilor financiare pentru a identifica care sunt așa numitele „puncte tari” și „puncte slabe” ale societății. Situațiile financiare previzionate reprezintă una dintre principalele tehnici ale previziunii financiare și această tehnică este ea însăși un suport util al simulării rezultatelor așteptate de management, în urma unor decizii și ipoteze generale emise de conducere, în legătură cu ansamblul condițiilor economice viitoare. Totuși, pentru îndeplinirea acestor previziuni este nevoie de aplicarea unor măsuri consecvente care să contribuie la menținerea echilibrului financiar și creșterea performanței unei firme, de către managementul societății respective.

Capitolul I. Delimitări conceptuale privind previziunile în domeniul financiar

„Printr-o analiză economică pertinentă este posibilă orientarea strategiilor decizionale

ale întreprinderii spre alternative optime”.

Analiza financiară „are ca obiectiv obținerea de informații privind performanțele și riscurile firmei, încercând identificarea eventualelor stări de dezechilibru, a originii și cauzelor acestora și stabilirea măsurilor de soluționare a acestor probleme, dar este nevoie de de ceva mai mult decât analiza performanțelor, și anume o privire în viitor asupra perspectivelor prin previziunea financiară”.

Ca activitate practică, „analiza economico-financiară are un caracter permanent indiferent dacă se realizează de un organism și nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv; aceasta trebuie să ofere soluții pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor”.

I.1. Considerații asupra metodologiei de previziune

„Analiza previzională sau prospectivă, reprezintă determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relațiilor de cauzalitate), a acțiunii lor în perspectivă (inclusiv cu luarea în considerare și a altor factori decât cei cunoscuți) și constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activității economico-financiare a întreprinderii. Această activitate este folosită de către centrele de decizie în scopul de a putea stabili obiectivele ce trebuie atinse în perioada viitoare”.

De asemenea, „indicatorii cantitativi și calitativi care urmăresc toate aspectele activității unei firme, oferă informații managerilor și terților cu privire la eficiența activității de producție și comercializare, la rentabilitatea obținută, la eficiența gestionării resurselor materiale și umane, la creșterea valorii firmei în perioada supusă analizei, permite descoperirea punctelor tari și slabe ale activității desfășurate, pe baza cărora se adoptă măsurile pentru îmbunătățirea performanțelor în viitor, și stă la baza elaborării previziunilor referitoare la evoluția rezultatelor firmei în viitor”.

Metodologia previzională poate fi definită ca fiind „ansamblul, regulilor, principiilor, tehnicilor, metodelor și a instrumentelor folosite în procesul sau activitatea de elaborare a previziunilor”.

Prin metodologia de previziune se încearcă să se obțină rezultate care să fie cât mai aproape de realitatea viitoare și în același timp să poată fi pe cât posibil, controlabile și să ofere statutul științific al cercetărilor întreprinse.

Autonomizarea activității previzionale a dat un impuls puternic dezvoltării și perfecționării continue a metodologiei respective.

Pentru ca rezultatele previziunilor să fie cât mai apropiate de realitatea viitoare se consideră ca fiind utilă, respectarea anumitor cerințe în procesul definirii și aplicării metodologiei de previziune, și anume:

cunoașterea temeinică a realității pentru ca cei care realizează previziunile să aibă la dispoziție suficiente informații pe parcursul realizării acestora;

necesitatea identificării și folosirii unei game largi de tehnici de previziune, deorece, pe de o parte, existând influențele factorilor determinanți ai unei evoluții viitoare, să se poată apela la metodele cele mai potrivite de estimare a influenței fiecărei categorii de factori; iar pe de altă parte, folosirea mai multor metode pentru același obiectiv previzional oferă posibilitatea obținerii mai multor alternative și pe această bază identificarea și reținerea celei mai probabile și posibile din cadrul acestora.

subordonarea aplicării metodologiei previzionale scopurilor urmărite de către cei care urmează să folosească previziunile elaborate, cu precădere de către factorii de decizie.

I.2. Rolul și importanța situațiilor financiare previzionate

În societatea actuală caracterizată printr-un ritm rapid al schimbărilor ce se e producție și comercializare, la rentabilitatea obținută, la eficiența gestionării resurselor materiale și umane, la creșterea valorii firmei în perioada supusă analizei, permite descoperirea punctelor tari și slabe ale activității desfășurate, pe baza cărora se adoptă măsurile pentru îmbunătățirea performanțelor în viitor, și stă la baza elaborării previziunilor referitoare la evoluția rezultatelor firmei în viitor”.

Metodologia previzională poate fi definită ca fiind „ansamblul, regulilor, principiilor, tehnicilor, metodelor și a instrumentelor folosite în procesul sau activitatea de elaborare a previziunilor”.

Prin metodologia de previziune se încearcă să se obțină rezultate care să fie cât mai aproape de realitatea viitoare și în același timp să poată fi pe cât posibil, controlabile și să ofere statutul științific al cercetărilor întreprinse.

Autonomizarea activității previzionale a dat un impuls puternic dezvoltării și perfecționării continue a metodologiei respective.

Pentru ca rezultatele previziunilor să fie cât mai apropiate de realitatea viitoare se consideră ca fiind utilă, respectarea anumitor cerințe în procesul definirii și aplicării metodologiei de previziune, și anume:

cunoașterea temeinică a realității pentru ca cei care realizează previziunile să aibă la dispoziție suficiente informații pe parcursul realizării acestora;

necesitatea identificării și folosirii unei game largi de tehnici de previziune, deorece, pe de o parte, existând influențele factorilor determinanți ai unei evoluții viitoare, să se poată apela la metodele cele mai potrivite de estimare a influenței fiecărei categorii de factori; iar pe de altă parte, folosirea mai multor metode pentru același obiectiv previzional oferă posibilitatea obținerii mai multor alternative și pe această bază identificarea și reținerea celei mai probabile și posibile din cadrul acestora.

subordonarea aplicării metodologiei previzionale scopurilor urmărite de către cei care urmează să folosească previziunile elaborate, cu precădere de către factorii de decizie.

I.2. Rolul și importanța situațiilor financiare previzionate

În societatea actuală caracterizată printr-un ritm rapid al schimbărilor ce se produc în diverse domenii, care influențează și evoluția activităților desfășurate în sectorul economic, este necesară anticiparea acestor schimbări în vederea pregătirii unor soluții pentru adaptarea la transformările ce vor avea loc în viitor. Omul rațional și mai ales conducătorul unei întreprinderi, nu poate adopta o atitudine pasivă față de modul în care s-ar putea înfățișa viitorul.

Dezideratul major al găsirii celor mai fezabile alternative ale viitorului posibil și dezirabil al unei întreprinderi a constituit și reprezintă o preocupare permanentă esențială a conducerii agenților economici, una din cele mai importante tendințe care se manifestă în prezent pe plan mondial în domeniul respectiv fiind imprimarea unui caracter previzional managementului activităților economice, la toate nivelurile organizatorice ale acestora.

Fără „metodă” nu este posibil a se înlocui concluzia „cred că așa ar putea fi bine” cu una potrivit căreia „astfel este cel mai bine să fac”. Acesta este rolul fundamental al previziunii și doar acționând științific, utilizând metode adecvate și dispunând de un sistem informațional și informatic corespunzător ne putem asigura că probabilitatea de succes este atât de mare cât permit realitățile viitoare concrete.

La nivel de întreprindere, previziunile financiare reprezintă totalitatea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de cercetare a viitorului firmei sub aspect financiar atât pe activități componente, cât și per ansamblu, efectuate cu scopul de gestionare eficientă a resurselor pe termen lung, mediu, scurt și imediat.

În ceea ce privește esența previziunilor financiare, aceasta constă în a realiza unele estimații cu scopul de a aprecia nivelul posibil al elementelor ce privesc desfășurarea activităților economico-financiare și a interdependețelor temporale între acestea, respectiv a efectelor induse asupra rezultatelor separate a se obține.

Previziunea financiară  urmărește drept obiectiv de bază, ca prin utilizarea unor instrumente valorice proprii, să asigure acoperirea financiară a obiectivelor prevăzute în programul de dezvoltare economică și să efectueze controlul asupra modului de înfăptuire a obiectivelor respective și exercitarea unei influențe pozitive asupra modului de derulare a fenomenelor și proceselor economico – financiare în scopul realizării eficiente, a echilibrului financiar și prevenirea riscurilor.

Previziunea financiară are ca și obiective principale :

identificarea oportunităților și amenințărilor din punct de vedere financiar;

esimarea nivelurilor nevoilor financiare și a posibilităților de acoperire a acestora;

stabilirea tendințelor obiective ale unei activități, pe elemente componente și pe ansamblu;

estimarea performanțelor de natură financiară;

pregătirea informațiilor necesare formulării strategiilor și luării deciziilor de natură financiară; precum și:

studiul influenței unor factori cum ar fi: inflație, rate de rotație ale activelor, asupra situațiilor financiare previzionate;

studiul evoluției viitoare a valorii de piață a întreprinderii, obiectivul consacrat al gestiunii financiare fiind de maximizare a valorii de piață a acesteia;

studiul evoluției viitoare a activității întreprinderii în termeni de rentabilitate și risc;

asigurarea accesului pe piețele de capital prin identificarea unor noi surse de finanțare și studiul costului surselor de finanțare.

Direcțiile principale de efectuare a previziunilor financiare sunt:

estimări privind resursele financiare:

nivelul viitor al resurselor;

structura resurselor pe elemente componente și repartizarea acestora;

dinamica resurselor financiare, în sensul sporirii, menținerii sau reducerii acestora;

modalitățile de achiziționare a resurselor financiare;

delimitarea momentului achiziționării;

estimări privind gestionarea resurselor financiare:

pe categorii ale acestora;

pe fiecare activitate în parte și pe ansamblul acestora;

funcție de perioadele de folosire ale acestora;

Aspectele din care rezultă rolul, importanța și utilitatea previziunilor financiare sunt:

nevoia de gestionare eficientă a resurselor unei organizații, privind:

stabilirea nivelului resurselor necesare, pentru că o folosire eficientă a resurselor existente presupune programarea operativă a lor, astfel că previziunea nivelului necesarului de finanțat este una dintre problemele cele mai acute cu care se confruntă firmele;

dinamica resurselor necesare, care furnizează informații privind nivelul resurselor necesare în mod adițional în viitor, pentru a urma o anume direcție de dezvoltare;

indicii privind momentul prielnic din viitor la care resursele ar trebui procurate;

structura resurselor necesare în viitor, această structură putând fi definită în funcție de mai multe criterii.

interdependența între previziunile financiare și previziunile din alte domenii;

În domeniul economic și financiar, previziunea are mai multe aplicații. Domenii diferite necesită metode și tehnici diferite de previziune, iar acestea trebuie să fie integrate corect la nivel organizațional.

orizontul de previziune și importanța acestuia pentru organizație; există arii temporal diferite cu interes specific din viitor care interesează firma și astfel putem vorbi de:

previziuni pe termen lung, de regulă de interes strategic;

previziuni pe termen mediu, de regulă de interes tactic;

previziuni pe termen scurt, de regulă de interes operațional;

previziuni pe termen imediat.

Acest orizont de previziune are o influență semnificativă asupra metodelor și tehnicilor adoptate.

Previziunea financiară trebuie să asigure înfăptuirea în practică a următoarelor  sarcini

de bază, indiferent dacă este vorba de orizonturi de timp scurte, medii și lungi:

dimensionarea cât mai reală a veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare și asigurarea în permanență a unui raport optim între mărimea resurselor posibile de mobilizat și destinațiile care reflectă utilizarea lor;

stabilirea mărimii optime a capitalurilor de împrumut la care trebuie să se apeleze;

asigurarea valorificării eficiente a surplusului de lichidități ce se degajă în urma desfășurării întregii activități, în condiții de eficiență maximă și de risc minime;

asigurarea în permanență a echilibrului financiar și a unei structuri financiare optime.

Cei interesați în elaborarea și analiza situațiilor financiare previzionate sunt în primul

rând „managerii pentru a putea estima mărimea principalelor surse proprii de finanțare (profitul și amortizarea) și pentru a studia evoluția principalilor indicatori de performanță în funcție de care se realizează salarizarea acestora și apoi, creditorii pentru a se asigura că sursele de finanțare puse la dispoziția întreprinderii vor fi rambursate integral, inclusiv plata dobânzilor aferente; acționarii, pentru a cunoaște mărimea câștigurilor viitoare (dividendul); salariații, în vederea estimării câștigurilor salariale viitoare; clienții și furnizorii, pentru identificarea posibilităților de dezvoltare a relațiilor de afaceri cu întreprinderea respectivă și statul, pentru a putea realiza proiecția bugetară a principalilor indicatori privind veniturile și cheltuielile publice”.

I.3. Necesitatea previziunii financiare

În vederea atingerii scopurilor propuse, inițierea, organizarea, conducerea și desfășurarea activităților economico-sociale presupun, alegere și decizie iar pentru acestea din urmă, studierea și cunoașterea situațiilor posibile viitoare reprezintă modalitatea care constituie o premisă a raționalității integrării activității umane.

Necesitatea previzionării rezultă din rolul ei. Rolul acesteia este de a oferi informații pentru planificarea unei afaceri, un suport al procesului decizional, pentru a putea dezvolta strategii de dezvoltare în vederea realizării scopurilor și politicilor întreprinderilor.

„Întreprinderile trebuie să cunoască și să previzioneze nivelele viitoare ale activelor, rezultatelor, cheltuielilor, veniturilor, pentru a-și putea gestiona eficient sursele de  finanțare și pentru a-și coordona cu succes încasările și plățile”. Pentru a-și putea majora vânzările, întreprinderile vor trebui să facă investiții noi, și prin urmare este nevoie de surse de finanțare reprezentate în special de contractarea de credite suplimentare. Ca urmare, va fi necesară și plata unor dobânzi.

„Chiar dacă o parte din sursele de finanțare pot fi obținute și prin autofinanțare, o rată de creștere mare implică finanțări externe, chiar și pentru o entitate care este extrem de profitabilă. În aceste condiții asigurarea permanentă a unor indicatori de rentabilitate, de

lichiditate-solvabilitate, de activitate, de risc se integrează în mod concret în cadrul unui proces de previziune financiară”.

Procesul de planificare financiară face parte din sarcinile ce revin conducerii unei entități. Totodată, și contabilitatea prin instrumentele sale, trebuie să vizeze și viitorul societății fără a pune în pericol funcția sa esențială definită prin obiectul său.

Utilizarea situațiilor financiare previzionate se impune ca o necesitate și orice management contabil eficient trebuie să utilizeze situațiile financiare previzionate. Acestea încorporează proiecțiile tuturor activităților realizate prin bugete așa cum rezultă din figura de mai jos:

Previziune

financiară

Bugete

operaționale

Date de

bază și

vectori

Figura nr.: I.1. Corelația între previziunile financiare

Sursa: E.A. Helfert, 2006:19

Capitolul II. Previzionarea situației financiare viitoare – Direcție de bază a previziunilor financiare la nivel de întreprindere

În cadrul acestui capitol al lucrării se urmărește elaborarea situațiilor financiare

previzionate, respectiv a principalelor componente ale acestora (contul de profit și pierdere și bilanț), având la dispoziție datele din situațiile financiare anterioare, prin aplicarea metodei „procent din vânzări”. Aceste situații financiare vor fi analizate prin urmărirea evoluției principalelor rate utilizate în practica marilor bănci internaționale, grupate conform sistemului Du Pont.

Etapele care trebuie parcurse în vederea elaborării situațiilor financiare previzionate, valabile indiferent de domeniul în care se realizează previziunile, sunt:

stabilirea obiectului previziunii, adică previziunea elementelor contului de rezultate, bilanțului și tabloului de flux;

fixarea perioadei de timp pentru care se elaborează previziunea;

stabilirea datelor necesare elaborării previziunii, a metodelor de previziune și aplicarea efectivă a acestora în elaborarea previziunii;

selectarea variantei cele mai posibile privind evoluțiile viitoare ale indicatorilor analizați, precum și stabilirea consecințelor probabile în cadrul fiecărei variante a modificării valorilor indicatorilor economico-financiari previzionați.

II.1. Probleme generale ale metodologiei previziunilor financiare

Pentru a elabora previziuni financiare pertinente, trebuie îndeplinite o serie de condiții

care să asigure acuratețea reflectării realității, calitatea și costul metodelor, precum și flexibilitatea acestora.

Alegerea metodelor de previziune este afectată mai ales de:

Orizontul de timp pentru care se efectuează previziunea;

Tipologia fenomenului și a datelor, a informațiilor care caracterizează fenomenul cercetat;

Acuratețea cu care reflectă realitatea;

Costurile implicate;

Flexibilitatea previziunilor.

„În elaborarea situațiilor financiare previzionate se pornește de la situațiile financiare din perioadele anterioare. Ele reprezintă oferta de informații contabile influențată, atât de factori externi și de presiunea asupra sistemului contabil, cât și de modul în care este elaborată și normalizată informația contabilă”.

Obiectivul situațiilor financiare precizat în cadrul contabil conceptual IASB, este acela

de a oferi informații asupra poziției financiare, performanțelor și modificărilor poziției financiare a întreprinderii care trebuie să fie utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor. Aceste situații prezintă și rezultatul administrării întreprinderii de către conducerea acesteia, precum și modul de organizare a resurselor încredințate.

„Obiectivele situațiilor financiare enunțate de referențialul american FASB au fost considerate în contextul american drept concepte generale. Astfel, situațiile financiare trebuie să ajute utilizatorii în fundamentarea deciziilor de investire; trebuie să furnizeze informații cu privire la resursele economice ale întreprinderii ca și la angajamentele luate în contrapartida acestor resurse, precum și la orice schimbare în valoarea acestora. Baza acestor obiective constă în faptul că informația contabilă nu este destinată să fie utilizată direct în evaluarea întreprinderilor, ci să îi ajute pe cei care fac astfel de evaluări”.

În România, „obiectivul situațiilor financiare este de a prezenta o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității”.

Informațiile din situațiile financiare sunt utile utilizatorilor în luare deciziilor. Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității, situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă, clară și completă asupra patrimoniului, situației financiare precum și asupra rezultatelor obținute.

În aplicarea metodelor și tehnicilor de previziune trebuie să se asigure următoarele premise:

informarea amplă și cunoașterea realității întreprinderii;

asimilarea și utilizarea unei game ample de metode și tehnici previzionale;

folosirea adecvată a întregului instrumentar de metode statistico-matematice pentru a obține cât mai multe alternative ale evoluției;

implicarea tot mai accentuată în procesele decizionale a modelării și simulării activităților întreprinderii cu folosirea rețelelor informatice și a softului specializat.

Strategia de dezvoltare economico-socială împreună cu toate componentele ei are un rol foarte important în elaborarea situațiilor financiare previzionate.

Pornind de la definiția strategiei prin care se desemnează ansamblul obiectivelor majore ale organizației (întreprinderii) pe termen lung, principalele modalități de realizare, împreună cu resursele alocate în vederea obținerii avantajului competitiv se poate constată că:

strategia are în vedere perioade viitoare din viața întreprinderii, cel mai adesea 3-5 ani, la fel ca și situațiile financiare previzionate;

strategia presupune alocări de resurse pentru perioade viitoare, în timp ce situațiile financiare „contabilizează” modul în care vor fi alocate aceste resurse;

strategia presupune obținerea avantajului competitiv, în timp ce situațiile financiare evidențiază transformarea avantajul competitiv în performanță financiară.

Situațiile financiare previzionate reprezintă astfel poziția și performanța financiară anticipate ale întreprinderii, ca rezultat al modelării situațiilor financiare anterioare, cu ajutorul metodelor și tehnicilor de previziune, ținând cont de strategia de dezvoltare economico-socială aprobată de proprietarii întreprinderii.

Elementele definitorii ale situațiilor financiare previzionate sunt următoarele:

poziția și performanța financiară inițială:

metodele și tehnicile de previziune;

strategia de dezvoltare economico- socială a întreprinderii.

Pentru că „riscul și rentabilitatea sunt efecte contradictorii, se pune problema stăpânirii unui anumit nivel de risc pentru a crește rentabilitatea așteptată. Pentru situațiile financiare

previzionate riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranța de rentabilitate”.

Tipologia riscurilor care însoțesc situațiile financiare previzionate este diversă îmbrăcând forme ca:

riscul economic – exprimat ca număr de procente de variație a profitului estimat la

un procent de variație a cifrei de afaceri estimate,

riscul financiar – exprimat ca variabilitatea profitului net estimat, sub incidența structurii financiare estimate,

riscul de faliment – constă în evaluarea capacității întreprinderii de a face față angajamentelor estimate față de terți și deci evaluarea solvabilității și lichidității întreprinderii.

II.2. Metode de previziune financiară

În elaborarea situațiilor financiare previzionate se pot utiliza:

metodele generale care sunt valabile de regulă în toate domeniile de activitate; și

metodele specifice, caracteristice previziunilor financiare.

Dintre metodele generale cele mai relevante pentru analiza financiară sunt cele clasificate după criteriul din punctul de vedere al tehnicilor și volumului disponibil de date. Astfel, avem următoarele metode:

metode cantitative, bazate pe un număr substanțial de date care la rândul lor se împart în:

metode naive sau simple: media, media mobilă, nivelarea exponențială;

metode factorial-cauzale, bazate pe corelație și regresie: regresie parametrică simplă și multiplă, corelație nonparametrică;

metode bazate pe serii de timp: metode de ajustare, metode de descompunere, metode autoregresive de tip Box-Jenkins;

metode econometrice.

metode calitative, bazate pe un număr redus de date care la rândul lor se împart în:

metode explorative, care au la bază trecutul în fundamentarea evoluției viitoare;

metode normative, care stabilesc obiective care trebuie atinse în viitor;

metode intuitive, care se bazează pe părerea specialiștilor;

metode de echilibrare, care doresc stabilirea unor echilibre viitoare.

Dintre metodele specifice previziunilor financiare amintim cele mai importante, și

anume:

metoda raportării la cifra de afaceri;

metoda bugetelor;

metoda normativă a echilibrului financiar (metoda exprimării în zile cifră de afaceri);

metoda extinderii;

metode analitice pe elemente componente.

Cea mai uzuală metodă este metoda de previziune sintetică (globală) a cifrei de afaceri. În cadrul acestei metode se folosesc mai ales tehnicile de extrapolare a tendințelor de evoluție anterioară a cifrei de afaceri.

Metoda „zile cifră de afaceri” constă în transformarea elementelor bilanțului din mărimi valorice absolute în indicatori exprimați în număr de zile de recuperare a elementelor patrimoniale prin cifra de afaceri:

Analizați în dinamică pe perioada ultimilor ani, indicatorii exprimați în zile cifră de afaceri evidențiază mutațiile ce au avut loc în cadrul duratelor de rotație a fiecărui element de activ și de pasiv prin cifra de afaceri.

Pentru eliminarea limitelor determinate de calculul indicatorilor exprimați în număr de zile pe baza unei situații bilanțiere la un moment dat, se pot determina posturile bilanțiere la o valoare medie între începutul și sfârșitul exercițiului, iar duratele de rotație pot fi luate în considerare la valorile medii înregistrate în ultimii ani, iar pentru perioada de previziune pot fi corectate în sensul accelerării vitezei de rotație a diferitelor elemente.

„Este important ca planificare financiară să se facă atât pe termen lung cât și pe

termen mediu și scurt pentru ca resursele care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor la termenele stabilite de managementul societății, să poată fi evaluate global. Metoda normativă a echilibrului financiar permite efectuarea diferitor simulări ale corelației cifra de afaceri – echilibru financiar în baza cărora se pot face concluziile necesare politicii financiare a întreprinderii; se pot compara echilibrele financiare ale întreprinderii de diferite mărimi numai că elimină influența volumului specific de activitate”.

Prin această metodă, „folosind ratele de rotație se poate reconstrui bilanțul exprimat în numărul de zile de reînnoire a elementelor de active și de achitare a datoriilor și pe baza acestuia pot fi dimensionați indicatorii de echilibru financiar exprimați în număr de zile de reînnoire prin cifra de afaceri și anume: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment respectiv trezoreria netă exprimată în zile”. Relația de calcul pentru calculele de previziune financiară prin metoda normativă este:

I abs = Ca/360 x Rc

unde: I abs – indicator în mărime absolută

Rc – rata cinetică.

„Metoda analitică se divizează în următoarele submetode:

metoda extrapolării fondului de rulment (sau a nevoii de fonduri de rulment) – este o metodă simplă care poate fi utilizată la întreprinderi mici care doresc să-și gestioneze activitatea la un nivel științific.

metoda termenilor de plată care este avantajoasă întreprinderilor ce au un % de activitate continuu. Metoda bugetului de trezorerie este cea mai analitică”.

Metodele analitice sunt cele bazate pe costurile exploatării și cele bazate pe cifra de

afaceri. Cele bazate pe costurile exploatării pornește de la elementele de cheltuieli care reprezintă fiecare fază a ciclului de exploatare și de la timpul între două reconstituiri succesive.

„Metodele analitice bazate pe cifra de afaceri pornesc de la relația de proporționalitate dintre nevoia de finanțare a ciclului de exploatare (NFCE) și cifra de afaceri a perioadei de gestiune considerată. Elementele de fundamentare a necesarului de finanțat trimestrial sunt cifra de afaceri previzionată și durata rotației stocurilor și clienților”.

II.3. Previziunea cifrei de afaceri

Primul pas în previzionarea situațiilor financiare viitoare îl reprezintă previziunea cifrei de afaceri, în funcție de mărimea căreia se poate determina necesarul de active (fixe și circulante), respectiv sursele permanente și temporare necesare finanțării activelor.

Estimarea cifrei de afaceri este un proces complex, putând fi realizată în unități fizice sau valorice, analitic (pe fiecare produs) sau sintetic (la nivel global), pe baza tendinței înregistrate în trecut sau normativ, fiind necesar de asemenea să se apeleze la informații provenind din analiza mediului extern și a mediului intern al întreprinderii și să se țină seama de tendințele de evoluție din trecut, pentru a se identifica orientările posibile în viitor.

Previziunea vânzărilor se realizează prin parcurgerea următoarelor etape principale:

Analiza trendului volumului vânzărilor în ultima perioadă

Extrapolarea tendinței pe baza realizărilor trecute se poate dovedi o metodă foarte utilă și în acest sens se utilizează procedeul analizei regresiei statistice sau se mai poate folosi indicele mediu de creștere al vânzărilor.

Indiferent de metoda folosită, totuși ipoteza că cifra vânzărilor va continua să crească ca și în trecut poate să nu fie valabilă întotdeauna și se obțin previziuni nerealiste. Din această cauză este necesară descompunerea cifrei de afaceri nete pe elemente componente și analiza tendinței în mod analitic pentru fiecare în parte. Astfel, se impune luarea în considerare în mod suplimentar și a altor informații.

Estimarea volumului vânzărilor astfel încât acestea să se poată realiza cu costuri minime

Această estimare se realizează prin dimensionarea cifrei de afaceri la nivelul ratei de

creștere sustenabilă, care este acea rată de creștere a cifrei de afaceri care poate fi finanțată numai din resurse interne disponibile fără a fi nevoie să se apeleze la îndatorare bancară sau la piața de capital.

Previziunea unei cifre de afaceri peste nivelul valorii sustenabile va genera un necesar de finanțat extern și va implica costuri suplimentare cu dobânzile la creditele contractate. Previzionarea unui volum al vânzărilor sub nivelul sustenabil va genera o risipă de resurse interne disponibile.

Elaborarea studiului de piață

Studiul de piață va trebui să procure atât producătorului cât și comerciantului informații asupra evoluției probabile a cererii și a factorilor posibili că vor acționa în viitor. Pentru atingerea unei anumite cote de piață estimate, campaniile publicitare, strategia de prețuri și termenele de credit comercial aplicate, influențează volumul vânzărilor și de aceea acestea trebuie avute în vedere la previzionarea volumului acestora.

Precizarea obiectivului fundamental strategic al entității

Deoarece entitățile acționează într-un mediu economic și concurențial specific și obiectivele strategice viitoare sunt condiționate de acesta, o entitate poate să-și stabilească un anumit obiectiv și măsura în care acesta poate fi realizat depinde de politica guvernamentală, de sistemul legislativ, de domeniul în care își desfășoară activitatea. În activitatea practică de previzionare a volumului vânzărilor sunt luați în calcul cu un anumit grad de probabilitate factori perturbatori probabil să apară și care pot fi de ordin natural, politic sau social.

Dacă previziunea vânzărilor este eronată, consecințele pot fi grave. De aceea, o previziune corectă a vânzărilor este vitală pentru succesul firmei pe termen lung deoarece „previziunea vânzărilor reprezintă valoarea așteptată a unei distribuții de probabilități ale diferitelor cifre de vânzări posibil de atins în diferite cazuri”.

II.4. Metoda „procent din vânzări”

Metoda raportării la cifra de afaceri (cunoscută și sub denumirea procent din vânzări) este metoda cea mai simplă de previziune financiară, satisfăcând eficient nevoile informaționale ale unei organizații.

„Cea mai cuprinzătoare imagine asupra performanței financiare viitoare se poate obține prin întocmirea unui set de situații financiare previzionate. Acestea sunt un bilanț și un

cont de profit și pierdere aferent, extrapolat asupra perioadelor viitoare pe baza unui set de ipoteze”.

II.4.1. Estimarea elementelor contului de rezultate

În ceea ce privește proiecția Contului de profit și pierdere există anumite categorii de

cheltuieli și venituri care variază în funcție de volumul vânzărilor, dar mai ales cele privind cheltuielile și care sunt fundamentate în cadrul politicilor de reducere a costurilor. Valoarea acestora ca și procent din vânzări rămâne doar ca o valoare orientativă, avută în vedere de management pentru definirea politicilor sale și mai puțin ca o valoare exactă, bine determinată și regăsită în Contul de profit și pierdere.

Etapele pentru previziunea Contului de Profit și Pierdere sunt:

Se identifică elementele de performanță financiară care variază direct cu vânzările.

Se stabilește ritmul de creștere al cifrei de afaceri nete.

Se previzionează valoarea veniturilor și cheltuielilor care variază direct în funcție de ritmul de creștere al cifrei de afaceri nete.

Se previzionează valoarea cheltuielilor și veniturilor care nu variază proporțional cu vânzările, conform politicilor stabilite de managementul entității.

Se scot în evidență consecințele pe care le produc sursele suplimentare de finanțare.

Se întocmește Contul de Profit și Pierdere previzionat pentru anul N+1.

În estimarea elementelor contului de rezultate se va urmări respectarea următoarelor principii:

separarea elementelor de venituri și cheltuieli pe categorii: din exploatare, financiare, extraordinare, așa cum sunt inventariate de fapt în contul de rezultate în perioadele anterioare;

urmărirea evoluției elementelor contului de rezultate în funcție de variația față de cifra de afaceri și gruparea lor în variabile și fixe;

respectarea unor corelații cu alte elemente din bilanț sau situația fluxurilor de numerar.

Pentru previziunea contului de profit și pierdere se estimează evoluția următoarelor elemente:

• Veniturile din exploatare

Principala componentă a veniturilor din exploatare o reprezintă cifra de afaceri previzionată în etapa anterioară. Structura acesteia pe producția vândută și vânzări de mărfuri se consideră relativ stabilă. Veniturile din exploatare de natura producției exercițiului (producție stocată și imobilizată) se vor aprecia că variază o dată cu cifra de afaceri la un nivel mediu adică calculat ca medie a doi sau trei ani anteriori. Veniturile din subvenții, provizioane se vor neglija, din motive de prudență. În ceea ce privește alte venituri din exploatare acestea se pot lua la nivelul minim înregistrat în ultimii ani de analiză.

• Cheltuielile din exploatare

Cheltuielile de exploatare se consideră că se modifică în raport cu cifra de afaceri. Atunci când se estimează creșterea cifra de afaceri, din motive de prudență, chiar dacă nu toate cheltuielile de exploatare sunt variabile, crește și ansamblul lor. Cheltuielile cu amortizarea vor face excepție de la această regulă, deoarece acestea se determină în funcție de gradul mediu de amortizare și ținând cont de valoarea mijloacelor fixe și investițiile noi, probabil cheltuielile cu impozite și taxe estimate la nivelul mediu al ultimilor ani. Alte cheltuieli din exploatare, se consideră la valoarea medie din ultimii ani ca pondere în cifra de afaceri, iar cele din provizioane se neglijează.

• Veniturile financiare

Estimarea veniturilor financiare se realizează pe categorii. Veniturile din dobânzi se obțin prin aplicarea ratei medii a dobânzii pe cont curent asupra sumelor rezultate din tabloul fluxurilor de numerar. Din motive de prudență, veniturile din provizioane se vor ignora, veniturile din diferențe de curs valutar se vor lua la un nivel minim față de cifra de afaceri, iar alte venituri financiare la un nivel minim al anilor anteriori.

• Cheltuielile financiare

Previzionarea cheltuielilor financiare se realizează de asemenea pe categorii. Cheltuielile din dobânzi se obțin prin aplicarea ratei medii a dobânzii la creditele bancare contractate. Cheltuielile provenind din diferențe de curs valutar se vor considera la nivelul maxim față de cifra de afaceri din compararea anilor anteriori. Alte cheltuieli financiare, din motive de prudență, se vor considera la raportul mediu față de cifra de afaceri.

• Veniturile și cheltuielile extraordinare

Aceste elemente de regulă se neglijează, având în vedere faptul că ele nu fac parte din activitatea curentă a întreprinderii.

• Impozitul pe profit

Estimarea sa se va realiza pe baza cotei de impunere în vigoare, aplicată asupra profitului brut rezultat pe baza elementelor de venituri și cheltuieli estimate în etapele anterioare. Dacă este inevitabilă existența unor cheltuieli nedeductibile, atunci se vor face corecții asupra profitului brut în vederea obținerii profitului impozabil. Din aceleași motive de prudență, deducerile fiscale se vor ignora.

• Profitul net

Profitul net estimat se obține prin deducerea impozitului din profitul impozabil și va fi preluat în pasivul bilanțului financiar la capitaluri proprii.

II.4.2. Estimarea elementelor bilanțului

Metoda „procent din vânzări” se folosește mai ales pentru proiecția Bilanțului propriu-zis și se bazează pe ipoteza că o creștere a vânzărilor necesită o creștere a resurselor economice controlate de entitate reflectate prin Bilanț, existând în cele mai multe cazuri o corelație directă între volumul vânzărilor și volumul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Totuși există și elemente de active/datorii/capital propriu care sunt independente de evoluția volumului vânzărilor sau sunt determinate de alți factori decât vânzările.

Bilanțul previzionat reflectă impactul cumulativ anticipat al deciziilor viitoare asumate de management asupra poziției financiare a companiei.

Etapele pentru previziunea bilanțului sunt:

Se determină elementele poziției financiare care variază direct cu vânzările.

Se stabilește ritmul de creștere al cifrei de afaceri nete.

Se previzionează valoarea activelor și a datoriilor care variază direct în funcție de ritmul de creștere al cifrei de afaceri nete.

Se determină necesarul suplimentar de resurse pentru echilibrarea activelor cu pasivele în cadrul bilanțului previzionat.

Pe baza restricțiilor avute în vedere se acoperă în mod corespunzător acest necesar prin majorarea creditelor bancare pe termen scurt, pe termen lung sau prin majorarea capitalului social după caz.

Se întocmește Bilanțul previzionat pentru anul N+1.

În aplicarea metodei se pornește de la două ipoteze general valabile:

majoritatea posturilor bilanțiere variază o dată cu vânzările;

valorile activelor sunt considerate optime sau cel puțin satisfăcătoare în raport cu cifra de afaceri.

Într-o primă etapă se raportează elementele din bilanț la cifra de afaceri, identificându-se elementele care variază odată cu cifra de afaceri, pentru care nivelul estimat va fi în general: A(P)t+1= Cat+1 x

unde: A(P)t – valoarea elementului de activ sau de pasiv în momentul t;

A(P)t+1 – nivelul estimat al elementului de activ sau de pasiv pentru perioada t+1;

CAt – cifra de afaceri realizată în perioada t;

CAt+1 – cifra de afaceri estimată pentru perioada t+1.

Se trece apoi la previziunea pe elemente.

1. Previziunea elementelor de activ

• Previziunea elementelor de active imobilizate

Analiza activelor entității – măsura în care sunt direct legate de volumul vânzărilor:

Imobilizările necorporale nu sunt influențate în mod direct de valoarea cifrei de afaceri, este necesară analiza pentru fiecare componentă. Astfel, cheltuielile de constituire nu sunt influențate de volumul activității, nivelul lor fiind calculat ca diferență dintre valoarea inițială și amortizarea cumulată aferentă; cheltuielile de dezvoltare, concesiunile, brevetele, licențele, mărcile, fondul comercial sunt esențiale pentru dezvoltarea firmei pe termen mediu și lung, însă nu sunt neapărat strict corelate cu cifra de afaceri și astfel se impune o analiză în detaliu a activității desfășurate pe o perioadă mai îndelungată;

Imobilizările corporale sunt tratate în mod diferențiat astfel:

Imobilizările corporale care participă în mod direct la procesul productiv cum ar fi utilajele, mașinile, instalațiile care sunt strict legate de procesul productiv și reprezintă capacitățile de producție ale entității, legate direct de creșterea activității entității.

Aceste imobilizări trebuie corelate direct cu necesitățile de producție viitoare pentru a răspunde nevoilor unui volum mai mare de satisfacție a cererii dar numai cu condiția ca ele să fie utilizate la capacități de producție maxime. În cazul în care gradul de utilizare al imobilizărilor este sub cel maxim, acest aspect se va corela în mod corespunzător cu prognoza viitoare a vânzărilor, doar pentru partea din capacități realizată la maxim. Astfel, nu va exista o corelație directă între volumul vânzărilor și întreaga valoare a imobilizărilor.

Terenurile deținute de entitate cu scop productiv nu se modifică pe termen scurt datorită variației volumului vânzărilor iar modificarea lor este influențată de volumul de activitate doar în cadrul unor strategii de activitate pe termen lung impuse de politica de investiții. Pentru previzionarea terenurilor se va ține cont de planul de dezvoltare.

Imobilizările corporale care nu participă în mod direct la procesul productiv cum sunt mașinile, utilajele, construcțiile, terenurile neutilizate, construcțiile aferente locuințelor de serviciu sau birourilor sau mijlocele de transport pentru personalul managerial trebuie corelate direct cu volumul de activitate respectiv volumul vânzărilor avute în vedere la previziune.

Imobilizările financiare nu sunt influențate de un anumit nivel al cifrei de afaceri ci volumul lor este dependent de politica de investiții strategice pe piața de capital de la nivelul conducerii entității.

Pentru a previziona nivelul imobilizărilor trebuie avut în vedere următoarele situații:

dacă activele imobilizate sunt considerate cel puțin la un nivel normal dacă nu optim, înseamnă că întreprinderea a avut un grad maxim de folosire a capacității de producție, creșterea cifrei de afaceri putându-se realiza doar în condițiile unor investiții suplimentare.

dacă în trecut gradul de utilizare a capacității de producție a fost mai mic, se poate determina nivelul cifrei de afaceri până la care întreprinderea nu este nevoită să realizeze investiții suplimentare, crescând doar gradul de utilizare a capacității existente.

Nivelul maxim al cifrei de afaceri în condițiile menținerii capacității de producție

existente se determină cu relația:

CAmax=

unde: CAmax – cifra de afaceri maxim posibilă;

CAt – cifra de afaceri realizată în perioada t;

Guct – grad de utilizare a capacității de producție pe perioada t.

• Previziunea elementelor de active circulante

Stocurile sunt direct influențate de nivelul de activitate deorece, creșterea cifrei de afaceri implică o creștere a producției și care nu se poate realiza decât cu un nivel mai ridicat de materii prime, materiale, producție în curs de execuție, semifabricate. Astfel, diferitele categorii de stocuri sunt direct influențate de un anumit nivel al cifrei de afaceri previzionat.

Creanțele sunt direct legate de volumul de activitate aproape în totalitate.

Trezoreria este direct legată de nivelul cifrei de afaceri deoarece un volum mai mare al cifrei de afaceri implică vânzări mai mari și astfel și încasările sunt mai mari.

Pentru estimarea nivelului stocurilor și creanțelor trebuie de asemenea să se țină seama de următoarele situații:

dacă activele curente (stocuri și creanțe) au cel puțin la un nivel normal dacă nu optim, ele vor crește în același timp cu cifra de afaceri;

dacă în trecut activele curente au înregistrat valori anormale, atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limitele normale de eficiență.

Act+1= CAt+1 x x k

unde: Act – active curente în momentul t;

Act+1 – active curente estimate pentru momentul t+1;

CAt – cifra de afaceri realizată în perioada t;

CAt+1 – cifra de afaceri estimată pentru perioada t+1;

k – coeficient de corecție.

Pentru previziunea disponibilităților se procedează la determinarea nivelului de disponibilități necesare, prin raportare la cifra de afaceri. Acesta va fi comparat cu cel rezultat pe baza situației fluxurilor de numerar, rezultând următoarele situații:

dacă soldul rezultat din situația fluxurilor de numerar este mai mare decât cel obținut prin raportarea la cifra de afaceri, atunci se va căuta plasarea excedentului;

dacă soldul final va fi mai mic, se va proceda la restabilirea necesarului suplimentar de fonduri, iar partea rămasă neacoperită va fi acoperită din credite bancare pe termen scurt.

2. Previziunea elementelor de pasiv

Creșterea activelor trebuie să se regăsească într-o creștere a resurselor de finanțare a activelor respectiv a datoriilor și capitalurilor proprii. Dependența față de evoluția cifrei de afaceri este diferențiată astfel:

Datoriile curente altele decât cele financiare sunt influențate direct de modificarea volumului de activitate, pentru că o creștere a volumului vânzărilor implică automat o creștere a volumului aprovizionărilor de la furnizori.

Datoriile financiare sunt direct legate de contractarea de credite pentru finanțarea investițiilor sau a activelor circulante. Volumul acestora este influențat în mod indirect de valoarea cifrei de afaceri iar apelarea la aceste surse de finanțare se face printr-o analiză prealabilă a costurilor implicate.

Capitalul propriu nu este legat direct de creșterea cifrei de afaceri decât pentru partea din profitul previzionat nedistribuit sub formă de dividende. Apelarea la majorări de capital social ca o posibilitate de finanțare a creșterii activelor trebuie analizată prin prisma costurilor și numai ca o opțiune finală.

Provizioanele constituite de societate sunt legate direct de volumul de activitate. Astfel, cu cât volumul de activitate se extinde cu atât valoarea riscurilor și a cheltuielilor ocazionate se extinde. Întreaga valoare a provizioanelor variază direct proporțional cu volumul de activitate fără a mai lua în considerare categoriile detaliate de provizioane ce se pot constitui la nivelul entității.

În condițiile în care are loc creșterea elementelor de activ, aceasta trebuie să genereze creșterea corespunzătoare a surselor de finanțare, avându-se în vedere respectarea următoarele principii fundamentale:

finanțarea elementelor de imobilizări în principiu din resurse permanente;

păstrarea unui nivel normal de îndatorare;

existența unui echilibru financiar între utilizări și resurse;

stabilirea unui nivel normal a costului capitalului.

• Previziunea elementelor de pasive curente nonfinanciare

Se au în vedere aceleași situații ca și în cazul activelor curente:

dacă pasivele curente sunt considerate cel puțin la un nivel normal dacă nu optim, acestea vor crește în același timp cu cifra de afaceri;

dacă în trecut au înregistrat valori anormale, atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limitele normale de eficiență.

Principala restricție de creștere a lor este legată de menținerea unui nivel bun de lichiditate curentă: Pcmax=

unde: Pcmax – pasive curente maxim admisibile;

Lc – lichiditate curentă;

Ac – active curente.

• Previziunea necesarului suplimentar de fonduri

După determinarea elementelor de active imobilizate și active curente necesare, (fără disponibilități), totalul acestora se compară cu pasivul recalculat în funcție de nivelul existent al capitalurilor permanente și cel recalculat al datoriilor curente (nonfinanciare) diferența reprezentând-o necesarul suplimentar de fonduri. Acesta va fi acoperit pe baza următoarelor surse:

surse permanente (capitaluri proprii și/sau credite bancare pe termen mediu respetiv lung);

surse temporare, în principal credite bancare pe termen scurt.

Sursele de finanțare permanente nu variază spontan cu cifra de afaceri, apelându-se la acestea numai când are loc o creștere a activelor imobilizate. Alegerea între resursele permanente se face de regulă pe baza următoarelor criterii:

costurile resurselor permanente;

menținerea unui raport sănătos de îndatorare la termen;

menținerea unui echilibru dintre resursele și utilizările permanente.

Creditele bancare pe termen scurt se estimează în funcție de diferența dintre necesarul suplimentar de fonduri neacoperită din resurse permanente, cu condiția păstrării valorii ratelor de îndatorare și de lichiditate la un nivel acceptabil. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, se apelează în continuare la suplimentarea capitalurilor proprii, indiferent de costul acestora.

Legătura între necesarul suplimentar de fonduri (NSF) și nivelul estimat al cifrei de afaceri este dată de relația:

NSF= x ∆CA  x ∆CA  x (1  d)x CAt+1

unde: Ac – active curente;

Ain – active imobilizate nete;

Pc – pasive curente;

Rnt – rezultatul net;

d – coeficient de distribuire a dividendelor.

Când NSF = 0, întreprinderea nu este nevoită să apeleze la surse externe de finanțare, rata de creștere a cifrei de afaceri care satisface această egalitate fiind numită rata de creștere internă (autonomă, ce poate fi obținută prin eforturi proprii).

II.5. Analiza situațiilor financiare previzionate

Analiza situațiilor financiare previzionate are ca scop calculul și urmărirea evoluției principalelor rate financiare utilizate în mod curent în practica marilor bănci internaționale. Se urmăresc în principal tendințele acestor rate, care pe măsură ce se avansează în orizontul de previziune trebuie să se îmbunătățească.

Deosebirea esențială față de analiza istorică a situațiilor financiare constă în posibilitatea ca, în cazul în care ratele financiare estimate arată o situație nesatisfăcătoare, să se intervină și să se modifice diverse elemente ale situațiilor financiare previzionate, astfel încât performanțele întreprinderii să crească în viitor.

Principala modalitate de analiză a situațiilor financiare previzionate utilizată în practică este sistemul Du Pont, care împarte ratele financiare în: rate de lichiditate, rate privind managementul datoriilor, rate de profitabilitate, rate de creștere, rate ale valorii întreprinderii.

Principalele rate care se calculează în cadrul fiecărei categorii sunt:

• Rate de lichiditate:

lichiditatea curentă – compară ansamblul lichidităților potențiale, cu ansamblul datoriilor pe termen scurt;

lichiditatea rapidă – exprimă capacitatea unei firme de a-și onora datoriile (cele pe termen scurt) din creanțe și disponibilități bănești;

lichiditatea imediată – apreciază măsura în care datoriile pe termen scurt sunt acoperite pe seama disponibilităților bănești.

• Rate privind managementul datoriei

rata îndatorării globale arată modalitatea în care datoriile participă la finanțarea întregului activ;

rata de acoperire a dobânzilor prin rezultatul exploatării arată măsura în care cheltuielile financiare cu dobânzile pot fi acoperite fără a se crea probleme pentru întreprindere;

acoperirea prin fluxul de numerar de exploatare arată măsura în care aceste fluxuri pot acoperi cheltuielile cu dobânzile viitoare și dividendele de plată;

durata medie de plată a furnizorilor ne arată perioada medie de credit comercial primit de întreprindere;

durata medie de achitare a altor datorii indică decalajul mediu între apariția unor obligații și plata efectivă a acestora.

• Rate de gestiune ale activului

rotația imobilizărilor corporale arată eficiența utilizării echipamentelor și mașinilor și a celorlalte elemente de imobilizări;

rotația stocurilor arată de câte ori se rotesc stocurile prin cifra de afaceri, parcurgând toate ciclurile activității și revin sub formă bănească inițială;

durata medie de încasare a clienților ne arată perioada medie de credit comercial acordat de întreprindere clienților săi;

durata medie de încasare a altor creanțe indică decalajul mediu între înregistrarea creanțelor și încasarea contravalorii lor.

• Rate de rentabilitate și profitabilitate

rata de rentabilitate comercială exprimă profitul net obținut pe o unitate monetară de cifră de afaceri;

rata rentabilității economice sau rentabilitatea activelor totale măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit, privit prin prisma capacității activelor totale de a genera profit;

rata rentabilității financiare exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a genera profit

net.

• Rate de creștere

Ratele de creștere arată cât de bine își menține firma poziția economică, putându-se calcula cu bază fixă sau în lanț. Principalele rate de creștere sunt cele legate de cifra de afaceri, profitul net, profitul net pe acțiune, valoarea de piață a întreprinderii.

• Rate ale valorii întreprinderii

coeficientul de capitalizare bursieră arată cât de mult sunt dispuși să plătească investitorii pentru acțiune raportat cu profitul net pe care-l generează;

raportul dintre valoarea de piață și valoarea contabilă arată prețul pe care-l oferă piața financiară pentru firmă.

Capitolul III. Studiu de caz la S.C. CELAVI IMPEX S.R.L.

III.1. Prezentarea SC CELAVI IMPEX S.R.L.

Analiza acestui proiect se desfășoară pe baza bilanțului societății CELAVI IMPEX SRL, ca instrument de reflectare al echilibrului financiar al întreprinderii în momentul închiderii unui exercițiu financiar.

Societatea comercială CELAVI IMPEX SRL a fost înființată în anul 1995 având ca principal obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Datorită numărului de angajați: 12 precum și a valorii cifrei de afaceri societatea este încadrată în cadrul întreprinderilor mici. Principalii clienți sunt: companii private, persoane fizice, instituții publice.

III.2. Analiza poziției financiare pe baza bilanțului financiar

III.2.1. Construcția bilanțului financiar

Elaborarea bilanțului financiar se bazează pe clasificarea elementelor de activ în ordinea strictă a lichidității și a elementelor de pasiv în funcție de exigibilitatea acestora. Pe baza bilanțului societății CELAVI IMPEX SRL (Anexa nr.1), în tabelul nr. III.1. Structura bilanțului financiar, sunt prezentate elementele bilanțului financiar astfel:

Tabelul nr. III.1. Structura bilanțului financiar

Figura nr. III.1. Evoluția FR, NFR, TN

III.2.2. Analiza indicatorilor echilibrului financiar calculați pe baza bilanțului financiar

Echilibrul financiar la nivelul poziției financiare poate fi exprimat prin egalitatea sau coincidența dintre resursele financiare necesare pentru îndeplinirea activelor și acțiunilor din plan și posibilităților de constituire a acestor resurse din surse proprii sau surse atrase.

Acesta este analizat pe baza indicatorilor de echilibru calculați în tabelul nr. III.2. Analiza echilibrului financiar de mai jos:

Tabelul nr. III.2. Analiza echilibrului financiar

.

Fondul de rulment, reprezintă expresia înfăptuirii echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt. Societatea CELAVI IMPEX SRL realizează în cei doi ani analizați, respectiv, în 2011 un fond de rulment negativ, în cel de-al doilea an adică 2012 un fond de rulment pozitiv. Valoarea negativă înregistrată în anul 2011 indică un dezechilibru financiar pe termen lung, situație ce conduce la o stare de faliment, în condițiile în care nu se iau măsuri în vederea îmbunătățirii situației societății. S.C. CELAVI IMPEX SRL a ajuns în această situație din cauza faptului că utilizează surse temporare pentru finanțarea investițiilor, încălcând în acest fel și principiile generale de finanțare, potrivit cărora la alocări permanente se utilizează doar surse permanente. Situația societății nu este însă una critică, deoarece în anul 2012 fondul de rulment înregistrează valori pozitive, ceea ce arată că societatea dă semne de îmbunătățire în ceea ce privește atingerea unui echilibru financiar.

Printre măsurile pe care societatea ar trebui să le adopte ar putea fi încorporarea amortizărilor, precum și a operațiunilor de dezinvestire, adică să apeleze la vânzarea acelor active imobilizate care nu sunt rentabile pentru societate.

Nevoia de fond de rulment reprezintă activele ciclice finanțate din fondul de rulment, respectiv acele active cu lichiditate sub un an ce urmează a fi alocate din surse cu exigibilitate > 1 an. În primul an de analiză societatea înregistrează valori negative ale nevoii de fond de rulment, ceea ce reprezintă un surplus de surse temporare în raport cu necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare, situație favorabilă pentru societate, fiind o consecință a accelerării vitezei de rotație a stocurilor și a creanțelor. O altă consecință favorabilă o reprezintă creșterea scadenței la datoriile față de furnizori. Situația se schimbă însă în anul 2012, nevoia de fond de rulment devenind pozitivă ceea ce reflectă un surplus al nevoilor temporare față de sursele temporare de finanțare. Deoarece sursele temporare de finanțare nu reușesc să acopere nevoile temporare, putem considera că societatea se află în stare de dezechilibru financiar pe termen scurt. Creșterea însemnată a nevoii de fond de rulment se datorează în special creșterii nevoilor de finanțare a activelor circulante, în special a stocurilor.

Trezoreria netă, denumită și cash flow-ul, reprezintă excedentul de finanțare rezultat în urma diferenței dintre fondului de rulment și nevoia de fond de rulment. Acest excedent este concretizat în disponibilități bănești, respectiv în conturi bancare și în casă. În cazul societății analizate, trezoreria netă este pozitivă în anii 2011 și 2012, în cel de-al doilea an studiat înregistrând însă o scădere destul de semnificativă. Aceste valori atinse reflectă echilibrul financiar pe termen scurt și foarte scurt al societății CELAVI IMPEX SRL, echilibru care însă pare să se diminueze în timp dacă societatea nu va lua măsurile necesare. Valorile pozitive ale trezoreriei nete, cu tendință de scădere în anul 2012, reprezintă consecința încheierii rezultatelor cu profit, ceea ce semnifică un echilibru financiar pe termen scurt, în contradictoriu cu tendința de scădere a acesteia. În ambii ani exercițiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar ce urmează a fi plasat într-un mod eficient și în deplină siguranță pe piață.

În urma analizării bilanțului financiar considerăm câteva măsuri pe care societatea CELAVI IMPEX SRL ar trebui să le ia în vederea creșterii capacității de plată, și anume:

prevenirea sau transformarea imobilizărilor de fond de rulment în stocuri cu mișcare lentă sau fără mișcare;

urmărirea riguroasă a încasării clienților la termenele convenite;

efectuarea obligațiilor față de terți la termenele și în condițiile stabilite;

accelerarea livrării mărfurilor prin măsuri organizatorice adecvate;

diminuarea creditelor comerciale acordate clienților.

III.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Pe baza contului de profit și pierdere (Anexa nr.2) am făcut analiza soldurilor intermediare de gestiune.

III.3.1.Întocmirea tabloului SIG

Determinarea soldurilor intermediare de gestiune este prezentată în tabelul nr. III.3. Soldurile intermediare de gestiune de mai jos:

Tabelul nr. III.3. Soldurile intermediare de gestiune

III.3.2. Analiza evoluției principalelor solduri intermediare de gestiune

Marja comercială constituie un indicator de apreciere a rentabilității unei activități comerciale. Societatea a desfășurat activitate de comerț în ambii ani de analiză. În anul 2012 societatea înregistrează o cota de adaos comercial mai ridicată cu 5.43% față de 2011.

În consecință și cifra de afaceri a societății CELAVI IMPEX SRL a scăzut în anul 2012 față de anul 2011 de la valoarea de 4.278.545 la valoarea de 3.829.392.

Valoarea adăugată reprezintă creșterea de valoare obținută din folosirea factorilor de producție, (în principal a factorilor muncă și capital) peste valoarea bunurilor și a serviciilor cumpărate de la terți. În perioada analizată, valoarea adăugată înregistrează valori pozitive, valoare care însă crește în anul 2012 față de anul 2011 cu 8.719 Ron. În consecință dinamica valori adăugate este una pozitivă, reprezentând creșterea de valoare a acesteia. Valoarea adăugată crește ca urmare a creșterii volumului de muncă, ceea ce duce și la o creștere a numărului de angajați sau a orelor de muncă, mărindu-se astfel gradul de înzestrare tehnică a muncii.

Cele mai importante căi de creștere a valorii adăugate, pe care societatea CELAVI IMPEX SRL ar trebui să le aibă în considerare, sunt:

asigurarea cu resurse umane și tehnice necesare atingerii obiectivelor propuse;

reducerea consumurilor intermediare, adică a cheltuielilor cu materialele și serviciile achiziționate de la terți, prin raționalizarea consumurilor de materii prime, materiale, energie, apă etc.;

creșterea productivității muncii printr-o mai bună organizare a producției și a muncii, precum și prin asigurarea la timp cu resursele necesare activității întreprinse;

îmbunătățirea utilizării timpului de funcționare a imobilizărilor corporale.

Excedentul brut de exploatare este indicatorul care reflectă acumularea brută din activitatea de exploatare. Acesta reprezintă o resursă principală a societății cu influență hotărâtoare asupra rentabilității economice și a capacității de autofinanțare a investițiilor. Rolul acestui indicator este unul multiplu, și anume:

este o măsură de creștere a performanțelor economice a societății;

este independent de politica financiară a firmei;

reprezintă o sursă financiară fundamentală.

Excedentul brut de exploatare este un indicator mai reprezentativ decât profitul din exploatare, deoarece nu ține cont de politica de amortizări și de provizioane și de cea de investiții, luând în calcul doar veniturile din exploatare încasabile la o anumită scadență și cheltuielile plătibile la o anumită scadență. În cazul societății CELAVI IMPEX SRL acest indicator înregistrează o scădere în anul 2012 față de anul 2011, scădere datorată creșterii cheltuielilor cu personalul pe parcursul anului 2012. În urma scăderi înregistrată de excedentul brut de exploatare s-a diminuat și capacitatea de autofinanțare a investițiilor.

Rezultatul din exploatare constituie valoarea absolută a performanței activității de exploatare prin scăderea tuturor cheltuielilor plătibile și calculate din veniturile exploatării încasabile și calculate și caracterizează performanțele activității de exploatare, indiferent de politica financiară și fiscală adoptate de către societate. În cadrul firmei analizate rezultatul din exploatare este unul pozitiv în ambele perioade. În a doua perioadă însă acesta a scăzut cu 23.911 Ron, ceea ce înseamnă că activitatea de exploatare realizată de societatea analizată este una tot mai puțin rentabilă. Această situație se datorează în principal scăderii semnificative înregistrată de excedentul brut de exploatare în anul 2012.

Rezultatul curent este determinat ca diferență între rezultatul exploatării, și cel financiar. Rezultatul curent obținut în decursul anilor 2011 și 2012 este concretizat în profit, însă în anul 2012 firma a înregistrat un profit în scădere față de anul precedent, diferența fiind destul de semnificativă. Astfel societatea CELAVI IMPEX SRL a înregistrat de la un an la altul o scădere a profitului curent de la 43.129 Ron la 40.038 Ron. În perioada analizată datorită valorilor pozitive ale rezultatului curent, de exploatare și financiar societatea ocupă o poziție privilegiată pe piață, rezultat al unei activități de exploatare rentabile, care permite degajarea unor lichidități sporite al căror plasament permite nu numai recuperarea eventualelor cheltuieli financiare, ci și obținerea unor profituri suplimentare.

Rezultatul brut exprimă în valori absolute rentabilitatea afectată activității societății, după scăderea cheltuielilor totale din veniturile totale ale unui exercițiu financiar. Societatea CELAVI IMPEX SRL obține în cei doi ani analizați un rezultat brut concretizat în profit, rezultat care este același cu rezultatul curent obținut, datorită valorii nule înregistrată de rezultatul extraordinar.

Profitul net reprezintă valoarea absolută a rentabilității financiare, cu care sunt recompensați acționarii pentru capitalurile proprii subscrise, urmând să se distribuie sub formă de dividende, în raport cu numărul de acțiuni vândute sau să se reinvestească în întreprindere. Societatea CELAVI IMPEX SRL a obținut în perioada analizată un profit net în scădere, ceea ce arată că societatea este mai puțin rentabilă față de anul precedent.

Figura nr. III.2. Evoluția MC, VA, EBE,RE, RC, Pb, Pn

III.4. Analiza situațiilor financiare prin metoda ratelor

III.4.1. Analiza ratelor de structură

Tabelul nr. III.4. Evoluția ratelor de structură

Rata fondului de rulment

În anul 2011 rata fondului de rulment a societății analizate înregistrează o valoare subunitară datorită achiziției de noi imobilizări corporale și reflectă dezechilibrul financiar pe termen lung, adică un fond de rulment negativ. Această valoare indică faptul că societatea CELAVI IMPEX SRL își finanțează imobilizările corporale mai mult din datorii de exploatare decât din capitalurile permanente de care dispune. În anul 2012 însă, rata fondului de rulment este supraunitară ceea ce presupune existența unui fond de rulment pozitiv, și anume faptul că activele fixe sunt finanțate numai din surse permanente, iar societatea se află în echilibru financiar pe termen lung.

Rata activelor imobilizate

Valorile atinse de această rată în cei doi ani analizați sunt destul de apropiate ca valoare, astfel în anul 2012 rata activelor imobilizate a scăzut ușor față de cea înregistrată în 2011, de la valoarea de 37,67 la 30,34. Valoarea ratei a scăzut în 2012 datorită reducerii valorii activelor imobilizate.

Rata activelor circulante

Se observă că activele totale au crescut ca urmare a creșterii activelor circulante, creșterea fiind însă una semnificativă. Rata activelor circulante înregistrează în perioada analizată o creștere de la 62,33 la 69,66 ceea ce reprezintă o creștere a ponderii elementelor de activ, creștere datorată modificării lor într-o proporție mai mică decât a activului total. Aceasta este o situație nefavorabilă, determinând scăderea cifrei de afaceri.

Rata stabilității financiare

Aceasta reflectă ponderea surselor stabile de finanțare în totalul surselor de finanțare. În perioada analizată rata stabilității financiare a crescut de la 24,50 la 39,97 datorită creșterii semnificative atât a capitalurilor permanente, cât și a pasivului total, această creștere datorându-se aducerii de noi aporturi la capital și realizării de investiții.

Rata autonomiei financiare globale

Rata autonomiei financiare a firmei indică posibilitatea acesteia de autofinanțare din surse proprii, exprimând gradul de independență financiară a societății. Această rată a scăzut de la o perioadă la alta, diferența înregistrată între cei doi ani analizați fiind de 0,26, cu toate că din punct de vedere valoric a avut loc o creștere a capitalului propriu. Întrucât premisa esențială pentru realizarea autonomiei financiare a unei societăți constă în obținerea unui rezultat de minimum 33,3% pentru rata autonomiei financiare globale, iar valorile înregistrate de societatea analizată se situează sub această limită, subliniază faptul că societatea analizată nu dispune de o autonomie financiară, realizarea noilor investiții făcându-se pe seama surselor de finanțare externe.

Cauzele care au determinat scăderea eficienței cu care este utilizat capitalul permanent pentru obținerea unei unități cifră de afaceri a fost existența unor datorii mai ridicate față de anul anterior.

Rata de îndatorare globală

Rata de îndatorare caracterizează dependența financiară a întreprinderii și gradul de risc al politicii sale financiare. În ambii ani analizați societatea este dependentă din punct de vedere financiar deoarece datoriile sale reprezintă 84,06% respectiv 84,32%. Creșterea datoriilor în anul 2012 au determinat creșterea dependenței financiare a societății, aceasta menținându-se într-o situație precară, prin îndeplinirea unui număr mic de obiective propuse. Astfel, se impune a fi luate măsuri pentru îmbunătățirea, eficientizarea utilizării capitalului permanent și creșterea gradului de autofinanțare a firmei.

III.4.2. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate

Tabelul nr. III.5. Evoluția ratelor de lichiditate și solvabilitate

Rata lichidității generale

Rata lichidității generale analizează comparativ ansamblul activelor circulante cu cel al datoriilor reflectând capacitatea societății de a-și onora obligațiile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidități.

În anul 2011 această rată este subunitară, fiind un aspect negativ, în acest caz societatea se găsește într-o oarecare incapacitatea de plată, fiind nevoită sa apeleze la credite bancare. În anul 2012 aceasta rată este supraunitară ceea ce înseamnă că societatea începe să-și achite datoriile din active circulante. Dacă ar adopta măsurile necesare în continuare, societatea ar ajunge la capacitatea de a-și achita datoriile în condiții normale și la termenele prevăzute în contractele cu terții.

Rata lichidității rapide

Rata lichidității rapide apreciază disponibilitatea întreprinderii de a-și putea plăti datoriile pe termen scurt doar din creanțe și disponibilități. Raportul este subunitar și în scădere de la un an analizat la altul (de la 0,05 la 0,01) deoarece atât creanțele, cât și disponibilitățile s-au redus. În cei doi ani analizați se determină un aspect nefavorabil care continuă să evolueze. Societatea ar trebui să adopte cât mai repede măsurile necesare în vederea îmbunătățirii acestei rate.

Rata lichidității imediate

Această rată apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi achitate pe seama disponibilităților bănești. Nivelul optim pentru această rată este de 0,3. Astfel putem observa că în cei doi ani firma nu atinge acest prag, valorile acestei rate se prăbușesc datorită scăderii drastice a disponibilităților bănești, societatea nefiind astfel capabilă să-și acopere datoriile imediat exigibile pe seama disponibilităților bănești. Situația societății este una îngrijorătoare și se propune luarea de măsuri imediate.

Rata solvabilității globale generale

Rata solvabilității globale exprimă în ce măsură activele totale ale întreprinderii acoperă datoriile totale. Raportul este supraunitar, dar nu atinge nivelul minim asiguratoriu de 1,5. Totuși această rată înregistrează o scădere reflectând o ușoară diminuare a capacității societății de acoperire a datoriilor sale rezultate din desfășurarea activității.

III.4.3. Analiza ratelor de gestiune

Tabelul nr. III.6. Evoluția ratelor de gestiune

Durata de rotație a stocurilor

Această rată arată numărul mediu de zile necesar pentru reînnoirea stocurilor. Se consideră optimă o durată medie de rotație a stocurilor mai mică de 30 de zile deoarece este mai eficient un stoc redus care se reînnoiește rapid prin cifra de afaceri decât un stoc mai greu vandabil care se rotește mai lent. În urma analizei rezultă o situație negativă a societății în ceea ce privește valorile înregistrate de această rată, banii fiind astfel imobilizați pe o perioadă foarte lungă de timp, durata medie de rotație a stocurilor fiind cu mult peste limita maximă respectiv de 102.64 zile în anul 2011 și de 166.45 de zile în 2012. Situația societății nu este una deloc bună, aceasta trebuind să ia măsuri.

Durata de încasare a clienților

Viteza de rotație a clienților arată în câte zile întreprinderea își încasează contravaloarea creanțelor, putându-se aprecia prin numărul de rotații a creditului – clienți sau prin durata de încasare a acestuia. Durata medie de încasare a creanțelor variază în funcție de importanța și obiectul de activitate al firmei. Se consideră optim o durată de încasare a clienților sub 30 de zile.

În cazul societății analizate durata de încasare a clienților este în ambele perioade analizate, cu mult sub limita admisă, aspect economic favorabil pentru societate.

Durata de plată a furnizorilor

Această rată de gestiune arată numărul de zile necesar pentru achitarea obligațiilor față de furnizori. Se consideră normală o durată medie de achitare a furnizorilor sub 30 de zile. În urma analizei pe ambii ani numărul de zile este în scădere însă depășește durata medie de achitare. O durată în zile mare (de la 79.7 zile în anul 2011 la 61,40 zile în anul 2012) presupune faptul că societatea utilizează resursele furnizorului, însă dacă durata crește și nu este rezultatul unui acord cu furnizorul, poate conduce la înrăutățirea relațiilor comerciale, iar pentru întreprindere există semnale că se confruntă cu greutăți de plată.

În perioada analizată, societatea încasează creanțele în aproximativ 1.33 zile și plătește furnizorii în 61,40 zile. Având în vedere faptul că durata de achitare a furnizorilor este mai mare decât durata de încasare a creanțelor, menționăm acest lucru ca un aspect economic favorabil, deoarece plata furnizorilor se face mai lent decât încasarea creanțelor.

Durata de rotație a clienților și a furnizorilor sunt influențate de următorii factori: strategia societății furnizoare privind piața de desfacere, natura clientelei, a serviciilor, precum și de conjunctura economică.

III.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate

Tabelul nr. III.7. Evoluția ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate economică

Rata rentabilității economice măsoară performanța activului total sau gradul de valorificare a capitalurilor investite/capitalurilor permanente exprimând în lei profitul brut (sau EBE) obținuți la 100 lei activ total, capital investit sau permanent. Deoarece această rată nu ține seama de raportul dintre capitalurile proprii și cele împrumutate, ea este independentă de mecanismul de finanțare.

Aprofundând analiza putem afirma încă o dată că profitul a fost influențat negativ în această firmă de scăderea numărului de angajați de la un an la altul. Deoarece în perioada analizată profitul brut scade de la 43.129 Ron la 40.038 Ron scade și rentabilitatea firmei de la 2,06 la 1,56. Scăderea înregistrată este una semnificativă, indicând un moment nefavorabil în care se situează societatea în momentul de față în ceea ce privește profitul obținut.

Rata de rentabilitate financiară

Rata rentabilității financiare „exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care va permite remunerarea capitalurilor acționarilor și autofinanțarea întreprinderii.”

Din analiza realizată se constată o reducere a ratei rentabilității financiare, fenomen considerat a fi negativ din punct de vedere economic. Această scădere înregistrată în 2012, se datorează reducerii nivelului profitului net.

III.4.5. Analiza ratelor de rentabilitate a veniturilor și a cheltuielilor

Tabelul nr. III.8. Evoluția ratelor de rentabilitate a veniturilor și a cheltuielilor

Ratele de rentabilitate a veniturilor și a cheltuielilor

Atât din ratele de rentabilitate a veniturilor totale și a cheltuielilor totale, cât și din ponderea acestora reiese că veniturile au crescut într-o proporție mai mare decât creșterea cheltuielilor, degajându-se astfel profit, ceea ce atrage și creșterea cheltuielilor cu impozitul pe profit de la o perioadă la alta. De asemenea veniturile și cheltuielile de exploatare se regăsesc cu preponderență (în procent de peste 90%), pe când cele extraordinare lipsesc, iar cele financiare cresc într-o măsură mai mică.

III.5. Situațiile financiare previzionate

III.5.1. Elaborarea situațiilor financiare previzionate

În previziunea cifrei de afaceri am pornit de la evoluția cifrei de afaceri în perioada

2010-2012.

Tabelul nr. III.9. Evoluția CA

Am considerat o rată medie de creștere a cifrei de afaceri în prețuri constante de 3%.

Rezultatele previziunii sunt prezentate în tabelul nr. III.10. Cifra de afaceri previzionată de mai jos:

Tabelul nr. III.10. Cifra de afaceri previzionată

III.5.2. Estimarea situației financiare a întreprinderii

III.5.2.1.Estimarea contului de rezultate

Pentru previziunea situațiilor financiare prin metoda procent din vânzări am exprimat contul de profit și pierdere într-o formă sintetică și am calculat valoarea medie pentru fiecare categorie de venit si cheltuială, urmând ca apoi să fie exprimate ca procent din cifra de afaceri.

Tabelul nr. III.11. Contul de profit și pierdere simplificat

Tabelul nr. III.12.Contul de profit și pierdere exprimat în procente din cifra de afaceri

Elementele contului de profit și pierdere le-am estimat pentru următorii trei ani pornind de la următoarele ipoteze :

Cifra de afaceri crește într-un ritm mediu anual de 3%;

Ponderea producției stocate și imobilizate va rămâne la nivelul anul 2012;

Alte venituri din exploatare au o pondere de 0.09 % în CA;

Chelt.cu materialele și serviciile scad de la 7,43 % la 7 % si 6.5%;

Chelt.cu impozitele și taxele se mențin la nivelul mediu al ultimilor 3 ani;

Chelt.cu personalul se mențin la 3,29 % în CA;

Chelt.cu amortizarea se mențin la 0,26 % în CA;

Alte chelt.din exploatare au o pondere de 0,16 % în CA;

Veniturile din dobanzi se obțin din aplicarea ratei medii a dobânzii la depozite de 0,1% asupra disponibilităților din bilanț, respectiv cash-flow-ul;

Alte venituri financiare sunt luate în considerare la nivelul mediu din ultimii 3 ani;

Chelt.cu dobânzile se obțin prin aplicarea ratei medii a dobânzii la credite de 3,04% în CA;

Alte chelt.financiare sunt estimate la nivelul mediu de 0,06 % în CA;

Cota de impozit pe profit este estimată la 19,31 % pentu 2013, 18,70% pentru 2014 și 18,50 % pentru 2015 (se iau în considerare și cheltuielile nedeductibile înregistrate în ultimii ani).

Tabelul nr. III.13. Contul de profit și pierdere previzionat

III.5.2.2. Estimarea bilanțului

Pentru previziunea situațiilor financiare prin metoda procent din vânzări am exprimat bilanțul în procent din cifra de afaceri și am determinat valoarea medie pentru fiecare element în parte, așa cum reiese din tabelul nr. III.14. Bilanțul exprimat în procente din cifra de afaceri.

Tabelul nr. III.14. Bilanțul exprimat în procente din cifra de afaceri

Elementele bilanțului le-am estimat pentru următorii trei ani pornind de la următoarele ipoteze :

Activele imobilizate rămân la valoarea din anul 2012, considerând că pentru creșterea estimată a cifrei de afaceri de 3% anual nu sunt necesare investiții suplimentare în următorii 3 ani,capacitatea de producție nefiind utilizată la maxim.

Stocurile le-am estimat la ponderea medie din ultimii ani în cifra de afaceri pentru primul an de previziune adică 35,72%, scăzând la 33% în 2014 și la 30% în 2015, tinzând spre valoarea din 2011 când stocurile au înregistrat o pondere mai redusă în cifra de afaceri.

Creanțele-clienți le-am estimat la ponderea medie din ultimii ani în cifra de afaceri pentru primul an de previziune (1,08%), scăzând la 0,80% în 2014 și 0,60% în 2015 pentru a ajunge la valoarea din 2012.

Alte creanțe le-am estimat la aceeași valoare de 0%.

Disponibilitățile se estimează să crească ca pondere din cifra de afaceri de la 0,12% (ponderea medie din ultimii ani) în 2013 la 0,15% în 2014 și 0,18% în 2015.

Datoriile față de furnizori se mențin ca pondere în cifra de afaceri la 19,23% pentru primul an de previziune, scăzând pentru următorii doi ani la 18,50% respectiv 18,0%.

Alte datorii își reduc ponderea la 2,44% (ponderea medie din ultimii ani) în primul an de previziune, la 2,0% în 2014 și respectiv la 1,5% în 2015.

Împrumuturile pe termen lung își reduc ponderea de la 7,77% (valoarea medie din ultimii 3 ani de previziune) în 2013 la 7,0% în 2014 respectiv 6,50% în 2015.

Capitalurile proprii se mențin la valoarea din anul 2012.

Tabelul nr. III.15. Bilanțul previzionat

III.5.3.Validarea prognozelor pentru analiza financiară previzionată

Pe baza situațiilor financiare previzionate am determinat principalele rate utilizate în analiza financiară previzionată :

Tabelul nr. III.16.

Analiza situațiilor financiare previzionate evidențiază următoarele aspecte:

Ratele de creștere evidențiază o creștere importantă a profitului net în 2013, ca urmare a reducerii cheltuielilor de exploatare prin luarea în considerare a valorii medii din ultimii 3 ani pentru cheltuielile cu impozitele și taxele, respectiv prin reducerea ponderii deținute în CA pentru celelalte categorii de cheltuieli;

Ratele de lichiditate înregistrează o tendință de creștere, însă aflându-se încă sub valorile minime acceptate, firma trebuie să se preocupe în continuare de problema sporirii lichidităților și scăderea nivelului creditelor bancare pe termen scurt;

Ratele de gestiune ale activelor evidențiază o ușoară creștere a vitezei de rotație a imobilizărilor, stocurilor și clienților, trebuind luate măsuri de creștere a vitezei de rotație a stocurilor care se află cu mult peste limitele normale.

Ratele de rentabilitate cresc în cei 3 ani de analiză, creștere influențată pozitiv de creșterea numărului de salariați și a profitului brut în cazul rentabilității economice, respectiv de creșterea profitului net în cazul celei financiare.

Concluzii

Previziunea este expresia unui management performant, prin care se valorifică cât mai eficient potențialul intern al firmei, și anume cel comercial, tehnic, economic, managerial, luând în calcul și toate variabilele precum și influențele mediului ambiant. Fără a avea o planificare, managementul firmei nu ar avea drept repere decât realizările proprii ale perioadelor precedente sau realizările concurenței, care au fost determinate de condițiile concrete ale perioadei respective și care nu extrapolează întocmai în perioada următoare.

Situațiile financiare sunt considerate ca fiind o bază de referințe în procesul de conducere a activității economico-financiare a unei întreprinderi prin modul cum participă la circuitul informație-analiză-decizie. Astfel, datele care se regăsesc în bilanț, fundamentează procesul decizional.

În lucrarea de față am realizat analiza economico-financiară pentru societatea CELAVI IMPEX SRL, în urma căreia am depistat următoarele puncte tari și puncte slabe:

Puncte tari:

La nivelul activelor totale se înregistreză o creștere semnificativă de 22.53%.

Structura activelor corespunde obiectului de activitate al întreprinderii și cunoaște o îmbunătățire în perioada studiată la nivelul activelor circulante, în special datorită reducerii ponderii creanțelor.

Societatea se bucură de o bună stabilitate financiară, mai ales în anul 2012, aspect evidențiat și de valorile ridicate și în creștere ale ratei stabilității financiare. De asemenea, societatea se bucură de o bună autonomie financiară, mai ales în anul 2011, aspect evidențiat și de valorile ridicate ale ratei autonomiei financiare.

Creșterea valorii capitalurilor proprii este reflectată în situația netă pozitivă și crescătoare.

Echilibrul financiar pe termen lung al societății, este reflectat de fondul de rulment pozitiv care are o evoluție crescătoare favorabilă în anul 2012 (cu toate că în anul 2011 acesta era negativ), deoarece capitalul permanent crește într-o măsura mai mare decât cresc activele imobilizate. Datorită fondului de rulment pozitiv, societatea dispune de o marjă de securitate, care o protejează de evenimente neprevăzute.

Trezoreria netă este pozitivă pe ansamblul perioadei studiate, reflectând echilibrul financiar pe termen scurt și foarte scurt al societății.

Valoarea adăugată înregistrează o tendință favorabil crescătoare, în special datorită creșterii producției exercițiului dar și a adaosului comercial, practicat de societate.

Rata lichidității generale are o tendință favorabilă de creștere, datorită creșterii activelor circulante; în anul 2012 aceasta rată este supraunitară ceea ce înseamnă că societatea începe să-și achite datoriile din active circulante.

În ambele perioade analizate, durata de încasare a creanțelor este cu mult sub limita admisă, aspect economic favorabil pentru societate.

Puncte slabe:

Observăm o scădere drastică a disponibilităților bănești în intervalul 2011-2012. Atât în cadrul activelor circulante, cât si în cadrul activelor totale, stocurile au cea mai mare pondere în ambele perioade analizate.

Stocurile devin principalul element de activ: rata stocurilor crește semnificativ ajungând la o pondere 69.08% din totalul activelor în intervalul studiat, datorită creșterii volumului general al stocurilor și a scăderii volumului vânzărilor.

Rata de îndatorare globală prezintă o tendință nefavorabilă de creștere, pe fondul creșterii datoriilor pe termen lung.

În anul 2012, nevoia de fond de rulment este pozitivă, ceea ce reflectă faptul că sursele temporare de finanțare nu reușesc să acopere nevoile temporare de finanțare deci avem o situație de dezechilibru financiar pe termen scurt.

Trezoreria netă înregistrează o evoluție nefavorabilă descrescătoare, datorată atât evoluției fondului de rulment, cât și a evoluției nevoii de fond de rulment.

Rata lichidității reduse înregistrează o tendință nefavorabilă de scădere în anul 2012, în special datorită scăderii creanțelor și disponibilităților bănești. În acest context societatea prezintă slabă capacitate de a-și onora datoriilor pe termen scurt din disponibilități bănești și creanțe.

Societatea analizată are un grad extrem de ridicat de îndatorare pe termen mediu și lung, dovedind o slabă capacitate de a-și rambursa datoriilor financiare prin autofinanțare.

Durata medie de rotație a stocurilor (atât în anul 2011 cât și în anul 2012) a înregistrat valori cu mult peste limita maximă, iar durata de rotație a stocurilor este în creștere, ajungând în anul 2012 la o durată de rotație a stocurilor de 166.45 zile.

Deoarece în perioada analizată profitul brut scade de la 43.129 Ron la 40.038 Ron scade și rentabilitatea firmei de la 2,06 la 1,56. Scăderea înregistrată este una semnificativă, indicând un moment nefavorabil în care se situează societatea în momentul de față în ceea ce privește profitul obținut.

Se observă o scădere a ratei rentabilității financiare în 2012, datorată reducerii nivelului profitului net.

Odată identificate aceste puncte tari și slabe ale societății CELAVI IMPEX SRL, am elaborat situații financiare previzionate, în scopul corectării deficiențelor și îmbunătățirii performanței firmei. Aceste situații reprezintă una din principalele tehnici ale previziunii financiare și implică o estimare a situațiilor financiare în funcție de un set de ipoteze legate de necesitățile viitoare ale performanței și finanțării activității firmei.

Am stabilit obiectul previziunii, adică previziunea elementelor contului de rezultate și a bilanțului, apoi am stabilit ipotezele privind perioada viitoare care permit stabilirea unor niveluri posibile de atins pentru diferiți indicatori. În acest caz, am estimat ca cifra de afaceri să crească cu o rată medie de 3% în următorii 3 ani, nivelul stocurilor să scadă și să aibă loc accelerarea vitezei de rotație a acestora, să scadă durata medie de achitare a furnizorilor, să se obțină profit cel puțin la nivelul celui din anul 2011.

Am ales ca și metodă de previziune- metoda procent „procent din vânzări” și în urma aplicării acesteia am verificat dacă s-au îndeplinit obiectivele stabilite. Astfel, au fost corectate deficiențele constatate în urma analizei financiare efectuate pentru perioada 2011-2012 și acestea sunt următoarele:

se observă o creștere importantă a profitului net în 2013, ca urmare a reducerii cheltuielilor de exploatare prin luarea în considerarea a valorii medii din ultimii 3 ani pentru cheltuielile cu impozitele și taxele, respectiv prin reducerea ponderii deținute în CA pentru celelalte categorii de cheltuieli;

nivelul stocurilor a scăzut în perioada previzionată, însă deoarece încă se află sub limitele normal admise, se impun în continuare măsuri de creștere a vitezei de rotație a stocurilor, îmbunătățirea structurii lor și a creanțelor;

durata medie de încasare a creanțelor a scăzut;

s-a redus decalajul dintre durata de încasare a creanțelor și cea de plată a furnizorilor;

creșterea importantă a disponibilităților bănești în totalul activelor circulante de la 0.02% în 2012, la 0,18% în 2015, având în vedere că s-a redus durata de încasare a creanțelor;

ratele de rentabilitate cresc în cei 3 ani de analiză, creștere influențată pozitiv de creșterea numărului de salariați și a profitului brut în cazul rentabilității economice, respectiv de creșterea profitului net în cazul celei financiare.

împrumuturile pe termen lung își reduc considerabil ponderea de la 16,27% în 2012 la 6,50% în 2015.

Pentru ca poziția și performanța financiară viitoare a firmei să se îmbunătățească se impun măsuri pe linia:

accelerării vitezei de rotație a stocurilor care se află cu mult peste limitele normale;

reducerea în continuare a decalajului dintre durata de încasare a creanțelor și cea de plată a furnizorilor care se află cu mult peste limitele normale, existând un raport nefavorabil între cele două rate de gestiune, adică firma își încasează banii de la clienți într-un interval scurt de timp, însă își achită datoriile față de furnizori la scadențe de peste 60 de zile. Prin această politică, societatea nu reușește să creeze un excedent de resurse financiare, care este destul de important în buna funcționare a unei societăți, astfel se propune a se ajunge la o situație de echilibru între durata de încasare a clienților și durata de achitare a furnizorilor;

sporirea lichidităților și totodată reducerea gradului de îndatorare mai ales pe termen scurt prin scăderea nivelului creditelor bancare pe termen scurt, mărirea scadențelor acestora și în același timp achitarea datoriilor pe termen mediu și lung;

scăderea costurilor, prin încheierea unor contracte mai bune cu furnizorii, scăderea consumurilor specifice fără a afecta calitatea producției, reducerea cheltuielilor financiare prin negocierea unor dobânzi și scadențe la creditele contractate mai avantajoase;

creșterea rentabilității economice prin:

accelerarea vitezei de rotație a capitalului permanent prin: optimizarea structurii capitalurilor; reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție, creșterea ponderii imobilizărilor fixe active, reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producție în curs de execuție, produse finite, reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare a acestora.;

și prin sporirea ratei rentabilității comerciale prin: creșterea volumului fizic al vânzărilor; modificarea structurii producției în sensul creșterii ponderii produselor cu rata rentabilității unitare mai mare decât nivelul mediu; reducerea costurilor; creșterea prețurilor bazată pe îmbunătățirea calității produselor.

creșterea rentabilității financiare prin:

sporirea vitezei de rotație a capitalurilor proprii, adică modificarea CA într-un ritm superior modificării capitalurilor proprii, ceea ce înseamnă fructificarea superioară a capitalului propriu, sporirea eficienței utilizării acestuia;

sporirea rentabilității comerciale, adică modificarea profitului net în sensul creșterii într-un ritm superior modificării CA prin reducerea cheltuielilor de exploatare, sporirea volumului vânzărilor, folosirea unui regim favorabil de calcul a amortizării și provizioanelor, creșterea gradului de îndatorare pentru a beneficia de efectul de levier, dacă rata rentabilității economice este mai mare decât costul mediu al capitalului împrumutat.

Aceste previziuni devin instrumente flexibile de ghidare a acțiunilor manageriale. Pentru acestă versiune de previziune financiară am folosit un scenariu realist având la bază realitățile obiective din mediul intern și extern firmei.

Bibliografie

Pentru cărți:

Achim Monica Violeta. Analiza economico-financiară, Ediția a 2-a revizuită, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010;

Achim Monica Violeta, Borlea Sorin Nicolae. Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011;

Bușe Lucian. Analiză economico-financiară, București, Editura Economică, 2005;

Burtică Marin, Vârlan Gheorghe, Erös-Stark Loránt, Kacsó Sándor. Previzune economică teorie și aplicații , Editura Orizonturi universale, Timișoara, 2002;

Dragotă Victor (coord.). Abordări practice în finanțele firmei, Editura Irecson, București, 2005;

Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M.. Management financiar, vol.2, Editura Economică, București, 2003;

Halpern Paul, Weston J.Fred, Brigham Eugene F.. Finanțe manageriale. Modelul canadian, Editura Economică, București, 1998;

Helfert A.E. – Tehnici de Analiză Financiară: ghid pentru crearea valorii, Ediția 11, București:BMT Publishing House, 2006;

Horomnea Emil. Tratat de contabilitate, vol. 1, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001;

O. Nicolescu (coord.), Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, București , 1996;

Petrescu Silvia, Analiza și diagnostic financiar contabil: ghid teoretico-aplicativ, Ediția a 2-a rev., Editura CECCAR, București, 2008;

Popa Dorina. Analiza statică, dinamică și previzională a situațiilor financiare, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008;

C.Stănescu, A. Ifănescu, A. Băicuși. Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 1996.

Pentru pagini web:

http://www.dictionar-economic.ro/component/option,com_glossary/id,1270/,Consultat la data de 05.03.2014

http://www.scribd.com/doc/57896507/Previziunea-situatiilor-financiare, Consultat la 25.04.2014

http://www.scribd.com/doc/89036752/Utilitatea-intocmirii-situa%C8%9Biilor-financiare previzionate,consultat, Consultat la 25.03.2014

http://www.scribd.com/doc/91259081/10/Organisme-normalizatoare-in-SUA-F-A-S-B, Consultat la 26.03.2014

http://www.conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/previziunea-si-echilibru-financiar-la-intreprindere.html, Consultat la data de 26.03.2014

http://ro.pdfsb.com/readonline/6256464665674636586e5a354333356a56413d3d-3302556,Gestiunea financiară a întreprinderii, note de curs, Conf.univ.dr. Gabriel Năstase, pag. 35, consultat la data de 26.03.2014

Pentru legislație:

*** Legea contabilității nr. 82/ dec. 1991 și regulamentul de aplicare.

*** OMFP nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, cu completările și modificările ulterioare.

ANEXE

Bibliografie

Pentru cărți:

Achim Monica Violeta. Analiza economico-financiară, Ediția a 2-a revizuită, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010;

Achim Monica Violeta, Borlea Sorin Nicolae. Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011;

Bușe Lucian. Analiză economico-financiară, București, Editura Economică, 2005;

Burtică Marin, Vârlan Gheorghe, Erös-Stark Loránt, Kacsó Sándor. Previzune economică teorie și aplicații , Editura Orizonturi universale, Timișoara, 2002;

Dragotă Victor (coord.). Abordări practice în finanțele firmei, Editura Irecson, București, 2005;

Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M.. Management financiar, vol.2, Editura Economică, București, 2003;

Halpern Paul, Weston J.Fred, Brigham Eugene F.. Finanțe manageriale. Modelul canadian, Editura Economică, București, 1998;

Helfert A.E. – Tehnici de Analiză Financiară: ghid pentru crearea valorii, Ediția 11, București:BMT Publishing House, 2006;

Horomnea Emil. Tratat de contabilitate, vol. 1, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001;

O. Nicolescu (coord.), Strategii manageriale de firmă, Editura Economică, București , 1996;

Petrescu Silvia, Analiza și diagnostic financiar contabil: ghid teoretico-aplicativ, Ediția a 2-a rev., Editura CECCAR, București, 2008;

Popa Dorina. Analiza statică, dinamică și previzională a situațiilor financiare, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008;

C.Stănescu, A. Ifănescu, A. Băicuși. Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 1996.

Pentru pagini web:

http://www.dictionar-economic.ro/component/option,com_glossary/id,1270/,Consultat la data de 05.03.2014

http://www.scribd.com/doc/57896507/Previziunea-situatiilor-financiare, Consultat la 25.04.2014

http://www.scribd.com/doc/89036752/Utilitatea-intocmirii-situa%C8%9Biilor-financiare previzionate,consultat, Consultat la 25.03.2014

http://www.scribd.com/doc/91259081/10/Organisme-normalizatoare-in-SUA-F-A-S-B, Consultat la 26.03.2014

http://www.conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/previziunea-si-echilibru-financiar-la-intreprindere.html, Consultat la data de 26.03.2014

http://ro.pdfsb.com/readonline/6256464665674636586e5a354333356a56413d3d-3302556,Gestiunea financiară a întreprinderii, note de curs, Conf.univ.dr. Gabriel Năstase, pag. 35, consultat la data de 26.03.2014

Pentru legislație:

*** Legea contabilității nr. 82/ dec. 1991 și regulamentul de aplicare.

*** OMFP nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, cu completările și modificările ulterioare.

ANEXE