Analiza Pietei Asigurarilor din Romania

Economie

Analiza Pietei Asigurarilor din Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Rezumat

Această lucrare prezintă o analiza a pieței asigurărilor din România și preconizează evoluția pieței în funcție de aversiunea consumatorilor. Întrebarile la care se vor formula raspunsuri, pe baza unui chestionar de evaluare a averisunii la risc, sunt urmatoarele:

Cum se caracterizeaza piața din România din perspectiva aversiunii la risc?

Cum va evalua aceasta?

Această analiză a unui eșantion de 100 de persoane chestionate, va reprezenta un punct de plecare în studierea evoluției viitoare a pieței asigurărilor.

Rezultatele vor arăta și modul în care o companie de asigurări ar trebui să profite de aversiunea față de risc a clienților.

Cuvinte cheie: risc, asigurări, aversiune, management

CUPRINS

Introducere

1. Conceptul de asigurare

1.1. Funcțiile asigurării

1.2. Piața de asigurări

1.2.1. Produse existente pe piață

1.2.1.1. Clasificarea asigurărilor

2. Riscul în asigurari

2.1. Noțiunea de risc în asigurări

2.2. Clasificarea riscurilor

2.3. Managementul riscului în asigurări

2.3.1. Coordonate ale gestiunii riscurilor

3. Studiu de caz – Aversiunea la risc

Concluzii

Bibliografie

Anexe.

Introducere

Am ales această temă deoarece consider că polițele de asigurare sunt o necesitate pentru orice om și familia lui. Viața și sănătatea unui individ, bunurile deținute, capacitatea de muncă sunt bunurile cele mai de preț ce pot fi afectate de numeroase evenimente neașteptate. Asigurarea în general, provine din nevoia fiecăruia de a-și oferi protecție financiară atât lui cât și familiei și a celor apropiați în cazul decesului în pararel cu avantajele pe care companiile de asigurări le oferă: economisire, investiții, pensie. Dintotdeaua a existat o grijă a oamenilor pentru prezent și pentru viitor, dintotdeauna s-au gândit să se apere de evenimentele nedorite ce le-ar provoca pagube sau suferințe.

Consider că piața asigurărilor din România a cunoscut o ușoara creștere și importanța asigurărilor ar trebui constientizată de cât mai multe persoane.

Identificarea riscurilor stă la baza încheierii unei polițe de asigurare și este un studiu conștient asupra evenimentelor posibile având rolul de a preveni posibilitatea de pierdere.

Preferințele persoanelor pentru risc se măsoara prin alegeri. Realitatea ne pune în situația de a face diverse alegeri, de a decide dacă merita să ne asumăm riscuri sau nu.

Studiul de caz al lucrării prezente va analiza tendințele din piața de asigurari, în funcție de comportamentul consumatorilor fata de risc. În functie de sondajul realizat, se va ajunge la concluzia dacă această piata se va dezvolta în urmatorii ani sau va stagna.

Întrebarile folosite în chestionar ne vor genera indicatori valabili pentru a stabili aversiunea la risc a consumatorilor. De aici voi putea ajunge la rezultatele asșeptate in urma acestui studiu de caz, si anume, cum se va dezvolta piața asigurarilor în România.

Tipuri de întrebari folosite în chestionar

Cât de expus la riscuri credeti că sunteți?

Vă place sa vă asumați riscuri?

Când auziți cuvantul risc, vă gânditi la pierdere/ oportunitate/încantare?

Rezultatale obtinute pot ajuta societățile de asigurări să identifice condițiile necesare pentru a beneficia de aversiunea la risc a clienților lor, de a identifica tipologia acestora și de a iși maximiza câștigurile.

Conceptul de asigurare

“Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul “asigurare” pe ușa fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna. Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile.“ ( Winston Churchill)

Un aspect important în viața și evoluția omului, înca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, frica cu precauție și ințelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit.
Asigurarea exprimă în principal o protecție financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă, clasică, dar și cel mai frecvent întâlnită în practică, consta în protecția financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă și variată de

riscuri.

“Sub aspect etnic, asigurarea este operația prin care un asigurator, organizând pe principal mutualitații un număr mare de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri îi despagubește pe aceia dintre ei care suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele încasate”

Verbul "a asigura" are două accepțiuni relevante:

1. a-și lua măsuri de precauție, de prevedere;

2. a oferi o siguranță, o garanție în legătură cu ceva.

Definitoriu pentru esența economică a asigurării sunt următoarele caracteristici exclusive ale acesteia:

1) existența riscului;

2) formarea comunității de risc;

3) constituirea fondului de asigurare și utilizarea acestuia în baza principiului mutualității.

Cele trei coordonate fundamentale constituie în același timp și reperele majore ale abordării asigurării sub aspect economic. Redate sub forma de schema avem:

Figura 1. Caracteristile exclusive ale asigurării

1.1. Funcțiile asigurării

1. Principala funcție a asigurării este aceea de compensare a pagubelor (cazul asigurărilor de bunuri și de răspundere civilă – prejudicii materiale) și plată a sumelor asigurate (cazul asigurărilor de persoane și răspundere civilă – prejudicii corporale).

Aceasta este funcția care a stat la baza apariției și dezvoltării asigurărilor.

2. O a doua funcție caracteristică asigurării, care s-a dezvoltat în timp este aceea de prevenire a pagubelor.

Funcția de prevenire se exercită pe două căi principale:

a) prin finanțarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor. Spre exemplu: construirea de diguri pentru a se proteja de inundații, lucrări de împăduriri, desecări, irigații, finanțarea unor programe educaționale pentru asigurați.

b) prin stabilirea unor condiții de asigurare care să îl oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă. Acest lucru se face prin decăderea din dreptul la despăgubire în cazul neîndeplinirii unor măsuri de limitare a pagubei, sau prin participarea asiguratului la acoperirea unei părți din pagubă

3. A treia funcție a asigurărilor care a câștigat tot mai multă importanță în ultimele decenii este funcția financiară. Pornind de la decalajul de timp între momentul încasării primelor și momentul plății sumelor asigurate, societățile de asigurare centralizează temporar sume foarte importante pe care apoi la plasează pe piața capitalului în scopul obținerii unor venituri suplimentare.

Pe lângă aceste funcții principale, asigurarea îndeplinește și funcții secundare cum ar fi:

1) facilitarea accesului la credite, credite de export, credite ipotecare, credite de consum, etc.;

2) consultanță oferită de societățile de asigurare asiguraților pe linie de subscriere, prevenire a daunelor, prejudiciilor, evaluare, litigii, etc.

1.2. Piata de asigurari

Piața de asigurare reprezintă un cadru în care se desfăsoară operațiuni de asigurare numai in baza unui contract. Aici se întâlnesc cererea de asigurare si oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice si anume organizații, societăți specializate, care sunt autorizate să funcționeze în domeniul asigurărilor si să desfăsoare o astfel de activitate, bineînțeles, sub raport financiar.

Gradul de concentrare al pieței de asigurări din România a înregistrat în 2010 o nouă creștere de 11%, după ce în 2009 aproape s-a dublat. Acest lucru a fost posibil datorită consolidării unor grupuri care activează pe această piață, precum și datorită creșterii cotei de piață din 2010 a marilor jucători de pe piața asigurărilor.

Piața asigurărilor din România este foarte dinamica, arătând tendințe diferite pentru asigurările de viață și cele generale. În general, o dinamică mai mare a unui segment de piața este însoțită de o dinamică mai redusă a celuilalt segment.

În România, valoarea totală a primelor brute subscrise a scăzut în 2011 sub 8 miliarde RON, o scădere de 5,8% față de anul anterior. De asemenea, se păstrează tendința inversată pentru asigurările de viață și asigurările generale, aproape o regulă pentru piața de asigurări din România. Creșterea de 4,4% pentru asigurările de viață a fost însoțită de o scădere de 8% pentru asigurările generale.

Companiile de asigurări au înregistrat, anul trecut, o creștere de aproape șase procente comparativ cu 2011, primele brute totale subscrise ridicându-se la 8,3 miliarde de lei, potrivit raportatelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Tendințele pieței asigurărilor din România vor include, pentru următorii 2-3 ani, identificarea și implementarea de măsuri pentru îmbunătățirea performanței și a eficienței activităților, reevaluarea canalelor de distribuție, consolidarea activităților și rebranduirea.

.

1.2.1. Produse existente pe piata

Numeroase criterii pot servi la realizarea clasificării asigurărilor. Dintre ele amintim:

obiectul sau ramura de asigurare;

regimul juridic;

teritoriul pe care se acordă acoperirea;

natura raporturilor ce se stabilesc între asigurat și asigurător;

obiectul asigurat;

riscul asigurat;.

locul unde se petrec evenimentele asigurate;

interesul pecuniar al asigurării.

Cea mai important clasificare este însă cea făcută de legiuitor.

1.2.1.1. Clasificarea asigurărilor

Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societaților comerciale din domeniul asigurărilor la art. 7 alin. 2 erau prevăzute urmatoarele tipuri de asigurări legale:

Asigurări de viață;

Asigurări de autovehicule;

Asigurări maritime și de transport;

Asigurări de aviație;

Asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri;

Asigurări de răspundere civilă;

Asigurări de credite și garanții;

Asigurări de pierderi financiare;

Asigurări agricole.

În vederea armonizării legislației noastre la uzanțele comunitare în Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor la art. 3 alin. 1 se prevede ca:

"Activitatea de asigurare se grupează în: asigurări de viață si asigurări generale, iar, alin.2 specifica: "Clasele de asigurări aferente categoriilor de la alin. 1 se stabilesc prin norme".

ASIGURĂRI DE VIAȚĂ:

1. a) Asigurări de viață:

– asigurări de supraviețuire

– asigurări de deces

– asigurări mixte

b) Anuități (asigurări de tip rentă)

c) Asigurări de viață suplimentare (asigurări de deces, vătămări corporale,incapacitate de muncă rezultate din accidente)

2. Asigurări de căsătorie și de naștere

3. Asigurări de viață legate de investiții

4. Asigurări permanente de sănătate, administrate la fel ca și asigurările de viață

5. Asigurări de capitalizare(asigurări de viață cu primă unică și cu primă eșalonată)

ASIGURĂRI GENERALE:

1. Asigurări de accidente și boală, inclusiv de muncă și boli profesionale

2. Asigurări de sănătate

3. Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare

4. Asigurări de mijloace de transport feroviar

5. Asigurări de mijloace de transport aerian

6. Asigurări de mijloace de transport naval (maritime, fluviale, lacustre, canale navigabile)

7. Asigurări de bunuri în tranzit, inclusiv mărfuri transportate, bagaje și orice alte bunuri

8. Asigurări de incendiu și calamități naturale

9. Asigurări de daune la proprietăți

10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule (răspundere civilă auto obligatorie și carte verde)

11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloacele de transport aerian

12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloacele de transport naval

13. Asigurări de răspundere civilă generală

14. Asigurări de credite și garanții

15. Asigurări de pierderi financiare

16. Asigurări de protecție juridică

17. Asigurări de asistență turistică.

Potrivit Legii nr. 403/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherloacele de transport aerian

12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloacele de transport naval

13. Asigurări de răspundere civilă generală

14. Asigurări de credite și garanții

15. Asigurări de pierderi financiare

16. Asigurări de protecție juridică

17. Asigurări de asistență turistică.

Potrivit Legii nr. 403/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor4, Anexa nr. 1, clasele de asigurări legale sunt:

A. Asigurări de viață

Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:

a) asigurări de viață care includ: asigurarea la termen de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supraviețuire și de deces (mixtă de viață), asigurarea de viață cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

b) anuități;

c) asigurări de viață suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de șomaj, când acestea se încheie suplimentar unui contract de asigurări de viață;

d) asigurări permanente de sănătate.

Riscul în asigurări

Notiunea de risc in asigurari

Riscul reprezintă condiția de bază a asigurării. Dacă nu ar exista riscuri, nu ar exista nici asigurări. De aceea, riscul reprezintă un element specific asigurării, fiind obiectul oricărui contract de asigurare.

În fiecare zi se pot observa diferite evenimente care demonstrează existența unor riscuri de diferite tipuri, de multe ori foarte periculoase. .Accidente, dezastre naturale, crize economice – toate presupun grade diferite de risc și toate aduc cu sine pierderi importante pentru cei implicați, de natura fizică, psihică sau financiară.

Riscul este un eveniment viitor, incert, probabil, a cărui producere ar putea provoca diferite pierderi de bunuri sau ar putea afecta sănătatea, integritatea corporală sau viața oamenilor.
Riscul este prezent permanent și oriunde. Orice activitate economică, socială, culturală, politica poate fi amenințată de producearea unor evenimente cauzatoare de pierderi.

Riscul apare în asigurări că un element essential și obligatory deoarece este un eveniment viitor, posibil, dar incert la care sunt supuse viața sau bunurile unei personae.

Producerea lui nu se realizează printr-un act intenționat din partea asiguratului.

Prin risc asigurat se înțelege evenimentul la a cărei producer societatea de asigurări este obligate prin contract să achite asiguratului despăgubirea sau suma asigurată / indemnizația de asigurare.

Pentru că un eveniment să poată fi considerat risc asigurabil, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– să existe posibilitatea producerii lui, cu o probabilitate cuprinsă între 0 și 1;
– să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat

;
– să fie independent de voința asiguratului sau a persoanelor care trăiesc și conviețuiesc împreună cu acesta;
– să fie suportabil, ca mărime și frecvență, din punct de vedere financiar de către asigurător;
– să fie incert, adică asupra momentului și intensității lui să planeze incertitudinea.

Clasificarea riscurilor

Riscurile se clasifică în funcție de mai multe criterii. Dintre acestea pot fi enumerate în funcție de natura evenimentului care le-a provocat:

Riscuri provocate de forțele naturii: de exemple furtuna, grindina sau permanente (de exemplu, uzura);

Riscuri provocate de acțiunile umane, fie ca urmare a intereselor individuale deosebite, fie ca o consecință a progresului tehnic.

După gradul de asigurabilitate se deosebesc:

Riscurile pure sunt cele care prin producerea lor provoacă numai pierderi și niciodată câștig. Acestea sunt de fapt riscurile pentru care asigurătorii oferă protecție în majoritatea cazurilor. Pentru acest gen de riscuri sunt tipice: incendiul, explozia, accidentele, naufragiul, decesul, furtuna, furtul.

Riscurile speculative se bazează tot pe evenimente incerte dar, prin producerea lor, se poate înregistra o pierdere sau se poate obține un câștig. Ele au o anumită doză de atractivitate și în această categorie sunt incluse riscurile comerciale, pariurile și jocurile de noroc. Aceste riscuri nu sunt asigurabile. În mod similar, riscul valutar, în care se pot înregistra pierderi, dar se pot obține și câștiguri, nu poate fi asigurat.

Dupa gradul de cuprindere:

Riscurile fundamentale, prin efectele producerii lor, afectează o mare parte a societății sau a omenirii în ansamblu și nu numai anumite persoane. Astfel, un risc fundamental presupune producerea unei catastrofe, cum ar fi: războiul, foametea, cutremurul, poluarea etc. Atunci când riscurile fundamentale au un potențial de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere al asiguratorilor. Dată fiind amplitudinea efectelor lor, atât în spațiu cât și în timp, se consideră că ele sunt probleme ale întregii societăți, care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau la nivel internațional. Având în vedere că rațiunea de a fi a asigurătorilor este aceea de a obține profituri pe termen lung, ei nu pot fi obligați să accepte preluarea unor riscuri care, din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot să genereze câștiguri.

Riscurile particulare sunt riscurile ale căror consecințe sunt relativ limitate sub aspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultând o pierdere pentru un număr relativ mic de persoane.

Având în vedere impactul asupra asigurabilității, riscurile se împart în:

Riscurile asigurabile sunt acelea pe care asigurătorii le preiau și pentru care oferă protecție asiguraților. La rândul lor, ele se subîmpart în: riscuri generale și riscuri speciale. De regulă, riscurile generale sunt incluse în așa-numitele condiții generale de asigurare și cuprind: incendiul, explozia, cutremurul de pamant, erupția vulcanică, naufragiul, eșuarea, coliziunea, răsturnarea navei sau a ambarcațiunii, prăbușirea aeronavei etc.

Riscurile speciale sunt cele care se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraților, contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt deci incluse în condițiile generale prezentate mai sus. Se pot produce ca urmare a acțiunii oamenilor (război, grevă, revoluție, insurecție, închidere de fabrici etc.) sau țin de natura mărfurilor.

Riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asigurătorii nu le acceptă, fiind evenimente a căror producere este certă, se apropie de certitudine sau sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta și ascunse asigurătorului. Ca exemplu, în acest caz pot fi considerate următoarele: viciile ascunse ale bunului asigurat, faptele săvârșite cu intenție, consecințele energiei atomice, uzura normală a bunului asigurat etc.

Riscurile pot fi, de asemenea, riscuri statice și dinamice.

Riscurile statice sunt cele care determină, la un moment dat, distrugeri totale sau parțiale ale patrimoniului asiguraților. Aceste riscuri sunt asigurabile.

Riscurile dinamice se referă la schimbările intervenite în timp și lent în starea economiei, asociate cu schimbările apărute în nevoile și aspirațiile umane, care pot aduce individului pierderi sau căștiguri. Riscurile dinamice nu sunt asigurabile, altă distincție, cu consecințe deosebite asupra unor aspecte practice ale activității de asigurare, este aceea între riscul aleator și riscul moral.

Riscul aleator are la baza hazardul, definit drept cauza imprevizibila ce determină evenimente fortuite sau inexplicabile.

După fenomenele care generează riscul:

Risc obiectiv – eveniment generat de forțele distructive ale naturii., necontrolate de om (calamitățile naturale);

Risc subiectiv – eveniment generat sau influențat de comportamentul uman (neatenție, imprudență).

După mărimea răspunderii:

Risc individual – eveniment ce se produce o singură dată (decesul);

Risc comun – sunt evenimentele care pericliteaza bunuri ale unui număr mare de persoane (ploaie,grindină etc).

După caracterul riscului:

Risc constant – evenimente care prezintă șanse egale de a se produce în timp;

Riscuri variabile – evenimente ale căror șanse de a se produce se modifică pe durata asigurării (riscul de ingheț la culturile agricole).

După durata asigurării:

Risc pe o durată de pâna la un an;

Risc cu o durată de un an.

După categoriile (clasele) de asigurare:

Asigurarea de bunuri se adresează riscului de avarie a bunurilor (incendiu, trăsnet, inundații, alunecări de teren etc). Mai precis, aceasta acoperă daune financiare intâmplatoare, cauzate de deteriorarea sau pierderea bunului asiguratului sau a altui bun pe care asiguratul are interesul să-1 asigure;

Asigurarea de răspundere civila se referă la situațiile ce implică riscul de răspundere civila (față de terți);

Asigurarea de sănătate (de accidente și boala) are rolul de a proteja indivizii și familiile împotriva pierderilor financiare cauzate de accidente și boli.

Cel mai important risc de care se ține seama în asigurări este riscul moral. Riscul moral (moral hazard) este riscul suplimentar, creat de însuși asiguratul, care își slăbește preocuparea pentru prevenirea riscului fundamental tocmai datorită faptului că este deja asigurat împotriva acelui risc.

Într-o definire mai completă, riscul moral este riscul care se adaugă riscului aleatoriu, determinând creșterea sinistralității, din cauza imprudenței, a criminalității sau fraudei în asigurări într-o accepțiune asemănătoare, riscul moral este privit drept o circumstanță care mărește probabilitatea unei daune, din cauza comportamentului personal sau a moralității solicitantului unei asigurări, de exemplu, în cazul unui individ care are o statistica incărcată a accidentelor auto în trecut, sau al cuiva care este un delincvent cunoscut.

2.3. Managementul riscului in asigurari

“Managementul riscului este o lume a contrastelor. Poate fi nebulos sau precis. Poate fi definit in sens restrans, greu de definit sau poate fi ascuns in limbajul propriu al asigurarilor.”

Managementul de risc este o formă a managementului care urmărește să identifice, să evalueze, să elimine sau să reducă și să transfere cauzele și efectele riscurilor și incertitudinilor asupra entităților și are ca scop să permită entității să își atingă obiectivele în mod direct și eficient.

Noțiunea de management de risc în asigurări se referă la controlul riscurilor asigurate, respectiv la îmbunătățirea și reducerea potențialului de pierderi.

Un management de risc corespunzător trebuie să asigure protecția cu maximă eficiență și cost minim a activelor și veniturilor, a pasivelor/ obligațiilor și a personalului.

Aplicat consecvent, ajută la îndeplinirea obiectivelor strategice ale companiei prin prevenirea sau reducerea daunelor.

Managementul de risc implică identificarea, evaluarea, controlul și finanțarea riscurilor.

Identificarea riscurilor este un studiu conștient asupra evenimentelor posibile și are rolul de a preveni posibilitatea de pierdere.

Este procesul prin care entitatea identifică riscurile și incertitudinile, în mod sistematic și continuu, respectiv, identificarea surselor de risc, factorilor de risc, a pericolelor și expunerilor la risc. Identificarea riscurilor se poate face prin chestionare de risc, studiul fluxurilor de producție ale entității, inspecții la fața locului, analiza statistică a daunelor, analiza contractelor. Pentru realizarea unei identificări cât mai complete a riscurilor se utilizează o combinație a acestor metode.

Sursele de risc pot fi: mediul fizic (de exemplu: pericole naturale), mediul social ( schimbări ale structurilor sociale, ale comportamentelor umane), mediul politic (schimbarea formei de proprietate – naționalizare/privatizare), mediul legislativ (emiterea unor noi acte normative duce la apariția unor noi răspunderi), mediul operațional (riscuri care decurg din activitatea normală a entității), mediul economic (inflație, schimbarea ratei dobânzilor) și mediul cognitiv, care se referă la posibilitatea managerului de risc de a identifica toate riscurile entității (riscuri prezumtive); neexistând o arie a cunoașterii, aceste riscuri nu pot fi identificate și nici evaluate.

Expunerile la risc sunt de tipul: expuneri materiale expuneri de răspundere (pierderi care apar în urma unor obligații legale impuse entității), expuneri ale resurselor umane (răniri ale angajaților la locul de muncă, pierderea locului de muncă).

Etape ale managementului de risc: chestionare privind riscul (care cuprind întrebări legate de fiecare aspect al activității și al organizării), inspecțiile de risc (care se execută la fața locului, în cazul producerii riscului), statistica daunelor (se execută pe zone, pe riscuri, pornindu-se de la materia primă la produsul final, etapă cu etapă), studiul bilanțului (la ce risc pot fi supuse activele societății), analiza contractelor în care este implicată societatea.

Evaluarea riscurilor se poate face prin mai multe metode, în funcție de cantitatea de informații disponibile și de natura și importanta riscurilor, rezultatele evaluării caracterizând severitatea și frecvența riscurilor, precum și probabilitatea de producere a acestora.

Etapele unei acțiuni de evaluare: clasificarea (care se realizează în funcție de frecvență și severitate, determinarea condițiilor care pot produce un eveniment și aplicarea metodei de evaluare (metode matematice).

Controlul riscurilor este o metodă prin care entitatea își modifică expunerea la riscuri prin evitarea acestora, prevenirea și limitarea daunelor, reducerea efectelor riscurilor, recomandarea de măsuri/acțiuni, implementarea deciziilor.

Evitarea riscurilor se realizează prin evitarea acțiunii/bunului persoanei care dă naștere riscului, în cazul în care entitatea nu își continuă activitatea, fapt ce ar face imposibilă evitarea completă a riscului.

Sunt cazuri în care evitarea riscurilor poate da naștere producerii altor riscuri.

Prevenirea și limitarea riscurilor înseamnă prevenirea daunelor, reducerea numărului daunelor, diminuarea pericolului, limitarea interacțiunii între pericol și mediu (de exemplu: modificarea mediului – barajele care reduc pericolul de inundații, instalarea semnalelor de avertizare în zone periculoase).

Limitarea daunelor urmărește să reducă severitatea unei daune la momentul producerii acesteia (de exemplu: deținerea unui sistem de sprinklere pentru incendiu).

Recomandarea de măsuri/acțiuni și, dacă este necesar, adaptarea în vederea reducerii efectelor riscurilor.

Finanțarea riscurilor privește finanțarea obligatorie a costurilor unor daune apărute, chiar dacă s-au făcut eforturi pentru controlul riscurilor.

Metodele de finanțare a riscurilor se împart în două clase:

– retenția riscurilor de către entitate – identifică sursa fondurilor pentru acoperirea daunelor, care este însăși entitatea (reține în interiorul acesteia costurile daunelor care se produc) și reprezintă o hotărâre conștientă a managerului de risc.

Retenție pasivă (neplanificată) apare când managerul de risc nu este conștient de existența expunerii la risc și nu ia măsuri pentru rezolvarea acesteia (adică, nu s-a conștientizat nici o sursă de finanțare).

Retenție activă (planificată) – atunci când managerul de risc a luat în considerare și alte metode de rezolvare a riscurilor și a decis autoasigurarea pentru riscuri cu valoare mică (chiar dacă sunt frecvente).

Transferul riscurilor se poate face și prin diverse tipuri de contracte (de exemplu: contract de închiriere, care să prevadă ca proprietarul să-și asume răspunderea reparațiilor pentru spațiul închiriat în cazul aparițiilor unor daune) sau prin instrumente financiare (de exemplu: opțiuni, instrumente financiare, futures), dar cea mai obișnuită metodă de transfer este transferul prin asigurare.

2.3.1. Coordonate ale gestiunii riscurilor

Gestiunea riscului constă în adoptarea tuturor măsurilor de prevenire a pagubelor și de limitare a acestora in vederea asigurării. Astfel, asiguratul poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar asiguratorul poate lua toate măsurile necesare pentru limitarea pierderilor financiare care ar putea să apară.

Societățile de asigurări aplică o gestiune a riscului prin care să realizeze un echilibru optim între veniturile din prime și valoarea totala a indemnizațiilor (despăgubirilor) și sumelor asigurate plătite, deoarece cotațiile de prime se stabilesc pe baza riscurilor medii și nu a riscurilor de vârf. Astfel, se evită o concentrare a cererii de asigurare în zona riscurilor cu probabilitate crescută de manifestare, deci nefavorabilă pentru asigurator.

Din punctul de vedere al raporturilor societații cu riscurile pe care trebuie să le gestioneze și să le stăpânească, riscurile pot fi grupate în mai multe categorii, mergând de la particular la general:

riscuri gestionate de fiecare individ sau la nivel familial;

riscuri gestionate de managerul de risc, la nivelul microeconomic al întreprinderii;

riscuri gestionate de stat, în interesul comun al tuturor cetățenilor, la nivel macroeconomic;

riscuri gestionate prin parteneriatul public-privat.

Gestiunea riscului se caracterizează prin abordarea sistematica a prevenirii daunelor accidentale, a reducerii costurilor aferente acestor daune și a găsirii celor mai eficiente căi de acoperire a daunelor. Obiectul principal al disciplinei de management al riscului îl reprezintă procesul de management al riscului.

Obiectivul principal al gestiunii riscului este acela de a da organizației posibilitatea de a-și atinge obiectivele chiar în conditiile în care există riscul producerii unor daune accidentale. Prin urmare, pentru ca managementul riscului să poata interveni cu succes, este necesar ca organizația să-și definească mai intai obiectivele. Presupunând că obiectivele sunt bine intelese, procesul de management al riscului incearca sa determine care este cea mai adecvata metoda pentru tratarea unei expuneri la dauna. După cum rezultă și din etapele procesului de management prezentate anterior, un bun decident trebuie să fie familiarizat cu tipul de expunere la risc si respectiv cu diferitele tehnici ce pot fi folosite. Aceste tehnici includ, pe langă asigurare, evitarea producerii daunelor, controlul daunelor, transferul riscului fără asigurare, limitarea daunelor etc.

Controlul riscului

Toate tehnicile de management al riscului se clasifică în două mari categorii: controlul riscului și finanțarea riscului. Controlul riscului se caracterizează prin deciziile sau acțiunile orientate spre reducerea frecvenței sau severității consecințelor unor daune accidentale. Finanțarea riscului se concentrează asupra găsirii tuturor posibilităților de a acoperi daunele produse în pofida măsurilor de prevenire a acestora. Cu alte cuvinte, controlul riscului se concentrează asupra pierderilor propriu-zise și nu asupra consecințelor financiare ale acestora. Finanțarea riscului se focalizeaza pe masurile financiare necesare pentru revenirea din situația creata de daune. Analiza costurilor implicate de utilizarea fiecarei tehnici orienteaza firma in vederea adoptarii măsurilor optime pentru reducerea frecvenței și a severitătii daunelor. Tehnicile de control al riscului cuprind :

Evitarea expunerii la risc

Prevenirea daunelor

Limitarea daunelor

Dispersia riscului

Evitarea expunerii la risc este eficienta numai într-un numar redus de cazuri și numai în anumite domenii. Dacă evitarea expunerii la risc ar fi fost universal aplicabila, atunci nu s-ar mai vorbi de managementul riscului. Decizia de aplicare a acestei tehnici trebuie luata dupa o analiza atenta a costurilor implicate și, respectiv, a beneficiilor obtinuțe. O companie nu poate renunta, de exemplu, la fabricarea unor produse sau la anumite procese tehnologice din cauza că acestea sunt prin natura lor generatoare de pericole.

Prevenirea daunelor. Prin această metodă se urmarește reducerea cât mai mult posibil a frecvenței sau a probabilitatii de producere a unei pagube, fara a se ajunge la eliminarea lor completa. In general, prevenirea pierderilor impune o analiza detaliata a cauzelor care conduc la producerea unei anumite pierderi si la eliminarea celor care sunt controlabile. Prin eliminarea acestor cauze, sau prin interventia in succesiunea lor de producere se poate obâține o reducere a probabilitatii de producere a daunei.

Distribuția riscului impune repartizarea bunurilor și separarea proceselor tehnologice ale unei firme în unități separate. De exemplu, depozitarea materialelor în mai multe magazii, fabricarea unei piese de către mai multe fabrici etc.

Protecția financiară oferită de companiile de asigurare este mai sigură vis-a-vis de ceea oferă celelalte companii nespecializate în asigurări, din următoarele motive:

Societatea de asigurări deține resurse financiare mai mari, rezervate special îndeplinirii obligațiilor ce decurg din transfer;

Informațiile despre capacitatea de plată a unei societăți de asigurări sunt mai ușor de obținut și mai corecte;

Societățile de asigurări sunt obligate ca prin serviciile pe care le prestează să-și mențină o bună reputație;

Cele mai multe contracte de asigurări sunt practic standardizate, deci mai puțin susceptibile la interpretări contradictorii decât în cazul unor contracte individuale, unice. Mai mult chiar, contractele standardizate sunt contracte de adeziune, ceea ce inseamnă că orice formulare ambiguă este interpretată în favoarea celui asigurat.

Transferul finanțării unui risc către o societate ce nu este specializată în asigurări poate fi considerat avantajos în urmatoarele condiții:

Compania care preia riscul financiar se află într-o poziție care-i permite să controleze expunerea la daună;

Societatea care a preluat riscul financiar are un control aproape complet asupra lucrărilor contractate;

Riscurile transferate sunt neobișnuite și nu pot fi acceptate în asigurare; Integrarea tranferului de risc într-un contract mai amplu motivează compania care a preluat transferul să ia toate măsurile pentru evitarea sau minimizarea probabilității de producere a daunelor;

Compania care preia transferul poate acoperi pierderile în condiții mai avantajoase decât compania care a făcut transferul.

Alegerea celor mai adecvate tehnici de management al riscului

Ceea ce înțelegem prin "cea mai bună" metodă depinde de mai multi factori, între care un rol important îl are capacitatea organizației de a anticipa și de a accepta riscul, precum și de a absorbi pierderile.

Selectarea tehnicilor de management al riscului nu permite întotdeauna compararea unei game vaste de opțiuni. Sunt situații în care alegerea unei anumite metode este impusă prin contract. Astfel, în cazul în care o firmă dorește să obțină un credit pentru cumpărarea unei clădiri, creditorul îi va solicita probabil acesteia încheierea unei polițe de asigurare a clădirii.

Mărimea unei organizații are o influență considerabilă asupra deciziilor care se iau din punct de vedere al managementului riscului. În general, societățile mici nu au capacitatea de a-și asuma decât pierderi mici. O pierdere de proporții mai mari ar scoate compania respectivă din afaceri, deoarece aceasta nu ar avea resurse financiare suficiente pentru absorbirea pierderii. De aceea, pentru acoperirea riscurilor mai mari, compania va cumpara o poliță de asigurare.

La extrema cealaltă se află marile organizații, care folosesc o varietate de metode de management al riscului. .Aceste organizații înregistrează suficient de multe pierderi pentru a putea anticipa cu o bună aproximare pierderile și dispun de capacitatea financiară necesară pentru a reține o categorie largă de daune. Organizațiile foarte mari dispun de obicei de programe sofisticate de management al riscului, care prevăd investiții substanțiale în sisteme de protecție , programe de instruire a personalului și programe speciale pentru cazurile de calamități naturale.

Implementarea tehnicilor de management al riscului

Odată ce au fost selectate cele mai adecvate tehnici de management al riscului, acestea trebuie implementate. Dacă această implementare nu se face, atunci există riscul de a pierde ceea ce s-a anticipat ca s-ar fi putut caștiga prin adoptarea acestor tehnici. Implementarea înseamnă noi decizii și acțiuni din partea organizației.

Monitorizarea procesului

Toate măsurile de gestiune a riscului implementate trebuie monitorizate, respectiv urmărite pas cu pas pentru a observa modul lor de aplicare și a verifica dacă efectul lor benefic este cel preconizat. Experiența demonstrează că numai prin acest proces de monitorizare se poate constata dacă tehnicile și măsurile adoptate și implementate sunt într-adevar cele mai bune pentru realizarea obiectivelor propuse.

De asemenea, condițiile reale în care au fost implementate măsurile evoluează în timp. Cu alte cuvinte, metodele selectate au fost gândite în funcție de anumite condiții, iar după implementare putem asista la o schimbare a acestor condiții. Pentru a monitoriza un program, managerul de risc trebuie să elaboreze norme metodologice, să le implementeze, să urmarească în ce măsură aceste norme sunt respectate și să decidă dacă sunt necesare corecții.

Societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare își pot asuma anual, prin contracte, obligații corespunzătoare capacității financiare de care dispun.

Pentru a putea face față angajamentelor curente și viitoare față de asigurați și de beneficiarii contractelor de asigurare de viata, societățile de asigurare sunt obligate să constituie, potrivit obiectului lor de activitate, rezerve de prime pentru asigurările de viață, precum și rezerve de prime și de daune pentru celelalte feluri de asigurări și reasigurări. Pentru a nu subdimensiona rezervele de prime, elementele de calcul ale tarifelor de prime la asigurările de viață și la celelalte asigurări la care se constituie rezerve de prime se avizează de autoritatea de supraveghere a activității de asigurare.

Comparativ cu întreprinderile din alte domenii de activitate, s-ar părea că societățile comerciale de asigurare sunt mai afectate de controlul public, sunt mai mult ținute sub lupă decât întreprinderile industriale, comerciale sau de altă natură. Lucrul acesta este explicabil prin faptul că societățile de asigurare fac parte din categoria instituțiilor financiare, iar aceasta din urmă își întemeiază relații cu terți pe încredere. De aceea, societățile de asigurare trebuie să manifeste o prudență deosebită în tot ceea ce întreprind pentru nu a ajunge în stare de încetare de plăți. O asemenea stare ar crea dificultăți nu numai societății în cauză, dar și clienților acesteia – asigurații. Prevenirea acestora, cu ajutorul autorității de supraveghere, al controlului public, nu poate fi decât benefică pentru asigurator, ca și pentru asigurați.

Studiu de caz – Aversiunea la risc

Din dorința de a afla mai multe informații privind comportamentul consumatorului de asigurări, de a explica motivațiile deciziilor sale cu privire la asigurări, am efectuat o ancheta pe bază de chestionar, aplicată unui eșantion de subiecți, locuitori ai orașului București.

Colectarea datelor s-a realizat în perioada aprilie-mai, numarul total de chestionare completate fiind 100. Majoritatea respondentilor au fost in grupul de varsta 20-35 de ani.

Întrebari folosite:

Când vă ganditi la cuvântul "risc", ce vă vine pentru prima oara în minte?

Din punctul de vedere al asumării riscului, cum v-ați descrie?

În prezent câte polițe de asigurări dețineți?

Ce ai face în următoarea situație: participi la o emisiune de genul „Vrei să fii miliardar?” și nu știi raspunsul la următoarea intrebare?

Ce modalități de economisire preferați?

Considerați că viața și activitățile dumneavoastră zilnice pot fi afectate de primejdii și riscuri?

Considerati că polițele de asigurare sunt: foarte importante, necesare, intile, nu pot aprecia;

Care sunt factorii care vă împiedica să incheiați asigurări facultative?

Este utilă încheierea unei asigurări de viață?

Care este factorul ce vă influențeaza decizia de achiziționare a unei polițe de asigurare?

Prin acest studiu am urmărit atitudinea consumatorilor față de necesitatea asigurarilor, cât de conștienti sunt oamenii de beneficiile unei asgurări. De asemenea, am analizat și profilul de risc

al consumatorilor, cât de conștienti sunt acestia de prezența riscurilor și dacă sunt dispuși să le cedeze unei societați de asigurare.

În urma acestui studiu de caz efectuat dorim să identificăm interesul populației pentru domeniul asigurărilor și factorii de influență care determină consumatorii să apeleze la o societate de asigurare.

În urma analizei răspunsurilor la intrebarile chestionarului, am putut ajunge la o serie de concluzii, cele mai relevante fiind redate in continuare.

Ca răspuns la prima intrebare a chestionarului, “Cand vă ganditi la cuvantul "risc", ce vă vine pentru prima oara în minte?” a rezultat faptul că noțiunea de risc este asociată cel mai des cuvantului incertitudine, iar un procent de doar 12% asociaza riscul cu posibilitatea de castig / pierdere.

Figura 2. “Cand va ganditi la cuvantul "risc", ce va vine pentru prima oara in minte?

La solicitarea de a se descrie din punctul de vedere al asumării riscului, 54% se considera precauti, iar 18 % dispusi să riste. Din acest motiv, o societate de asigurări trebuie să știe să identifice riscurile la care este expus un asigurat si să îl facă să le conștientizeze. Din momentul în care este consștient de riscurile posibile, consumatorul va cumpăra polița, fiind precaut și gândindu-se la bunurile, la familia și la viața sa.

Figura 3. Din punctul de vedere al asumarii riscului, cum v-ati descrie?

Cu toate acestea, la următoarea întrebare am aflat că un procent de 87.76% dețin doar între 1-3 polițe de asigurare și doar 2.04% sunt protejați prin mai mult de 7 contracte de asigurare.

Analizând răspunsurile următoarei întrebări, și anume: “Ce ai face în următoarea situație: participi la o emisiune de genul „Vrei să fii miliardar?” și nu știi răspunsul la următoarea întrebare?”, am descoperit faptul că jumătate din chestionați ar fi dispuși să riște, știind că au 50% șanse să câștige o sumă mare și 50% șanse să câștige o sumă mică. În același timp, 40% nu sunt deloc dispuși să riște, dorind să se aleagă cu suma de 10 000 euro, conform Figurii 4.

Figura 4. Ce ai face in urmatoarea situatie: participi la o emisiune de genul „Vrei sa fii miliardar?” si nu stii raspunsul la urmatoarea intrebare?

În urma analizei efectuate, s-au abținut următoarele rezultate cu privire la modul de economisire preferat de consumatori: 60% din respondenți aleg să economisească în depozite bancare, pe cand doar 10% aleg să economisească pe termen lung în asigurări de viață. Analizând aceste răspunsuri, societățile de asigurări ar trebui să înceapă campanii de conștientizare pentru a prezenta consumatorilor beneficiile unei asigurări de viață și în ce fel acestea pot reprezenta o metoda de economisire, ce aduce și profit.

Figura 5. Ce modalitati de economisire preferati

Pentru a afla dacă oamenii conștientizează riscurile din viața lor, am folosit următoarea întrebare: “Considerați că viața și activitățile dumneavoastră zilnice pot fi afectate de primejdii și riscuri?”

Majoritatea pesoanelor recunosc faptul că se pot confrunta cu riscuri și sunt conștienți că nu pot preveni astfel de situații riscante, conform Figurii 6.

Figura 6. Considerati ca viata si activitatile dumneavoastra zilnice pot fi afectate de primejdii si riscuri?

Conform acestor răspunsuri, societățile de asigurări ar trebui să profite de faptul că oamenii se gândesc la existent riscurilor ce pot apărea în viața lor, și ar trebui să înceapă campanii de conștientizare. În primul rând, trebuie să prezinte caracteristicile polițelor de asigurare și cum pot acestea prelua riscul la care sunt expuși.

Corelând următoarele două întrebări, se observă de ce oamenii nu cumpără asigurări, chiar dacă le consideră necesare. Costul prea mare îi împiedică să se protejeze prin astfel de polițe, după cum se observă în următoarele figuri.

Figura 7. Considerati ca politele de asigurare sunt:

Figura 8. Care sunt factorii care va impiedica sa incheiati asigurari facultative?

De asemena, 82% din cei care au raspuns la urmâtoarea intrebare, considerâ câ o asigurare de viața poate fi utilă, dar dupa cum am precizat mai sus, costul prea ridicat reprezintă un impediment în achiziționarea unui astfel de produs.

Figura 9. Este utila incheierea unei asigurari de viata?

Întrebarea referitoare la factorul care influențeaza decizia de cumparare a unei asigurări, a scos în evidența faptul că peste jumatate din intervievați acționeaza ca urmare a conștientizării necesitatii unei asigurari. Societatile de asigurari trebuie sa creasca gradul de conștientizare în randul populatiei.

Figura 10. Care este factorul ce va influenteaza decizia de achizitionare a unei polite de asigurare?

Concluzii

În urma acestei lucrări, pot afirma faptul că aversiunea la risc reprezintă un defect pentru consumatori. Cu cât aceștia conștientizează existenta riscurilor, cu atât își vor dori mai mult să achiziționeze polițe de asigurare și în acest fel cedează riscul societății de asigurare.

Concluzionând, se poate spune că riscul apare ca un element deosebit de important în cadrul asigurărilor. Riscul are un caracter relativ și poate crește sau descrește, poate fi mai mare sau mai mic, ținând cont de o serie de elemente care concură la mărimea acestuia.

Cunoașterea probabilității riscului permite atât stabilirea volumului răspunderii asumate de asigurator cât și nivelul primelor de asigurare pe care le plătesc asigurații. Între risc, răspunderea asumată de asigurator și nivelul primelor de asigurare există o strânsă legătură, cele trei elemente condiționându-se reciproc. De exemplu: cu cât riscul este mai mare, cu atât răspunderea asumată de asigurator este mai mare și, de asemenea, nivelul primei de asigurare este mai mare.

Noțiunea de risc asigurat are, de regulă, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit în sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) împotriva căruia se încheie asigurarea.

Cu cât acest fenomen (eveniment) are o frecvență mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei și apare mai necesară asigurarea.

Concluziile chestionarului intitulat Aversiunea la risc ne demonstrează faptul că oamenii sunt conștienți de existența riscului, dar în același timp nu acorda o deosebită importanta asigurărilor. Societățile de asigurări trebuie să lucreze pe partea de promovare și trebuie să folosească campanii de conștientizare pentru a arăta beneficiile unei asigurări și cum poaște aceasta prelua toate riscurile din viața unei persoane.

Asigurarea riscurilor într-o economie modern este o activitate complexă, care interacționează cu multe aspecte ale vieții oamenilor.

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu se gândesc la importanța asigurărilor, este dat și de relația venituri – costuri.

Aversiunea față de risc a individului și, în general, riscul, stau la baza existenței activității de asigurare, deoarece solicitarea unei protecții contra riscurilor și transferul riscurilor asupra asiguratorilor sunt determinate de aversiunea față de risc.

Indivizii pot fi :

cu aversiune față de risc, care vor accepta oferta societății de asigurare;

cu preferința față de risc, care nu vor accepta asigurarea, atât pentru că oferta asiguratorului are șanse nefavorabile cât și datorită apetitului ei de a înfrunta riscul;

care manifestă neutralitate față de risc. Aceștia resping , de asemenea, asigurarea. Ei sunt indiferenți față de riscuri și nu sunt interesați de transferul riscului, ci de câștigul potențial.

Conform studiului realizat, am ajuns la concluzia că majoritatea consumatorilor din România au aversiune față de risc, de aici rezultând faptul că aceștia vor accepta ofertele societăților de asigurare iar piața din România se va deplasa pe o direcție de creștere.

ACKNOWLEDGEMENTS:

Această lucrare a fost cofinanțată din Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiect numărul POSDRU/86/1.2/S/53202 „Competențe avansate – profesionale și de cercetare – în managementul riscului internațional”.

Bibliografie

Armeanu. D , Alexandru. F , “Asigurari de bunuri si persoane", Ed. Economica, 2003;

Bistriceanu, Gh., Bercea, F., Macovei, E., “Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări”, Editura Karat, Timișoara, 2003;

Ciumaș, C., “Asigurări Generale”, Ed. Casa Cărții de Știință , Cluj-Napoca, 2007;

Ciurel V. , “Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practice internationale” , Ed. All Beck , Bucuresti , 2000;

Constantinescu D. “Tratat de asigurari”, Ed. Nationala, Bucuresti , 1999 ;

David, I., “Asigurări și Reasigurări”, Editura Detectiv, București, 2008;

Lungu, N., Cst., “Bazele asigurărilor”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006;

“Raport privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2007”, apărut în Publicația Raport Anual al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, București, 2008;

Rothschild M. ,Stiglitz J.E., “Equilibrium in competitive insurance markets : an essay on the economics of imperfect information”, Quarterly Journal of Economics 90, pag. 629/649, 1967;

www.asig.ro

www.csa-isc.ro;

www.ensight.ro;

www.wall-street.ro

www.zf.ro

Anexe

Chestionar – “Aversiunea la risc”

Cand va ganditi la cuvantul "risc", ce va vine pentru prima oara in minte?

Din punctul de vedere al asumarii riscului, cum v-ati descrie?

In prezent cate polite de asigurari detineti?

Ce ai face in urmatoarea situatie: participi la o emisiune de genul „Vrei sa fii miliardar?” si nu stii raspunsul la urmatoarea intrebare?

Ce modalitati de economisire preferati?

Considerati ca viata si activitatile dumneavoastra zilnice pot fi afectate de primejdii si riscuri?

Considerati ca politele de asigurare sunt:

Care sunt factorii care va impiedica sa incheiati asigurari facultative?

Este utila incheierea unei asigurari de viata?

Care este factorul ce va influenteaza decizia de achizitionare a unei polite de asigurare?