Analiza Pieței din Zona Stațiunii Mamaia
TITLUL: ANALIZA PIEȚEI DIN ZONA STAȚIUNII MAMAIA
CUPRINS:
Introducere…………………………………………………………………………………………4
Capitolul I – Analiza pieței turistice din Europa………………………………………………….5
I.1. Piața turistică – aspecte generale ………………………………………………………5
I.2. Tipologii și forme ale turismului……………………………………………………6
I.3. Volumul turismului european – cererea și oferta……………………………………..8
I.4. Analiza pieței turistice din Europa în perioada 2007-2013…………………………….11
Capitolul II – Analiza pieței turistice din România………………………………………………19
II.1. Turismul românesc – scurt istoric…………………………………………………..19
II.2. Forme și repere ale turismului românesc……………………………………………22
II.3. Destinații turistice în România………………………………………………………23
II.4. Analiza pieței turistice din România în perioada 2007-2013……………………….26
II.5. Tendințe ale dezvoltării turismului în România pentru anul 2014………………….33
Capitolul III – Analiza pieței turistice din stațiunea Mamaia……………………………………36
III.1. Perspectivele dezvoltǎrii litoralului românesc……………………………………36
III.2. Potențialul turistic al litoralului românesc…………………………………………37
III.2.1. Potențialul turistic natural………………………………………………37
III.2.2. Potențialul turistic antropic………………………………………………39
III.3.Stațiunile turistice pe litoral românesc………………………………………………42
III.4. Analiza pieței turistice din stațiunea Mamaia în anul 2013…………………………50
Capitolul IV – Studiu de caz: Strategii de modernizare, amenajare turistică și promovare pentru dezvoltarea stațiunii Mamaia………………………………………………………………….52
IV.1. Cadru general………………………………………………………………………52
IV.2.Analiza circulației turistice a stațiunii Mamaia……………………………………53
IV.3.Soluții de amenajare a statiunii…………………………………………………….55
IV.4. Propuneri și studii actuale pentru dezvoltare………………………………………57
IV.4.1Schema generală de dezvoltare……………………………………………60
IV.4.2.Noua structură propusă…………………………………………………..63
Concluzii și propuneri……………………………………………………………………………67
Bibliografie………………………………………………………………………………………69
INTRODUCERE
Am ales să abordez tema „Analiza pieței din zona stațiunii Mamaia” în cadrul acestei lucrări, deoarece consider că turismul reprezintă astăzi unul dintre fenomenele care domină lumea contemporană, turismul de litoral fiind considerat cea mai importantă formă de turism din România.
În termeni generali, turismul poate fi definit ca fiind o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos au cu diferite mijloace de transport specific a unor distanțe pentru vizitarea unor regiuni pitorești, localități, obiective economice, istorice, culturale etc, iar piața turistică poate fi definită ca fiind locul de întâlnire al cererii turistice manifestată prin consum cu oferta turistică manifestată prin producția turistică.
Lucrarea de față își propune să prezinte analiza pieței turistice în Europa, în România, cât și pe litoralul românesc, îndeosebi în stațiunea Mamaia și de asemenea, propune un program de dezvoltare și diversificare a serviciilor în cadrul stațiunii turistice.
În prima parte a lucrării am detaliat conceptele care stau la baza pieței turistice europene, urmate de formele și tipologiile turismului în general. De asemenea, am abordat problematica cererii și consumului tursmului în Europa, iar la finalul primei părți am realizat o scurtă analiză a pieței turistice europene în perioada 2006-2011.
În partea a doua a lucrării am prezentat un scurt istoric la turismului românesc, precum și particularitățile și caracteristicile acestuia. Totodată, am vorbit despre principalele destinații turistice din România și tendințele de dezvoltare.
Partea a treia prezintă aspecte privind piața turistică pe litoralul românesc, în special în stațiunea Mamaia, precum și potențialul turistic și perspectivele de dezvoltare în următorii ani.
În ultima parte a lucrării am prezentat un studiu de caz exclusiv pe stațiunea turistică Mamaia. Scopul studiului a fost de a evidenția piața turistică din ultimii ani din stațiunea Mamaia, precum și de a prezenta diferite strategii de modernizare, amenajare turistică și promovare pentru dezvoltarea respectivei stațiuni.
I. Analiza pieței turistice din Europa
I.1. Turismul și piața turistică – aspecte generale
Turismul a apărut încă din antichitate, în perioada Romei și a Greciei antice și era cunoscut, în principal claselorsuperioare ale societății, ca fiind o formă de relaxare, reculegere și de a cunoaște culturi și civilizații noi. Cu toate acestea, călătoriile erau restrânse la mici excursii, cum ar fi Jocurile Olimpice din Grecia Antică, festivități mici sau chiar o formă de „welness antic” la băi termale.
În Europa, au avut loc încă din anul 1700, proiecte turistice de anvergură, așa cum a fost cel cunoscut sub numele de „grand tour”, care, în fapt, era un itinerar ce cuprindea orașele: Paris, Torino, Florența, Roma, Neapole, Veneția, Viena, precum și regiunea Rinului din Germania; durata acestei călătorii era de trei ani. În această perioadă au apărut și termenii: turism și turist (de la fr. touriste/călător). Mai mult, în țările în care circulația turistică era liberă, a apărut chiar o nouă ramură de afaceri. Este vorba despre industria hotelieră, precum și despre o serie de activități noi, cum ar fi cea de editor de ghiduri turistice, dar și meseriile de restaurator, ghid sau rupier.
Apariția propriu-zisă a primului birou de voiaj care, desigur, avea în mare prerogativele agenției turistice din vremea noastră, s-a produs în anul 1841. Un asemenea birou a fost înființat de Thomas Cook, în Anglia, având ca scop organizarea călătoriilor în diverse zone ale țării, iar din 1855 și în zone ale Europei, moment în care acest birou (de voiaj) devine o organizație comercială ce va proiecta excursii cu caracter intern și internațional. Astfel, în 1872, a fost organizat primul voiaj în jurul lumii, ceea ce a însemnat un punct crucial pentru istoria turismului.
Turismul poate fi definit ca fiind o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos au cu diferite mijloace de transport specific a unor distanțe pentru vizitarea unor regiuni pitorești, localități, obiective economice, istorice, culturale etc. Reprezintă un fenomen socio-economic de masă ce cuprinde relațiile și activitățile care au loc în cadrul unei țări și în circuitul valorilor materiale și spirituale dintre țări, în procesul utilizării timpului liber.
Etimologic, cuvântul turism provine din englezescul „to tour” (a călători, a colinda), căpătând, în timp, semnificația de excursie, motiv pentru care, în Anglia ( unde a fost vehiculat în secolul al XVII-lea) , desemna actiunea de a voiaja în Europa.
Piața turistică poate fi definită ca fiind locul de întâlnire al cererii turistice manifestată prin consum cu oferta turistică manifestată prin producția turistică.Pentru a optimiza activitatea turistică este necesar studiul conținutului cererii, al ofertei și al evoluției acestora în timp.
Piața turistică are un caracter complex în primul rând datorat caracterului aparte al produsului turistic, compus din elemente tangibile (bunuri) și elemente intangibile (servicii) și poate fi caracterizată în funcție de diverse variabile, de exemplu: aria pieței (locală, zonală, națională și internațională), direcția fluxurilor turistice (emițătoare sau receptoare), grad de accesibilitate în funcție de reglementări juridice (libere, protejate, închise), forme de turism (cultural, istoric, sportiv, de afaceri etc.).
Operatorii de turism trebuie să se raporteze permanent la cele trei dimensiuni ale pieței: reală, teoretică și potențială.
I.2. Tipologii și forme ale turismului european
Forme de turism:
1)Turismul cultural – reprezintă un fenomen care s-a dezvoltat extrem de multîn ultimele decade. Turismul cultural a fost identificat ca fiind un produs extrem de lucrativ în cadrulindustriei turistice. Organizațiile culturale, comunitățile locale au îmbrățișat acest fenomen caracterizatca fiind un potențial factor economic generator de activități economice și noi locuri de muncă într-unsecol XXI, în care datorită evoluției industrializării, forța de muncă este în continuă scădere. În acestsens, muzeele nu trebuie să-și limiteze activitățile și acțiunile la funcțiile de bază, ci din contră, trebuiesă preia inițiativa, prin dezvoltarea unei strategii ce trebuie să demonstreze importanța lor în cadrulcomunității sau a regiunii în care își desfășoară activitatea;
2) Agroturismul – este acea forma deturismîn care persoana (sau grupul) sedeplasează, cazează și își desfășoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prinimplicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii si activități (masă, cazare,interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul;
3) Turismul de sănătate (de tratament) este o formă specifică a turismuluicare îmbina diferite forme de cură și tratament balneo-medical, și se practică în stațiunile balneo-medicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, nămoluri, cu efecteterapeutice, situate de obicei în zonele cu microclimat specific;
4) Turismul de afacerieste cea mai solidă ramura a industriei turismului dinRomânia. Acest tip de turism, care include team-building-urile, călătoriile de afaceri, participările la programe de training, reprezintă o importantă sursă de venituri pentru operatorii români;
5) Turismul sportive este un mijloc ideal atât preventiv cât și curativ de păstrarea sănătății și constituie o adevărată școală uneori aspră , care impune : disciplină , curaj , abnegație șispirit de echipă;
6) Turismul de sejur este: de lungă durată – peste 30 zile; de durată medie-4-30 zile; de scurtă durată-1-3 zile;
7) Turismul de circuit;
8) Turismul de transit.
După locul de proveniență a turiștilor există:
1.Turismnațional. emițător (pasiv,de trimitere) = import de turism
2.Turisminternațional receptor (activ, de primire) = export deturism
După gradul de mobilitate al turismului se practică:
1.Turism de sejur: – rezidențial (staționarea în zonă mai mult de 1 lună) de durată medie (când staționarea este maimică de 30 zile) scurt (1-3 zile)
2.Turism itinerant presupune o mișcare permanentă.
3.Turismul de transit este motivat de necesitatea cunoașterii unei țări.
Alte forme de turism:
1.După momentul și modul de angajare a prestațiilor turistice, există:turism organizat (contractual);turism neorganizat;turism semiorganizat.
2. După modul manifestării cererii sau după sezonalitate:turismul de vară;turismul de iarnă;turismul ocazional (de circumstanță).
3. După motivația care genereaza călătoria se practică:
a.turismul de odihnă și recreere;
b.turismul de agrement;
c.turismul balnear;
d.turismul sportiv;
I.3. Volumul turismului european – cererea și oferta
Turismul joacă un rol important în UE, datorită potențialului său economic și de ocupare a forței de muncă, precum și implicațiilor sale sociale și de mediu. Statisticile privind turismul nu sunt folosite doar pentru a monitoriza politicile turismului în Uniunea Europeană, ci și politicile regională șide dezvoltarea durabilă.
Cererea turistică reprezintă cantitatea solicitată din anumite produse sau servicii turistice, care pot fi cumpărate la un tarif bine precizat, într-o zonă și un interval de timp delimitate, în anumite condiții de mediu și ca raspuns la un program de marketing dat.
Cererea turistică prezintă o serie de particularități: este caracterizată de un grad ridicat de mobilitate determinat de rigiditatea ofertei, este influențată de o multitudinie de factori subiectivi și obiectivi, prezintă un grad de elasticitate foarte ridicat datorită modificării factorilor de influență, este caracterizată de o evoluție continuă, prezintă un caracter sezonier și eterogen foarte pronunțat, este repartizată inegal în timp și spațiu, se concentrearnațional receptor (activ, de primire) = export deturism
După gradul de mobilitate al turismului se practică:
1.Turism de sejur: – rezidențial (staționarea în zonă mai mult de 1 lună) de durată medie (când staționarea este maimică de 30 zile) scurt (1-3 zile)
2.Turism itinerant presupune o mișcare permanentă.
3.Turismul de transit este motivat de necesitatea cunoașterii unei țări.
Alte forme de turism:
1.După momentul și modul de angajare a prestațiilor turistice, există:turism organizat (contractual);turism neorganizat;turism semiorganizat.
2. După modul manifestării cererii sau după sezonalitate:turismul de vară;turismul de iarnă;turismul ocazional (de circumstanță).
3. După motivația care genereaza călătoria se practică:
a.turismul de odihnă și recreere;
b.turismul de agrement;
c.turismul balnear;
d.turismul sportiv;
I.3. Volumul turismului european – cererea și oferta
Turismul joacă un rol important în UE, datorită potențialului său economic și de ocupare a forței de muncă, precum și implicațiilor sale sociale și de mediu. Statisticile privind turismul nu sunt folosite doar pentru a monitoriza politicile turismului în Uniunea Europeană, ci și politicile regională șide dezvoltarea durabilă.
Cererea turistică reprezintă cantitatea solicitată din anumite produse sau servicii turistice, care pot fi cumpărate la un tarif bine precizat, într-o zonă și un interval de timp delimitate, în anumite condiții de mediu și ca raspuns la un program de marketing dat.
Cererea turistică prezintă o serie de particularități: este caracterizată de un grad ridicat de mobilitate determinat de rigiditatea ofertei, este influențată de o multitudinie de factori subiectivi și obiectivi, prezintă un grad de elasticitate foarte ridicat datorită modificării factorilor de influență, este caracterizată de o evoluție continuă, prezintă un caracter sezonier și eterogen foarte pronunțat, este repartizată inegal în timp și spațiu, se concentrează în spațiu și timp.
Apariția și manifestarea cererii turistice depind de o serie de factori care explică disponibilitatea ridicată sau scăzută a populației unor țări de a participa la turism. Aceștia pot fi încadrați în următoarele categorii: factori economici, factori demografici, factori geografici, factori socioculturali, factori guvernamentali, comunicarea media, progresul tehnic, factori generatori de insecuritate.
Rolul specialiștilor de marketing în turism este de a monitoriza și identifica oportunitățile și amenințările care rezultă din acești factori de influență. Pe baza acestor informații trebuie să ia decizii strategice pentru a se adapta condițiilor exterioare dar și pentru a concepe un mix de marketing viabil. Atât pe termen lung cât și pe termen scurt, deciziile strategice de marketing trebuie adaptate cererii turistice atât de schimbătaore, în primul rând pentru a face față competiției de pe piață.
Consumul turistic reprezintă cheltuielile efectuate de turiști pentru cumpărarea unor servicii și bunuri legate de motivația turistică. Motivația poate fi descrisă ca fiind o stare de necesitate care împinge indiviul către anumite acțiuni care să îl satisfacă.
Cunoașterea motivațiilor turiștilor este de o importanță majoră pentru operatorii din turism datorită influenței factorilor psihologici asupra comportamentului consumatorilor. Este necesară obținerea informațiilor cu privire la motivațiile care fac să fie cerut un anumit produs turistic, să fie preferată o anumită destinație etc.
Consumul turistic se materializează în urma procedeului de vânzare-cumpărare și reprezintă rezultatul confruntării cererii cu oferta turistica, în cadrul bazinului ofertei turistice. Serviciile turistice nu pot fi produse pentru a fi vândute ulterior. De aceea, volumul consumului este egal cu volumul producției, nu poate fi produs decât ce va fi consumat.
Cererea și oferta se suprapun în timp și spațiu prin intermediul consumului turistic. Astfel, loculacestuia coinicide cu locul ofertei dar nu și cu locul de formare al cererii turisticei. Volumul consumului turistic depinde de prețurile produselor turistice și de venitul disponibil al consumatorilor. Aceste două variabile sunt influențate de o serie de factori ce variază în timp și în spațiu.
Consumul turistic este concentrat în timp, spațiu și motivație. Concentrarea în timp îi conferă caracterul sezonier determinat de sezonalitatea cererii. Concentrarea spațială se manifestă la nivelul unor destinații turistice, prin utilizarea intensivă și chiar saturarea spațiului turistic. Concentrarea motivațională se referă la orientarea predominantă a consumului turistic pe direcția odihnei, recreerii. Cererea și consumul turistic sunt dificil de cuantificat cu exactitate, datorită influenței multitudinii de factori, caracterului sezonier al turismului și mobilității segmentelor de populație. Definirea din punct de vedere cantitativ a cererii turistice presupune măsurarea circulației turistice ca formă de manifestare efectivă a cererii turistice. În vederea cuantificării efectelor economice și sociale ale turismului, a fost propus de către organizații internaționale precum EUROSTAT sau UNWTO, un instrument statistic numit: „Contul satelit al impactului economico-social direct și indirect al turismului și călătoriilor”. Acesta oferă o imagine sintetică și completă a efectelor economice și sociale induse de turism pe plan național, regional și mondial. Contul satelit reprezintă o balanță în care sunt reprezentate atât cheltuielile cât și veniturile, efortul și efectul economic și social la nivelul întregii societăți. Pe baza datelor obținute, pentru a caracteriza dinamica și a previziona orientarea viitoare a consumului turistic, se pot calcula indicatorii circulației turistice: număr de turiști, număr mediu de turiști, număr de înnoptări sau număr zile-turist, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turiștilor, volumul total al încasărilor din turism, încasarea medie pe zi-turist sau pe turist. Aceși indicatori statistici sunt utilizați de către diferite organisme interne (specifice fiecărei țări, de exemplu Institutul Național de Statistică), Europene ( EUROSTAT) sau internaționale (OMT).
Oferta turistică poate fi definită ca fiind„ansamblul atracțiilor (naturale și antropice) care pot determina vizitarea anumitor zone de catre turiști, împreună cu capacitatea organizatorică a rețelei (baza tehnico-materială, infrastructura etc.) de a satisface în anumite condiții cererea populației”. Producțía turistică reprezintă „ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipamentele de producție și bunurile materiale și care se materializează într-un consum efectiv”. Relația dintre cele două concepte este caracterizată de o serie de particularități:producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta turistică; oferta turistică există și independent de producția turistică dar producția nu se poate realiza în afara ofertei; structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice; oferta turistică este fermă iar producția turistică este efemeră.
Oferta și producția turistică prezintă anumite caracteristici particulare. Acestea au un caracter complex și eterogen datorat structurii din componente materiale și imateriale cât și a numărului mare de prestatori de servicii turistice.
Oferta turistică prezintă un grad ridicat de rigiditate datorat imposibilității de adaptare la variațiile cererii turistice, imposibilității deplasării către cerere, faptului că nu poate fi stocată. Datorită variațiilor de climă și influenței acestora asupra specificului activităților de turism de la nivelul unei destinații, oferta poate să fie permanentă sau sezonieră. Astfel, dimensionarea optimă a ofertei trebuie să fie realizată în funcție de distribuția sezonieră a cererii. Complementaritatea care există între serviciile turistice determină ca aprecierea întregii oferte să depindă de fiecare element în parte.
Oferta turistică este caracterizată de posibilitatea substituirii unui tip de ofertă cu altul complementar sau înrudit care satisface motivații ce se pot substitui una alteia. Aceasta impune ca elementele constitutive ale ofertei să satisfacă alternative de consum diverse. Investițiile atât în echipamente cât și în forța de muncă sunt costisitoare, de aceea nu pot fi înlocuite rapid pentru a adapta oferta la mobilitatea cererii turistice. Astfel, se poate afirma că oferta turistică este dependentă de echipamentele turistice și de forța de muncă.
I.4. Analiza pieței turistice din Europaîn perioada 2007-2013
UE este o destinație turistică majoră, șase dintre statele sale membre fiind printre primele zece destinații de vacanță din lume. Turismul are potențialul de a contribui la ocuparea forței de muncă și la creșterea economică, precum și la dezvoltarea zonelor rurale, periferice sau mai puțin dezvoltate. Având în vedere aceste caracteristici, sunt necesare statistici fiabile și armonizate în acest domeniu, precum și în contextul mai amplu al politicii regionale și politicii de dezvoltare durabilă.
Turismul poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea regiunilor europene. Infrastructura creată în scopuri turistice contribuie la dezvoltarea locală, iar locurile de muncă create sau menținute pot contribui la compensarea declinului industrial sau rural. Turismul durabil implică protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural și natural, de la artă la gastronomie și la conservarea biodiversității.
De altfel, Uniunea Europeană rămâne prima destinație turistică din lume, cu 370 de milioane de turiști internaționali care au sosit în 2008, adică 40% din sosirile de turiști la nivel mondial,din care 7,6 milioane din țările BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), ceea ce reprezintă o creștere clară în raport cu cele 4,2 milioane de sosiri înregistrate în 2004. Aceste sosiri au generat venituri în valoare de 266 miliarde de euro, din care 75 de miliarde de euro generate de turiști originari din afara Uniunii.
În octombrie 2007, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv”, care propunea acțiuni în ceea ce privește gestionarea durabilă a destinațiilor, integrarea preocupărilor privind durabilitatea în cadrul întreprinderilor și informarea cu privire la aspectele de durabilitate în rândul turiștilor.
Tratatul de la Lisabonaa recunoscut importanța turismului – conturând o competență specifică a UE în acest domeniu și permițând luarea de decizii prin majoritate calificată. Un articol din Tratat privind turismul prevede că UE „completează acțiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivității întreprinderilor Uniunii în acest sector”. „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” a fost adoptată de Comisia Europeană în luna iunie 2010. Această comunicare are ca scop să încurajeze adoptarea unei abordări coordonate pentru inițiativele legate de turism și a definit un nou cadru de acțiune pentru a mări competitivitatea turismului și potențialul acestuia de creștere durabilă. Ea a propus o serie de inițiative europene sau multinaționale – inclusiv o consolidare a bazei de cunoștințe socioeconomice în domeniul turismului – în scopul de a atinge aceste obiective.
Rolul jucat de turism, atât pentru sectorul afacerilor, cât și pentru cetățeni, a crescut considerabil în ultimele decenii. Conform estimărilor Direcția Generală Întreprinderi și Industria Comisiei Europene, turismul reprezintă peste 5 % dinUE-27. Sectorul cazărilor turistice asigură 2,4 milioane de persoane în UE-27 și totalul ocupării locurilor de muncă în cadrul întregului sector al turismului la nivelul UE-27 este estimat a fi între 12 și 14 milioane de persoane (conform estimărilor preliminare din conturile satelit ale turismului
Rezidenții (cu vârsta de 15 ani și peste) din UE-27 au efectuat 1055 de milioane de călătorii de vacanță în 2011.Călătoriile scurte (de la una la trei nopți) au reprezentat puțin peste jumătate (55,0 %) din totalul călătoriilor făcute (a se vedea tabelul 1), în timp ce aproximativ trei sferturi (76,3 %) din toate călătoriile efectuate au fost către destinații interne, restul fiind în străinătate.
Tabelul 1: Călătorii de vacanță ale rezidenților (cu vârste de peste 15 ani), 2011 – sursa: Eurostat
În unele state membre ale UE, mai mult de jumătate din numărul total de călătorii de vacanță au fost către destinații din străinătate; acesta a fost cazul pentru Luxemburg, Belgia, Slovenia și Țările de Jos. Cu toate acestea, mai puțin de 10 % din călătoriile de vacanță efectuate de rezidenții din România, Spania, Grecia și Portugalia au fost în străinătate. Aceste cifre par a fi influențate atât de mărimea unui stat membru, cât și de situarea sa geografică (în general, în țările mai mici și situate în partea de nord a Europei a existat o tendință mai puternică de a călători în străinătate).
Se estimează că aproximativ 51,9 % din populația UE-27 a participat la activități de turism în 2011, cu alte cuvinte a efectuat cel puțin o călătorie de cel puțin patru nopțiîn cursul anului. Din nou, se pot observa diferențe mari între statele membre ale UE, deoarece rata participării a variat de la 6,4 % în Bulgaria la 90,3 % în Cipru.
În ceea ce privește oferta, se estimează că peste 202 000 de hoteluri și unități de cazare similare au fost active în UE-27 în 2011; au existat aproape 271 000 de alte unități de cazare turistică colectivă (de exemplu, terenuri de camping și locuințe de vacanță). Hotelurile și unitățile similare au asigurat aproape 12,6 milioane de locuri, dintre care aproape jumătate (46,4 %) s-au concentrat în trei dintre statele membre ale UE și anume, Italia (2,3 milioane de locuri), Spania (1,8 milioane de locuri) și Germania (1,7 milioane de locuri). În 2011, turiștii rezidenți și nerezidenți (străini) au petrecut peste 1600 de milioane de nopți în hoteluri și unități similare în UE-27.
Perioada 2009-2010 (în special anul 2010) a fost caracterizată de o revenire neașteptată a turismului european, totuși puțin mai înceată decât a altor regiuni datorită instabilității monedei euro și a crizei din Grecia. Se observă revenirea pe un trend ascendent a gradului de ocupare al unităților de cazare, al înnoptărilor și sosirilor. Cheltuielile alocate de turiștii rezidenți ai Uniunii Europene pe diferite tipuri de vacanțe a revenit pe un trend constant.
Rezultatele primelor studii statistice relevă faptul că anul 2011 a fost caracterizat de o creștere a activității turistice, dar problemele economice existente reprezintă o amenințare pentru aceasta.
În ceea ce privește anul 2012, unul din evenimentele marcante a fost atingerea cifrei record de un miliard de turiști internaționali, conform OMT. Insistențele făcute de OMT și WTTC guvernelor de a simplifica procedurile de eliberare a vizelor la începutul anului 2012 au început să dea roade. Mai multe țări le-au eliminat sau simplificat, chiar Comisia Europeană a început să facă eforturi în acest sens.
Jocurile Olimpice de la Londra din acest an a fost unul dintre cele mai importante evenimente sportive și turistice. Potrivit datelor furnizate de VisitBritain, veniturile generate de turiștii străini, în acest an, au dublat costurile Jocurilor Olimpice. Tot în Europa, mai exact în Polonia și Ucraina, a avut loc Campionatul European de Fotbal.
În structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (79,5% din total turiști străini), iar dintre aceștia, 84,6% au fost din țările aparținând Uniunii Europene.
Sosirile în hoteluri dețin în luna decembrie 2013 o pondere de 71,9% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare. Față de luna decembrie 2012, sosirile în hoteluri în luna decembrie 2013 au fost în creștere cu 8,0%.
Înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică, au înregistrat ce mai mare pondere în Europa (78,4% din total turiști străini), iar dintre aceștia, 85,4% au fost din țările aparținând Uniunii Europene.
În luna aprilie 2012, comparativ cu luna corespunzatoare din anul precedent, atât sosirile, cât și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au înregistrat o creștere cu 18,9%, respectiv cu 11%. Comparativ cu luna aprilie 2011, în aprilie 2012 s-au înregistrat creșteri la punctele de frontieră cu 4,8 % în ceea ce privește sosirile vizitatorilor din Europa.
După analiza sezonului de iarnă 2012-2013, Bulgaria are creșterea cea mai mare în UE (+4,7%), la numărul de nopti petrecute in hoteluri si structuri de cazare similare, potrivit Eurostat.
În 15 din cele 22 de state membre în care sunt disponibile date, nopți petrecute în hoteluri și unități de cazare similare s-au înregistrat rate de creștere pozitive în timpul sezonului de iarnă 2012-13, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.
Cele mai mari creșteri au fost observate în Slovacia (+9,6%) și Malta (+9,0%). Cu toate acestea, această creștere pozitivă nu se reflectă în cifrele UE-28 în care s-a observat o scădere de -0,4%.
Declinul raportat de către cinci țări mediteraneene (Cipru, Italia, Spania, Slovenia și Grecia), dar, de asemenea, Finlanda și Franta poate explica această scădere: 45% din toate nopțile petrecute în hoteluri și unităși de cazare similare ale UE sunt cheltuite în aceste sâșapte state membre.
Cele mai populare destinații pentru turiștii care călătoresc în afara șării lor în timpul sezonului de iarnă 2012-2013 au fost Spania, Italia și Austria. Fluxurile de la aceste trei țări au reprezentat aproape jumatate din toate nopțile petrecute de nerezidenți în UE-28.
Pentru o analiză concludentă a pieței turistice Europene, a fost studiată evoluția câtorva indicatori specifici atât ofertei- numărul de locuri în unitățile de cazare turistică, gradul de ocupare al unităților de cazare turistică, cât și cererii și consumului turistic- numărul total de înnoptări, numărul total de sosiri, valoarea cheltuielilor efectuate de turiștii rezidenți.
În urma analizei evoluției turismului în Uniunea Europeană, se pot formula următoarele concluzii:Criza economică care a debutat la sfărșitul lui 2007 a fost puternic resimțită în Europa, generând efecte negative și în activitatea turistică. În urma analizei evoluției indicatorilor statistici, se observă că perioada imediat următoare a fost caracterizată de scăderi semnificative a numărului turiștilor, a gradului de ocupare al unităților de cazare, al cheltuielilor alocate turismului. Acest aspect se datorează în principal schimbărilor intervenite în comportamentul de consum. Scăderea veniturilor, instabilitatatea economică și financiară, calamitățile naturale (vulcanul din Islanda), au avut un impact negativ asupra consumatorului European mai ales în ceea ce privește consumul turistic.
În aceste condiții de nesiguranță economică, consumatorul de servicii turistice și-a schimbat comportamentul optând pentru excursii mai rare și mai scurte, oferte speciale și discount-uri de preț, excursii pe distanțe scurte cat mai apropiate de țara de rezidență, eventual city-break-uri. Deasemenea, turistul a devenit foarte atent cu banii pe care îi alocă vacanței în sensul în care este dispus să aloce o sumă mai mică decat în anii precedenți și vrea sa se asigure că în suma respectivă beneficiază de maximum de servicii. Operatorii din turism au adaptat oferta la cerere și anume au fost nevoiți să scadă tarifele pentru a atrage în continuare turiști. Hotelierii au scăzut tarifele la serviciile de cazare. Agențiile de turism s-au axat foarte mult pe pachete turistice mult mai ieftine și pe oferte speciale. Deasemenea conceptul de early- booking a luat amploare, turistul optând pentru o excursie achitată cu mult timp înainte cu condiția să beneficieze de discount. Rezervările pe internet au devenit din ce în ce mai populare, deoarece turistul poate astfel sa își compună propriul pachet turistic la costurile pe care le dorește.
În concluzie, deși piața turistică a scăzut considerabil după anul 2007, Europa deține în prezent cea mai mare pondere atât în structurile de primire turistică, cât și în ceea ce privește înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică.
II. Analiza pieței turistice din România
II.1. Turismul românesc – scurt istoric
În România, turismul, ca fenomen social-economic, se integrează în economia unitară a țării, constituind o coordonată majoră a civilizației societății noastre.
Elementele precursoare turismului pe pământul țării sunt atestate documentar încă din antichitate, când ele au apărut și s-au dezvoltat, în forme embrionare, ca Băile Herculane, Ocna Sibiului, Turda, Sovata, Buziaș etc.
În evul mediu în condițiile orânduirii feudale, turismul s-a manifestat sporadic pe teritoriul țărilor românești, mai restrâns decât în antichitate, datorită nesiguranței drumurilor și concepțiilor mistice. Activitatea de turism colectiv se desfășura, mai ales, sub forma turismului de pelerinaj. Documentele vremii indică și o formă de turism colectiv, de masă, determinată de o serie de manifestări laice, etnofolclorice, cu prilejul unor momente festive, tradiționale: sărbători folclorice, târguri, hramuri, nedei etc.
Treptat se afirmă turismul balnear, acesta fiind menționat în localitățile: Băile Felix în sec. XV, Ivanda și Lipova în sec. XVI, Bazna în sec. XVII, Băile Herculane în 1734, Olănești în 1760, Borsec în 1770, Vatra Dornei în 1788.
În secolul XIX, stațiunile balneoclimaterice cunosc o dezvoltare deosebită, astfel că până la sfârșitul secolului existau 23 de stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale utilizate.
În a doua parte a secolului XIX apar primele asociații turistice, punând bazele turismului organizat. Acest turism modern se caracterizează prin trăsături noi și printr-o evoluție a tipurilor și formelor sale, marcând substanțiale transformări cantitativ și calitative privind structura turismului.
Primele grupări, asociații sau societăți care se înfiripă sunt: „Societatea Carpatină Ardeleană”, înființată la Brașov în 1873, este cea mai veche formă de turism organizat de pe întregul teritoriu al țării noastre și care a activat până în anul 1881. La Sibiu se înființează în 1880 „Societatea Carpatină Ardeleană” (prescurtat S.K.V). Societatea cu același nume din Brașov fuzionează în anul 1881 cu cea din Sibiu, devenind filiala brașoveană a acesteia. Societatea din Sibiu a fost întemeiată de un grup de turiști – sași și români – având filiale în următoarele localități: Bistrița, Brașov, București, Făgăraș, Lupeni, Mediaș, Orăștie, Petroșani, Reghin, Sebeș, Albă, Sibiu, Sighișoara, Timișoara, cu circa 5000 membri în total.
În 1891 se înființează la Cluj „Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor”, cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, cu o bogată activitate: circa 20 de cabane și refugii montane, precum și Revista de Turism „Erdely” (Ardealul) , 1904-1940. La Sinaia s-a înființat la 1893 „Societatea Carpatină Sinaia”, cea mai veche formă de turism organizat din vechea Românie, rezultat al inițiativei istoricului V.A.Urechia, omului politic Tache Ionescu, arhimandritului Nifon al Sinaiei și altor amatori de călătorie prin munți. Aici și-au făcut ucenicia viitorii animatori ai turismului românesc: Nicolae Bogdan, Mihai Gold-Haret, frații Alecu și Nestor Urechia, Bucură Dumbravă etc.
În România postbelică, prima organizație de turism de tip nou, pe baze economico-sociale, a fost turismul popular (1948-1950), care apoi devine Federația de turism – alpin. În anul 1955, se reînființează Oficiul Național de Turism „Carpați”, înființat în 1935. În 1957 se constituie Asociația turiștilor din România , iar în 1968 Biroul de turism pentru tineret.
În 1971, ca urmare a dezvoltării continue și progresive a turismului în România se înființează Ministerul Turismului și Sporturilor, for de conducere, îndrumare și coordonare organizatorică, căruia îi sunt subordonate 40 de oficii județene de turism.
Pe lângă modernizarea și transformarea vechilor stațiuni balneoclimaterice și climaterice, apar și altele noi că: Mangalia Nord, Năvodari, Voineasa, Costinești, Bâlea Lac, Durau, Piatră Arsă.
Direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului între anii 1976-1980 s-au orientat spre valorificarea mai complexă a stațiunilor montane, cu potențial turistic ridicat, spre dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice cu o eficientă recunoscută și modernizarea stațiunilor balneare și climaterice de pe litoral. Sunt sporite cu 35000 de locuri în formele de cazare de baza și complementare noi localități, stațiuni balneoclimaterice și complexe turistice, cu precădere în aria Carpaților, sunt amenajate noi mijloace moderne de transport pe cablu: telecabine, telescaune,teleschiuri, iar terapiile balneare sunt dotate cu tehnică modernă.
În 1982, baza tehnico-materială a turismului cuprindea peste 155000 de locuri pe litoral, peste 38000 de locuri în stațiunile montane de odihnă și practicarea sporturilor de iarnă, în jur de 45000 de locuri în stațiunile de cură balneară și aproximativ 20000 în cabane și alte forme de găzduire.
Gradul de utilizare a capacităților de cazare, pe total de țară, a fost în medie de 75%, cuprinzând toate formele de cazare între anii 1975-1989, fiind distribuite astfel: pe litoral 76,9%, în stațiunile montane 73,7%, în stațiunile balneoclimaterice 87%, iar în celelalte centre turistice de 70%.
Gradul de ocupare a capacităților de cazare de către turiștii străini, calculat la om/zile cazare, a fost de 35% pe litoral, 10% în stațiunile de munte, 3,9% în stațiunile balneoclimaterice și 11,3% în celelalte centre turistice.
După revoluția din anul 1989, Frontul Salvării Naționale (FSN) eradichează anumite legi care au avut consecințe negative asupra turismului, de exemplu legea care interzicea românilor să găzduiască turiștii străini în casele proprii. După 1989, sosirile turiștilor internaționali au crescut la 1.6 milioane, deși doar jumătate din ei vizitau țară în scop turistic, iar cealaltă jumătate era formată din ziariști, reporteri și reprezentanți ai organizațiilor de caritate.
În perioada post-comunistă, România a fost vizitată de turiștii din Europa Occidentală din motive legate de anii socialiști și de revoluția din 1989 care a creat o imensă curiozitate pentru vizitarea obiectivelor asociate cu prăbușirea regimului comunist. România a încercat să depășească frontierele socialismului și să încurajeze dezvoltarea turismului la începutul anilor 1990, prin utilizarea unui slogan care avea că scop atragerea cât mai multor turiști: „come as a tourist, leave as a friend” {„vino turist, pleacă prieten”), dar România mai trebuia să-și actualizeze facilitățile turistice și să administreze mai bine produsele turistice pe care încearcă să le promoveze.
La începutul anilor 1990, Guvernul a încercat să dezvolte capacitatea turistică a turismului rural, atunci când oamenii puteau, pentru prima oară, să primească străini în casele lor. Interesul continuu al Guvernului pentru turismul rural s-a regăsit în crearea Comisiei pentru Zonele Montane (1990) cu vagi responsabilități de organizare și promovare a turismului rural, urmată de o perioada de inactivitate totală a acestei Comisii. În 1994, Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) a încercat să promoveze ideea turismului rural, atât pentru vizitatori cât și pentru cei care îi găzduiesc, prin implementarea unui program ce oferea capacități de cazare turistică promovate prin intermediul unei rețele naționale de rezervare a structurilor de cazare.
După perioada ce a urmat comunismului, au fost făcute anumite eforturi de promovare a turismului, dar nu suficiente, în ciuda faptului că sosirile turiștilor pe teritoriul românesc au crescut în fiecare an. Totuși, România nu are destulă capacitate de cazare turistică nici măcar pentru turismul domestic, ceea ce va afecta numărul turiștilor internaționali care vor să viziteze România.
II.2. Forme și repere ale turismului românesc
O posibilă clasificare a principalelor forme de turism practicate din România poate fi:
1. turismul balneoclimateric – de exemplu: apele termominerale, sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, oligominerale si sulfuroase oligominerale sunt prezente în stațiunea Băile Herculane; în prezent, în imprejurimile stațiunii Băile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare cu apă termominerală, înșirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km;
2. turismul montan – predominant în Carpați;
3. turismul urban – se referă la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfășurarea unor activități diverse: București, Brașov, Timișoara etc.;
4. turism rural și ecoturism;
5. turismul cultural – în România este în general de natură religioasă, practicat în cea mai mare masură de turiștii străini, atrași de frumusețea și de încărcătura cultural-istorică a obiectivelor turistice: mănăstiri, biserici, muzee, etc.);
6. turismul de afaceri – cu o dezvoltare crescândă în ultimii ani fără a se confunda cu turismul urban;
7. turism de litoral – litoralul Mării Negre
De asemenea, principalele repere turistice din România sunt: capitala țării (București), litoralul Mării Negre cu stațiunile sale (Mamaia, Eforie Nord, Neptun etc.), Delta Dunării, Munții Carpați, în special Valea Prahovei și Poiana Brașov (zonele montane cele mai frecventate), Bucovina (situata in nordul Moldovei) cu vestitele mănăstiri si biserici, ale căror picturi exterioare (datând din sec.XVI) au fost declarate patrimoniu UNESCO, Maramureș, sudul Transilvaniei, incluzând și ținutul Hațeg și zonele înconjurătoare (leagănul civilizației dacice) și Nordul Olteniei.
Pe lângă aceste zone turistice în România sunt multe alte centre turistice, orașe și stațiuni. Ele includ orașele cu vestigii medievale: Iași (vechea capitală a Moldovei), Cluj – Napoca (cel mai important oraș al Transilvaniei medievale), Timișoara (oraș multietnic și multicultural din Banat), Brașov, Târgoviște (capitala Munteniei, înainte de București), Sibiu, Sighișoara ,Fluviul Dunărea la Porțile de Fier, masivul Făgăraș (cu cel mai spectaculos relief alpin din România) sau Parcul Național Retezat din Carpații Meridionali încântă vizitatorul cu frumusețea lor .
Locurile istorice și mediul lor natural sunt puncte de atracție pentru turiștii străini, și nu numai, datorită legendelor populare locale (de ex. legenda lui Dracula).
În activitatea turistică internă se practică o gamă largă de forme și aranjamente turistice, determinate de modalitățile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere, de paticularitățile organizării călătoriei. În general, formele de turism pot fi definite prin aspectul concret pe care îl imbracă combinarea serviciilor (transport,cazare,alimentație,agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și prin modalitatea de comercializare a acestuia.
1.3. Destinații turistice în România
Pe lângă litoralul Mării Negre există numeroase zone turistice care contribuie la redresarea turismului românesc. Astfel, un exemplu de activitate turistică intensă o reprezintă zona Maramureșului.
În ultimii ani Maramureșul a devenit o destinație importantă a turiștilor străini datorită resurselor turistice naturale (Rezervația naturală Pietrosul Mare – e inclusă în rândul Rezervațiilor Biosferei alături de Delta Dunării și Parcul Național Retezat, rezervația Cheile Tătarului, rezervația naturală Creastă Cocoșului, Rezervația Peștera cu oase – rezervație speologică, etc) cât și celor antropice: vestigii istorice (ruinele cetății Bogdan- Vodă, clădirea Monetăriei Baia Mare, etc.), edificii religioase (traseul bisericilor de lemn: Dudești – Ieud – Bogdan Vodă – Bârsana – Giulești – Budești – Ferești – Vadu Izei – Rogaz, cea mai mare atracție turistică a Maramureșului o reprezintă bisericile din lemn, 8 dintre acestea fiind incluse în patrimoniul UNESCO: Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserica” – 1720 din satul Bârsana, Biserica „Sfântul Nicolae” – 1643 din satul Budești, Biserica „Cuvioasă Paraschiva” – 1770 din satul Desesti, Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – mijlocul sec.XVIII din satul Ieud, Biserica „Sfinții Arhangheli” – 1796 din satul Plopiș, Biserica „Cuvioasa Paraschiva” – 1604 din satul Poienile Izei, Biserica „Sfinții Arhangheli” – 1663 din satul Rogoz, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” – 1767 din satul Surdesti), „Cimitirul Vesel” – Săpânța este unic în lume, coloritul crucilor și textele pline de umor eternizând ipostazele esențiale ale vieții și evidențiază vigoarea spiritului românesc care nu se teme de moarte.
De altfel tot atracție turistică o reprezintă Vestitele porți maramureșene- sunt adevărate „cărți de vizită” ale sculpturii în lemn. Măiestrit lucrate, ele au că ornament elementul tradițional pentru „Țara Maramureșului”: semnul soarelui, simbolul vieții. Cele mai frumoase astfel de porți se întâlnesc în satele: Săpânța, Vadul Izei, Desesti, Giulești.Regiunea Maramureș ete axată pe trei tipuri de turism și anume: turism de tratament și recuperare – bazat pe ape termale și existența minelor de sare dezafectate. Apele din aceste locații pot fi folosite în scopuri curative și de agrement. Minele de sare închise și lacurile sărate de la Ocna Șugatag și Cojocna prezintă un potențial excelent de atragere a turiștilor din regiune și din regiunile învecinate, turism montan – în special pentru sporturile de iarnă și cele extreme. Munții Maramureșului, Rodna și Țibleșului (stațiunile Borșa, Izvoarele, Mogoșa), turism cultural – inclusiv turism rural, turism bazat pe evenimente și turism în centre istorice. Tradițiile populare bogate și diversificate, dezvoltarea artelor moderne și existența vechilor capodopere arhitecturale sunt toate potențiale atracții turistice.
Un alt exemplu de destinație turistică este Delta Dunării ce oferă posibilitatea de a efectua o gama mai largă de activități de relaxare și agrement decât în orice zona turistică fie montană fie litorală.Principalele forme de turism ce se pot desfășura în Delta Dunării sunt: sejururi pentru odihnă și pentru practicarea sporturilor nautice și a pescuitului sportiv; turism specializat pentru ornitologi, botanisti și ihtiologi; cure heliomarine pe plajele de la Sulina, Sf. Gheorghe și Portiță și foto vânătoarea. Pe teritoriul Rezervației au fost stabilite mai multe zone turistice, delimitate în funcție de accesibilitatea în zona, resursele turistice, baza tehnico-materială și cadrul natural nedegradat. Acestea sunt: Milă 23 – Milă 36; Matiță – Bogdaproste; C.A. Rosetti; Gorgova – Uzlina; Roșu – Puiu; Sulina – Sf. Gheorghe; Dranov – Razim; Sinoie; Chilia – Pardina.
Transportul în Delta Dunării se poate efectua cu bărci sau șalupe, în funcție de distanțe și de preferințele turiștilor. Specialitățile culinare tradiționale sunt, evident, preparatele din peste proaspăt dar meniul este întregit de carne de pui, văcuță, vânat, icre, legume, fructe, lactate.
Printre alte destinații turistice preferate de turiști se mai numără și Carpații Meridionali. Sunt cei mai înalți și mai masivi din întregul lanț al Carpaților românești. Datorită trăsăturilor reliefului, ei mai sunt numiți Alpii Transilvaniei și se întind de la Valea Prahovei, în est, până la culoarul Timiș-Cerna, în vest. Lungimea totală a acestora este de circa 300 km, iar lățimea oscilează între 22/-5 km. Față de celelalte două ramuri ale Carpaților românești, care au o orientare generală nord-sud, Carpații Meridionali sunt orientați pe direcția est-vest. Aici se pot practica mai multe tipuri de turism cum ar fi: turismul de afaceri (turismul de afaceri privește în sens larg, călătoriile oameniilor pentru scopuri legate de muncă lor. Acest tip de turism nu constituie o prioritate în această zona. Hotelurile din această zona au un grad de confort scăzut, majoritatea fiind încadrate la o stea sau două. Acestea ar putea să ofere condiții mai bune pentru turismul de afaceri în special prin creșterea nivelului de confort, prin crearea de săli de conferințe, organizarea de evenimente), turismul cultural (potențialul turistic cultural-istoric cuprinde importante monumente istorice, vestigii arheologice, muzee, elemente de etnografie și folclor, între cele mai importante sunt: vestigiile cetăților, fortificațiilor și construcțiilor religioase dacice de la Grădiștea de Munte, Costești, Blidaru, Piatră Roșie etc. din Munții Șureanu, vechi de peste 2060 ani,vestigiile capitalei Daciei – Sarmizegetusa Ulpia Traiana din Depresiunea Hațeg,ruine ale castrelor și băilor române de la Călan, Tibiscum, Băile Herculane, Lainici și Bumbești -Jiu etc.).
De altfel se mai practică turismul urban, turismul ruaral și ecoturism, turismul montan (cel mai predominant în aceaasta zona putându-se practică diverse sporturi de iarnă: schiul pe părții amenajate și neamenajate, alpinismul etc.), turismul balneoclimateric. În Carpații Meridionali există un număr relativ mare de Parcuri naționale și rezervații naturale: Parcul Național Retezat inclus pe lista Națiunilor Unite de parcuri și rezervații naturale omoloage; alte zone protejate de interes național în Munții Bucegi, Piatră Craiului, Cozia, Grădiștea de Munte – Cioclovina (Munții Șureanu), Domogled – Valea Cernei; rezervații naturale: floristice și peisagistice în Munții Cozia, Bucegi, Domogled – Munții Mehedinți, Piatră Craiului etc.; rezervații speologice: peșterile Closani (Munții Mehedinți), Muierilor (Munții Parâng), Sură Mare și Tecuri (Munții Șureanu) etc; rezervații forestiere: Pădurea de castan de la Tismana (Munții Vălcan) etc. Aceste parcuri oferă peisaje variate și atractive ce permit practicarea turismului de odihnă.
Toate aceste zone turistice contribuie la atragerea unui număr cât mai mare de turiști în România, dar litoralul se află printre primele locații turistice mai ales în materie de număr de locuri de cazare .
II.4. Analiza pieței turistice din Romania în perioada 2007-2013
În vederea formării unei viziuni de ansamblu asupra evoluției turismului în România în perioada considerată, a fost analizată evoluția acelorași indicatori abordați în cazul Europei.
În urma acestei analize se poate constata că turismul românesc, ca și cel European, a fost puternic afectat de criza economică care a debutat în 2007. Spre diferența de media Uniunii Europene, România a continuat să se confrunte cu scăderi ale numărului de turiști. Lipsa unor produse turistice naționale și a promovării lor, lipsa unui sistem de management al activității turistice, instabilitatea politică și economică, imaginea nefavorabilă a României în Europa, lipsurile la infrastructură, toate aceste probleme încă existente sunt explicația pentru scăderea numărului de turiști în perioada analizată. Primele statistici pentru anul 2011 indică o ușoară creștere a numărului de înnoptări și de sosiri ale turiștilor în România. Acest aspect poate fi o urmare a orientării turiștilor români către destinații turistice interne, și o orientare a turiștilor străini către destinații turistice mai accesibile.
Numărul înnoptărilor și al sosirilor sunt, în perioada analizată, în neconcordanță cu evoluția ofertei de cazare care este în creștere. Dezvoltarea excesivă și dispropoționată a infrastructurii de cazare (axarea doar pe anumite zone) a afectat activitatea turistică și în acele zone (apariția supraofertei de cazare) și la nivel național (prin concentrarea turiștilor doar în anumite regiuni în defavoarea altora). Investițiile în activități de promovare ineficiente și foarte costisitoare care nu au avut nici un rezultat indică decizii defectuoase. Operatorii din turism preferă să promoveze exclusiv pachete turistice externe în loc să colaboreze pentru a concepe produse turistice interne. Toate aceste probleme duc la concluzia că managamentul la nivel național în ceea ce privește turismul este total defectuos și până nu se va constata o implicare și o colaborare a operatorilor din turism împreună cu autoritățile competente, turismul românesc nu se va dezvolta la adevărata lui capacitate.
În ciuda anilor economici dificili, atât hotelurile, cât și pensiunile din România s-au înmulțit perioada 2009-2011într-un ritm chiar mai mare decât în anii de boom imobiliar (2006-2008). În 2011, Institutul Național de Statistică numără 1.319 hoteluri, cu 73 mai multe decăt în 2010. Dacă vorbim în procente, numărul de hoteluri și moteluri a crescut cu 8% în 2011, față de 2010, iar în 2010 cu 6% față de anul anterior, în timp ce în anii pre-criză ratele de creștere nu au depășit 4%.
Dacă ne referim la pensiuni, tendința a fost cu totul alta. După ce, în 2009, numărul pensiunilor turistice și agroturistice a crescut cu 7% față de anul anterior, criza a domolit creșterea, la doar 1% în 2010 iar, din 2011. numărul lor a început chiar să scadă (-2% față de 2010).
Mai relevant decât numărul total de hoteluri și pensiuni este capacitatea de cazare, exprimată în numărul de locuri disponibile pentru turiști înmulțite cu numărul de zile în care unitățile de cazare sunt deschise, din care se exclud zilele în care unitățile sunt închise temporar din lipsa de turiști, pentru reparații sau din alte motive. După acest criteriu, pensiunile nu doar că nu au intrat pe o tendința descrescătoare, dar au crescut cu 10% în 2011 față de 2010 – ceea ce înseamnă că s-au deschis pensiuni cu capacitate mare de cazare și s-au închis pensiuni mai mici. Hotelurile au crescut și ele, cu 6% în aceeași perioada, sub creșterea per total a capacității de cazare din România, aici incluzând și moteluri, hosteluri, cabane, campinguri, tabere și sate de vacanță. Creșterea per total a industriei a fost de 7% în 2011 versus 2010.
Aceste capacități de cazare au însă rate de utilizare foarte mici. După un maxim de 42% atins în 2007 în cazul hotelurilor, această rată a scăzut la un minim de 29% în 2010, pentru a reveni pe o ușoară tendința de creștere în 2011 (vezi grafic). Gradul de ocupare al pensiunilor turistice, însă, este aproximativ la jumătate față de cel al hotelurilor, cu un maxim de 22% în 2007 și 2008. În 2010, rată de ocupare a pensiunilor turistice a fost de doar 15%.
Comparând cu ratele de ocupare ale hotelurilor și ale altor unități de cazare din Uniunea Europeană, România nu stă foarte bine. În martie 2013, rată de ocupare de la noi a atins 32%, față de 60% în Marea Britanie, 59% în Austria, 41% în Ungaria sau 36% în Polonia. Bulgaria s-a situat după România la acest indicator, cu 27%.
Figura 1 – Ratele nete de ocupare pe camere în hoteluri și alte unități de cazare în UE (%), martie 2013 – sursa: Eurostat
Dacă ne referim la segmentarea capacităților de cazare din România în funcție de confortul oferit, se observă că, în anii 2010 și 2011, a avut loc o scădere în număr și capacitate a hotelurilor și pensiunilor de o stea și două stele, în timp ce capacitățile de trei stele au avut cea mai mare creștere (152 de hoteluri de 3 stele în plus în 2011 față de 2010 și 137 de pensiuni de 3 stele în plus în 2011 față de 2010). Numărul hotelurilor de 5 stele a crescut cu 5 în 2011, ajungând la un total de 24, în timp ce numărul hotelurilor de 4 stele a crescut cu 38 în aceeași perioada, ajungând la un total de 194.
Fugura 2 – Evoluția numărului structurilor de primire turistică pe categorii de confort din România, 2010-2011, sursa: Institutul Național de Statistică
Institutul Național de Statistică a publicat date complexe cu privire la evoluția turismului din România în anul 2013, comparativ cu anul 2012. În luna decembrie 2013, comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent, sosirile și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri cu 8,5%, respectiv cu 9,1%.
Comparativ cu luna decembrie 2012, în luna decembrie 2013 la punctele de frontieră s-au înregistrat creșteri atât la sosirile vizitatorilor străini (0,4%), cât și la plecările în străinătate ale vizitatorilor români (4,6 %). În anul 2013, comparativ cu anul 2012, sosirile și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au înregistrat creșteri cu 3,5%, respectiv cu 1,1%. Decembrie 2013, comparativ cu decembrie 2012 Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna decembrie 2013 au însumat 498,1 mii, în creștere cu 8,5% față de cele din luna decembrie 2012. Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 2013 81,8% din numărul total de sosiri, în timp ce turiștii străini au reprezentat 18,2% din numărul total de sosiri, ponderi apropiate de cele din luna decembrie 2012. În ceea ce privește sosirile turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (79,5% din total turiști străini), iar dintre aceștia, 84,6% au fost din țările aparținând Uniunii Europene. Sosirile în hoteluri dețin în luna decembrie 2013 o pondere de 71,9% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare.
Față de luna decembrie 2012, sosirile în hoteluri în luna decembrie 2013 sunt în creștere cu 8,0%. Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în luna decembrie 2013 au însumat 1.097,2 mii, în creștere cu 9,1% față de cele din luna decembrie 2012. Înnoptările turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 83,5% din numărul total de înnoptări, în timp ce înnoptările turiștilor străini au reprezentat 16,5%. În ceea ce privește înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (78,4% din total turiști străini), iar dintre aceștia, 85,4% au fost din țările aparținând Uniunii Europene. Durata medie a șederii în luna decembrie 2013 a fost de 2,3 zile – la turiștii români, iar la turiștii străini – a fost de 2,0 zile.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în luna decembrie 2013 a fost de 18,8% pe total structuri de cazare turistică, în creștere cu 0,4 puncte procentuale față de luna decembrie 2012. La hoteluri s-au înregistrat indici de utilizare a locurilor de cazare în luna decembrie 2013 de 22,7%. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna decembrie 2013 de 509,9 mii, în creștere cu 0,4% față de luna decembrie 2012. Majoritatea vizitatorilor străini provine din țări situate în Europa (94,4%). Din statele Uniunii Europene s-au înregistrat 62,6% din totalul sosirilor vizitatorilor străini în România. Dintre statele Uniunii Europene, cele mai multe sosiri s-au înregistrat din Ungaria (34,4%), Bulgaria (25,2%), Germania (9,7%), Italia (7,1%), Austria (5,0%) și Polonia (3,6%). Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna decembrie 2013 de 745,7 mii, în creștere cu 4,6%, comparativ cu luna decembrie 2012. Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate de vizitatorii români pentru plecările în străinătate, reprezentând 78,3% din numărul total de plecări. 2013 comparativ cu 2012 Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în anul 2013 au însumat 7.918,5 mii, în creștere cu 3,5% față de cele din anul 2012.
Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în anul 2013 78,3% din numărul total de sosiri, în timp ce turiștii străini au reprezentat 21,7% din numărul total de sosiri, ponderi apropiate de cele din anul 2012. În ceea ce privește sosirile turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (80,5% din total turiști străini), iar din aceștia 85,7% au fost din țările aparținând Uniunii Europene. Sosirile în hoteluri dețin în anul 2013 o pondere de 74,7% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare. Față de anul anul 2012, sosirile în hoteluri în anul 2013 sunt în creștere cu 2,4%. Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în anul 2013 au însumat 19.301,8 mii, în creștere cu 1,1% față de cele din anul 2012.
Înnoptările turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în anul 2013 82,0% din numărul total de înnoptări, în timp ce înnoptările turiștilor străini au reprezentat 18,0%. În ceea ce privește înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (80,5% din total turiști străini), iar din aceștia 84,6% au fost din țările aparținând Uniunii Europene. Durata medie a șederii în anul 2013 a fost de 2,6 zile la turiștii români, iar la turiștii străini – a fost de 2,0 zile. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2013 a fost de 25,2% pe total structuri de cazare turistică, în scădere cu 0,7 puncte procentuale față de anul 2012. La hoteluri s-au înregistrat indici de utilizare a locurilor de cazare în anul 2013 de 31,6%. Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în anul 2013 de 8.018,6 mii, în creștere cu 1,0% față de anul 2012. Majoritatea vizitatorilor străini provine din țări situate în Europa (93,9%). Din statele Uniunii Europene s-au înregistrat 58,8% din totalul sosirilor vizitatorilor străini în România. Dintre statele Uniunii Europene cele mai multe sosiri s-au înregistrat din Ungaria (30,6%), Bulgaria (24,1%), Germania (9,5%), Italia (7,0%), Polonia (6,4%) și Austria (4,2%). Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în anul 2013 de 11.364,4 mii, în creștere cu 1,9%, comparativ cu anul 2012.
Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate de vizitatorii români pentru plecările în străinătate, reprezentând 77,4% din numărul total de plecări.
Putem concluziona că investițiile în hotelurile românești nu s-au cramponat de condițiile economice dificile din ultimii ani din România. La nivel global însă, serviciile de cazare au înregistrat o stagnare, dublată de constrângeri de capital, cu un impact negativ asupra capacității și / sau a dorinței companiilor hoteliere și ale proprietarilor de a face investiții în portofoliu.
Însă, pe măsură ce sectorul cazărilor își revine, hotelierii au început din nou să facă investiții. Conform unui studiu publicat de New York University, se estimează că doar în S.U.A. cheltuielile investite în acest sector s-au mărit cu 5 miliarde de USD în 2012, o creștere 33% față de valoarea de 3,8 miliarde de USD înregistrată în 2011. Companiile hoteliere internaționale au prevăzut, de asemenea, fonduri suplimentare destinate unor viitoare alimentari de capital pentru proprietăților lor. Marile lanțuri hoteliere din Europa și Asia au angajat cheltuieli de capital de ordinul miliardelor în 2012. Ceea ce se poate traduce pentru România într-o intensificare a competiției cu ofertele de la nivel global, de aceea trebuie să menținem pasul cu ritmul lor de investiții.
II.5. Tendințe ale dezvoltării turismului în România pentru anul 2014
Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și internațional a asigurat 4,8% din PIBși aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă). După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii.
După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016. Numărul turiștilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiții de 400 milioane de euro.
În anul 2009, România a avut 1,27 milioane turiști străini iar în 2010 – 1,34 milioane. În anul 2004, numărul de turiști străini a fost de 3,6 milioane.
În anul 2010, litoralul românesc a atras aproximativ 1,8 milioane de turiști, cu 15% mai puțini decât în 2009. Sunt numeroase agenții de turism din România și din alte țări care aduc turiști străini. De asemenea turiști români și străini își pot face rezervări la hoteluri, moteluri, pensiuni și alte spații de cazare din țară și din alte țări direct pe siteurile specializate.
Principalele tendințe de călătorie în rândul turiștilor români pentru anul 2014 sunr: creșterea spectaculoasă a rezervărilor tip early booking, dezvoltarea segmentului de vacanțe exotice precum și creșterea valorii vacanței.
„Una dintre principalele tendințe de călătorie în rândul turiștilor români o reprezintă creșterea rezervărilor early booking. Pentru sezonul de vară 50% din pachete se vând în perioada early booking. Comportamentul consumatorilor români se schimbă, aceștia au început să își planifice din timp vacanțele. O altă tendință vizibilă este creșterea masivă a segmentului de vacanțe exotice. Destinații precum Republica Dominicană, Maldive, Thailanda sau Tenerife au ajuns să coste la fel ca vacanțele în Turcia. Practic diferența nu mai e la preț ci la distanță. În perioada de iarnă de exemplu am avut chartere cu plecare din București către destinații exotice, unde au plecat 400 de români. O altă tendință pe care am observat-o a fost creșterea valorii vacanței. Românii sunt dispuși să plătească din ce în ce mai mult pe vacanțe”, a declarat Cosmin Marinof, Directorul Național de Vânzări TUI TravelCenter prin Eurolines.
Și celelalte companii membre ale grupului Eurolines vor înregistra majorări importante ale cifrei de afaceri în acest an.
NOVA TRAVEL – tour operatorul Grupului, estimează o creștere a cifrei de afaceri de peste 30% în 2014 comparativ cu 2013, până la nivelul de aproximativ 35 milioane lei. Nova Travel va extinde în acest an numărul curselor charter marca TUI, introducând noi destinații în portofoliul său, respectiv către Spania (insulele Mallorca și Tenerife) și Grecia (Santorini, Zakynthos și Mykonos). În vârf de sezon, Nova Travel va opera până la 16 curse charter pe săptămână către destinații din Turcia, Grecia și Spania.
DANUBIUS TRAVEL – tour operatorul Grupului Eurolines specializat pe incoming (turiști străini care călătoresc în România) și business travel, va avea o creștere de aproximativ 35% a cifrei de afaceri în anul 2014, comparativ cu anul 2013, ajungând la aproximativ 37 milioane de lei. Numărul de turiști străini care vor veni în România prin intermediul Danubius Travel va crește cu 55% în acest an, ajungând la 100.000 de persoane.
Ciprian Popescu, Directorul General al Danubius Travel a declarat că rezultatele înregistrate în 2013 arată că turiștilor străini le suscită interesul destinația numită România. „Incoming-ul trebuie să echilibreze outgoing-ul într-o țară care se respectă. Cheia stă în promovare”, a declarat acesta. Putem face incoming pentru că avem cu ce. Aproape 100% din străinii care vin în România sunt satisfăcuți. Problema stă la imaginea generală a României în străinătate care este proastă. Avem nevoie de o campanie de țară”, a declarat și Dragoș Anastasiu.
Afacerile ROMBUS TRANSPORT, compania care se ocupă de transportul de persoane sub brandul Eurolines în cadrul Grupului, se vor majora cu 7% față de nivelul înregistrat anul trecut, până la aproximativ 22 milioane de lei.
Pentru anul 2014, grupul Eurolines estimează o creștere a cifrei de afaceri de minim 20%, până la 400 milioane lei.
În ceea ce privește investițiile programate pentru 2014, anunță continuarea investițiilor atât în înnoirea flotei de autocare și în creșterea celei de rent-a-car, în dezvoltarea rețelei sale de agenții de turism și introducerea unui nou concept de agenție, în tehnologie și în online, precum și în crearea unui training center intern.
III – Analiza pieței turistice din stațiunea Mamaia
III.1. Perspectivele dezvoltǎrii litoralului românesc
Evoluția activității turistice pe litoralul românesc a înregistrat de-a lungul anilor suișuri și coborâșuri. Începand cu anul 1990 cererea turistica pentru produsul turistic „litoral” s-a caracterizat printr-o reducere permanentă,atât pe plan intern cât și pe plan extern.
Una din problemele litoralului actual este starea de poluare a acestuia.Astfel calitatea apelor marine este influențată de două principale categorii de surse de poluare:
Dunărea și celelalte râuri care se varsă în colțul nord-vestic al bazinului pontic.Prin volumul mare de apă transportată anual,precum și prin suprafața extinsă a bazinului hidrografic din care se constituie,aceste râuri au o contribuție majoră în privinta aportului de poluanți în Marea Neagră.
Activitățile locale-surse de poluare cu importanță locală,provenind în special din jumătatea sudică a zonei (Năvodari-Vama Veche),puternic urbanizată,care exercită puternice influențe poluante asupra mediului marin (descărcâri de ape uzate menajere și industriale,activități portuare,turism,etc.),care se suprapun celor provenite din arealul nord-vestic.
Se constată la noi în țară o agravare generală a fenomenelor de eroziune litorală cauzată, in special de factori ca:
lucrările hidritehnice de amenajare a râurilor și în special indiguirea canalului Sulina au provocat micșorarea aportului de aluviuni în secțiunea de vărsare în mare,dezechilibrând bilanțul sedimentar al litoralului aferent;
constucțiile și lucrările costiere (ex.portul de la Agigea),prin modificarea conturului malului și intervenind în regimul local al valurilor și curenților din zona litorală,au interceptat și fluxul aluvionar morfologic preexistent;
exploatările de nisip de pe plajă pentru utilizări în industrie și în construcții;
efectuarea unor lucrări de consolidare locală, în afara unei concepții unitare de consolidare a întregului litoral,a contribuit la erodarea plajelor situate în aval
Astfel în ultimii ani s-a tot încercat modernizarea litoralului românesc prin rezolvarea parțială a acestor probleme legate de poluarea apei si eroziunea litoralului, dar o schimbare majoră nu se vede încă. Deși unele unități au beneficiat de investiții de modernizare și ridicare a nivelului de confort,la altele însă , gradul de uzură s-a accentuat,iar calitatea serviciilor s-a deteriorat,ducând la declasarea acestora; de asemenea s-a investit în construirea de capacități da cazare noi.
III.2. Potențialul turistic al litoralului românesc
III.2.1. Potențialul turistic natural
Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km (din care 82 km sunt în județul Constanța), între Capul Midia la nord și Vama Veche la sud. Plaja, cu o lățime de circa 150 – 200 m, are nisip fin în cea mai mare parte și o pantă lină, ușor accesibilă. Marea Neagră prezintă o serie de caracteristici care o deosebesc de alte mări și îi măresc funcția turistică:
prin salinitatea redusă a apelor sale favorizează practicarea spoturilor nautice și a scufundărilor subacvatice;
în sezonul estival, nu prezintă curenți de mare intensitate si valurile nu ating înălțimi mari;
este lipsită, practic, de maree si stațiunile oferă turiștilor plaje uscate, în mod permanent;
țărmul coboară lin, fără adâncimi bruște și nu prezintă stâncării și pietriș care,în cazul altor riviere, stânjenesc accesul la mare;la baza falezei, valurile au format o plajă acoperită cu nisipuri fine,curate,adânci și moi,oferind condiții excelente pentru helioterapie;
fauna mării este lipsita de elemete periculoase,permițând astfel,fără resticții, băile de mare;
aerul marin este caracterizat printr-o mare puritate,aerosolii naturali provenind din sfărâmarea valurilor și care plutesc în aer,conțin microelemente care intră în compoziția apei de mare,iar inhalarea acestora ajută la mineralizarea organismului.
Reliefullitoralului românesc este determinat de interacțiunea dintre Podișul Dobrogei și Marea Neagră – de-a lungul coastei, trecerea între podiș și platforma mării se face lin, pe o pantă ușoară, cu numeroase plaje. În plus, dat fiind ca Marea Neagră este lipsită de curenți puternici de litoral, de plante sau de pești periculoși, iar mareea este ca și inexistentă (10 – 20 cm), litoralul românesc este locul ideal pentru băi de mare și sporturi nautice.
Clima este temperată cu o medie de temperatură de 24˚C în lunile iunie-august.Acest climat marin liniștit și plăcut conferî în plus litoralului românesc calități remarcabile.
Hidrografia: Apa Mării Negre are o salinitate mai redusă și fara maree. Întreaga zonă dispune de plaje întinse și insorite aproximativ 9-12 ore/zi, nisipuri cu calitati deosebite, lacuri cu ape dulci sau sărate și nămoluri terapeutice, izvoare minerale și pe alocuri faleze înalte. Litoralul românesc dispune de diverse resurse balneare (ape minerale și mineralizate, nămoluri terapeutice), oferite de lacurile așezate de-a lungul litoralului: Techirghiol, Tatlageac, Neptun, Belona, Siutghiol, Corbu, Sinoe, Năvodari, Tasăul.
Flora si fauna: Deși nu prezintă o faună si floră foarte variate, trebuie menționat că în Marea Neagră există o specie de rechin, total inofensiv pentru oameni și care nu se apropie niciodată de țărm. Plajele de pe litoral au o lățime generoasă – 150 – 200 m, și sunt armonios îmbinate cu porțiuni verzi alcătuite atât din arbori autohtoni, cât și din palmieri și plante exotice precum și porțiuni cu gazon si flori.
Ariile naturale protejate conservă diverse specii floristice, faunistice, formațiuni geologice vechi, multe având caracter de unicat.Printre acestea se numără: Peștera „Gura Dobrogei” (Târgușor), Pădurea Canaraua Fetii (Baneasa), Pădurea Comorova (Mangalia) .
Pădurea Hagieni – în apropiere de Mangalia, la 12 km vest de țărmul mării. Ocupă cca 400 ha și este o pădure de tip submediteranean.
Peștera de la Limanu – importantă rezervație speologică;nu este inclusă in circuitul turistic.
Reciful jurasic de la Topalu – între Cernavoda si Hârșova, pe malul Dunării, la 3 km de comuna Topalu. Ocupă o suprafață de 8 ha și cuprinde un complex de calcare de vârstă jurasică, corali, resturi de viermi, spongieni calcaroși, etc
Punctul fosilifer Cernavodă – În sudul Văii Carasu, langă Cernavodă. Ocupă o suprafață de 3 ha și cuprinde o bogata fauna fosilă (72 specii). A fost declarat monument al naturii.
Peștera „La Adam” (Târgușor) – cuprinde o fauna bogata de fosile din era cuaternara (39 specii).
Masivul geologic Cheia (Târgușor) – pe malul stâng al Văii Casimcea, în dreptul satului Cheia. Rezervația ocupă o suprafață de 285 ha și adăpostește 565 specii rare de floră.
Rezervația Fântanița Murfatlar – langă podgoria Murfatlar, pe partea stanga a șoselei Constanța-Ostrov. Rezervația este ocrotită de lege și adăpostește specii rare, precum: usturoiul, inul dobrogean, colilia, spinul de Murfatlar, zambila, migdalul pitic, bujorul de stepă. În această zonă trăiește broasca țestoasă dobrogeana. Canaralele din portul Hârșova – pe malul Dunării, lângă ruinele vechiului castru roman Carsium. Ocupă o suprafață de 5 ha și a fost declarat monument al naturii. Cuprinde diverse specii de corali, spongieri, etc.
Lacul Techirghiol – are proprietăți curative, fiind bogat în cloruri de sodiu și de magneziu, iodură de sodiu și namol sapropelic, indicat în afecțiunile reumatice cronice, ortopedice, tulburări endocrine, boli de piele.
III.2.2. Potențialul turistic antropic
Țărmul românesc al Mării Negre oferă condiții extrem de favorabile practicării turismului estival. Numărul mare de stațiuni care au apărut și s-au dezvoltat de-a lungul timpului, incepând cu vechile băi Movila (Eforie Sud), continuând cu Mamaia, inaugurată in 1906 și până la stațiunile aparute în ultimii 30 – 40 de ani (Neptun, Olimp, Jupiter, Venus, Cap Aurora, Saturn) confirma acestea.Obiectivul arheologic cel mai important al zonei este Cetatea Histria, aflată pe malul Lacului Sinoe. Colonie grecească, vestitul oraș a fost ridicat în urmă cu peste 2.600 de ani, însă a fost scoasa la lumina începând cu anul 1914, de către marele istoric și arheolog Vasile Pârvan. Alte vestigii istorice se găsesc la Tomis (actualul oraș Constanța), cel mai important port la Marea Neagră. La Tomis și-a petrecut ultimii ani ai vieții marele poet latin Ovidiu, a cărui statuie, creată de sculptorul Ettore Ferrari în 1887, mai poate fi admirată și astăzi. Rămășițele vechii civilizații se întâlnesc în orașul de azi la tot pasul – mai pot fi văzute resturile zidului roman care închideau cetatea Tomisului sau edificiul roman cu mozaic, cel mai prețios complex arhitectural descoperit. Prin concepția artistică și dimensiunile sale, mozaicul de la Constanța se numără printre primele de acest fel din lume. La sud se afla Callatis , Mangalia de astăzi (Callatis înseamna în limba greacă "cea mai frumoasa"). Obiectele descoperite dovedesc activitatea artistică care se desfășura în această cetate. Aici se găsește cel mai vechi document latin din toată Europa de sud – est.
La aproape 100 km vest de litoral se află un complex arheologic de o însemnătate deosebită, fiind unul dintre cele mai valoroase monumente antice romane de pe teritoriul țării noastre. Este vorba de ruinele Monumentului triumfal Tropaem Traiani și vestigiile cetatii Tropaem Traiani, aflate in comuna Adamclisi din Dobrogea. Este un monument circular impresionant, construit pentru a comemora victoria împăratului Traian asupra dacilor. Ruinele sunt mărturii ale vieții înfloritoare de pe aceste meleaguri, iar scenele de pe metope sunt un adevărat izvor de informații în piatră privind evenimentele petrecute pe teritoriul Daciei, viața și infățișarea strămosilor romanilor.
Pe lângă acestea, sunt de menționat și Muzeul Arheologic din Mangalia, Muzeul de Istorie din Constanța, Moscheia din Constanța și din Mangalia, Biserica Sf. Petru și Pavel din zona istorică a orașului Constanța, Muzeul Folcloric etc.
Obiective turistice de pe litoral
Cazino Paris Constanța -Construit in 1909, a fost inaugurat în august 1910; designul a fost realizat de architectul Daniel Renard (primul proiect a fost realizat in 1903; in 1905, architectul Petre Antonescu a facut un al 2 – lea proiect, însă primul proiect a fost selectat).Cazinoul a fost, decenii la rand, construcția reprezentativă a orașului , un adevărat simbol pentru Constanța; totodată construcția a reprezentant singurul element al stilului "art nouveau" în România.În perioada 1985-1987 clădirea a fost renovată, iar mobila a fost complet schimbată.
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța a fost inființat în anul 1878 însă nu a avut un sediu stabil decât începând cu anul 1914.În 1977, cu ocazia aniversarii unui centenar de la revenirea Dobrogei la statul român, muzeul a fost reamenajat în forma actuală.Muzeul este găzduit într-o clădire monumentala (fostul sediu al primăriei din Constanța), construită între anii 1911-1921 de către arhitectul Vasile Ștefănescu. Muzeul de Istorie Naționala și Arheologie din Constanța este a doa instituție de acest fel din România (după cea din București), având un patrimoniu impresionant și o bună reprezentare a istoriei Dobrogene din paleolitic și până în prezent.Dintre exponatele celebre enumerăm: șarpele Glycon, divinitate a casei și familiei, sec. 2-3 d.H.,Fortuna cu Pontos, doi protectori ai orașului și portului, sec. 2-3 d.H.Gânditorul de la Hamangiasi și femeia sa – arta neolitica descoperită la Cernavoda, osala dedicată poetului Publius Ovidius Naso și un amplu lepidarium, în curtea muzeului.
Acvariul din Constanța a fost inaugurat la 1 Mai 1958 și de atunci s-a remarcat printr-o activitate științifică complexă, dedicată nevoii umane de a se apropia de natură. Situat chiar în fața cazinoului din Constanța, acvariul invită vizitatorii să facă o incursiune fascinantă in minunata lume subacvatică. Aici se poate admira fauna acvatică formata din pești exotici și autohtoni, atât de apă dulce cât și de apă sarată. Totodată la acvariul din Constanța se pot vedea specii de nevertebrate de apă dulce.Se pot admira aici, specii de pești din lacurile de pe coasta Mării Negre din Delta Dunării, din Marea Neagră, din zonele tropicale și subtropicale. Aici se află o importantă colecție de sturioni, cu toate speciile care populează Marea Neagră. Reprezentativi sunt peștii mari ( 1.5 – 2 m) care trăiesc în captivitate de peste 15 ani. Tot la acvariul constanțean se pot admira specii interesante de pe coasta Mării Negre (vulpe de mare, pisica de mare, căluțul de mare, peștele dragon, pestele scorpion) precum și specii migratoare din Mediterană(hering/macrou)
Farul Genovez este situat pe faleza din Constanța. A fost construit între anii 1858-1860, în amintirea negustorilor genovezi care au frecventat Pontus Euxin în secolul 13. Farul octogonal are o înălțime de 8 metri iar în vârf are o cupolă metalică.
Moscheea Mahmud al II – lea-Moscheea Carol 1 din Constanța este un monument de arhitectură construit in stil arabo – bizantin combinat cu elemente arhitecturale românești. Monumentul a fost construit în anul 1910 de către arhitectul V. Ștefănescu. Moscheea a fost construita pe o veche Geamie datind din anul 1822.In moschee se afla cel mai mare covor oriental din România , vechi de 200 de ani, având o suprafață de 144 mp și cântărind 500 de kg. Acest covor a aparținut sultanului Abdul Hamid. Turiștii au posibilitatea de a urca în minaretul înalt de 47 m, de unde poate admira o superbă panoramă asupra zonei vechi a orașului. Moscheea a reprezentat un cadou făcut de regele Carol I către comunitatea musulmană din Dobrogea și a fost inaugurată chiar în prezenta regelui.
Ansamblurile și lăcașurile de cult din județul Constanța se individualizează prin valoarea arhitecturală, artistică și ca elemente spirituale păstrătoare ale tradițiilor religioase din această zonă: catedrala ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel, biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (una din cele mai vechi biserici din oraș), biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril, mănăstirea Sfânta Maria (în Techirghiol), mănăstirea Dervenț, mănăstirea Peștera Sfântul Apostol Andrei ( considerată primul lăcaș de cult din țară și poarta de patrundere a creștinismului in România), Geamia Hunchiar, etc.
Monumentele și siturile arheologice sunt în număr foarte mare, atestând vechimea culturii și civilizatiei romanesti. Constanța – ruinele orasului antic Tomis, zidul de incinta, apeductele, galeriile subterane, bazilica, cripta pictată și amfiteatrul roman. Mangalia – ruinele orașului antic grecesc Callatis, zidul de apărare, bazilica creștină, așezarea medievală timpurie. Cernavodă– așezarea neolitică a bronzului, cultura Cernavodă, ruinele cetatii Axiopolis, cetatea daco-romană cu urme ale valului lui Traian și ruinele de cetate feudală. Hârșova – ruinele cetății Carsium, ruinele cetății prebizantine și ale cetății feudale. Basarabi – complexul rupestru în calcar, biserica din cretă. Albești – așezarea greacă indigenă, fortificația elenistica, pietrele de sanctuar getic, așezarea romano-getică. Istria – așezarea neolitică, ruinele cetății și așezarii civile grecești Histria, necropola tumulara greaca, asezarea rurala romana. Ostrov – insula „Pacuiul lui Soare”, așezarea și necropola Hallstadt, cetatea bizantină și feudală timpurie. Capidava – așezarea civilă dacică, fortificația romană, castrul roman, instalațiile portuare, castrul roman militar, ruinele unei cetăți romano-bizantine.
III.3.Stațiunile turistice pe litoral românesc
Stațiunea Mamaia este cea mai renumită stațiune de pe litoralul românesc. Situată la N de Constanța între Marea Neagră și Lacul Siutghiol este stațiunea de pe litoral cu cea mai mare capacitate de cazare, aproximativ 31 000 de locuri. Stațiunea Mamaia a fost inaugurată în 1906 și a devenit în scurt timp cea mai importanta destinatie turistica pentru turiștii din România. Mamaia este unică prin lățimea foarte mare a plajei (peste 100 m)și lungimea de peste 8 km În ultimii ani în statiunea Mamaia s-au facut investiții majore în renovarea și dotarea unitatilor hoteliere și in infrastructura stațiunii. Stațiunea Mamaia a fost imbogațita cu un mare număr de fântani arteziene, palmieri, locuri de promenadă, locuri de joacă pentru copii, terenuri sportive, locuri de distracție. Una dintre principalele atracții ale stațiunii este parcul acvatic AquaMagic .În anul 2004 a fost inaugurată Telegondola – o instalație de transport pe cablu, care permite traversarea aeriana a statiunii oferind o panoramă superbă asupra stațiunii Mamaia, Mării Negre și Lacului Sutghiol. Acest proiect este unic în România și unul din putinele proiecte de acest fel din lume. Traseul Telegondolei începe în dreptul parcului acvatic Aqua Magic, se deplasează deasupra hotelurilor ( la o înălțime maximă de 50 m) și se termină după cazinoul din Mamaia.În ultimii ani Mamaia a devenit stațiunea cu cel mai înalt standard turistic din Romania. Turiștii sosiți în stațiune se pot caza atât în hoteluri de 1 stea cât și în unități de cazare luxoase cotate cu 5 stele.
Eforie Nord a fost înființată în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din București a construit aici un sanatoriu balneoclimateric. Eforie Nordeste a doua statiune ca mărime și este situată la 14 km de Constanța. În partea de sud-vest se află lacul Techirghiol cunoscut pentru propietatile curative ale namolului astfel că turismul recreativ se îmbină cu cel balnear. Stațiunea are o largă deschidere spre mare și o faleză de peste 30 m înălțime. Plaja de peste 3 km lungime are si portiuni ce ating 100 m in latime. Un aer de prospetime este dat de cele peste 30 ha de spații împădurite din stațiune. Hotelurile, vilele, casele de odihna pot primi pana la 19000 de turiști . Baza de tratament funcționează pe tot timpul anului spațiile de cazare fiind încălzite în perioada sezonului rece. În bazele de tratament din Eforie Nord se tratează afecțiuni reumatismale inflamatorii și degenerative, bolile sistemului nervos periferic, tulburări de circulație, afecțiuni dermatologice, obezitate, afecțiuni respiratorii, sterilitate, rahitism, neurastenie. Tot aici se fac tratamente de întreținere și înfrumusețare folosind produse renumite cum ar fi: Gerovital, Pell Amar, Boicil… Din anul 2003 funcționează în cadrul Complexului Europa, un modern centru de sănătate și întreținere " Dr. Ana Aslan". O infrastructură diversificată, bazele de agrement ( terenuri de sport, piscine cu accesorii pentru activitati nautice, etc. ) și farmecul ambientului local sunt garanția petrecerii unui concediu agreabil pe litoralul Mării Negre.
Eforie Sud este o stațiune estivală integrată orașului Eforie (9.461 locuitori la 1 iulie 1991), aflată în extremitatea sud-estică a României, în Județul Constanța, pe fâșia de litoral cuprinsă între Marea Neagră și Lacul Techirghiol, 6-20 m peste nivelul mării, la 5 km distanță de Eforie Nord și la 19 km distanță de Constanța. Clima marină cu veri fierbinți (temperatura medie în luna iulie depășește 22°C), și ierni blânde, cu strat subtire de zapada (temperatura medie in ianuarie este de 0°C),precipitații scăzute (cca 400 mm anual). Vara, nebulozitatea fiind minimă, soarele strălucește 10-12 ore pe zi. Factorii de cură naturală sunt clima marina excitanta, apa marii care este clorată, sulfatată, sodică, magnesiană, hipotonică (mineralizare medie: 15,5 gr). Țărmul Mării Negre beneficiază de plaje intinse cu nisip fin, ideale pentru aerohelioterapie și talasoterapie, în vreme ce pe malul Lacului Techirghiol funcționează o bază de tratament în aer liber unde se pot face impachetari cu namol rece, provenit din lac, si bai in lac. Stațiunea Eforie Sud este indicată atât pentru petrecerea vacanței cât și pentru tratamentul unor afecțiuni cum ar fi dureri reumatismale, anumite forme de dermatoza, hipotiroidie, limfatism, anemie secundară, rahitism, decalcifiere, slăbiciune fizica, stari de dupa fracturi ale oaselor membrelor inferioare, hipoovarism pubertal etc. Aici există un sanatoriu pentru copii cu afecțiuni reumatologice, cu regim permanent, care tratează îndeosebi slăbiciunea fizică și rahitismul. În 1992, statiunea și-a recăpătat vechiul nume – Carmen Sylva. Stațiunea Eforie Sudeste situată între lacul Techirghiol și Marea Neagră. Acest lucru face posibilă atât cura heliomarina cât și cea cu nămol.Plaja este în lungime 2.5 Km, cu lățimi variind intre 50-150 m.Baile cu namol sunt recomandate in afectiuni reumatologice ale sistemului osos,dermatologice. Statiunea Eforie Sud dispune de numeroase unitati de cazare si recreere.
Costinești este o stațiune balneoclimaterică estivală situata la 31 km sud de Constanța, în apropierea satelor Costinești și Schitu, pe țărmul Mării Negre, 10 m deasupra nivelului mării. Clima marina cu veri fierbinti (temperatura medie in iulie depaseste 22°C) si ierni blânde (temperatura medie in ianuarie este in jur de 0°C).Vara soarele straluceste 10-12 ore pe zi. Factorii de cură naturală sunt clima marină excitanta, aerosolii puternic salinizati, radiația solară și apa mării care este clorata, sulfatata, sodica, magnesiana, hipertonica (mineralizare: 15,5 gr). Plaje intinse cu nisip fin, ideale pentru helioterapie si talasoterapie. Stațiunea este recomandată atât pentru petrecerea vacantei- hoteluri, vile, campinguri, restaurante, baruri, cluburi de noapte, cinematografe etc.cât și pentru persoanele suferinde. Aici se pot trata boli reumatismale degenerative, în stare latentă stari de slăbiciune, anemie secundară, rahitism, decalcifiere, hipertiroidie, dermatoze (psoriazis) etc. Stațiunea găzduiește un modern complex de vacanță pentru tineret, și o tabara studenteasca internatională, căeia i se datoreaza renumele statiunii.Stațiune estivală mondena (aparuta in deceniul al 7-lea) aflată în extremitatea sud-estica a României, pe țărmul Marii Negre, la 5-20 m deasupra nivelului marii, intr-o zona relativ verde (paduri cu specii de arbori meridionali).
Stațiunile Neptun și Olpimpsunt amplasate la aproximativ 38 de kilometri de municipiul Constanța și la circa 8 kilometri de orașul Mangalia, de care aparțin din punct de vedere administrativ. În nordul stațiunilor Neptun și Olimp se află localitatea Costinești, iar la sud stațiunea Jupiter. Datorită faptului că cele două stațiuni se află una în continuarea celeilalte, au fost înglobate într-o singură stațiune pe care oamenii o numesc Neptun-Olimp. Amplasată într-un cadrul natural foarte frumos, mărginită de pădurea Comorova la vest și Lacul Neptun la est, stațiunea Neptun-Olimp nu și-a pierdut farmecul și elegantă de altădată. Neptun-Olimp este o stațiune aerisită și foarte bine configurată, fiind traversată de o stradă principala, destul de lată, din care se desprind străzi secundare și alei umbroase. Stațiunea abundă în spații verzi bine îngrijite care „ascund” hoteluri, vile și restaurante. Față de alte stațiuni ale litoralului românesc, Neptun-Olimp este o locație liniștită, propice pentru relaxare.
Plajele stațiunilor Neptun și Olimp nu comunică între ele din cauza prezenței în zonă a pontonului care aparține vilelor Protocolului de Stat. Ambele plaje sunt acoperite cu nisip ceva mai grosier decât cel prezent pe plajele din nordul litoralului. Intrarea în apă este ușor înclinată, iar adâncimea apei crește brusc.
Plaja din Neptun are o lățime ce variază de la 30 la 100 de metri. Plajă este mărginită de garduri din stuf, iar pe alocuri de magazine și terase. Tot pe plajă este amenajat și Punctul de Salvamar deschis pe durata întregului sezon. Cea mai cunoscută porțiune a plajei se numește „La Steaguri” și este una dintre cele mai frumoase plaje ale litoralului românesc. Iubitorii sporturilor pe nisip trebuie să știe că pe plajă sunt amenajate terenuri de volei și fotbal.
Plaja din Olimp are un aspect mai diferit față de cea din Neptun și asta se datorează golfurilor care o brăzdează din loc în loc. Plajă este mai lată în partea de nord, în zona Complexului Amfiteatru-Panoramic-Belvedere, și se îngustează treptată către zona de sud, acolo unde este mărginită de o faleză înalta. Anumite sectoare de plajă sunt amenajate cu șezlonguri și umbrele.
Statiunea Jupiter-este o stațiune estivala aflată în extremitatea sud-estică a României, pe țărmul Mării Negre, la 5 km nord de orașul Mangalia (Județul Constanța), căruia îi este integrată din punct de vedere administrativ. Stațiune relativ nouă (a fost inaugurată în iulie 1968), această dispune de numeroase hoteluri moderne, de restaurante, baruri și cluburi de noapte, camping, cinematograf, terenuri de tenis și minigolf, bazine de înot, popicărie etc. În lunile de vara cerul rămâne în mare parte senin, iar soarele strălucește în medie 10-12 ore pe zi. Temperatura medie anuală este de 11°C (temperatura medie în luna iulie depășește 22°C, iar cea medie din luna ianuarie este de 0°C). Volumul precipitațiilor este redus (în jur de 400 mm anual). Factorii de cură naturală sunt apă marii care este clorata, sulfatată, sodică, magneziană, biotonica (gradul de mineralizare este de 15,5 g), și climă marină bogată în aerosoli salini și radiația solară. Plajele întinse cu nisip fin permit helioterapia și talasoterapia. Soarele și marea fac ca stațiunea Jupiter să fie un loc de vacanță preferat și un loc pentru tratamentul diferitelor afecțiuni (hipotiroidie, limfatism, anemie secundară, decalcifiere, anumite dermatoze și boli reumatismale). Posibilități multiple de distracție, practicare a sporturilor nautice, excursii în interiorul țării și în străinătate etc.
Stațiunea Venus este situată între Saturn și Cap Aurora și are o capacitate de cazare de peste 10000 de locuri în hoteluri de 1-5 stele. Hotelurile au un stil arhitectural original și ocupă în totalitate o acoladă largă a golfului Aurora pe care îl închid în partea sudică.Stațiunea dispune de baze de tratament, terenuri de sport, lacul Razlem pentru practicarea canotajului. Stațiunea Venus oferă turiștilor săi un cadru perfect pentru petrecerea vacanțelor de vara în spații de cazare comfortabile, cu dotări moderne. Stațiunea Venus este aflată în extremitatea sud-estică a României (Județul Constanța), pe țărmul Mării Negre, la 3-20 m deasupra nivelului marii, la 3 km distanță de orașul Mangalia, căruia îi este integrat din punct de vedere administrativ, și la 41km sud de Municipiul Constanța (reședința Județului Constanța). Clima marina cu veri fierbinți (temperatura medie în iulie depășește 22°C), când 25-28 de zile dintr-o luna sunt zile însorite (soarele strălucește 10-12 ore pe zi), și cu ierni blânde, cu ninsori rare (temperatura medie în ianuarie este de 0°C). Temperatura medie anuală este de 11,2°C, iar volumul anual al precipitațiilor este de 400 mm. Vara, briza este prezentă în tot cursul zilei. Factorii de cură naturală sunt climă marina excitantă, bogată în aerosoli salini și radiație solară, cu efect stimulator asupra organismului uman, apă de mare clorata, sulfatată, sodică, magneziană și hipotonică (grad de mineralizare: 15,5 gr). Aici se pot trata boli reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și lombară), stări posttraumatismale (după entorse, luxații și fracturi), anemie secundară, slăbiciune, decalcifiere, rahitism, boli ale pielii (psoriazis), dereglări endocrine (hipotiroidie și mixedema), boli ginecologice (sterilitate ovariană). Stațiunea dispune de o plajă naturală largă (care se întinde pe o lungime de 1,2 km între stațiunile Venus și Saturn, și are o lățime de 200m). Plaja are un nisip fin și acolo izvorăsc ape minerale sulfuroase hipotermale, captate și utilizate pentru dușuri amenajate într-un spațiu anume. Venus este o stațiune relativ nouă (1972), elegantă și primitoare, care se remarcă prin varietatea și frumusețea arhitecturii hotelurilor și vilelor sale, cât și prin gradul de confort al acestora. Hotelurile de aici au în majoritate cinci etaje și poartă nume feminine (Anca, Brândușa, Corina, Dana, Felicia, Irina, Raluca, Rodica, Sanda, Silvia etc.). Alte patru hoteluri („Vulturul”, „Cocorul”, „Pajura”, „Egretă” ) impun prin înălțimea lor. Stațiunea dispune de un camping, mai multe restaurante, magazine de dulciuri, cafenele, baruri și cluburi de noapte, un cinematograf în aer liber, terenuri de volei, handbal și minigolf, discoteci, un parc de distracții etc. În partea de sud a stațiunii există un pavilion special amenajat pentru cei care urmează împachetări cu nămol sapropelic și fac băi sulfuroase; tot în partea de sud a stațiunii se află și o importantă crescătorie de cai de rasă. Posibilitățile de petrecere a timpului liber sunt numeroase: practicarea sporturilor nautice (yahting, wind-surfing, hidrobiciclete), excursii pentru vizitarea stațiunilor de pe litoralul românesc al Mării Negre, excursii cu vaporul pe Marea Neagră sau pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, excursii în Delta Dunării, la vechea cetate a Histriei (secolul VII i.e.n.), la stațiunea viticolă Murfatlar, la stațiunile de pe litoralul bulgăresc al Marii Negre, partide de călărie etc.
Saturneste stațiunea aflată în imediata vecinatate a orașului Mangalia. Pe langa posibilitățile de agrement stațiunea dispune de 21 de izvoare termale sulfuroase recomanate în tratarea bolilor digestive și reumatice. Statiunea are un climat bland cu precipitatii izolate tot timpul anului ( media anuala a temperaturilor este intre 11.5 si 25 grade C in perioada verii, in timp ce iarna rareori temperatura scade sub 0 grade C ).Hotelurile cu o capacitate de peste 13000 de locuri de cazare ofera turistilor in sezonul estival o panorama superba asupra marii. Restaurante, baruri, terenuri de sport, teatru doar o parte din oferta de agrement a statiunii. Din Saturn se pot face traseele turistice vor in vechiul Calatis dar si in regiunile mai apropiate ale podisului dobrogean unde sunt intalnite frecvent fenomenele carstice.
Mangalia -vechea cetate antică „Calatis”, orașul cel mai sudic de pe litoralul Românesc al Marii Negre (la 45 Km de Constanța ) este o stațiune care se bucură de un interes major din partea turiștilor veniți din întreagă lume, armonizând perfect elementele arhitecturale tradiționale cu constructile realizate după o arhitectură nouă, modernă și confortabilă. Clima în stațiune este blândă cu precipitații izolate tot timpul anului (media anuală a temperaturilor este între 11.5 și 25 grade C în perioada verii). Mangalia oferă turiștilor săi posibilitatea efectuării unor cure cu nămolul sapropelic din lacul Techirghiol, apă marii și apele mezotermale sulfuroase unice în Europa.
Constanțaeste un oraș efervescent, ce imbina istoria milenara cu modernismul. Grecii, bizantinii si turcii și-au pus amprenta asupra istoriei acestui oras. Ramasitele vechii civilizatii se intalnesc in orasul de azi la tot pasul. La Tomis si-a petrecut ultimii ani ai vietii marele poet latin Ovidiu ce a consemnat in operele sale ("Tristele" si "Ponticele") pretioase informatii despre viata si obiceiurile getilor bastinasi. Mai pot fi vazute in Constanta de azi resturile zidului roman care inchidea la nord vest cetatea Tomisului si ruinele portilor de vest si nord, prin care se facea iesirea din cetate. Edificiul roman cu mozaic, cel mai pretios complex arhitectural descoperit, dateaza din secolele III-IV; pardoseala acestui edificiu cu ziduri groase si inalte este formata din bucatele colorate de mozaic, desenele reprezentand figuri geometrice si florale. Prin conceptia artistica si dimensiunile sale, mozaicul de la Constanta se numara printre primele de acest fel din lume. Se pare ca edificiul, avand la nivelul mijlociu si subsol magazii pentru marfuri si o piateta, servea negotului, fiind in acelasi timp loc de desfacere a marfurilor si de depozitare a lor. Alte numeroase vestigii ale cetatii Tomis se gasesc in, printre ele figurand piese deosebite precum: statuia de marmura a zeitei Fortuna, protectoarea cetatii Tomis, impreuna cu Pontos, zeul Marii Negre; statuia, tot de marmura a sarpelui Glycon (o divinitate asiatica).
Vama Veche și 2 Maisunt două localități aflate în apropierea graniței cu Bulgaria, două locații celebre pentru petrecerea unui concediu nonconformist.
Vama Veche este situată la o distanță de 7 km de 2 Mai și la 12 km de Mangalia. La Vama Veche se poate ajunge de la Mangalia, care este punctul terminus al caii ferate, cu ajutorul microbuzelor care se pot lua din gara sau cu mașină proprie pe drumul național E 87.
Vama Veche este o stațiune în continuă transformare – un lucru rău după unii – aici s-a construit foarte mult în ultimii ani, iar „spiritul” s-a pierdut printre tonele de moloz și beton. Nu trebuie uitat totuși că „spiritul” ține mai mult de oamenii care populează Vama Veche și mai puțin de construcțiile înconjurătoare. Vama Veche a fost și a rămas una dintre cele mai nonconformiste destinații de vacanță, cu toate că vamaioții get-beget susțin că atmosfera s-a deteriorat, motiv pentru care au înființat asociația Salvați Vama Veche.
Cu toate astea, este locul unde se poate petrece un concediu în mijlocul naturii, într-o atmosfera specială de libertate.
Plajă din Vama Veche este lată, având în unele zone peste 200 metri. Intimă și sălbatică, plajă este populată și noaptea de tineri care se adună în jurul focurilor de tabăra. Din cauza aglomerației și a lipsei de educație, uneori plajă este plină de gunoaie.
Un simbol al stațiunii este epava care se află la câteva sute de metri de mal.
Cazarea este asigurată de câteva hoteluri, puține la număr, dar mai ales de vile și pensiuni. Tarifele de cazare sunt mici în comparație cu celelalte stațiuni de pe litoralul românesc.
În Vama Veche se află unele dintre cele mai originale terase și restaurante, cu mese și scaune din lemn, cu umbrele din stuf, unde se servesc hamsii prăjite, mici, pizza etc.
Orașul Năvodari este situat în sud-estul României, în apropierea orașului Constanța, cel mai mare port maritim al țării și al patrulea că mărime din Europa. În imediată vecinătate a orașului se află Midia, un alt port la Marea Neagră. De asemenea, Năvodari este destinația finală a Canalului Poartă Albă – Midia Năvodari, care reprezintă o parte a Canalului Dunăre – Marea Neagră, cu o lungime de 64.2 km. Canalul leagă Cernavodă de Agigea – Constanța și permite accesul navelor fluviale și maritime cu un deplasament de până la 5.000 tdw.Regiunea dispune de o rețea de drumuri bine dezvoltată care asigura o legătură optimă cu celelalte județe și regiuni ale țării și cu statele învecinate. La Năvodari se poate ajunge din vest pe relația E60-DN3-Constanța sau din sud pe relația E87-DJ226-Constanța.
III.4. Analiza pieței turistice din stațiunea Mamaia în anul 2013
Pe litoralul românesc au ajuns în perioada ianuarie – august 2013 cu 8,1% mai puțini turiști decât în perioada similară a anului trecut, arată datele Direcției Județene de Statistică Constanța.
„Numărul turiștilor sosiți în perioada ianuarie – august 2013 a fost de 762 mii persoane, față de 829,4 mii persoane, în aceeași perioadă din 2012, înregistrându-se o scădere de 8,1%. Și numărul înnoptărilor scade în această perioadă: 3022,2 mii înnoptări în primele opt luni ale anului 2013, față de 3326,6 mii înnoptări înregistrate în aceeași perioadă a anului anterior”, se arată în informarea Direcției de Statistică Constanța.
Sezonul estival 2013 a adus o creștere ușoară cu 5% a numărului de turiști în stațiunea Mamaia față de 2012, însă în stațiunile din sudul litoralului a fost o scădere accentuată a turiștilor înregistrați.
„A fost un sezon destul de dificil, plin de provocări, dar și de evenimente. În ce privește numărul turiștilor avem o creștere ușoară în Mamaia, până spre 5%, per total, prin comparație cu anul trecut, o scădere însă mai accentuată în sudul litoralului. Cred că este mai important că am reușit să atragem o imagine favorabilă litoralului românesc în acest an decât că poate nu stăm foarte bine în privința numărului de turiști. Am avut o campanie puternică de promovare pe care am reușit să o ducem cu ajutorul presei și astfel am reușit, cred eu, să atragem un capital de imagine pozitivă pentru litoralul românesc”, a declarat Corina Martin, președintele Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Litoral-Delta Dunării.
Reprezentata turismului litoral a mai apreciat că anul acesta veniturile realizate de operatorii de pe litoral sunt mai mici față de sezonul anterior, situație generată de bugetele familiale afectate de criză, motiv pentru care nu se întrevăd creșteri de tarife pe litoral în anul 2014.
„O concluzie poate mai puțin plăcută a acestui sezon este aceea că românii au avut un buget de vacanță mai redus față de anul trecut, deci au cheltuit mai puțin, au consumat mai puțin pe litoralul nostru, asta fiind legat de nivelul trăi și de puterea de cumpărare, limitată. Important este că deși au ales să stea mai puține nopți la mare sau să consume mai puțin în anumite domenii de servicii, au ales în continuare totuși să meargă în vacanță și au mers în vacanță pe litoralul românesc”, a apreciat Corina Martin.
„Pentru anul viitor nu sunt estimate creșteri de prețuri pe litoral, din ceea ce am discutat cu hotelierii și cu agențiile de turism. Suntem prudenți în continuare, nu avem motive să ne gândim de acum la creșteri de tarife sau de profit. Trebuie să consolidăm această creștere mică pe care am înregistrat-o cel puțin în Mamaia, în sezonul 2013, și ne preocupă practic să continuăm acest ritm. Românii nu au putere de cumpărare foarte mare și este mult mai sănătos să gândim așa în vremuri de criză”, a adăugat Martin.
IV. Studiu de caz: Strategii de modernizare, amenajare turistică și promovare pentru dezvoltarea stațiunii Mamaia
IV.1. Cadru general
Constanța este cel de al doilea oraș al României si are o populație de aproximativ 700.000 de locuitori.Orașul, ale cărui temelii au fost puse vechii greci, este cel mai mare port la Marea Neagră și cel de al patrulea port ca mărime din Europa din punct de vedere al capacității de încărcare. Mamaia, la periferia din partea de nord este singura mare stațiune din România și una din cele mai importante destinații turistice a țării. Stațiunea, amplasată pe litoralul Mării Negre la nord de Constanța, a fost dezvoltată inițial în anii 1890 o dată cu amenajarea căii ferate. Stațiunea a fost înflorit după 1919 o dată cu înființarea unui cazinou și apariția unor vile opulente si a devenit resedința de vară a regelui Ferdinand. Oricum, în anii 1960 Mamaia a cunoscut o dezvoltare pe scară largă inițiată de regimul socialist pe fâsia îngustă de litoral între Lacul Suighiol (unul din cele mai mari lacuri cu apă dulce din România) și Marea Neagră, pe o suprafață de peste 215 hectare.
Litoralul Mării Negre este bine cunoscut pentru nisipul fin și plajele largi înaintând lin în mare. Apa Mării Negre are un nivel redus al salinității, de circa 17%. În comparație cu alte mări interioare, practic nu are maree și curenți. Mamaia este cunoscută ca fiind deosebit de atractivă pentru familii datorită nisipului fin și plajei sigure de 5 km lungime.
Zeci de hoteluri, cu diverse niveluri de confort și dotare au fost construite până în anii 1980 si Mamaia a devenit una din stațiunile importante pentru țările Blocului de Est, reprezentând o destinație populară pentru turiștii interni si cei din Europa occidentală.
Orașul are o climă temperată specifică litoralului Mării Negre, caracterizată prin temperaturi moderate vara de aproximativ C, iar iarna în jur de C. Precipitațiile sunt slabe, cu o medie de circa 40cm pe an. Deși este un important centru industrial și cel de al patrulea port din Europa, poluarea apei mării se află sub limitele acceptabile. Județul Constanța numără 106 hoteluri în total, din care 80 sunt amplasate în zona stațiunii Mamaia, cu o capacitate de cazare de aproximativ 28.000 de locuri. Acestea reprezintă aproximativ 7% din numărul total de locuri de cazare din țară. Sezonul turistic se limitează la lunile de vară, cu majoritatea hotelurilor închise în sezonul de iarnă.
Plaja din Mamaia are aproximativ 5,2 kilometri lungime si o suprafață totală de aproximativ 29 hectare (290.000m2). Pentru determinarea capacității plajei, se ține cont în general de suprafața netă pe care o ocupă fiecare turist pentru a se simți confortabil. Această măsurare este într-un fel subiectivă și se bazează într-o oarecare măsură pe mediul socio-economic din care provin turistii și pe contextul cultural al grupului țintă. În lume, interpretarea amenilor în ceea ce priveste spațiul de care au nevoie fără a simți că plaja este supra-aglomerată până la nivelul unei puternice diminuări a confortului variază mult.
Pentru acest exercițiu, propunem adoptarea unui spațiu net strandard de 25 m2 pentru un turist, conform direcțiilor ambientale ale statului american Florida și reflectate în rezultatele cercetării universității de Silva din Portugalia. Mai presupunem că 20% din suprafața plajei este folosită pentru dotări obisnuite pe plajă și spațiu de circulație. Aceasta sugerează o capacitate a plajei din Mamaia de 9.280 de persoane în orice moment.
IV.2. Analiza circulației turistice a stațiunii Mamaia
Tabelul 3 – Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în 2007
Sursa:http://www.constanta.insse.ro
Tabelul 4- Capacitatea și activitatea de cazare turistică în Constanța
Sursa: http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=412
În continuare vom analiza principalii indicatori: CUC, numărul de înnoptări, numărul de turiști sosiți în județ, sejurul mediu.
CUC 2002 = 46.5%
CUC 2007 = 39.3%
În urma analizării coeficientului de utilizare al capacitații de cazare (CUC) pe anul 2005 se observă o creștere al acestui indicator cu 3% față de anul 2000, printre motivele generatoare al acestui efect numărându-se creșterea calității serviciilor oferite de catre operatorii de servicii,oferte cât mai avantajoase care sa tenteze pe fiecare să solicite serviciile oferite în stațiunea respectivă.
Nr. de înnoptări 2002 = 4.900.50 Nr. de înnoptări 2007 = 4.115.900
Nr. de turiști sosiți 2002 = 745.800 Nr. de turiști sosiți 2007 = 806.900
De asemenea, în ceea ce privește indicatorii numărul de înnoptări și numărul de turiști sosiți în județ pe anul 2007 prezintă o descreștere de aproximativ 6% față de anul 2002.
Durata medie a sejurului
În ceea ce privește durata medie a sejurului între anii 2002- 2007, se observă o descreștere de aproximativ 1,4 zile.
Printre cauzele scăderii duratei medii a sejurului numărându-se raportul calitate / preț foarte scăzut, turiștii preferând destinațiile apropiate, cum ar fi: Bulgaria, Grecia, Turcia, Spania etc., datorită ofertelor foarte avantajoase.
IV.3. Soluții de amenajare a stațiunii
Stațiunile sunt destinații turistice autonome care propun turiștilor activități și instalații variate, într-un cadru divers: relaxare balneară, montană, refacerea formei fizice și psihice, activități recreative, apropierea de situri naturale, arheologice sau istorice de primă valoare. Hotelurile trebuie să fie numeroase și să ofere toate tipurile de facilități. În materie de dezvoltare a stațiunilor actuale, una din marile tendințe contemporane este aceea de oferire a unei game largi de servicii și echipamente pentru distracție, cumpărături, cultură, sănătate etc. Este necesară crearea în aceste stațiuni și a unor instalații carcateristice turismului de conferințe și reuniuni.
Pentru ca o stațiune să aibă succes, ea trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
– climat favorabil în funcție de tipul stațiunii;
– existența în stațiune sau în împrejurimi a unui mediu fizic atrăgător sau care poate deveni atrăgător prin amenajare;
– suficiente terenuri disponibile ce pot fi puse în valoare;
– posibilități bune de acces existente sau potențiale;
– nu existe grave poluări ale apei, aerului sau solului. Nu trebuie să existe probleme ecologice sau sociale serioase;
– disponibilitatea unei forțe de muncă care să lucreze în stațiune sau posibilitatea încurajării unei părți din forța de muncă care să vină din alte părți ale țării.
Acțiunea demarată în 1966 a avut în vedere organizarea și dotarea corespunzătoare a plajelor și zonei litorale, utilizarea rațională a terenului și realizarea unor ansambluri arhitectonice moderne, armonios integrate în spațiu. S-au avut în vedere:
– protecția zonelor a căror frumusețe naturală, valoare istorică sau estetică le recomandă a fi ocrotite;
– evitarea sentimentului de „sufocare” de tip urban, prin aplicarea principiului alternanței între unitățile turistice și largi spații libere;
– limitarea circulației autovehiculelor în interiorul stațiunilor;
– asigurarea unor căi de comunicație rapide;
– amenajarea și consolidarea falezelor, crearea promenadelor
– crearea de plaje artificiale și ocrotirea celor naturale prin sistemul digurilor (Saturn, Mangalia, Olimp, Jupiter);
– crearea unor elemente de animație pe mare și uscat (mici porturi de agrement, sporturi nautice, terenuri de sport, echitație etc.).
O componentă de prim rang a spațiului litoral este plaja, favorabilă helioterapiei și psamoterapiei, de lungime și lățime variabile, cu expunere spre est și nisip cu calități deosebite. Mărimea stațiunilor se stabilește în funcție de capacitatea plajelor care, la rândul ei, depinde de suprafața amenajabilă (exploatabilă), de numărul de vizitatori pe m2 de plajă sau pe metru liniar țărm, de simultaneitatea prezenței pe plajă a vizitatorilor potențiali etc.
Amenajarea teritoriului unei stațiunii, reprezintă una din cele mai importante aspecte în ceea ce privește atractivitatea unei zone,fie că este vorba de o zonă de litoral,montană sau balneo-climaterică.Cu cât se iau in considerare principiile de amenajare și se pune accent pe o dezvoltare cât mai de durată, cu atât zona respectivă v-a avea de câștigat.
IV.4. Propuneri și studii actuale pentru dezvoltare
Municipalitatea din Constanța în colaborare cu UNDP a întocmit Agenda 21 la nivel local pentru Planul de Dezvoltare Durabilă a orașului. Acest plan, care a fost finalizat în 2008, identifică o gamă de proiecte de mediu, infrastructură și turism care vor influența dezvoltarea viitoare a stațiunii Mamaia ca destinație turistică. Acestea sunt:
Un studiu pentru evaluarea factorilor socio-economici care produc eroziunea solului pe litoralul Mării Negre, cu menționarea în mod deosebit a impactului asupra turismului din Mamaia;
Un program integrat de protecție a plajei;
Refacerea sistemului de purificare a apelor uzate și a sistemului de canalizare din Constanța împreună cu extinderea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare;
Întocmirea unui master plan pentru traficul rutier;
Construirea unui sistem de transport cu troleibuzul între Năvodari și Eforie;
Refacerea si modernizarea stațiilor de autobuz și autocar din Constanța;
Construirea Rivierei Tomis, prin legarea portului turistic cu stațiunea Mamaia;
Construirea unor spații de parcare suplimentare; 2000 în zona peninsulei, 1500 în oras și 2500 în Mamaia;
Refacerea și mărirea capacității Gării Constanța;
Construirea unui centru comercial de distracții în zona Tomis III;
Construirea unui nou centru de expoziții și conferințe;
Construirea Portului de agrement Mamaia în zona cazinoului;
Refacerea Portului turistic Tomis;
Popasul argonauților’, Refacerea clădirilor istorice ale orasului;
Dezvoltarea unei Grădini botanice;
Refacerea si renovarea muzeelor orasului;
Înființarea unui centru de informații culturale.
Studiile de marketing în general au indicat că nivelul actual al atracțiilor și serviciilor din Mamaia nu este suficient pentru ca Mamaia să-și recupereze poziția pe piață și să redevină una din principalele stațiuni din Europa de est. Conceptul de stațiune cu plajă din anii 1960, pe care Mamaia îl reflectă, nu mai este atractiv pentru piață care acum solicită „plajă plus”. Atracția centrală rămâne plaja, dar vizitatorii au o gamă largă de opțiuni de divertisment si distracții din care pot să aleagă. În contextul resurselor potențiale din Mamaia, acestea pot include:
Facilități balneare si de wellness;
Port de ambarcațiuni si sporturi nautice;
Călărie;
Golf și alte sporturi;
Atracții culturale;
Parcuri de amuzament tematice;
Distracții de noapte;
Oportunități de cumpărături;
Excursii.
Pe măsură ce stațiunea se transformă pentru a deveni o destinație de weekend,sprijinită de legăturile îmbunătățite de transport între Constanța si București, va exista o cerere din ce în ce mai mare pentru dezvoltarea construcțiilor în această zonă. Acestfenomen se poate constata deja în dezvoltările continue din nord, la Navodari și reprezintă acum o trăsătură comună pentru destinațiile mature spaniole, franceze și italiene. Dezvoltarea centrului unei stațiuni cu un element al construcțiilor de mărime considerabilă, sub forma apartamentelor de vacanță, va veni în sprijinul acestei cereri și va asigura o populație „permanentă” în zona centrală în lunile extrasezon, inclusiv iarna, pentru a susține un nivel mai ridicat al activității de retail și de divertisment.
Una din constrângerile importante pentru dezvoltarea pe termen lung și extinderea stațiunii Mamaia este lipsa terenului. La vest, zona este îngrădită de Lacul Siutghiol, în vreme ce în nord si sud se extinde cu dezvoltările din Constanța si Năvodari. În partea dinspre mare, în est, zona plajei a fost erodată de mare și reprezintă subiectul unui studiu în curs de derulare.
O opțiune pentru a oferi protecția plajei și de acrea dezvoltare suplimentară ar fi recuperarea terenului din largul mării sub forma unor insule care să se întindă paralel cu plaja pe circa 200 metri de la linia actuală a țărmului. Insulele, ar fi dispuse în pachete pentru dezvoltări de hoteluri, locuințe si alte destinații, în timp ce partea dinspre țărm ar putea oferi o valoroasă suprafață de plajă pentru stațiune. În spatele insulelor, lagunele adăpostite ar crea o gamă de oportunități pentru practicarea sigură și la adăpost a sporturilor la Mamaia. Deși acesta este, indubitabil, un un exercițiu de construcție costisitor, valorile mari și în crestere ale terenului din Mamaia pot compensa bine costurile realizării si ale serviciilor.
Mamaia a fost intens dezvoltată și orice parcelă de teren rămasă liberă, de-a lungul malului lacului este completată în prezent cu dezvoltări de mici apartamente de vacanță. Cele mai semnificative oportunități de dezvoltare rămase sunt grupările de dezvoltări de retail de mică înălțime, din care cea mai întinsă este în zona Cazinoului din Mamaia. Pentru a realiza un centru divers și atractiv al stațiunii Mamaia cu aspectul unei stațiuni urbane, se propune dezvoltarea acestei zone cu o densitate a multiplelor utilizări relativ mare, care să formeze o marcă vizuală distinctă a semnelor de reper pe uscat și care să asigure dezvoltări de înaltă calitate pentru vizitatori care sunt din ce în ce mai constienți de standardele internaționale.
Se propune un nou centru al stațiunii în zona amplasamentului central al actualului Cazinou din Mamaia. Acest amplasament, care include un element al terenului marin recuperat, acoperă o suprafață totală de 9,6 hectare și este suficient de larg pentru a oferi o gamă largă de potențiale oportunități de dezvoltare și care să reprezinte un interes major pentru marii investitori internaționali. Zona a fost deja identificată de conducerea locală ca fiind adecvată pentru redezvoltarea unui complex al portului de ambarcațiuni, care este amplasat la 200 metri în largul mării cu o adâncime a apei suficientă pentru acostarea iahturilor cu chilă.
Zona centrală a stațiunii este concepută ca zonă integrată care va deservi nu numai turiști, ci si rezidenți din Constanța pentru a susține activități tot timpul anului si a oferi animație în extrasezon în zona stațiunii. Pentru a reflecta aspectul său urban, se propune ca o structură a punctelor de reper terestru, cu o înălțime maximă de 25 de etaje să fie dezvoltată pentru a marca o amprentă distinctă a stațiunii Mamaia, susținând restabilirea mărcii si imaginii destinației atât pe plan intern, cât si internațional. Importanța acestei zone este atât de mare, încât trebuie luată în considerare lansarea unei competiții naționale si internaționale de proiectare pentru acest amplasament.
Mixul și viabilitatea exactă a dezvoltării pentru centrul stațiunii propus vor trebui determinate de o serie de studii detaliate, care depăseste obiectivul acestui exercițiu:
– Centru de divertisment si de retail;
– Centru de conferințe;
– Hoteluri;
– Apartamente;
– Portul de ambarcațiuni;
– Faleza pe partea dinspre mare;
– Parcări.
IV.4.1. Schema generală de dezvoltare
O schemă generală de dezvoltare pentru dezvoltarea propusă a centrului stațiunii a fost întocmită si este prezentată în tabelul de mai jos.
Tabelul 3 – Schema generală de dezvoltare
În acest tabel sunt identificate principalele componente ale centrului stațiunii, suprafața amplasamentului necesară pentru această utilizare, raportul loturilor si suprafața totală brută construibilă pe care trebuie realizată construcția pentru această utilizare. Această schemă mai indică și înălțimea maximă pentru dezvoltarea componentelor, astfel hotelurile și turnurile rezidențiale ca „puncte de reper terestru” ar avea o înălțime maximă de 25 de etaje. Alte componente ar fi în general limitate la trei etaje deasupra solului.
Trebuie dezvoltate standarde suplimentare pentru a indica asigurarea spațiilor de parcare, precum si spațiile libere și peisajele din jurul clădirilor. În general, se consideră că asigurarea parcărilor trebuie să fie în raport de 1 loc pentru o cameră de hotel si 1,5 locuri pentru un apartament în zonele rezidențiale.
Planul general pentru centrul stațiunii, ar trebui să facă obiectul unor studii detaliate ulterioare, indicând dispunerea întinsă a destinațiilor terenului, astfel:
A. Portul de ambarcațiuni Mamaia. Portul de ambarcațiuni propus este amplasat la 200m în largul mării, până la o adâncime a apei de 5m care să permită navigarea unor iahturi mari. Portul de ambarcațiuni ar fi proiectat ca un dig pe mare adăpostind un spațiu interior de ancorare la nivelul pilonilor pontonului.
B. Zona rezidențială. Apartamente de vacanță într-o dezvoltare atractivă la mare înălțime. Această zonă este plasată la extremitatea promontoriului dezvoltării pentru a oferi viitorilor cumpărători interni si internaționali o locație atrăgătoare asociată direct cu portul de ambarcațiuni.
C. Hoteluri. Au fost identificate două loturi pentru dezvoltarea hotelurilor. Amplasamentului, care domină portul de ambarcațiuni cu perspectivă neîntreruptă spre mare, ar trebui să i se aloce o dezvoltare de hotel de 5 stele.
D. Centru de conferințe. Centrul de conferințe, care ar trebui să aibă structura unei facilități de artă, este direct asociat cu hotelurile și complexul de divertisment pentru a crea o locație pentru conferințe atractivă.
E. Divertisment. Complexul de divertisment este o clădire cu mai multe etaje și multiple destinații, care poate avea utilizare mixtă cu activitatea de retail din (F) si este amplasat paralel cu plaja publică pentru a permite accesul și asocierea utilizărilor de divertisment de-a lungul părții din față a plajei.
F. Centru comercial. Centrul comercial sau de retail propus este amplasat în vecinătatea soselei principale pentru a facilita accesul ținând cont de volumul traficului. Centrul trebuie să includă spații de parcare acoperite pe mai multe nivele.
G. Interschimb. Noul centru va genera un volum considerabil de trafic, în special pentru zonele de retail și divertisment care vor deservi atât stațiunea, cât și orasul Constanța. Principalul drum de acces pe litoral este deja aglomerat, și deci va fi necesar să se ia în considerare asigurarea unei căi de acces separate spre zona de dezvoltare pentru a nu stânjeni fluxul liber al traficului.
IV.4.2. Noua structură propusă
Mamaia a fost planificată si dezvoltată ca stațiune în era socialistă. Deși multe hoteluri separate au fost dezvoltate de diferite întreprinderi ale sindicatelor, toate au făcut obiectul conducerii și inițiativelor centralizate ale statului. Ca urmare a căderii regimului comunist, această proprietate a statului a fost privatizată și vândută investitorilor din sectorul privat. În plus, pachete mari de dezvoltare, inclusiv hoteluri, au fost fărâmițate în componente mai mici și întrebuințate separat. Astfel, multe restaurante, magazine baruri, la fel ca și mari hoteluri din Mamaia au devenit întreprinderi de sine stătătoare.
În prezent este clară necesitatea restructurării stațiunii Mamaia, îmbunătățirea calității și diversificarea atracțiilor stațiunii. Pentru a realiza toate acestea, va fi necesară găsirea surselor pentru investiții si experiență, precum și controlul și coordonarea procesului de dezvoltare. Pentru a realiza acest obiectiv, va fi necesară depăsirea unor granițe administrative.
Dezvoltarea generală a zonei stațiunii trebuie să tindă către înalte standarde internaționale, pentru a reusi în concurența cu alte destinații pentru piețele interne si internaționale. Au fost identificate potențiale investiții majore în centrul stațiunii și pe noile insule. Succesul acestor inițiative și al altora vor depinde totusi de anagementul procesului de dezvoltare și al componentelor separate. Scopul general trebuie să fie aplicarea celor mai înalte standarde internaționale de management.
Succesul dezvoltării proiectului în zonă va fi în strictă dependență de structurile organizatorice si manageriale, precum și de proiectarea si dezvoltarea unor trăsături unice. Este extrem de important să se demonstreze potențialilor investitori că prin cadrul dezvoltării se va atrage tipul adecvat de investitori și se va asigura aplicarea principiilor internaționale de management pe tot parcursul proiectului.
O problemă deosebită în restructurarea, dezvoltarea si managementul stațiunii Mamaia o reprezintă proprietatea puternic fragmentată pe tipuri de teren ca rezultat al privatizării activelor statului la începutul anilor 1990. Ca urmare a vânzării multor active, în special mici unități comerciale au fost închiriate unor operatori individuali si unități de retail din zonă, iar acum sunt destul de demodate, stridente și de slabă calitate. Lipsa unei coordonări generale a fost factorul care a contribuit la exercitarea controlului statului asupra zonei plajei și la plasarea acesteia în responsabilitatea Ministerului Mediului.
Departe de a oferi un puternic cadru de administrare pentru plajă, ministerul a permis proliferarea utilizării temporare, și de cele mai multe ori conflictuale a utilizării părții din față a plajei care a dus la și mai accentuata degradare a confortului unei stațiuni deja afectate.
În scopul planificării, restructurării si administrării zonei stațiunii, se propune un nou cadru instituțional pentru stațiunea Mamaia.
Pentru a diminua punctele slabe menționate mai sus, se sugerează următoarea structură nouă bazată pe principiile manageriale internaționale. Pentru a funcționa eficient și a preîntâmpina situația actuală, va fi necesară implicarea tuturor acționarilor din stațiune, inclusiv conducerea locală, proprietari și operatori în restructurarea și gestionarea stațiunii Mamaia. Aceasta este o situație care pare a se repeta de-a lungul litoralului românesc în toate zonele stațiunilor.
Se propune înființarea unei singure companii pentru dezvoltarea și administrarea zonei stațiunii Mamaia. Această companie, pe care o denumim provizoriu Societatea stațiunii Mamaia (Mamaia Resort Company: MRC), trebuie să aibă responsabilitatea dezvoltării, creării investițiilor, planificării, promovării și managementului stațiunii Mamaia. Proprietatea, funcțiile si managementul acestei companii trebuie să răspundă cerințelor specifice ale stațiunii Mamaia ca stațiune matură care necesită restructurare. Se propune următoarea structură de acționariat:
– Conducerea orașului Constanța, cu acțiuni proporționale cu terenurile deținute de conducerea locală inclusiv drumuri și alei, zone publice inclusiv plaja, și rezerve de utilități.
– Proprietari de terenuri din Mamaia, cu acțiuni proporționale cu zona proprietății individuale deținute.
Compania ar trebui condusă de un Consiliu de Administrație condus de un reprezentant al conducerii orasului Constanța și directori din sectorul public și proprietari particulari în număr egal. Reprezentanți ai tur-operatorilor și asociațiilor arendasilor trebuie să fie de asemenea prezenți în consiliu fără capacitate de vot. Consiliul trebuie să numească un număr de comitete de specialitate pentru următoarele aspecte:
– Planificare si dezvoltare;
– Marketing si promovare;
– Întreținere si amenajare spații verzi;
– Acces si infrastructură.
Principala responsabilitate a MRC este de a coordona redezvoltarea stațiunii și de asemenea de a supraveghea coordonarea acționarilor. Aceasta fie va vinde teren developerilor, fie va participa la înființarea unor societăți mixte. În plus, va asigura dezvoltarea asociațiilor propuse. În etapa de restructurare și dezvoltare, Societatea Stațiunii Mamaia va trebui să îndeplinească următoarele funcții:
1. Planificarea si exercitarea controlului asupra restructurării și dezvoltării zonei stațiunii;
2. Vânzarea terenului stabilit pentru dezvoltare sau redezvoltare, inclusiv noi zone recuperate si reinvestirea veniturilor generate în construcții de infrastructură, facilități și servicii generale și promovarea stațiunii;
3. Coordonarea marketingului și promovării stațiunii Mamaia posibil prin intermediul unor companii specializate de marketing;
4. Păstrarea legăturii cu conducerea orasului Constanța în ceea ce priveste asigurarea infrastructurii;
5. Asigurarea securității zonei. În scopul realizării unui nivel ridicat de securitate, se propune ca funcțiile de securitate să fie delegate către o societate renumită de pază cu înalte standarde;
6. Întreținerea spațiilor verzi;
7. Păstrarea curățeniei și întreținerea spațiilor publice, inclusiv toalete si zona plajei.
Structura sugerată a MRC se bazează pe un model de parteneriat și colaborare. Pentru ca acest model să funcționeze optim, este necesar ca toți investitorii și operatorii să se angajeze în parteneriat mixt inclusiv participarea la eforturile mixte de marketing și promovare. Va fi deci necesară crearea si cooptarea unui număr de asociații și grupuri de afaceri ca parteneri în dezvoltarea și administrarea stațiunii Mamaia. Între altele, aceasta va include următoarele activități:
– Asociația agenților de turism
– Asociația operatorilor de plajă, inclusiv baruri, restaurante, discoteci, închirieri echipament, etc.
– Asociația operatorilor de nave.
CONCLUZIIȘI PROPUNERI
Oferta turistică a litoralului românesc în perioada actuală este nesatifăcătoare, iar cea existentă este slab folosită,în comparație cu posibilitățile și cu nivelul țărilor vecine care au condiții asemănătoare,geografice și naturale. De fapt turiștii străini nu au suficiente informații despre România,deci nici despre litoralul românesc. În general s-a creat o imagine negativă a României peste hotare mai ales cea legată de raportul dintre prețul cerut de operatorii de turism români si serviciile pe care le ofera, preț care nu este unitar.Un alt factor negative este și lipsa ofertei de agrement de pe litoral care este încă redusă.
O diferență majoră între România și alte țări, cum ar fi Bulgaria, este durata sezonului estival. Astfel, dacă pe litoralul bulgăresc sezonul începe din luna aprilie și se termină în luna octombrie, pe litoralul românesc sezonul nu ține decât trei luni.De aici rezultă și o diferență din punctul de vedere al numărului de turiști.
Turismul litoralului românesc trebuie sa se integreze în procesul general de dezvoltare a zonei sub aspecte multiple:social, ecologic,urbanistic,tehnico-edilitar etc.Aceasta impune o serie de măsuri cu anumite priorități pe termen mediu și lung privind in principal:
– dezvoltarea și modernizarea structurii turistice și a infrastructurii generale (rutieră,feroviară, fluvio-maritimă, aeriană) și care să înlesnească accessibilitatea și fluidizarea fluxurilor turistice interne și internationale către litoral;
– amplificarea ofertei turistice,prin extinderea și stimularea acelor forme ce provvesc turismul de afaceri,congrese,reuniuni și târguri,expoziții interne și internaționale,care să ducă și la prelungirea sezonului turistic în tot cursul anului;
-diversificarea activităților turistice, a ridicării gradului de confort al hotelurilor și al serviciilor turistice și a altor servicii conexe,dezvoltarea activităților de agrement și a comerțului în general;
– deoarece activitatea de turism, are implicații importante in păstrarea calității mediului și poluării acestuia, se impun măsuri complexe și severe care să ducă la menținerea echilibrelor ecologice, a calității potențialului turistic, aspectului peisagistic în cadrul unei concepții știintifice de amenajare si dotare în strânsă concordanță cu condițiile naturale atât de diversificate ale zonei.
Deoarece potențialul turistic al României nu se compară nici cu cel din Bulgaria,nici cu cel din Ungaria deoarece se știe că resurse turistice sunt destule în Romania, există șanse mari ca atunci când România își va termina strategia de promovare a turismului sa depășească aceste țări în materie de număr de turiști.
Propuneri pentru îmbunătățirea amenajării turistice a statiunii Mamaia. Parametrii care definesc capacitatea de suport a plajei.:
1).Urbanizarea sau microurbanizarea și realizarea unor stațiuni turistice sau concentrări imobiliare amplasate în imediata apropiere a unui centru locuit și integrate acestuia sau a unor complexe autohtone de tipul unui centru de locuit, dotate cu toate serviciile și echipamentele necesare și situate în zone cu posibilități de dezvoltare urbană.
În mod frecvent se exercită o puternică forță de atracție față de un element natural sau antropic din stațiune. Exemplu: golf natural, port de agrement, cazinou.
2). Construcțiile izolate, punctiforme, cu structuri exclusiv turistice, amplasate la distanțe nu prea mari de urbanizările existente sau de așezările umane.
Amenajarea zonelor de litoral chiar în condițiile desfășurării sub supraveghere se confruntă cu numeroase probleme de ordin economic și social, dar mai ales ecologic.
Problemele sunt de natură administrativă, privind limitarea procesului de urbanizare a litoralului și reducerea presiunii asupra zonei costiere.
BIBLIOGRAFIE
Actualizare plan urbanistic zonal preliminar, „Stațiunea Mamaia – Modificare h.c.l.m. Nr.285/18.05.2007”, Proiect NR. 103/2012, Kalinia Proiect S.R.L., 2012
„Amicii munților”, 25 mai 2006, http://www.amiciimuntilor.ro/carpatii-meridionali
Bratu, Iulian, „Cum a evoluat turismul în România 2013, comparativ cu anul 2012. Institutul Național de Statistică a publicat date complexe cu privire la evoluția turismului din România în anul 2013”,comparativ cu anul 2012, www.dcnews.ro, 4 februarie 2014, accesibil pe internet la adresa http://www.dcnews.ro/2014/02/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012/
Business Days.ro, „Date economice pe scurt: rezerva valutară, producția auto, producția de oțel, fondurile UE și turismul”, 01.06.2012, accesibil pe internet la adresa http://businessday.ro/06/2012/date-economice-pe-scurt-rezerva-valutara-productia-auto-productia-de-otel-fondurile-ue-si-turismul/
Carmen, Boghean, „Economia turismului, specializarea Economia Turismului, Comerțului și Serviciilor”,2006-2007
„Comunicare a Comisiei către Parlamentul european, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor – Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul European”, Accesul la dreptul Uniunii Europene, EUR-Lex, 2010, accesibil pe internet la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0352:RO:NOT
Cosmescu, I., „Turismul, fenomen complex contemporan”, Editura Economică, București, 1998
„Country/Economy Profiles: Romania, Travel&Tourism”, World Economic Forum, 11 ianuarie 2008
Demirbec, Maifer –Remzie, Bulgaru, Mircea, „Perspective de dezvoltare ale turismului dobrogean”, București, Editura Matrix, 2003,
Dicționarul explicativ al limbii române, 2004-2012, accesibil pe internet la adresa http://dexonline.ro/search.php?cuv=turism
Document de programare, Dezvoltarea turismului în Județul Maramureș, 2007-2013, Draft 4
„Europa în secolul al XXI-lea”, Tratatul de la Lisabona, Europa, accesibil pe internet la adresa http://europa.eu/lisbon_treaty/index_ro.htm
Filip, Pațac, „Istoria comerțului și a turismului”, Timișoara: Editura Eurostampa, 2008
Gabriel, Dogaru, „Agentiile de turism, la un pas de a prelua puterea”, 30 Mai 2005, wall-stret.ro, http://www.wall-street.ro/articol/Turism/3547/Agentiile-de-turism-la-un-pas-de-a-prelua-puterea.html
Gherasim T., Gherasim D., „Marketing turistic”, Ed. Economică, București, 1999
Hanlan, J., Fuller, D., Wilde, S., „Destination decision making:the need for a strategic planning and management approach. Tourism and Hospitality Planning and Development 3 (3), 2006”
Iulian Bratu, „Cum a evoluat turismul în România 2013, comparativ cu anul 2012”, DCnews, 3 februarie 2014, http://www.dcnews.ro/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012_420742.html
Margalina, Vasilica, „O scurta retrospectiva a anului 2012 în turismul internațional”, www.turismmarket.com, 27 decembrie 2012, accesibil pe internet la adresa http://www.turismmarket.com/o-scurta-retrospectiva-a-anului-2012-in-turismul-international
Maria, Oroian, Marinela, Ghereș, „Economia și managementul turismului”, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2013
Maria, Stavrositu, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Necesitatea includerii orașului Constanța într-un program de dezvoltare regională cu finanțare europeană”, MP Tracker, http://firenze.grep.ro/questions/c0386609-cf6f-4218-b935-df7f8b888c84
Marius, Boeriu, CPNT Brașov, 2005-2014, „Potențialul turistic al Carpaților Meridionali”, http://www.cpnt.ro/activitati-cpnt-mainmenu-33/6-articol1?start=1
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, H Proiecte demonstrative, „Proiect demonstrativ Mamaia”
Middleton, V.T.C., Fyall, A., Morgan, M., Ranchod, A., „Marketing in travel and tourism”, ediția 4-a, Editura Butterworth-Heinemann
Mihaela, Matei, „ANALIZĂ Evoluția numărului și capacității de cazare a hotelurilor și pensiunilor din România”, HotNews.ro, 27 septembrie 2013, http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15667920-analiza-evolutia-numarului-capacitatii-cazare-hotelurilor-pensiunilor-din-romania.htm
Minciu, R., Ispas., A., „Economia turismului”, Editura Universitatea Transilvania Brașov, 1994
Ministerul Turismului, „Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, Faza I, Experiența ecoturistică la nivel național și internațional”, București, septembrie 2009
Muhcină, S., „Marketing în turism –servicii”, Editura Muntenia&Leda, Constanța, 2002
Nedelea, A., „Piața turistică”, Editura didactică și pedagogică, București , 2003
Nicoleta, Denisa, Oltei, „România frumoasă: Sulina”, 3 iulie 2012, http://www.instilulmeu.ro/romania-frumoasa-sulina/
„Numărul turiștilor de pe litoral, mai mic cu 15% decât în 2009”, 23 sep 2010, mediafax.ro, http://www.mediafax.ro/economic/numarul-turistilor-de-pe-litoral-mai-mic-cu-15-decat-in-2009-7379796
Olteanu V., „Sezonalitatea activiățtii turistice și căile atenuării ei”, Teză de doctorat, A.S.E. București, 1984
Page,S., J., Connel, J., „Tourism a Modern Synthetis, Second Edition”, Thomson, 2006
Păunescu, Coriolan, „Periplu prin istoria hotelului și turismului”, Vol 3, Universitatea „Danubius” din Galați, 2008
Pompei, Cocean; Gheorghe, Vlăsceanu; Bebe, Negoescu; „Geografia generală a turismului”, editura Meteor Press, 2002
Programul Agenda Locală 21, Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Constanța, 2008
„România turistică”, Turism România, http://www.turisminromania.ro/romania_turistica
„Tendințele tursmului”, European Comission, Eurostat, septembrie 2012, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Tourism_trends/ro
The European Sustainable Development Strategy 2005 – 2010. http://europa.eu.int/comm/sustainable/sds2005-2010/index_en.htm
Travel Planner, “Bulgaria ocupă locul 4 în UE după creșterea turismului de iarnă”, accesibil pe internet la adresa http://www.travelplanner.ro/blog/?p=839
„Tourism Satellite Account: Recommended Methodological Framework” (TSA: RMF 2008), Tourism statistics, 26 – 29 February 2008 http://unstats.un.org/unsd/statcom/doc08/BG-TSA.pdf
„TUI TravelCenter: Tendințe de călătorie ale românilor și previziuni pentru 2014”, Horeca, publicat la 28 februarie 2014, http://horeca.ro/articole/turism/3523-tui-travelcenter-tendinte-de-calatorie-ale-romanilor-si-previziuni-pentru-2014.html
„Turismul a atras în 2005 investiții de 400 milioane de euro”, Gândul.info, publicat la 29.12.2005, ultima actualizare la 17.10.2011, http://www.gandul.info/stiri/turismul-a-atras-in-2005-investitii-de-400-milioane-de-euro-255059
Valea Ruscovei, județul Maramureș, Prezentare Maramureș, http://www.turismhutsul.ro/maramure351_27.html
Vasile, Glăvan, „Turismul in România”, București, Editura Economică, 2000
World Tour Organization UNWTO, http://www2.unwto.org/
BIBLIOGRAFIE
Actualizare plan urbanistic zonal preliminar, „Stațiunea Mamaia – Modificare h.c.l.m. Nr.285/18.05.2007”, Proiect NR. 103/2012, Kalinia Proiect S.R.L., 2012
„Amicii munților”, 25 mai 2006, http://www.amiciimuntilor.ro/carpatii-meridionali
Bratu, Iulian, „Cum a evoluat turismul în România 2013, comparativ cu anul 2012. Institutul Național de Statistică a publicat date complexe cu privire la evoluția turismului din România în anul 2013”,comparativ cu anul 2012, www.dcnews.ro, 4 februarie 2014, accesibil pe internet la adresa http://www.dcnews.ro/2014/02/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012/
Business Days.ro, „Date economice pe scurt: rezerva valutară, producția auto, producția de oțel, fondurile UE și turismul”, 01.06.2012, accesibil pe internet la adresa http://businessday.ro/06/2012/date-economice-pe-scurt-rezerva-valutara-productia-auto-productia-de-otel-fondurile-ue-si-turismul/
Carmen, Boghean, „Economia turismului, specializarea Economia Turismului, Comerțului și Serviciilor”,2006-2007
„Comunicare a Comisiei către Parlamentul european, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor – Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul European”, Accesul la dreptul Uniunii Europene, EUR-Lex, 2010, accesibil pe internet la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0352:RO:NOT
Cosmescu, I., „Turismul, fenomen complex contemporan”, Editura Economică, București, 1998
„Country/Economy Profiles: Romania, Travel&Tourism”, World Economic Forum, 11 ianuarie 2008
Demirbec, Maifer –Remzie, Bulgaru, Mircea, „Perspective de dezvoltare ale turismului dobrogean”, București, Editura Matrix, 2003,
Dicționarul explicativ al limbii române, 2004-2012, accesibil pe internet la adresa http://dexonline.ro/search.php?cuv=turism
Document de programare, Dezvoltarea turismului în Județul Maramureș, 2007-2013, Draft 4
„Europa în secolul al XXI-lea”, Tratatul de la Lisabona, Europa, accesibil pe internet la adresa http://europa.eu/lisbon_treaty/index_ro.htm
Filip, Pațac, „Istoria comerțului și a turismului”, Timișoara: Editura Eurostampa, 2008
Gabriel, Dogaru, „Agentiile de turism, la un pas de a prelua puterea”, 30 Mai 2005, wall-stret.ro, http://www.wall-street.ro/articol/Turism/3547/Agentiile-de-turism-la-un-pas-de-a-prelua-puterea.html
Gherasim T., Gherasim D., „Marketing turistic”, Ed. Economică, București, 1999
Hanlan, J., Fuller, D., Wilde, S., „Destination decision making:the need for a strategic planning and management approach. Tourism and Hospitality Planning and Development 3 (3), 2006”
Iulian Bratu, „Cum a evoluat turismul în România 2013, comparativ cu anul 2012”, DCnews, 3 februarie 2014, http://www.dcnews.ro/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012_420742.html
Margalina, Vasilica, „O scurta retrospectiva a anului 2012 în turismul internațional”, www.turismmarket.com, 27 decembrie 2012, accesibil pe internet la adresa http://www.turismmarket.com/o-scurta-retrospectiva-a-anului-2012-in-turismul-international
Maria, Oroian, Marinela, Ghereș, „Economia și managementul turismului”, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2013
Maria, Stavrositu, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, „Necesitatea includerii orașului Constanța într-un program de dezvoltare regională cu finanțare europeană”, MP Tracker, http://firenze.grep.ro/questions/c0386609-cf6f-4218-b935-df7f8b888c84
Marius, Boeriu, CPNT Brașov, 2005-2014, „Potențialul turistic al Carpaților Meridionali”, http://www.cpnt.ro/activitati-cpnt-mainmenu-33/6-articol1?start=1
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, H Proiecte demonstrative, „Proiect demonstrativ Mamaia”
Middleton, V.T.C., Fyall, A., Morgan, M., Ranchod, A., „Marketing in travel and tourism”, ediția 4-a, Editura Butterworth-Heinemann
Mihaela, Matei, „ANALIZĂ Evoluția numărului și capacității de cazare a hotelurilor și pensiunilor din România”, HotNews.ro, 27 septembrie 2013, http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15667920-analiza-evolutia-numarului-capacitatii-cazare-hotelurilor-pensiunilor-din-romania.htm
Minciu, R., Ispas., A., „Economia turismului”, Editura Universitatea Transilvania Brașov, 1994
Ministerul Turismului, „Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, Faza I, Experiența ecoturistică la nivel național și internațional”, București, septembrie 2009
Muhcină, S., „Marketing în turism –servicii”, Editura Muntenia&Leda, Constanța, 2002
Nedelea, A., „Piața turistică”, Editura didactică și pedagogică, București , 2003
Nicoleta, Denisa, Oltei, „România frumoasă: Sulina”, 3 iulie 2012, http://www.instilulmeu.ro/romania-frumoasa-sulina/
„Numărul turiștilor de pe litoral, mai mic cu 15% decât în 2009”, 23 sep 2010, mediafax.ro, http://www.mediafax.ro/economic/numarul-turistilor-de-pe-litoral-mai-mic-cu-15-decat-in-2009-7379796
Olteanu V., „Sezonalitatea activiățtii turistice și căile atenuării ei”, Teză de doctorat, A.S.E. București, 1984
Page,S., J., Connel, J., „Tourism a Modern Synthetis, Second Edition”, Thomson, 2006
Păunescu, Coriolan, „Periplu prin istoria hotelului și turismului”, Vol 3, Universitatea „Danubius” din Galați, 2008
Pompei, Cocean; Gheorghe, Vlăsceanu; Bebe, Negoescu; „Geografia generală a turismului”, editura Meteor Press, 2002
Programul Agenda Locală 21, Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Constanța, 2008
„România turistică”, Turism România, http://www.turisminromania.ro/romania_turistica
„Tendințele tursmului”, European Comission, Eurostat, septembrie 2012, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Tourism_trends/ro
The European Sustainable Development Strategy 2005 – 2010. http://europa.eu.int/comm/sustainable/sds2005-2010/index_en.htm
Travel Planner, “Bulgaria ocupă locul 4 în UE după creșterea turismului de iarnă”, accesibil pe internet la adresa http://www.travelplanner.ro/blog/?p=839
„Tourism Satellite Account: Recommended Methodological Framework” (TSA: RMF 2008), Tourism statistics, 26 – 29 February 2008 http://unstats.un.org/unsd/statcom/doc08/BG-TSA.pdf
„TUI TravelCenter: Tendințe de călătorie ale românilor și previziuni pentru 2014”, Horeca, publicat la 28 februarie 2014, http://horeca.ro/articole/turism/3523-tui-travelcenter-tendinte-de-calatorie-ale-romanilor-si-previziuni-pentru-2014.html
„Turismul a atras în 2005 investiții de 400 milioane de euro”, Gândul.info, publicat la 29.12.2005, ultima actualizare la 17.10.2011, http://www.gandul.info/stiri/turismul-a-atras-in-2005-investitii-de-400-milioane-de-euro-255059
Valea Ruscovei, județul Maramureș, Prezentare Maramureș, http://www.turismhutsul.ro/maramure351_27.html
Vasile, Glăvan, „Turismul in România”, București, Editura Economică, 2000
World Tour Organization UNWTO, http://www2.unwto.org/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Pieței din Zona Stațiunii Mamaia (ID: 136003)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.