Conservarea Documentelor de Biblioteca pe Diferite Suporturi

ANEXE

Anexa 1: Autorizația de funcționare BCU „Carol I” București.

Anexa2: Chestionar.

Anexa 3: Pliant

ANEXA 1

Anexa 1 Autorizația de funcționare a laboratorului de conservare al BCU „Carol I” București

ANEXA 2

CHESTIONAR

CU PRIVIRE LA METODELE DE UTILIZARE ȘI MÂNUIRE A DOCUMENTELOR DE BIBLIOTECĂ

Acest chestionar are ca scop aflarea cunoștiințelor pe care utilizatorii le au despre regulile de utilizare și mânuire a documentelor din [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]”

(Durata de completare: 5-10 minute)

Alegeți vârsta în care vă încadrați:

o 18-25 ani

o 25-35 ani

o Peste 35 ani

2. Care este ocupația dumneavoastră?

o Student

o Profesor

o Bibliotecar

o Alta

3.Precizați mediul în care locuiți:

o Rural

o Urban

4.Ați folosit colecțiile [NUME_REDACTAT] Universitare „[NUME_REDACTAT]” Timișoara?

o Da

o Nu

5.Cunoașteți regulile de mânuire și păstrarea a documentelor de bibliotecă atunci când le împrumutați la domiciliu sau la sala de lectură?

o Da

o Nu

6.Enumerați câteva câteva dintre aceste reguli:

7.Ce tip de documente, dintre cele enumerate, consultați și împrumutați cel mai frecvent, atunci când mergeți la bibliotecă ?

 Cărți.

 Ziare.

 Fascicule (foi volante).

 DVD-uri.

 CD-uri.

 Discuri de vinil.

 Discuri de șerlac.

 Casete audio.

 Benzi de magnetofon.

 Altele.

8.Pentru care dintre documentele enumerate mai jos sunteți familiarizați cu modul de utilizare și păstrare atunci când sunt împrumutate?

 Cărți

 Ziare

 Fascicule (foi volante)

 DVD-uri

 CD-uri

 Discuri de vinil

 Discuri de șerlac

 Casete audio

 Benzi de magnetofon

9.Pentru care dintre documentele de mai jos nu cunoașteți deloc regulile de utilizare și păstrare atunci când le împrumutați.

 Cărți

 Ziare

 Fascicule (foi volante)

 DVD-uri

 CD-uri

 Discuri de vinil

 Discuri de șerlac

 Casete audio

 Benzi de magnetofon

10.V-ar interesa să aflați mai multe cu ajutorul unei broșuri informative despre metodele de prevenire a distrugeri documentelor datorită mânuiri și utilizării incorecte a acestora?

o Da.

o Nu.

o Nu știu.

11.Ce părere aveți de spre broșura pe care tocmai ați consultat-o, despre metodele de prevenire a distrugeri materialelor de bibliotecă?

o Utilă

o Inutilă

o Altă părere

ANEXA 3

Pliantul distribuit utilizatorilor BCUT, cuprinzând cele mai importante reguli de utilizare a documentelor de bibliotecă.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ADCOCK, P. Edward, Principii de păstrare și mânuire a materialului de bibliotecă, [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]”, Iași, 2009.

APOPEI, Lucian, Iașul, laborator al formării specialiștilor în patrimoniul național eclezial, [NUME_REDACTAT], Joi, 12 iulie 2007, Accesibil la: http://www.ziarullumina.ro/reportaj/iasul-laborator-al-formarii-specialistilor-patrimoniul-national-eclezial(consultat la 15.05.2013).

BARB, Geanina, Cum trebuie să ne purtăm cu cartea, prietenul nostru cel mai bun, Buletin, Vol.2, Nr. 2-3 2001, [NUME_REDACTAT] din Învățământ – România, București,

Biblia sau [NUME_REDACTAT] a Vechiului și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], (Ieremia 32 : 14), printată în S. U. A.

[NUME_REDACTAT] Universitară “Carol I ” București, Accesibil la:

http://www.bcub.ro/home/istoric (consultat: 19.06.2013).

[NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]” din [NUME_REDACTAT] la: http://www.bcu-iasi.ro/conservare.php (consultat la 19.06.2013).

[NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” din Cluj- Napoca, Accesibil la: http://www.bcucluj.ro/expo/2010-apr2/expo2010-apr2.html consultat la 19.06.2013.

[NUME_REDACTAT] Universitară din Timișoara “[NUME_REDACTAT]” Accesibil la: http://www.bcut.ro/Istoric-s67-ro.htm (consultat la 19.06.2013).

[NUME_REDACTAT] a României. Servicii, studii, cercetare și dezvoltare în biblioteconomie, culegere de traduceri prelucrate, Anul XLI, Nr. 3 2005, București.

CLOONAN, [NUME_REDACTAT], Encyclopedia of Library and [NUME_REDACTAT]: Conservation and Preservation of Libtary and [NUME_REDACTAT], Vol. II, CRC Press, Taylor&[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2010.

GEBA, Maria, Conservarea documentelor grafice de la [NUME_REDACTAT], Accesibil la: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=conservarea%20documentelor%20grafice%20de%20la%20muzeul%20unirii&source=web&cd=1&ved=0CCgQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.monumentul.ro%2Fpdfs%2FMaria%2520Geba%252007.pdf&ei=8VibUcnWIMiK4gSB74CoCg&usg=AFQjCNHoyhHgOFJJL1VfQWSg9DudSuDoVA&bvm=bv.46751780,d.bGE&cad=rja(consultat la data 19.05.2013).

Legea de la A la Z, Dicționar juridic (dex), Accesibil la:http://legeaz.net/dictionar-juridic/act-de-conservare (consultat la 19.06.2013).

Manual de restaurare a cărții vechi și a documentelor grafice, [NUME_REDACTAT]. Accesibil la: http://www.kosson.ro/resurse-profesionale/22-know-how/287-manual-de-restaurare(consultat la 15.05.2013).

MERA, Laurențiu, , [NUME_REDACTAT], ed. a 2-a, Cluj-Napoca, Aronda, 2004.

MINCIO, Daniela, Prezervarea și conservarea partajată în [NUME_REDACTAT]. Servicii, studii, cercetare și dezvoltare în biblioteconomie, culegere de traduceri prelucrate, Anul XLI, nr. 3/2005, București, [NUME_REDACTAT] a României, București, 2005.

MOLDOVEANU, Aurel, Organizarea activității de conservare preventivă a colecțiilor din biblioteci, Centru de Pregătire și Formare a Personalului din Instituțiile de Cultură, București, 2000.

NESFÂNTU, [NUME_REDACTAT], Conceptul de conservare modernă a colecțiilor și necesitățile [NUME_REDACTAT] a României, [NUME_REDACTAT] Naționale, Anul III, nr.2, 1997.

OLTEANU, Virgil, Din istoria și arta cărții: Lexicon, [NUME_REDACTAT], București, 1992.

POPESCU, Aurelian, Prezervarea și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Concept și Dinamică, teză de doctorat susținută laUniversitatea din București. Facultatea de litere, Catedra de biblioteconomie și știința informării, București 2008.

REGNEALĂ, Mircea, Documente audiovizuale și multimedia în biblioteci: ghid IFLA, București, [NUME_REDACTAT] din România, 2008.

REGNEALĂ, Mircea, Studii de biblioteconomie, Constanța, [NUME_REDACTAT], 2001.

SANDU, [NUME_REDACTAT] Anca; SANDU, Ion; POPOIU Paula; VON SANNEN Antonia, Aspecte metodologice privind conservarea științifică a patrimoniului cultural, [NUME_REDACTAT], Iași, 2001.

ȘTIRBAN, Sofia, Conservarea preventivă a manuscriselor miniate pe pergament, p.7 Accesibil la: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=conservarea%20preventiv%C4%83%20a%20manuscriselor%20miniate%20pe%20pergament%20&source=web&cd=1&cad=rja&ved=0CCcQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.mnuai.ro%2Fdocs%2Fapulum%2Farticole%2F37-2.%2520sofia%2520stirban.pdf&ei=d8S4Uf-aNImTtAa464HgAg&usg=AFQjCNGtWn7jQ4oSMm-htZUPloynuvt_wg&bvm=bv.47810305,d.Yms (consultat la data 11.04.2013).

TUDOR, Georgiana, Principii ale conservării și păstrării documentelor de arhivă, [NUME_REDACTAT]-Facultatea de Istorie-Geografie-Anul III.2010, p. 3 Accesibil la:

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=principii%20ale%20conserv%C4%83rii%20%C5%9Fi%20p%C4%83str%C4%83rii%20documentelor%20de%20arhiv%C4%83&source=web&cd=1&ved=0CDYQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.stefadina.ro%2Fpdf%2Fevenimente%2FTudor-Georgiana_Principii_ale_conservarii_si_pastrarii_documentelor_de_arhiva_Simpozion_Hyperion_2010.pdf&ei=626aUYL7L8fHtQbIkIHoCA&usg=AFQjCNEhFDa7DBEl660E7mTwkR3yYU2sQg&cad=rja (consultat la data 15.04.2013).

INTRODUCERE

Cap. I. ISTORIA CONSERVĂRII

1.1. Fundamentarea conservării ca știință

Cap. II. CONSERVAREA – DEFINIREA CONCEPTULUI

2.1. Conservarea preventivă și curativă

2.2 [NUME_REDACTAT]. III. CONSERVAREA PREVENTIVĂ ÎN BIBLIOTECI

3.1. Metode de conservare folosite în Elveția și Olanda

3.2.Microclimatul și factorii de risc ce influențează condițiile de depozitare

3.2.1. Umiditate

3.2.2. Temperatură

3.2.3. Lumină

3.2.4 Poluarea sub formă de praf

3.2.5 Insecte și dăunători

Cap. IV. DEPOZITAREA ȘI MICROCLIMATUL ÎN FUNCȚIE DE SUPORT

4.1. Suport tradițional – Hârtie

4.2. Suport fotografic

4.3. Suport pentru înregistrări audio

4.4. Suport magnetic

4.5. Suport optic

Cap. V. REGULILE DE UTILIZARE A DOCUMENTELOR PE DIFERITE SUPORTURI DE CĂTRE UTILIZATORI

5.1. Suport tradițional – Hârtie

5.2. Suport de fotografic

5.3. Suport pentru înregistrări audio

5.4. Suport magnetic

5.5. Suport optic

Cap. VI. DIGITIZAREA O METODĂ DE CONSERVARE

6.1. Transferul de informații de pe un suport pe altul

Cap. VII. STUDIU DE CAZ

7.1. Colectarea informației despre activitatea de Consrvare a [NUME_REDACTAT] Universitare

7.1.1. [NUME_REDACTAT] Universitară „Carol I” din București

7.1.2. [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” Iași

7.1.3. [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” Cluj-Napoca

7.1.5. [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]” din Timișoara

7.2. Sensibilizarea utilizatorilor pentru respectarea Normelor de [NUME_REDACTAT]

7.2.1. Instruirea utilizatorilor bibliotecilor – O metodă de conservare preventivă

7.2.2. Interpretarea chestionarului

CONCLUZII

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANEXE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conservarea documentelor de bibliotecă pe diferite suporturi.

STUDIU DE CAZ:

Sensibilizarea utilizatorilor pentru respectarea normelor de conservare preventivă

CUPRINS

INTRODUCERE

Cap. I. ISTORIA CONSERVĂRII

1.1. Fundamentarea conservării ca știință

Cap. II. CONSERVAREA – DEFINIREA CONCEPTULUI

2.1. Conservarea preventivă și curativă

2.2 [NUME_REDACTAT]. III. CONSERVAREA PREVENTIVĂ ÎN BIBLIOTECI

3.1. Metode de conservare folosite în Elveția și Olanda

3.2.Microclimatul și factorii de risc ce influențează condițiile de depozitare

3.2.1. Umiditate

3.2.2. Temperatură

3.2.3. Lumină

3.2.4 Poluarea sub formă de praf

3.2.5 Insecte și dăunători

Cap. IV. DEPOZITAREA ȘI MICROCLIMATUL ÎN FUNCȚIE DE SUPORT

4.1. Suport tradițional – Hârtie

4.2. Suport fotografic

4.3. Suport pentru înregistrări audio

4.4. Suport magnetic

4.5. Suport optic

Cap. V. REGULILE DE UTILIZARE A DOCUMENTELOR PE DIFERITE SUPORTURI DE CĂTRE UTILIZATORI

5.1. Suport tradițional – Hârtie

5.2. Suport de fotografic

5.3. Suport pentru înregistrări audio

5.4. Suport magnetic

5.5. Suport optic

Cap. VI. DIGITIZAREA O METODĂ DE CONSERVARE

6.1. Transferul de informații de pe un suport pe altul

Cap. VII. STUDIU DE CAZ

7.1. Colectarea informației despre activitatea de Consrvare a [NUME_REDACTAT] Universitare

7.1.1. [NUME_REDACTAT] Universitară „Carol I” din București

7.1.2. [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” Iași

7.1.3. [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” Cluj-Napoca

7.1.5. [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]” din Timișoara

7.2. Sensibilizarea utilizatorilor pentru respectarea Normelor de [NUME_REDACTAT]

7.2.1. Instruirea utilizatorilor bibliotecilor – O metodă de conservare preventivă

7.2.2. Interpretarea chestionarului

CONCLUZII

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ANEXE

INTRODUCERE

Lucrarea de față este realizată cu scopul de a analiza situația actuală din sistemul biblioteconomic românesc în ceea ce privește conservarea documentelor. Din punct de vedere al conservării, nu ne-am propus să prezentăm foarte multe detalii ale fizicii, chimiei și metode de restaurare, activitate ce presupun intervenția asupra documentelor și utilizarea anumitor substanțe. Aceste sarcini le revin conservatorilor, restauratorilor de profesie. În schimb, dorim să prezentăm metodele și tehnicile de conservare – restaurare ce trebuie cunoscute de toții bibliotecarii, unele pentru a le rezolva personal, altele pentru a-le putea semnala conservatorului, restauratorului, în cazul în care acestea există în bibliotecă. Ca exemplu, se poate invoca situația în care unele documente pot prezenta „flori de mucegai”; bibliotecarului nu-i va reveni sarcina să curețe cartea de mucegai, ci va trebui să anunțe laboratorul de conservare, dar nu înainte de a izola documentul afectat de restul colecției, iar pentru aceasta trebuie să știe regulile de bază, pe care și în lucrarea de față le-am prezentat. Un alt punct pe care lucrarea vrea să îl atingă este acela de prevenire a distrugerii datorită mânuirii incorecte a documentelor de către utilizatorii bibliotecilor. Această metodă este mai puțin costisitoare și mai eficientă decât refacerea legăturii unei cărții. Majoritatea conservatorilor se concentrează foarte mult pe asigurarea și monitorizarea microclimatului (temperatura, umiditatea, lumina), verificarea contra atacurilor biologice (mucegaiuri) și verificarea documentelor aflate la raft pentru a detecta deteriorarea provocată prin mânuire incorectă de către utilizatori și trimiterea acestor documente la legătorie.

Pentru a preveni distrugerea datorită mânuirii incorecte, lucrarea vine cu o sugestie pentru conservarea preventivă în care se prezintă o metodă necostisitoare și ușor de realizat, pentru care bibliotecari și conservatori trebuie să lucreze împreună, anume desfășurarea de acțiuni pentru educarea publicului în vederea unei conservări preventive a documentelor și o protejare a lor prin mânuire corectă și grijă consecventă.

CAPITOLUL I.

ISTORIA CONSERVĂRII

Conservarea este un domeniu al științei foarte vast, acesta fiind folosit în diferite sectoare ale științei, precum: medicină, științele alimentare, științele naturii etc. Am putea spune că istoria conservării s-a construit odată cu nevoia omului de a păstra informația pentru a o transmite mai departe, ceea ce presupune prezervare (conservarea preventivă), conservare și restaurarea acestor informații, indiferent de suportul fizic.

Fundamentarea conservării ca știință

Trecerea timpului, schimbările culturale și influențele religioase ce au avut loc de-a lungul timpului au dus la schimbarea atitudinii cu privire la conservarea și păstrarea informațiilor, iar cu timpul la fundamentarea acestei științe. Cu toate că nu există un manual sau niște reguli fundamentate pe un suport, încă de la scrierea primelor documente oameni au reușit să înțeleagă necesitatea păstrării documentelor și din greșeli sau pur și simplu din întâmplări fericite am putea spune că au reușit să descopere medii favorabile păstrări anumitor documente. De exemplu, o metodă de păstrare este consemnată și în [NUME_REDACTAT] – “ia zapis-urile acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!”.

Cu trecerea timpului și descoperirea codexurilor s-a dezvoltat o nouă meserie, aceea de legător carte. Cu scopul de a păstra pentru o perioadă cât mai lungă documentul, legătorii de carte au dezvoltat un sistem de protecție a codexurilor pe care o numeau acoperitoare (copertă), documentul fiind astfel protejat.

Meseria de conservator nu cuprinde doar asigurarea unei protecții a materialului fizic de pericolele externe ce îl pot degrada, prin folosirea unei coperte sau depozitarea lui în diferite medii naturale sau artificiale. Pentru o păstrare cât mai eficientă trebuie să se aibă în vedere și modul de fabricare a suportului fizic mai exact al hârtiei, care a evoluat la fel ca și forma documentului în timp.

Hârtia își are originea în China, aceasta fiind fabricată din bumbac, cânepă sau in, până în secolul XIX-lea.Chinezii, încă din secolul II înaintea erei noastre, foloseau bumbacul în fabricarea acestui tip de hârtiei iar pe continentul European hârtia ajunge abia în secolul IX în Spania cu ajutorul comerțului. Hârtia japoneză a suferit modificări în ceea ce privește modul de fabricare, iar acesta a făcut-o să capete diferite texturi încât și greutatea era diferită în funcție de textură. Utilizarea hârtiei japoneze a continuat în Olanda până în 1858, ce-i drept nu pentru a crea documente întregi ci doar pentru a repara diferite documente aflate într-o stare de degradare avansată.

Documente datând din perioada [NUME_REDACTAT], ce au fost descoperite la abația Sf. Ambrozie în Germania conținând descrieri amănunțite despre practicile de conservare, mai exact fiind relatate metode și tehnici de conservare și restaurare a pergamentelor, hârtiei și a cărților. De la descoperirea acestor documente putem afirma că fundamentarea conservării ca știința s-a produs în acea perioadă, perioadă în care se deprind primele tehnici de conservare și restaurare a pergamentelor, hârtiei și a cărților. Din păcate acele documente nu conțin nimic cu privire la modul de legare, cu toate că existau ateliere de legătorie. Fundamentarea acestei practici de legătorie apare târziu, mai exact, după perioada renascentistă.

Cronicile artei contemporane încep să descrie arta restaurării practice, “ca exemplu, în bibliografia lui [NUME_REDACTAT] el descrie pictura pe frescă Circumcision of the Lord”. Acesta relatează faptul că pictura a suferit decolorări grave datorită umezelii. După ce a fost restaurată aceasta arăta mult mai bine decât originala susține acesta. O figură importantă în domeniul conservării este pictorul și arhitectul GiorgioVasari care a înțeles că restaurarea și conservarea din acea perioadă era incompletă și avea nevoie de mai multe îmbunătățiri, așa că a continuat să facă cercetări despre acest domeniu în paralel cu meseria pentru care este cel mai cunoscut, aceea de istoric al artei. Datorită muncii lui și a altor artiști a acelor vremuri, practica conservării s-a menținut până azi.

Deși domenii paralele, la prima vedere, arta și biblioteconomia au totuși un punct în care se intersectează, acesta fiind reprezentat de conservare, ale cărei practici rămân neschimbate pentru ambele domenii.Conservarea este atribuită de majoritatea persoanelor o meserie practicată doar în domeniul [NUME_REDACTAT] și doar de artiști sau specialiști ce au terminat o astfel de școală. Aceasta fiind o consecința a faptului că în trecut conservarea era practicată doar de artiști, abia mai apoi s-a impus și în biblioteci ca și tehnică și practică.

Denumirea de Muzeu, [NUME_REDACTAT] și Arhivă apare pentru prima dată în secolul XVIII în Franța, atunci “când Biblioteca regală a fost naționalizată, iar registrele publice au fost organizate într-un [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]”. Ca urmare, aceste instituții au început să asigure depozitarea, prezervarea și conservarea documentelor de patrimoniu al Franței.

Conservarea este un domeniu vast ce cuprinde practici și tehnici din mai multe domenii de activitate, chimia este unul dintre aceste domenii care a început să joace un rol foarte important în fabricarea hârtiei, mai ales pentru conservarea acesteia. Știința și tehnologia au ajutat foarte mult mai ales în aplicarea chimiei pentru tehnologia de fabricare a hârtiei, oferindu-i acesteia rezistență. “[NUME_REDACTAT] Ferguson, profesor la [NUME_REDACTAT], a reușit să adune în lucrarea s-a book of secret tehnici de restaurare și conservare”.

O provocare în conservarea și restaurarea documentelor a fost găsirea de soluții pentru a crește longevitatea documentelor. Longevitatea hârtiei este dată de “conținutul de fibre, lungimea și puterea acestora, calitatea apei folosite pentru a face pasta de hârtiei”. În ceea ce privește tipărirea hârtiei se impunea în acea perioadă marcată descoperiri și cercetări în acest domeniu, rezolvarea problemei conținutului cum sunt “aditivi folosiți în procesul de fabricare a cernelurile de scris și imprimat”.

Din secolul XV-lea odată cu introducerea tiparului cu litere mobile al lui [NUME_REDACTAT], crește cererea față de carte. În secolului XVII-lea începe să se dezvolte o nouă tehnologie de fabricație a hârtiei care se fabrica mult mai repede, însă și calitatea acesteia a scăzut, iar rezistența foilor de hârtie pe timp îndelungat s-a diminuat considerabil, ceea ce face ca păstrarea acesteia să fie mult mai dificilă. Acest fapt a dus la folosirea hârtiei de slabă calitate doar în imprimarea ziarelor și periodicelor.

În 1774 [NUME_REDACTAT] Scheele descoperă oxigenatul clorhidric care aplicat pe hârtie o înălbea. [NUME_REDACTAT] dezvoltă acest proces pentru textile (clorul de rufe cum este numit în zilele noastre). În anul 1792 Clement și [NUME_REDACTAT], primesc un brevet pentru înălbitorul de hârtie ce a fost aplicat și pe textile și hârtie, se utilizează și astăzi. În 1820 [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au susținut că una din cauzele deteriorării rapide a hârtiei ce a fost restaurată se datorează acestor substanțe de înălbire ce sunt aplicate pe acestea, datorită faptului că intră în contact cu acizi din hârtie ce o fac să își piardă durabilitate și rezistența.

O altă descoperire ce a venit în ajutorul conservării a fost făcută în 1895 după descoperirea razei X când W. K. Roentgen a avut prima tentativă de a crea ceea ce numim azi patologia documentului și anume a făcut radiografia unei picturi.

În secolul al XIX-lea s-a introdus fabricarea hârtiei din lemn ceea ce a dus la creșterea și mai mare a numărului de cărți și a făcut posibilă apariția periodicelor într-un număr mai mare; astfel, în jumătatea a doua a secolului materialul de fabricație cel mai comun pentru hârtia de ziare și cărții era lemnul. ”Trebuie punctat că în 1929 apare la [NUME_REDACTAT] de Patologie a Cărții”.

Hârtia permanentă (sau durabilă cum i se mai spune) începe să se fabrice în 1960, odată cu fabricarea acesteia Barrow, Richeard D. Smith și alții „au scris un document despre cauzele hârtiei slabe și fabricarea acesteia din punct de vedere economic. În 1984 ANSI/NISO ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]/[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) a stabilit standardul pentru hârtia permanentă, pentru publicații și documente (Z39/48). Standardul s-a bazat în mare parte pe ghidul stabilit în 1970 și mai târziu în 1980 pe [NUME_REDACTAT] Naționale și înregistrările comisiei de bibliotecari de la [NUME_REDACTAT] și ASTM ([NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT])”.

În 1984 s-au pus bazele Standardelor și Legislațiilor ce au în vedere conservarea documentelor în [NUME_REDACTAT] ale Americii, au contribuit la crearea acestora cercetători din domeniul biblioteconomic (arhiviști, editori, conservatori, bibliotecari etc.) împreună cu parlamentari, scriitori și [NUME_REDACTAT] și Accesului. Stas-ul și legislația numită ”[NUME_REDACTAT] Resolution” din 1984 a fost semnată în Octombrie 1990 de președintele Gheorghe H.W. Bush, în final a fost publicată de către [NUME_REDACTAT] Standard (ISO).[NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Daniel, [NUME_REDACTAT] și Bucovinei, a înființat în 1993, o specializare de profil la Facultatea de [NUME_REDACTAT] a Universității «Al. I. Cuza» din Iași, singura din țară la acea dată”. “În următorii ani, la aceeași facultate a Universităților din București și Cluj, iau ființă secțiile de [NUME_REDACTAT], cu două specializări: Restaurare icoană și lemn policrom și Restaurare carte veche și documente scrise. […] Profesorul I. Sandu pune bazele primului sistem de cercetare fundamental și aplicativ în domeniul conservării și restaurării patrimoniului cultural”.

CAPITOLUL II.

CONSERVAREA DEFINIRE A CONCEPTULULUI

“ACT DE CONSERVARE, măsură care are ca scop ocrotirea și păstrarea unui drept patrimonial sau preîntâmpinarea pierderii lui, ca de ex.: întocmirea unui inventar, întreruperea prescripției, înscrierea unei ipoteci ori a unui privilegiu în registrele de publicitate. În cazul persoanelor fizice, întrucât cheltuielile pe care le implică actele de conservare sunt restrânse, acestea pot fi îndeplinite și de cei fără capacitate de exercițiu.

Acte de conservare prin care se urmărește păstrarea unor drepturi în patrimoniul persoanei, consolidarea și preîntâmpinarea pierderii lor; ele sunt necesare și urgente. De regulă, asemenea acte presupun cheltuieli mult mai mici decât valoarea bunului sau a dreptului la a cărui salvare se tinde; ele oferă numai utilități și presupun o minimă vigilență”.

Scopul general al conservării este de a păstra materialele ce constituie colecția unei biblioteci, arhive sau muzeu, pe o perioadă cât mai lungă de timp și într-o stare cât mai bună pentru a fi consultată.

[NUME_REDACTAT] de guvern cu nr. 1546 din 18 Decembrie 2003, Capitolul I Dispoziții generale, art. 2 alineatul, a. conservarea primește termenii:

Conservarea preventivă – un ansamblu de activități cu caracter permanent, având ca scop contracararea acțiunilor de deteriorare sau distrugere a bunurilor cultural mobile.

Conservarea curativă – un ansamblu de măsuri menite să contracareze efectele degradărilor fizice, chimice și biologice asupra bunurilor cultural mobile.

Restaurarea – o intervenție competentă cu mijloace adecvate asupra unui bun cultural mobil, cu scopul de a stopa procesele de deteriorare, de a păstra cât mai mult posibil din original și din semnificațiile inițiale a obiectului asupra căruia s-a intervenit.

Cum bine știm suportul fizic a evoluat de-a lungul anilor, de la scrierea cuneiformă în peșteri, pe tăblițe de lut, piei de animale, hârtia de papirus și hârtia din fibre vegetale și mai apoi pe hârtia din fibre de in sau lemn, iar azi avem suportul electronic ce cuprinde diferite forme (Plăci de vinil, Casete cu benzi magnetice, Filme pe role, diapozitive, CD-uri, memorii stick-uri și informația electronică online etc.). Funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească prezervarea și restaurare documentelor pentru a asigura o conservare cât mai sigură și a păstra documentele pe o perioadă cât mai lungă, sunt:

„- Elaborarea de programe specifice, anuale și multianuale de protecție a fondurilor și colecțiilor.

– Elaborarea de metode de organizare a serviciilor și laboratoarelor de conservare și restaurare.

– Elaborarea de metodologii, norme și instrucțiuni procedural.

– Dezvoltarea tehnologiilor de conservare și restaurare.

– Perfecționarea personalului și cooperarea profesională în specialitate”.

Funcțiile mai sus menționate ne arată că acest domeniu al conservării integrează în activitatea sa și alte domenii cum ar fi marketingul de biblioteci. Toate cele cinci funcții, pentru a fi puse în aplicare, au nevoie de elaborarea unei strategii manageriale și de marketing. Pentru fiecare tehnică de conservare (preventivă, curativă sau restaurare) trebuie să se creeze câte un plan strategic de punere în practică pe baza celor cinci funcții mai sus menționate.

Conservarea preventivă și curativă

Din punctul de vedere al multora conservarea preventivă și curativă este cea mai importantă activitate profesională din instituțiile de profil: muzee, arhive și biblioteci, deoarece prevenția poate fi metaforic vorbind asemănată cu veșnicul îndemn al mamei: „îmbracă-te, că ai să răcești!”, așa trebuie să procedeze și bibliotecarii cu documentele lor, trebuie să avem grijă de documente și să evităm „îmbolnăvirea” acestora. Prezervarea, este reprezentată de stabilirea și luarea tuturor măsurilor preventive și curative ce sunt menite să protejeze documentele și conținutul lor, fără să se intervină în vreun fel asupra suportului fizic cum se procedează în restaurare. Măsurile preventive și curative ce vin în sprijinul încetinirii degradării și elimină factorii de risc ce accelerează degradarea sunt următori:

condițiile de depozitare (temperatură, umiditate, lumină, insecte și dăunători);

condițiile de utilizare (mânuirea materialelor de către utilizatori și bibliotecari);

crearea de documente de substituire (digitizarea);

sensibilizarea personalului;

sensibilizarea utilizatorilor în probleme de prezervare (crearea de programe informative cu privire la modul de mânuire a documentelor și materialele de bibliotecă);

planul de măsuri de urgență în caz de calamitate;

Securizarea clădiri și a documentelor,

Activitățile enumerate mai sus nu pot funcționa unele fără celelalte în măsura în care atunci când una lipsește sau nu este îndeplinită corespunzător, materialele ce fac scopul conservării au de suferit.

2.2. [NUME_REDACTAT] „ansamblul de intervenții, tehnici destinate să reconstituie părțile distruse și degradate ale unui document astfel încât, menținându-i autenticitatea, să-i redea unitatea estetică și de conținut și să-i asigure o rezistență sporită la acțiunile viitoare și la factorii de deteriorare. În procesul de restaurare se intervine direct asupra materialului aplicându-se substanțe și materiale ce vin în ajutorul reconstrucției acestuia”. Operația de restaurare cuprinde:

Examinarea documentului și stabilirea gradului de deteriorare (consultarea);

Stabilirea cauzelor de îmbolnăvire a documentului prin supunerea unor analize ce au ca scop identificarea motivelor și factorilor ce au dus la îmbolnăvirea acestuia (insecte, ciuperci, umiditate, căldură etc.) și punerea diagnosticului.

Aplicarea tratamentelor de dezinfecție și dezinsecție cu substanțele chimice adecvate tratamentul ce urmează aplicat asupra obiectului deteriorate.

Stabilirea materialelor ce trebuie utilizate în refacerea prin restaurare a documentului/materialului ce urmează a fi supus restaurării.

Realizarea unor fotografii ale documentului înainte și după intervenția de restaurare pentru a vedea schimbările suferite și în cazul în care se cere/dorește realizarea unui studiu acestea vor fi utile.

Restaurarea propriu-zisă (aplicarea tratamentului), constând „în desfacerea documentului în părțile lui componente, îndepărtarea consolidărilor anterioare și curățarea impurităților (clei, praf etc.), netezirea plierilor, neutralizarea acidității, scoaterea petelor, albirea, complectarea golurilor, încleierea, recompunerea și finalizarea”.

Prezenta lucrare se va limita doar la prezentarea conservării preventive, în ceea ce privește tematica vastă a activității de restaurare nu va fi dezbătută foarte mult, deoarece această activitate presupune o pregătire foarte bună în domeniul chimiei, istoriei documentelor și ale artei.

CAPITOLIL III.

CONSERVAREA PREVENTIVĂ ÎN BIBLIOTECI

Motto: „este mai ușor să se previn distrugerea unui obiect, decât să fie oprită, dacă a început deja, sau aceasta să fie tratat după ce s-a deteriorat” [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de conservare preventivă și curativă în biblioteci sunt foarte costisitoare și noțiunea de conservare preventivă sau curativă fiind foarte vagă, foarte mult timp bibliotecile au avut tendința să și conserve toate unitățile bibliografice pe care le dețin.

3.1 Metode de conservare folosite în Elveția și [NUME_REDACTAT] în biblioteconomie din Elveția și Olanda studiind această tendință pe care o au bibliotecile de a conserva tot, au făcut experimente și au creat într-un final două sisteme de eficientizare a conservării. Prima țară în care s-au implementat a fost Elveția și mai apoi Olanda. Aceste sisteme apar și ca o consecință a costurilor foarte mari pentru folosite în achiziționarea de echipamente și substanțe utilizate în procesele de conservare-restaurare; astfel au început să se gândească la o metodă sau un sistem prin care se pot minimiza aceste costuri. S-a ajuns la crearea unei baze de date cu documentele ce fac scopul conservării și astfel se evită cheltuirea banilor de două ori pentru conservarea aceluiași document.

Al doilea sistem de eficientizare începe în anul 1986 aducând o îmbunătățire în metodologia conservării prin crearea unui program de conservare pe nivele ce devine foarte important pentru bibliotecile din Elveția și Olanda.

[NUME_REDACTAT] Cantonală, Lausanne din Elveția a fost locul de experimentare a acestui sistem de conservare pe nivele, iar pentru început s-au întreprins o serie de analize pe colecțiile acestei biblioteci cu scopul de a găsi o soluție eficientă și durabilă de conservare; astfel s-a creat conservarea pe nivele și inițierea unui program pe baza recomandărilor făcute de IFLA prin care să se pună în practică această metodă de conservare.

Pentru a rezolva cât mai bine problema conservării și restaurării specialiștii au încercat să răspundă la “trei întrebări esențiale: de ce și pentru cine sunt conservate cărțile? Care dintre documente necesită conservarea și restaurarea? Unde trebuie să se efectueze conservarea?”.

La întrebarea, de ce și pentru cine sunt conservate cărțile? Răspunsul îl putem găsi prin simpla definire a funcției pe care trebuie să o îndeplinească o instituție de informare și documentare. Instituțiile de informare-documentare indiferent de natura lor trebuie să faciliteze accesul la informația pe care o dețin pe termen cât mai îndelungat pentru utilizator și materialele ce urmează a fi consultate să fie într-o stare cât mai bună, iar pentru a putea îndeplini această funcție este necesară întreprinderea de acțiuni de conservare preventivă sau restaurare unde este cazul.

A doua întrebare, care dintre documente necesită conservarea și restaurarea? Se știe că este imposibil ca o instituție să dețină și să stocheze pe termen lung toate documentele deținute cu atât mai puțin toate informațiile existente în lume, astfel specialiștii au încercat să răspundă la această întrebare prin analizarea și găsirea unei metode și tehnici cât mai simple de selectare și separare a documentelor destinate conservări pe termen lung (documentele de patrimoniu), de documentele ce au o perioadă de păstrare pe termen scurt sau urmează să fie excluse din colecție (documentele cu o multitudine de exemplare ce sunt puse în acces liber la raft sau cele cu informați perisabile). La această problemă de selecție, aceștia au venit cu ideea conservării pe mai multe nivele. Mai exact fiecărui nivel corespunzându-i câte un tip de document și anumite măsuri de conservare-prezervare. Pentru a se recunoaște nivelul de conservare la care se află un document, personalul bibliotecii de la departamentul de evidență a colecțiilor a fost instruiți, atunci când se face descrierea bibliografică să completeze și câmpul special introdus pentru a se stipula nivelul conservării, atât pentru documentele deja aflate în colecția bibliotecii cât și pentru cărțile noi achiziționate. Acest sistem devine după 9 ani de implementare mai precis din anul 1995 în [NUME_REDACTAT] Cantonală la fel de comună și obișnuit ca atribuirea cotei.

Cele patru nivele de conservare le sunt atribuite reguli și condiții de depozitare, difuzare și restaurare unde este cazul.

Nivelele de conservare sunt reprezentate în funcție de: Tratamentul fizic, Condițiile de depozitare, Difuzare, Reproducere, Măsurile de restaurare și posibilitatea de evoluție după cum urmează:

Nivelul 0 – este reprezentat de documentele intangibile care presupun păstrarea pe perioade nedeterminate în timp.

Tratamentul fizic care se aplică la acest nivel este reprezentat de calitatea etichetelor, hârtiei folosite pentru depozitare, ce trebuie să fie neacidă, de calitate și adezivi de conservare. Tot aici se recomandă să nu fie atribuite coduri de bare și nici sisteme antifurt. Conservarea se va face în stare bună în legătura originală.

Condițiile de depozitare trebuie să fie cât mai bune și să fie dotate cu climatizare pentru conservarea pe termen lung ce permit monitorizarea constantă (a temperaturii, umidității), precum și posibilitatea de a filtra aerul.

Difuzarea documentelor de la acest nivel este inexistentă, acestea nu se consultă și nu se împrumută.

Reproducerea este interzisă

Măsurile de restaurare sunt reprezentate de dezacidifiere sistemică a cărților și aplicarea de tratamente speciale dacă este necesar.

Evoluția acestor documente la nivelul 1 este posibilă numai în cazul în care se achiziționează un document identic cu o calitate mai bună

Nivelul 1- Conservarea se face pe termen lung.

Tratamentul fizic la acest nivel este la fel de strictă ca cel al nivelului 0

Condițiile de depozitare sunt asemănătoare nivelului 0

Difuzarea documentelor este permisă doar în sală specială și sub supravegherea personalului, aceste documente nu se împrumută la domiciliu.

Reproducerea nu este permisă mai ales pentru documentele prețioase.

Măsurile de restaurare ce pot fi luate la aceste documente sunt descrise la nivelul 0

Evoluția documentelor este posibilă doar în cazul achiziționării mai multor exemplare cel mai bun dintre acestea va trece la nivelul 0 și restul la nivelurile 2,3 și 4 în funcție de calitate.

Nivelul 2 – Conservare pe termen mediu.

Tratamentul fizic nu este așa strict și se pot folosi etichete obișnuite, sistem antifurt dacă este necesar, cod de bare și adezivi de conservare.

Condițiile de depozitare sunt obișnuite, în acces liber, dacă este posibil se preferă depozitarea în afara razei de acțiune a oricărei surse de lumină.

Difuzarea documentelor este permisă acestea pot fi consultate în săli speciale dacă prezintă caracteristici speciale ale dimensiunii etc., iar dacă nu sunt acestea pot fi împrumutate.

Reproducerea se face dacă este autorizată, de preferat fotocopierea să se facă cu aparate care să nu afecteze legătura.

Măsurile de restaurare folosite sunt reprezentate de dezacidificarea sistemică a cărților dacă este nevoie.

Evoluția la nivelul 1 se face în funcție de conținut, iar la nivelul 3și 4 se face doar dacă lucrarea a fost reeditată recent pe balama de hârtie neacidă.

Nivelul 3 – Conservarea pe termen scurt.

Tratamentul fizic la aceste materiale nu este foarte atent ales, etichetele sunt obișnuite, iar adezivi sunt reversibili. Se pot folosi sisteme antifurt dacă este necesar, cod de bare și timbru sec obișnuit. Legătura acestor documente este obișnuită economică.

Condițiile de depozitare a acestor materiale sunt în acces liber la raft.

Difuzarea documentelor este zilnică, se acceptă împrumutul la domiciliu, iar documentele cu dimensiuni speciale se consultă în săli cu echipamentul necesar.

Reproducerea este asemănătoare cu nivelul 2.

Măsurile de restaurare luate sunt la fel ca ale nivelului 2.

Evoluția la nivelurile 1,2 sau 4 se face în funcție de evoluția conținutului scris și de starea în care se află exemplarul.

Nivelul 4 – Nu se conservă.

Tratamentul fizic este cel mai precar dintre toate nivelurile, documentele după deteriorare fiind propuse spre reciclare, iar în cazul în care acestea au o stare fizică acceptabilă se propun spre reciclarea prin vânzare, donație sau orientare către alte biblioteci. Eliminarea prin scoaterea din uz și distrugerea totală se face numai în cazul operelor deteriorate fizic.

Condițiile de depozitare sunt normale.

Difuzarea documentelor este inexistentă.

Reproducerea este la fel inexistentă.

Măsurile de restaurare nu se practică.

Evoluția de la depozitul de carte se poate face către nivelul 3 dacă există cereri din partea utilizatorilor.

3.2. Microclimatul și factorii de risc ce influențează condițiile de depozitare

Condițiile de păstrare sunt foarte stricte când vine vorba de documentelor și material de bibliotecă, muzee sau arhive, deoarece un mod necorespunzător de păstrare duce la deteriorarea documentelor și materialelor bibliografice de artă sau istorice. Atunci când vorbim de spații de păstrare a documentelor trebuie să avem în vedere suportul materialului și microclimatul în care va sta acesta, precum și spațiul clădirii ce va adăposti depozitul de muzeu, bibliotecă sau arhivă. Ca de exemplu, clădirile vor trebui să aibă un grad ridicat de rezistență în fața dezastrelor natural (foc, apă, cutremur), chiar mai mult, “clădirile de arhive, precum și orice fel de construcție care adăpostește asemenea depozit trebuie să fie protejat împotriva descărcărilor electrice atmosferice”, de preferat construite în afara zonelor poluante.

Temperatura, umiditatea, lumina atribuită unui anumit tip de document poate să-i accelereze deteriorarea, de asemenea un real pericol pentru păstrarea documentelor sunt posibili invadatori de natură animală, astfel că “amplasarea depozitelor de arhivă, muzeu sau bibliotecă în subsolul clădirilor este nerecomandat datorită umidității excesive sau la fel păstrarea documentelor în podurile clădirilor, datorită aerului prea uscat și căldurii din timpul verii ce crește pericolul de incendii”.

Aceste condiții de temperatură, umiditate, lumină, insecte și dăunători ce trebuie luate în considerare atunci când facem referire la condițiile de depozitare, în literatura de specialitate se numesc factor de risc saufactori microclimatici, ce duc la deteriorarea sau îmbătrânire a hârtiei dacă nu se iau în vedere. Ținându-se seama de importanța cunoașterii acestor factori, prezenta lucrare va cuprinde, în cele ce urmează, descrierea și prezentarea fiecărui factor avându-se în vedere și suportul documentului.

3.2.1.[NUME_REDACTAT] ambientală este un importantă în deteriorarea materialelor. În conservare umiditatea este denumită [NUME_REDACTAT] [U.R.] și este reprezentată de ”raportul între cantitatea de vapori de apă într-un spațiu și temperatura mediului respectiv ”, iar “totalitatea de vapori de apă dintr-un spațiu oarecare reprezintă umiditatea absolută [U.A.]’’.

După cum reiese din definirile mai sus relatate, U.R. este invers proporțională cu temperatura, conform definițiilor de mai sus, putem spune că atunci când ne referim la U.R. vom face referire și la temperatură. și invers. Astfel că, creșterea temperaturii va duce la scăderea U.R, iar scăderea temperaturii va crește U.R, întrucât U.R este invers proporțională cu temperatura.) U.R= Vp/T. De aceea este recomandat ca umiditatea optimă și temperatura optimă pentru a menține umiditatea relativă, vor fi cuprinse între:

Sălile de lectură vor avea o temperatură cuprinsă între 15-240C, iar umiditatea relativă va fi între 50 – 60 %.

Depozitele de material audiovizuale (benzi magnetice și material

fotografice) vor avea o temperatură cuprinsă între 14 – 180C, iar umiditatea relativă va fi cuprinsă între 40 – 50 %.

Avem trei tipuri de efecte negative atunci când parametri umidității relative nu sunt constanți:

Efecte negative, atunci când umiditatea relativă este mai mare de 60%

Efectele negative majore ce se identifică atunci când umiditatea este crescută sunt caracterizații de faptul că aceștia grăbesc procesele chimice de degradare, fapt ce fac ca efectele să se vadă prin modificare de culoare (decolorare, îngălbenire sau înnegrire). Un alt efect negativ ce se produce este modificarea dimensiunii și formei materialelor (șifonări, încrețituri, putrezire și chiar descompunere în ele mai rele cazuri). Aceste deteriorări sunt datorate infiltrațiilor cu apă, acestea duc la fragilizarea materialului și scăderea rezistenței la acțiunile mecanice prin mânuire. Un alt efect al umidității relative ridicat este ”migrarea și solubilizarea culorilor și pigmenților, precum și a lianților. Aceste degradări sunt ireversibile’’.

Apariția mucegaiului este datorată umidități excesive care fac ca spori de mucegai să se activeze mai ales la o umiditate mai ridicată de 70% (mucegaiul activ are o textură apoasă ce la atingere se întinde, iar mucegaiul inactiv are o textură făinoasă). Materialele atacate de mucegai, ciuperci, își pierd rezistența și apare eroziunea fibrelor, astfel că din cauza petelor și aspectul neplăcut al documentelor este prejudiciat.

Efectele negative atunci când umiditatea relativă este mai mică de 50%.

Umiditatea relativă foarte scăzută duce la deshidratarea materialelor și pierderea elasticității, mai ales a materialelor fabricate din lemn, piele, pergament, material textil etc., acestea devenind rigide existând riscul ca la mânuire să se producă fisuri, în unele cazuri sfărmarea și pierderea totală a informației.

Efectele negative atunci când umiditatea relativă este variabilă.

Microclimatul variabil duce la o acțiune de hidratare și deshidratare a documentelor, fapt ce modifică structura fibroasă și moleculară a acestora schimbându-și forma și elasticitatea într-un timp foarte scurt. Să zicem că stropim o foaie de hârtie cu apă, această absoarbe apă și se încrețește în locul respectiv, dacă vom usca partea udă aceasta își va păstra forma încrețită. Dacă foaia vă fi supusă unui asemenea tratament continuu rezistența și elasticitatea acesteia va scădea.

În concluzie, o umiditate necorespunzătoare nu doar deteriorează anumite parți ale documentelor, dar poate conduce și la distrugerea totală și irecuperabilă a întregului document, impunându-se astfel o atenție deosebită asupra umidității în alegerea condițiilor de depozitare.

3.2.2. [NUME_REDACTAT] de specialitate specifică faptul că temperatura nu poate fi ideală pentru toate materialele dintr-o instituție muzeală, arhivă sau bibliotecă, colecția acestora fiind exhaustivă cuprinzând diferite materiale pe diferite suporturi. De aceea s-a ajuns la stabilirea unor valori de temperatură, general favorabili tuturor tipurilor de documente, ce trebuie menținute, în incinta depozitelor și a sălilor de lectură.

Parametrii optimi de temperatură pentru păstrarea documentelor cum prezentam în descrierea umidități, sunt cuprinși între:

sălile de lectură: 15-240C.

Depozitele de material audiovizuale (benzi magnetice și material fotografice):14 – 180C.

Temperatura ridicată și fluctuațiile atrag după sine următoarele riscuri favorizând:

producerea reacțiilor chimice la nivelul materialelor (contractare și dilatare), care favorizează slăbirea documentului precum și rezistența mecanică va fi afectată;

crearea un microclimat favorabil pentru atacul biologic (mucegai, ciuperci);

deformarea materialelor fabricate din termoplastic și nu numai.

Temperatura este un factor ce trebuie avut în vedere și controlat în mod continuu după cum am observat mai sus temperatura foarte ridicată are efecte adverse asupra materialelor afectând păstrarea pe termen lung a acestora, temperaturile foarte joase fiind mai benefice. Studiile de specialitate au demonstrate faptul că la fiecare 100C scăzute și o umiditate adecvată, păstrarea materialelor de bibliotecă este mai sigură, încetinindu-se procesul reacțiilor chimici ce se află în compoziția materialelor. Dar, o temperatură scăzută este periculoasă dacă nu avem în vedere umiditatea, un factor important în conservare. De asemenea atunci când vorbim de temperatură trebuie să ținem cont și de poziția dulapurilor, să nu fie așezate lângă sursele de căldură, mai exact, aceste să fie la o distanță de minimum 1 metru de sursele de căldură.

3.2.3 [NUME_REDACTAT] poate fi un factor de deteriorare a documentelor în condițiile în care cantitatea sau mai bine zis expunerea documentelor la lumină se face necorespunzător și pe termen îndelungat. Sursele luminoase precum becuri, neoane chear și razele soarelui au capacitatea să provoace reacții chimice ce afectează documentul/ele expuse la unde ultraviolete [U.V.] și infraroșu [I.R.].

Factorii de risc creați de lumină sunt:

Reacțiile chimice ce au loc în timpul și după expunerea la sursă de iluminat;

Ireversibilitatea deteriorării prin expunerea la lumină, făcând imposibilă restaurarea sau refacerea părților distruse a documentelor;

Generarea căldurii de sursele de lumină precum becurile, soarele, becuri incandescente, atrăgând cu sine accelerarea reacțiilor chimice datorate acestei călduri, aceste deteriorări pot fi ireversibile.

Tipuri de surse de iluminat:

Lămpile incandescente – aceste tipuri de lămpi sunt cele mai cunoscute, dezavantajul acestora este durabilitatea scăzuta de viață. Radiațiile UV (ultraviolete) sunt generate în cantități mici în comparație cu iluminatul fluorescent însă dezavantajul este că temperatura generată este mai crescută datorită radiaților IR (infraroșii).

Lămpile tungsten – halogen – Cu toate că sunt o sursă de iluminat eficientă datorită culorii albe pe care o emană, acestea au o perioadă de viață mai lungă, dar și transmit de 3-4 ori mai multe radiații UV de cât primele lămpi. Nu se recomandă utilizarea acestora în domeniul biblioteconomic.

Lămpile fluorescente – acestea sunt cele mai utilizate în biblioteci. Chiar dacă concentrația de UV este mare, utilizarea lor se justifică prin faptul că nu emană căldură foarte ridicată, temperatura fiind un element important în conservarea optimă a documentelor.

În cazul materialelor expuse în expoziții sau galerii de artă, sursa de iluminat nu trebuie să fie îndreptată direct pe suprafața obiectelor, deoarece expunerea este cumulativă indiferent de timp. Prin urmare, o sursă de lumină adecvată în biblioteci este, atât importantă cât și obligatorie, în ceea ce privește asigurarea condițiilor eficiente de depozitare a documentelor.

3.2.4 Poluarea sub formă de praf

Poluarea este asociată cu orașele și industria, acesta este considerat un factor de risc datorită substanțelor ce provin din mediile poluante ce în contact cu documentele ar putea ajuta la deteriorarea acestora.

Poluarea poate fi sub formă gazoasă și se datorează arderilor combustibililor ”fumatului, gătitului și gaze rezultate din material instabile. Substanțele precum, dioxidul de azot, hidrogenul de sulfurat și dioxidul de sulf”, produc reacții chimice atunci când intră în contact cu substanțele din materialele de bibliotecă.

Mai avem poluarea sub formă de particule, acestea sunt reprezentate de” praf, funingine, murdăria, pământul și resturile menajere”, au un caracter de absorție strângând gazele poluante din aer, astfel devenind medii ale acestora. Când aceste particule intră în contact cu materialele de bibliotecă declanșează reacții chimice degradante și favorizează și dezvoltarea mucegaiului. Murdăria este higroscopică (absoarbe apă), apa aflată în aer conține săruri, clorură de sodiu sau chiar cristale de siliciu elemente ce încurajează creșterea corozivității sărurilor și eliberarea de acizi.

În consecință, poluarea este fără echivoc un element important de care trebuie ținut seama în optimizarea condițiilor de depozitare și conservare a documentelor în biblioteci.

Insecte și dăunători

Datorită conținutului organic al documentelor în special hârtia, materialele textile (pielea), cleiurile de prindere a copertelor reprezintă pentru insecte și dăunători o sursă de hrană, motiv pentru care acestea reprezintă un factor de risc major. Documentele deteriorate de insecte și dăunători nu pot fi restaurate cu ușurință din cauza daunelor majore ce se produc (găurile și deteriorarea textului și imaginilor).Dăunători ce pot fi identificați în interiorul muzeelor, arhivelor, bibliotecilor și depozitele acestora sunt: șoarecii, șobolanii, gândacii, păduchele de carte, muște, țânțari, termite etc.

Așadar aceste viețuitoare, fiind un real pericol și pentru utilizatorii documentelor prin microbii pe care îi poartă și îi pot transmite oamenilor. Acești factori de risc pot lăsa arhivele fără documente de o valoare inestimabilă și unicate. Toate aceste animale și insecte sunt importante în biodiversitatea planetei și ele trebuie îndepărtate din spațiile de depozitare fiind un real pericol pentru păstrarea în cele mai bune condiții a documentelor.

Concluzia principală ce o putem trage conform celor prezentate este următoarea: pentru îmbunătățirea microclimatului și minimizarea factorilor de risc ce nu vor ajuta doar la prelungirea vieții documentelor dar și la evitarea deteriorării și/sau distrugerii a acestor documente, necesitând restaurarea lor, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

Etanșarea clădiri și a spațiilor pentru a proteja documentele de apariția insectelor, a pierderii de căldură sau creșterii de temperatură fapt ce poate crea un UR și se va crea un microclimat fluctuant, prin etanșarea se asigură stabilitatea UR.

Procurarea unui dezumidificator portabil.

Controlarea clădirii pentru a verifica fenomenele de condensare a apei, în interior și exterior mai precis se verifică infiltrațiile de apă aflate în pereți și în solul de sub clădire și din apropierea acesteia. Cazul bibliotecii filialei de chimie biologie a BCU „[NUME_REDACTAT]” din Timișoara este un exemplu nefericit în care pereți erau infiltrații cu apă. fapt ce a dus la deteriorarea foarte multor documente.

Curățarea constantă a aparatelor de aer condiționat este obligatorie, deoarece aceste aparate pot afecta și oameni nu numai microclimatul prin provocarea de probleme respiratorii.

În cazurile clădirilor ce sunt construite cu fațada spre soare pentru toată perioada unei zile, se recomandă folosirea geamurilor speciale (fumurii), a draperiilor groase sau jaluzele și obloane în funcție de posibilități.

Geamurile trebuie stilizate cu plasă de insecte;

Se recomandă aspirarea regulată în sălile de lectură și depozite ;

În cazul unui document atacat de mucegai acesta se izolează imediat de restul documentelor, a colecției pentru a nu le infesta prin propagarea mucegaiului și restul documentelor. Se recomandă și o dezinfecție pentru restul materialelor tocmai pentru a evita apariția acestuia.

Instalațiile de apă și căldură se recomandă să fie amplasate în afara zonei în care se află depozitele și sălile de lectură.

Grupurile sanitare, gândite chiar din faza de construcție a clădirii, trebuie să fie amplasate în afara zonelor de depozitare a documentelor sau a sălilor de lectură.

CAPITOLUL IV.

DEPOZITAREA ȘI MICROCLIMATUL ÎN FUNCȚIE DE SUPORT

Suport tradițional – [NUME_REDACTAT]

Depozitarea cărților în sălile de lectură și depozite se poate face în diferite moduri în funcție de metoda de catalogare sau inventariere a acestora. Așezarea la raft în sălile de lectură poate fi făcută pe cote de autor și [NUME_REDACTAT] Universală, iar în depozite clasificarea poate fi făcută după numărul de inventar.

În general în toate bibliotecile poziția de păstrare pe raft este orizontală și legătura cărții îndreptat spre exterior, singura excepție o fac documentele de format foarte mari care trebuie așezate în poziție orizontală (poziția de repaus) pentru a nu exista riscul îndoiri acestora. Din punct de vedere al conservări cea mai bună așezare la raft este așezarea după format și dimensiune. Astfel se evită îndoirea documentelor cu un format mare ce au coperți subțiri ce sunt așezate lângă cele cu un format mic, acestea se vor deforma. Cărțile de dimensiuni mari (groase) lângă cărțile de dimensiuni mic (subțire) le vor face pe acestea greu de accesat. Din păcate nu se poate respecta în totalitate această metodă de așezare, deoarece cea mai mare problemă a instituțiilor de informare și documentare este spațiul.

Un alt element important care trebuie luat în considerare în așezarea pe raft sunt coperțile. Coperțile cărților trebuie luate în considerare când se face așezarea la raft deoarece compoziția chimică din care sunt făcute unele coperți le pot deteriora pe celelalte, de exemplu dacă vom așeza o carte cu copertă din piele lângă o carte cu copertă de hârtie, pulberea din piele o va păta pe cea din hârtie. De asemenea mai trebuie adăugat la modul de așezare a documentelor faptul că rafturile care nu sunt pline au nevoie de suporți metalici pentru a susține cărțile în partea laterală a acestora pentru a nu se răsturna.

[NUME_REDACTAT] de Guvern cu nr. 1546 din 18 Decembrie 2003, Cap. II, Conservarea bunurilor mobile, art.14 aliniatul (1) și (2) se menționează cerințele ce trebuie respectate în privința mobilierului și anume:

Alineatul (1):

Să fie funcțional, să asigure cele mai bune condiții de protejare, așezare și mânuire a obiectelor.

Să fie adaptate parametrilor fizico-morfologici și dimensionali ai obiectelor.

Să fie simplu și confecționat din materiale compatibile cu bunurile culturale mobile ce urmează să fie depozitate.

Alineatul (2):

În același timp cu proiectarea, mobilierul trebuie să se conceapă și mijloacele și dispozitivele de acces și mânuire a bunurilor plasate în partea superioară a modulelor de depozitare.

Din punct de vedere microclimatic temperatura în sălile de lectură trebuie să fie cuprinsă 15-240C, iar umiditatea 50 – 60 % pentru aceste tipuri de documente.

Ziare și periodice

Conservarea preventivă a periodicelor este foarte greu de realizat, dat fiind faptul că după 1840 hârtia a suferit o schimbare în modul de fabricare și al conținutului ceea ce o face foarte fragila. Cel mai bune condiții de depozitare a acestor materiale sunt legarea ziarelor în volume pe o anumită perioadă și depozitarea lor în cutii de arhivă ambalate în vacuum. În cazul în care nu avem posibilitatea depozitării lor în vacuum serialele legate în volume pot fi depozitate pe rafturi în poziție verticală dacă coperta este construită dintr-un material mai gros astfel încât să poată susține toate fasciculele ce constituie ziarul în poziție verticală fără să existe riscul îndoirii acestora. În cazul în care nu sunt legate deoarece nu s-au îndeplinit condițiile de legare (aceste se leagă în volum/volume doar la apariția ultimului număr din an dacă perioada de apariție este zilnic, săptămânal, lunar și există toate numerele din acel an) și aceste fiind încă separate atunci poziția de depozitare se va face orizontal în poziție relaxată. Microclimatul de depozitare a materialelor periodice trebuie să fie 15-18 0C și UR- 30-40%.

Foi volante

Sunt documentele compuse dintr-o singură foaie având diferite dimensiuni, acestor documente li se mai spune și fascicule. Documentele de acest tip sunt reprezentate de scrisori, păstrarea acestora făcându-se individual, fasciculul fiind introdus mai apoi în folii protective ce trebuie fabricate din hârtie neacidă și care vor fi introduse în cutii și depozitațe în condiții microclimatice adecvate cu parametri cuprinși între: 15-18 0C și UR- 30-40%.

. Suportul de fotografie

[NUME_REDACTAT] fotografice au o compoziție chimică specială și de aceea se recomandă păstrarea lor individuală în casete (tehnică de încasetare) astfel se evită lipirea lor una de cealaltă în cazul unui microclimat mai umed. Încasetarea materialelor fotografice nu se va face în materiale ce conțin adezivii (folii de plastic), acestea trebuie să respecte Stas-ul ANSI IT/1988 care prevede testarea casetelor cu ajutorul testului PAT ([NUME_REDACTAT] Test), acesta are proprietatea de a recunoaște efectele diverselor materiale în contact cu suportul fotografic ce urmează a fi încasetat. Păstrarea lor la raft se recomandă a se face vertical, deoarece orizontal există riscul îndoirii, cu toate că această poziție oferă acces mai rapid la document. În cazul că se decide păstrarea lor în cutii, acestea trebuie să fie neacide, căptușite și folosirea hârtiei de separare.

Albumele foto – se recomandă păstrarea orizontal, în cutii căptușite și văl neacid”.

Negative pe sticlă – Aceste necesită un mod de păstrare mai special încasetarea fiind făcută la început într-o învelitoare de hârtie și mai apoi în cutie căptușită și la fiecare cinci plăci se întroduce o folie de carton rezistent. Depozitarea este vertical.

Fotografiile tubate – se păstrează în cutiile lor în poziție orizontală, iar acestea vor fi și ele depozitate în cutii.

Cutiile de depozitare trebuie să fie așezate pe rafturi din material rezistent, de preferat metalice cu polițe adaptate materialului ce urmează să fie depozitat. Conținutul fiecărei cutii trebuie să aibă aceiași dimensiune și nu vor fi umplute la maxim.

Din punct de vedere al microclimatului materialele fotografice trebuie păstrate la o temperatură cât mai scăzută astfel: gravurile în alb-negru se păstrează la o temperatură mai joasă de 180C și umiditatea relativă trebuie să fie între 35-40%; materialele colorate pentru a avea o perioadă de viață mai lungă se recomandă păstrarea lor sub 20C și UR de 30-40%; iar pentru colecțiile cu materialele fotografice mixte se recomandă o UR 35-40%. Supunerea acestora la UV poate să le deterioreze, se preferă expunerea cât mai puțin posibil la astfel de radiații.

Suportul pentru înregistrări audio

Discuri de șerlac – este greu de stabilit care dintre factori de risc duc mai mult la deteriorarea discurilor de șerlac însă se știe că o păstrare corespunzătoare, degradarea acestora este încetinită. O umiditate prea mare duce la degradarea și sensibilizarea acestuia, sensibilizare ce se vede în pudra fină pe care o lasă la fiecare folosire.

Discurile de vinil

Fiind confecționate din policlorură de vinil (PVC) acest material este sensibil la căldură și UV, depozitarea acestor tipuri de suporturi trebuie să fie făcută cu atenție și anume:

Fiecare disc de vinil trebuie depozitat individual într-o cutie sau plic, ambele și cutia și plicul trebuie confecționat din polietilenă nu din carton.

Nu trebuie depozitate în apropierea aparatelor de încălzire.

Depozitarea trebuie făcută în rafturi speciale, eventual cu distanțiere de 15 cm între discuri dacă rafturile au polițele necorespunzătoare, astfel prin despărțitor se evită crearea de tensiune pe raft și ruperea sau îndoirea acestuia.

Așezarea se face vertical pe formate (mărime).

Microclimatul benefic pentru aceste suporturi este 18 0C și [NUME_REDACTAT] 40%.

. Suport magnetic

Este constituit din benzi de magnetofon, casete audio. Când se realizează depozitarea acestor materiale cea mai mare grijă trebuie avută la praf, deoarece praful este cel mai mare dușman al aparatelor electronice și suporturilor ce au legătură cu electricitatea și magnetizarea. În cazul casetelor audio (funcționarea acestora se face pe bază de magnetizare, ceea ce atrage praful), pe lângă praf trebuie să avem grijă și la lumină și umiditate, factori importanți în deteriorarea suporturilor magnetice.

Microclimatul favorabil din punct de vedere al conservării trebuie menținut și monitorizat constant o medie generală a parametrilor microclimatici este de 15± 3 0C și o umiditate relativă de 30-40%.

Suportul optic

Este reprezentat de discurile cu citire laser și anume CD – Rom (compact disc ce redă și video și audio) și CD -audio (compact disc ce redă doar audio în format track). Depozitarea acestor materiale optice, este relativ simplă deoarece producători de astfel de suporturi oferă carcase de protecție împotriva zgârieturilor, prafului, luminii și schimbărilor bruște de temperatură. Se poate lua totuși o măsură de siguranță suplimentară și anume înmagazinarea acestora în cutii închise și puse într-un loc în care să nu fie depozitat peste cutia respective alte cutii cu material ce pot fi grele. Trebuie să evităm expunerea la soare a acestor suporturi precum și la căldură prea mare deci depozitarea trebuie să nu se facă lângă sursele de căldură. Microclimatul ce trebuie respectat este de preferat sub 20 0C și UR 40%.

CAPITOLUL V.

REGULI DE UTILIZARE A DOCUMENTELOR PE DIFERITE SUPORTURI DE CĂTRE UTILIZATORI.

Suport tradițional – [NUME_REDACTAT]

Mânuirea cărților din colecțiile bibliotecii reprezintă un risc major în comparație cu microclimatul, întrucât deteriorarea este mai lentă în ceea ce privește condițiile microclimatice necorespunzător raportate la mânuirea incorectă. Această afirmație fiind sprijinită de faptul că deteriorarea mecanică poate fi ireversibilă, conducând la imposibilitatea restaurării documentelor. Spre exemplu: dacă avem o carte ce este manipulate incorect într-o zi de 3 persoane aceasta se poate deteriora grav prin ruperea paginilor sau în cazul în care se îndoaie colțurile paginilor acestea să se rupă. Cercetători în domeniul Origami au demonstrate că foaie de hârtie are memorie, deci odată ce ai îndoit-o, aceasta nu mai poate fi îndreptată rămânând o urmă în zona în care s-a produs îndoirea.De aceea este importantă educarea utilizatorilor de a respecta câteva reguli simple, dar de o importanța deosebită în folosirea documentelor.

Regulile de mânuire pentru cititori sunt:

Nu se fac însemnări în interiorul cărților cu nici un fel de instrument de scris, pix, marker, creon, cerneală etc. Iar un lucru important de reținut, așa cum susține [NUME_REDACTAT] în lucrarea s-a, “orice notițe faceți-le pe o listă separată. Această fișă nu o țineți pe carte, când luați notițele, ci pe masă.”

Nu se îndoaie colțurile pentru a însemna pagina la care ați rămas trebuie folosit un semn de carte.

Documentele nu se utilizează cu mâinile murdare, ude.

Cărțile împrumutate nu trebuie ținute în condiții insalubre (în bucătărie în timp ce se prepară mâncare).

Nu se depozitează peste carte pahare de suc, apă etc și nu se țin pe podea.

Cărțile nu se vor depozita una peste cealaltă deschise sau deschise cu filele întoarse invers.

Când se ia cartea de la raft aceasta nu se trage de deasupra cotorului cu un deget ci se vor împinge cărțile laterale în interiorul raftului și cartea va rămâne exact în poziția corectă de prindere adică de cotor.

Nu se fumează sau se consumă alimente în timpul consultării documentelor împrumutate la domiciliu.

Pozele din interiorul cărții nu se ating cu mâinile.

Nu se țin băuturi fără capac de protecție lângă documentele consultate;

În cazul consultării mai multor documente odată acestea se vor așeza în funcție de formă și format, cea mai mare și mai groasă fiind prima, iar peste restul, până la cea mai mică se vor așeza restul.

“Nu întoarceți filele cu degetele înmuiate în gură, pentru că stricați colțul paginii. […]

Nu țineți cărțile în dulapuri închise alături de alimente sau de haine […]

Nu presați între filele cărților frunze sau flori, deoarece acestea secretă sevă care murdărește cartea, atacă hârtia și cerneala de tipar”.

Bibliotecarii și bibliotecile sunt obligații să ofere toate mijloacele necesare pentru utilizarea documentelor în sălile de lectură, precum asigurarea fiecărei mese cu suporți de citire a cărților de preferat “din burete proiectat de [NUME_REDACTAT] “, precum și semne de carte confecționate din materiale corespunzătoare documentelor din bibliotecă.

Ziare și periodice

La fel ca și cărțile, ziarele sunt tipărite pe suport tradițional de hârtie, diferența ce o întâlnim la periodice este informația perisabilă (de scurtă durată), fapt ce i-a determinat pe tipografi să utilizeze o hârtie mai slabă calitativ și cu o aciditate mai ridicată pentru tipărirea acestora. Este totuși de menționat faptul că nu toate documentele periodice sunt tipărite pe o hârtie slabă calitativ, de exemplu sunt revistele cu un caracter științific, anuarele și volumele conferințelor etc. care sunt tipărite pe hârtie de calitate. Atunci când vorbim de ziare, de tipul Adevărul, Revista presei etc., utilizarea acestora se face diferit față de carte, acestea având dimensiuni mari și file subțiri, caracteristici ce le face să fie fragile, iar pentru prevenirea degradării lor fizice utilizatorii trebuie să aibă în vedere următoarele:

Nu se consumă băuturi și nu se țin fără capac de protecție lângă acestea.

Nu se fac însemnări în interiorul ziarelor și periodicelor cu nici un fel de instrument de scris, pix, marker, creion, cerneală etc. Iar “orice notiță faceți-le pe o listă separate. Această fișă nu o țineți pe carte, când luați notițele, ci pe masă”.

Nu se mănâncă și nu se fumează când se consultă acestea.

Mâinile trebuie să fie uscate și curate.

Nu se îndoaie colțurile.

Filele vor fi date una câte una fără să umezim degetele cu limba.

În cazul ziarelor legate în volum consultarea la masă se va face prin transportarea acestora cu ajutorul cărucioarelor speciale, utilizând ambele mâini.

Ziarele nelegate în volum se vor manipula cu ambele mâini ținând ziarul în poziție de repaus.

Avantajul acestor materiale este acela că nu se împrumută la domiciliu, iar în cazul [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]” acestea sunt cerute direct bibliotecarului care le ia de pe rafturi din depozit sau sală.

[NUME_REDACTAT] fiind compuse dintr-o singură filă sunt ușor de mânuit și deteriorarea fiind mai scăzută datorită formatului și a modului de păstrare individual. De asemenea regulile pe care trebuie să le respecte utilizatori când consultă astfel de documente sunt următoarele:

Nu trebuie să mănânce, să bea și să țină sticle cu băuturi fără capac de protecție.

Trebuie să aibă mâinile curate și uscate.

Nu trebuie să intervină asupra textului.

Nu trebuie să îndoaie colțurile acestora.

Suportul de fotografie.

[NUME_REDACTAT] sunt foarte sensibile și având foarte mulți factori de risc ce îi poate deteriora acestea vor fi utilizate de către cititori astfel:

Nu se utilizează fără mânuși din bumbac.

Nu se atinge partea cu imaginea, se vor ține din partea din spate sau suport din carton dacă există.

Dacă au material de protecție (albume foto, folii individuale etc. Care corespund stasului ANSI IT/1988 care prevede testarea casetelor de încasetat cu ajutorul testului PAT ([NUME_REDACTAT] Test) nu se vor scoate din acesta.

Nu se așează cu imagine în jos pe masa de lucru.

Nu se zgârie cu unghiile sau cu orice al obiect ascuțit.

Se curăță masa de lucru înainte de utilizare.

Nu se mănâncă, fumează sau se țin băuturi fără capac de protecție.

În cazul fotografiilor împrumutate la domiciliu acestea nu vor fi depozitate în condiții de umezeală, în dulapuri cu alimente sau haine.

Nu se îndoiesc.

Suportul pentru înregistrări audio

Discuri de șerlac

Manipularea discurilor de șelac trebuie făcută cu atenție și de preferat în prezența bibliotecarului, dacă nu este posibil și utilizatorul va manipula discul de șerlac trebuie să aibă în vedere următoarele:

Discul se scoate din învelitoarea de protecție cu cartușul în interior și se va ține de cartușul interior nu cel exterior.

Discul nu se prinde cu degetele de suprafața cu șanțurile.

Nu se va presa discul cu degetele pentru a se evita împrăștierea prafului din cartuș în șanțurile acestuia.

Nu se mănâncă, fumează sau se țin sticle de băuturi fără capac de protecție lângă acesta.

Nu se îndoiesc discul din curiozitate pentru a se vedea elasticitatea acestui.

Nu se folosește ca suport pentru a scrie, lua notițe.

Nu se depozitează pe surse de căldură, nici aparatul de citire nu va fi depozitat lângă surse de căldură.

Discurile de vinil

Datorită rarității lor la fel ca discurile de șerlac acestea este de dorit să fie manipulate în prezența bibliotecarului, dacă manipularea se face de către utilizator acesta trebuie să țină cont următoarele reguli:

Discul nu se prinde direct cu degetele de scuturile scrise.

Discul va fi scos din plic fără să băgam mâna după el, se va înclinat ușor plicul și lăsăm discul să cadă ușor cu marginea între articulațiile degetelor (cel mare și cel mijlociu), degetul mijlociu va fi sprijinul discului pe etichetă din mijloc.

Placa nu se îndoiește.

Nu se mănâncă, fumează și nu se lasă sticle fără capac de protecție lângă acesta.

Pick-up-ul nu se va ține lângă sursele de căldură nici în timpul rulări unui disc nici fără.

Nu se lipește nimic pe cercul din mijloc (cu etichetă) și nici pe coperta de protecție,

Nu se va folosi coperta pe post de suport de scris cât timp este placa în interior și nici când această este scoasă.

Acul de redare se va lăsa ușor pe placă și se va ridica la fel, ușor.

Acul de redare nu se va trage pe suprafața discului pentru a nu-i provoca zgârieturi, dacă dorim să mutăm acul îl ridicăm ușor și îl mutăm.

Suport magnetic

Casete audio, benzi de magnetofon și dischete

Casetele audio, benzile de magnetofon și dischetele sunt puțin utilizate și comercializarea lor se face într-un număr foarte mic față de ani trecuți, însă bibliotecile care dețin colecții de asemenea material trebuie să informeze utilizatorii cu privire la utilizarea și protejarea acestor materiale.

Utilizatorii trebuie să aibă în vedere împrejurările în care se pot deteriora:

Expunerea unei dischete la câmpuri magnetice parazite(televizor, magnet).

Să nu atingă banda magnetică sau suprafața de înregistrare la dischetă cu degetele.

În cazul casetelor audio să nu scoată banda din carcasă de protecție integrată.

După utilizare casetelor audio sau a benzii de magnetofon, acestea trebuie introduse în carcasele de protecție oferite de producător.

Nu expuneți casetele la șocuri.

Nu lăsați dischetele, casetele sau benzile de magnetofon lângă surse de căldură.

Utilizați cu mâinile curate și uscate aceste materiale.

Nu atingeți cu mâinile goale benzile casetelor audio și a celor de magnetofon nici în cazul în care s-au încâlcit folosiți mânuși din bumbac.

Nu folosiți nici un fel de adeziv pentru a “întări capetele sau pentru îmbinări”.

Nu lăsați benzile de magnetofon, casete audio sau dischetele lângă surse de lumină (în special lumina solară).

Suportul optic

CD-uri și DVD-uri

Suporturile optice sunt reprezentate de CD-urile, DVD-uri și sunt încă utilizate, însă nu mai au căutare așa mare datorită apariției stick-urilor. Manipularea acestora este relativ simplă dar pentru o conservare cât mai bună trebuie să avem în vedere următoarele:

Nu trebuie să lăsam Cd-urile, DVD-urile cu fața în jos pe masă de lucru.

Nu trebuie să utilizăm CD-urile și DVD-urile uzi sau murdari pe mâini;

Nu se îndoiesc.

Nu se depozitează lângă surse de căldură sau lumină.

Nu trebuie să atingem partea scrisă a acestora.

Nu se lasă în cititoare după utilizare.

CAPITOLUL VI.

DIGITIZAREA – O METODĂ DE CONSERVARE

Crearea documentelor de substituție prin digitizare necesită o atenție deosebită din partea bibliotecilor, ei trebuie să ia în considerare și să cunoască normele existente în ceea ce privește conservarea prin digitizare. Bibliotecile care vor să inițieze un asemenea proiect își pot lua ca exemplu instituțiile mari care au inițiat un asemenea proiect. Un exemplu de urmat ar fi [NUME_REDACTAT] a Universității "Politehnica" Timișoara care a inițiat și încă este în desfășurare un asemenea proiect de prezervare și conservare a documentelor audiovizuale și multimedia prin digitizare. Nu putem să uităm proiectul [NUME_REDACTAT] Digitală inițiat de [NUME_REDACTAT] a Portugaliei care își propusese ca până în 2005 să digitizeze peste 1.000.000 de documente de prestigiu aflate într-un stadiu de degradare foarte avansat, acest demers a ajutat atât la distribuirea informațiilor cât și la conservarea acelor documente.

6.1. Transferul de informații de pe un suport pe altul

Transferul de pe un suport vechi într-unul nou necesită cunoștințe, deoarece transferul de pe un suport pe altul (indiferent că este identic sau diferit) trebuie să aibă calității bune de redare și să respecte termenii proprietății intelectuale. Instituțiile specializate în digitizare trebuie să respecte următoarele reguli de bază atunci când încep demararea unui proiect: înainte trebuie să se asigure că documentele ce urmează a fi digitizate nu au făcut deja obiectul unui asemenea transfer de format, pentru a evita situațiile în care un document este digitizat de două ori. În această idee instituțiile pot coopera între ele prin proiectele numite digitizare partajată care are și ca scop minimizarea costurilor pe lângă cel de evitare a dublurilor; mai apoi trebuie să se asigure că nu se încalcă dreptul proprietății intelectuale, acest demers este cel mai greu și necesită cel mai mult timp, datorită faptului că unii autori nu se găsesc, din diverse motive: au murit și nu au moștenitori sau au plecat din țară și nu li se poate afla noul domiciliu, iar asta face ca documentele să rămână în patrimoniul național dar să nu poată face parte din documentele ce urmează a fi digitizate. Aceste documente aflate în situația prezentată sunt cunoscute sub denumirea de documente orfane sau cărți orfane.

„Aceste tehnologii sunt în curs de perfecționare îndeosebi pentru reproducerea tuturor caracteristicilor suportului original.Transferul din format analog în format digital pate fi dificil și aproape întotdeauna este însoțit de o anumită pierdere de date.

Transferul de suport de arhivare efectuat de pe un format vechi pe unul recent trebuie efectuat fără alterări sau ameliorări subiective […] Metadatele trebuie să fie integrate în noul document care e necesar să cuprindă toate informațiile tehnice utile: nivelul de compresie, mărimea fișierelor, numărul de pixeli, format etc.”.

Procesele de digitizare au foarte multe standarde după care se ghidează în funcție de „material, suportul fizic, programele de aplicații, sistemele de exploatare”.Termenii uzuali pe care îi întâlnim în procesul de digitizare sunt: conversia; împrospătarea, migrația și emulația. Fiecare termen are câte un scop și anume:

Conversia reprezintă procedura de transformare a datelor dintr-un format analog în format digital cel mai bun exemplu este transformarea unui document în format tradițional pe hârtie în document text digital.

Împrospătarea are ca scop copierea unui document dintr-un tip de suport pe altul sau același tip de suport actualizat pentru a preveni distrugerea și a-l conserva.

Migrația transpunerea unui fișier dintr-un format vechi în unul mai recent, o versiune nouă a acestuia.

Emulația este etapa prin care se realizează configurația fișierului digital făcându-l compatibil cu programele vechi de citire, dar și cu cele noi.

CAPITOLUL VII.

STUDIU DE CAZ

În cadrul bibliotecilor centrale universitare din România ar trebui să existe un laborator de conservare-restaurare, fiecare având personal specializat și autorizat se ocupă de menținerea în stare adecvată de conservare și monitorizarea documentelor și a spațiilor de depozitare, precum și restaurarea documentelor deteriorate și nu în ultimul rând de informare a utilizatorilor despre modul de utilizare a documentelor de bibliotecă pentru a preveni deteriorarea sau distrugerea acestora. De regulă, cele mai reprezentative biblioteci universitare din România sunt considerate: [NUME_REDACTAT] „Carol I” din București, [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” Iași, [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” din Timișoara, Biblioteca, [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” Cluj-Napoca.

Studiul de caz al prezentei lucrări cuprinde o prezentare a fiecărei biblioteci centrale universitare din România și a laboratorului ei de conservare și metodele folosite pentru a asigura longevitatea documentelor prin conservare, precum și metodele de prevenție folosite pentru sensibilizarea utilizatorilor. Pentru a obține informații cât mai precise am redactat și trimis un e-mail adresat fiecărei biblioteci centrale universitare, mai puțin Bibliotecii „[NUME_REDACTAT]” din Timișoara, unde am aplicat un interviu direct persoanelor abilitate.

La solicitarea noastră am primit răspuns la toate cele trei biblioteci: BCU“[NUME_REDACTAT]” Iași, BCU “[NUME_REDACTAT]” Cluj și BCU “ Carol I” București. Din păcate, doar răspunsurile de la BCU “ Carol I” București și BCU “[NUME_REDACTAT]” Iași (cu toate că nu au un laborator de conservare, ci doar specialiști!) au fost relevante și complexe, pe când răspunsul primit de la BCU “[NUME_REDACTAT]” Cluj a fost doar unul de redirecționare de către departamentul de relații cu publicul pe site-ul bibliotecii și recomandarea de a trimite o cerere online către direcțiune pentru mai multe detalii, cerere la care nu am primit răspuns.

Suplimentar, am realizat o aplicație practică, reprezentată realizarea și aplicarea unui chestionar pentru utilizatori în vederea informării și sensibilizării acestora asupra metodelor de conservare preventivă și mânuire corectă a documentelor de bibliotecă. Din descrierile făcute de către fiecare dintre bibliotecile centrale universitare pentru a identifica metodele folosite de laboratoarele proprii de conservare-restaurare, nici una nu a întreprins o activitate în acest sens, toate s-au concentrat aproape exclusiv pe conservarea și restaurarea documentelor de patrimoniu din secțiile de colecții speciale și a documentelor noi intrate în colecțiile biblioteci prin donații.

7.1. Colectarea informației despre activitatea de Conservare a [NUME_REDACTAT] Universitare

7.1.1. [NUME_REDACTAT] Universitară „Carol I” [NUME_REDACTAT]

Scurt istoric

În 3 mai, 1891 regele Carol își declară dorința de-a întemeia o bibliotecă printr-o scrisoare adresată [NUME_REDACTAT] de Miniștri însă abia în 1895, 14 martie [NUME_REDACTAT] I a reușit să inaugureze [NUME_REDACTAT] Carol I. Fundație care vreme 50 de ani, a contribuit la formarea și instruirea elitei intelectuale dintre studenții cu dorință de cercetare, care erau motivați prin acordarea unor burse și cei mai buni aveau ocazia să-și tipărească lucrările.

Anul 12 iulie, 1948 este un an la fel de important pentru bibliotecă, acesteia atribuindu-se statut de [NUME_REDACTAT], prin decretul Nr. 136.

“Din anul 1963, B.C.U. este Centru național de dotare cu publicații românești a lectoratelor de limbă, literatură și civilizația poporului român prin străinătate”.

1989 este cea mai neagră perioadă a bibliotecii aceasta fiind incendiată în timpul revoluției, incendiul distrugând sala profesorilor și astfel biblioteca pierde 500.000 volume dintre care “12.000 volume de carte bibliofilă, 52 din biblioteca lui Eminescu, numeroase ex-librisuri, hărți vechi și aproape 3700 de manuscrise aparținând unor mari personalități ale culturii române între care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, M. Eliade”.

[NUME_REDACTAT] Universitare „Carol I” în octombrie 2010

Sursa:http://www.bcub.ro/home/istoric

[NUME_REDACTAT] Universitară „Carol I” din București,

[NUME_REDACTAT] în Decembrie 1989, complet distrusă de foc.

Sursa: http://www.bcub.ro/home/istoric

După 1990, cu ajutorul UNESCO, directorul general de la acea vreme, dl. profesor univ. dr. [NUME_REDACTAT], cere ajutor tuturor guvernelor și instituțiilor politice precum și organizațiilor pentru a ajuta la reconstruirea bibliotecii. Acest apel și solidaritatea au făcut ca mare parte din fondul pierdut să fie reîntregit. “S-au primit donații de peste 100.000 de volume de la persoane și instituții din țară și peste 800.000 de volume de peste hotare”.

După 17 ani de muncă la reconstituire și restaurarea clădirii deteriorate în incendiu aceasta își recăpătă splendoarea de altă dată.

[NUME_REDACTAT] Universitară „Carol I”, [NUME_REDACTAT], anul 2012

Sursa: arhiva proprie (Vizita de documentare a studenților de la specializarea biblioteconomie a UVT, 2012).

Departamentul de conservare, restaurare și activității întreprinse în cadrul acestuia

Informațiile despre acest departament ne-au fost oferite de către domnul dr. [NUME_REDACTAT], șef serviciu Restaurarea și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Universitară “Carol I ” din [NUME_REDACTAT] la 1 octombrie 2005, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] are drept scop prevenirea, pe cât posibil, a degradării documentelor prin latura preventivă, prin metode și tehnici moderne, dar și refacerea, cu mijloace specifice, îndeosebi a stării fizice a documentelor vechi, rare și prețioase aflate în colecțiile B.C.U. „Carol I” București, care impun aplicarea unor tratamente preventive sau curative.

Laboratorul de patologie și restaurare a cărții este autorizat de către [NUME_REDACTAT] și Cultelor pentru a realiza lucrări de restaurare pentru carte veche, rară, document, pergament, îndeplinind cerințele impuse de legislația în vigoare. (imaginea autorizație poate fi consultată la anexa 1). În cadrul laboratorului își desfășoară activitatea patru specialiști în domeniu, atestați ca experți de [NUME_REDACTAT] și Cultelor. Trei dintre aceștia sunt absolvenți de studii superioare de Biblioteconomie și știința informării, iar șeful serviciului, biochimist, a obținut titlul de doctor cu teza Prezervarea și conservarea patrimoniului documentar național. Concept și dinamică.

Obiectivele specifice ale [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Sunt:

identificarea factorilor potențiali de risc existenți în depozitele de carte și elaborarea unor măsuri de contracarare a acestora,

restaurarea documentelor cu valoare patrimonială (carte veche, rară, manuscrise) aparținând B.C.U. „Carol I” București,

refacerea structurii documentelor degradate aparținând fondului curent prin tehnici specifice de legătorie manuală.

Aceste obiective sunt atinse prin realizarea anumitor activități necesare, coroborate eficient cu fiecare proces în parte la care sunt supuse suporturile documentare aflate în sfera de interes a specialiștilor serviciului:

selecția documentelor care vor fi supuse restaurării,

analiza structurală a materialelor componente ale documentului manuscris sau tipărit precum și determinarea naturii și amplorii degradărilor existențe asupra acestuia în vederea elaborării buletinelor de analiză,

întocmirea dosarului de restaurare conform legislației în vigoare pentru fiecare document care este supus restaurării,

restaurarea documentelor conform specificațiilor dosarului de restaurare elaborat,

Atelierul de legătorie – cealaltă parte componentă a [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – are ca obiect de activitate realizarea refacerii legăturii documentelor care au suferit deteriorări ca urmare a utilizării intense, fotocopierii defectuoase sau a unei structuri deficitare.”

7.1.2. [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] istoric

[NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” din Iași a fost înființată în anul 1935 inițial ca Bibliotecă a [NUME_REDACTAT], apoi ca [NUME_REDACTAT] Universitară, aceasta este un tezaur al culturii Românești și o componentă principală a mediului academic ieșean de azi, datorită colecției prețioase de documente vechi pe care le deține. În 2006 clădirea bibliotecii a fost supusă unui șantier general pentru a se restaura și consolida. Colecția totală este de 2,45 milioane de cărți și 24.000 ziare și reviste, iar restul colecției de 150.000 este constituită din incunabule, manuscrise, resurse electronice, stasuri și partituri muzicale.

Departamentul de conservare, restaurare și activității intrerprinse în cadrul acestuia

Informațiile despre acest departament ne-au fost oferite de către personalul Departamentului de [NUME_REDACTAT] a BiblioteciiCentrale Universitare „[NUME_REDACTAT]” din Iași.

[NUME_REDACTAT] Universitară„[NUME_REDACTAT]” din Iași nu deține un departament de conservare-restaurare, această activitate fiind asigurată de personalul [NUME_REDACTAT] Național "Moldova" din Iași și a [NUME_REDACTAT] de Restaurare din cadrul acestuia, până în 1995. După anul 1995 biblioteca a școlarizat trei persoane specializate fiecare pe câte un domeniu al conservări și anume: “conservator, un restaurator bloc carte și un restaurator legătură carte”.În cadrul școlarizării personalului sau intreprins activități de conservare pentru fondul arhivelor, carte rară străină, hărți, precum si activități de prevenție ca desprăfuirea colecțiilor în mod constant și procurarea de materiale de protecție: tuburi pentru hârtii, folii și mape pentru manuscrise. După anul 2000 fondul de colecții speciale s-a mutat într-un spațiu nou în care documentelor li s-au asigurat un microclimat constant (Temperatura și UR) cu autorul aparatelor de aer condiționat achiziționate. Tot după anul 2000 BCU “[NUME_REDACTAT]” a început un proiect de digitizare a fondului ce asigură protejarea documentelor, dar le și valorifică. Tratamentele utilizate au fost, “gazări de incintă cu vapori de formol la colecția de manuscrise, lucrări de dezinsecție și de dezinfecție la fiecare lucrare în parte. S-au făcut desprăfuiri uscate și umede cu alcool și pentaclorfenolat de Na, s-au efectuat tratamente la coperte și la legătura de carte, s-au efectuat lucrările de restaurare la volumele care erau prioritare pe lista cu propuneri pentru restaurat. […] S-au efectuat controale periodice. tratamente suplimentare – unde a fost cazul – în etuve cu vapori de formol, timp de 24, 48 sau 72 de ore”.

7.1.3. [NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] istoric

Biblioteca a fost înființată în 1872 și a fost găzduită de clădirea centrală a Universități din Cluj, iar mai apoi s-a început construcția unui nou sediu în anul 1906 (palatul actual al bibliotecii) construcția acestui edificiu s-a încheiat în 1908 și a continuat să se extindă până în 1961 când s-a construit un nou depozit cu o capacitate de 2 milioane de volume. Până în anul 2000 biblioteca a avut un fond de 3 milioane de volume și în această sumă, 500.000 sunt doar periodice. Acest fond de carte a fost construit din donații de la personalități și persoane obișnuite.

[NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” din Cluj are o colecție constituită din colecții ce cuprind incunabule medievale și cărți bibliofile. Din punct de vedere al spațiului clădirea are un total de 55 de săli de lectură având capacitatea de a primi 2.100 cititori în centrele filiale și sediul central.

Departamentul de conservare, restaurare și activități întreprinse în cadrul acestuia

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]” sunt prezente activitățile de prezervarea și conservarea documentelor, patologie și igienă a documentelor. Conform unor statistici realizate de personalul bibliotecii în 2009 activitatea de conservare și restaurare au următoarele cifre:

„10795 de volume din diferite fonduri BCU desprăfuite și dezinfectate peste 6000 de volume provenind din donații desprăfuite și dezinfectate;

205 hărți desprăfuite și dezinfectate;

285 cutii (116 557 fișe) din catalogul vechi desprăfuite și dezinfectate;

158 cutii (cu afișe publicitare de teatru) desprăfuite și dezinfectate;

1545 pagini multiplicate pentru înlocuirea paginilor deteriorate;

281 volume de cărți broșate;

5 109 volume de cărți legate;

324 volume de periodice broșate;

477 volume de periodice legate”.

7.1.4. [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] din Timișoara “[NUME_REDACTAT]” s-a constituit pe baza decretului emis de [NUME_REDACTAT] I, mai precis pe Decret-Lege nr.660, Art.26 din 30 Decembrie 1944, însă aceasta ia ființă abia în 1956 ca Bibliotecă a [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Pedagogic în universitate face ca biblioteca să devină [NUME_REDACTAT] a Universității din Timișoara, cu toate ca la început avea o colecție formată doar din cărți și reviste din domeniul matematiciiși fizicii; colecția s-a dezvoltat la fel de rapid ca și statutul acesteia, astfel după obținerea noului titlu de BibliotecăCentral Universitara 1975 biblioteca primește dreptul de a găzdui depozitul legal.

“Din anul 1992, când, prin Ordinul ministrului învățământului nr. 6237, din 14 sept. 1992, [NUME_REDACTAT] din Timișoara a devenit [NUME_REDACTAT] Universitară, instituție de interes național, cu personalitate juridică, similară cu cele din București, Cluj-Napoca și Iași”.

[NUME_REDACTAT] susținător al bibliotecilor B.C.U.T “[NUME_REDACTAT]” și bibliotecii Universității „Politehnica” din Timișoara, le sprijinăîn 1995 să achiziționeze primul program integrat de bibliotecă din RomâniaALEPH ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]). ”Acest sistem permite protecția publicațiilor, regăsirea acestora și așezarea la raftul potrivit, împrumutul sau restituirea publicațiilor prin autoservire (self check)”.

În 1996 s-a aprobat construireași extinderea bibliotecii, dar lucrările la noua clădire încep în 1999 și se sfârșesc în 1 octombrie 2008. În tot acest timp, biblioteca a reușit în 1997 să conecteze rețeaua de calculatoare la internet (ROEduNet), oferind utilizatorilor posibilitatea de a accesa catalogul electronic din orice colț al lumii.

În 8 februarie 2000 biblioteca primește numele celui care a reușit și a sprijinit creșterea și transformarea acestei biblioteci în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Todoran, conform Hotărâri de Guvern, publicată în [NUME_REDACTAT], I, nr. 58.

Alături de celelalte biblioteci [NUME_REDACTAT] din București, Cluj-Napoca și Iași, această bibliotecă devine una de interes național ce și-a dobândit cu timpul un statut și și-a definit un rol foarte important pentru societate. Rolul acestui centru cultural este “de a constitui, organiza, prelucra, dezvolta și conserva colecții de cărți, periodice, articole, publicații electronice, precum și de a crea cadrul informațional necesar sprijinirii activității didactice și de cercetare, consfințind locul pe care îl are cartea în viața științifică și culturală a mediului universitar timișorean”.

Departamentul de conservare, restaurare și activității intrerprinse în cadrul acestuia.

În bibliotecaBCUT “[NUME_REDACTAT]”, laboratorul de conservare și restaurare a documentelor ia ființă abia în 2008. Cu toate că există postul de conservator carte din 2007 biblioteca nu avea o locație și aparatura necesară pentru a inteprinde activitățile de conservare în interiorul ei, prin urmare conducerea bibliotecii a încheiat un parteneriat cu Facultatea de Chimie a Universității de Vest din Timișoara prin care cei de la facultate veneau și se ocupau de monitorizarea microclimatului, desprăfuire, dezinfecții și dezinsecții. Mai apoi biblioteca a reușit să achiziționeze aparatura necesarăși spațiul de care aveau nevoie astfel căîn 2008 a fost angajat și un conservator carte, în persoana doamnei [NUME_REDACTAT] Carte, [NUME_REDACTAT].

Activitățile întreprinse de laboratorul de conservare au ca scop menținerea microclimatului precum, desprăfuire și curățarea documentelor din colecțiile noi intrate prin aplicarea de tratamente curative și preventive; desprăfuire mai ales pentru cele achiziționate prin donație.

Cea mai ampla activitate a fost atunci când biblioteca a primit o donație de la București pe care conservatorul [NUME_REDACTAT] a numit-o “acțiunea buncărul”, datorită locului unde au fost ținute documentele, într-un buncăr ce a fost inundat. Problemele pe care le-a identificat conservatorul la documente au fost legate de îmbibarea excesivă cu apă dat fiind faptul că au stat foarte mult în apă. Documentele au putut fi salvate datorită sistemului de autoconservare, documentele stând foarte mult în apă, filele s-au lipit fapt ce nu a permis apei să afecteze textul. Tratamentele aplicate au fost uscare și eliminarea umidității din hârtie și curățare pentru a preveni eventualele atacuri ale mucegaiurilor unde nu erau afectate deja de acesta, datorită umidității excesive. În aceasta acțiune s-au aplicat tratamente de conservare pe 1723 de documente.

Înainte de aplicarea tratamentelor După aplicarea tratamentelor

Sursa :Arhiva personală, inginer Conservator carte, [NUME_REDACTAT]

O altă activitate la fel de importantă, întreprinsă de laboratorul de conservare s-a desfășurat la biblioteca de chimie – biologie filială a [NUME_REDACTAT] Universitare „[NUME_REDACTAT]”. Problema de care s-a lovit conservatorul [NUME_REDACTAT] a fost reprezentată de umiditatea excesivă datorată infiltrațiilor cu apă a pereților și fisurile ce au fost descoperite în pereții clădirii. Această umiditate a dus la crearea de mucegaiuri și deteriorarea documentelor mai exact sau aplicat tratamente pe 6000 de unități bibliografice.

Totalul de documente trecute în 2009 prin laboratorul de conservare este reprezentat de 21937 de unități bibliografice.

Punctele tari și punctele slabe ale departamentului de conservare din [NUME_REDACTAT] Universitare „[NUME_REDACTAT]” din Timișoara sunt prezentate în “Strategia managerială” din 30 noiembrie 2010, identificate de [NUME_REDACTAT] al BCUT, dl. conf. univ. dr. [NUME_REDACTAT]. Punctele tari ale laboratorului de conservare sunt reprezentat de existența unui inginer chimist specializat ce poate aplica tratamentele de conservare specifice cărții vechi. Tot un punct tare este și existent sectorului de legătorie. Punctele slabe sunt legate de fondurile insuficiente pentru a restaura toate documentele vechi care au nevoie de restaurare. Un alt punct slab este lipsa de utilaje moderne folosite în conservare și restaurare și personalul din cadrul legătoriei nu este suficient calificat.

La punctele slabe se menționează că laboratorul și-a achiziționat utilaje necesare conservării, dar nu are spațiul necesar funcționării acestora la parametri optimi.

7.2. Sensibilizarea utilizatorilor pentru respectarea normelor de conservare preventivă

7.2.1. Instruirea utilizatorilor bibliotecilor – o metodă de conservare preventivă

Cum este prezentat mai sus toate bibliotecile centrale universitare ce dețin un laborator de conservare restaurare nu au întreprins activități de sensibilizare a utilizatorilor în ceea ce privește metodele de mânuire a materialelor de bibliotecă indiferent dacă biblioteca deține sau nu un anumit tip de documente indiferent de suport.

Deocamdată în România nu a intrat sau nu s-a luat în calcul posibilitatea conservării pe nivele așa cum se practică în bibliotecile din Elveția și Olanda. Documentele ce sunt expuse la raft cu acces liber, au foarte mult de suferit și prin prisma faptului că mereu sunt lăsate la urmă, prioritate având documentele din colecțiile speciale și cele noi intrate în colecția bibliotecii. Însă aceste sunt cel mai degradate chiar dacă li se asigură depozitarea într-un microclimat adecvat, deoarece utilizarea lor este incorectă.

Pentru a vedea dacă utilizatorii ar fi încântați de ideea de a afla despre modul de utilizare a documentelor și regulile pe care trebuie să le respecte și pentru a afla câți dintre aceștia cunosc modul de utilizare a diferitelor documente aflate pe diferite suporturi am creat un chestionar și o broșură/pliant pe care l-am împărțit utilizatorilor [NUME_REDACTAT] Universitare "[NUME_REDACTAT]". Chestionarul și broșură/pliantul le puteți consulta la anexa 2-3.

Chestionarul a fost aplicat pe 100 de repondenți și a cuprins 11 întrebări dintre care 4 au fost de control fiind reprezentate de întrebările legate de vârstă, ocupație și domiciliu iar celelalte 5 au fost legate de problema urmărită fiind reprezentate întrebările legate de cunoașterea regulilor de utilizare a documentelor de bibliotecă, cele mai utilizate documente de bibliotecă, accesarea colecției bibliotecii, precum și 2 întrebări legate de dorința lor de a cunoaște mai multe despre modul de utilizare a documentelor de bibliotecă și părerea pe care o au în urma consultării pliantului atașat.

7.2.2. Interpretarea chestionarului

Din rezultatele primelor patru întrebări, reies următoarele: 81% dintre subiecți au o vârstă cuprinsă între 18-25 de ani, 9% au o vârstă cuprinsă între 25-35 de ani și 10% dintre aceștia au peste 35 de ani (fig.1).

Fig. 1. Vârsta utilizatorilor

Din punct de vedere al ocupației, studenții au o majoritate de 88%, 3% fiind reprezentați de bibliotecari, 2% de profesori și 9% nu au altă ocupație (fig. 2)

Fig. 2 Categorii de utilizatori

Mediul din care provin repondenții este reprezentat de 75% mediul urban și 26% mediul rural (fig.3).

Fig. 3 Domiciliul utilizatorilor

Procentajul obținut la ultima întrebare este reprezentativă pentru informațiile legate de consultarea colecției bibliotecii, iar rezultatul obținut este de 94% au consultat colecția și 6% nu au consultat-o, aceștia vin la bibliotecă doar pentru a folosi sălile de lectură (fig. 4).

Întrebarea patru corelată cu întrebarea șapte ne ajută să identificăm documentele cele mai consultate de către cei 94% dintre repondenți atunci când consultă colecția biblioteci. Din rezultatul obținut la întrebarea șapte reiese că 80% consultă cel mai des cărți, 13% ziare, CD-uri 2%, DVD-uri 2%, casete audio 2% și 2% alte documente (fig.5)

Fig.4 Consultarea colecției de către repondenți

Fig. 5 Cele mai utilizate documente

Grupul de întrebări 5 și 6 au rolul de a observa măsura în care utilizatorii cunosc regulile de mânuire și păstrare a documentelor. Întrebarea cinci a fost simplă repondenții având posibilitatea de a răspunde cu DA sau NU, iar pentru a verifica măsura în care răspunsurile au fost reale sau doar formale, am creat întrebarea șase, în care i-am rugat să enumere câteva dintre regulile de mânuire și păstrare pe care le cunosc.

Cu toate că întrebarea cinci a avut un număr mare de răspunsuri afirmative 90% dintre repondenți și 9% negative (fig. 6) întrebarea șase a demonstrat că aceste cunoștințe despre regulile de utilizare și păstrare a documentelor , pe care repondenți au susținut că le dețin, s-au dovedit a fi cunoștințe minime și generale. Principalele documente la care s-au prezentat regulile au fost cele pe suport hârtie în special cărți.

Regulile ce au fost specificate într-un număr foarte mare de repondenți sunt:

Nu se rup filele cărților.

Nu se fac însemnări pe cărți și nu se îndoiesc colțurile paginilor.

Să nu se preseze flori, plante în interiorul cărților.

Nu se mănâncă în timpul consultări (această regulă a fost specificată de foarte mulți, dar

făcând referire la sălile de lectură).

CD-urile și DVD-urile se șterg cu soluții speciale și lavetele să fie din materiale moi

CD-urile și DVD-urile nu se așează pe masa de lucru fără plic sau carcasa de protecție

CD-urile și DVD-urile nu trebuiesc îndoite.

Fig. 6. Cunoștințele utilizatorilor cu privire la modul de mânuire și păstrare a documentelor de bibliotecă

Cu toate că întrebarea șase a demonstrat că utilizatori cunosc doar superficial regulile de utilizare și păstrare a documentelor atunci când sunt împrumutate, întrebarea opt vrea să arate documentele la care se cunosc aceste regulile de utilizare și păstrare atunci când sunt împrumutate și în ce pondere. Rezultatele obținute sunt: 99 % cărți, ziare 48%, DVD-uri 27%, CD-uri 32%, discuri de vinil 18 %, discuri de șerlac 4%, casete audio 4%, fascicule (foi volante) 10% și benzi de magnetofon 4% (fig.7).

Fig .7 Utilizatori sunt cel mai familiarizați cu regulile generale de utilizare și păstrare a documentelor atunci când sunt împrumutate.

Reprezentativitatea acestei întrebări rezultă din faptul că majoritatea utilizatorilor de bibliotecă nu cunosc regulile de utilizare și păstrare a documentelor atunci când sunt împrumutate, iar pe cele ce le știu sunt generale și la documentele pe suport hârtie (cărți, ziare). Rezultatele obținute sunt: cărți 9%, ziare 24%, fascicule (foi volante) 69%, DVD-uri 35%, CD-uri 33%, discuri de vinil 62%, discuri de șerlac 77%, casete audio 40%, benzi de magnetofon 78% (fig. 8).

Fig.9 Documentele la care nu se cunosc deloc regulile de utilizare și păstrare atunci când sunt împrumutate

Rezultatele ultimelor două întrebări respectiv zece și unsprezece prezintă dorința celor chestionați de a afla mai multe despre regulile de utilizare și păstrare a documentelor atunci când sunt împrumutate. Rezultatul obținut la întrebarea zece : 92 % dintre acestea și-au exprimat dorința de a afla mai multe despre aceste reguli cu ajutorul unei broșuri/pliant și 8 % nu au fost siguri de utilitatea acesteia.

După consultarea pliantului (anexa 3) 99% dintre acestea au susținut că aceasta este semnificativă pentru scopul conservării preventive și este utilă pentru ei.

Concluziile acțiunii de sensibilizare a utilizatorilor ne arată faptul că personalul bibliotecilor și personalul departamentelor de conservare-restaurare trebuie să comunice, astfel creând campanii și programe de sensibilizare a utilizatorilor, conservarea colecțiilor va fi mai eficientă. Cu toate că un număr mare din cei chestionați au susținut că știu regulile de consultare, păstrare a documentelor împrumutate s-a dovedit că aceste cunoștințe sunt formale unele fiind date doar pentru a răspunde chestionarului iar atunci când au consultat pliantul aceștia au fost impresionați de faptul că au aflat lucruri pe care nu le știau despre utilizarea anumitor tipuri de documente precum discurile de vinil, benzile de magnetofon sau fasciculele (foile volante). De aici reiese faptul că o astfel de activitate ne ajută să avem mai puține documente în special cărți, fiind cele mai consultate, trimise la legătorie sau în laboratorul de restaurare, datorită mânuiri incorecte. Banii dați pe legare a 100 de cărți, spre exemplu se pot utiliza în alte scopuri precum achiziționarea unui termograf, folosit pentru monitorizarea microclimatului sau echipamente de păstrare a documentelor din depozite și colecții speciale.

CONCLUZII

Cu toate că domeniul conservării a avut o evoluție înceată și s-a fundamentat relativ târziu față de apariția documentelor și a scrieri, în ultimi 60 de ani aceasta a stârnit un interes din ce în ce mai mare în rândul specialiștilor din domeniul conservării făcându-i să acorde o atenție deosebită acestui domeniu vast și complex.

După cum reiese din această lucrare, specialiști au fundamentat tehnicii de restaurare și regulii fundamentale ce privesc modul de păstrare în funcție de natura și suportul documentelor, însă foarte puțin despre modul de utilizare a acestora, aceste metode de mânuire și utilizare a documentelor încep să reprezinte un factor căreia trebuie să i-se acorde o importanță deosebită, deoarece atenția a fost îndreptată pe conservarea documentelor vechii și cele aparținând secțiilor de colecții speciale.

Concluziile principale ce pot fi trase sunt:

Păstrarea microclimatului și ținerea sub supraveghere a documentelor pentru a înlătura factorii de risc interni și externi ce le pot afecta este foarte importantă.

Asigurarea unei bune comunicări între laboratoarele de conservare -restaurare și bibliotecă. Această comunicare este benefică nu doar pentru a crea un mediu de lucru favorabil pentru angajați, această comunicare este foarte utilă și pentru o conservare eficientă și de lungă durată a documentelor.

O importanță deosebită trebuie să acordăm și documentelor accesibile publicului larg. Așa cum reiese din studiul de caz al lucrării de față majoritatea utilizatorilor nu cunosc suficient regulile de mânuire și păstrare a documentelor împrumutate la sala de lectură și la domiciliu, fapt ce duce la o degradare mult mai rapidă a acestor documente, prin comunicarea de care vorbeam se asigură crearea unor programe de informare și instruire a utilizatorilor și de prelungire a vieții documentelor.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

ADCOCK, P. Edward, Principii de păstrare și mânuire a materialului de bibliotecă, [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]”, Iași, 2009.

APOPEI, Lucian, Iașul, laborator al formării specialiștilor în patrimoniul național eclezial, [NUME_REDACTAT], Joi, 12 iulie 2007, Accesibil la: http://www.ziarullumina.ro/reportaj/iasul-laborator-al-formarii-specialistilor-patrimoniul-national-eclezial(consultat la 15.05.2013).

BARB, Geanina, Cum trebuie să ne purtăm cu cartea, prietenul nostru cel mai bun, Buletin, Vol.2, Nr. 2-3 2001, [NUME_REDACTAT] din Învățământ – România, București,

Biblia sau [NUME_REDACTAT] a Vechiului și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], (Ieremia 32 : 14), printată în S. U. A.

[NUME_REDACTAT] Universitară “Carol I ” București, Accesibil la:

http://www.bcub.ro/home/istoric (consultat: 19.06.2013).

[NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]” din [NUME_REDACTAT] la: http://www.bcu-iasi.ro/conservare.php (consultat la 19.06.2013).

[NUME_REDACTAT] Universitară „[NUME_REDACTAT]” din Cluj- Napoca, Accesibil la: http://www.bcucluj.ro/expo/2010-apr2/expo2010-apr2.html consultat la 19.06.2013.

[NUME_REDACTAT] Universitară din Timișoara “[NUME_REDACTAT]” Accesibil la: http://www.bcut.ro/Istoric-s67-ro.htm (consultat la 19.06.2013).

[NUME_REDACTAT] a României. Servicii, studii, cercetare și dezvoltare în biblioteconomie, culegere de traduceri prelucrate, Anul XLI, Nr. 3 2005, București.

CLOONAN, [NUME_REDACTAT], Encyclopedia of Library and [NUME_REDACTAT]: Conservation and Preservation of Libtary and [NUME_REDACTAT], Vol. II, CRC Press, Taylor&[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2010.

GEBA, Maria, Conservarea documentelor grafice de la [NUME_REDACTAT], Accesibil la: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=conservarea%20documentelor%20grafice%20de%20la%20muzeul%20unirii&source=web&cd=1&ved=0CCgQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.monumentul.ro%2Fpdfs%2FMaria%2520Geba%252007.pdf&ei=8VibUcnWIMiK4gSB74CoCg&usg=AFQjCNHoyhHgOFJJL1VfQWSg9DudSuDoVA&bvm=bv.46751780,d.bGE&cad=rja(consultat la data 19.05.2013).

Legea de la A la Z, Dicționar juridic (dex), Accesibil la:http://legeaz.net/dictionar-juridic/act-de-conservare (consultat la 19.06.2013).

Manual de restaurare a cărții vechi și a documentelor grafice, [NUME_REDACTAT]. Accesibil la: http://www.kosson.ro/resurse-profesionale/22-know-how/287-manual-de-restaurare(consultat la 15.05.2013).

MERA, Laurențiu, , [NUME_REDACTAT], ed. a 2-a, Cluj-Napoca, Aronda, 2004.

MINCIO, Daniela, Prezervarea și conservarea partajată în [NUME_REDACTAT]. Servicii, studii, cercetare și dezvoltare în biblioteconomie, culegere de traduceri prelucrate, Anul XLI, nr. 3/2005, București, [NUME_REDACTAT] a României, București, 2005.

MOLDOVEANU, Aurel, Organizarea activității de conservare preventivă a colecțiilor din biblioteci, Centru de Pregătire și Formare a Personalului din Instituțiile de Cultură, București, 2000.

NESFÂNTU, [NUME_REDACTAT], Conceptul de conservare modernă a colecțiilor și necesitățile [NUME_REDACTAT] a României, [NUME_REDACTAT] Naționale, Anul III, nr.2, 1997.

OLTEANU, Virgil, Din istoria și arta cărții: Lexicon, [NUME_REDACTAT], București, 1992.

POPESCU, Aurelian, Prezervarea și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Concept și Dinamică, teză de doctorat susținută laUniversitatea din București. Facultatea de litere, Catedra de biblioteconomie și știința informării, București 2008.

REGNEALĂ, Mircea, Documente audiovizuale și multimedia în biblioteci: ghid IFLA, București, [NUME_REDACTAT] din România, 2008.

REGNEALĂ, Mircea, Studii de biblioteconomie, Constanța, [NUME_REDACTAT], 2001.

SANDU, [NUME_REDACTAT] Anca; SANDU, Ion; POPOIU Paula; VON SANNEN Antonia, Aspecte metodologice privind conservarea științifică a patrimoniului cultural, [NUME_REDACTAT], Iași, 2001.

ȘTIRBAN, Sofia, Conservarea preventivă a manuscriselor miniate pe pergament, p.7 Accesibil la: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=conservarea%20preventiv%C4%83%20a%20manuscriselor%20miniate%20pe%20pergament%20&source=web&cd=1&cad=rja&ved=0CCcQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.mnuai.ro%2Fdocs%2Fapulum%2Farticole%2F37-2.%2520sofia%2520stirban.pdf&ei=d8S4Uf-aNImTtAa464HgAg&usg=AFQjCNGtWn7jQ4oSMm-htZUPloynuvt_wg&bvm=bv.47810305,d.Yms (consultat la data 11.04.2013).

TUDOR, Georgiana, Principii ale conservării și păstrării documentelor de arhivă, [NUME_REDACTAT]-Facultatea de Istorie-Geografie-Anul III.2010, p. 3 Accesibil la:

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=principii%20ale%20conserv%C4%83rii%20%C5%9Fi%20p%C4%83str%C4%83rii%20documentelor%20de%20arhiv%C4%83&source=web&cd=1&ved=0CDYQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.stefadina.ro%2Fpdf%2Fevenimente%2FTudor-Georgiana_Principii_ale_conservarii_si_pastrarii_documentelor_de_arhiva_Simpozion_Hyperion_2010.pdf&ei=626aUYL7L8fHtQbIkIHoCA&usg=AFQjCNEhFDa7DBEl660E7mTwkR3yYU2sQg&cad=rja (consultat la data 15.04.2013).

ANEXE

Anexa 1: Autorizația de funcționare BCU „Carol I” București.

Anexa2: Chestionar.

Anexa 3: Pliant

ANEXA 1

Anexa 1 Autorizația de funcționare a laboratorului de conservare al BCU „Carol I” București

ANEXA 2

CHESTIONAR

CU PRIVIRE LA METODELE DE UTILIZARE ȘI MÂNUIRE A DOCUMENTELOR DE BIBLIOTECĂ

Acest chestionar are ca scop aflarea cunoștiințelor pe care utilizatorii le au despre regulile de utilizare și mânuire a documentelor din [NUME_REDACTAT] Universitară “[NUME_REDACTAT]”

(Durata de completare: 5-10 minute)

Alegeți vârsta în care vă încadrați:

o 18-25 ani

o 25-35 ani

o Peste 35 ani

2. Care este ocupația dumneavoastră?

o Student

o Profesor

o Bibliotecar

o Alta

3.Precizați mediul în care locuiți:

o Rural

o Urban

4.Ați folosit colecțiile [NUME_REDACTAT] Universitare „[NUME_REDACTAT]” Timișoara?

o Da

o Nu

5.Cunoașteți regulile de mânuire și păstrarea a documentelor de bibliotecă atunci când le împrumutați la domiciliu sau la sala de lectură?

o Da

o Nu

6.Enumerați câteva câteva dintre aceste reguli:

7.Ce tip de documente, dintre cele enumerate, consultați și împrumutați cel mai frecvent, atunci când mergeți la bibliotecă ?

 Cărți.

 Ziare.

 Fascicule (foi volante).

 DVD-uri.

 CD-uri.

 Discuri de vinil.

 Discuri de șerlac.

 Casete audio.

 Benzi de magnetofon.

 Altele.

8.Pentru care dintre documentele enumerate mai jos sunteți familiarizați cu modul de utilizare și păstrare atunci când sunt împrumutate?

 Cărți

 Ziare

 Fascicule (foi volante)

 DVD-uri

 CD-uri

 Discuri de vinil

 Discuri de șerlac

 Casete audio

 Benzi de magnetofon

9.Pentru care dintre documentele de mai jos nu cunoașteți deloc regulile de utilizare și păstrare atunci când le împrumutați.

 Cărți

 Ziare

 Fascicule (foi volante)

 DVD-uri

 CD-uri

 Discuri de vinil

 Discuri de șerlac

 Casete audio

 Benzi de magnetofon

10.V-ar interesa să aflați mai multe cu ajutorul unei broșuri informative despre metodele de prevenire a distrugeri documentelor datorită mânuiri și utilizării incorecte a acestora?

o Da.

o Nu.

o Nu știu.

11.Ce părere aveți de spre broșura pe care tocmai ați consultat-o, despre metodele de prevenire a distrugeri materialelor de bibliotecă?

o Utilă

o Inutilă

o Altă părere

ANEXA 3

Pliantul distribuit utilizatorilor BCUT, cuprinzând cele mai importante reguli de utilizare a documentelor de bibliotecă.