Analiza Juridica Si Particularitatile Documentarii Contraventiilor Care Atenteaza la Regimul Frontierei de Stat Atribuite In Competenta Politiei de Frontiera

Analiza juridică și particularitățile documentării contravențiilor care atentează la regimul frontierei de stat

atribuite în competența poliției de frontieră

CUPRINS

INTRОDUCERE

I. ANALIZA JURIDICĂ A CONTRAVENȚIILOR CE ATENTEAZĂ LA REGIMUL FRONTIEREI DE STAT ȘI REGIMUL DE ȘEDERE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ATRIBUITE ÎN COMPETENȚA POLIȚIEI DE FRONTIERE

Reglementări contravenționale privind contravențiile ce atentează la regimul frontierei de stat și regimul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 331 ,,Deteriorarea, nimicirea, permutarea, intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 332 ,,Încălcarea regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră, a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și a regulilor de trecere a frontierei de stat

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 3321 ,, Încălcarea regulilor de transportare în țară a străinilor

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 333 ,, Încălcarea regulilor de ședere în Republica Moldova

II. ASPECTE DE PROCEDURA CONTRAVENȚIONALĂ ÎN CAZURILE DE DOCUMENTARE A CONTRAVENȚIILOR CARE ATENTEAZĂ LA FRONTIERA DE STAT SAU ȘEDERE ILEGALĂ

2.1. Aspecte preliminarii

2.2. Administrarea probelor în cazurile privind contravențiile care atentează la frontiera de stat sau ședere ilegală

2.3. Măsurile procesuale de constrângere și sancțiunile contravenționalei aplicate în cazurile contravențiilor care atentează la frontiera de stat sau ședere ilegală

2.3.1. Reținerea contrvențională

2.3.2. Amenda contravențională

2.3.3. Arestul contravențional

2.3.4. Expulzarea

CAPITOLUL III. EXAMINAREA ÎN INSTANTA DE JUDECATĂ A CAUZEI CONTRAVENȚIONALE ȘI EXECUTAREA SANCȚIUNII ÎN CAZURILE CONTRAVENȚIILOR CE ATENTEAZĂ LA REGIMUL FRONTIERII DE STAT

3.1. Aspecte preliminarii

3.2. Executarea hotărârilor judiciare în privința migrantilor ilegali

3.3. Jurisprudența CEDO în materie de extrădare și expulzare

CОNCLUZII ȘI RECОMANDĂRI

BIBLIОGRAFIE

INTRОDUCERE

Actualitatea temei și motivarea alegerii ei. Problema securizării frontierei este una extrem de importantă și cu foarte multe implicații în plan geopolitic și geostrategic. Frontiera este un atribut inerent al fiecărui stat, instrumentul, care stabilește limitele teritoriului de stat, un mijloc ce asigură prevenirea pătrunderii ilegale a mărfurilor și persoanelor străine pe teritoriul țării.

Pentru asigurarea regimului de funcționare a frontierei, statul este obligat să întrețină forțele și mijloacele, care asigură supravegherea și controlul frontierei. Prin urmare nu este o întîmplare faptul că se acordă din ce în ce mai mult interes problemelor frontierelor, mai ales în interiorul Europei.

În momentul cînd criminalitatea transfrontalieră reprezintă una din principalele noi amenințări pentru securitatea și dezvoltarea Uniunii Europene, securizarea frontierelor devine condiție necesară și o preocupare strategică a statelor care au ales parcursul european.

În Moldova, ambele sectoare ale frontierei, de est și de vest, au fost și sînt în centrul atenției, din motivul că în viitorul apropiat frontiera de vest va deveni frontiera externă a Uniunii Europene. Totodată, reieșind din faptul că hotarul de est prezintă unele particularități distincte, sectorul dat necesită o abordare particulară.

În acest sens ne-am propus elaborarea unei cercetări privind analiza juridică și procedura de documentare a contravențiilor care atentează la regimul frontierei de stat și la regimul de ședere al străinilor în Republica Moldova, atribuite în competența Poliției de Frontieră.

Nivelul de cercetare științifică. Cercetarea dată s-a bazat în special pe sinteza abordărilor legislative din Republica Moldova în paralel cu analiza și studierea practicii juridice privind soluționarea cauzelor în privința cetățenilor străini și regimul frontierei de stat. La fel, a fost cercetat, în special, rolul și atribuțiile poliției de frontieră în materie contravențională.

Scopul și obiectivele lucrării. Teza are drept scop analiza elementelor constitutive și documentarea contravențiilor aflate în competența poliției de frontieră care atentează la regimul frontierei de stat și regulilor de ședere a străinilor în Republica Moldova.

Pentru atingerea scopului enunțat ne-am propus atingerea următoarelor obiective:

analiza elementelor constitutive ale contravenției prevăzute la art. 331 ,,Deteriorarea, nimicirea, permutarea, intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false”;

analiza elementelor constitutive ale contravenției prevăzute la art. 332 ,,Încălcarea regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră, a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și a regulilor de trecere a frontierei de stat”;

analiza elementelor constitutive ale contravenției prevăzute la art. 333 ,, Încălcarea regulilor de ședere în Republica Moldova”;

identificare și cercetarea specificului procedurii contravenționale în vederea documentării contravențiilor enunțate anterior;

analiza și identificarea probelor administrate și a măsurilor procesual de constrîngere aplicate subiecților care încalcă regimul frontierei de sta și regulile de ședere în Republica Moldova;

sistematizarea și cercetarea practicilor judiciare în vederea soluționării eficiente a contravențiilor din acest domeniu.

Metodologia cercetării. La baza elaborării lucrării au fost utilizate numeroase metode și principii. Au fost utilizate următoarele metode: metoda analizei, metoda documentară, metoda studiului comparat, metoda logică.

Analiza profundă a tuturor aspectelor a conceptelor a fost posibilă și datorită aplicării următoarelor principii: principiul științific, principiul obiectivității precum și principiul dialectic.

Suportul metodologic și teoretico-științific. O importanță deosebită în acest domeniu o au lucrările savanților autohtoni „Tratat de Drept contravențional” de Victor Guțuleac și ,,Drept contravențional” de Sergiu Furdui. De asemenea prezintă interes deosebit și lucrările de “Drept administrativ” de M. Orlov și “Răspunderea pentru contravenții” de I. Poienaru. Însă o tratare ce prezintă interes al acestui subiect am întâlnit-o la “Dreptul administrativ” de I. Creangă precum și la alți autori. În mare parte această cercetare cuprinde o analiză juridică contravențională a contravențiilor atribuite în competența poliției de frontieră, la care au fost folosite și cercetate principalele acte legislative și normative din domeniu, printre care, Legea Republicii Moldova cu privire la frontiera de stat, Legea Republicii Moldova cu privire la poliția de frontieră, Legea Republicii Moldova privind regimul străinilor în Republica Moldova etc.

Sumarul compartimentelor tezei. Structura tezei este determinată de scopul și obiectivele ei dar și de problema științifică soluționată. Lucrarea include următoarele compartimente: cuprins, introducere, două capitole, care sînt divizate în 8 paragrafe, concluzii generale și recomandări, bibliografie și anexe.

Capitolul I „ ” cuprinde analiza și cercetarea istoricului și a evoluței materiei contravenționale, identificarea și cercetarea reglementărilor contravenționale

Capitolul II „” are drept scop analiza investigațiilor științifice și a cadrului legislativ național privind

ANALIZA JURIDICĂ A CONTRAVENȚIILOR CE ATENTEAZĂ LA REGIMUL FRONTIEREI DE STAT ȘI REGIMUL DE ȘEDERE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ATRIBUITE ÎN COMPETENȚA POLIȚIEI DE FRONTIERE

Reglementări contravenționale privind contravențiile ce atentează la regimul frontierei de stat și regimul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova

Securizarea frontierei de stat a Moldovei reprezintă un sistem complex, de măsuri și acțiuni desfășurate la nivel central și teritorial, prin care se asigură protecția frontierei, respectarea cadrului legislativ în domeniu, efectuarea supravegherii frontierei și desfășurarea unui control eficient la trecerea acesteia, precum și protecția intereselor statului în relațiile cu statele vecine în problemele ce privesc frontiera de stat.

Urmează de remarcat faptul că acest proces nu este finit, ci din contra, permanent se perfecționează, reieșind din necesitatea combaterii fenomenelor noi infracționale transfrontaliere.

Un moment important constă și în menținerea relațiilor de bună vecinătate, colaborare și asistență mutuală cu statele vecine în problemele de frontieră. Dezvoltarea cooperării cu autoritățile cu atribuții în supravegherea și controlul frontierei de stat reprezintă la momentul actual una din prerogativele de bază ale Poliției de frontieră.

Astfel, pentru asigurarea realizării sarcinilor de prevenire și combatere a criminalității transfrontaliere, inclusiv traficul de ființe umane, organizarea migrației ilegale, trecerea ilegală a frontierei de stat, contrabanda (în afara teritoriului punctelor de trecere a frontierei de stat), falsificarea și folosirea frauduloasă a documentelor, Poliția de Frontieră, în limitele stabilite de legislație, constată și examinează contravențiile, întreprinde expertiza judiciară a documentelor, efectuează măsuri speciale de investigație.

În acest sens, legiuitorul a atribuit calitatea de agent constatator poliției de frontieră pentru contravențiile prevăzute la art. 331, 332, 3321 și 333 CC al RM.

Considerăm a fi important să definim noțiunea de agent constatator. Noțiunea de „agent” înseamnă reprezentantul oficial al unei instituții, al unei organizații, al unui stat etc., care îndeplinește anumite însărcinări, funcții.

În literatura de specialitate, agentul constatator – reprezintă organul sau persoana desemnată prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției cu competența de a constata săvîrșirea unei contravenții într-un anumit domeniul de activitate.

Deci, agentul constatator este reprezentantul autorității publice a statului, în limitele competenței sale, are menirea de constata fapta contravențională, iar în cazurile și condițiile prevăzute de lege și de a soluționa cauza.

Reieșind din caracteristica componenței, agenții constatatori pot fi divizați în două grupe:

agenții împuterniciți să constate fapte contravenționale, să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni contravenționale;

agenții împuterniciți numai să constate fapte contravenționale.

Prin urmare, poliția de frontieră pentru contravențiile prevăzute la art. 331, 332, 333, alin. (1), (2) și (4) CC al RM are statut de agent constatator împuternicit să constate fapte contravenționale, să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni contravenționale, iar în privința contravenției prevăzută la art. 3321CC al RM, are doar împuternicire de constare. Examinarea și soluționarea acestei contravenții fiind în competența instanței de judecată competente.

Prin prisma unei analize juridice generale a contravențiilor atribuite în competența poliției de frontieră, putem menționa că acestea fac parte din capitolul XVII al cărții întîi, ,,Dreptul material”, titlul II ,,Partea specială” denumit ,,Contravenții ce atentează la regimul frontierei de stat și regimul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova”. Legiuitorul a cumulat aceste contravenții într-un singur capitol avînd același obiect generic de atentare.

O analiză juridică propriu-zisă presupune analiza și cercetare sub raportul conținutului, prin care se înțelege totalitatea elementelor stabilite prin norme de drept contravențional, de a căror existență depinde calificarea juridică a faptei ilicite în calitate de contravenție.

Conținutul contravenției este prevăzut în norma incriminatoare și poate fi definit ca o totalitate de condiții prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravențional.

Deci, prin conținutul faptei contravenționale se înțelege ansamblul de elemente și trăsături caracteristice și definite în însăși ele competenței sale, are menirea de constata fapta contravențională, iar în cazurile și condițiile prevăzute de lege și de a soluționa cauza.

Reieșind din caracteristica componenței, agenții constatatori pot fi divizați în două grupe:

agenții împuterniciți să constate fapte contravenționale, să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni contravenționale;

agenții împuterniciți numai să constate fapte contravenționale.

Prin urmare, poliția de frontieră pentru contravențiile prevăzute la art. 331, 332, 333, alin. (1), (2) și (4) CC al RM are statut de agent constatator împuternicit să constate fapte contravenționale, să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni contravenționale, iar în privința contravenției prevăzută la art. 3321CC al RM, are doar împuternicire de constare. Examinarea și soluționarea acestei contravenții fiind în competența instanței de judecată competente.

Prin prisma unei analize juridice generale a contravențiilor atribuite în competența poliției de frontieră, putem menționa că acestea fac parte din capitolul XVII al cărții întîi, ,,Dreptul material”, titlul II ,,Partea specială” denumit ,,Contravenții ce atentează la regimul frontierei de stat și regimul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova”. Legiuitorul a cumulat aceste contravenții într-un singur capitol avînd același obiect generic de atentare.

O analiză juridică propriu-zisă presupune analiza și cercetare sub raportul conținutului, prin care se înțelege totalitatea elementelor stabilite prin norme de drept contravențional, de a căror existență depinde calificarea juridică a faptei ilicite în calitate de contravenție.

Conținutul contravenției este prevăzut în norma incriminatoare și poate fi definit ca o totalitate de condiții prevăzute de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravențional.

Deci, prin conținutul faptei contravenționale se înțelege ansamblul de elemente și trăsături caracteristice și definite în însăși norma de drept, care stabilește sancțiunea sau o altă normă la care se face trimitere pentru a constata și sancționa fapta contravențională.

Întrucât, contravenția, în esență, nu este altceva decât o infracțiune care într-un moment dat de dezvoltare socială și culturală este resimțită ca mai puțin gravă, elementele constitutive ale unei contravenții nu pot fi diferite decât cele ale unei infracțiuni, respectiv: subiectul, obiectul, latura obiectivă și latura subiectivă. În continuare, vom analiza pe scurt aceste elemente ale contravenției, deoarece ele sunt tratate pe larg în doctrina penală, insistând doar asupra unor elemente specifice răspunderii și procedurii contravenționale.

Obiectul contravenției îl constituie valorile, relațiile sociale, bunurile sau interesele legitime, apărate prin normele de drept administrativ cărora li se aduce atingere sau sunt puse în pericol de fapta săvârșită. Este valoarea socială și relațiile sociale generate de aceasta, vătămate prin acțiunea sau inacțiunea interzisă de norma contravențională.

Literatura de specialitate clasifică obiectul contravenției în obiect juridic și material. Obiectul juridic la rândul său se clasifică în: general, generic, nemijlocit și complex.

Obiectul general pentru toate contravențiile este unu și același deoarece reprezintă totalitatea relațiilor sociale care sunt apărate de către legislația contravențională.

Obiectul generic este valoarea socială protejată de mai multe norme contravenționale. Obiectul generic este folosit de către legiuitor în calitate de criteriu de grupare a normelor materiale din partea specială a CC al RM în capitole. În cazul, cercetării contravențiilor sus enunțate obiect generic îl constituie relațiile sociale în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, al combaterii migrației și șederii ilegale și a criminalității transfrontaliere.

Obiectul juridic nemijlocit este acea categorie de obiect al contravenției care constă în valoarea socială ocrotită de o anumită normă contravențională și relațiile sociale generate de aceasta. Obiectul juridic nemijlocit (specific) este subordonat celui generic, deoarece, corelația între cele două categorii este una de tip specie – gen. Orice contravenție vatămă atât obiectul juridic nemijlocit (specific) cât și pe cel generic. În unele cazuri obiectul nemijlocit (specific) coincide cu cel generic. În cazul nostru un exemplu elocvent ar fi în cazul art. 331 CC al RM obiectul nemijlocit îl constituie regulile stabilite privind forma, dimensiunile, coloritul semnelor de frontieră și modul de instalare a acestora care sunt stabilite de către Guvern în baza documentelor de demarcare.

Întru calificarea juridică corectă a faptei sociale o importanță deosebită îi revine anume obiectului nemijlocit (specific).

Obiectul juridic complex. Majoritatea contravențiilor au un singur obiect juridic nemijlocit, cu excepția contravențiilor complexe care au două sau mai multe obiecte juridice specifice. Obiectul juridic complex este acea specie de obiect al contravenției ce cuprinde două sau mai multe obiecte juridice nemijlocite (specifice) reunite. Dintre ele unul este principal, iar celelalte sânt secundare. De exemplu, acostarea jignitoare a cetățeanului într-un loc public are ca obiect nemijlocit (specific) principal – cinstea și demnitatea persoanei concrete, obiect nemijlocit secundar – ordinea publică (care în cazul de față coincide cu obiectul generic). În cadrul cercetării contravențiilor aflate în competența poliției de frontieră nu avem obiecte juridice complexe.

Obiectul material al contravenției. Dacă obiectul juridic al contravenției este valoarea socială și relațiile generate de aceasta, apoi obiectul material al contravenției este entitatea fizică împotriva căreia este orientat elementul material al contravenției. De exemplu, la contravenția de deteriorare, nimicire, permutare intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false, obiectul material îl constituie semnul frontierei de stat care și reprezintă acea entitatea fizică împotriva căreia este îndreptat elementul material al contravenției.

Un alt element constitutiv al contravențiilor aflate în competența poliției de frontieră este latura obiectivă care indică conținutul și modalitatea atentării subiectului asupra obiectului. Ea constituie acțiunea sau inacțiunea ilicită producătoare a consecințelor socialmente periculoase sau care amenință anumite valori, relații sociale, bunuri ori interese legitime și care este considerată ca ilicită în legea contravențională.

Deci, părțile componente ale laturii obiective sânt: elementul material, rezultatul periculos, raportul de cauzalitate și unele condiții de loc, timp, mod și împrejurări.

Elementul material este fapta ca pericol social ce se manifestă prin acțiune sau inacțiune. De exemplu, în cazul contravenției prevăzute la art. 331 CC al RM ,, Deteriorarea, nimicirea, permutarea intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false” acțiunea ilicită poate fi manifestată prin deteriorare, nimicire, permutare, instalare etc. În cazul contravenției prevăzute la art. 333, alin. (3) și (4) CC al RM ,, Încălcarea regulilor de ședere în Republica Moldova” elementul material poate fi realizat prin incțiune și anume prin nerespectarea de către cetățenii străini sau de către apatrizi a termenilor stabiliți și respectiv prin nedeclararea de către cetățenii străini sau de către apatrizi a faptului intrării în țară.

Rezultatul social periculos este lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenției prin comiterea unei fapte cu pericol social și se manifestă prin vătămarea efectivă sau prin stare de pericol. În cazul contravențiilor aflate în competența poliției de frontieră nu avem un rezultat periculos sau o consecință negativă. În astfel de cazuri, legiuitorul condamnă acțiunile care atentează la niște norme imperative care impun un anumit comportament fără a cauza careva prejudicii.

Raportul de cauzalitate este legătura de cauză și efect între faptă și rezultatul social periculos al acesteia. În cazul nostru, dacă nu avem o consecință prejudiciabilă respectiv nu există nici o legătură de cauzalitate.

Locul, timpul, modul și împrejurările în care se comit unele contravenții poartă un caracter facultativ și sânt întotdeauna premergătoare executării elementului material.

Aceste condiții au un rol important atât pentru calificarea juridică a contravenției concrete, cât și pentru constatarea cauzelor și condițiilor abaterilor contravenționale în general, fără a căror conștientizare e imposibilă administrarea eficace în ceea ce privește comiterea unei contravenții.

De exemplu, consumul de băuturi alcoolice în locurile publice și apariția în stare de ebrietate în locurile publice este condiționată de săvârșirea ei în loc public; încălcarea cerințelor regimului stării excepționale este condiționată de regimul stării excepționale; încălcarea termenelor de înregistrare (reânregistrare) a armelor individuale este condiționată de timp etc.

Un alt element important îl constituie subiectul acestor contravenții. Se consideră subiect persoana fizică care săvârșește faptă prevăzută de legea contravențională, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Deci, este contravenient persoana fizică care participă la săvârșirea unei contravenții în calitate de autor, instigator sau complice, dacă această faptă este consumată.

În literatura de specialitate se identifică subiect activ general și subiect activ special.

Pentru ca o persoană fizică să poată fi subiect activ general al unei con-travenții ea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să aibă vârsta de 18 ani împliniți.

b) să fie responsabilă, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și judeca caracterul faptelor sale, prevăzând în același timp consecințele lor. Responsabilitatea este o condiție a subiectului activ al contravenției fiind categoria psihologică ce vizează capacitatea psiho-fizică a omului de a realiza semnificația acțiunilor sau inacțiunilor sale și a consecințelor acestora, asupra cărora el are control;

c) să dispună de libertatea de voință și acțiune, adică să nu fie constrâns (fizic sau psihic) de către o altă persoană să comită contravenția, deci să-și poată determina și dirija liber voința și acțiunea sa.

În cazul contravențiilor supuse investigațiilor în această cercetare în calitate de subiect activ general pot fi persoanele care săvîrșesc contravenții prevăzute de art. 331, 332 și 3321 CC al RM.

Subiectul activ special al contravenției, în afara condițiilor obligatorii pentru subiectul activ general, trebuie să mai întrunească o condiție suplimentară, să aibă o anumită calitate (să fie persoană cu funcție de răspundere ), să aibă statut de militar, să dispună de statut de persoană sancționată, să fie posesor de permis de conducere auto, al permisului de armă individuală etc).

În cazul contravențiilor aflate în competența poliției de frontieră, pot fi atrase la răspundere în calitate de subiect special:

persoana fizică (cetățean străin sau apatrid) pentru săvîrșirea contravențiilor prevăzute de art. 333, alin. (1), (2), (3) și (4) CC al RM;

persana juridică pentru săvîrșirea contravențiilor prevăzute de art. 3321, alin. (1), (2) și (3) CC al RM și

persoana cu funcție de răspundere pentru săvîrșirea contravențiilor prevăzute de art. 332, alin. (1) și (2) CC al RM

Subiect pasiv al contravenției este persoana fizică sau juridică titulară a valorilor sociale vătămate prin contravenție. Subiectul pasiv al contravenției este victima acesteia sau persoana vătămată. Spre deosebire de contravenient, victima nu trebuie să îndeplinească nici o condiție generală decât aceea de a i se fi cauzat o vătămare materială sau morală prin contravenție.

În cazul contravențiilor ce atentează la regimul frontierei de stat și la regimul de ședere în Republica Moldova, subiect pasiv general nu există, deoarece prin aceste aceste contravenții nu se prejudiciază careva valori a persoanelor, dar excepție ar fi art. 3321, alin. (2) CC al RM. În urma acestei contravenții, în calitate de subiect pasiv, au de suferit cetățenii străini care trebuie să fie asigurați cu transportarea imediată la locul de îmbarcare sau în alt loc pe care aceștia îl acceptă și în care sînt acceptați ori refuzul suportării cheltuielilor de cazare și întreținere, precum și altor cheltuieli aferente returnării acestora.

Ultimul element constitutiv îl constituie latura subiectivă care se referă la atitudinea psihică a contravenientului față de fapta săvârșită și consecințele ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovăția și formele ei. În cazul unor contravenții, pentru completarea laturii subiective, în textele de incriminare a acestora sânt prevăzute și alte condiții referitoare la scop și la motiv.

Prin scop al contravenției se înțelege obiectul urmărit de contravenient, prin săvârșirea acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al contravenției.

Prin motiv al contravenției se înțelege impulsul intern din care se naște decizia contravențională și, pe cale de consecință, punerea în executare a deciziei.

Din contravențiile aflate în competența poliției de frontieră putem menționa ca doar contravenția prevăzută la art. 331 CC al RM se realizează exclusiv prin intenție, ,, Deteriorarea, nimicirea, permutarea, intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false”. Legea contravențională precizează că contravenția se consideră săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvîrșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conștient survenirea acestor urmări.

Celelalte contravenții prevăzute la art. 332, 3321 și 333 CC al RM pot fi realizate atît prin intenție cît și prin imprudență.

În acest sens, imprudența este definită în felul următor: ,, Contravenția se consideră săvîrșită din imprudență dacă persoana care a săvîrșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.

Dacă, drept rezultat al săvîrșirii cu intenție a contravenției, se produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea sancțiunii contravenționale și care nu erau cuprinse de intenția persoanei care a săvîrșit-o, răspunderea contravențională pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deși trebuia și putea să le prevadă la fel se consideră intenționată”

Componența contravenției adică obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă, reprezintă baza juridică pentru calificarea faptei antisociale concrete, încadrarea ei în condițiile articolului (părții lui) concret din Codul contravențional..

Fără vinovăție nu există componența contravenției, deci lipsește temeiul juridic pentru aplicarea pedepsei contravenționale.

Forma vinovăției: comiterea premeditată a contravenției, sau comiterea contravenției din imprudență contribuie la realizarea principiului individualizării pedepsei contravenționale.

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 331 ,,Deteriorarea, nimicirea, permutarea, intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false”

Frontiera de stat a Republicii Moldova reprezintă linia naturală sau convențională care marchează limitele externe ale teritoriului asupra căruia Republica Moldova își exercită suveranitatea exclusivă pe uscat, pe sectoarele acvatice, subterane, aeriene și care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera de stat nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul. Pe fluvii și pe celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele vecine, respectîndu-se principiul dreptului internațional, conform căruia frontiera de stat trece pe mijlocul șenalului navigabil principal, iar pe apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pînzei de арă.

Frontiera de stat stabilește limitele spațiale de acțiune a suveranității de stat a Republicii Moldova.

Lungimea totală a frontierei de stat a Republicii Moldova este de 1906 km, dintre care pe uscat 955 km, iar pe apă 951 km.

Partea de vest a Republicii Moldova se mărginește cu România, iar partea de est cu Ucraina.

În acest sens, legiuitorul a incriminat acțiunile ilegale prin care se poate afecta integritatea semnelor frontierei de stat la art. 331 CC al RM ,, Deteriorarea, nimicirea, permutarea, intenționată a semnelor frontierei de sat, instalarea unor semne de frontieră false” care reprezintă o componență simplă și distinctă.

Obiectul juridic nemijlocit al acestei contravenții reprezintă relațiile sociale ce țin de forma, dimensiunile, coloritul semnelor de frontieră și modul de instalare a lor. În cazul acestei contravenții identificăm și un obiect material – semna al frontierei de stat, adică acea entitate fizică față de care este orientat acțiunea ilegală.

În conformitate cu prevederile legale se consideră semn al frontierei de stat – construcție genistică pentru marcarea frontierei de stat în teren.

Frontiera de stat se stabilește în tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele vecine în baza totalurilor activității comisiei mixte de demarcare a frontierei de stat și se marchează în teren cu semne de frontieră clar vizibile. Tratatul privind trasarea și marcarea frontierei de stat în teren se ratifică de către Parlament.

În acest sens, referitor la semnele de delimitare a frontierei de stat în partea de est a Republicii Moldova a fost semnat Tratatul din 18.08.1999 cu privire la frontiera de stat între Republica Moldova și Ucraina prin care frontiera de stat pe sectoarele terestre, precum și în locurile, unde ea intersecteaza apele statatoare sau curgatoare, trece, de regula, pe linii drepte sau pe liniile caracteristice ale reliefului dupa contururile naturale și artificiale ale terenului de la un punct al curbei pina la celalalt.

Frontiera de stat pe sectoarele de apa trece:

a) pe raurile navigabile – pe mijlocul liniei senalului principal sau talvegului raului;

b) pe raurile nenavigabile – pe mijlocul lor sau pe mijlocul principalului brat al raului;

c) pe lacuri și alte bazine de apa – de regula, pe linia dreapta, ce uneste iesirile frontierei de stat la malurile lacului sau altui bazin de apa sau în conformitate cu documentle mentionate în articolul 1;

d) pe canalele de ameliorare – pe mijlocul canalului sau pe unul din maluri, în dependenta de apartenenta canalelor sau sistemului de ameliorare.

Frontiera de stat, ce trece pe râu (parau), lac sau alt bazin de apa, nu se modifica nici la schimbarea conturului malurilor lor sau a nivelului apei, nici la devierea albiei râului (pîrîului) într-o parte sau alta, daca Părțile Contractante nu vor conveni altfel.

Pe poduri și pe alte construcții hidrotehnice, care trec peste râurile (pâraiele) de frontiera, frontiera de stat trece prin mijlocul acestor construcții sau pe axa lor tehnologica, indiferent de trecerea frontierei de stat pe apa.

Insulele din râurile de frontiera, lacurile și alte bazine de apa aparțin teritorial uneia sau altei părți Contractante în dependent de amplasarea lor în raport cu frontiera de stat și se numerotează separat în documentele de delimitare și de demarcare ale Părților Contractante cu numere de ordine pertu fiecare râu, lac sau alt bazin de apa.

Punctele de joncțiune ale frontierelor de stat ale Republicii Moldova, Ucrainei și României se stabilesc de un acord trilateral separat.

Frontiera de stat pe teren se marchează cu semne de frontieră clar vizibile:

a) la punctele de joncțiune ale frontierelor de stat ale Republicii Moldova, Ucrainei și României – prin semne grănicerești de joncțiune;

b) în punctele caracteristice ale liniei frontierei de stat (punctele de cotitura, locurile de intersecție cu căile ferate și cu autostrăzile, în râpi și alte puncte ale reliefului) – prin doi stâlpi de frontiera, stabiliți, de regula, fiecare la o distanta de 2,5 metri de la linia frontierei de stat și printr-un punct geodezic (de centrare), stabilit între acești stâlpi de frontiera chiar pe linia frontierei de stat;

c) în locurile de trecere a frontierei de stat de pe sectorul terestru pe cel acvatic sau invers – prin trei stâlpi de frontiera și un punct geodezic (de centrare) stabilit pe linia frontierei de stat pe unul din maluri intre cei doi stâlpi de frontiera menționați; al treilea stâlp de frontiera se stabilește pe malul opus al râului în limitele liniei frontierei de stat;

d) pe râurile, lacurile și alte bazine de apa de frontiera – prin doi stalpi de frontiera, stabiliți fata în fata pe maluri opuse.

Caracteristica fiecărui semn de frontiera și amplasarea lui în raport cu linia frontierei de stat, precum și forma lui, mărimile, materialul, numerotarea și ordinea de amplasare se determina prin documentele de demarcare.

Pentru stabilirea semnelor de frontiera de-a lungul frontierei de stat se atribuie fâșia de teritoriu cu lățimea de 10 m (cîte 5 m din ambele părți ale liniei frontierei de stat).

Pentru marcarea liniei frontierei de stat pe teren Părțile Contractante vor înființa o Comisie mixta de demarcare (în continuare Comisia), în componența căreia vor intra cîte cinci reprezentanți de la fiecare Parte Contractanta.

Comisia își desfășoară activitatea sa în baza Regulamentului, care se aproba de către Guvernele Părților Contractante.

La determinarea trecerii liniei frontierei de stat pe teren Comisia se conduce de prezentul Tratat, Protocolul – crochiu al liniei frontierei de stat, Albumul de hărți topografice la scara 1:50000, de hărțile topografice de lucru la scara 1:10000, de materialele de reglementare a regimului proprietății funciare.

Cheltuielile legate de delimitarea și de demarcarea frontierei de stat Părțile Contractante le acoperă în egala mărime Părțile Contractante se obliga să întrețină frontiera de stat pe toata întinderea astfel, incit linia de trecere a frontierei de stat sa fie clara și vizibila. în același mod ele se obliga să întrețină semnele de frontiera și culoarele de frontiera.

Latura obiectivă poate fi realizată prin mai multe acțiuni alternative, descrise direct în dispoziția normei, și anume prin deteriorare, nimicire, permutare, intenționată a semnelor frontierei de sat sau instalarea unor semne de frontieră false.

Latura subiectivă se caracterizează prin intenție, fapt prevăzut expres în dispoziția acestei norme. Astfel, făptuitorul la momentul săvîrșirii acestei contravenții își dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei, a prevăzut urmările și admis în mod conștient survenirea lor.

Subiect al acestei contravenții este unu general, adică orice persoana fizică care a împlinit vîrsta de 18 ani, este responsabilă și a dispune de capacitate de voință.

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 332 ,,Încălcarea regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră, a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și a regulilor de trecere a frontierei de stat”

Procesul de formare a statelor naționale, precum și concentrarea tuturor prerogativelor guvernării în mîinile unui conducător, au dus la necesitatea de a delimita teritorial autoritatea acestora. Astfel, conceptul actual de frontieră apare la sfîrșitul Evului mediu, dar capătă o amplă utilizare doar la începutul sec. al XIX-lea.

Frontiera de stat determină limitele exercitării suveranității teritoriale a statului și dreptului poporului de a-și hotărî singur soarta. Inviolabilitatea frontierelor, constituie o condiție de bază a dezvoltării fiecărui stat și popor. Respectul reciproc al frontierelor și obligația statelor de a rezolva pe cale pașnică litigiile privind frontierele, constituie un element esențial al principiului integrității teritoriale consacrat în dreptul internațional într-o serie de tratate internaționale. De exemplu, Declarația privind principiile dreptului internațional din 1970 a Adunării Generale a ONU prevede că "orice stat are obligația să se abțină de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea forței pentru a viola frontierele internaționale existente ale unui stat, sau ca mijloc de rezolvare a diferendelor internaționale, inclusiv a diferendelor teritoriale și a problemelor referitoare la frontierele statelor"; sau Actul final al CSCE de la Helsinki din 1975 care introduce această normă printre principiile de bază ale raporturilor dintre statele sale semnatare .

În acest sens, o altă contravenție aflată în competența poliției de frontieră este cea prevăzută la art. 332 CC al RM, în care legiuitorul încriminează toate faptele ilicite care atentează la regimul frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră, a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și a regulilor de trecere a frontierei de stat.

Această norma este una de blanchetă prin intermediul căreia se face trimitere la Legea Republicii Moldova nr. 215 din 04.11.2011, cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova. La art. 332 CC al RM sunt incriminate două contravenții distincte:

Alin. (1) ,,Încălcarea regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră, a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și a regulilor de trecere a frontierei de stat”;

Alin. (2) ,, Trecerea frontierei de stat prin punctele de trecere a frontierei de stat fără pașaport sau fără autorizație din partea autorităților respective”.

Obiectul juridic nemijlocit al contravențiilor prevăzute la art. 332, alin. (1) și (2) CC al RM îl constituie ansamblul regulilor și măsurilor cu privire la:

întreținerea frontierei de stat;

trecerea frontierei de stat de către persoane, mijloace de transport, trecerea peste frontiera de stat a mărfurilor și a altor bunuri; decolarea și aterizarea navelor aeriene; intrarea, aflarea și ieșirea navelor și a altor mijloace plutitoare în spațiul acvatic de frontieră;

desfășurarea activităților economice și de altă natură la frontiera de stat;

soluționarea incidentelor legate de încălcarea regimului frontierei de stat

intrare, ședere și ieșire a persoanelor și mijloacelor de transport;

evidență, întreținere și utilizare a mijloacelor plutitoare;

vînătoare, pescuit, pășunat și agrement;

desfășurare a activităților economice și de altă natură în zona de frontieră și în spațiul acvatic de frontier;

instituirea punctelor de trecere și regulile de desfășurare a activităților economice și de altă natură;

regulile de intrare, ședere și ieșire din punctele de trecere a persoanelor și mijloacelor de transport.

Latura obiectivă a acestei contravenții poate fi realizată prin diferite acțiuni în dependență de relațiile sociale la care se atentează.

Prin urmare în continuare vom descrie modalitățile de realizare a laturii obiective privind încălcarea :

a regimului frontierei de stat;

a regimului zonei de frontieră;

a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și

a regulilor de trecere a frontierei de stat.

Prin încălcarea regimului frontierei stat se are în vedere acele acțiuni și inacțiuni prin care nu se respectă regulile și măsurile prevăzute de lege și stabilite în conformitate cu prevederile legale, precum și din norme și principii de drept internațional referitoare la:

a) întreținerea frontierei de stat;

b) trecerea frontierei de stat de către persoane, mijloace de transport, trecerea peste frontiera de stat a mărfurilor și a altor bunuri; decolarea și aterizarea navelor aeriene; intrarea, aflarea și ieșirea navelor și a altor mijloace plutitoare în spațiul acvatic de frontieră;

c) desfășurarea activităților economice și de altă natură la frontiera de stat;

d) soluționarea incidentelor legate de încălcarea regimului frontierei de stat.

În porturile și aeroporturile deschise pentru traficul internațional, suprafața acestora cu platformele, imobilele și instalațiile aferente reprezintă zona supusă regimului frontierei de stat.

Regulile de construcție, exploatare și reparație a căilor de comunicație, inclusiv a celor electronice, a construcțiilor hidrotehnice, care traversează frontiera de stat pe uscat sau pe apele de frontieră se stabilesc de Guvern, respectîndu-se tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele vecine.

Regimul frontierei de stat poate restricționa activitățile care împiedică supravegherea frontierei sau tulbură ordinea și securitatea la frontiera de stat, cum ar fi utilizarea armelor de foc și a substanțelor explozibile, lucrările în imediata apropiere a frontierei de stat, vînătoarea și pescuitul, pășunatul vitelor, iluminarea și focul deschis. Drepturile, obligațiile și restricțiile regimului frontierei de stat neprevăzute de prezenta lege sau de tratatele internaționale se stabilesc de Guvern.

Nu constituie încălcări ale regimului frontierei de stat trecerea forțată a frontierei de stat de către persoane și mijloace de transport pe uscat, intrarea neintenționată în apele de frontieră a navelor și a altor mijloace plutitoare, zborul forțat în spațiul aerian al Republicii Moldova al aeronavelor și al altor aparate de zbor, efectuate în următoarele cazuri de forță majoră: accident, avarie, calamitate naturală, navigație în condiții de gheață, necesitate de transportare a persoanelor salvate, acordarea de ajutor medical de urgență unor membri ai echipajului sau pasagerilor, precum și în alte cazuri de forță majoră.

În cazul apariției pericolului de răspîndire a unor boli infecțioase deosebit de periculoase pe teritoriul Republicii Moldova sau pe teritoriul altui stat, a altui eveniment care poate pune în pericol viața sau sănătatea populației, prin decizia conducătorilor Poliției de Frontieră, ai Serviciului Vamal, precum și ai altor organe de control stabilite de lege, după caz – a administrației porturilor și aeroporturilor, traficul peste frontiera de stat poate fi limitat temporar sau suspendat. Autoritățile menționate pot institui regim de carantină pentru persoane, animale, material semincer și săditor, precum și pentru alte produse. Autoritățile menționate informează urgent toate punctele de trecere, organele interesate și statele vecine despre situația excepțională creată și despre măsurile luate.

Regulile de întreținere a frontierei de stat se convin în tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele vecine. În acestea sînt specificate măsurile necesare pentru întreținerea corespunzătoare a semnelor de frontieră, de verificare a lor, de întreținere a culoarului de frontieră, de verificare, în comun cu statul vecin, a traseului frontierei de stat. Documentele cu rezultatele verificărilor în comun ale traseului frontierei de stat, care nu prevăd modificarea acesteia, se aprobă de Guvern.

O altă modalitate de realizare a elementului material al contravenției 332 CC al RM constituie acțiunile și inacțiunile care afectează regimul zonei de frontieră. Regimul zonei de frontieră se instituie în zona de frontieră în scop de asigurare a supravegherii frontierei.

Prin urmare, zona de frontieră se marchează prin semne și panouri cu inscripții informative.

Regimul zonei de frontieră include regulile de:

a) intrare, ședere și ieșire a persoanelor și mijloacelor de transport;

b) evidență, întreținere și utilizare a mijloacelor plutitoare;

c) vînătoare, pescuit, pășunat și agrement;

d) desfășurare a activităților economice și de altă natură în zona de frontieră și în spațiul acvatic de frontieră.

Regulile specifice ale regimului zonei de frontieră se aprobă de Guvern în condițiile legale.

În zona de frontieră, polițiștii de frontieră se pot deplasa liber pe jos sau cu mijloace de transport din dotare.

Cetățenii Republicii Moldova și străinii pot intra și pot să se afle liber în zona de frontieră dacă nu sînt prevăzute restricții.

În zona de frontieră și în localitățile din apropierea acesteia, polițiștii de frontieră au dreptul să controleze mijloacele de transport și actele de identitate ale persoanelor.

Accesul în zona de frontieră poate fi limitat pentru persoanele cu antecedente penale nestinse, pentru persoanele care anterior au încălcat regimul frontierei de stat sau regimul zonei de frontieră, precum și pentru alte persoane care nu pot justifica necesitatea aflării în zona de frontieră ori pot prezenta pericol pentru securitatea statului sau ordinea publică. Decizia de limitare a accesului în zona de frontieră poate fi contestată în instanța judecătorească competentă în modul stabilit de lege.

Persoanelor care se deplasează sau desfășoară diferite activități în zona de frontieră le este interzis:

a) să tragă cu arma în direcția frontierei de stat;

b) să deterioreze sau să distrugă semnele de frontieră, instalațiile ori mijloacele tehnice de supraveghere și control al frontierei;

c) să producă sau să extindă incendii în limita fîșiei de protecție a frontierei de stat;

d) să desfășoare activități care pot polua apele, aerul sau solul în zona de frontieră, precum și în apele de frontieră;

e) să fixeze pe hîrtie sau pe alt suport imagini care să redea porțiuni din teritoriul statelor vecine;

f) să facă schimb de obiecte sau corespondență peste frontiera de stat în alte puncte decît în cele destinate prin lege în acest scop;

g) să poarte convorbiri neautorizate peste linia frontierei de stat.

Restricțiile prevăzute mai sus se aplică doar în situația în care acestea sînt prevăzute în tratatele privind frontiera de stat încheiate de Republica Moldova cu statele vecine.

În temeiul unei decizii motivate, Poliția de Frontieră poate limita temporar accesul în zona de frontieră, informînd despre aceasta autoritățile administrației publice și persoanele interesate.

Pentru autorizarea accesului în zona de frontieră, persoanele urmează să dispună de permis eliberat de Poliția de Frontieră. Permisul nu este necesar pentru:

a) persoanele care locuiesc permanent în zona de frontieră sau în localitățile ale căror hotare se află în acea zonă;

b) persoanele care călătoresc pe drumurile ce traversează zona de frontieră;

c) angajații autorităților publice centrale și locale care activează în zona de frontieră.

Poliția de Frontieră eliberează permise permanente și temporare. Permisul permanent se eliberează pe un termen de cel puțin un an pentru persoanele care activează permanent, precum și pentru persoanele care dispun de imobile în zona de frontieră, însă nu dispun de viză de reședință în acel loc. Permisul temporar se eliberează, pe o perioada de pînă la un an, persoanelor care solicită acces în zona de frontieră.

Poliția de Frontieră are dreptul să refuze eliberarea permisului:

a) dacă au fost introduse măsuri de intensificare a supravegherii frontierei;

b) în caz de situații excepționale apărute în zona de frontieră;

c) dacă persoana are antecedente penale nestinse ori a încălcat anterior regimul frontierei de stat sau regimul zonei de frontieră.

(4) Poliția de Frontieră anulează permisul în caz de falsificare sau de folosire abuzivă a acestuia.

Un alt compartiment al reglementării regimului zonei frontierei de stat îl constituie evidența, întreținerea și utilizarea mijloacelor plutitoare

În acest sens, mijloacele plutitoare înmatriculate potrivit legislației în vigoare, aflate în spațiul acvatic de frontieră, staționează în locurile stabilite de căpităniile de port sau, după caz, de autoritățile administrației publice locale, cu avizul Poliției de Frontieră, luîndu-se măsuri de către posesorii acestora pentru a preveni utilizarea ilegală a lor.

Poliția de Frontieră eliberează posesorilor de mijloace plutitoare permise de model stabilit. Ieșirea și revenirea mijloacelor plutitoare din/în punctele de amplasare se efectuează cu înștiințarea Poliției de Frontieră. Modelul permiselor și regulile de aflare a mijloacelor plutitoare în zona de frontieră se aprobă de Poliția de Frontieră.

În cazul navigației de agrement, itinerarul și regulile de deplasare în apele de frontieră se convin cu Poliția de Frontieră.

Regimul zonei de frontieră mai presupune un șir de reguli refirtoare la înătoarea, pescuitul, pășunatul și agrementul în zona de frontieră

Vînătoarea de-a lungul frontierei de stat, pe o adîncime de 500 metri de la linia frontierei de stat către interior, este interzisă.

Vînătoarea organizată în zona de frontieră pînă la limita prevăzută mai sus se admite numai în perioada luminoasă a zilei, cu avizul prealabil al Poliției de Frontieră, respectîndu-se regulile și restricțiile prevăzute de legislația în vigoare.

Pescuitul în zona de frontieră este permis numai pe timp de zi, cu avizul prealabil al Poliției de Frontieră, respectîndu-se regulile și restricțiile prevăzute de legislația în vigoare.

Pășunatul animalelor este permis, conform legislației de mediu, în locurile stabilite de autoritățile administrației publice locale și cu avizul Poliției de Frontieră, pe timp de zi – pînă la fîșia de protecție a frontierei de stat, iar pe timp de noapte – la cel puțin 500 metri față de aceasta.

Activitățile sportive și de agrement în apele de frontieră și în apropierea acestora se pot desfășura cu aprobarea Poliției de Frontieră.

În situații excepționale, activitățile menționate mai sus pot fi temporar interzise de către Poliția de Frontieră.

Desfășurarea activităților economice și de altă natură contrar regulilor stabilite în zona de frontieră la fel constituie o modalitate de realizare a contravenției prevăzute la art. 332 CC al RM.

Cu excepția localităților, desfășurarea activităților economice și de altă natură în zona de frontieră se coordonează cu Poliția de Frontieră.

Pentru autorizarea accesului în zona de frontieră se prezintă copia de pe certificatul de înregistrare ori de pe un alt act care atestă constituirea agentului economic sau a organizației, copia de pe actul care permite desfășurarea activității, lista lucrătorilor, la care se anexează copiile de pe actele de identitate ale acestora.

Autorizația poate fi anulată în cazul în care agentul sau angajații acestuia încalcă regulile regimului zonei de frontieră.

Un alt compartiment îl constituie încălcarea regimului punctelor de trecere care este format din ansamblul regulilor și măsurilor stabilite de lege, care include următoarele componente:

a) instituirea punctelor de trecere și regulile de desfășurare a activităților economice și de altă natură;

b) regulile de intrare, ședere și ieșire din punctele de trecere a persoanelor și mijloacelor de transport.

Decizia de deschidere sau închidere a punctelor de trecere se aprobă de Guvern, în conformitate cu tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele vecine.

Deschiderea punctelor de trecere se efectuează după construcția, înzestrarea și darea în exploatare a construcțiilor, încăperilor și edificiilor conform proiectului aprobat de către Poliția de Frontieră în comun cu Serviciul Vamal și cu alte servicii competente. La elaborarea proiectelor trebuie să fie prevăzute încăperi și edificii, necesare pentru efectuarea controlului la trecerea frontierei, a controlului vamal și a altor tipuri de control.

Punctele de trecere trebuie să fie amenajate astfel încît să permită aplicarea eficientă, simplă și la costuri reduse a controlului la trecerea frontierei.

Cheltuielile de construcție și amenajare a punctelor de trecere internaționale și interstatale sînt suportate de Guvern, iar a celor locale de către autoritățile administrației publice locale.

Lista punctelor de trecere, inclusiv a celor în care controlul la trecerea frontierei se efectuează de una din autoritățile responsabile de control, precum și normele tehnice de înzestrare a lor se aprobă de Guvern.

În punctele de trecere funcționează, în comun, subdiviziunile Poliției de Frontieră și ale Serviciului Vamal, precum și alte organe de control stabilite prin lege, care efectuează controlul și răspund, în limitele competenței, de controlul la trecerea frontierei de către persoane, mijloace de transport, a mărfurilor și a altor bunuri, precum și de desfășurarea în bune condiții a traficului acestora. Poliția de Frontieră și Serviciul Vamal asigură coordonarea activității tuturor serviciilor în conformitate cu legea și, în limitele competenței lor, iau decizii definitive privind autorizarea sau neautorizarea trecerii frontierei de stat.

Administrația gărilor, porturilor (cheiurilor), aeroporturilor (aerodromurilor), a altor întreprinderi și organizații, prin care se autorizează trecerea frontierei de stat, atribuie, în mod gratuit, autorităților menționate mai sus, încăperi necesare și locuri special amenajate, inclusiv comodități, pentru îndeplinirea serviciului, asigură facilități adecvate și măsuri organizatorice, încît controalele la trecerea frontierei de stat să fie efectuate în conformitate cu prevederile prezentei legi. Punctele de trecere trebuie să fie dotate cu instalații care să permită diferențierea dintre pasagerii curselor interne și ceilalți pasageri. Administrațiile specificate în prezentul alineat trebuie să prevadă pentru angajații Poliției de Frontieră, ai Serviciului Vamal și ai altor organe de control, stabilite de lege, spații adecvate pentru birouri și un număr suficient de parcări, precum și accesul gratuit la facilitățile respective, dispozitive și transport gratuit pentru realizarea sarcinilor lor în zona de competență a acestei administrații, în timp util și în mod gratuit să furnizeze informații necesare pentru efectuarea controlului la trecerea frontierei de stat.

Poliția de Frontieră și Serviciul Vamal aprobă Normele tehnologice de efectuare a controlului la punctul de trecere. În punctele de trecere situate în limitele gărilor și porturilor, Normele tehnologice se coordonează cu administrația acestora. Denumirea, suprafața, specificul de activitate și orarul de funcționare a punctului de trecere care nu este deschis 24 de ore se afișează la intrare într-un loc vizibil.

Orice activitate la punctele de trecere care nu contravine legislației în vigoare, cu excepția controlului la trecerea frontierei și a controlului vamal, se efectuează cu acordul șefilor subdiviziunilor Poliției de Frontieră și ai Serviciului Vamal, eliberîndu-se în acest scop permise. La punctele de trecere situate în gări și porturi, permisele se eliberează de către administrația acestora, cu acordul șefilor subdiviziunilor Poliției de Frontieră și ai Serviciului Vamal. Condițiile de eliberare a permisului se aprobă de Guvern.

În scop de fluidizare a traficului la frontiera de stat, în punctele de trecere se creează culoare separate. Culoarele sunt diferențiate prin intermediul indicatoarelor clar vizibile, inclusiv în situația în care se renunță la folosirea culoarelor separate. Condițiile de creare, categoriile de persoane și regulile de trafic prin culoare se stabilesc de Guvern.

În cazul survenirii unui dezechilibru în trafic la un anumit punct de trecere, regulile aplicabile pentru folosirea diferitelor culoare pot fi suspendate de Poliția de Frontieră și de Serviciul Vamal pentru o perioadă de timp necesară eliminării acelui dezechilibru.

Referitor la intrare, ședere și ieșire în sau din punctele de trecere a persoanelor și mijloacelor de transport sunt instituite un șir de reguli respectarea căror este obligatorie.

Regulile de intrare, ședere și ieșire în sau din punctele de trecere a persoanelor și mijloacelor de transport se publică și se expun pe panourile informaționale din punctele de trecere. Regulile specifice de regim în cazul controalelor la frontieră pentru anumite tipuri de frontieră de stat, anumite categorii de persoane, mijloace de transport se aprobă de Guvern.

Intrarea în punctele de trecere a persoanelor, mijloacelor de transport, precum și introducerea mărfurilor și a altor bunuri se efectuează cu acordul polițistului de frontieră.

Ieșirea din punctele de trecere a persoanelor, mijloacelor de transport, precum și scoaterea mărfurilor și a altor bunuri se efectuează cu acordul polițistului de frontieră și al colaboratorului vamal după efectuarea controlului la trecerea frontierei și al celui vamal.

Intrarea și ieșirea navelor și a altor mijloace plutitoare din porturi se efectuează cu acordul căpităniei portului și al șefilor subdiviziunilor Poliției de Frontieră, Serviciului Vamal, precum și al altor organe de control stabilite prin lege.

În punctele de trecere, informația de serviciu și orice alte informații de interes public trebuie să fie înregistrate manual sau electronic. Informația de interes public se expune pe panouri informaționale.

Locurile și durata de staționare în punctele de trecere a persoanelor și mijloacelor de transport se stabilesc de polițiștii de frontieră și de colaboratorii vamali, iar în cele situate în porturi și aeroporturi – și de administrația acestora.

Circulația persoanelor și mijloacelor de transport în punctele de trecere se efectuează cu acordul polițiștilor de frontieră și al colaboratorilor vamali.

Accesul persoanelor la mijloacele de transport și în încăperi, pe perioada efectuării controlului trecerii frontierei și a altor tipuri de control, este limitat, iar în caz de necesitate, este interzis.

Îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, încărcarea sau descărcarea bagajelor, corespondenței, mărfurilor și a altor bunuri în mijloace de transport se efectuează cu acordul polițistului de frontieră, colaboratorului vamal și al reprezentanților altor organe de control stabilite de lege, iar în porturi și aeroporturi – și cu acordul administrației acestora.

Conducătorul mijlocului de transport, precum și alte persoane care traversează frontiera de stat sînt obligate să nu părăsească pista de control și să nu schimbe locul de staționare fără acordul polițistului de frontieră ori al colaboratorului vamal.

Persoanele aflate în punctele de trecere sînt obligate:

a) să dispună și să prezinte, la solicitare, actele de călătorie valabile, precum și alte documente necesare la trecerea frontierei de stat;

b) să asigure, la solicitare, accesul polițiștilor de frontieră și al colaboratorilor vamali pentru controlul mijloacelor de transport, navelor, aeronavelor și al documentelor de înmatriculare a acestora;

c) să-i informeze pe polițiștii de frontieră și pe colaboratorii vamali despre posesia armelor, munițiilor, substanțelor explozibile, substanțelor narcotice și psihotrope, radioactive și alte bunuri pentru importul sau exportul cărora este necesar permis special;

d) să prezinte, la solicitare, informația, în formă scrisă sau verbală, cu privire la necesitatea aflării în punctul de trecere, precum și justificarea scopului călătoriei;

e) să se deplaseze conform rîndului, semnelor informative și instrucțiunilor polițiștilor de frontieră;

f) să îndeplinească alte cerințe legale ale polițiștilor de frontieră și ale altor autorități competente.

Persoanele și mijloacele de transport sînt supuse controlului la trecerea frontierei de stat conform rîndului. Pot fi supuse controlului fără rînd următoarele categorii de persoane:

a) minorii pînă la 3 ani și persoanele care îi însoțesc;

b) persoanele traumatizate sau bolnave care necesită asistență medicală urgentă, persoanele care le însoțesc, inclusiv lucrătorii medicali;

c) posesorii pașapoartelor diplomatice;

d) delegațiile oficiale de stat sau departamentale, grupele organizate de copii și turiști, dacă Poliția de Frontieră a fost informată cu 24 de ore înainte de sosirea acestora;

e) pietonii, cu excepția celor de la punctele de trecere portuare și aeroportuare, dacă în tratatele internaționale nu este prevăzut altfel;

f) persoanele care trec frontiera de stat cu autobuze de rută internațională; automobilele de asistență medicală urgentă; automobilele care transportă animale sau persoanele care trec frontiera de stat cu bicicleta;

g) persoanele care transportă mărfuri perisabile și alte bunuri care necesită transportare în regim de urgență. Lista bunurilor este stabilită de Guvern;

h) persoanele care participă la operațiuni de salvare sau căutare;

i) alte persoane, în cazurile stabilite de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Controalele la trecerea frontierei pot fi obiectul unor relaxări produse de circumstanțe excepționale și neprevăzute. Drept circumstanțe excepționale și neprevăzute sînt considerate acele evenimente care provoacă o intensificare a traficului, încît timpul de așteptare la punctul de trecere devine excesiv de îndelungat, iar resursele privind personalul au epuizat posibilitățile și organizarea.

În caz de relaxare a controalelor la trecerea frontierei, prioritare sînt controalele efectuate la trecerea frontierei la intrare. În caz de relaxare a controalelor la trecerea frontierei, se va efectua cel puțin controlul minim.

Decizia de relaxare a controalelor la trecerea frontierei se ia de către șeful punctului de trecere. Relaxarea controalelor este temporară, adaptată circumstanțelor care au justificat-o și se introduce gradual.

În cazul relaxării controalelor la trecerea frontierei, polițistul de frontieră aplică ștampila pe documentele de călătorie.

Ultima modalitate de realizare a laturii obiective o constituie acțiunile și inacțiunile care atentează la regulile de trecere a frontierei de stat

În acest sens persoanele și mijloacele de transport care intră sau ies în sau din Republica Moldova pot trece frontiera de stat, iar mărfurile și alte bunuri care urmează să fie introduse sau scoase din Republica Moldova pot fi transportate peste frontiera de stat doar prin punctele de trecere în timpul programului de lucru.

Prin derogare, de către Poliția de Frontieră pot fi permise excepții de la obligația de a trece frontiera de stat doar prin punctele de trecere în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, precum și în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de alte acte legislative. De asemenea, pot fi permise excepții de la obligația de a trece frontiera de stat doar prin punctele de trecere:

a) în cazul navigației de agrement;

b) în cazul marinarilor care coboară pe țărm în zona portului în care sînt ancorate navele lor sau în localitățile adiacente;

c) pentru persoane sau grupuri de persoane, în cazul în care există o necesitate de natură deosebită și care sînt în posesia documentelor de trecere a frontierei de stat și nu există nici un conflict de interese legate de securitatea statului și de ordinea publică;

d) pentru persoane și grupuri de persoane, în situații excepționale.

În baza tratatelor încheiate de Republica Moldova cu statele vecine, frontiera de stat poate fi trecută prin punctele de mic trafic la frontieră, precum și prin punctele de trecere comune instituite pe teritoriul unuia dintre state.

Navele și alte mijloace plutitoare ale Republicii Moldova și ale altor state navighează și trec frontiera de stat pe apele de frontieră în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Aeronavele care sosesc în Republica Moldova și care traversează frontiera de stat pentru a face escală vor naviga spre un aeroport deschis pentru traficul internațional conform procedurii stabilite.

Încărcarea și descărcarea mărfurilor și a altor bunuri și îmbarcarea și debarcarea persoanelor în sau din trenuri, nave sau aeronave pe sectorul aflat între punctul de trecere și frontiera de stat sînt interzise. Această interdicție nu se aplică pentru salvarea vieților umane și în situațiile excepționale.

Căpitanul navei, comandantul aeronavei, cetățenii, în caz de trecere forțată a frontierei de stat, sînt obligați să comunice imediat despre aceasta la cea mai apropiată subdiviziune a Poliției de Frontieră și să acționeze conform indicațiilor.

Autorizarea trecerii frontierei de stat constă în recunoașterea legalității privind trecerea frontierei de stat de către persoane, mijloace de transport, trecerea peste frontiera de stat a mărfurilor și a altor bunuri.

Temei pentru autorizarea trecerii frontierei de stat servesc actele de călătorie valabile prevăzute de legislația cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, privind regimul străinilor în Republica Moldova, precum și alte documente stabilite în actele normative.

Pot fi permise excepții în baza tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte. În tratatele încheiate cu statele vecine poate fi stabilită o modalitate simplificată de trecere a frontierei de stat de către cetățenii Republicii Moldova și de către cetățenii statelor vecine.

Autorizarea trecerii frontierei de stat de către persoane, mijloace de transport, trecerii peste frontiera de stat a mărfurilor și a altor bunuri prevede efectuarea controlului la trecerea frontierei, a controlului vamal și a altor tipuri de control instituite de lege.

În caz de apariție a situațiilor excepționale, formațiunile de salvare și de recuperare ale altor state trec frontiera de stat, pentru a localiza și lichida aceste situații, în condițiile stabilite de Guvern și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

La trecerea frontierei, controlul trenurilor, garniturilor de tren și al aeronavelor se efectuează în locuri special amenajate, iar al navelor se efectuează în porturi.

Introducerea pe și scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a armelor și munițiilor de către persoane fizice sau juridice sînt admise numai în baza unui permis sau autorizații speciale eliberate în conformitate cu legislația în vigoare.

Însoțitorii delegațiilor străine, la nivelul șefilor de stat sau de guvern, ai altor demnitari străini care beneficiază de protecție pot introduce, purta și folosi pe teritoriul Republicii Moldova arme de apărare și pază în conformitate cu legislația privind regimul armelor și munițiilor cu destinație civilă.

Autorizarea trecerii frontierei de stat de către unitățile și subunitățile militare ale Republicii Moldova sau ale altui stat, precum și a armelor, munițiilor, tehnicii de luptă și a încărcăturilor militare, se efectuează în temeiul tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte și al legislației cu privire la statutul forței militare străine în Republica Moldova.

În cazuri de excepție, la solicitarea polițistului de frontieră de a justifica scopul intrării în Republica Moldova, străinii pot prezenta unul din următoarele documente:

a) pentru călătorii de afaceri:

– o invitație din partea unei întreprinderi, organizații sau a unei instituții;

– documente ce confirmă un interes economic (de exemplu: procură, contract de muncă, bilete sau invitații de participare la expoziții);

b) pentru călătorii în scop de studiu sau alte tipuri de instruire:

– un document ce atestă înscrierea la o instituție de învățămînt sau la alte forme de instruire;

– carnet de student sau certificat privind frecventarea cursului;

c) pentru călătorii turistice sau motive personale:

– voucher turistic;

– document justificativ privind cazarea la hotel, invitația din partea gazdei în care se va consemna adresa cazării invitatului;

– confirmarea privind rezervarea locului pentru o călătorie organizată sau orice alt document corespunzător indicînd planurile călătoriei ce va fi întreprinsă;

– biletul de întoarcere sau de circuit;

d) pentru călătoriile întreprinse în scopuri politice, științifice, culturale, sportive, cu ocazia unor evenimente religioase sau în alte scopuri: invitații, bilete de intrare, programe în care să fie înscris, acolo unde este posibil, numele organizației-gazdă și durata vizitei sau orice alt document corespunzător care să indice scopul vizitei;

e) pentru călătoria în scopul îmbarcării la bordul navei, debarcării și repatrierii membrului de echipaj – actul de identitate al personalului navigant.

Guvernul stabilește cazurile în care polițistul de frontieră are dreptul să solicite justificarea scopului intrării în Republica Moldova.

Persoanelor și mijloacelor de transport care nu întrunesc condițiile de intrare sau ieșire în sau din Republica Moldova nu li se autorizează trecerea frontierei de stat.

Refuzul intrării sau ieșirii se dispune în conformitate cu legislația în vigoare și se face în baza unei decizii luate de polițistul de frontieră, care trebuie să conțină motivele refuzului. Decizia argumentată se emite conform unui formular standard aprobat de Poliția de Frontieră și completat de polițistul de frontieră care a luat respectiva decizie. Formularul standard completat se înmînează persoanei interesate. Poliția de Frontieră ține Registrul de evidență a persoanelor în privința cărora a fost emisă o decizie de refuz al intrării sau ieșirii în/din Republica Moldova.

Persoana căreia nu i s-a autorizat intrarea sau ieșirea în/din Republica Moldova are dreptul să conteste decizia în instanța de judecată în modul stabilit de lege. În acest scop, persoanei i se oferă datele de contact ale Uniunii Avocaților care poate să ofere informații despre reprezentanții săi competenți să acționeze în interesul persoanei.

Depunerea contestației în instanța de judecată nu suspendă executarea deciziei de refuz. Dacă instanța de judecată anulează decizia de refuz, persoanei i se vor corecta orice modificări aplicate în actele de călătorie în legătură cu executarea deciziei de refuz, fiindu-i autorizată trecerea frontierei de stat.

Persoana căreia nu i-a fost autorizată trecerea frontierei de stat este obligată să părăsească imediat punctul de trecere, acest fapt consemnîndu-se în Sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră și în Sistemul informațional integrat automatizat în domeniul migrației și azilului.

Latura subiectivă a contravențiilor prevăzute la art. 332 CC al RM pot fi realizate prin intenție și prin imprudență. Prin intenție ar putea fi realizate aceste contravenții atunci cînd subiectul admite în mod conștient aceste încălcări iar forma imprudenței ar pute îmbrăca faptele care sunt săvîrșite din necunoaștere a acelor reguli de trecere a frontierei de stat, a regimului frontierei de stat etc.

În cazul contravențiilor prevăzute la art. 332 CC al RM în calitate de subiect pot fi atît persoana fizică care a împlinit vîrsta de 18 ani, responsabilă și care dispune de capacitatea de voință cît și persoana cu funcție de răspundere prin care se înțelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituție, organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-economice.

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 3321 ,, Încălcarea regulilor de transportare în țară a străinilor”

În competența poliției de frontieră a fost introdusă o contravenție relativ nouă, cea prevăzută la art. 3321 CC al RM în care au fost incriminate toate încălcările a regulilor de transportare în țară a străinilor.

În acest articol se conțin trei componențe distincte.

Obiectul juridic îl constituie totalitatea relațiile sociale referitor la regulile de transportare în Republica Moldova a străinilor.

Latura obiectivă are diferite modalități de realizare.

Astfel, contravenția prevăzută la art. 3321, alin. (1) CC al RM se realizează prin acțiunea de aducere de către transportatori în Republica Moldova a străinilor care nu au un document valabil care ar permite această acțiune. În acest sens, legea interzice aducerea în Republica Moldova de către transportatori a străinilor care nu îndeplinesc următoarele condiții:

nu posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, dacă prin tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu se prevede altfel;

nu posedă viză acordată în condițiile prezentei legi sau, după caz, permis de ședere valabil, dacă prin tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu s-a stabilit altfel.

În cazul contravenției prevăzute la art. 3321, alin. (2) CC al RM, latura obiectivă se realizează prin inacțiune, și anume prin refuzul transportatorului de a asigura transportarea imediată a străinilor care nu au viză valabilă sau, după caz, permis de ședere valabil și un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, dacă legislația în vigoare sau tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel, la locul de îmbarcare sau în alt loc pe care străinii îl acceptă și în care sînt acceptați ori refuzul suportării cheltuielilor de cazare și întreținere, precum și altor cheltuieli aferente returnării acestora.

În acest sens, legislația obligă transportatorii să asigure transportarea imediată a străinilor în cauză la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care străinii îl acceptă și unde sînt acceptați. Dacă acest lucru nu este posibil, transportatorii sunt obligați să suporte cheltuielile privind cazarea și întreținerea, precum și toate celelalte cheltuieli aferente returnării lor. Aceleași obligații sînt aplicabile și transportatorilor cu care străinii aflați în tranzit sosesc în Republica Moldova dacă:

a) transportatorul care urmează să-i preia pentru a-i duce în țara de destinație refuză să-i îmbarce;

b) autoritățile statului de destinație nu permit intrarea străinilor și îi returnează în Republica Moldova.

Modalitatea de realizare a laturii obiective în cazul contravenției prevăzute la art. 3221, alin. (3) CC al RM la fel se realizează în mare parte prin inacțiune, și anume prin netransmiterea de către transportatorii aerieni, la cerere, către Poliția de Frontieră a datelor cu privire la pasagerii pe care îi vor transporta către un punct autorizat de trecere a frontierei de stat prin care aceștia vor intra pe teritoriul Republicii Moldova, sau mai poate fi realizată și prin acțiuni de transmiterea incompletă sau eronată a aceeași informației.

În conformitate cu legislația în vigoare transportatorii sînt obligați să transmită Poliției de Frontieră, pînă la începerea controlului la trecerea frontierei, informațiile privind pasagerii pe care urmează să-i transporte, precum și lista personalului care deservește ruta. Aceste informații trebuie să includă:

a) numărul și tipul documentului de călătorie;

b) cetățenia;

c) numele, prenumele, patronimicul;

d) data de naștere;

e) punctul de trecere;

f) codul transportului;

g) ora de plecare și ora de sosire a transportului;

h) numărul total de persoane transportate;

i) punctul inițial de îmbarcare.

Netransmiterea, transmiterea incompletă sau eronată a acestei informații de către transportatori atrag răspunderea contravențională.

Transportatorul este obligat să distrugă informația colectată și transmisă Poliției de Frontieră în decurs de 24 de ore după sosirea persoanei în Republica Moldova. După intrarea pasagerilor, Poliția de Frontieră distruge datele în decurs de 24 de ore de la transmiterea lor, cu excepția cazului în care aceste date vor fi necesare ulterior pentru a permite exercitarea atribuțiilor legale.

Latura subiectivă a contravențiilor prevăzute la art. 3321 CC al RM pot fi realizate atît prin intenție cît și prin imprudență. Prin intenție ar putea fi realizate aceste contravenții atunci cînd subiectul admite în mod conștient aceste încălcări iar forma imprudenței ar pute îmbrăca faptele care sunt săvîrșite din necunoaștere a acelor obligații ale transportatorilor prevăzute de lege.

În cazul contravențiilor prevăzute la art. 3321 CC al RM în calitate de subiect pot fi atît persoana fizică care a împlinit vîrsta de 18 ani, responsabilă și care dispune de capacitatea de voință cît și persoana cu juridică, adica transportatorul.

Elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 333 ,, Încălcarea regulilor de ședere în Republica Moldova”

Legislația contravențională conține mai multe norme cu tangență la situația migranților ilegali aplicabile în practica judiciară. Unele articole din ambele cărți ale codului sunt aplicabile, în exclusivitate, migranților ilegali, altele pot fi aplicate, atât cetățenilor, cât și migranților

Art. 333 CC al RM prevede răspunderea contravențională pentru încălcarea regulilor de ședere în Republica Moldova. Contravenția este una continuă, permanentă, care se caracterizează printr-o singură acțiune, activitatea contravențională fiind desfașurată fară întrerupere și nu necesită intervenția contravenientului pentru continuare. Fapta contravențională durează până în momentul când contravenientul o abandonează sau este depistat. Contravenția dată este una formală. Subiect al contravenției este un cetățean străin sau apatrid care a împlinit vârsta de 18 ani. Latura subiectivă se caracterizează pentru unele fapte prin intenție în alte prin două forme de vinovăție.

Latura obiectivă se manifestă prin următoarele modalități:

a) Ședere fără acte de identitate. Potrivit art.l al Legii cu privire la regimul strainilor în Republica Moldova nr.200 din 16.07.2010, cetățenii străini și apatrizii pot ieși și intra în Republica Moldova în baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sunt recunoscute și acceptate în Republica Moldova și a vizei, dacă acordurile internaționale nu prevăd altfel. Potrivit art.5 al Regulilor de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului "Cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului național de pașapoarte" nr. 376 din 06.06.95 Monitorul Oficial al R. Moldova nr.47/344 din 24.08.1995 (în continuare hotărârea 376), în cazul pierderii actului de identitate națională, cetățeanul străin sau apatridul este obligat să anunțe imediat organizația care 1-a invitat și organele afacerilor interne care îi vor elibera o adeverință de modelul stabilit cu termen de valabilitate de 30 de zile. Cetățenii străini și apatrizii pot obține un nou act de identitate la reprezentanțele diplomatice sau consulare ale țării respective. Evidența cetățenilor străini și a apatrizilor care intră în și ies din Republica Moldova se efectuează în mod automatizat la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova, prin introducerea informației din actele de identitate naționale, iar, după caz, și din viză în Registrul de stat al populației.

b) Cu documente neautentice sau a căror termen de valabilitate a expirat. Spre deosebire de punctul precedent, în situația dată, actele sunt prezente, însă:

1) s-a constatat că documentele sunt neautentice; Pot fi neautentice, atât actele de identitate cât și actele care asigură aflarea legală pe teritoriul țării. Potrivit Legii cu privire regimul străinilor în Republica Moldova, temei pentru șederea legală a cetățenilor străini și a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, pe un termen de până la 90 de zile pe parcursul a șase luni, servește prezența în actele de identitate naționale a mențiunilor corespunzătoare aplicate de Serviciul grăniceri al Republicii Moldova, cu privire la frontiera de stat, confirmate prin informația de Registrul de Stat al populației, în cazul când s-a constatat că actele sunt false este pornită urmărirea penală.

2) s-a constatat că termenul de valabilitate a actelor a expirat; Termenul de ședere pe teritoriul Republicii Moldova este de 90 zile. Cetățenii străini și apatrizii care au intrat în Republica Moldova pe un termen de peste 90 zile se pot stabili cu traiul temporar sau permanent numai după obținerea adeverințelor de imigrant sau a confirmărilor de repatriere eliberată de către organele competente, în baza cărora se perfectează permisele de ședere sau buletinele de identitate pentru apatrizi. Potrivit Hotărârii guvernului nr. 376 (a se vedea bibliografia), cetățenilor străini și apatrizilor aflați temporar (mai mult de 90 zile) în Republica Moldova li se eliberează permise de ședere pe un termen de până la un an.

Pentru a obține permisul de ședere provizoriu, la organele competente se prezintă următoarele documente: actul de identitate; cererea-chestionar de modelul "P", adeverința de imigrant eliberată de Ministerul Afacerilor Interne, demersul (cererea motivată) al organizației, instituției sau persoanei-gazdă, patru fotografii de modelul stabilit.

Cetățenii străini și apatrizii, sosiți în Republica Moldova la invitație cu scopul de a se stabili cu domiciliul permanent, precum și pentru a obține permisul de ședere sau buletinul de identitate pentru apatrizi, prezintă organelor competente de la locul de domiciliere următoarele documente: actul de identitate cu viza de intrare pentru domiciliere; cererea-chestionar de modelul "C", patru fotografii de modelul stabilit.

Cetățenii străini și apatrizii care sosesc temporar în Republica Moldova și care doresc să obțină domiciliu stabil prezintă organelor competente următoarele documente: cerere-chestionar de modelul stabilit, în două exemplare; declarația rudelor (cunoscuților) autentificată notarial, în care acestea își exprimă opinia față de cererea solicitantului și își dau consimțământul de a-i acorda spațiu locativ în locuințele ce le aparțin; adeverința de imigrant, eliberată de Ministerul Afacerilor Interne; copiile de pe certificatele de căsătorie și de naștere a copiilor; pașaportul național (actul de identitate); două fotografii de modelul stabilit.

La aprobarea domicilierii stabile, cetățeanul străin sau apatridul completează o cerere-chestionar de forma stabilită și i se eliberează permis de ședere sau buletin de identitate pentru apatrizi.

Dacă cetățenilor străini sau apatrizilor li se refuză domicilierea stabilă în Republica Moldova, persoanele în cauză sunt obligate să părăsească teritoriul țării. În caz de nesupunere, ele sunt expulzate.

Cetățenilor străini și apatrizilor cu domiciliu permanent sau provizoriu în Republica Moldova, care doresc să plece peste hotare, li se eliberează vize de ieșire, ieșire-intrare sau pașapoarte pentru apatrizi cu vize de ieșire, ieșire-intrare. La plecarea pentru stabilirea cu domiciliul permanent peste hotare permisele de ședere sau buletinele de identitate pentru apatrizi sunt predate organelor competente. În ceea ce privește refugiații, buletinul de identitate se eliberează persoanelor cărora li s-a acordat statut de refugiat, inclusiv copiilor acestora și este valabil doar pe teritoriul Republicii Moldova.

Buletinul de identitate pentru beneficiarii de protecție umanitară se eliberează persoanelor cărora li s-a acordat protecție umanitară, inclusiv copiilor acestora și este valabil doar pe teritoriul Republicii Moldova.

Pentru confirmarea datelor auxiliare (domiciliul, starea civilă și copiii minori), la buletinul de identitate pentru refugiați se anexează fișa de însoțire (RR), iar la buletinul de identitate pentru beneficiarii de protecție umanitară fișa de însoțire (RH), care sunt valabile numai la prezentarea buletinului de identitate.

Buletinul de identitate pentru refugiați, buletinul de identitate pentru beneficiarii de protecție umanitară, precum și documentul de călătorie, prevăzut de Convenția cu privire la statutul refugiaților din 28 iulie 1951 și documentul de călătorie (protecție umanitară), sunt eliberate de către Ministerul Afacerilor Interne persoanelor cărora li s-a acordat statutul de refugiat sau protecție umanitară, precum și copiilor acestora, pentru ieșire și intrare din/în Republica Moldova. Perfectarea buletinelor de identitate și a documentelor de călătorie se efectuează centralizat, în mod automatizat, în baza cererii depuse personal. Pentru copiii minori și persoanele recunoscute de judecată incapabile, cererea și documentele necesare sunt depuse de către reprezentanții lor legali. Prezența persoanei căreia urmează a i se elibera documentele este obligatorie.

Refugiații și beneficiarii de protecție umanitară, în termen de 10 zile de la obținerea statutului de refugiat sau protecției umanitare, sunt obligați să se adreseze la Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne, în vederea perfectării buletinului de identitate.

Pentru perfectarea inițială a buletinului de identitate, refugiatul și beneficiarul de protecție umanitară depune următoarele documente: cererea-chestionar; documentul temporar de identitate valabil, eliberat de Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne; extrasul din decizia Direcției refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne privind acordarea statutului de refugiat sau protecției umanitare; documentul de confirmare a domiciliului (acordul notarial autentificat al proprietarului spațiului locativ, contractul de locațiune sau sublocațiune a spațiului locativ, bonul de cazare la hotel, cămin sau în alte încăperi special amenajate, actul de proprietate asupra locuinței, ordinul de repartiție a locuinței sau adeverința de la locul de trai; actul de identitate național aflat în posesia solicitantului; certificatul de naștere; certificatul de căsătorie și/sau divorț; certificatele de naștere ale copiilor cu vârsta de până la 16 ani; certificatul de schimb al numelui, prenumelui; diploma de studii superioare; diploma de doctor în științe; carnetul de pensionar; certificatul medical, cu indicarea grupei sangvine (obligatoriu); bonurile de plată sau dovada de plată sub alte forme.

În schimbul documentelor depuse, solicitantului i se eliberează un certificat de modelul stabilit de Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne. Buletinul de identitate pentru refugiați se eliberează pe un termen de cinci ani.

Buletinul de identitate pentru beneficiarii de protecție umanitară se eliberează pe un termen de un an. La expirarea termenului de valabilitate a buletinului, acesta va fi restituit Direcției refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne.

Pentru obținerea unui nou buletin de identitate pentru refugiați, la expirarea termenului de valabilitate a acestuia, refugiatul se adresează la Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare, iar în caz de pierdere sau deteriorare – imediat.

La expirarea termenului de valabilitate a buletinului de identitate pentru beneficiarii de protecție umanitară Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne va documenta solicitantul cu un document provizoriu de identitate. În caz de pierdere sau deteriorare a buletinului de identitate, beneficiarul se va adresa imediat la Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne. Pentru eliberarea repetată a buletinului de identitate pentru refugiați, solicitantul depune la Direcția refugiați a Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne documentele necesare. La documentele enumerate se anexează obligatoriu și buletinul de identitate eliberat anterior (cu excepția cazurilor în care buletinul de identitate a fost pierdut sau deteriorat). În registrarea domiciliului refugiaților recunoscuți pe teritoriul Republicii Moldova și beneficiarilor de protecție umanitară se efectuează conform regulilor de evidență a locuitorilor Republicii Moldova, aprobate de Guvern. Persoanele care dețin cetățenia mai multor state, cu excepția cetățenilor Republicii Moldova, se încadrează în regimul de vize stabilit pentru cetățenii statului emițător al actului de identitate național, prezentat la intrarea în țară. La ieșirea din Republica Moldova acești cetățeni prezintă actul de identitate național, în temeiul căruia i s-a permis intrarea.

Buletinul de identitate, pașaportul și permisul de ședere pentru cetățenii străini și apatrizi se retrag de către organele competente, dacă titularul lor: a) a prezentat premeditat date false; b) este recunoscut de judecată vinovat de săvârșirea unei infracțiuni; c) desfășoară sau intenționează să desfășoare activități care pun în pericol securitatea națională, ordinea publică, liniștea, sănătatea sau morala socială, drepturile și libertățile cetățenilor; d) nu are mijloace legale de existență; e) i s-a redus termenul acordat de ședere în Republica Moldova; f) a săvârșit contravenții administrative, a încălcat regulamentele vamale sau regimul de trecere a frontierei de stat; g) urmează să fie expulzat din țară; h) și-a încheiat studiile sau a fost exmatriculat; i) contractul de muncă încheiat cu el a fost reziliat sau a expirat termenul lui de valabilitate; î) adeverința de imigrant și permisul de muncă sunt anulate, suspendate sau a expirat valabilitatea lor; j) temeiurile pentru eliberarea actelor respective au încetat.

c) Prin eschivare de la părăsirea teritoriului țării după expirarea termenului de ședere acordat. Cetățenii străini și apatrizii aflați temporar în mod legal în Republica Moldova pot rămâne pe teritoriul țării până la 90 zile, pe parcursul a șase luni, începând cu ziua primei intrări în țară, sau o altă perioadă stabilită în viza eliberată de autoritățile Republicii Moldova, dar nu mai mare decât cea indicată în prezentul punct, cu excepția străinilor care dețin buletine de identitate pentru apatrizi sau permise de ședere. La expirarea termenului de valabilitate a vizei sau a termenului de ședere acordat, cetățenii străini și apatrizii sunt obligați să părăsească țara.

Termenul de ședere a străinilor pe teritoriul Republicii Moldova se comunică acestora de către persoana responsabilă a Serviciului Grăniceri sau, după caz, a secției (biroului) evidență și documentare a populației a Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor.

Prelungirea termenului de ședere în Republica Moldova și a valabilității vizelor de intrare-ieșire – de serviciu, simple, turistice și de tranzit – se efectuează de către Ministerul Afacerilor Interne. Cererea de prelungire a termenului de ședere și a duratei valabilității vizei se prezintă cu cel puțin 72 de ore înainte de expirarea acestora. Cererea privind prelungirea termenului de ședere sau a duratei valabilității vizei poate fi depusă personal sau prin mandat autorizat, iar cererea pentru obținerea inițială a permisului de ședere se depune de către solicitant personal.

Cetățeanului străin sau apatridului i se poate refuza prelungirea termenului de ședere în Republica Moldova și a duratei valabilității vizei de intrare-ieșire în cazul în care: a) i s-a redus termenul acordat de ședere în Republica Moldova; b) a săvârșit contravenții administrative, a încălcat regulamentele vamale sau regimul de trecere a frontierei de stat; c) a încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei; d) motivele expuse nu corespund scopului declarat al călătoriei și, respectiv, categoriei vizei; e) nu a declarat mijloacele de întreținere pentru perioada șederii în țară; f) desfășoară sau intenționează să desfășoare activități care prezintă pericol pentru securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenilor. Vizele de tranzit nu permit staționarea pe teritoriul Republicii Moldova peste termenele lor de valabilitate. Persoanele care tranzitează Republica Moldova fară vize nu pot rămâne pe teritoriul ei mai mult de 72 de ore. Vizele de tranzit se vor elibera cetățenilor străini și apatrizilor la prezentarea vizelor de intrare în țara terță.

Cetățenilor străini și apatrizilor, care nu au motive de ședere în țară sau care au încălcat legile, li se poate reduce termenul de ședere în Republica Moldova. Reducerea termenului de ședere în țară este efectuat de către organele afacerilor interne. Hotărârea despre reducerea termenului de ședere în Republica Moldova se emite în baza examinării demersului în scris al organizațiilor, instituțiilor de învățământ și persoanelor particulare, care au invitat cetățenii străini sau apatrizii, precum și în cazul constatării de către autoritățile Republicii Moldova a contravențiilor săvârșite de către cetățenii străini și apatrizi. Reducerea termenului de ședere a cetățenilor străini și apatrizilor, sosiți în Republica Moldova pentru un termen de până la 90 de zile, se va face prin aplicarea ștampilei și consemnarea în actul de identitate a inscripției privind reducerea termenului de ședere. Cetățenilor străini și apatrizilor, cărora li s-au eliberat permise de ședere sau buletine de identitate, la luarea deciziei despre reducerea termenului de ședere în Republica Moldova, li se retrag documentele eliberate, cu aplicarea în actul de identitate a ștampilei și inscripției respective. Cetățenilor străini domiciliați permanent în Republica Moldova, la expirarea termenului de valabilitate a permisului de ședere, în baza dovezilor ce confirmă absența lor pe teritoriul republicii o perioadă mai mare de șase luni, prin decizia Ministerului Afacerilor Interne li se reduce termenul de ședere. Pentru plecarea din țară a cetățenilor străini și apatrizilor, cărora li se reduce termenul de ședere, precum și cetățenilor statelor cu care Republica Moldova întreține un regim de vize, Ministerul Afacerilor Interne eliberează vize de ieșire. Cetățenii străini și apatrizii, cărora li s-a redus termenul de ședere în țară, sunt obligați să părăsească teritoriul Republicii Moldova la data stabilită. La înmânarea actelor de identitate, organele de poliție, reprezentanții ministerelor, departamentelor, organizațiilor și instituțiilor de învățământ sunt obligați să comunice cetățeanului străin sau apatridului, contra semnătură, despre reducerea termenului de ședere în Republica Moldova și obligațiunea acestuia de a părăsi teritoriul ei în termenul stabilit, iar în cazul neîndeplinirii deciziei în cauză – să-1 avertizeze că va fi expulzat. Materialele privind expulzarea cetățenilor străini și apatrizilor sunt înaintate spre examinare instanței judecătorești.

d) Prin nerespectarea regulilor de intrare și de ieșire din Republica Moldova.

Potrivit regulilor de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica Moldova ,cetățenii străini și apatrizii intră în și ies din Republica Moldova prin punctele de frontieră, deschise pentru comunicație internațională, în baza actelor de identitate naționale în vigoare, în care este aplicată viza de intrare-ieșire – diplomatică, de serviciu, simplă, turistică, de tranzit sau la prezentarea invitației, dacă acordurile încheiate de Republica Moldova cu alte state nu prevăd altceva.

Cetățeanului străin sau apatridului nu i se permite ieșirea din Republica Moldova dacă:

a) este bănuit, învinuit sau inculpat într-o cauză penală, iar procurorul sau instanța de judecată a dispus obligarea lui de a nu părăsi țara și nu există nici o încuviințare de a ieși din țară;

b) a fost condamnat prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă și are de executat o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă penală sub formă de amendă sau de muncă neremunerată în folosul comunității.

În toate situațiile, se vor preciza motivele pentru care se solicită măsura nepermiterii ieșirii din țară și, după caz, vor fi prezentate documentele confirmative.

Nepermiterea ieșirii din țară se realizează prin:

a) instituirea unui consemn nominal în Sistemul informațional integrat automatizat în domeniul migrației și azilului;

b) aplicarea, de către autoritatea competentă pentru străini, în actele de identitate a ștampilei privind nepermiterea ieșirii din Republica Moldova.

Ministerul Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor eliberează acestor persoane o anexă la actul de identitate național, care va servi temei pentru șederea lor legală pe teritoriul Republicii Moldova. Transportarea în Republica Moldova de către companiile de transport aerian, feroviar sau rutier a cetățenilor străini și apatrizilor, care nu întrunesc condițiile privind viza sau care nu au documente valabile pentru trecerea frontierei, este interzisă. În cazul nerespectării condițiilor menționate mai sus, compania respectivă este obligată să asigure transportarea cetățenilor în cauză la locul inițial de îmbarcare, precum și să achite cheltuielile de cazare și întreținere a acestora. Cetățenii străini și apatrizii cu domiciliul stabil pe teritoriul Republicii Moldova sunt luați la evidență în modul prevăzut pentru cetățenii Republicii Moldova.

Tranzitarea teritoriului Republicii Moldova fără vize se permite: în cazul călătoriei cu transportul aerian fără escală pe teritoriul Republicii Moldova; în cazul călătoriei spre țara de destinație cu transbordarea în aeroportul Republicii Moldova, pasagerii având asupra lor actele necesare de intrare în țara de destinație și biletele de călătorie ce confirmă data zborului din acest aeroport. În atare situație durata șederii pe teritoriul Republicii Moldova nu poate depăși 24 de ore. Totodată, pasagerii nu au dreptul de a părăsi teritoriul aeroportului. De asemenea, pot tranzita cetățenii statelor cu care Republica Moldova are încheiate acorduri internaționale în domeniu. Cetățenii străini și apatrizii, care călătoresc cu transportul auto tranzitând teritoriul Republicii Moldova, se deplasează spre punctul de trecere a frontierei pe drumurile destinate comunicațiilor auto internaționale. Cetățenilor străini și apatrizilor, care tranzitează teritoriul Republicii Moldova cu transportul feroviar, li se permite, la stațiile de cale ferată, ieșirea din vagoane pe perioada de staționare a trenului.

Cetățenii străini și apatrizii, care se află în tranzit și staționează forțat pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de 72 de ore, sunt obligați să-și legalizeze la organele competente, în decursul a 24 de ore, șederea în Republica Moldova. Staționarea se consideră forțată în caz de: calamități naturale; reparație a mijloacelor de transport auto; boală (atunci când, potrivit concluziei medicului, continuarea călătoriei prezintă pericol pentru sănătatea bolnavului); reținere a îmbarcării dintr-un tip de transport în altul. În caz de staționare forțată, cetățenilor străini și apatrizilor li se oferă posibilitatea de a se afla în raza localității respective până la lichidarea cauzelor care au generat-o. Pentru legalizarea șederii în caz de staționare forțată, cetățeanul străin și apatridul este obligat să prezinte la organul competent următoarele documente: cererea personală în scris; actul de identitate; certificatul organizației respective, care confirmă motivele și durata staționării. Pe timpul staționării forțate, cetățenii străini și apatrizii pot fi cazați în orice hotel. În cazuri excepționale, organele competente pot autoriza cazarea lor la gazde particulare.

Pentru ieșirea din țară a cetățenilor străini și apatrizilor cu domiciliul stabil pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a celor sosiți la studii sau la muncă, Ministerul Afacerilor Interne le eliberează vize de ieșire-intrare sau de ieșire. Vizele de ieșire-intrare și de ieșire simple se eliberează cetățenilor străini și apatrizilor, aflați provizoriu sau permanent pe teritoriul Republicii Moldova, pe un termen de până la un an, dar nu mai mult decât termenul de valabilitate al pașaportului național sau termenul de ședere stabilit. La cererea organizațiilor, cetățenilor străini și apatrizilor, sosiți în Republica Moldova în interes de serviciu, li se eliberează vize cu ieșiri-intrări multiple pe un termen de până la un an, iar celor sosiți la studii – de până la 90 de zile. Decizia privind acordarea sau refuzul de acordare cetățenilor străini și apatrizilor vize de ieșire-intrare sau de ieșire ține de competența Ministerului Afacerilor Interne. Drept temei pentru eliberarea vizelor de intrare-ieșire, de ieșire-intrare și de ieșire, precum și pentru prelungirea termenelor lor de valabilitate servește: pentru cetățenii străini și apatrizii sosiți în interes de serviciu sau la studii – demersul organizației sau instituției de învățământ respective; pentru cetățenii străini și apatrizii sosiți temporar în scopuri personale, precum și pentru cei cu domiciliu stabil în Republica Moldova – cererea personală; pentru cetățenii străini și apatrizii sosiți ca turiști – demersul companiilor de turism; pentru copiii cu vârste de până la 16 ani – cererea autentificată notarial a unuia din părinți sau a reprezentanților lor legali.

e) Prin eschivare de la examenul medical pentru depistarea virusului imunodeficitar (HIV).

Cetățenii străini și apatrizii, sosiți în Republica Moldova pe un termen ce depășește a 90 de zile, sunt obligați să treacă examenul medical în scopul depistării virusului imunodeficitar uman (HIV) și a maladiei SIDA. Ulterior cetățenii străini vor efectua examenul medical anual.

Tranzitarea teritoriului Republicii Moldova de către cetățenii străini și apatrizii, care realizează trafic internațional auto de mărfuri, se efectuează în temeiul autorizației respective de trecere a frontierei de stat cu prezentarea obligatorie a certificatului medical privind examenul la SIDA cu test de laborator negativ și a actelor valabile pentru intrarea în statul limitrof.

f) Prin declararea de date false în vederea obținerii vizei, permisului de ședere sau buletinului de identitate.

Cetățenii străini și apatrizii obțin viza de intrare-ieșire la misiunile diplomatice și consulare din străinătate ale Republicii Moldova pe o perioadă de până la 90 de zile. Viza de intrare-ieșire poate fi acordată cetățenilor străini și apatrizilor, cu titlu de excepție, de către oficiile consulare și în punctele de trecere a frontierei de stat.

La acordarea vizelor, reprezentanții misiunilor diplomatice și consulare din străinătate ale Republicii Moldova, le comunică cetățenilor străini și apatrizilor termenul de ședere stabilit și data ieșirii lor din Republica Moldova, prevenindu-i despre răspunderea pentru încălcarea prezentelor Reguli.

Pentru o ședere de până la 90 de zile în Republica Moldova fără chemare, cetățenii străini și apatrizii vor prezenta la frontieră pașaportul și declarația vamală, ce ar confirma asigurarea financiară pentru această perioadă. Suma minimă, de care trebuie să dispună străinul la intrarea în Republica Moldova, este de 390 lei (aproximativ 30 dolari) pentru o zi de ședere. Cetățenii străini, care intenționează să viziteze Republica Moldova, trebuie să dispună și de bilet retur sau de plecare în alt stat.

Alte condiții impuse de actele normative

Suplimentar la condițiile menționate mai sus în privința persoanelor străine, există anumite condiții suplimentare în funcție de caz, impuse organizațiilor și cetățenilor Republicii Moldova. În acest aspect, organizațiile care invită în Republica Moldova cetățeni străini și apatrizi în scopuri de serviciu sau la studii, îi familiarizează, în mod obligatoriu, cu drepturile și obligațiunile lor, prevăzute de legislația națională în vigoare. Ele urmăresc respectarea strictă a acestor norme de drept în relațiile bilaterale, țin evidența și asigură întocmirea actelor necesare pentru legalizarea șederii cetățenilor străini și apatrizilor, precum și a ieșirii lor din Republica Moldova la expirarea termenului stabilit.

Întreprinderile, organizațiile și instituțiile de învățământ sunt obligate să informeze în termen de 10 zile organele competente despre anularea contractelor, terminarea sau suspendarea studiilor, precum și despre transferul persoanelor străine, angajate sau aflate la studii, în alte organizații sau instituții de învățământ.

Persoanele care invită în Republica Moldova cetățeni străini și apatrizi pentru scopuri particulare sunt obligate să-i cazeze, să-i întrețină și să ia măsurile corespunzătoare în vederea legalizării șederii lor, respectării de către ei a termenului de ședere stabilit și, în caz de necesitate, să achite toate cheltuielile pentru asistența medicală acordată și procurarea biletelor retur.

Unitățile de transport ale cetățenilor străini și apatrizilor, sosiți în Republica Moldova pe un termen ce depășește șase luni, trebuie declarate în mod obligatoriu la organele vamale și ulterior luate la evidență în subdiviziunea de înmatriculare a transportului și calificare a conducătorilor auto de la locul de trai.

Permisele de conducere internaționale, eliberate în conformitate cu cerințele Convenției internaționale asupra circulației rutiere, încheiată la 8 noiembrie 1968 la Viena, sunt valabile pe teritoriul Republicii Moldova numai pentru conducerea mijloacelor de transport care participă la traficul internațional (călătorii turistice, transport internațional de încărcături, misiuni de serviciu cu durata de până la un an).

În cazul în care titularul permisului de conducere internațional se stabilește cu domiciliul în Republica Moldova acest permis de conducere va fi substituit cu un permis de conducere eliberat în Republica Moldova.

Cetățenii străini și apatrizii, cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării termenului de valabilitate a permisului de ședere sau a buletinului de identitate, sunt obligați să se adreseze organelor competente pentru obținerea unui nou act.

În cazul pierderii actelor de identitate, cererea respectivă se depune imediat.

ASPECTE DE PROCEDURA CONTRAVENȚIONALĂ ÎN CAZURILE DE DOCUMENTARE A CONTRAVENȚIILOR CARE ATENTEAZĂ LA FRONTIERA DE STAT SAU ȘEDERE ILEGALĂ

2.1. Aspecte preliminarii

Procedura în cauzele cu migranți ilegali nu se deosebește de procedura contravențională generală. Totuși, este necesar de luat în considerație faptul că, spre deosebire de cetățenii Republicii Moldova, migranții sunt persoane care nu cunosc limba și tradițiile locale. Din aceste considerente, este important ca la examinarea cauzei contravenționale să se respecte inter alia și prevederile Codului Contravențional privind limba în care se desfășoară procesul și dreptul la interpret. Potrivit art. 379 CC al RM procesul contravențional se desfășoară în limba de stat. Persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de stat are dreptul de a lua cunoștință de toate actele și materialele dosarului și de a vorbi în fața autorității, competentă să soluționeze cauza contravențională, prin interpret. Procesul contravențional se poate desfășura în limba acceptată de majoriatea persoanelor care participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu și în limba de stat. Actele procesuale ale autorității, competentă să soluționeze cauza contravențională, se înmânează persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional, fiind traduse în limba pe care aceasta o cunoaște, în modul stabilit de Codul Contravențional. De asemenea, trebuie luat în considerație faptul că persoanele se pot ciocni de probleme la solicitarea asistenței juridice. În asemenea situații, instanței de judecată îi revine obligația pozitivă de a asigura aceste drepturi pornind de la faptul că procesul contravențional se supune acelorași rigori ca și procesul penal (cauza Zilimberberg c. Moldovei).

O condiție importantă pentru documentarea a asfel de contravenții este competența de examinare care tradițional, în dreptul procedural, este definită ca sfera atribuțiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe implicate în procesul contravențional.

Din analiza art.395 al CC al RM putem distinge câteva forme de competență.

Potrivit art.395 Cod Contravențional, instanța de judecată judecă anumite categorii de cauze în fond, judecă contestațiile împotriva autorităților competente să judece cauzele contravenționale, judecă contestațiile împotriva hotărârilor procurorului.

Competența instanței se manifestă și în dreptul de a aplica măsurile de siguranță și amendă judiciară. În mod expres nu sunt prevăzute măsurile procesuale care pot fi aplicate de către instanță. Totuși, potrivit art. 431, alin.(4), Cod Contravențional la judecarea cauzei contravenționale, instanța hotărăște asupra corpurilor delicte, potrivit prevederilor art.106 din Codul Penal și ale art.162 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător în procesul contravențional. Așadar, confiscarea specială este admisă doar în privința corpurilor delicte.

Potrivit art.456, alin. (3) CC al RM, în cazul de manifestare a lipsei de respect față de judecător sau de neîndeplinire a dispozițiilor președintelui completului de judecată, instanța de judecată, printr-o încheiere, care poate fi inclusă în procesul verbal al ședinței de judecată, poate hotărî aplicarea sancțiunii cuprinse în art.317 Cod Contravențional, art.317 Cod Contravențional prevede, atât amenda ca o sancțiune, cât și arest contravențional. Amenda judiciară prevăzută de art. 395 alin (2) este reglementată în Codul de procedură penală în calitate de sancțiune bănească aplicată față de persoana care a comis o abatere în cursul procesului penal.

În competența funcțională a instanței de judecată se includ și anumite atribuții care nu se conțin în art.395 și anume, aplicarea măsurii de luare în custodia publică. Potrivit art.40 alin.2) și 3) Cod Contravențional , instanța de judecată poate dispune măsura de luare în custodie publică în privința cetățenilor sau apatrizilor față de care s-a dispus expulzarea, dar care nu pot fi expulzați imediat, față de care a fost dispusă măsura returnării sau care au fost declarați indezirabili. În asemenea situații, persoanele sunt plasate în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor.

În materie de competență funcțională se mai cere de remarcat că potrivit art.395 alin(3), instanța de recurs (a se citi Curțile de Apel) judecă recursurile împotriva hotărârilor instanței de judecată.

De asemenea, potrivit Articolul 480. Cod Contravențional , încheierea instanței de judecată privind soluționarea problemelor legate de executarea sancțiunii contravenționale poate fi atacată cu recurs de către persoanele interesate în termen de 15 zile și se judecă în procedură de recurs în conformitate cu prevederile capitolului VIII al cărții a doua a Codului Contravențional.

În ce privește competența instanței de judecată, aceasta poate fi divizată potrivit art.395 CC al RM în două grupuri:

În primul grup se includ categoriile de contravenții expres prevăzute în art.395 și anume, contravențiile prevăzute de art 61, 63-66, 316-318, 320, 336 Cod Contravențional

În al doilea grup se includ contravențiile ce au ca sancțiune: a) privarea de dreptul de a desfășură o anumită activitate; b) privarea de dreptul de a deține anumite funcții; c) munca neremunerată în folosul comunității; d) arestul contravențional. Faptul că norma contravențională prevede o asemenea sancțiune nu este suficient ca instanța să fie investită cu atribuția de a examina cauza. Este determinantă în asemenea situație opțiunea procurorului sau agentului constatator de a solicita o asemenea sancțiune. Doar în asemenea condiții instanța va examina cauza contravențională.

Competența procurorului. Potrivit articolului 396 Cod Contravențional , procurorul examinează contravențiile prevăzute la art.63-68, 88, 312, 313, 316, 317, 320, 322-324, 335-337, 351-353 și cele pe care le-a depistat în exercițiul funcțiunii. În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o contravenție, precum și în cazul liberării de răspundere penală a persoanei cu tragerea la răspundere contravențională, procurorul dispune pornirea procesului contravențional, examinează cauza în limitele competenței sale, ori expediază materialele acumulate, conform competenței, altor organe pentru examinare. În ce privește migranții ilegali, procurorul poate refuza pornirea urmăririi penale sau înceta urmărirea penală în cazul când se pune în discuție problema constatării prezenței sau absenței indicilor infracțiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat (art.382 C. pen.)> fie a organizării migrației ilegale (art.362 C. pen.).

Competența agentului constatator este stabilită în art.399 CC al RM Cauza contravențională se soluționează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvârșită contravenția. Acesta poate aplica sancțiunile prevăzute în partea specială a cărții a doua in limitele competenței și numai în exercițiul funcțiunii. Agentul poate constata contravenții ale căror constatare, soluționare și sancționare sunt atribuite competenței unor alte organe. În astfel de cazuri, agentul constatator va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravențiilor.

Competența organelor afacerilor interne este reglementată în art.400 CC al RM în ce privește migranții ilegali, organele de interne sunt competente de a constata contravenția de încălcare a regulilor de plasare în câmpul muncii a cetățenilor străini și apatrizilor (art.334). Sunt în drept să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni în limitele competenței șeful de direcție și adjuncții lui, comisarul de poliție și adjuncții lui, șefii secțiilor de poliție, șefii sectoarelor de poliție, șefii posturilor de poliție, ofițerii operativi superiori de sector și ofițerii de sector ai poliției, precum și șefii posturilor liniare de poliție, iar pe cauzele privind încălcarea regimului din transporturi și a regulilor de circulație rutieră – și funcționarii poliției rutiere. Organele afacerilor interne sunt, de asemenea, obligate în cazul reținerii, cetățeanului străin sau apatridului să aducă la cunoștință motivul reținerii și învinuirea, formulate în limba pe care acesta o înțelege, explicându-i-se concomitent drepturile și obligațiunile procedurale.

În cazul arestului unui cetățean străin sau unui apatrid, organele competente sunt obligate să anunțe despre aceasta în termen de 48 de ore misiunile diplomatice sau consulare ale statului, al cărui cetățean este persoana în cauză, ori misiunile diplomatice sau consulare ale statului, care i-a eliberat actul de identitate.

Competența Poliției de Frontieră este prevăzută în art.423. Astfel, Poliția de Frontieră este competent de a constata contravențiile de încălcare a regulilor de ședere în Republica Moldova, a regulilor privind regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră, a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat și a regulilor de trecere a frontierei de stat și a contravențiilor ce țin de deteriorarea, nimicirea, permutarea intenționată a semnelor frontierei de stat, instalarea unor semne de frontieră false.

După cum se observă, în practică poate apărea confuzie între competența organelor afacerilor interne și a poliției de frontieră în ce privește art.333 CC al RM De regulă, persoanele care încalcă regulile de ședere în Republica Moldova (art. 333 CC al RM) sunt depistate de poliție. În situațiile respective, pentru a respecta prevederile actuale, chiar dacă eventual, în viitor pot fi modificate în ce privește competența, persoana oficială care efectuează reținerea unui migrant ilegal poate anunța procurorul. În toate cazurile aducerea migrantului în fața judecătorului în cel mai scurt timp poate evita încălcarea drepturilor migrantului.

Competența personală este mai puțin evidentă în dreptul contravențional. Totuși se cere de remarcat că potrivit art. 395 alin. 1) lit. a) Cod Contravențional instanța judecă cauzele contravenționale în privința minorilor.

Administrarea probelor în cazurile privind contravențiile care atentează la frontiera de stat sau ședere ilegală

La administrarea probelor în cazurile privind contravențiile comise de mi-granți, este necesar de respectat rigorile unui proces echitabil determinat de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În cauza Ziliberberg, c. Moldovei (hotărârea din 1 februarie 2005). Curtea notează că nu se contestă de către părți că aplicabilitatea articolului 6 trebuie evaluată în baza a trei criterii menționate în hotărârea Engel (Engel și Others c. Olandei, hotărâre din 8 iunie 1976). În acest context, Curtea reamintește că pentru a determina dacă o abatere se califică ca „penală", în sensul Convenției, prima chestiune care trebuie stabilită este dacă norma care definește abaterea aparține dreptului penal în sistemul juridic al statu-lui pârât; iar ulterior trebuie examinată natura abaterii și, în sfârșit, natura și gra-dul de severitate ale pedepsei care putea fi aplicată persoanei în cauză, luând în considerație obiectul și scopul articolului 6 al Convenției, sensul obișnuit al ter-menilor din articolul respectiv, precum și legislația Statelor Contractante.

Nu se contestă de către părți că abaterea pentru care reclamantul a fost sancționat nu este calificată în dreptul național ca „penală". Totuși, indicii furni-zați de dreptul național al statului pârât au doar o valoare relativă

Prin urmare, este necesar de a examina abaterea în lumina celui de-al doilea și al treilea criteriu menționate mai sus. În acest sens, Curtea reamintește că aces-te criterii sunt alternative și nu cumulative. Pentru ca articolul 6 să devină aplica-bil, este suficient ca abaterea în cauză să fie, prin natura sa, „penală” din punctul de vedere al Convenției sau ar trebui să facă persoana în cauză pasibilă de o sancțiune care, datorită naturii sale și gradului de severitate, ține, de obicei, de domeniul „penal". Acest lucru nu exclude faptul ca o examinare cumulativă să fie folosită atunci când analiza separată a fiecărui criteriu nu permite de a se ajunge la o concluzie clară în ceea ce privește existența unei „acuzații penale”.

Așadar ,în toate cazurile de administrare a probelor, când se presupune o ingerință, este necesar de avut în vedere faptul că în sistemul național tragerea la răspundere pentru comiterea contravențiilor este calificată ca o acuzație de natură penală.

Codul contravențional reglementează procedeele probatorii în CAPITOLUL IV al Părții Generale, Cartea a doua. Cu toate că în art. 425-431 CC al RM sunt norme care reglementează administrarea probelor în activitatea judiciară cercul de aplicare a procedeelor probatorii este mai larg. Chiar dacă în articolele respective nu se menționează despre audiere, este cert că un asemenea procedeu probatoriu este aplicat în primul rând în activitatea agentului constatator și a instanței. Aceasta, deoarece însăși standardele internaționale impun obligația pozitivă a statului de a asigura ca persoana să aibă posibilitatea de a se expune asupra acu-zațiilor înaintate.

Codul contravențional, în art. 457, stabilește că în cadrul cercetării judecă-torești, făptuitorul poate cere să fie audiat la începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătorești.

Potrivit art. 425 alin. 2, CC al RM în calitate de probă se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesul-verbal cu pri-vire la contravenție, procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor, pro-cesul-verbal de percheziție, explicațiile persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional, depozițiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregis-trările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele și documentele ri-dicate, constatările tehnico-științifice și medico-legale, raportul de expertiză.

Potrivit articolului 429 CC al RM, în cazul contravențiilor aflate în compe-tență, organul de constatare a contravențiilor, dacă există temeiuri de a efectua percheziția corporală sau ridicarea, poate ridica obiectele și documentele care au importanță pentru cauză, care se află în hainele, în alte lucruri ale persoanei sau pe corpul ei. La aprecierea valorii probante a obiectelor ridicate în cadrul per-cheziției este necesar de luat în considerație faptul că percheziția corporală și ridi-carea obiectelor și documentelor se pot efectua fără ordonanță specială și fără au-torizația instanței de judecată:

a) în cazul reținerii. Reținerea constă în limitarea de scurtă durată a li-bertății persoanei fizice și se aplică în cazul contravențiilor flagrante pentru care se prevede sancțiunea arestului contravențional; imposibilității identificării per-soanei în a cărei privință este pornit proces contravențional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare; contravențiilor pasibile, conform prezentului cod, de aplicarea măsurii de siguranță a expulzării;

b) dacă există motive rezonabile pentru a presupune că una dintre per-soanele care se află la locul efectuării percheziției sau ridicării ascunde asupra sa obiecte sau documente care pot avea importanță pentru justa soluționare a cau-zei. Percheziția corporală, ridicarea în procesul ei a obiectelor și documentelor se efectuează de un reprezentant al agentului constatator de același sex cu persoana percheziționată, cu participarea, după caz, a unui specialist de același sex.

Pornind de la faptul că procesele-verbale sunt utilizate în calitate de mijloc de probă, la aprecierea lor este necesar de luat în considerație cerințele față de aceste acte. Așadar, în procesul-verbal cu privire la percheziție sau la ridicarea obiectelor și documentelor se consemnează că celor prezenți li s-au explicat drep-turile și obligațiile prevăzute de codul contravențional și se înscriu declarațiile fă-cute de aceste persoane.

De asemenea, se menționează predarea benevolă sau ridicarea forțată a obi-ectelor și documentelor, se indică locul și împrejurările în care au fost descoperite. În procesul-verbal sau în lista anexată se enumeră obiectele și documentele ridi-cate, numărul, măsura, cantitatea, elementele caracteristice și, pe cât este posibil, valoarea lor.

Dacă, în timpul percheziției, ridicării obiectelor și documentelor sau în tim-pul cercetării la fața locului, persoanele la care se efectuează percheziția sau ridi-carea ori alte persoane au încălcat ordinea sau au încercat să distrugă ori să tăinu-iască obiectele și documentele căutate, agentul constatator consemnează faptul în procesul-verbal, in¬dicând și măsurile pe care le-a întreprins.

Procesul-verbal cu privire la percheziție, la ridicarea obiectelor și documen-telor sau la cercetarea la fața locului se aduce la cunoștința tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestor acțiuni procesuale ori au asistat la efectua-rea lor fiind semnat de acesta.

Potrivit art.430 alin.5 CC al RM, refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna procesul-verbal, precum și absența aces-tora se consemnează de martorii asistenți.

Măsurile procesuale de constrângere și sancțiunile contravenționalei aplicate în cazurile contravențiilor care atentează la frontiera de stat sau ședere ilegală

Măsurile procesuale de constrângere și sancțiunile sunt instituții procesuale distincte ale dreptului contravențional, făcând parte din diferite Cărți ale Codului Contravențional.

Totuși, pornind de la faptul că ambele instituții țin de o limitare a drepturilor, îndeosebi a dreptului la libera deplasare, considerăm util de a le examina în același capitol. De regulă, migranților ilegali se aplică reținerea (art.433), amenda (art.34), arestul (art.38) și expulzarea (art.40). Această consecutivitate de examinare a instituțiilor este determinată de fazele procesului contravențional și posibil va facilita examinarea mai utilă a problemelor. De regulă, alte sancțiuni sau măsuri procesuale de constrângere în privința migranților ilegali nu sunt aplicate.

Reținerea contrvențională

În dreptul intern ca măsură procesuală de constrângere pentru migranții ilegali poate fi aplicată reținerea, măsura care se supune acelorași rigori impuse de Convenția Europeană ca și reținerea în procesul penal. Potrivit art.433 CC al RM, reținerea ca limitare de scurtă durată a libertății persoanei fizice se aplică în cazul: a) contravențiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancțiunea arestului contravențional; b) imposibilității identificării persoanei în a cărei pri-vință este pornit proces contravențional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare; c) contravențiilor pasibile, conform prezentului cod, de aplicarea mă-surii de siguranță a expulzării.

Subiecții cu drept de a reține sunt: a) Ministerul Afacerilor Interne; b) Ser-viciul Grăniceri (Poliția de frontieră), în cauzele de încălcare a regimului de fronti-eră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat; c) Serviciul vamal, în cazul contravențiilor ce țin de competența lui.

Persoana reținută trebuie informată neîntârziat, într-o limbă pe care o înțe-lege, despre motivele reținerii. Persoanei reținute i se comunică neîntârziat, contra semnătură, drepturile prevăzute de cod, cât și posibilitatea de a comunica la două persoane, Ia alegerea sa, despre reținere. În ambele cazuri, în procesul-verbal se consemnează despre aceasta în procesul-verbal cu privire la reținere.

Reținerea nu poate depăși trei ore, cu excepția cazurilor prevăzute de Codul Contravențional, iar persoana suspectată de săvârșirea unei contravenții pentru care sancțiunea prevede arestul contravențional poate fi reținută până la exami-narea cauzei contravenționale, dar nu mai mult decât pe 24 de ore. Faptul reține-rii se comunică neîntârziat procurorului.

De remarcat că potrivit art.435 alin.3 CC al RM persoanele care au încălcat regulile de ședere a cetățenilor străini și apatrizilor în Republica Moldova, regi-mul de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat pot fi reținute pe un termen de până la trei ore pentru încheierea procesului-verbal sau, prin de-cizia instanței de judecată, pe un termen de până la 72 de ore pentru a identifica persoana și a clarifica circumstanțele contravenției.

Amenda contravențională

Potrivit art.34, amenda este o sancțiune pecuniară se stabilește în unități convenționale, o unitate convențională fiind egală actualmente cu 20 de lei.

Pentru contravențiile prevăzute în art.333 și 334 CC al RM mărimea amenzii este în proporții de la 50 la 100 de unități contravenționale. Potrivit aliniatului (3) al art.34, contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanța de judecată o poate înlocui, cu alte sancțiuni. În privința migranților ilegali, acestea, în cele mai dese cazuri, este arestul contravențional. Pornind de la faptul că persoana se află în stare de ședere ilegală, s-a format o practică de plasare a persoanei în custodie publică în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor pentru perioada de achitare a amenzii. În cazul neachitării se înaintează materialele în instanța de judecată pentru aplicarea arestului contravențional.

Potrivit art.34 alin.(4), lit. d), la aplicarea arestului se calculează o zi de arest pentru două unități convenționale.

Arestul contravențional

Potrivit art.38 CC al RM, arestul contravențional este o sancțiune contravențională excepțională care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărâre judecătorească, care se execută în condițiile prevăzute de Codul de executare. Potrivit art.338 al Codului de Executare, sancțiunea arestului contravențional se execută în condiții stabilite pentru regim inițial într-un penitenciar de tip semiînchis. Potrivit art.270 al Codului de executare în penitenciarul de tip semiînchis, condamnații sunt deținuți cu pază și sub supraveghere permanentă, sunt repartizați în încăperi izolate cu cel mult patru locuri, pot fi antrenați în munci care nu necesită ieșire din penitenciar.

Condamnații sunt în drept, în intervalul de timp de la deșteptare până la stingere, să se deplaseze liber pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administrația penitenciarului, de asemenea, să fie antrenați în munci în afara penitenciarului, cu condiția asigurării supravegherii permanente.

În regim de resocializare, condamnații, suplimentar la prevederile menționate sunt în drept de a avea asupra lor și de a utiliza obiecte de valoare și bani; pot fi antrenați în muncă în afara penitenciarului fără supraveghere; pot beneficia de o deplasare de scurtă durată. În regim comun și în regim de resocializare, condamnații pot fi antrenați în munci în afara penitenciarului dacă dispun de dreptul de deplasare fară escortă sau însoțire. După cum se observă, legislația contravențională în motive de executare a arestului contravențional rămâne a fi perfecționată, pornind de la faptul că actualmente arestul contravențional este executat în Izolatoarele de Detenție Provizorie ale Comisariatelor de Poliție.

Durata arestului contravențional este de la 3 la 15 de zile. În cazul concursului de contravenții sau cumulului de hotărâri de sancționare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancțiune arestul contravențional, instanța de judecată îl poate aplica pe un termen de până la 30 de zile.

Durata reținerii contravenționale se include în durata arestului contravențional. Arestul contravențional nu poate fi aplicat persoanelor declarate invalizi de gradul I și de gradul II, militarilor în termen, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vârstă de până la opt ani, persoanei care este unicul întreținător al copilului cu vârstă de până la 12 ani și nici persoanelor care au atins vârsta generală de pensionare.

Expulzarea

Potrivit art.40 al Codului Contravențional expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor străini și apatrizilor care au încălcat regulile de ședere, măsură care are drept scop înlăturarea unei stări de pericol și prevenirea săvârșirii de către aceste persoane a unor fapte socialmente periculoase.

Expulzarea poate fi aplicată cetățenilor străini și apatrizilor ca sancțiune complementară în cazul comiterii contravențiilor prevăzute de art.58, art.67 alin.(4), (5), art.76, 80, 81, 83, 84, 87, 323, 324, 326, 328, 330-333,339, 348 din Codul Contravențional.

În privința cetățenilor străini și apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea pe un termen de cel mult șase luni în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor.

Instanța de judecată, de asemenea, poate dispune luarea în custodie publică a cetățenilor străini și apatrizilor în a căror privință a fost dispusă măsura returnării sau care au fost declarați indezirabili.

În cazul în care expulzarea însoțește arestul contravențional, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei arestului. După cum se observă, în asemenea cazuri este vorba de o detenție a persoanei și hotarârea instanței trebuie minuțios motivată. Reamintim despre multiplele hotărâri ale CtEDO în privința Moldovei privind lipsa unor motivări fundamentate ale hotărârilor judecătorești de aplicare a detenției.

CAPITOLUL IV. EXAMINAREA ÎN INSTANTA DE JUDECATĂ A CAUZEI CONTRAVENȚIONALE ȘI EXECUTAREA SANCȚIUNII ÎN CAZURILE CONTRAVENȚIILOR CE ATENTEAZĂ

LA REGIMUL FRONTIERII DE STAT

§1. Aspecte prelimiarii

La examinarea cauzei contravenționale de către instanța de judecată este important de a stabili dacă procedura de constatare a contravenției a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale. În caz contrar, instanța poate înceta procesul contravențional. Asemenea hotărâre poate fi dată în două situații:

în primul rând, dacă s-au constatat anumite circumstanțe care înlătură procesul contravențional de circumstanțe prevăzute în art.441 CC al RM

în al doilea rând, procesul contravențional poate înceta în cazul nulității procesului-verbal cu privire la contravenție (art.445 CC al RM). În cetarea poate fi determinată de neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenție a datelor și faptelor indicate în art.443 Cod Contravențional în asemenea condiții, instanța are obligația pozitivă de a asigura examinarea cauzei contravenționale propriu-zise, dar și a constata corectitudinea constatării contravenției de către subiecții competenți. Potrivit art.440 CC al RM, constatarea faptei contravenționale înseamnă activitatea, desfășurată de agentul constatator, de colectare și de administrare a probelor privind existența contravenției, de încheiere a procesului- verbal cu privire la contravenție, de aplicare a sancțiunii contravenționale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanța de judecată sau altui organ spre soluționare.

Agentul constatator este sesizat prin plângere, denunț sau din oficiu când se constată că a fost săvârșită o faptă ilicită sau când o astfel de faptă a fost depistată în urma controlului conform atribuțiilor de serviciu în cazurile prevăzute de lege. Imediat sau în cel mult trei zile de la data sesizării, agentul constatator este obligat să verifice sesizarea și să întreprindă măsurile prevăzute în prezentul capitol.

Dacă la depistarea sau la examinarea cazului contravențional se stabilește competența unui alt agent constatator, materialele se remit în aceeași zi conform competenței.

La solicitarea unor alți agenți constatatori, lucrătorul organului afacerilor interne este obligat să le acorde ajutor la constatarea contravenției.

Potrivit art.448 CC al RM, împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție poate fi înaintată o contestație în decursul a 15 zile de la data aducerii la cunoștință a faptului încheierii procesului-verbal. Dreptul de a înainta contestația îl are contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul. În perspectiva modificării art. 448 CC al RM, considerăm că procurorul ar trebui să aibă dreptul de a anula procesul-verbal cu privire la contravenție. Contestația împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție se depune la autoritatea din care face parte agentul constatator. În cel mult trei zile de la data depunerii contestației, agentul constatator expediază în instanță contestația și dosarul cauzei contravenționale. În legătură cu faptul contestării se suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin proces-verbal.

Contestația împotrivă hotărârii cu privire la contravenție poate fi depusă în decursul a 15 zile de la data pronunțării hotărârii sau de la data aducerii ei la cunoștință, după caz. În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, persoana față de care a fost pronunțată hotărârea poate fi repusă în termen, la cerere, de către autoritatea (persoana cu funcție de răspundere) împuternicită să examineze contestația.

În cauzele contravenționale săvârșite de migranții ilegali pot fi contestate procesele-verbale privind încălcarea regulilor de ședere (art.333 CC al RM), fie desfășurarea activității de muncă de către cetățenii străini sau apatrizi aflați provizoriu în Republica Moldova fără permis de ședere în scop de muncă (art.334 alin.2 CC al RM). S-a remarcat mai sus că aceste articole sunt de competența Serviciului Grăniceri (art.333 CC al RM) și a organelor afacerilor interne (art.334 CC al RM). În activitatea practică, au fost constatate cazuri când organele de poliție au reținut migranți ilegali, potrivit art.333 și i-au prezentat în fața instanței care, la rândul său, a dispus amenda și expulzarea. În asemenea cazuri a fost pusă problema cu privire la competența organelor de poliție de a reține persoanele respective. În opinia noastră, în asemenea cazuri poate apărea problema încălcării competenței doar în situația când agentul constatator din cadrul poliției ar fi aplicat sancțiunea contravențională și nu reținerea contravențională care este o măsură procesuală de constrângere. Dacă migrantul ilegal va fi prezentat în cel mai scurt timp în fața judecătorului, aceasta va fi o respectare a art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

O altă situație controversată este atunci când judecătorul aplică sancțiunea contravențională a amenzii cu toate că aparent această prerogativă ar fi în competența agentului constatator din cadrul serviciului grăniceri (art.333 Cod Contravențional ) sau din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În asemenea situații, este aplicabil raționamentul a forti ori dacă instanța de judecată este competentă de a examina: chestiunea expulzării (art.40 CC al RM); contestațiile împotriva hotărârilor autorităților competente să soluționeze cauzele contravenționale, procurorului (art.399 alin.2 CC al RM); contestațiile împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție (art.448 CC al RM), cu atât mai mult, instanța poate aplica orice sancțiune contravențională pentru orice cauză. Așadar, conflictele de competență privind aplicarea sancțiunii contravenționale între instanță și agentul constatator sunt inadmisibile.

La examinarea cauzei contravenționale privind migranții ilegali este necesar de respectat anumite principii care necesită a fi reținute de instanță la examinarea cauzelor în dreptul intern.

Legislația recunoaște principiul nedescriminării solicitanților de azil, refugiaților și beneficiarilor de protecție umanitară sau temporară. Astfel, prevederile legislației naționale se aplică solicitanților de azil și beneficiarilor unei forme de protecție fară discriminare, indiferent de rasă, cetățenie, etnie, limbă, religie, apartenență politică, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vîrstă. De asemenea, nici un solicitant de azil nu poate fi returnat sau expulzat de pe teritoriul Republicii Moldova până la epuizarea tuturor căilor ordinare de atac. Refugiatului în a cărui privință a fost emisă o hotărâre judecătorească de expulzare i se acordă un termen rezonabil pentru efectuarea formalităților necesare de admitere legală într-o altă țară. În caz de necesitate, față de această persoană, până la returnare sau expulzare, se aplică măsurile de siguranță prevăzute de legislație. De dreptul de azil în Republica Moldova beneficiază, în aceeași măsură, și membrii familiei refugiatului.

În cazuri excepționale, persoanele care au deținut funcții politice, diplomatice sau de interes public în alte țări sau în organismele internaționale, persoanele care au demonstrat un deosebit atașament, respect și interes pentru Republica Moldova, alte personalități marcante, care sunt persecutate în țara lor de origine, pot solicita Președintelui Republicii Moldova acordarea de azil politic. Cererile prin care se solicită azil politic se examinează de către Comisia pentru problemele cetățeniei și acordării de azil politic pe lângă Președintele Republicii Moldova. Persoanele cărora li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot solicita acordarea statutului de refugiat. Persoanele cărora li s-a acordat azil politic au aceleași drepturi și obligații ca și refugiații.

Străinului i se poate acorda protecție umanitară. Protecția umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și în a cărui privință există motive de a crede că, la întoarcere în țara de origine, va fi expus unui risc serios de a fi persecutat și din cauza acestui risc nu poate sau nu dorește să obțină protecția acelei țări.

Ședința de judecată în privința migranților ilegali nu se deosebește în esență de ședințele privind examinarea unei cauze contravenționale cu remarca că, de regulă, în toate cazurile trebuie să participe interpretul dacă persoana nu cunoaște limba română. De remarcat că migranții ilegali provin din diferite țări și nu cunosc limbile oficiale, în asemenea situații, instanțele se pot confrunta cu probleme privind identificarea interpreților. Recomandabil ar fi adresarea în organizațiile naționale și internaționale ce se preocupă de problemele migranților care, la rândul lor, ar putea identifica interpreți fie din birourile de traduceri, fie din concetățenii aflați legal în Republica Moldova.

De asemenea, judecarea cauzei contravenționale poate să se finiseze cu expulzarea persoanei, măsură aplicată doar față de asemenea categorii de subiecți.

Art.453 al Codului Contravențional stabilește că în termen de trei zile de la data intrării cauzei contravenționale în instanță, judecătorul verifică competența și, după caz:

dispune remiterea după competență a dosarului cu privire la contravenție;

fixează data examinării cauzei contravenționale, dispune citarea părților și altor participanți la ședință, întreprinde alte acțiuni pentru buna ei desfășurare.

Potrivit art.454 CC al RM, cauza contravențională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării dosarului în instanță. Dacă există temeiuri rezonabile, judecătorul, prin încheiere motivată, poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 15 zile.

De remarcat că în situația migranților ilegali este aplicabilă prevederea alin. (3) a art.454 CC al RM potrivit cărora, în cazul reținerii persoanei conform art. 376 și 433 CC al RM, judecarea cauzei contravenționale se face de urgență și cu precădere. De regulă, examinarea cauzei contravenționale se desfășoară în aceeași zi. La examinarea cauzei privind contravențiile săvârșite de migranți este necesar de asigurat participarea persoanei reținute, iar art. 455 alin.(4) CC al RM impune obligația de a asigura participarea la ședința de judecată a făptuitorului reținut.

La examinarea cauzei cu privire la migranții ilegali este necesar de luat în calcul și faptul că, în unele cazuri, ca sancțiune poate fi aplicat și arestul contravențional. De asemenea, persoanei date poate să i se aplice și măsura plasării în custodie publică. În asemenea situații este recomandabil de a-i da posibilitatea să-și angajeze un avocat. Chiar dacă Codul Contravențional nu impune prezența apărătorului la examinarea cauzei contravenționale când persoana este susceptibilă de a fi sancționată cu arest, credem că această omisiune a legislatorului poate crea probleme privind respectarea art. 6 al Convenției Europene.

Cercetarea judecătorească nu se deosebește esențial de alte cauze contravenționale. Totuși, trebuie respectate regulile stabilite de art. 457 CC al RM în cadrul cercetării judecătorești se cercetează mai întâi probele prezentate de partea acuzării.

La cererea părților sau a altor participanți la proces, instanța poate modifica ordinea de cercetare a probelor, dacă acest lucru este necesar pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești. Făptuitorul poate cere să fie audiat la începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătorești.

După cercetarea tuturor probelor din dosar și a celor prezentate la judecarea cauzei, instanța soluționează cererile și demersurile formulate și dispune efectuarea, după caz, a unor acțiuni procesuale suplimentare. De remarcat că, în cele mai dese cazuri privind migranții ilegali, mijloacele de probă administrate sunt procesele-verbale: cu privire la contravenție, la percheziție, documentele ridicate în faza de constatare a contravenției, în asemenea condiții, instanța trebuie să constate corectitudinea întocmirii proceselor-verbale, autenticitatea și proveniența documentelor ridicate.

De asemenea, în cadrul cercetării judecătorești, în mod obligator este necesar de a audia făptuitorul. Abținerea de la audierea făptuitorului constituie un temei de casare în recurs a hotărârii judecătorești. În practica judecătorească, încă modestă în aspect de volum, s-au constatat deja cazuri când examinarea cauzei contravenționale s-a produs în lipsa contravenientului sau în limba româna care nu era cunoscută de acesta.

Este necesar de acordat, atât cuvântul făptuitorului în dezbateri sau ultimul cuvânt, cât și a examina orice cerere a acestuia.

Se cere de reținut că potrivit art.457 alin.7) CC al RM, după închiderea dezbaterilor judiciare și rostirea ultimului cuvânt, părțile pot depune în instanță concluzii scrise asupra soluției pe care o propun privitor la cauză. Concluziile se anexează la procesul – verbal.

De remarcat că la un eventual recurs, Curtea de Apel va examina, în primul rând, legalitatea hotărârii judecătorești și corectitudinea întocmirii procesului-verbal al ședinței de judecată. În asemenea condiții, este necesar de respectat prevederile art.459 CC al RM potrivit căruia procesul-verbal al ședinței de judecare a cauzei contravenționale include: a) denumirea instanței judecătorești; b) data (ziua, luna, anul), ora și locul ședinței de judecată; c) numele și prenumele judecătorului și ale grefierului; d) numele și prenumele părților, calitatea lor procesuală; e) mențiunea îndeplinirii procedurii de citare; f) fapta contravențională asupra căreia a fost încheiat procesul-verbal, încadrarea juridică a faptei; g) cererile, demersurile și concluziile formulate de participanții la ședință, măsurile luate; h) probele cercetate în ședință; i) retragerea instanței în camera de deliberare; j) mențiunea privind pronunțarea hotărârii.

Hotărârea judecătorească trebuie să fie una legală, întemeiată și motivată. Pornind de la faptul că, în unele cazuri, prin hotărâre se poate dispune și arest contravențional, plasarea în custodie publică sau expulzarea, motivarea hotărârii capătă o importanță cu totul deosebită. În hotărârile sale împotriva Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atenționat de mai multe ori asupra importanței motivării hotărârilor judecătorești. Astfel, în cauza Becciev c. Moldovei, hotărârea din 4 octombrie 2005, Curtea, cu referire la motivarea hotărârii privind detenția, a constatat că instanțele naționale nu au făcut nici o mențiune în hotărâre cu privire la argumentele prezentate de către reclamant, lim- itându-se doar la reproducerea în hotărârile lor, într-un mod abstract și stereotipizat a temeiurilor formale pentru detenție prevăzute de lege, fără a încerca să arate cum se aplică ele în cazul reclamantului. Mai mult, ele nu au dat nici o apreciere unor astfel de factori, precum caracterizarea bună a reclamantului, lipsa antecedentelor penale, legăturile de familie și țara (locuință, ocupație, bunuri). În fine, instanțele naționale nu au dat nici o apreciere garanțiilor oferite de terțe persoane în favoarea reclamantului.

În cauza Șarban c. Moldovei, hotărârea din 4 octombrie 2005; Curtea a reamintit că, chiar dacă art. 5 al Convenției nu impune judecătorului care examinează o cerere de recurs împotriva detenției obligația de a se referi la fiecare argument împotriva detenției care se conține în declarațiile recurentului, garanțiile sale ar fi lipsite de esență dacă judecătorul, bazându-se pe legislația și practica națională, le-ar trata ca irelevante sau nu ar lua în considerație fapte concrete, invocate de deținut pentru a pune Ia îndoială existența condițiilor esențiale pentru „legalitatea" în sensul Convenției a privării de libertate. Instanțele naționale nu au acordat nici o atenție argumentelor relevante în deciziile lor, nu au reținut argumentele prezentate de către reclamant, fie le-au notat pe scurt, fără a se pronunța asupra acestora. Ele s-au limitat la repetarea, în deciziile lor, într-un mod abstract și stereotipic, a motivelor formale pentru detenție prevăzute de lege. Aceste motive au fost citate fară a se face vreo încercare de a arăta cum se aplică ele în cauza reclamantului.

În cauza Boicenco c. Moldovei hotărârea din 11 iulie 2006, Curtea a reiterat că persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea continuării detenției, dar, după o anumită perioadă de timp, acest lucru nu mai este suficient. Curtea a trebuit să stabilească dacă celelalte temeiuri invocate de autoritățile judiciare au justificat necesitatea continuării lipsirii de libertate. Curtea a stabilit că, atât instanța de fond, cât și Curtea de Apel, atunci când au dispus arestarea reclamantului și prelungirea termenului de arest, au făcut referire la legea aplicabilă, fără a indica motivele, datorită cărora aceste instanțe au considerat ca fiind întemeiate afirmațiile precum că reclamantul ar putea împiedica desfășurarea procesului, ar putea să se ascundă sau săvârși alte infracțiuni. De asemenea, autoritățile judiciare nu au încercat să combată argumentele prezentate de avocații reclamantului. Curtea a luat aceeași atitudine ca și în cauza Becciev c. Moldova.

În cauza Modîrcă c. Moldovei hotărârea din 10 mai 2007, Curtea a constatat că motivele, invocate de instanțele naționale în deciziile lor privind autorizarea arestării preventive și prelungirea perioadei de detenție a reclamantului, au fost real identice cu motivele folosite de instanțele judecătorești pentru arestarea preventivă a reclamantului în cauza Șerban c. Moldovei. Instanțele naționale s-au limitat la parafrazarea temeiurilor pentru detenție, prevăzute de Codul de procedură penală.

În cauza Castraveț c. Moldovei hotărârea din 13 martie 2007, Curtea a reiterat că prezumția libertății nu oferă instanțelor judiciare dreptul de a alege între a aduce învinuitul în fața instanței într-un termen rezonabil sau a-1 elibera. Prezumția este în favoarea libertății în cauză, nu a fost constatată existența unei bănuieli rezonabile, iar motivele pe care s-au bazat instanțele naționale s-au limitat la parafrazarea temeiurilor pentru detenție, prevăzute de Codul de procedură penală, fără a se da explicații cum au fost aplicate în cazul reclamantului. În cauza Istrati și alții c. Moldovei, hotărârea din 27 martie 2007, s-a constatat că încheierile prin care s-a dispus și s-a prelungit detenția acestora, precum și încheierile prin care au fost respinse cererile de habeas corpus au fost neîntemeiate. Curtea a reafirmat că „persistența suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea continuării detenției, însă, după o anumită perioadă de timp, nu mai este suficientă". Este surprinzător faptul că instanța i-a eliberat pe reclamanți în baza motivelor care au fost invocate de aceștia chiar la începutul detenției, adică cu aproximativ patru luni mai înainte. În cauza Mușuc c. Moldovei, hotărârea din 6 noiembrie 2007, Curtea a reamintit că art.5 par. 3 din Convenție nu poate fi considerat ca o autorizare necondiționată a arestării preventive. Necesitatea detenției, indiferent de termen, urmează a fi justificată în mod convingător de către autorități. Curtea a remarcat cu îngrijorare natura repetitivă a problemelor ce țin de relevanța și suficiența motivelor arestării preventive în cauzele împotriva Moldovei. Instanțele naționale s-au bazat pe interpretarea greșită a declarației procurorului privind faptul că reclamantul a încercat în 1999 și 2002 să amenințe o persoană, însă nu au acceptat cererea reclamantului de a audia persoana dată sau de examina înregistrarea depozițiilor acestuia.

În cauza Stici c. Moldovei hotărârea din 23 octombrie 2007, Curtea a remarcat că motivele pe care s-au bazat instanțele naționale în deciziile lor privind prelungirea perioadei arestului au fost virtual identice cu motivele utilizate de instanțele judecătorești naționale la arestarea reclamantului, la fel ca și în alte cauze împotriva Moldovei. Instanțele s-au limitat la parafrazarea temeiurilor pentru arestarea preventivă, prevăzute de Codul de procedură penală.

În cauza Țurcan și Țurcan c. Moldovei hotărârea din 27 noiembrie 2007, Curtea a menționat că e surprinsă de motivul arestării, și anume de refuzul reclamantului de a dezvălui organelor de urmărire numele martorilor care ar fi putut demonstra nevinovăția sa în timpul procesului. Curtea a indicat cu o îngrijorare deosebită că, în pofida insuficienței motivelor inițiale pentru arestare, termenul de arest a fost prelungit de mai multe ori, chiar dacă uneori instanța națională nu avea materialele dosarului în față. De remarcat, de asemenea, că potrivit art.463 alin.(2) CC al RM contravenientului prezent la pronunțarea hotărârii, care a fost sancționat cu arest contravențional, precum și contravenientului reținut i se înmânează neîntârziat, contra semnătură, extras din hotărârea contravențională, expediindu-i-se ulterior copia de pe hotărâre în termenul prevăzut.

§2. Executarea hotărârilor judiciare în privința migrantilor ilegali

Executarea hotărârilor judiciare în materia examinată poartă anumite particularități. Dacă executarea amenzii se desfășoară după normele generale ale Codului de Executare (art.179-180) cu privire la toți contravenienții, măsura expulzării, se aplică doar față de migranții ilegali și are anumite particularități.

Potrivit art.312 Cod de executare, hotărârea judecătorească privind expulzarea se expediază organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială a fost depistată ori domiciliată persoana supusă expulzării.

În cazul când persoana a fost condamnată la închisoare, administrația penitenciarului, cu cinci zile înainte de liberarea acesteia, trimite hotărârea judecătorească organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială a fost depistată ori domiciliată persoana supusă expulzării.

După emiterea hotărârii judecătorești de expulzare, o copie se transmite Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor la care se alătură demersul organului afaceri interne privind aplicarea în regim de urgență a actului de identitate a migrantului, a ștampilei și mențiunii privind expulzarea. Există situații când expulzarea, din motive de sănătate, lipsa actelor necesare sau din alte motive, nu poate fi executată. În asemenea situații, Ministerul Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor eliberează un permis de ședere provizoriu pentru perioada necesară înlăturării impedimentelor de expulzare. Instanța de judecată trebuie informată de către organul afacerilor interne referitor la faptul expulzării.

Potrivit regulilor de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 376 din 06.06.95 "Cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului național de pașapoarte " (anexa 2), în vederea executării hotărârii instanței judecătorești sau punerii în aplicare a măsurii de expulzare, Ministerul Afacerilor Interne poate reține cetățeanul străin sau apatridul pe o perioadă ce nu depășește termenul stabilit de legislația în vigoare (pnc. 50). Cetățenii străini și apatrizii nu pot fi expulzați în cazurile când ei se află în una din situațiile în care legislația Republicii Moldova le interzice să părăsească teritoriul țării (pnc.52).

Expulzarea cetățenilor străini și apatrizilor se efectuează de către organele afacerilor interne. Cetățenii străini și apatrizii supuși expulzării sunt obligați să părăsească teritoriul Republicii Moldova în termenul indicat de instanța de judecată.

Îndeplinirea deciziei de expulzare se realizează prin aplicarea în actul de identitate a ștampilei și consemnarea mențiunii privind expulzarea cetățeanului străin sau apatridu-lui, după care expulzaților li se va ordona să-și cumpere bilet de călătorie și să părăsească țara. În cazurile necesare, cetățenii străini și apatrizii expulzați sunt predați în mod oficial reprezentanților statului, ai căror cetățeni sunt, sau statului, care le-a eliberat actul de identitate. Cetățenii străini și apatrizii, depistați în timpul trecerii ilicite a frontierei de stat, sunt returnați autorităților oficiale ale statului de pe teritoriul căruia aceștia au trecut frontiera de stat. În cazul în care returnarea lor nu este prevăzută printr-un acord încheiat de Republica Moldova cu statul în cauză, se vor întreprinde măsurile cuvenite pentru a-i expulza de pe teritoriul țării. Organele competente, care efectuează controlul în punctele de trecere a frontierei de stat, sunt obligate să expedieze în termen de 24 de ore Ministerului Afacerilor Interne informația privind ieșirea de pe teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor străini și apatrizilor expulzați sau cărora li s-a redus termenul de ședere. Organele de poliție cu competențe în problemele transportării sub escortă a cetățenilor străini și apatrizilor supuși expulzării sunt desemnați de ministrul afacerilor interne. Cheltuielile financiare pentru expulzarea cetățenilor străini și apatrizilor le vor suporta cetățenii străini și apatrizii expulzați, organizația sau persoanele particulare care i-au invitat în Republica Moldova, precum și călăuzele depistate în momentul organizării intrării ilicite în țară a cetățenilor străini și apatrizilor. În cazul expulzării unor cetățeni străini sau apatrizi care nu dispun de mijloace financiare, cheltuielile pentru expulzarea lor, precum și pentru construirea, amenajarea, întreținerea și funcționarea locurilor de cazare special adaptate, hrana și asigurarea necesităților vitale ale acestora pe întreaga perioadă până la predarea lor misiunilor diplomatice sau consulare ale statului ai căror cetățeni sunt, ori misiunilor diplomatice sau consulare ale statului care le-a eliberat actele de identitate, inclusiv cheltuielile de transportare, vor fi achitate din bugetul de stat.

§3. Jurisprudența CEDO în materie de extrădare și expulzare

Cu referință la art. 3 al Convenției Europene, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reconfirmat existența unui principiu de drept internațional bine conturat, care recunoaște statele, sub rezerva angajamentelor asumate prin diverse tratate, inclusiv Convenția, atributul suveran al controlului intrării, șederii și îndepărtării străinilor de pe teritoriile lor. Convenția și protocoalele sale adiționale nu consacră dreptul la azil politic. Totuși, prin interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 3, a Convenției persoanelor în curs de extrădare sau de expulzare de pe teritoriul unui stat se asigură protecția în sensul acestui articol. Așadar, statul contractant este responsabil pentru riscul de rele tratamente la care ar putea fi supus cel extrădat sau expulzat în țara în care urmează a fi trimis.

Expulzarea unei persoane poate, în unele circumstanțe, să se considere contrară dispozițiilor Convenției, dacă există serioase temeri spre a se crede că ea ar urma să fie supusă, în statul în care va fi trimisă, la tratamente interzise de art. 3 din Convenție, cu atât mai mult în situația în care persoana expulzată riscă, în acel stat, o grea pedeapsă pentru motive politice.

Statul care urmează să extrădeze o persoană trebuie să primească de la statul care solicită garanții care ar exclude urmărirea celui extrădat pentru delicte politice sau pentru luările sale de poziție politice, ce ar putea presupune o condamnare nejustificată sau disproporționată.

Și în situația extrădării, riscurile alegate trebuie să fie dovedite prin mijloace de probă adecvate,trebuie avute în vedere, cu prioritate, circumstanțele pe care statul care ar urma să extrădeze o persoană trebuie să le cunoască la momentul extrădării.

Determinarea domeniului de aplicare a art. 3 și extinderea lui cu privire la extrădarea unei persoane urmărite sau condamnate penal într-un alt stat, parte sau nu la Convenție, nu sunt de natură să conducă la pierderea din vedere a scopului „benefic" al extrădării: împiedicarea sustragerii de la aplicarea normelor legale.

Trebuie subliniat faptul că responsabilitatea pentru riscul supunerii la tratamente interzise de Convenție în statul de destinație revine întotdeauna statului care aplică măsura extrădării, ca și a expulzării.

Extrădarea unei persoane într-o țară în care riscă să fie condamnată la moarte sau să fie executată o asemenea sentință pronunțată împotriva ei, de asemenea, este examinată de CEDO în aria de reglementare a art. 3 al CEDO. În cauza Soeringc. v Regatul Unit, reclamantul, cetățean german, reținut în Marea Britanie în așteptarea extrădării sale în SUA, unde era învinuit pentru comiterea unor asasinate în statul Virginia, a invocat faptul că decizia ministrului de interne britanic de a-1 extrăda în SUA ar duce, dacă ar fi executată, la încălcarea de către Marea Britanie a dispozițiilor art. 3 din Convenție, deoarece în SUA el ar trebui să rămână multă vreme în închisoare, în așa-numitul „culoar al morții", în așteptarea eventualei sale condamnări la moarte și a eventualei executări a acestei sentințe. Reclamantul a mai susținut, faptul că el suferea de anumite tulburări mintale ce ar agrava și mai mult starea sa psihologică, dacă ar trebui să rămână vreme îndelungată în locul de detenție incriminat.

Curtea a menționat că rolul ei nu este acela de a prejudeca asupra răspunderii penale și a pedepsei ce urmează a fi aplicată reclamantului. Vârsta și starea sa mintală la momentul comiterii faptelor de care era acuzat sunt elemente de care trebuie ținut seama în discutarea compatibilității menținerii sale sub sindromul psihologic al „culoarului morții", prin raportare la dispozițiile art. 3 din Convenție. Caracterul democratic al ordinii juridice din statul Virginia și elementele pozitive procesuale ale acestuia sunt în afara oricărei îndoieli. Sistemul de drept în discuție nu este nici arbitrar, nici nerezonabil. El respectă principiul preeminenței dreptului și acordă persoanei condamnate la moarte importante garanții procesuale, iar deținuții aflați în acest „culoar" beneficiază de asistență psihologică și psihiatrică.

Totuși, având în vedere lunga perioadă de timp ce trebuie trăită de un condamnat sub semnul sindromului incriminat, cu temerea specifică iminentă a sosirii momentului execuției, situația personală a reclamantului, în special vârsta și starea sa mintală la momentul săvârșirii infracțiunilor care îi sunt imputate, extrădarea sa către SUA a fost considerată de Curte ca fiind de natură să-1 supună la un risc real de tratamente interzise de art. 3 din Convenție.

O altă situație (cauza Einhorn c. Franței) a fost când un cetățean american, condamnat la închisoare pe viață pentru comiterea unui omor, s-a stabilit în Franța, de unde s-a cerut extrădarea lui. Autoritățile americane au dat asigurări guvernului francez, că odată extrădat în statul Pennsylvania, unde reclamantul fusese condamnat, dacă va solicita, el va fi rejudecat, iar în caz de rejudecare, va beneficia de un proces echitabil și pedeapsa cu moartea, nu ar avea cum să fie executată. Pe baza acestor asigurări, cu epuizarea tuturor căilor interne de atac, autoritățile franceze au dispus extrădarea reclamantului în SUA. În fața Curții Europene el a susținut că această extrădare constituie o încălcare de către Franța a dispozițiilor art. 3 al Convenției, deoarece reintroducerea pedepsei cu moartea în statul Pennsylvania îl expune supunerii lui îndelungate „sindromului culoarului morții", pedeapsă inumană și degradantă, pe de o parte, iar pe de alta, el riscă pedeapsa cu închisoarea pe viață, fără posibilitatea liberării condiționate.

Curtea a constatat, mai întâi, că reclamantul nu a fost condamnat la moarte în contumacie pentru faptele care îi erau imputate, ci la închisoare pe viață – condamnare ce a fost pronunțată înainte de reintroducerea pedepsei cu moartea în statul de destinație. Așadar, principiul neretroactivității legii penale împiedică, în caz de rejudecare, condamnarea sa la moarte. Garanțiile oferite de guvernul american, au fost de natură să convingă Curtea că nu mai există riscul unei asemenea condamnări pentru reclamant.

În al doilea rând, cât privește susținerea sa, în sensul că eventuala sa condamnare la închisoare pe viață, fără posibilitatea liberării condiționate, ar fi de natură să constituie o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenție, instanța europeană a arătat că, într-adevăr, în anumite circumstanțe, o asemenea pedeapsă ar putea să apară incompatibilă cu dispozițiile acestui text. În speță însă, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor constituționale ale statului Pennsylvania, guvernatorul statului poate comuta o pedeapsă cu închisoarea pe viață într-o altă pedeapsă de o durată susceptibilă de liberare condiționată. În aceste condiții, cererea reclamantului a fost declarată de Curte ca fiind nefondată.

Interdicția relelor tratamente prevăzută de Convenție este absolută și în materie de expulzare. Această regulă este aplicabilă indiferent de faptul că persoana este învinuită de comiterea unei infracțiuni chiar și grave.

Instanța europeană a decis că riscurile de rele tratamente susținute de o persoană supusă procedurii de expulzare trebuie evaluate pe fondul lor, adică sub aspectul lor concret, pentru Curte, aplicarea în mod automat a unor dispoziții legale interne, care prevăd un termen de cinci zile în care se poate face cerere de azil, a fost calificată ca incompatibilă cu protecția valorilor fundamentale consacrate prin art. 3 din Convenție, în speță, instanța competentă să se pronunțe cu privire la cererea de azil a examinat-o numai sub aspect formal – depășirea termenului în care aceasta a fost introdusă – fără a examina concret riscurile rezultate din acuzația de săvârșire a infracțiunii de adulter de către reclamantă. În caz de expulzare în Iran, infracțiune pedepsită, de regulă, în această țară, cu moartea prin lapidare sau prin flagelarea publică cu lovituri de bici – pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare iraniene, potrivit normelor de drept islamic.

De regulă, supunerea la rele tratamente a celui expulzat în țara de destinație provine din partea autorităților statale, însă este posibil, ca ele să fie aplicate și de particulari, important este ca această amenințare să fie probată. În tr-o cauză, reclamantul a fost arestat în Franța pentru trafic internațional de droguri. Autoritățile franceze au decis expulzarea lui către țara sa de origine – Columbia. Reclamantul a susținut că în această țară urma să sufere tratamente contrare art. 3, ca urmare a răzbunării traficanților de droguri din această țară, care l-au „recrutat" ca transportator al acestor substanțe, ceea ce a și dus la arestarea lui.

Curtea a arătat că, într-o asemenea situație, trebuie cercetat în ce măsură consecințele previzibile ale unei expulzări a reclamantului în Columbia sunt de natură să facă aplicabile dispozițiile art. 3 din Convenție, deoarece, în speță, riscurile invocate de reclamant nu provin din partea autorităților publice.

CtEDO a considerat că, față de caracterul absolut al dreptului garantat de art. 3, ea nu exclude ca dispozițiile sale să devină aplicabile în situația în care pericolul supunerii la rele tratamente provine de la persoane sau grupuri de persoane care nu țin de autoritatea publică a statului. Realitatea unui asemenea risc, precum și faptul că autoritățile statului de destinație nu sunt în măsură să-1 împiedice de a se materializa trebuie dovedite. Totuși, reclamantul nu a produs probe din care să rezulte că aceasta îl afectează personal, nici că există o amenințare directă la adresa sa sau că autoritățile statale nu ar putea să-i asigure o protecție apropriată, ceea ce înseamnă că expulzarea sa nu ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenție.

Curtea Europeană, în materie de expulzare a examinat și compatibilitatea unor obligații asumate de statele contractante prin alte tratate internaționale la care ele sunt părți. După cum a arătat Curtea ( cauza Waite și Kennedi c. Germaniei 18 februarie 1999), atunci când un stat participă la anumite organizații internaționale sau încheie acorduri internaționale de cooperare în anumite domenii de activitate, protecția drepturilor fundamentale nu trebuie să fie afectată. Ar fi contrar obiectului și scopului Convenției ca statele contractante să fie astfel exonerate de orice răspundere privitoare la încălcarea unor drepturi pe care ea le consacră, în domeniul de activitate al unei asemenea organizații sau al unui asemenea acord.

În unele situații de expulzare, statele pârâte au invocat necesitatea aplicării acestei măsuri de autoritate în cadrul luptei împotriva criminalității organizate, în special atunci când este vorba despre acte de terorism sau trafic de droguri. Astfel, într-o cauză în care s-a pus problema expulzării unui traficant de droguri într-o țară în care el a susținut că nu poate beneficia de un tratament medical adecvat, ceea ce este de natură să angajeze responsabilitatea statului care a dispus această măsură, Curtea a ținut cont, atât de gravitatea infracțiunii comise de reclamant, cât și de dificultățile luptei statelor împotriva traficului de droguri. Totuși, în orice situație, atunci când un stat își exercită dreptul suveran de a expulza traficanți străini, el trebuie să țină seama de dispozițiile art. 3, care consacră una din valorile fundamentale ale unei societăți democratice.

Curtea a subliniat că persoanele care nu au naționalitatea statului în care execută o pedeapsă privativă de libertate, supuse, în același timp, executării unei decizii judiciare de expulzare, nu pot, revendica dreptul de a rămâne pe teritoriul statului contractant care aplică această măsură, spre a continua să beneficieze de asistență medicală, socială sau de alte asemenea măsuri, care le sunt asigurate în închisoare din statul în cauză.

Curtea a constatat că în privința reclamantului, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, sub tratament medical pentru o boală gravă, autoritățile naționale au anulat măsura expulzării și au decis înlocuirea pedepsei în curs de executare cu măsura consemnării la domiciliu, prevăzută de legislația statului în cauză, cu acordarea tratamentului medical prescris. Instanța europeană a considerat că această măsură, prin raportare la dispozițiile art. 3, datorită continuității și duratei ei, semnifică voința autorităților statale de a permite persoanei interesate să beneficieze de îngrijirile impuse de starea sa de sănătate, care sunt de natură să-i garanteze prezența pe teritoriul statului pârât. Curtea a văzut în ele un angajament al acestui stat, în sensul de a nu-1 expulza pe reclamant în țara sa de origine, ceea ce semnifică încetarea amenințării riscului supunerii sale la tratamente degradante, cel puțin până la apariția unor elemente noi, care ar impune redeschiderea examinării cauzei.

Ca și concluzie se poate de constatat că la examinarea unor asemenea cereri, instanța europeană face o analiză circumstanțiată a situațiilor de fapt, spre a verifica temeinicia susținerilor reclamantului, în sensul că extrădarea sau expulzarea sa ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenție.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Condiția juridică a străinului diferă de la un stat la altul în funcție de o serie de factori, printre care circumstanțele istorice concrete, regimul libertăților, condițiile economice și istorice, gradul de cooperare economică, starea de pace în zona respectivă.

Actualitatea temei este determinată de faptul că după declararea Republicii Moldova ca stat independent și suveran au fost adoptate un șir de acte care reglementau sporadic unele raporturi sociale la care participau cetățenii străini și apatrizii. Mai mult decît atît, pînă în prezent nu există un act unic care să reglementeze detaliat toate aspectele ce țin de intrarea și șederea străinilor pe teritoriul statului nostru, precum și măsurile de constrîngere aplicate față de aceștia în cazul nerespectării legislației. Din aceste considerente se impune necesitatea adoptării unui nou act normativ, care să reglementeze în ansamblu regulile de intrare, ședere și ieșire a cetățenilor străini și a apatrizilor în și din Republica Moldova, în plus a mai apărut și necesitatea reglementării măsurilor de constrîngere aplicate față de cetățenii străini și apatrizii aflați în Republica Moldova.

În baza cercetărilor științifice, venim cu următoarele concluzii generale și recomandări:

1. Raportul juridic dintre cetățeanul străin și statul-gazdă poartă un caracter specific: în primul rînd, este temporar, în al doilea rînd, raportul este limitat de hotarele teritoriului statului de reședință și încetează în cazul plecării cetățeanului străin din țara respectivă.

2. Deși s-ar părea că termenii de nerezident și cetățean străin sînt sinonime, totuși ei nu au o semnificație identică, evocînd caracterul specific sau natura raportului juridic la care participă cetățenii străini.

3. Condiția juridică al cetățenilor străini și al apatrizilor este atribuită dreptului public intern deoarece statutul juridic al străinilor este formată dintr-un ansamblu concret de drepturi și obligații stabilite de statul-gazdă.

4. Atitudinea față de persoanele străine a cunoscut o evoluție complexă în istoria mondială: de la lipsa unui statut juridic pînă la acordarea unor drepturi și datorii.

5. Este necesar de menționat că termenul de regim juridic aplicat străinilor și apatrizilor nu poate fi identificat cu termenul de statut (condiție) juridic.

6. Referitor la libertatea circulației cetățenilor străinilor și a apatrizilor, putem menționa că autoritățile moldovene stabilesc reguli extrem de stricte pentru imigrarea persoanelor în Republica Moldova.

7. Majoritatea statelor lumii au o atitudine restrictivă față de cetățenii străini de a deține dreptul de proprietate asupra terenurilor, dar în Republica Moldova, dobîndirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini este condiționată de destinația acestor terenuri.

9. Legea Republicii Moldova cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA prevede că testarea la virusul HIV este un drept al persoane și nu o obligație, precum este stipulat în Legea Republicii Moldova cu privire la migrație.

10. Analizînd legislația în vigoare și practica aplicării de către organele de drept a măsurilor contravenționale de constrîngere față de cetățenii străini și apatrizii care încalcă regulile de ședere pe teritoriul Republicii Moldova, constatăm faptul că față de aceste persoane se aplică măsuri de constrîngere specifice (îndepărtarea forțată din teritoriul statului nostru), condiționate de statutul juridic al acestor subiecți, și anume reducerea termenului de ședere și/sau expulzarea sau extrădarea.

Pentru a atinge obiectivele pe care ni le-am propus inițial și generalizînd materialul cercetat, în plan normativ-legislativ, m-am decis să formulăm următoarele recomandări:

1. Consider a fi necesar da ajustat toate prevederile Codului contravențional în legătură cu schimbările efectuate la capitolul competența Poliției de frontiere, deoarece în conținutul codului mai gasim prevederi referitor la serviciul de Graniceri, serviciu care la moment nu mai există.

2. Cred că era potrivit dacă legislatorul făcea o referire, în textul art. 1 din Legea Republicii Moldova cu privire la statutul juridic al cetățenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova, la aria teritorială (sau la spațiu) de aflare a cetățeanului străin: sînt recunoscuți cetățeni străini persoanele care nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova, dar se află pe teritoriul ei și pot face dovada apartenenței lor la alt stat prin acte valabile”.

2. Vin cu propunerea de lege ferenda de a modifica art. 9 alin. 1) Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova în sensul concretizării situațiilor cînd organul de control al frontierei de stat poate dispune interzicerea intrării străinilor pe teritoriul Republicii Moldova: „ … Interzicerea intrării în Republica Moldova pentru o perioadă determinată este dispusă de către organul de control al frontierei de stat în privința străinului care au intrat legal în Republica Moldova, dar a căror ședere a devenit ilegală și a fost stabilită o perioadă de timp în care ei nu pot intra sau în privința străinului care suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, stabilite prin ordin al ministrului sănătății”.

4. O inovație instituită de Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova o constituie reglementarea privind anularea vizei. Deși este o normă binevenită care concretizează organele competente și procedura anulării vizei, totuși legislatorul nu a reglementat pe deplin această procedură, și anume ceea ce ține de efectele anulării vizei. În art. 24 din proiectul Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova sînt indicate șase temeiuri care pot fi invocate pentru anularea vizei:

a) străinii au obținut viza de intrare pe baza unor documente sau informații false;

b) străinii au introdus sau au încercat să introducă ilegal în Republica Moldova alți străini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora;

c) străinii au încălcat reglementările vamale sau cele privind frontiera de stat;

d) străinii nu mai îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei;

e) nu se respectă scopul pentru care a fost acordată viza de intrare;

f) după acordarea vizei străinii au fost declarați indezirabili.

Fiind supuse unei analize aceste situații, observăm că în primele trei cazuri străinii au utilizat căi ilegale de acces pe teritoriul Republicii Moldova, în raport cu situațiile reglementate de art. 24 lit: d), e), f), cînd străinul a intrat legal, dar ulterior șederea lui a devenit contrară prevederilor legale. Anume din aceste motive (intrarea pe teritoriul Republicii Moldova s-a realizat conform reglementărilor normative sau contrar lor), trebuie de stabilit dacă viza urmează să fie anulată sau revocată, deoarece în cazul anulării unui act – efectele sînt retroactive, iar în cazul revocării – efectele se produc doar pentru viitor. De aceea, în cazul în care străinii au obținut viza de intrare pe baza unor documente sau informații false; au introdus sau au încercat să introducă ilegal în Republica Moldova alți străini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora; sau au încălcat reglementările vamale sau cele privind frontiera de stat – în asemenea cazuri este necesar de a anula viza cu efect retroactiv, din momentul acordării vizei. Iar în cazul în care străinii nu mai îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei; nu se respectă scopul pentru care a fost acordată viza de intrare; sau după acordarea vizei străinii au fost declarați indezirabili – viza trebuie revocată.

Am prezentat câteva propuneri de lege ferenda, fără a avea pretenția de a fi epuizat toate soluțiile care se cer a fi reglementate în domeniul regimului juridic al străinilor în Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE

Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950. Adoptată la Roma la 04.11.1950. A intrat în vigoare la 03.09.1953. În vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997. Publicată în ediția oficială ”Tratate internaționale”, 1998, volumul 1.

Convenția Europeană cu privire la cetățenie din 06.11.1997, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 621-XIV din 14.10.1999. În vigoare pentru republica Moldova din 1 martie 2000. publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 2001, volumul 26.

Convenția cu privire la reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la 30 august 1961 de către Conferința reprezentanților plenipotențiari, convocată conform rezoluției 896 (IX) a Adunării Generale din 4 decembrie 1954, în vigoare din 13 decembrie 1975, Международные акты о правах человека. Сборник документов, Издательство НОРМА, Москва, 2000, Republica Moldova nu este parte la actul respectiv.

Convenția privind statutul apatrizilor, adoptată la 28 septembrie 1954 de Conferința reprezentanților plenipotențiari, convocată conform rezoluției 526 A (XVIII) a Consiliului Economic și Social din 26 aprilie 1954, în vigoare din 6 iunie 1960, Republica Moldova nu este parte la actul respectiv. Международные акты о правах человека. Сборник документов, Издательство НОРМА, Москва, 2000.

Convenția referitoare la statutul refugiaților, intrată în vigoare în 1954, adoptată prin rezoluția Adunării Generale a ONU 429 (V) din 14 decembrie 1950, Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, vol. 1.

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg, la 18 octombrie 1997, Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, vol. 1.

Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. intrată în vigoare la 4 ianuarie 1969, conform dispozițiilor art. 19. aderat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 707-XII din 10.09.1991, în vigoare pentru republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, vol. 1.

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 142 privind orientarea profesională și pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane, adoptată la 23.06.1975 la Geneva, în vigoare pentru Republica Moldova din 19.12.2002.

Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de către Adunarea Generală a O.N.U. la 10.12.1948. Republica Moldova a aderat la Declarație prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217-XII din 28.07.1990. Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, volumul 1, pag. 11-18.

Constituția Republicii Moldova, din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 06.06.2002; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661 din 22.06.2002.

Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163-XIII din 24.04.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62/522 din 18.09.1997.

Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28.03.2003, în vigoare de la 1 octombrie 2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 159-162/648, din 29.07. 2003.

Codului de Procedură Penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110/447 din 07.06.2003.

Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18.04.2002, Monitorul oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13.09.2002.

Codul de Executare, nr. 443 din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34-35 din 03.03.2005.

Codul cu privire la contravențiile administrative al Republicii Moldova, aprobat la 29 martie 1985, Veștile RSSM, 1985, nr. 3, art. 47. Abrogată prin LPnr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16.01.2009(abrogat).

Codul contravențional al Republicii Moldova, nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, în vigoare: 31.05.2009, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16.01.2009.

Legea cu privire la statutul juridic al cetățenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova, nr. 276-XIII din 10.11.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 20/234 din 29.12.1994.

Legea Republicii Moldova cu privire la migrație, nr. 1518-XV din 26.12.2002, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-2/2 din 15.01.2003.

Lege cu privire la migrația de muncă, nr. 180-XVI din 10.07.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 162-164/598 din 29.08.2008.

Legea cu privire la statutul refugiaților, nr. 1286 din 25.07.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-127 din 12.09.2002. Abrogată prin LP270-XVI din 18.12.08, Monitorul Oficial al Republicii Moldova 53-54/13.03.09.

Legea privind azilul în Republica Moldova, Nr.270-XVI din 18.12.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 53-54 din 13.03.2009.

Legea cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova, nr. 200 din 16.07.2010.

Legea cetățeniei Republicii Moldova, nr. 1024-XIV din 02.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 98-101/709 din 10.08.2000.

Legea Republicii Moldova cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova, nr. 1134-XII din 04.08.1992, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 8, 1992.

Legea Republicii Moldova privind stabilirea unui regim facilitar de vize, nr.365-XV din 25.09.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208-210/785 din 03.10.2003.

Legea nr. 215 din 04.11.2011, cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, publicată la data de 20.04.2012 în Monitorul Oficial nr. 76-80, art. nr. 243 intrată în vigoare la data de 01.07.2012.

Legea Republicii Moldova cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA, nr. 23-XVI din 16.02.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-56/250 din 20.04.2007.

Legea Republicii Moldova asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, nr. 756-XIV, din 24.12.99, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-33/192 din 23.03.2000.

Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea regulamentului privind eliberarea de invitații cetățenilor străini și apatrizilor, nr. 33 din 22.01.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 19-21 din 30.01.2004

Hotărîrea Guvernului privind stabilirea cotei de imigrare în scop de muncă în Republica Moldova pentru anul 2008, nr. 63 din 26.01.2008, Monitorul Oficial al Republica Moldova Nr. 21-24 din 01.02.2008.

Hotărîrea Guvernului de creare a Centrului de plasament temporar al străinilor, nr. 71 din 30.01.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-29 din 2004.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului național de pașapoarte, nr. 376 din 6 iunie 1995. Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 376 din 06.06.1995 privind Regulile de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47/344 din 24.08.1995.

Hotărîrea Guvernului “Privind aprobarea Programului național de acțiuni în domeniul migrației și azilului”, nr. 448 din 27 aprilie 2006.

Hotărîrea Guvernului “Cu privire la Sistemul Informațional Integrat Vamal”, nr. 561 din 18 mai 2007, 01.06.2007 în Monitorul Oficial Nr. 74-77

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la instruirea cetățenilor străini și apatrizilor în instituțiile de învățămînt din Republica Moldova, nr. 746 din 21 iunie 2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 138-140 din 08.07.2003.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reorganizarea Serviciului de stat pentru utilizarea forței de muncă nr. 832 din 14 iulie 2003, Monitorul Oficial al Republica Moldova nr. 149-152/868 din 18.07.2003, Anexa 1, Regulamentul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Concepției Sistemului informațional integrat utomatizat “Migrație și azil”, nr. 1401 din 13.12.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 203-206 din 28.12.2007.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la facilitarea regimului călătoriilor în Republica Moldova pentru cetățenii unor state, nr. 1431 din 04.12.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova 244-247 din 12.12.2003.

Hotărîrea Curții Constituționale a Republicii Moldova privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituția Republicii Moldova, nr. 55 din 14 octombrie 1999, Monitorul Oficial nr. 118-119/64 din 28.10.1999

Miga-Beșteliu Raluca, Drept internațional (Introducere în dreptul internațional public), Editura „ALL”, București, 1997, 299 p.

Migrația populației, //Jurnal Național //, 17 aprilie 2004, p. 4.

Mircea Preda, Gabriel Stecoza, Unele considerații și observații critice asupra statutului funcționarilor publici //Dreptul nr. 8/ 2000, p. 9-15.

Moldova, România și Ucraina: integrarea europeană și migrațiunea forței de muncă. Institutul Muncii, USM, Fundația Friedrich Ebert. Chișinău: Captes, 2000 (272 pag.). //Moraru Victor, Migrația, mass media și interesele politice, p. 106-113.

Moldovan Aurel Tudor, Expulzarea, extrădarea și readmisia în dreptul internațional, Editura All Back, București, 2004. 233 p.

Moroșan Ion, Nicolae Gîrbu, Reglementarea juridică a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Studiu monografic, Chișinău, 2003. 78 p.

Muraru I, Tănăsescu Simina, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina Lex, București, 2001. 703 p.

Muraru Ioan, Drept constituțional și instituții politice, Ediția a IV-a revăzută și adăugată, vol. I, Ed-ra ACTAMI, București, 1995, p. 190-191. 270p.

Muraru Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituției României. Explicații și comentarii, Editura Rosetti, București, 2003. 139 p.

Năstase Adrian, Drepturile omului: religie a sfârșitului de secol. București: Institutul Român pentru Drepturile Omului, 1992. 164 p.

BIBLIОGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950. Adoptată la Roma la 04.11.1950. A intrat în vigoare la 03.09.1953. În vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997. Publicată în ediția oficială ”Tratate internaționale”, 1998, volumul 1.

Convenția Europeană cu privire la cetățenie din 06.11.1997, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 621-XIV din 14.10.1999. În vigoare pentru republica Moldova din 1 martie 2000. publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 2001, volumul 26.

Convenția cu privire la reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la 30 august 1961 de către Conferința reprezentanților plenipotențiari, convocată conform rezoluției 896 (IX) a Adunării Generale din 4 decembrie 1954, în vigoare din 13 decembrie 1975, Международные акты о правах человека. Сборник документов, Издательство НОРМА, Москва, 2000, Republica Moldova nu este parte la actul respectiv.

Convenția privind statutul apatrizilor, adoptată la 28 septembrie 1954 de Conferința reprezentanților plenipotențiari, convocată conform rezoluției 526 A (XVIII) a Consiliului Economic și Social din 26 aprilie 1954, în vigoare din 6 iunie 1960, Republica Moldova nu este parte la actul respectiv. Международные акты о правах человека. Сборник документов, Издательство НОРМА, Москва, 2000.

Convenția referitoare la statutul refugiaților, intrată în vigoare în 1954, adoptată prin rezoluția Adunării Generale a ONU 429 (V) din 14 decembrie 1950, Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, vol. 1.

Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg, la 18 octombrie 1997, Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, vol. 1.

Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. intrată în vigoare la 4 ianuarie 1969, conform dispozițiilor art. 19. aderat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 707-XII din 10.09.1991, în vigoare pentru republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, vol. 1.

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 142 privind orientarea profesională și pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane, adoptată la 23.06.1975 la Geneva, în vigoare pentru Republica Moldova din 19.12.2002.

Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de către Adunarea Generală a O.N.U. la 10.12.1948. Republica Moldova a aderat la Declarație prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217-XII din 28.07.1990. Publicată în ediția oficială „Tratate internaționale”, 1998, volumul 1, pag. 11-18.

Constituția Republicii Moldova, din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 06.06.2002; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661 din 22.06.2002.

Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163-XIII din 24.04.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62/522 din 18.09.1997.

Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28.03.2003, în vigoare de la 1 octombrie 2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 159-162/648, din 29.07. 2003.

Codului de Procedură Penală al Republicii Moldova, nr. 122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110/447 din 07.06.2003.

Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18.04.2002, Monitorul oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13.09.2002.

Codul de Executare, nr. 443 din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34-35 din 03.03.2005.

Codul cu privire la contravențiile administrative al Republicii Moldova, aprobat la 29 martie 1985, Veștile RSSM, 1985, nr. 3, art. 47. Abrogată prin LPnr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16.01.2009(abrogat).

Codul contravențional al Republicii Moldova, nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, în vigoare: 31.05.2009, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16.01.2009.

Legea cu privire la statutul juridic al cetățenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova, nr. 276-XIII din 10.11.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 20/234 din 29.12.1994.

Legea Republicii Moldova cu privire la migrație, nr. 1518-XV din 26.12.2002, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-2/2 din 15.01.2003.

Lege cu privire la migrația de muncă, nr. 180-XVI din 10.07.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 162-164/598 din 29.08.2008.

Legea cu privire la statutul refugiaților, nr. 1286 din 25.07.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-127 din 12.09.2002. Abrogată prin LP270-XVI din 18.12.08, Monitorul Oficial al Republicii Moldova 53-54/13.03.09.

Legea privind azilul în Republica Moldova, Nr.270-XVI din 18.12.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 53-54 din 13.03.2009.

Legea cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova, nr. 200 din 16.07.2010.

Legea cetățeniei Republicii Moldova, nr. 1024-XIV din 02.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 98-101/709 din 10.08.2000.

Legea Republicii Moldova cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova, nr. 1134-XII din 04.08.1992, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 8, 1992.

Legea Republicii Moldova privind stabilirea unui regim facilitar de vize, nr.365-XV din 25.09.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208-210/785 din 03.10.2003.

Legea nr. 215 din 04.11.2011, cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, publicată la data de 20.04.2012 în Monitorul Oficial nr. 76-80, art. nr. 243 intrată în vigoare la data de 01.07.2012.

Legea Republicii Moldova cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA, nr. 23-XVI din 16.02.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-56/250 din 20.04.2007.

Legea Republicii Moldova asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, nr. 756-XIV, din 24.12.99, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-33/192 din 23.03.2000.

Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea regulamentului privind eliberarea de invitații cetățenilor străini și apatrizilor, nr. 33 din 22.01.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 19-21 din 30.01.2004

Hotărîrea Guvernului privind stabilirea cotei de imigrare în scop de muncă în Republica Moldova pentru anul 2008, nr. 63 din 26.01.2008, Monitorul Oficial al Republica Moldova Nr. 21-24 din 01.02.2008.

Hotărîrea Guvernului de creare a Centrului de plasament temporar al străinilor, nr. 71 din 30.01.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-29 din 2004.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului național de pașapoarte, nr. 376 din 6 iunie 1995. Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 376 din 06.06.1995 privind Regulile de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47/344 din 24.08.1995.

Hotărîrea Guvernului “Privind aprobarea Programului național de acțiuni în domeniul migrației și azilului”, nr. 448 din 27 aprilie 2006.

Hotărîrea Guvernului “Cu privire la Sistemul Informațional Integrat Vamal”, nr. 561 din 18 mai 2007, 01.06.2007 în Monitorul Oficial Nr. 74-77

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la instruirea cetățenilor străini și apatrizilor în instituțiile de învățămînt din Republica Moldova, nr. 746 din 21 iunie 2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 138-140 din 08.07.2003.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reorganizarea Serviciului de stat pentru utilizarea forței de muncă nr. 832 din 14 iulie 2003, Monitorul Oficial al Republica Moldova nr. 149-152/868 din 18.07.2003, Anexa 1, Regulamentul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Concepției Sistemului informațional integrat utomatizat “Migrație și azil”, nr. 1401 din 13.12.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 203-206 din 28.12.2007.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la facilitarea regimului călătoriilor în Republica Moldova pentru cetățenii unor state, nr. 1431 din 04.12.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova 244-247 din 12.12.2003.

Hotărîrea Curții Constituționale a Republicii Moldova privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituția Republicii Moldova, nr. 55 din 14 octombrie 1999, Monitorul Oficial nr. 118-119/64 din 28.10.1999

Miga-Beșteliu Raluca, Drept internațional (Introducere în dreptul internațional public), Editura „ALL”, București, 1997, 299 p.

Migrația populației, //Jurnal Național //, 17 aprilie 2004, p. 4.

Mircea Preda, Gabriel Stecoza, Unele considerații și observații critice asupra statutului funcționarilor publici //Dreptul nr. 8/ 2000, p. 9-15.

Moldova, România și Ucraina: integrarea europeană și migrațiunea forței de muncă. Institutul Muncii, USM, Fundația Friedrich Ebert. Chișinău: Captes, 2000 (272 pag.). //Moraru Victor, Migrația, mass media și interesele politice, p. 106-113.

Moldovan Aurel Tudor, Expulzarea, extrădarea și readmisia în dreptul internațional, Editura All Back, București, 2004. 233 p.

Moroșan Ion, Nicolae Gîrbu, Reglementarea juridică a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Studiu monografic, Chișinău, 2003. 78 p.

Muraru I, Tănăsescu Simina, Drept constituțional și instituții politice, Ed. Lumina Lex, București, 2001. 703 p.

Muraru Ioan, Drept constituțional și instituții politice, Ediția a IV-a revăzută și adăugată, vol. I, Ed-ra ACTAMI, București, 1995, p. 190-191. 270p.

Muraru Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituției României. Explicații și comentarii, Editura Rosetti, București, 2003. 139 p.

Năstase Adrian, Drepturile omului: religie a sfârșitului de secol. București: Institutul Român pentru Drepturile Omului, 1992. 164 p.