Analiza Potentialului Si Amenajarea Turistica In Zona Defileului Vadu Crisului

INTRODUCERE

Turismul rural prezintă o serie de avantaje: valorifică spațiile agricole, resursele naturale, patrimoniul cultural, tradițiile sătești, produsele agricole, realizează schimburi între veniturile urbane și cele rurale, creează direct și indirect locuri de muncă, îmbunătățește infrastructura. Există o serie de motive economice, sociale și culturale care recomandă dezvoltarea inițiativelor turistice în zone rurale ca și stimulator al economiei rurale. Acestea sunt privite ca principale tendințe motivaționale ale cunoașterii activității de turism rural, în condițiile existenței în România a unor posibilități remarcabile de derulare a acestui tip de turism, argumentate prin prezența resurselor naturale și antropice într-un spațiu rural românesc cu multiple tradiții etnofolclorice, monumente cultural-istorice, muzee etc.

Zonele rurale și așezările mici, simt de obicei lipsa unui sistem de management sofisticat, așa cum se aplică la firmele din mediul urban, sau la nivel guvernamental, care include mai puține resurse și probabil altfel de cunoștințe tehnice în cercetare, planificare, marketing si management operațional.

Este de relevat faptul că cercetarea și mai ales, organismele decizionale de la nivel local, județean și departamental au foarte puține informații, obținute mai mult prin deducții, decât printr-o înregistrare riguroasă și sistematică a lor. În prezent nu există informații directe asupra întregii activități de turism rural dar, în schimb, se poate dispune de informații indirecte, uneori incomplete și care, în mod frecvent nu sunt obținute în timp util.

Actualmente nivelul de cunoștințe, de informare și de practici manageriale ale gospodarilor români este unul foarte scăzut și acest fapt se resimte în procesul de fundamentare adeciziilor și de derulare a activității lor. Din acest punct de vedere considerăm că actuala cercetare este necesară și extrem de importantă pentru revitalizarea turismului rural și implicit a structurilor de primire din Vadu Crișului.

Literatura de specialitate din țara noastră cuprinde date insuficiente referitoare la structurile de primire din turismul rural în județul Bihor. Alegerea acestei zone pentru cercetare pornește de la potențialul natural, uman și socio –cultural care se află în această zonă în scopul valorificării acestuia în vederea dezvoltării economice a județului. Structurile de primire rurală nu-și pot menține avantajul concurențial pe piață, decât printr-un management competent, care să antreneze resursele umane într-un proces de flexibilizare și diversificare a produselor și serviciilor turistice rurale, realizate la parametri calitativi care să satisfacă exigențele turiștilor.

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND LOCALITATEA VADUL CRIȘULUI, JUDEȚUL BIHOR

1.1 Localizare, caracteristici generale

Județul Bihor este așezat în partea nord-vestică a României, pe cursurile râurilor Crișul Repede și Crișul Negru, mărginit la est de Munții Apuseni, iar la vest de Câmpia Tisei, având ca vecini: la nord județul Satu Mare; la est județele Sălaj, Cluj, Alba; la sud județul Arad; la vest Ungaria. Județul Bihor are o suprafață de 7 544 km2.

Figura nr. 1.1- Județul Bihor

Sursa: http://ro.wikipedia

Județul Bihor ocupă 3 la sută din suprafața țării, beneficiind de toate formele de relief, dispuse în trepte de la est la vest: Munții Șes sau Plopiș, Munții Pădurea Craiului, Munții Vlădeasa, Munții Bihorului, Munții Codru-Moma – în ordinea succesiunii lor de la nord spre sud; dealuri: Dealurile Crișene, ca o subdiviziune a Dealurilor de Vest; câmpii: Câmpiile Ierului și Nirului la nord și Câmpia Crișurilor la sud.

Vadu Crișului (în maghiară Rév, Nagyrév) este un sat în estul județului Bihor, Transilvania, România. Este reședința comunei Vadu Crișului. Localitatea este situată la iesirea Crișului Repede din defileu. Toponimul Vad, atât în limba română cât și Rév în limba maghiară, semnifică locul din albia unui râu unde malul fiind jos și apa puțin adâncă, permitea trecerea prin apă de pe un mal la altul.

Satul marchează limita sud-estică a Depresiunii Vadului, depresiunea golf dintre "munceii" Pădurea Craiului și Munții Plopișului (sau Șes), depresiune ce poarta numele localității, care este simultan și cea mai mare din zonă.

Figura nr. 1.2 – Localizarea pe hartă a localității Vadu Crișului

Sursa: http://ro.wikipedia

Este străbătută de drumul european E60 (DN1), Oradea – Cluj-Napoca, fiind aflată la aproximativ 50 km de Oradea și la 100 km de Cluj-Napoca, respectiv de calea ferata Oradea – Cluj-Napoca.

1.2 Limite geografice

Localitatea Vadu Crișului este asezata in nord-vestul Romaniei,in partea estica a judetului Bihor. Toponimul de vad semnifica locul din albia unui rau unde malul fiind jos si apa putin adanca, permite trecerea prin apa de la un mal la altul.

Vadu Crișului se afla la contactul cu Muntii Padurea Craiului. Ca urmare a acestei asezari, structura geologica a zonei este complexa, fiind reprezentate prin roci sedimentare de natura si varste diferite. In Vadu Crișului rocile sunt preponderent alcatuite din calcare dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. Este de retinut, in legatura cu calcarele de aici, dezvoltarea unui relief carstic complex precum si caracterul dezorganizat al retelei hidrografice.

Vadu Crișului este asezat pe soseua E60 (DN1), Oradea – Cluj-Napoca, la o distanta de 50 km de Oradea si la 100 km fata de Cluj-Napoca, deasemenea prin localitate trece calea ferata Oradea-Cluj-Napoca.

Zona de la Vadu Crișului și defileul Crișul Repede este accesibila de asemenea prin calea ferata Oradea – Cluj(statiile C.F.R. Vadu Crișului, Suncuius, Pestera) sau prin ramificatia rutiera din DN. 1, de la Topa de Cris, care reprezinta un complex carstic deosebit de pitoresc, conditionat de calcarele Padurii Craiului.

Din punct de vedere administrativ, Comuna Vadu Crișului este alcătuită din 4 sate: Vadu Crișului – centrul administrativ al comunei – Topa de Criș, satul Birtin și satul Tomnatic. Comuna se învecinează la nord cu comuna Aușeu, la nord vest cu comuna Măgești, la vest cu comuna Aștileu, la sud-vest cu comuna Dobrești, la sud cu comuna Șuncuiuș și la est cu comuna Borod. În limba maghiară, comuna este cunoscută sub denumirea de  Rév.

Defileul Crișului Repede este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Bihor, pe teritoriul administrativ al comunelor Vadu Crișului și Șuncuiuș.2

Rezervația naturală ce traversează Munții Pădurea Craiului, are o suprafață de 219,40 ha, și reprezintă o arie cu o importanță floristică datorită prezenței plantelor vasculare: specii de cormofite, feriga, specii de equisetatae (coada calului), etc; importanță faunistică prin prezența speciilor de mamifere (lup, căprioară, mistreț, vulpe, iepure, etc), păsări, reptile și pești; și una geologicădatorită calcarele din defileu și a peșterilor incluse în rezervație.

CAPITOLUL II. CADRU NATURAL CA ȘI SUPORT AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI

În acest sens semnalăm, pe lânga defileul Crișului Repede strajuit de abrupturi salbatice, o serie de pesteri, dintre care mai însemnate sunt: Pestera Vadului, Pestera Podinului, Casa Zmaului, Pestera cu Apa, Pestera Fugarilor, Pestera Deventului, Pestera Caprei.

În sfera de influenta a acestei zone turistice apare si platoul carstic Zece Hotare, ciuruit de doline si uvale, precum si Pestera Vântului de lânga Suncuius. În judetul Bihor, foarte des vizitate sunt si pesterile: Vadu Crișului, inclusa în rezervatia naturala Vadu Crișului si Pestera Vântului din Padurea Craiului, situata în apropiere de Suncuius, pe malul stâng al Crișului Repede. Aceasta din urma, strabatuta de un curs subteran de apa, este considerata cea mai mare pestera din tara noastra ca lungime (18 km), prezentând aspectele clasice de morfologie subterana cu depuneri în cruste albe de ghips, care îmbraca pe suprafete întinse peretii si suprafetele galeriilor.

De-a lungul Defileului Crișului Repede există numeroase cavități carstice, pe o suprafață de 270 de hectare de teren, inclus în ariile protejate. Cea mai importantă dintre acestea este Peștera Vadu Crișului, descoperită de Czaran Gyula în 10 noiembrie 1903. Alături de aceasta alte 15 peșteri sunt incluse în circuitele turistice din defileu (Peștera Devențului, Caprei, de la Casa Zmeului, Roșie, Fugarilor, Baia Cocoșului etc.).

In zona Vadu Crișului se pot practica speoturismul, vanatoarea, pescuitul sportive, turismul cu bicicleta, Calare, turismul pea pa(rafting si caiac), coborarile cu barci se pot practica pe unele sectoare ale Crișului Repede, in special sectorul Vadu Crișului – Bratca – sector de nivel mediu.

2.1 Relieful ca factor important în dezvoltarea și amenajarea turistică

Teritoriul se dispune pe diferite unități de relief: în lunca largă a Crișului, cu aspect de câmpie, pe dealurile cu caracter premontan de la poalele Munților Plopiș și Pădurea Craiului și în zona montană ce aparține de Pădurea Craiului. Datorită acestui fapt și structurii geologice și geomorfologice, peisajul zonei este variat și totodată creează o notă de pitoresc.

Lunca Crișului Repede este largă și dă o adevarată imagine a Depresiunii Vadului. Alcătuită din pietrișuri și nisipuri fluviatile, lunca prezintă o ușoară creștere în altitudine de la râu spre cei doi versanți. Râul este adâncit cu 2-5 m în formațiunile de luncă, dar malurile albiei minore sunt inegale.

Terasele întâlnite sunt dezvoltate mai ales în zona de confluență a Crișului Repede cu afluentul său de dreapta, valea Borodului. Structura tuturor teraselor este de tip aluvionar, peste roca de bază se dispune un orizont de pietrișuri și nisipuri cu grosime variabile.

Cea mai mare parte din suprafața a localității se desfășoara în spațiul montan al Munților Pădurea Craiului. Alcătuit din calcare, relieful dezvoltat pe aceste formațiuni de rocă este cel carstic. Pitorescul reliefului carstic este dat de numeroase peșteri.

Figura nr.2. 1 – Harta localității Vadu Crișului și a rezervației naturale Defileul Crișului Repede

Sursa: http://ro.wikipedia

De remarcat că aici crește Defileul Crișului Repede situat la vest de depresiunea Vad – Borod se află în munții Pădurea Craiului, care se întind până în Masivul Bihariei. Împreună cu Codru – Moma și Zarand, Munții Pădurea Craiului constituie bordura vestică a Munților Apuseni. Aflându-se în imediata apropiere a șoselei naționale dintre Cluj și Oradea și fiind străbătut de o importantă arteră de cale ferată internațională, Defileul Crișului Repede și împrejurimile sale constituie una dintre regiunile cele mai ușor accesibile din țara noastră și în același timp un important punct turistic.

Zona Defileul Crișului Repede, se bucură de o oarecare notorietate în literatura de specialitate: arheologică, istorică, etnografică. Defileul Crișului Repede și Peștera de la Vadu Crișului dobândesc statutul de rezervație naturală la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, propunere pe care Consiliul de Miniștri a legiferat-o în august 1955 prin Hotărârea nr.1625. Rezervația este cuprinsă între localitățile Șuncuiuș și Vadu Crișului, pe o lungime de 3 km, de-o parte și alta a Crișului Repede.

Frumusețea zonei este dată de pitorescul defileului sculptat în calcare de Crișul Repede, de peșterile din defileu valorificate turistic de mai bine de un secol, în care sa-u descoperit urme de locuire umană neolitice, de frumusețea portului popular și a obiceiurilor tradiționale, de caracterul de unicat nu numai în spațiul românesc a ceramicii albe, produse în localitatea Vadu Crișului de secole.

Munții Pădurea Craiului sunt alcătuiți preponderent din calcare triasice, jurasice și cretacice întâlnite la zi în defileul sculptat de Crișul Repede.

Ca formațiune geologică, Defileul Crișului Repede este așezat în întregime pe depozite de calcar și marne jurasice. Aceste formațiuni apar dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. În partea de vest se găsesc formațiunile jurasice superioare reprezentate prin calcare masive și stratificate care sunt dispuse sub formă de calcare lacustre și bauxite de vârstă neoceniană, precum formațiuni bareniene-apțiene reprezentate prin calcare stratificate și masive. Spre est urmează o fâșie de calcare triasice: mai întâi o fâșie îngustă de calcare negre triasic superioare și apoi o bandă de calcare masive aparținând triasicului mediu. Este de reținut în legătură cu calcarele de aici dezvoltarea unui relief carstic complex precum și caracterul dezorganizat al rețelei hidrografice.

Relieful Defileului Crișului Repede este variat și totodată crează o notă de pitoresc.

Relieful fluviatil este bine reprezentat prin valea Crișului Repede. Aceasta prezintă două aspecte distincte:

a) un sector de chei tipice situate între Șuncuiuș și Vadu Crișului, lung de 2,9 Km, deosebit de pitoresc sculptat de Crișul Repede în bara de calcare mezozoice. Versantul drept al Crișului Repede, este aici abrupt, având aici aspectul unor pereți verticali de 200-250 m înălțime. Versantul stâng al văii, deși puternic înclinat, nu este la fel de abrupt.

Sub aspect genetic acest sector din defileul Crișului Repede s-a format prin adâncirea epigenetică a cestui râu, proces ajutat și de fenomenele carstice din zonă. Adâncimea Crișului Repede în sectorul Șuncuiuș Vadu Crișului, stimulată de mișcările negative din golful Oradiei, a avut ca urmare captarea văii Iadului, a Drăganului, prin continuarea înaintării regresive, formarea bazinului actual al Crișului Repede.

b) La ieșirea din defileu, valea Crișului Repede se lărgește brusc luând aspectul unei depresiuni. Dacă în sectorul de defileu, valea are o lățime de câteva sute de metri, în acest sector ea depășește 2 Km. Ca urmare a depunerii unui vast con de dejecție la ieșirea din defileu, Crișul Repede a alunecat pe flancul nordic al acestuia, apropiindu-se de dealurile piemontane de la poalele Munților Plopiș.

Defileul Crișului Repede se află la poalele Munților Pădurea Craiului, alcătuiți din calcare. Relieful dezvoltat pe aceste formațiuni este cel carstic, reprezentat de numeroase peșteri: Peștera Vadului, Peștera Mătulina (situată vizavi de tunelul C. F. R., dinspre Șuncuiuș), Peștera Cărbunarilor, adâncă de zece metri, de sub Piatra Bongeș, Peștera Umedă de pe versantul stâng al Crșului la altitudinea de 290 m de sub Dealul Ceretelui: Peștera Mică, Peștera Mare, Peștera Capelor și Peștera Devențului. Tot pe versantul stâng al defileului se află Peșiștăul, un aven situat în aval de carieră cu ieșirea înspre albia Crișului.

Dintre peșterile de pe versantul drept amintim: Peștera Fugarilor, Gaura Cocoșului sau Caverna de sub Stanul Stupului, cu un orificiu circular într-un perete abrupt, Peștera Roșie (altitudine 380 m), Peștera Tâlharilor, Peștera cu Apă, Peștera Podireului.

Tot relieful carstic îi aparțin și sohodoalele, o astfel de vale seacă este în platoul Măgura și se adâncește spre Criș în zona cabanei.

În Munții Pădurea Craiului se păstrează urmele a două suprafețe de nivelare: suprafața Fertișag situată la 400-450 m, apare sub forma unor umeri reduși în lungul defireului Crișului Repede și suprafața Zece Hotare care o întâlnim sub forma unor plaiuri domoale ce coboară de la 600-700 m, spre suprafața Fertișag. Câteva măguri din această suprafață se continuă și la nord de defileu, cum este, de exemplu Măgura Vadului (574,8 m). Extinderea deosebită a acestei suprafețe indică o perioadă de puternică evoluție carstică de suprafață în timpul formării nivelului respectiv.

Localitatea Vadu Crișului se află la poalele Munților Pădurea Craiului, alcătuiți din calcare. Relieful dezvoltat pe aceste formațiuni este cel carstic, reprezentat de numeroase peșteri: Peștera Vadului, Peștera Mătulina (situată vizavi de tunelul C. F. R., dinspre Șuncuiuș), Peștera Cărbunarilor, adâncă de zece metri, de sub Piatra Bongeș, Peștera Umedă de pe versantul stâng al Crișului la altitudinea de 290 m de sub Dealul Ceretelui: Peștera Mică, Peștera Mare, Peștera Capelor și Peștera Devențului. Tot pe versantul stâng al defileului se află Peșiștăul, un aven situat în aval de carieră cu ieșirea înspre albia Crișului.

Dintre peșterile de pe versantul drept amintim: Peștera Fugarilor, Gaura Cocoșului sau Caverna de sub Stanul Stupului, cu un orificiu circular într-un perete abrupt, Peștera Roșie (altitudine 380 m), Peștera Tâlharilor, Peștera cu Apă, Peștera Podireului.

Peștera de la Vadu Crișului este situată în defileul Crișului Repede, la 3 km de localitățile Șuncuiuș și Vadu Crișului. Prin peșteră curge o apă care la 40 m de la ieșirea la lumină formează o cascadă de aproximativ 6 m. Cascada uneori are un debit mare de apă ca prin urmare a inundațiilor care au loc în interiorul peșterii, în acea vreme peștera putând fi vizitată doar până într-un sector anume. Interiorul peșterii este umed pe tot parcursul anului, însa nu în exces. Stalactite și stalagmite pot fi observate pe toată lungimea peșterii, unele formațiuni au denumirea de Mormântul lui Mahomed, Vulturul Alb, Adam și Eva, Barba lui Mahomed chiar și Albă ca Zăpada și cei Șapte Pitici. Raiul și Iadul sunt două galerii, în una din ele este un izvor cu legendă; se spune că dacă te gândești la o fată pe care o placi, înainte de a bea apă din palma din acel izvor, dorința se va împlini și acea fată se va îndrăgosti de tine. Peștera nu poate fi vizitată în totalitate, spre adâncul ei au loc investigații geologice și speologice și au loc probe bio-chimice. Peștera este considerată una cu cea mai bogată faună cavernicolă din România. Aici sunt specii de melci, viermi, insecte si crustacei. Peștera fiind atât de mare și cu galerii multe este bine populată de Liliacul cu botul in formă de potcoavă.

Date istorice. Descoperirea acestei peșteri, in 1903, se datorește cantonierului K. Handl din comuna Vadu-Crișului. G. Czaran publica in 1905 un prim ghid turistic al peșterii, însoțit de o remarcabilă schiță, iar H. Kessler explorează pentru prima data porțiunea dintre cele două sifoane, intre 1955 si 1962, peștera a fost intens cercetata de un colectiv din Cluj-Napoca al Institutului de speologie. Peștera este cunoscută și sub numele de Peștera de la Vad sau Peștera lui Zichy.

Localizare si cale de acces. Situata in zona centrala a defileului Crișului Repede, la baza versantului stâng al Crișului, peștera se afla la o depărtare de circa 2,5 km amonte de comuna Vadu Crișului.

De la halta C.F.R. „Peștera" Vadu Crișului, situata pe linia ferata Cluj-Napoca — Oradea, se parcurg pe, jos, pe poteca, 300 m până la peșteră. De asemenea, se mai poate pleca de la stația C.F.R. Șuncuiuș (2,5 km), de la halta C.F.R. Vadu Crișului (2,5 km), sau de pe șoseaua asfaltată Cluj-Napoca — Oradea (D.N.1 de unde se deviază de la biserica situată în apropierea bornei km 582 spre comuna Vadu Crișului (asfalt, 3 km), apoi se continuă până la ieșirea din comună, până vizavi de fosta carieră de piatră. De la acest punct se continuă drumul pe jos, prin defileu (1,5 km), pe potecă, pe lângă linie, până la peșteră.

Descriere. Este o peștera activă, emergentă, dezvoltată în calcare cretacice, parcursă de-a lungul unui coridor principal de un curs de apă originar din platoul carstic de la Zece Hotare (Peștera Bătrânului). Lungimea totala circa 1000 m .

Intrarea (alt. 305 m) este scundă, situata la baza unui perete surplombat care evidențiază fețe de stratificare; înălțimea maxima, sub bolta de la intrare, este de 1,7 m, iar lățimea la baza de aproape 5 m. îndată după intrare, tavanul se înaltă treptat, iar după poarta de fier (la 4 m) coridorul principal devine spațios. Vizitarea peșterii, in aceasta parte, se face de-a lungul potecii largi, cimentate, din stânga pârâului subteran. Coridorul cotește ușor spre dreapta. În stânga se deschid două galerii laterale care converg in porțiunea lor superioară, iar mai departe, in amonte, se deschide o a treia galerie laterală; cele trei galerii sunt ascendente. Urmează podul peste lac (Podul Suspendat), dupa care se ajunge la o formatiune sfericâ, mai mare, denumită Globul Pământesc.

 Îndat ă după Globul Pământesc se despart doua căi: una inferioară, de-a lungul pârăului,și alta superioară, etajul. In cursul inferior, activ, eroziunea apei este slab marcată. La etaj se parcurge un coridor rectiliniu, apoi urcăm pe o scară o diferență de nivel de aproximativ 3 m, ajungând aproape de tavanul peșterii. Pe alte câteva scări se coboară din această sală superioară in Sala Balconului, un uriaș prag la mijlocul diaclazei, cu blocuri prăbușite de mărimi impresionante. Drumul se continuă pe dedesubtul blocurilor prăbușite, până când se ajunge la diaclaza înaltă care constituie sectorul denumit Iadul. În continuare urmează Sala Mare a peșterii, de la care amonte pârâul subteran prezintă pe aproape întregul său parcurs numeroase plaje de pietriș cu argilă. Apare apoi o sală ovală, înaltă de 10—15 m, de unde se ajunge într-o sală din al cărei perete nordic se deschide o mică galerie laterală colmatată cu argilă.

In continuare coridorul se îngustează și drumul se continuă la marginea pârâului până la Sălița Circulară, după care se pătrunde printr-un spațiu din nou scund. In partea superioară se distinge apoi un etaj concreționat, deocamdată inaccesibil vizitatorilor, iar in continuare se pătrunde in Coridorul Baldachinelor. Se trece pe dedesubtul unui grup de bolovani si blocuri (Strâmtoarea), până se ajunge intr-un spațiu mai larg, în care apa se ridică uneori la nivele impresionante. Diaclaza este oblică in secțiune după Strâmtoare, până la penultimul cot al coridorului din aval de lacul sifonului I. Cu ajutorul unei bărci de cauciuc se poate parcurge acest lac, pentru ca după aproximativ 15 m se pătrunde, nu fără dificultate, intr-o sală mare situată în cealaltă parte a sifonului. La o depărtare de 40 m de aceasta sala, coridorul se desparte în două sectoare: unul nordic, uscat, prin care se poate ocoli in condiții comode cursul de apa (Coridorul Blocurilor Prăbușite), si unul sudic (Tunelul cu Apă), scund și accesibil doar cu barca de cauciuc . Cele două coridoare converg, pentru a se continua sub forma unui coridor unic pe o distanță de 40 m, până la sifonul II, neexplorat. În general, porțiunea dintre cele două sifoane, totalizând o lungime de 250 m, este cea mai frumos concreționata zona a peșterii.

Peștera de la Vadu-Crișului prezintă o importanță biospeologică deosebită. Fauna existenta aici este reprezentata prin numeroase forme troglobionte, dintre care amintim: nematodul Anatonchus filicaudatus, arhianelidul Troglochaetus beranecki, gasteropodul Paladilhiopsis transsylvanica, ostracodul Cordocythere phreaticola, ciclopidul Speocyclops troglodytes, izopodul Microcerberus plesai, remarcabile forme de amfipode aparținând genului Niphargus, coleopterele care trăiesc si in Peștera Bătrânului etc.

Condiții de vizitare. Peștera, monument al naturii, este electrificată. Vizitarea ei se poate face numai in prezența unui ghid (de la cabană). Nu este nevoie de nici un echipament special, vizitarea porțiunii dintre cele două sifoane fiind interzisă publicului, în vederea protejării ei.

Figura nr. 2.2 – Imagini din Peștera Vadu Crișului

Sursa: http://ro.wikipedia

Cascada Vadu Crișului

Accesibilă prin calea ferată Oradea – Cluj (stațiile C.F.R. Vadu Crișului, Șuncuiuș, Peștera) sau prin ramificația rutieră din DN. 1, de la Topa de Criș, reprezintă un complex carstic deosebit de pitoresc, condiționat de calcarele Pădurii Craiului. În acest sens semnalăm, pe lângă defileul Crișului Repede străjuit de abrupturi sălbatice, o serie de peșteri, dintre care mai însemnate sunt: Peștera Vadului, Peștera Podinului, Casa Zmăului, Peștera cu Apă, Peștera Fugarilor, Peștera Devențului, Peștera Caprei. Prin peșteră curge o apă care la 40 m de la iesirea la lumină formează o cascadă de aproximativ 6 m. Cascada uneori are un debit mare de apă ca prin urmare a inundațiilor care au loc în interiorul peșterii, în acea vreme peștera putând fi vizitată doar pâna într-un sector anume.

Figura nr. 2.3 – Imagini cu Cascada Vadu Crișului

Sursa: http://ro.wikipedia

CAPITOLUL III. ROLUL FACTORULUI CLIMATIC ASUPRA ACTIVITĂȚII TURISTICE

Potențialul natural al turismului României este reprezentat prin: relief, substratul geologic, rețeaua hidrografică, vegetația, fauna, solurile, clima și vremea, aceasta din urmă influențând în mod direct activitățile turistice.

Condițiile climatice trebuie cunoscute de către operatorii turistici pentru a putea susține viabilitatea sectorului turistic și pentru a genera beneficii economico-sociale comunităților locale și pentru a îmbunătăți experiența de viață a turiștilor. Astfel, ar trebui să existe educația pentru turiști și pentru operatorii de turism cu privire la cunoașterea condițiilor climatice și chiar la efectele schimbărilor climatice pentru a putea asigura implementarea unor măsuri de adaptare și pentru ca noile oportunități să fie maximizate.

Bioclimatul este suma caracteristicilor elementelor climatice din cadrul unei regiuni, care prin parametri elementelor componente influențează organismul uman, factorii climatici creând astfel, fie o stare de confort și relaxare, fie o stare de disconfort, de stres sau suprasolicitare.

Clima prin tipul și volumul precipitațiilor, prin creșterea sau descreșterea temperaturilor (variația în timp), prin prezența sau absența nebulozității, prin durata medie de strălucire a soarelui, prin umiditatea aerului, prin viteza vântului, frecvența calmului influențează toate elementele cadrului natural (relief, hidrografie, vegetație, faună) și implicit potențialul turistic natural, determinând desfășurarea activităților turistice și având un rol hotărâtor asupra fluxurilor turistice.

Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracție pentru turiștii sosiți în destinațiile montane sau de litoral și nu numai. Astfel, vremea caldă și precipitațiile reduse sunt factorii cei mai importanți pentru o destinație de vacanță de pe litoral, iar grosimea stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei stațiuni montane destinată sporturilor de iarnă. În general, toate formele de activitate care au loc în aer liber sunt influențate într-o formă sau alta de elementele climatice. Pentru multe comunități locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cele mai importante, iar condițiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de dezvoltare economică și socială al respectivelor comunități.

Din punct de vedere climatic, comuna Vadu Crișului are o climă temperată cu ierni blânde și veri potrivite. Clima continental-moderată se află sub influența maselor de aer vestice, mai umede și mai răcoroase. Temperatura medie anuală variază între 6°C și 10,5°C, iar cantitățile de precipitații cresc de la vest spre est, fiind cuprinse între 500 și 1200 mm.

3.1 Rețeaua hidrografică

Alături de relief, dintre elementele cadrului natural cu un efect important asupra turismului, hidrografia este cea care constituie atracție turistică. Elementele hidrografice cu particularitățile lor crează obiective turistice importante.

Rețeaua hidrografică este rară, datorită infiltrațiilor în calcar. Văile sunt mai scurte dar adânci, mărginite de versanți puternic înclinați, dând acestora aspectul unor chei. Un aspect interesant și de luat în considerare este eroziunea de adâncime, foarte accelerată, din albia Crișului Repede pe tot parcursul localității Vadu Crișului. Cauzele acestei eroziuni din albia Crișului ar putea fi: exploatarea nisipului în balastiera de la Aleșd, mai ales în cea de la Cacuciu Vechi și fluctuațiile de debit pe cursul Crișului.

3.2 Vegetația și fauna cu rol în evoluția și dezvoltarea activității turistice

Vegetația joacă un rol important în dezvoltarea turismului, în special de recreere și de agrement (dar are și valoare turistică peisagistică, estetică, științifică, de odihnă). Vegetația, ca și relieful și hidrografia poate constitui un obiectiv turistic, chiar de sine-stătător, acest fapt însemnând că poate avea o influență puternică asupra turismului.

Principalele trăsaturi ale vegetației sunt determinate de variația temperaturii, a umidității, a cantității de precipitații, precum și de latitudine, longitudine și altitudine. Pe tertoriul țării noastre se află limita fitogeografică de est a fagului. Variațiile locale mai accentuate ale regimului termic determină formarea unor unități vegetative cu caracter local sau azonal.

Clima influențează vegetația prin temperatură și precipitații în mod special, determinând durata medie a vegetației active și bineînțeles perioada de vegetație, aceasta având un rol asupra potențialului turistic legat de vegetația României (compoziția floristică, fitocenotică). Temperatura generează dominanța unor specii (microterme, mezoterme, termofile), la fel și cantitatea de precipitații. În concluzie, valențele turistice ale vegetației sunt determinate de o serie de parametri climatici (temperatură, cantitatea de precipitații, vânturi, durata de strălucire a soarelui).

Vegetația reprezintă unul din principalele componente în cadrul unui complex natural; ea exprimă calitatea peisajului.

Defileul Crișului Repede se încadrează biogeografic în regiunea holartică, sub regiunea huro-siberiană, provincia dacică, cu o floră și faună central europeană. Provinciile floristice limitrofe ca: moesică, submediteraneeană, pontică și chiar mai îndepărtate sunt într-un necontenit schimb de elemente floristice cu provincia dacică.

Peisajul defileului se modifică de la nord-est (lunca Crișului) spre nord-est (zona muntoasă), conform cu creșterea altitudinii (de la 200 la 700 m).

Defileul Crișului Repede prezintă și o excepțională importanță botanică, cuprinzând o serie de rarități și elemente de o deosebită importanță fitogeografică. Sub influența masivului muntos din apropiere în flora defileului se remarcă numeroase orofite: Salaginello, helvetica, Fagus sylvatica, Acomitum vulparia, Saxifraga oizoon, Rosa pendulina, Doronicum culumna, etc.

Din elementele central-europene sunt prezenți și aici cei mai importanți edificatori ca: Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Acer pseudoplatanus, Tilia platyphylos.

Sunt prezente și elemente mediteraneene ca: Quercus ceris, Asplenium lepidumn, Aristolochia pallida, Pimula columnae, Smirnium perfoliatum.

Un puternic colorit local îl conferă florei rezervației, prin abundența lor unele specii mediterano-atlantice ca: Cetarach officinarum, Helianthemum canum, Hedera o plantă specifică zonei, laleaua pestriță (Frittilaria montana).

În cadrul Defileului Crișului Repede, în funcție de condițiile de relief, climă, soluri și litologie întâlnim următoarele asociații vegetale:păduri de fag,păduri amestecate de gorun, cer, fag,pășuni și fânațe naturale,vegetația luncilor și a văilor.

Vegetația luncilor și văilor este reprezentată prin asociații de sălcete, răchitișuri, plopi, dispuse în lungul văii Crișului Repede.

La rândul ei, vegetația ierboasă este reprezentată prin Festuca pratentis, Agrestis alba, pipirig, în lunca cu exces de umiditate se întâlnește chiar trestia și papura, izma broaștei.

Importanța zoologică

Spre deosebire de alte zone unde se cunoaște doar fauna existentă, la Vadu Crișului au fost efectuate diverse săpături arheologice care au scos la iveală urme de viață animală foarte vechi. Aceste săpături au fost începute încă din 1903 de către T. Kormoș, cu ocazia studierii zonei Defileului Crișului Repede și mai ales a peșterilor din zonă. Foarte multe din rămășițele elementelor faunei ce a existat în zonă se păstrează la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Așa de exemplu sunt molarii de Ursus spelaeus (1958) de la galeriile etajate din Peștera de la Vadu Crișului, resturi de pisică sălbatică, vidră, cerb, ș.a. Peștera Vadu Crișului este interesantă din punct de vedere biospeologic; este una din peșterile cele mai bogate din țară în faună cavernicolă, cu numeroase endemisme: Troglochaetus beranechi, Microceberos pleșui, Polodilhopensis.

Săpăturile efectuate de Muzeul Țării Crișurilor sub Dealul Ceretelui și Peștera Devenț au stabilit aici faună de vârstă pleistocenă superioară (Ursus spelaeus, Ursus arctos, Cervos elaphos, Rupicapra rupicapra, Capra ibex, Bizon piscus, Castor fiber) și resturi de păsări.

Speciile faunistice prezente pe teritoriul localității Vadu Crișului sunt de natură central-europeană, la care se adaugă elemente din provincie nord-europeană-asiatică (ciocănitoarea) și elementele din provincia est-europeană (dihorul).

Fauna zonei împădurite.

Din fauna insectelor amintim: fluturi, cărăbuși. Trăiesc apoi melci (Helix pomatia), foarte mulți în zona cabanei, batracieni, reptile: șarpele de pădure (Colmber longissimis).

Pe ramurile copacilor trăiesc numeroase păsări: ciocănitoarea, coțofana (pico pico), sturzul de vâsc (Tusdos viscovorus), cucul (Cuculus canorus), pițigoiul, turtureaua, porumbelul sălbatic, cioara, uliul, bufnița.

În păduri trăiesc apoi o serie de animale mai însemnate pentru carnea și blănurile lor dintre acestea amintim: mistrețul, căpriorul, vulpea, pisica sălbatică, viezurele, iepurele.

Fauna șesului depresionar.

Vara abundă insectele: lăcustele, cosașii, greierii, furnicile, gândacul de Colorado, etc.

Caracteristice acestei zone sunt și zone rozătoarele (șoarecii); se întâlnesc și reptile: șerpi și șopârle.

Păsările sunt destul de numeroase: graurul, ciocârlia, prepelița, pitpalacul, fazanul.

Fauna acvatică.

În apele Crișului Repede trăiesc numeroase specii de pești: mreana, lostrița, lipanul, porcușorul, crișana, ca și șarpele de apă, țiparul.

Figura nr. 3.1 – Flora și fauna

Sursa: http://ro.wikipedia

Defileul Crișului Repede de la Vadu Crișului

 Aria Naturală protejată Defileul Crișului Repede de la Vadu Crișului se întinde pe o suprafață de circa 219,7 hectare cu un relief și o rețea hidrografică foarte variate, un ambient ideal pentru o serie de habitate deosebite și pentru numeroase specii rare și ocrotite. Factorul geologic determinant este calcarul, în care apele de suprafață sculptează în mod frecvent formațiuni carstice deosebit de frumoase.(Aurel Chiriac, 2005)

Rezervația naturală de tip mixt (floristică, faunistică și geologică) de la Vadu Crișului este o arie protejată de interes național, din categoria IV IUCN, desfășurându-se, din punct de vedere administrativ-teritorial, pe teritoriul comunelor Vadu Crișului si Șuncuiuș, din Județul Bihor. Importanța floristică este dată de prezența plantelor vasculare, dintre care se remarcă speciile de cormofite, in special ferigi, dar și specii de equisetatae (coada calului). Din punct de vedere faunistic rezervația este importantă datorită prezenței speciilor de mamifere (lup, vulpe, căprioară, iepure, mistreț), a speciilor de

Figura nr. 1.7 – Defileul Crișului Repede de la Vadu Crișului

păsări și pești. Din punct de vedere geologic o importanță deosebită o reprezintă prezența calcarelor, care au creat premisele dezvoltării unui relief carstic spectaculos, în care peșterile ocupă un loc important.

Importanța rezervației se datorează biodiversității sale. De aici au fost listate 130 specii de alge, 357 de specii de ciuperci, 140 de specii de licheni, 20 de pteridofite și 736 specii antofite. In asociațiile vegetale de aici apar împreună speciile euriasiatice și mediateraneene, în coabitare cu cele balcano-alpine.

În defileu vizitatorii pot circula pe poteci turistice marcate, care se întind pe ambii versanți, ici colo cu porțiuni stâncoase și abrupturi, în care întâlnim și peșteri cu urme de locuire a omului primitiv. La Peștera de la Vad se poate ajunge direct pe calea ferată sau pe drumul asfaltat până la Vadu Crișului, iar de la marginea comunei se poate circula până la gura peșterii pe poteca de lângă calea ferată (Aurel Chiriac, 2005). O porțiune însemnată a peșterii este electrificată și poate fi vizitată cu ghid în orice anotimp al anului.      

Altitudinea reliefului variază între 350 și 986 m deasupra nivelului mării, cu o temperatură medie anuală de 7,5 °C, înregistrând o medie multianuală de precipitații de 850 mm. Vaste întinderi sunt acoperite de făgete și de păduri cu frunze căzătoare în amestec în care fagul (Fagus sylvatica), carpenul (Carpenus betulus), stejarul și cerul (Quercus petraea, Q. cerris) formează variate asociații stabilite aici după ultima glaciațiune.

Pe teritoriul rezervației naturale găsim o serie de asociații prioritare de interes comunitar, cum ar fi: tufărișuri subcontinentale peri-panonice, păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens, mlaștini alcaline și altele. În locul pădurilor tăiate s-au instalat mici comunități rurale, de tipul cătunelor, iar suprafețe întinse sunt ocupate de fânațe, care au și ele un rol deosebit în păstrarea biodiversității. Printre speciile de floră se regăsesc aici stânjenelul unguresc (Iris aphylla ssp. hungarica), stânjenelul siberian (I. sibirica), dedițeii (Pulsatilla patens), dedițeii de munte (P. montana), liliacul carpatin (Syringa josikaea), bibilica (Fritillaria orientalis), crinul de pădure (Lilium martagon), campanulaceul Edrajanthus graminifolius și peste 15 specii de orhidee. (Aurel Chiriac, 2005)

Apare aici o specie de gasteropod relativ rară, melcul banatic (Drobacia banatica). Printre speciile deosebite de insecte se numără fluturii Lycaena dispar și Euplagia quadripunctaria și cosașul de munte cu picioare roșii (Odontopodisma rubripes). În apele curgătoare printre agnate apare frecvent chișcarul (Eudontomyzon danfordi), iar dintre pești se pot aminti mreana vânătă (Barbus meridionalis), zglăvoaca (Cottus gobio), porcușorul de vad (Gobio uranoscopus) și dunarița (Sabanejewia aurata). Printre speciile de amfibieni de pe lista Natura 2000 apare frecvent buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), tritonul crestat (Triturus cristatus) și salamâzdra comună (Lissotriton vulgaris ampelensis). Salamandra apare mai frecvent în făgete (Salamandra salamandra), iar pe versanții carstici șarpele de alun (Coronella austriaca). În schimb șarpele de pădure (Zamenis longissimus) preferă mai mult zonele împădurite și desișurile. Printre păsările răpitoare de zi, acvila de munte (Aquila chrysaetos) cuibărește în mod cert în Defileul Crișului de la Vad, iar dintre cele de noapte apare bufnița (Bubo bubo). (Aurel Chiriac, 2005)

Mamiferele mari sunt reprezentate aici de ursul carpatin (Ursus arctos), de lup (Canis lupus), de râs (Lynx lynx) și de vidră (Lutra lutra), cel din urmă fiind un răpitor rar al apelor curgătoare. Dintre rozătoare merită să fie amintit pârșul mare (Myoxus glis), iar dintre lilieci liliacul cârn (Barbastella barbastellus), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteini), liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mic și liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros și R. ferrumequinum).

O serie de goluri subterane de tipul avenelor, galeriilor si peșterilor, fac din acest areal unul cu reale valențe turistice. Peștera Vântului este renumită mai ales pentru lungimea sa extremă, galeriile cartate până acum, dispuse pe mai multe etaje, întinzându-se pe aproximativ 66 km. Peștera Vadu Crișului este renumită mai ales din punct de vedere biospeologic, în care, datorită microclimei specifice, apar mai multe specii troglobionte, atât terestre cât și acvatice, printre care și specii endemice (de exemplu melcul Paladilhia(Paladilhiopsis) transsylvanica, miriapodul Polydesmus montanus montanus, archianelidul Troglochaetus beranecki, ostracodul Candona biharica, isopodul Microcerberus plesai, etc.). Alte peșteri renumite sunt Peștera Toplița, P. Meziad și P. Osoi. (Aurel Chiriac, 2005)

Așezări omenești

Teritoriul pe care astăzi îl numim defileul Crișul Repede a oferit din cele mai vechi timpuri condiții prielnice pentru formarea de așezări omenești. Urmele omului din paleolitic, găsite în peștera de la Vadu Crișului, confirmă continuarea activității umane și vechimea unor localități încă dinaintea consemnării lor în documentele scrise.

Zona Crișului Repede a reprezentat centrul voievodatului lui Menumorut, care, după cum arată Anonimus, se întindea de la Someș la Mureș, având centrul la Biharea. Documentele scrise menționează în 1213 satul Birtin, în 1256 Vadu Crișului, iar în 1291 Borodul. Documentele se înmulțesc în secolele următoare, astfel în 1306 se vorbește de cetatea Șinteu, iar la sfârșitul secolului de Borozel, Cornițel și Valea Mare.

În 1406 se face conscrierea documentului cetății Șinteu, cu care ocazie sunt amintite 63 de așezări, printre care Aleșd, Aușeu, Bălnaca, Beznea (azi Delureni), Borod, Borozel, Bulz, Cornițel, Lorău, Negreni și alte numeroase sate, unele dispărute altele comasate cu alte așezări.

CAPITOLUL IV. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

4.1. Infrastructură turistică

Infrastructura turistică cuprinde toate bunurile și mijloacele create de om, menite să pună în valoare resursele turistice naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu. Dezvoltarea fenomenului turistic nu se poate realiza fără existența unei infrastructuri turistice adecvate, cunoscută în unele studii și sub denumirea de bază materială a turismului sau structuri de primire turistică. Atât volumul, cât și structura circulației turistice, dinspre zonele emitente spre cele de destinație cu patrimoniu turistic, sunt influențate de baza tehnico-materială a turismului.

În unele studii baza tehnico-materială se include în oferta turistică și prezintă o mare diversificare și specializare în strânsă legătură cu serviciile turistice promovate. Totodată, nu putem să nu amintim și existența unor relații de strânsă condiționare între gradul de dezvoltare al infrastructurii turistice unei destinații și mărimea cererii pentru aceeași destinație turistică.

Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza de alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru agrement și cură, dotările auxiliare sau complementare.

Baza de cazare reprezintă componenta principală a infrastructurii turistice ce impulsionează dezvoltarea de ansamblu a turismului, circulația turistică și condiționând sejurul într-un teritoriu cu resurse turistice. Capacitățile de cazare sunt acele dotări care asigură turiștilor înnoptarea și odihna pentru un anumit interval de timp și în baza unor tarife diferențiate în funcție de gradul lor de confort, sezon și alte funcții caracteristice (alimentație, agrement etc.).

Clasificarea spațiilor de cazare se face în practica turistică internațională, inclusiv în România, după mai multe criterii:

– după structura rețelei de cazare se pot diferenția structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare de bază, precum: hotelurile, motelurile, cabanele, vilele, hanurile turistice și structuri de primire turistică complementare, integrate domeniului turistic temporara (campingurile, pensiunile, adăposturile și refugiile);

– după categoria de confort (desemnată după amplasamentul unității, caracteristicile constructive, calitatea și complexitatea dotărilor, diversitatea serviciilor oferite, reflectată și în prețurile practicate) se deosebesc, în clasificarea românească, cinci categorii de confort, apreciate de la 1 la 5 stele (de la o categorie inferioară la una superioară);

– după modul de funcționare se pot distinge unități de cazare cu activitate permanentă (cum sunt bunăoară, hotelurile din marile orașe, din stațiunile balneare și balneoclimaterice, cu posibilități de vizitare sau de cură cu ape minerale și termale pe toată durata anului) sau o activitate sezonieră (în regiunile montan se diferențiază clar două sezoane de funcționare – iarna și vara) ori pronunțat sezonieră, specifică pentru unitățile de cazare din zonele litorale temperate care înregistrează un sezon de vârf vara, și un altul al cererii minime, iarna;

– după durata sejurului, Glăvan. V. (2005) deosebește unități de cazare de tranzit (pentru sejururi medii scurte, uneori numai o înnoptare), de sejur (pentru sejururi relativ mai lungi legate de perioada concediilor sau vacanțelor în stațiuni) sau mixte (pentru tranzit sau sejur în structuri de cazare turistică orășenești sau sezoniere);

– după amplasarea în teritoriu și funcția turistică se pot menționa structuri de cazare turistic în: stațiuni montane, stațiuni de litoral, stațiuni balneoclimaterice, centre turistice și localități urbane, pensiuni turistice rurale;

– după capacitatea fizică a unităților de cazare se disting: unități mici (până la 20-40 de locuri), mijlocii (între 41 și 200-400 locuri) și mari (adevărate complexe turistice, cu peste 400 de locuri sau uneori chiar 1000 de locuri);

– după forma de proprietate se por diferenția unități de cazare turistică aflate în proprietate deplină, în coproprietate (condominiums) sau în proprietate multiplă.

Hotelul reprezintă categoria de cazare cea mai importantă, cu o largă posibilitate de adaptare la tipul de turism practicat în sfera lui de influență. Totodată, este și forma tradițională a cazării turistice, iar hotelăria a devenit o activitate de sine stătătoare, creatoare de locuri de muncă și sursă de venituri. Hotelul este o structură de cazare amenajată în clădiri care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere, apartamente, dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice și dispune de spații de alimentație publică (restaurante, baruri, cofetării etc.). pe lângă funcția de cazare, marile hoteluri mai pot asocia și alte însușiri ce au ca scop diversificarea ofertei, reținerea turiștilor un număr cât mai mare de zile în regiune, transformându-se în multe situații într-o „celulă a habitatului turistic sau chiar într-un obiectiv turistic de sine stătător” (Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu, 2005)

Alte structuri de primire cu funcție de cazare sunt:

– motelul, formă de cazare de tip hotelier dependentă de turismul de tranzit, situată în afara localităților, în preajma marilor artere intens circulate; este dotată și amenajată pentru asigurarea serviciilor de cazare și masă pentru turiștii automobiliști, dar și pentru parcare, asistență rutieră în caz de depanare, primul motel este inaugurat la 12 decembrie 1925 (Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu, 2005), la San Luis Obispo (California); fiind dependent de turismul de tranzit (turismul automobilistic) durata sejurului este cea mai redusă dintre toate tipurile de baze de cazare;

– hotelul pentru tineret, structură de primire turistică cu dotări simple și amenajată pentru asigurarea serviciilor de cazare, masă și agrement pentru tineri; se amplasează mai ales în centrele urbane universitare sau în stațiuni frecventate de tineri;

– hostelul reprezintă o structură de primire cu o capacitate redusă, amenajată în spații ce au avut inițial o altă destinație decât cea de cazare turistică; aceste structuri au apărut și în România (București, Timișoara, Sighișoara, Cluj-Napoca, Aiud, Izvorul Mureșului ș.a.);

– cabana turistică este o unitate de cazare cu o capacitate redusă (în general între 20-100 locuri) care pe lângă cazare mai asigură alimentația și alte servicii necesare turiștilor aflați în zona montană pentru odihnă, trekking, practicarea sporturilor de iarnă, ori în apropierea unor rezervații naturale sau a unor stațiuni balneoclimaterice. În funcție de tipul de turism deservit, se poate spune că aceste unități de primire cu rol de cazare se diferențiază între ele și după modul de funcționare: temporar sau permanent; bunăoară, cabanele din regiunile montane pretabile drumețiilor estivale și sporturilor de iarnă vor avea un regim de funcționare permanent, pe când cele din apropierea unor centre urbane ating nivelul maxim numai în sezonul estival. Cabanele se adresează mai mult turiștilor autohtoni și mai puțin celor străini;

– vilele turistice sunt structuri de primire cu o arhitectură specifică și o capacitate redusă; apărute în secolul al XIX-lea în Austria, Elveția sau Germania, vilele sunt legate mai cu seamă de turismul curativ (în stațiuni balneare sau balneoclimaterice, precum Marianske Lazne și Karlovy Vary – Cehia; Bad Reicheuhall – Germania; Leukerbad – Elveția; Wieliczka – Polonia; Kaprum – Austria; Axe-les-Termes – Franța; Vatra Dornei și Băile Herculane – România) și de recreere de lungă și medie durată (Buchelbach și Sittendorf – Austria; San Bernardino – Elveția; Hinterzarten – Germania; Zakopane – Polonia; Predeal, Bușteni – România).

În afara bazelor de cazare principale se mai adaugă și unitățile de cazare complementare (secundare) reprezentate de adăposturile și refugiile turistice, pensiunile turistice, campingurile, bungalourile, căsuțele, satele de vacanță, spațiile de cazare pe navele fluviale și maritime (inclusiv pontoanele plutitoare).

Adăposturile și refugiile turistice sunt structuri de cazare cu statut turistic incipient, situate în locuri izolate și greu accesibile, la altitudini mari, în zona montană; au o capacitate redusă și oferă un grad minim de confort turiștilor surprinși de vremea nefavorabilă pe traseele montane.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire cu o capacitate de cazare de până la 10 camere (în mediul rural) sau până la 20 de camere (în mediul urban), care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.

Pensiunile agroturistice sunt obligate să ofere turiștilor produse agricole proprii, preparate conform tradițiilor gastronomice regionale, inițierea turiștilor în ritmurile vieții de zi cu zi a locuitorilor comunităților rurale.

Campingurile sunt structuri destinate a asigura cazarea turiștilor în căsuțe și bungalouri sau corturi ori rulote.

Căsuțele, construite din materiale diverse (lemn, plăci PFL sau OSB, cărămidă) sunt spații de cazare de dimensiuni reduse ( o cameră, un antreu sau o terasă) și oferă un confort minim, fiind echipate cu dotări igienico-sanitare, de regulă, comune. Ele sunt grupate în stațiuni sau la periferia marilor orașe (campingul Alpha din apropierea Madridului).

Bungalourile reprezintă acele structuri de cazare realizate din lemn, alte materiale similare sau chiar din elemente de zidărie în zonele cu un climat mai umed, au o capacitate de primire redusă și se regăsesc atât în perimetrul campingurilor sau al satelor de vacanță, ori ca unități independente în cadrul unor stațiuni sau zone turistice. Campingul rural se dezvoltă azi în mai multe țări europene. Amintim aici rolul jucat de Federația de Camping și de Touring – Cluburi, respectiv Federația Internațională de Camping și Caravaning ce grupează federațiile naționale de campeuri și federațiile europene de hotelărie în aer liber în amenajarea terenurilor speciale destinate campingului, promovarea echipamentelor de camping.

În urma analizei efectuate s-au desprins următoarele aspecte:

– 60% din totalul unităților de cazare sunt de tip pensiune turistică, majoritatea fiind clasate cu 2 sau 3 margarete;

– aproape jumatate dintre unități (48%) oferă posibilități de servire a mesei;

– există o evidentă dependență liniară între categoria unității turistice și serviciile oferite;

– oferta turistică a zonei se adresează mai ales grupurilor organizate sau familiilor;

– arealul studiat dispune de un număr de 213 camere oferite spre cazare turiștilor, ceea ce însumează 561 locuri de cazare;

– prețul pentru o noapte de cazare este competitiv și variază între 40 RON și 180 RON;

– majoritatea unităților turistice din zonă (21 unități) au luat ființă premergător crizei economice, iar dezvoltarea lor a început după anul 2000;

– există o reală nevoie pentru promovare, infrastructură, personal calificat și o bună comunicare cu agențiile de turism, accentuată de creșterea gradului de lasificare al unității de turism;

– opinia cliantului exprimată verbal este primul criteriu de orientare al agentului economic asupra gradului de satisfacție al clientului;

– promovarea produselor alimentare tradiționale se realizează prin includerea lor în oferta turistică

– doar o mică parte dintre unitățile turistice reușesc să-și promoveze oferta prin intermediul internetului (site-uri proprii) sau a agențiilor de turism.

Figura nr. 4.1 – Cazarea

Sursa: http://ro.wikipedia

Structuri turistice de alimentație

În turism, serviciile de alimentație, reprezintă o componentă importantă a produsului turistic. Uneori, aceleași servicii pot influența calitatea prestației turistice, atractivitatea ofertei sau chiar dimensiunea și sensul fluxurilor turistice.

Creșterea veniturilor, viața modernă, dar și criza de timp tot mai accentuată fac ca turiștii să apeleze tot mai mult, în timpul călătoriilor și al vacanțelor la diverse servicii de alimentație. Văzute ca o componentă importantă în structura produsului turistic, serviciile de alimentație pentru turism îndeplinesc următoarele funcții:

– funcția de hrănire (sunt solicitate în zonele litorale sau montane serviciile rapide și la un preț scăzut, iar unitățile frecventate sunt: restaurantele fast-food, bistroul, snack-barul ș.a.);

– funcția de loisir (în timpul unui voiaj turistic, cina este servită în restaurante clasice, specializate, cu specific sau cu program artistic atunci când restricțiile de timp și preț sunt mai puțin importante);

– funcția de convivialitate (masa constituie o atracție în sine atunci când este luată cu familia sau cu prietenii; este căutată o ambianță deosebită, dar și meniuri cu suficiente variante de alegere; dacă nivelul prețurilor poate varia de la caz la caz, timpul nu mai prezintă importanță;

– funcția de afaceri se exercită prin servirea dejunului (masa de prânz, la care decorul, ambianța și calitatea preparatelor sunt esențiale) de către partenerii de afaceri, agenții de vânzări etc.

Activitatea de restaurație este realizată pentru colectivitate, pentru societate și se desfășoară împreună cu și în afara prestației turistice. Serviciile de alimentație pentru turism sunt nominalizate prin structuri de primire turistică cu funcție de alimentație, structurate pe tipuri de unități în care se respectă cultura și tradiția oricărui popor (adoptate la tendințele și evoluțiile în domeniul restaurației pe plan internațional) și unde se afirmă și se pun în valoare arta culinară, obiceiurile specifice fiecărei țări, ordinea servirii preparatelor, decorul și vesela pentru masă. Dintre tipurile de unități de alimentație pentru turism se remarcă:

– restaurantul clasic este localul public cu profil gastronomic în care decorul, ambianța și serviciile sunt deosebit de rafinate, bucătăria sofisticată dispune de un personal înalt calificat, capabil să ofere un larg sortiment de preparate culinare, produse de cofetărie, patiserie, înghețate, fructe, băuturi alcoolice și nealcoolice, produse de tutun etc. Indiferent dacă este un restaurant independent sau unul inclus într-un mare hotel de lanț, acest tip de unitate exprimă, la modul cel mai exact, termenul „restaurație”;

– restaurantele cu specific sunt amplasate, de regulă, în centrul marilor orașe, iar meniu cuprinde preparate cu caracter național sau local, servite, în general, la masă;

– braseria este o unitate de alimentație amplasată în centrul marilor orașe sau în cartierele aglomerate; asigură servirea consumatorilor în tot cursul zilei, în primul rând a sortimentelor de bere, dar și a băuturilor aperitive și digestive, precum și a băuturilor nealcoolice calde, alături de preparate reci, minuturi, specialități de cofetărie și patiserie;

– snack-barul este unitatea ce oferă un meniu restrâns, format din câteva preparate, inclusiv la grătar, pregătite total sau parțial în fața consumatorilor, precum și băuturi alcoolice și băuturi nealcoolice calde și reci;

– coffe-shop-ul este o unitate prezentă în hoteluri sau în locuri aglomerate (aeroporturi, mall-uri, supermarket-uri etc.). Servirea se efectuează la masă sau direct pe tejghea. Se aseamănă cu snack-barul, cu deosebirea că include în ofertă micul dejun;

– restaurantul fast-food este unitatea care asigură serviciul cel mai rapid, având o largă răspândire pe toate continentele (20% din piața mondială a alimentației comerciale). Se caracterizează prin vânzarea exclusiv la tejghea a unui sortiment limitat de produse și băuturi, prezentate în ambalaje de unică întrebuințare. Succesul formulei fast-food are la bază următoarele coordonate: calitatea produsului, rapiditatea serviciului; prețul relativ scăzut și curățenia desăvârșită;

– restaurantul cu autoservire – unitate de alimentație care asigură o servire rapidă și la prețuri avantajoase; oferă un sortiment relativ cuprinzător de preparate culinare calde și reci, băuturi alcoolice și nealcoolice, așezate în linii de autoservire cu flux dirijat.

În România funcționează ca unități de alimentație pentru turism următoare tipuri:

– restaurante: restaurantul clasic, restaurantul specializat (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lactovegetarian, familial), restaurantul cu specific (cramă, cu specific local sau național), restaurante cu program artistic (braserie, berărie, grădină de vară);

– baruri (bar de noapte, bar de zi, café-bar, cafenea, disco-bar);

– fast-food (restaurant – autoservire, bufet tip expres/bistrou, pizzerie, snack-bar);

– cofetărie;

– patiserie, plăcintărie, simigerie;

In structura, pe tipuri de unități, predomină restaurantele (60, 5%), urmate de baruri (28,2%), braserii (7, 3%) și alte tipuri de unități de alimentație publică. De remarcat lipsa unor unități cu specific vânătoresc, pescaresc, tradițional păstoresc precum și a unor unități de elită (de lux), capabile să preia o clientelă formată din turiști străini cu anumite pretenții, sau grupuri organizate pentru excursii tematice.

4.2. Căi de comunicație și mijloace de transport

Prin intermediul transporturilor se realizează deplasarea în spațiu a bunurilor și a persoanelor, în vederea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale membrilor unei societăți. În dinamica sa explozivă, fenomenul turistic contemporan este condiționat de modernizarea și diversificarea căilor și mijloacelor de transport. Astfel, creșterea vitezei de deplasare și a capacității de transport înseamnă economie de timp liber, fapt ce permite prelungirea sejurului, vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice chiar situate la distanțe mai mari, dar pentru un număr și mai mare de turiști.

Dezvoltarea transporturilor este strâns legată de existența unui parc rulant specific fiecărei forme de transport: rutier, feroviar, naval sau aerian (bunăoară, pentru transporturile de pasageri se utilizează autocare, microbuze, autoturisme, garnituri feroviare, ambarcațiuni fluviale și maritime, avioane, elicoptere etc.), precum și a căilor corespunzătoare de circulație pentru aceste mijloace de transport (șosele, autostrăzi, linii și magistrale feroviare, gri și autogări, porturi fluviale și maritime, aeroporturi etc.), care constituie elemente de infrastructură tehnică ale transporturilor. Fiecare mijloc de transport înglobează o serie de avantaje, dar și dezavantaje, privind continuitatea, rapiditatea, capacitatea, comoditatea, economicitatea care, în ultimă instanță, pot limita condițiile de folosire a mijloacelor respective de transport.

Turismul intern și internațional nu se pot dezvolta în lipsa transporturilor, căci ele sunt cele care determină volumul traficului turistic și îi imprimă trăsăturile sale caracteristice. De asemenea, transportul turistic are un rol deosebit de activ, fiind un element de stimulare a creșterii circulației turistice. Pentru derularea activității de turism, de la locul cererii turistice la destinația turistică, unde se consumă produsul turistic, în transportul turiștilor se utilizează mijloacele și serviciile turistice rutiere, feroviare, navale și aeriene. Prin urmare, cu ocazia deplasării la o destinație de vacanță sau la un obiectiv turistic, turistul poate opta pentru diverse forme de transport, dar alegerea unui mijloc de transport este condiționată de mai mulți parametri precum:

– distanța;

– factorul timp;

– disponibilitatea și accesibilitatea serviciului de transport turistic;

– securitatea și regularitatea (frecvența), unul din factorii decisivi pentru alegerea unui mijloc de transport de către un turist;

– confortul voiajului (un factor de atracție pentru un număr tot mai mare de turiști).

Transporturile rutiere ocupă un loc important pe piața călătoriilor turistice interne și internaționale. De la primele drumuri în forme rudimentare și până la drumurile naționale, autostrăzi sau magistralele continentale de astăzi este de fapt o istorie, fără de care nu ar fi posibilă dezvoltarea civilizației umane.

În industria călătoriilor și turismului, transporturile turistice rutiere reprezintă mijlocul de transport privilegiat, utilizându-se o gamă diferită de mijloace de transport: autoturismul, microbuzul, autocarul, motocicleta, motoreta sau bicicleta. Turismul automobilistic are o contribuție majoră la creșterea valorilor de dispersie a turiștilor în teritoriu, chiar și până în cele mai izolate regiuni (Australia centrală, Patagonia, Tibet, Gobi etc.). Deplasările pe căile rutiere cu autoturismele dețin ponderea principală în călătoriile turistice pe cont propriu, fapt explicabil prin multitudinea de avantaje oferite de acestea: autonomie în alegerea traseelor turistice la plecarea și la revenirea din vacanță / călătorie sau în arealul destinației turistice; o mai mare mobilitate prin accesibilitatea la acele destinații unde alte mijloace de transport nu pot să pătrundă; posibilitatea staționării libere în orice punct de oprire pe traseul parcurs prin vizitare și recreere, adecvarea cheltuielilor după disponibilitățile financiare ale turiștilor și nu în ultimul rând diminuarea costului personal, când două sau mai multe persoane călătoresc cu același autoturism.

Alte mijloace de transport, tot mai uzitate, administrate de societăți specializate în operarea pe cursele rutiere interne și internaționale, sunt autocarele și microbuzele. Acestea sunt considerate, pe bună dreptate, corespondentul turismului automobilistic adaptat la turismul în grup, în cadrul formelor organizate și semiorganizate de turism. Atât autocarele cât și microbuzele oferă un mare avantaj, care nu se regăsește în călătoriile feroviare sau aeriene și anume suplețea formulei de transport, respectiv adaptarea programului de călătorie la cerințele aranjamentelor turistice.

În scopul creșterii calității serviciilor turistice, dar și al protecției pasagerilor, autocarele utilizate în traficul turistic intern sau internațional au fost dotate cu numeroase echipamente (confort, servicii de bar pentru reconfortarea turiștilor, sisteme audio-video și de climatizare, sisteme de navigație, de frânare, ABS etc.) și se clasifică pe stele sau categorii, în funcție de caracteristicile tehnice, de confort și siguranță.

Transportul pasagerilor este o componentă majoră a sistemului turistic, conectând piețele cu destinațiile turistice. Cu excepția circuitelor turistice, transportul nu este un scop în sine, totuși în dezvoltarea turistică toate modalitățile de transport trebuie să fie luate în calcul, caracterul integrat al transporturilor trebuie de asemenea considerat, sectorul de transporturi trebuie să includă turismul în planurile sale (Gunn, 2002).

Județul Bihor are o rețea feroviară destul de dezvoltată, orașul Oradea fiind cel mai important nod feroviar din nord-vestul țării, fiind tranzitat de magistrala 300 București–Oradea. Tot din Oradea pleacă linii de cale ferată spre Arad, Timișoara, Băile Felix, Satu Mare. Cu toate acestea, județul nu dispune de linii de cale ferată electrificate, în total, cele cu două căi de rulare reprezentând doar 5,26 la sută. Din Oradea există legături cu Intercity către: Timișoara, Cluj-Napoca, Arad, Satu Mare, Baia Mare, Suceava, Iași, Ploiești, București–Constanța etc. Există și legături zilnice internaționale către Budapesta.

Rețeaua de drumuri publice din județul Bihor este foarte dezvoltată și are legături rutiere cu Ungaria pe la vama Borș, una din cele mai mari din țară. Prin Oradea trec drumurile naționale DN 1, 76, 79, drumurile europene E 60, 79, 671. Aceste drumuri asigură legatura cu Arad, Timișoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Lugoj, Satu Mare, Viena și Budapesta prin autostrăzile M3 și M4 din Ungaria. Autostrada Transilvania urmeză să facă legătura cu cele din Ungaria. Deși rețeaua de drumuri din județ este cea mai mare din cadrul regiunii, cea mai mare parte a acesteia este nemodernizată (74,5 la sută în 2011) din lipsă de fonduri.

Aeroportul Oradea poate fi considerat prima poartă aeriană a României. Dezvoltarea și potențialul economic al orașului, precum și poziția sa geografică fac din Aeroportul Oradea unul de interes european. Accesibil, la doar 6 km de Oradea, lângă drumul național DN 79, aeroportul deservește județul Bihor cu o populație de peste 620 000 locuitori. În august 2012 aeroportul a fost deschis traficului internațional, urmare lucrărilor de modernizare efectuate. Lungimea pistei este de 1800 m, ceea ce permite aterizarea unor aeronave de dimensiuni mici.

Comuna Vadu Crișului este străbătută de drumul european E60 (DN1), Oradea – Cluj-Napoca, fiind aflată la aproximativ 50 km de Oradea și la 100 km de Cluj-Napoca, respectiv de calea ferata Oradea – Cluj-Napoca.

4.3. Baza tehnico-materială

O importantă zona turistică a județului Bihor, localitatea Vadu Crisului, pe lângă multiplele posibilități de recreere pe care le oferă, se constituie într-un important centru al culturii tradiționale bihorene, cu un profil aparte. Localitatea Vadu Crisului este cunoscută și ca un centrul de olărit tradițional, specificul meșteșugului constând în aceea ca aici se produce ceramică albă, unică în Europa. Apariția meșteșugului se pierde în negura istoriei, în epoci demult apuse, din vremea cărora arheologii au scos la lumina numeroase vase și fragmente de ceramică, aparținând diferitelor culturi neolotice și ale epocii bronzului. Pentru perioada feudală și prefeudala, înainte de secolul al XVI-lea, documentele vremii nu fac referiri dese la acest meșteșug, însă îi pomenesc pe iobagii olari, care erau scutiți de alte îndatoriri feudale pentru a-și putea practica meșteșugul, în folosul întregii comunități. Venind mai spre zilele noastre mențiunile privind practicarea meșteșugului la Vadu Crisului se înmulțesc odată cu secolul al XVIII-lea, când meșterii olari apar pomeniți în conscripțiile urbariale (recensămintele vremii). Numărul olarilor din Vadul Crisului a variat în permanență, astfel că în documentele vremii apar menționați la 1712 doi iobagi olari, pentru ca o statistică națională a olarilor, întocmita în anul 1938, să menționeze un număr de 90 de familii din Vadu Crisului care practicau acest meșteșug. Un puternic centru de olărit în perioada interbelică, Vadu Crisului mai are azi doar 3 olari.

Defileul Crișului Repede se întinde pe o distanță de aproape 40 km, fiind situat pe cursul superior al Crișului Repede, între Depresiunea Huedinului și Depresiunea Vad-Borod. Geografic vorbind, este situat în partea nordică a Munților Apuseni și desparte Munții Vlădeasa și Pădurea Craiului la sud de Munții Meseș și Munții Șes (Plopiș) la nord. Desigur, întreg defileul este o zonă montană foarte frumoasă însă porțiunea cea mai interesantă pentru turiști este situată între localitățile Șuncuiuș și Vadu Crișului din județul Bihor.

Înainte să ajungă la Șuncuiuș, Crișul Repede șerpuiește printr-o zonă cu stânci calcaroase abrupte, unde se poate face cățărare și alpinism( pentru cei amatori de așa ceva) dar pot fi vizitate și alte obiective turistice, cum ar fi: Peștera Vântului, cea mai lungă peșteră din România( se poate vizita doar cu aprobare de la Institutul Speologic Emil Racovița din Cluj Napoca) sau Peștera Ungurului, ce se remarcă prin intrarea sa spectaculoasă , înaltă de câțiva zeci de metri. Puțin mai jos de Peștera Ungurului se găsește gura văii Mișidului. O scurtă incursiune pe această vale ne duce printr-o zonă cu poieni liniștite și pereți de stâncă înalți care oferă posibilitatea unei relaxări plăcute. De la Peștera Vântului, se poate ajunge direct în localitatea Șuncuiuș( 30-45 de minute ), de unde pornesc și alte trasee turistice spre alte zone frumoase din Munții Pădurea Craiului (Izbucul Izbândiș, Peștera Bătrânului, Platoul Carstic Imașul Bătrânului). Tot din Șuncuiuș, principalul punct de pornire din zonă, se poate alege un traseu scurt, foarte ușor dar și reconfortant: se poate merge până la capătul Defileului Crișului Repede adică până în comună Vadu Crișului urmând cursul văii, pe potecă, pe lângă calea ferată. Se traversează practic zona cea mai spectaculoasă a întregului defileu caracterizată prin prezența unor abrupturi stâncoase înalte de 100-150 m. Se trece la un moment dat pe lângă Cascadă Vadu Crișului (dacă se traversează Crișul Repede se ajunge și la Peștera Vadu Crișului, accesibilă turiștilor) iar apoi, până la destinația finală traseul mai trece pe lângă alte obiective cum ar fi Peștera Casa Zmăului și Peștera cu Apă. De la Cascada Vadu Crișului se poate opta și pentru alte trasee mai scurte, pe ambii versanți ai defileului, mai ales pentru cei dornici de panorame.

Deși este o zonă cu înălțimi mici (500-600 m deasupra defileului) farmecul întregii zone este dat de abrupturile stâncoase și de relieful carstic prezent.

4.4. Circulația turistică

Reprezintă manifestarea efectivă a cererii turistice, creșterea acesteia constituindu-se ca o condiție sine-qua-non a dezvoltării economice, sociale, politice, și spirituale a oricărei zone turistice.

Principalii indicatori ai circulației turistice sunt: număr turiști (NT), din care români și străini; număr zile-turist (NZT) pentru români și străini; și gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacității de cazare (CUC).

1. Numărul turiștilor (NT): indicator cantitativ sugestiv pentru exprimarea interesului pe care-l prezintă Vadu Crișului în rândul populației turistice, calculat prin însumarea turiștilor înregistrați într-o perioadă dată.

NT – număr de turiști; ti – persoane turistice.

Tabel nr. 2.1Numărul turiștilor sosiți în stațiune în perioada 2007-2013

Din datele tabelului se pot desprinde următoarele aspecte privind circulația turistică: în anul 2013 s-au înregistrat 9804 turiști din care circa 95% turiști români și 5% turiști străini; față de anii precedenți numărul total al turiștilor a înregistrat o creștere față de 2007 cu 4693 turiști.

Figura nr. 2.1 Evoluția numărului de turiști în perioada 2007-2013

Sursa: realizare proprie

Figura nr. 2.2 Evoluția raportului turiștilor români-străini

Sursa: realizare proprie

Pe baza acestor date se desprind următoarele:

– numărul turiștilor este în continuă creștere;

– numărul turiștilor străini înregistrați este foarte mic în comparație cu cel al turiștilor români, acest fapt datorându-se în special instabilității politice, calității serviciilor turistice oferite, nediversificării programelor turistice.

Tabel nr. 2.2 Evoluția indicatorului număr zile turist în perioada 2007-2013

Din totalul de număr turiști, se apreciază că maximum 70% vor opta pentru o vacanță cu un sejur mediu de 12-14 zile.

Peste 30% din totalul de număr turiști optează pentru turismul de odihnă și turismul de circulație se apreciază că circa 20% din total optează pentru formele aparținătoare turismului de odihnă, iar sejurul mediu va oscila în jurul valorii de 6 zile. În sfârșit, se apreciază că 10% din totalul de număr turiști va avea în vedere turismul itinerant cu un sejur mediu ce va oscila în jurul a două zile. Astfel datele prezentate în tabel arată totalul pe cele trei mari tipuri de turism, rezultând un sejur mediu pe ansamblu de 9,8 zile.

Coeficientul de utilizare a capacității de cazare (CUC): este cel mai reprezentativ indicator de apreciere a activității de cazare, calculat ca raport între capacitatea de cazare efectiv utilizată într-o perioadă și capacitatea de cazare maxim posibilă după formula:

Tabel nr. 2.3 Indicii capacității de cazare în perioada 2007-2013

Figura nr. 2.3 Evoluția gradului de ocupare a stațiunii în perioada 2007-2013

Sursa: realizare proprie

În regiunea Vadu Crișului cei mai mulți turiști aparțin segmentelor „Adrenalină” și „Week-End- Picnic”. În ambele cazuri principala atracție este natura. Piața locală asigură servicii profesionale numai pentru un singur segment turistic (pentru cei care practică raftingul), are un profil mono-industrial (bazat pe raftingul de pe Criș), are performanțe sub potențial (cu puțini turiști străini, nu există servicii diversificate, anumite segmente lipsesc sau apar foarte rar pe piața locală), călătoriile sunt organizate individual (nu este inclus în ofertele de la agenții turistice), principala atracție o reprezintă natura, peisajele.

Regiunea Vadu Crișului este dominată de tineri fără copii și de grupuri de prieteni. Vadu Crișului este locația pentru a petrece timp cu prietenii, comunitatea și pentru a admira, experimenta peisajele, natura.

4.5. Tipuri și forme de turism

Tipurile și formele de turism practicate sunt determinate de valoarea deosebită a potențialului turistic natural și antropic al regiunilor studiate, astfel cercetătorii P. Cocean (2002, 2004, 2007), Gh. Vlăsaceanu, B. Negoescu (2002), care disting patru tipuri de turism (de recreere și agrement, de îngrijire a sănătății, cultural, complex (polivalent) și mai multe forme de practicare a turismului definite, după mai multe criterii (distanță, durata călătoriei, zona de proveniență a turiștilor, numărul participanților, modul de desfășurare, timpul, mijloacele de transport utilizate, vârsta participanților, aportul social, particularitățile regiunii de destinație), I. Muntele și C. Iațu (2003) distinge patru criterii și tipuri de clasificare a turismului: criteriul temporal (week-end, sejur, tranzit), criteriul localizării și motivației (turism lacustru, turism fluvial, turism citadin, turism rural-etnografic, turism frontalier), criteriul agregativ (turism solitar, turism familial, turism de masă, turism expediționar, turism cinegetic, pelerinajul, turism cultural-sportiv) și criteriul geografic (tipuri de turism specific climatului temperat, polar sau tropical), M.Ielenicz și Laura Comănescu (2006) au ca și criterii durata acțiunii (week-end, sejur), specificul activității (turism de afaceri,turism balneoclimateric, turism cultural, turism cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinsm, turism pentru sporturi de iarnă, turism piscicol), destinația (turism citadin, turism montan, turism rural,turism itinerant).

Din prisma dezvoltării turismului din Vadu Crișului următoarele segmente sunt considerate de noi strategice: „Iubim natura”, „Adrenalină”, „Vacanță familială” și „Străini curajosi” (Vadu Crișului).

Vadu Crișului este potrivit ca punct de plecare în excursii tematice (pentru vizitarea atracțiilor naturale din regiune), ori pentru vizitarea obiectivelor turistice mai îndepărtate pe o rază de aproximativ 50 de km. În jurul localității sunt multe atracții turistice de diferite tipuri:

1. Patrimoniu construit – clădiri monumente istorice, biserici, case memoriale

2. Obiective naturale – peșteri, cascade, izvoare, vârfuri de munți, balcoane de belvedere, trasee turistice

3. Caracteristici etnice și demografice – grupuri etnice și confesionale, porturi populare, stiluri arhitecturale, tradiții

4. Elemente gastronomice – mâncăruri, băuturi, dulcuri

5. Monumente – plăci memoriale, statui

6. Clădiri și facilități de valoare istorică agrară și industrială – clădiri de fabrici, colonii muncitorești, ateliere, grajduri

7. Locații care facilitează activitățile de relaxare activă – în fond, toate locațiile care sunt potrivite pentru relaxare, sport (rafting, moto-cross /ATV, vânătoare, alpinism, speologie)

8. Locații și facilități potrivite pentru activități de educație și învățare – ex. Pentru grupe de copii școlari, cercetași pot fi prezentate elemente specifice ale florei și faunei defileului (numai aici crește planta X, numai aici trăiește pasărea Y – cu scopul turismului Learning)

9. Obiective deosebite – rămășițele erei comuniste, clădiri industriale părăsie, consecințele politicilor publice (ex. blocurile din centrul comunei Șuncuius)

Defileul Crișului este un loc potrivit pentru filerea/observarea trenurilor care circulă pe această linie de cale ferată. În realitate, în defileu „funcționează” train-spottingul foarte popular în Europa de Vest, ilegal și în multe cazuri în condiții periculoase (după spusele practicanților companiile de cale ferată îi „vânează”).

Bazat pe acestă practică se pot dezvolta pachete turistice bazate pe observarea trenurilor: construirea unor puncte de observare pot atrage mai mulți vizitatori, care într-un al doilea pas pot fi atrase/implicate și în alte activități turistice din zonă, iar rețelele personale pot genera și mai mulți turiști.

Vânătoarea de castele

În zona Bihorului se regăsesc foarte multe castele, cabane de vânătoare, reședințe a nobililor, cetăți, precum și ruinele acestora, în unele cazuri. O parte din aceste construcții nu apar pe circuitele turistice principale. Din această cauză ele lipsesc și din ofertele agențiilor turistice. Activitatea de vânătoare de castele constă în căutarea și identificarea acestor construcții. Deci prima dată trebuie să le găsească – de aici vine aventura, ”vânătoarea”, fiindcă în multe locuri aceste monumente sunt greu accesibile, nu sunt vizibile; turiștii trebuie să caute informații, să stea de vorbă cu localnicii, să exploreze zona. Pachetul este recomandat celor care petrec mai mult timp în Vadu Crișului și au spirit de aventură, cu afinități istorice.

Vânătoarea de comori

Logica acesteia este asemănătoare vânătorii de castele, diferența constă în faptul că turiștii trebuie să ajungă la o serie de locații găsindu-le cu ajutorul coordonatelor GPS, pe baza unei hărți virtuale primite în prealabil. Pe hartă sunt coordonate GPS, iar următoarea locație din traseu se descarcă pe smartphone-ul/GPSul turistului numai dacă a ajuns la obiectivul propus. Locațiile și gradul de dificultate ale traseelor pot fi schimbate, iar prin intermediul sponsorilor, turiștii pot câștiga premii a căror folosință este legată de Vadu Crișului (vâsle, cască, vestă de salvare, card de fidelitate, vouchere care pot fi consumate în localitate, etc.)

Tipurile turismului din peșteri

Ecoturismul axat pe peșteri vizează în primul rând pe acei turiști, care sunt sensibili față de starea naturii. Pachetul turistic în acest caz constă în vizitarea peșterii și servicii de informare. Din punct de vedere al infrastructurii este nevoie de panouri informative, trasee de acces, cască, însă nu sunt necesare alte elemente de infrastructură care ar schimba mediul natural al peșterii (de ex. iluminatul, sau pasaje, poduri construite în peșteră). Obiectivul și împrejurările acestuia trebuie păstrate în forma naturală în totalitate, pentru a putea atrage turiștii eco. Grupul țintă a acestui tip de turism este unul larg, dar cu un grad înalt de conștiință ecologică.

Apoi, următorul pachet turistic este destinat pentru speologii amatori: acestea sunt excursii “mai profesionale”, unde vizitatorii au o cunoaștere prealabilă despre peșteri și vor să le experimenteze, să dobândească noi cunoștiințe. În cazul lor, sunt de preferat peșterile mai puțin vizitate, cu grad de dificultate mai mare, ei trebuind să treacă de apă, de strâmtori înguste, uneori chiar să urce pe peretele peșterii, pe versante.

Tipul de turism de aventura în peșteră necesită investiții mai mari. Peșterile sunt, practic, dezvoltate întrun parc tematic, unde o tură, un traseu înseamnă distracție, aventură, adrenalină crescută, o petrecere a timpului foarte diferită de cea de zi cu zi. Ideea este că turiștii descoperă într-un mediu controlat senzații care sunt considerate de ei ca fiind periculoase, care oferă senzația de aventură. Accentul în acest pachet de turism de aventura este axat pe senzațiile tari, impulsurile pe care turistul le experimentează în peșteră.

Acest tip este recomandat pentru oamenii mai tineri, mai curajoși, care doresc foarte mult să se rupă de „lumea reală”, de stres – maturi activi de la oraș, cu o stare materială mai bună din punct de vedere financiar.

Turismul speologic ștințific este ușor realizabil; studenții, oamenii de știință care ating teme legate de speologie, pot studia, cercetata, explora aceste locații. În acest caz, pachetul turistic constă din facilitarea bazei naturale, practice necesare studierii peșterilor. Grupul țintă o reprezintă elevii, studenții, organizațiile profesionale, instituțiile de cercetare și de profil.

Turismul de masă este o altă formă a turismului speologic. Aici accentul este pe prezentarea frumusețiilor peșterii, pe un traseu accesibil tuturor grupelor de vârstă. Pachetul turistic constă în frumusețea peșterilor, iar grupul de țintă este larg. Practic cea mai mare parte a turiștilor care vizitează peșteri aparține aceastui grup țintă.

În cazul turismului medical speologic pachetul turistic constă în clima, temperatura, și componentele aeruluispecifice peșterilor, atracția fiind potețialul medical al acestora. Acest tip de turism seamănă cu cel practicat în saline, unele peșteri au o masă de aer care ajută la vindecare bolilor respiratorii. Deci grupul țintă a acestui tip de turism speologic o reprezintă cei care au probleme medicale cu căile respiratorii. Avantajul acestui tip constă în faptul că nu este sezonier, poate fi practicat în orice anotimp; din punct de vedere al infrastructurii este necesar amenajarea de spații mai mari pentru bolnavi, cu un mobilier (scaune, paturi) adecvat; acces facil, luând în considerare starea de sănătate a vizitatorilor.

CAPITOLUL 5. POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE ȘI AMENAJARE TURISTICĂ

Prin amenajarea turistică trebuie să înțelegem acțiunea de punere în valoare estetică și economică a unui obiectiv, complex atractiv sau zonă turistică. Ea generează prin edificarea unei anumite părți din infrastructura turistică produsul turistic sau oferta turistică integrală. Simpla existență în spațiul geografic a unui fond turistic remarcabil nu generează o mișcare turistică importantă, este nevoie de intrarea în scenă a unor elemente infrastructurale care să asigure accesul în zonă după care trebuie edificată baza tehnico-materială necesară unui turism modern.

Principiile amenajării turistice

Principiul unicității prestației duce la ideea că fiecare obiectiv turistic este o entitate separată . Obiectivul edificat în zona respectivă trebuie să se caracterizeze și prin elemente de unicitate.

Principiul stabilității are în vedere faptul că amenajarea vizează situarea obiectivelor într-un loc bine precizat , strâns legat de elementele de atractivitate turistică , elemente caracterizate prin stabilitate și prin lipsa probabilității de a fi strămutate.

Principiul interdependenței vizează relația de interdependență între amenajarea turistică și cea economică a regiunii , rezultând că infrastructura care va deservi celelalte ramuri economice va deservi și turismul si invers.

Principiul polivalenței sugerează constituirea unei oferte turistice cât mai variate, fapt ce are urmări asupra satisfacerii cererii dar și asupra intensificării fluxurilor turistice.

Tipuri și modele de amenajare turistică

a) Amenajarea turistică univocă presupune includerea într-o formă de exploatare turistică a unor obiective singulare (un izvor mineral , o sursă hidro-termală , un edificiu istoric ,etc.)

b) Amenajarea turistică plurivocă vizează un teritoriu mai larg , care deține numeroase obiective turistice de aceeași factură sau de tipuri diferite .

c) Amenajarea turistică echivocă are în vedere teritoriile care conțin obiective cu un grad mai redus de atractivitate turistică , iar punerea în valoare a acestora stă numai sub comanda cerințelor ce vin dinspre zonele emițătoare de turiști . Într-o asemenea situație sunt multe arii peri urbane , unde valoarea de atracție a obiectivelor (în special cele naturale) este modestă , dar în lipsa altora nu se poate renunța la ele , impunându-se scoaterea lor la circulația turistică.

Amenajarea turistică răspunde cerințelor multiple ce vin dinspre cerere și ofertă dar totdeauna necesită o adecvare la situația concretă a teritoriului, de aceea, amenajarea propriu-zisă va îmbrăca forma unui model abstract, prin care se urmărește optimizarea activităților din sfera turistică și crearea unor relații eficiente între diferitele componente ale sistemului turistic.

În această privință voi vorbi despre Cabana Vadu Crișului, lăsată de izbeliște de mai bine de 15 ani. Cabana, situată în Defileul Văii Crișului Repede, are o istorie de aproape un secol. Aici se cazau turiștii care veneau să viziteze peșterile și obiectivele naturale ale zonei. De 15 ani însă, nimeni nu s-a mai cazat în cabană. Înainte de 1990 era singurul punct de atracție din zonă. Aici veneau studenți din Cluj și din Satu Mare. Zona turistică este una superbă. În imediată apropiere se află Peștera Vadu Crișului, un monument al naturii. Este cunoscută de toți locuitorii zonei. După ce a căzut comunismul, nimănui nu i-a mai păsat de unitatea de cazare. După '90, a fost închiriată unor firme private. Apoi a fost abandonată și, ulterior, retrocedată vechilor proprietari.

Vom redeschide cabana Vadu Crișului, în urma amenajării și extinderii acesteia.

Datorită faptului că această cabană a fost închisă o perioadă bună de timp numărul turiștilor în zonă a scăzut semnificativ, iar pentru atragerea acestora și chiar fidelizarea lor, s-a hotărât ca pe lângă amenajarea acesteia să se creeze un program special de petrecere a timpului liber cu ajutorul unui personal bine instruit. Astfel vor realiza o legătură și o bună comunicare între noi și turiștii.

Figura nr. 5.1 – Cabana Vadu Crișului

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Cabana Vadu Crișului este localizată la circa 50 m de peștera Vadu Crișului, des vizitată de speologi și turiști. Accesul la cabana Vadu Crișului se face cu trenul sau pe jos în drumeție. Personalul Oradea-Cluj-Napoca oprește în halta-peștera Vadul Crișului de unde trebuie să se treacă peste un pod urmărindu-se poteca către peștera și cabana Vadu Crișului .

Cabana Vadu Crișului se află în comuna Vadu Crișului, județul Bihor, pe strada Principală nr. 2 .

Cum ne vom face publicitate?

Figura nr. 5.2-

În primul rând am realizat un comunicat de presă care să ne promoveze cabana și să atragă cât mai mulți iubitori ai sporturilor extreme. Pe lângă acest comunicat de presă punem la dispoziția clienților un pliant care ne va defini programul turistic, fiind menit să creeze o imagine pentru cei care îl vor vizualiza.

Figura nr. 5.3

Pentru atragerea unei clientele mai numeroase am optat pentru difuzarea unui spot publicitar la un radio local ce va fi difuzat de 10 ori pe zi, timp de 3 luni.

Cu ocazia realizării unor numeroase târguri și expoziții din oraș vom participa și noi pentru a ne face cunoscuți și căutați, și pentru a avea ocazia să distribuim cât mai multe pliante și broșuri.

Ca o primă idee pentru a ne apropia și comunica cât mai mult cu turiștii noștrii vom veni în întâmpinarea acestora cu un mic program de activități care va fi amplasat la intrarea în cabană sub forma unui panou, iar fiecare turist are dreptul de a-și alege tipul de activitate la care dorește să participe prin bifarea lor. Astfel ne va fi mult mai ușor să organizăm petrecerea timpului liber a turiștilor, iar aceștia nu se vor plictisii nici măcar un minut.

Panoul va conține următoarele activități:

1) Trekking;

2) Rafting;

3) Caiac canoe;

4) Caiaking;

5) Bungee jumping;

6) Ture cu ATV-ul;

7) O zi în Adventure Park;

8) Olărit;

9) Tir cu arcul

10) Alpinism.

Figura 5.3 – Activități

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Odată ce fiecare turist a bifat activitățile la care dorește să ia parte, vom știi exact cum să ne împărțim personalul, iar astfel ne vom putea organiza mai bine. După cazarea fiecărui turist le vom face câte un mic cadou (șepci, eșarfe, tricouri) toate personalizate cu denumirea cabanei, pentru apropierea cu aceștia și pentru a le da senzația că suntem ca o familie pentru ei.

Tipuri de tricouri oferite de cabană :

Figura nr. 5.4

Descrierea activităților

Trekking

Trekking-ul este o formă de mers pe jos, efectuată de drumeți cu scopul specific de a explora și a se bucura de peisaj.

Figura nr. 5.5

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Traseele turistice se vor realiza către punctele de belvedere și către peisajele pitorești cum ar fi: cascada Vadul Crișului la doar 5 minute de mers pe jos de la cabană, unde se poate face și baie. La jumate de oră de mers pe jos de la cabană pe potecă, prin pădure, se poate ajunge la peștera Caprei fiind un loc foarte bun pentru popas, unii chiar înnoptând în peșteră. La jumăte de oră de urcat,se ajunge la Terase,acesta fiind cel mai înalt și cel mai frumos punct de belvedere din Vadul Crișului.

De la Terase, la o oră de mers pe jos, se ajunge pe platou unde se găsește peștera Bătrânului care are continuitate cu peștera Vadul Crișului. Pe tot parcursul traseului Crișul Repede este în dreapta, iar în stânga se înalță zeci de trasee de escaladă montană/alpinism de diferite dificultăți și lungimi.

De jur împrejurul cabanei se găsesc zone de alpinism cum ar fii: zona Teraselor, zona peștera Caprei, zona Fișurilor, zona La Cruci etc. Cel mai greu traseu din Romania de escalada se găsește în Vadul Crișului și se numește El Monstro, iar cel mai ușor se numește Baby. Cel mai frumos, lung (160 m) și impresionant traseu se numește Soros.

Programul include:

– ghizi, instruire, asistență;

– organizare popas;

– vizitare peșteri.

Intrarea în peștera Vadu Crișului se face cu un ghid speolog care explică amănunțit despre existența ei și renumita colonie de lilieci care se află în peșteră.

Rafting

Rafting reprezintă sportul coborârii cu pluta pe ape repezi de munte, în cazul nostru pe Crișul Repede. Traseul lung are 35 km de la Vadu Crișului la Halta Stâna de Vale și durează 5-7 ore.

Programul include:

– vizitarea peșterilor Unguru Mare;

– echipament personal și de grup calitativ și conform normelor europene;

– ghizi și instruire/ instructaj;

– organizarea unei pauze de masă în cadrul naturii.
Se coboară în ture de câte maxim 20 de persoane.

Figura nr. 5.6

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

În cazul în care nivelul apei este scăzut vom opta pentru un traseu mai scurt (15 km).

Kayaking

Figura nr. 5.7

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Traseul de 35 km se poate împărți în trasee mai scurte în funcție de experiența și pregătirea fizică a celor amatori de senzații tari.

Traseele cele mai frecventate sunt:

– Peștera Unguru Mare – Șuncuiuș (pod): 5 km

– Peștera Unguru Mare – Vadu Crișului : 15 km

Programul include:

– vizitarea peșterilor Unguru Mare sau Vadu Crișului ;

– echipament personal și de grup calitativ și conform normelor europene;

– ghizi și instruire/ instructaj.

Alpinism

Figura nr. 5.8

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Alpinismul este ramura sportivă care cuprinde ascensiunile in munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora. Alpinismul este delectarea, pasiunea, tehnica de a urca munții. Zona noastră dispune de trasee și zone de cățărat pentru toate nivelurile de experiență. Activitatea include:

– ghizi și instructori profesioniști / Asistență Salvamont;

– tiroliană: traversarea râului Crișul Repede pe tiroliană;

– rapel ( între 5 și 60 m înălțime);

– cățărat;

– materiale și echipament profesional.

Ture cu ATV-urile

Figura nr. 5.9

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Se urmărește vizitarea unor puncte de interes turistic din zonă, în grup și cu ghid însoțitor. Deplasarea se face în coloană cu ghidul în frunte, cu o capacitate de rulare a 7-9 pers/tură în următoarele zone, fiecare fiind o excursie individuală cu durată între 2-6 ore:

– puncte de belvedere din Defileul Vadu Crișului;

– Peștera Bătrânului;

– Peștera Fugarilor;

– Izbucul Izbandiș.

Tir cu arcul

Această activitate se va desfășura în spatele cabanei, unde este amenajat un loc prevăzut cu panouri modulare (ținte) care permit mutarea modulelor între ele pentru a uniformiza gradul de uzură. Când unul dintre module este prea uzat, acesta se poate înlocui fără a cumpăra un nou panou întreg. Spuma din care sunt confecționate este de o calitate de excepție, menită să asigure o folosire îndelungată. Pe lângă acestea dispunem și de trei ținte 3D sub forma unor animale, mai exact: un cerb, un porc mistreț și un iepure. Punem la dispoziția clienților 10 arcuri pevăzute cu săgeți și vom creea echipe a câte două persoane care se își vor demonstra talentele și precizia de tragere.
Ținte 3D

Figura nr. 5.10

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Pentru copii ne-am gândit să realizăm un concurs de căutat obiecte ascunse în pădure, iar cel care este primul care va găsii obiectul va fi câștigătorul unui premiu considerabil. Concurenții vor trebui să urmărească indiciile, acestea constând în bilețele pe care sunt trecute diferite ghicitori pe care ei trebuie să le deslușească, astfel vor putea să afle mai departe locul unde se găsește următorul indiciu sau chiar obiectul ascuns.

Figura nr. 5.11

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Obiectele ce vor fi ascunse sunt diferite legume și fructe din plastic.

Recepția cabanei

Recepția cabanei va fi amenajatã la intrare, unde clienții vor fi întâmpinați cu țuicã de Bihor și vin de casã. Vom dispune de 2 recepționeri care vor lucra în ture. Ținuta acestora va fi compusã din costume populare din Ardeal pentru a le oferi clienților mai ales celor strãini un aer diferit celui de la oraș. Aceștia vor fi încântați sã simtã cãldura și ospitalitatea oferitã de ardeleni.
Cabana se poate închiria în regim hotelier sau intergral, în funcție de numãrul de persoane.

Persoanele angajate pentru a se ocupa de recepție au fost selectate dupã un interviu unde s-au depus foarte multe CV-uri datoritã puținelor locuri de muncã disponibile în aceste vremuri de crizã. Dintre aceștia am selectat persoanele care am considerat cã sunt compatibile cu acest loc de muncã, adicã sã aibã un aspect plãcut, sã fie îngrijite, comunicative, sã știe cel puțin limba englezã deoarece țintele noastre sunt și clienții strãini. Aceștia trebuie sã se adapteze atmosferei și stilului românesc al cabanei pentru a determina clienții sã revinã.

Figura nr. 5.12

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Recepția va fi în stil românesc, decoratã cu oale de lut create chiar de clienții cabanei în atelierul special amenajat pentru aceștia. Sub fiecare obiect creat va fi trecut numele celui care a lucrat la realizarea sa. Considerãm cã aceasta este o strategie foarte importantã de a-i face pe clienți sã se simtã importanți și de a decoperi o lume diferitã fațã de cea din orașe, unde predominã agitația și stresul.

Spațiile de cazare ale cabanei

Cabana vã pune la dispoziție 30 de locuri de cazare dipuse in 10 camere: 5 camere duble (4 matrimoniale și 1 twin), 5 camere triple și o camerã cu 4 paturi, dotate fiecare cu TV și baie proprie.

Cabana va fi structuratã pe 3 nivele: parter, etajul 1 și mansardã. Camerele de la etajul 1 au și balcon cu vedere la pãdure. Camerele vor fi simple, decorate în stil românesc, cu peretare și vase de lut pe pereți, mobilier vechi, paturile vor fi cu așternuturi sãtești, iar pernele și plapumele din pene de gâscã.

Tarife
Pentru cazare+pachet activități turistul trebuie să se aleagă un pachet de minim 3 zile, altfel dacă se va alege doar o zi de exemplu, aceasta nu va include și pachetul de activități, aceștia vor trebui să plătească individual pentru orice activitate 65 de lei.
Pachet 3 zile 2 nopți

Camera matrimonială și camera twin (100 RON/noapte) + 100 RON pachet activități = 200 + 100 = 300 RON/weekend (3 zile și 2 nopți)

Camera triplă (130 RON/noapte) + 130 RON pachet activități = 260 + 130 = 390 RON/weekend (3 zile și 2 nopți)

Camera cu 4 paturi (160 RON/noapte) + 160 RON pachet activități = 320 + 160 = 480 RON/weekend (3 zile și 2 nopți)

Pachet 7 zile și 6 nopți

Camera matrimonială și camera twin (100 RON/noapte) + 150 RON pachet activități = 600 + 150 = 750 RON/săptămână (7 zile și 6 nopți)

Camera triple (130 RON/noapte) + 150 RON pachet activități = 780 + 150 = 930 RON/săptămână (7 zile și 6 nopți)

Camera cu 4 paturi (160 RON/noapte) + 150 RON pachet activități = 960 + 150 = 1110 RON/săptămână (7 zile și 6 nopți)

Restaurantul

Figura nr. 5.13

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Cu siguranță peisajul din împrejurimile cabanei îți încântă privirea însă nimic nu se compară cu preparatele tradiționale care vin să satisfacă și cele mai rafinate gusturi. Aromele folosite de bucătari dau gustul și savoarea mâncărurilor cu specific pescăresc, țărănesc, iar diferitele specialități de pește vin să întregească savoarea dată de mâncărurile pregătite cu atâta dăruire pentru că fiecare client este important.

Figura nr. 5.14

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Imediat ce clienții vor deschide meniul, vor rămâne impresionați de varietatea și originalitatea preparatelor noastre.

De cum se intră în restaurant turiștii sunt întâmpinați de chelnerii care îi îmbie să guste din tradiționala pălincă de Bihor. Restaurantul este decorat în stil tradițional românesc, cu mese din lemn masiv și scaunele decorate cu blăniță de iepure. Muzica LIVE este adusă de trupa DUO care oferă o stare de liniște și armonie.

Figura nr. 5.15

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Atelierul de olãrit

În incinta cabanei am pregătit un atelier special destinat olăritului, aici turiștii și mai ales copii au libertatea de a crea din lut diferite obiecte.

Figura nr. 5.16

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Activitățile pe care urmează să le desfășoare turiștii sunt:

– deprinderea procesului de utilizare a roții olarului;

– formarea, cu și fără ajutorul roții olarului, a vaselor de lut;

– decorarea obiectelor ceramice concepute cu ajutorul pensulelor și a cornului.

Figura nr. 5.16

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Turiștii vor primii indicații de la personalul nostru specializat în această activitate, iar cei mai talentați, în special cei mici, care vor reuși să realizeze cele mai frumoase și originale obiecte din lut, vor primii premii, care constau bineînțeles în vase de lut.

Atelierul nostru este prevăzut cu roțile olarului în număr de 2, un cuptor specializat, rafturi special amenajate pentru expunerea vaselor, o serie de ustensile, lut și pastă modelaj de difeite culori.

Figura nr. 5.17

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Adventure Park

Pe lângă toate aceste activități vă mai pregătim o zi specială în minunatul Adventure Park amenajat de curând în apropierea cabanei. Acest parc este mai special, fiind o activitate sportivă în aer liber, un mod plăcut de a petrece timpul liber cu familia și prietenii.

Figura nr. 5.18

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Turiștii vor avea parte de adrenalină prin cățărări și traversări la înălțimi mai mici sau mai mari pe sfoară sau tiroliană. Parcul dispune de 8 trasee de dificultate progresivă, fiecare participant primește un material de securitate cu 2 carabiniere care trebuie folosite în permanență pentru siguranță.

Figura nr. 5.19

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Fiecare nivel de dificultate este simbolizat de o culoare : 2 trasee mov pentru copii sub 8 ani, cu sistem de securitate fără manipularea carabinierelor, pentru maximum de siguranță, 2 trasee galbene pentru copii de la 8 ani împliniți și pentru începători, nu depășește o înălțime de 3 metrii. Traseul verde este un parcurs ușor, unde deja turistul se obișnuiește cu înălțimea jocurilor, nu depășește înălțimea de 6 metri.

Figura nr. 5.20

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Cel albastru este un parcurs de dificultate medie, considerat cel mai plăcut; nici prea ușor, nici prea greu, cât să fie distractiv. Traseele roșu și negru cer deja forță și tehnică, avem parte de adrenalină la înălțime, cel mai înalt punct îl întâlnim la traseul negru, 20 de metri.

Figura nr. 5.21

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Traseele pe vârste și descrierea parcursurilor pe culori:

Figura nr. 5.22

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Date tehnice:

– 1 hectar de pădure;

– 368 m de tiroliene;

– 40 copaci;

– 500 m de coardă;

– 42 platforme;

– 2700 m de cablu;

– 50 jocuri;

– 3500 șuruburi;

– 20 000 kg de lemn (cu recepție).

Parcul este deschis zilnic, iarna și vara de la ora 10:00 până la apus.

Figura nr. 5.23

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Cea mai frumoasă seară însă va fi cea de sâmbătă când clienții se vor putea împrietenii mai mult cu personalul nostru deoarece aceea va fi seara când toată lumea va face o mică excursie. La 1 km de cabană se află o poieniță minunată, înconjurată de un pârâiaș care susură încontinuu. Toate persoanele se vor aduna în curtea cabanei la ora 19 și fiecare persoană/familie va primi un cort și saci de dormit pentru această seară care va fii petrecută în natură, în jurul focului.

Figura nr. 5.24

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

Atunci când toți vor ajunge în locul stabilit se vor ridica corturile și se va aprinde focul de tabară care îi va impresiona pe toți, nu doar pe copii. Fiecare turist va primi ceai, ciocolată caldă și vin pe tot parcursul serii din partea casei care vor fii savurate în jurul focului. Turiștii vor mai primii și cântece scrise pentru a putea fii cântate alături de personal, la chitară, pentru ca ambianța să fie una încântătoare. Fiecare client va completa în cartea de amintiri ale cabanei unde își vor spune impresiile și cum s-au simțit în această vacanță, chiar și criticile pot fi scrise pentru ca pesonalul nostru să știe pe viitor unde nu a procedat bine și unde mai are de lucrat pentru satisfacția totală a clienților noștrii.

În decursul serii se vor prăjii nalbe, se vor spune multe povești, vor avea loc jocuri cu grupul și se vor cânta multe cântece la chitară. Noi credem că o astfel de seară va apropia foarte mult personalul de clienți, turiștii vor pleca cu o impresie foarte bună și sperăm că vor revenii la noi și cu alți prieteni.

A doua zi, dis de dimineață se va face înviorarea prin spălare la pârâiaș și puțin sport. Apoi turiștii se vor întoarce în camerele lor, iar personalul va citii cartea de amintiri pentru a vedea ce le-a plăcut și ce nu turiștilor pentru ca la următorul grup să știe ce mai au de îmbunătățit.

CONCLUZII

Conform analizei noastre, la Vadu Crișului trebuie urmate două direcții de dezvoltare:

1. Dezvoltarea continuă și diversificarea serviciilor și produselor turistice bazate pe natură (și realizarea independenței acestora față de elementele negative ale mediului înconjurător – barajul, sfera politică, neîncrederea unor lideri de opinie locale, excursioniștii care distrug natura).

2. Bazat pe complementaritate, păstrând caracterul actual, trebuie dezvoltată turismul care nu se bazează pe natură, în vederea diversificării ofertei locale și a atragerii de noi segmente de turiști. Serviciile acestei direcții de dezvoltare trebuie să întărească importanța și forța de atragere a naturii.

În final, credem că pe termen mediu-lung, este important realizarea unui pachet turistic integrat și organic, bazat pe o rețea funcțională, regională, care oferă servicii turistice complementare

BIBLIOGRAFIE

Literatură de specialitate:

Bordea, S., Munții Pădurea Craiului- ghid turistic, Edit. Sport- Turism, Bucuresti, 1978

Cocean, P., Geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005

Cocean, Pompei; Vlăsceanu, Gheorghe; Negoescu, Bebe, Geografia generală a turismului, Ed. Meteor Press, București, 2005

Constantinescu, T., Peșterile Terrei, Ed. Albatros, București, 1987

Chiriac Aurel, Monografia comunei Vadu Crișului: geografie, istorie, etnografie, tradiții populare, monumente, Ed. Muzeului Țării Crișurilor, 2005

Ciangă, Nicolae, România Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2002

Gaceu, O.,Topoclimatele din Munții Bihor și Vlădeasa, Analele Universității din Oradea – Seria Geografie, Year XVI,2006

Glăvan, V., Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Alma Mater, 2003

Ilieș, Al., Josan, Ioana, Stașac, M., Les premises favorables au developpement du tourisme dans les Monts de Pădurea Craiului, în Analele Universității din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului Internațional „Turism și dezvoltare teritorială”, tom IX, Editura Universității din Oradea, 1999

Ilieș, M., Amenajare turistică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2007

Novac, I., Munții Pădurea Craiului – Studiu de Geografie Rurală, Editura TIPO MC, Oradea, 2006

Neacșu Nicolae, Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, Economia turismului-manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2012;

Neacșu Nicolae, Baron Petre, Glăvan Vasile, Neacșu Monica, Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2011

Web:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

http://vaducrisului-hajduszoboszlo.ro/prezentare-vadu-crisului/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Defileul_Cri%C8%99ului_Repede

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

adevarul.ro/locale/oradea/degradare-cabana-vadu-crisului-lasata-izbeliste-mai-15-ani 1_50acf0287c42d5a6638c3428/index.html

BIBLIOGRAFIE

Literatură de specialitate:

Bordea, S., Munții Pădurea Craiului- ghid turistic, Edit. Sport- Turism, Bucuresti, 1978

Cocean, P., Geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005

Cocean, Pompei; Vlăsceanu, Gheorghe; Negoescu, Bebe, Geografia generală a turismului, Ed. Meteor Press, București, 2005

Constantinescu, T., Peșterile Terrei, Ed. Albatros, București, 1987

Chiriac Aurel, Monografia comunei Vadu Crișului: geografie, istorie, etnografie, tradiții populare, monumente, Ed. Muzeului Țării Crișurilor, 2005

Ciangă, Nicolae, România Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2002

Gaceu, O.,Topoclimatele din Munții Bihor și Vlădeasa, Analele Universității din Oradea – Seria Geografie, Year XVI,2006

Glăvan, V., Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Alma Mater, 2003

Ilieș, Al., Josan, Ioana, Stașac, M., Les premises favorables au developpement du tourisme dans les Monts de Pădurea Craiului, în Analele Universității din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului Internațional „Turism și dezvoltare teritorială”, tom IX, Editura Universității din Oradea, 1999

Ilieș, M., Amenajare turistică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2007

Novac, I., Munții Pădurea Craiului – Studiu de Geografie Rurală, Editura TIPO MC, Oradea, 2006

Neacșu Nicolae, Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, Economia turismului-manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2012;

Neacșu Nicolae, Baron Petre, Glăvan Vasile, Neacșu Monica, Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2011

Web:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

http://vaducrisului-hajduszoboszlo.ro/prezentare-vadu-crisului/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Defileul_Cri%C8%99ului_Repede

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vadu_Cri%C8%99ului,_Bihor

adevarul.ro/locale/oradea/degradare-cabana-vadu-crisului-lasata-izbeliste-mai-15-ani 1_50acf0287c42d5a6638c3428/index.html