Analiza In Scopul Optimizarii Procesului Primirii, Receptiei, Depozitarii Si Eliberarii din Gestiune a Marfurilor la S.c. Automobile Dacia S.a
CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I 5
S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. – PREZENTARE GENERALĂ 5
1.1 Scurt istoric 5
1.2. Obiectul de activitate 6
1.3. Sistemul organizatoric – funcțional 6
CAPITOLUL 2 18
ANALIZA IN SCOPUL OPTIMIZARII PROCESULUI PRIMIRII, RECEPȚIEI, STOCĂRII ȘI ELIBERĂRII DIN GESTIUNE, LA S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. 18
2.1. Analiza in scopul optimizarii procesului primirii in gestiune 18
2.3. Analiza in scopul optimizarii procesului depozitarii si gestionarii marfurilor in depozite 32
2.4. Organizarea și conducerea gestiunii stocurilor de piese și componente auto în depozitul en-gross. Particularități ale proceselor primirii, recepției și stocării pieselor și componentelor auto la S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. 37
CAPITOLUL 3 46
CĂI DE OPTIMIZARE A PROCESULUI PRIMIRII, RECEPȚIEI, STOCĂRII ȘI 46
ELIBERĂRII DIN GESTIUNE LA S.C. DACIA RENAULT S.A. 46
3.1. Perfecționarea sistemului organizatoric al activității primirii, recepției și stocării pieselor și componentelor auto și reconsiderarea misiunii, obiectivelor și sistemului relațiilor funcționale ale acestuia 46
3.2. Reconsiderarea mecanismului colectării, depozitării – gestionării, pregătirii pentru expediere a loturilor de piese și componente destinate întreținerii și reparării de automobile Dacia Renault 49
INTRODUCERE
Industria de automobile din România în ansamblul său a cunoscut o evoluție ascendentă din toate punctele de vedere, în mod deosebit după anul 2000. Contribuția esențială o deține producătorul tradițional de automobile și piese auto Dacia – Renault, care în anul 2007 a realizat peste 92,0 % din fabricația autohtonă de automobile, respectiv 222.914 bucăți auto, în contextul incertitudinilor și chiar al crizelor traversate în această etapă de către ceilalți doi competitori.
S.C. Automobile Dacia S.A. a demarat în paralel un program având ca obiectiv îmbunătățirea calității și reducerea costurilor de fabricație, astfel încât să se permită alinierea echipamentelor industriale, a rețelei interne de aprovizionare și a celei de distribuție a produselor fabricate și pieselor de schimb aferente, la standardele internaționale, în condițiile păstrării identității mărcii de fabrică – Dacia.
Problematica abordată în lucrare este de o deosebită actualitate pentru așezarea relațiilor pe pricipiul parteneriatului în afaceri, pentru asigurarea desfășurării acestora numai în limita răspunderilor reciproce, un asemenea climat fiind “cultivat” și întreținut de către agentul economic studiat. Sprijinirea sistemului în abordarea sa orientată către îmbunătățirea tuturor proceselor desfășurate în cadrul S.C. Automobile Dacia S.A., încurajând performanța și conceptul de calitate totală, nu poate elimina din discuție activitatea specializată de primire, recepție, stocare și eliberării din gestiune a pieselor, componentelor, reperelor și accesoriilor auto. Prezenta lucrare de licență se concentrează asupra acestui proces, abordat prin prisma imperativului de optimizare, fiind structurată în trei capitole, după cum urmdază:
> Capitolul I, realizează o succintă prezentare a S.C. Automobile Dacia S.A., trecând în revistă principalele etape din cadrul evoluției sale, obiectul de activitate, sistemul organizatoric funcțional precum și rezultatele economico – financiare înregistrate în perioada 2013 – 2014.
> Capitolul II, se concentrează asupra procesului de analiză in scopul optimizarii procesului primirii, recepției, stocării și eliberării din gestiune, la S.C. Automobile Dacia S.A.. Realizarea acesteia presupune identificarea particularităților rețelei de distribuție piese, componente și accesorii Dacia Renault și ale celei de furnizare, care alimentează depozitul, în vederea cuantificării influențelor acestora asupra activității studiate (procesul primirii, recepției, stocării și eliberării din gestiune). Un alt element cu influență considerabilă căruia îi este rezervată o importantă secțiune este cel referitor la gestiunea stocurilor de piese și componente auto.
> In Capitolul III, sunt prezentate în soluțiile identificate în vederea optimizării procesului primirii, recepției, stocării și eliberării din gestiune la S.C. Automobile Dacia S.A, respectiv unele căi de perfecționare a sistemului organizatoric al activității primirii, recepției și stocării pieselor și componentelor auto și reconsiderarea misiunii, obiectivelor și sistemului relațiilor funcționale ale acestuia. Mecanismul colectării, depozitării – gestionării, pregătirii pentru expediere a loturilor de piese și componente destinate întreținerii și reparării de automobile Dacia Renault este, de asemenea, studiat, procedurat și îmbunătățit.
> Lucrarea se încheie cu formularea a o serie de concluzii, desprinse pe baza analizei de specialitate realizate în cadrul S.C. Automobile Dacia S.A.
CAPITOLUL 1
S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. – PREZENTARE GENERALĂ
Scurt istoric
Construcția Uzinei de Autoturisme Mioveni a început în 1966. Incă de la debut, legături strânse de colaborare au unit Dacia și Renault. După semnarea unui contract de licență între Renault și statul român în 1968, începe producția modelului Dacia 1100 sub licență R8, urmat în 1969 de Dacia 1300 sub licența R12. Intre anii 1970 – 1980, Dacia dezvoltă o întreagă gamă de modele care va cuprinde mai multe tipuri de vehicule de persoane utilitare. Și după anul 1978, Automobile Dacia continuă autonom producția de autoturisme derivate din gama Renault 12. Anul 1995 este marcat de lansarea primului autoturism de concepție 100% românească, Dacia Nova.
In anul 1998, anul în care s-au aniversat trei decenii de la producerea primului automobil Dacia, de pe porțile uzinei a ieșit autoturismul cu numărul 2.000.000. în acest an întreprinderea a obținut Certificatul de Atestare a Implementării Sistemului Calității ISO 9001.
Din 1999, Dacia face parte din Grupul Renault și își afirmă tot mai mult vocația sa de marcă internațională, întrucât la 2 iulie 1999 s-a semnat contractul de privatizare al societății și Dacia devine o marcă a Grupului Renault, având ca principală misiune susținerea dezvoltării Grupului pe piețele emergente.
In 2000 are loc lansarea modelului Dacia SupeRNova, prima concretizare a colaborării franco – române, un autoturism echipat cu motor și cutie de viteze Renault. în noiembrie 2002 este lansată gama de vehicule utilitare echipată cu motor Disel Renault. în aprilie 2003 are loc lansarea modelului Dacia Solenza, mai întâi în versiune de motorizare 1.4 MPI, pe benzină, iar din septembrie 2003 și în versiunea disel, 1.9D. în 2004 are loc lansarea modelului Dacia Logan în două versiuni de motorizare: 1.4 MPI și 1.6MPI. în 2007 este inaugurat Centrul de Export CKD (ILN) și este lansată cea de-a treia versiune de motorizare din gama Logan – 1.5dCi. Datorită modelului Logan, Dacia își depășește în 2010 toate recordurile sale de producție (222.914 de unități) și vânzări (263.190 de unități ).
S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A., ca societate pe acțiuni, a fost înființată în anul 1990 și își are sediul social în strada Uzinei nr. 1 din orașul Mioveni, județul Argeș, România. Societatea este înregistrată la Camera de Comerț și Industrie având numărul J/03/81/31.12.1991 în Registrul Comerțului și cu certificat de înregistrare în scopuri TVA RO 160796, seria B Nr.0125591. Aceasta face parte din GRUPUL RENAULT, care deține pachetul majoritar de acțiuni (99,43). RENAULT S.A., cu sediul social în Franța, este deținătoare a multiple filiale, împreună constituind un grup multinațional (Renault, Dacia, Samsung).
Domeniul de activitate pentru S.C. Automobile Dacia S.A. este industria autovehiculelor de transport rutier, principala sa activitate fiind producția și comercializarea pe piața României de vehicule particulare și utilitare. Nomenclatorul de produse și servicii al S.C. Automobile Dacia S.A. în 2014 se prezintă astfel:
• autovehicule DACIA în variantele Logan Berlină, Logan MCV pe benzină și motorină, Sandero pe benzina si motorina , Duster pe benzina si motorina, Dokker pe benzina si motorina;
• piese schimb pentru autovehiculele produse;
• activități de studiu și proiectare pentru industria de automobile.
1.2. Obiectul de activitate
Conform Statutului propriu, S.C. Automobile Dacia S.A. are drept obiect de activitate:
proiectarea, fabricația, montajul, finisarea, condiționarea, vânzarea pe piața internă și externă a autoturismelor, componentelor, pieselor de schimb, mașinilor și instalațiilor pentru industria de automobile;
proiectarea, fabricarea, comercializarea de ștanțe, matrițe, scule, dispozitive, verificatoare, piese turnate din fontă și aliaje neferoase, piese forjate, segmenți auto și tractor, reparații și confecții de echipamente electrice, mecanice, hidraulice, pneumatice;
proiectarea, fabricarea și comercializarea de remorci auto, accesorii și piese de schimb ale acestora,; scule și unelte pentru gospodărit, vehicule și piese de schimb pentru acestea, materiale de construcții, confecții metalice, prefabricate din beton, tâmplărie de tot felul, utilaje pentru construcții, repere din mase plastice, cauciuc, lemn, metal, modele din lemn, polistiren, rășini;
efectuarea de construcții civile și industriale, reparații de clădiri, drumuri, turnări betoane;
importul, cumpărarea de materiale, componente, piese detașabile, scule și accesorii, mașini, unelte și instalații pentru întreținerea și repararea mijloacelor de producție;
efectuarea de studii tehnice, comerciale, economice, financiare și de sistem legate de fabricarea și comercializarea produselor de mai sus într-un sens foarte larg;
importul de vehicule asamblate de la firme cu care societatea.cooperează;
crearea de sucursale, filiale, agenții, reprezentanțe, in țară și străinătate, al căror obiect de activitate se leagă de activitățile de mai sus;
efectuarea operațiilor de comerț exterior engineering;
efectuarea de transporturi și expediții interne și internaționale de mărfuri și persoane, legate de obiectul său de activitate;
desfășoară activitate de cercetare, dezvoltare, în domeniul industriei de automobile;
desfășoară activități specifice legate de publicitatea și reclama produselor proprii, precum și participarea la târguri și expoziții interne și internaționale;
desfășoară activități legate de verificarea, întreținerea și repararea automobilelor Dacia în garanție și post garanție prin filialele societății.
1.3. Sistemul organizatoric – functional
S.C. Automobile Dacia S.A este organizată ca societate pe acțiuni, acestea fiind deținute în proporție de peste 99% de către Renault S.A din Franța. Societatea este închisă (acțiunile sale nu sunt listate pe piața bursieră). Pentru activitatea desfășurată în intervalul 1998 – 2014 nu s-au repartizat diviente acționarilor. Structura de capital și acționariat se prezintă conform tabelului 1.1:
Tabel 1.1
▲ Organizarea structurală la S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.
Automobile Dacia S.A. este structurată organizatoric, în vederea îndeplinirii obiectivelor fixate, astfel după cum se poate observa și din organigrama prezentată în Anexa nr. 1, în:
Structura de conducere a S.C. Automobile Dacia S.A. este formată din:
a) Adunarea Generală a Acționarilor, cu următoarele atribuții:
■ să discute, să aprobe sau să modifice bilanțul și contul de profit și pierderi, după analizarea raportului Consiliului de Administrație
■ să aprobe repartizarea profitului și să vizeze dividendul
■ să aleagă pe administratori, să îi descarce sau să îi confirme în continuare
■ să se pronunțe asupra gestiunii administratorilor
■ să stabilească Bugetul de venituri și cheltuieli, programul de activitate și exercițiul următor
■ să hotărască, încheierea și desființarea uneia sau mai multora din unitățile
societății
b) Consiliul de Administrație, la S.C. Automobile Dacia S.A., care are următoarele atribuții:
■ numește și revocă directorii executivi, le stabilește drepturile, obligațiile, salarizarea stabilește strategia de marketing
■ aprobă operațiunile de cumpărare de bunuri mobile
■ aprobă deplasarea salariaților în străinătate și analizează rezultatele acestora
■ rezolvă contestațiile salariaților privind numirea pe posturi și Salarizarea
■ numește înlocuitorul Directorului General
■ ia măsuri legate de respectarea protecției muncii, în toate compartimentele
■ rezolvă orice alte sarcini primite de la A.G.A.
c) Directorul general, care este și Președintele Consiliului de Administrație și reprezintă societatea în raport cu terții. Competențele lui sunt:
■ numește și revocă șefii compartimentelor, le stabilește atribuțiile și salarizarea
■ angajează și concediază salariații societății
■ semnează contractele încheiate cu partenerii interni și externi în numele
societății
■ semnează documentele de plată și de încasare, împreună cu directorul
economic
■ conlucrează cu directorii executivi, șefii compartimentelor, controlează și îndrumă activitatea acestora și a compartimentelor pentru realizarea obiectului de activitate ale societății, al programului de activitate și hotărârile Consiliului de Administrație pentru obținerea profitului aprobat A.G.A.
■ semnează orice act care angajează activitatea comercială.
In structura de conducere, sunt cuprinși managerii executivi, și anume:
d) Managerul tehnic, cu o serie de atribuții cum ar fi:
■ organizează și răspunde de elaborarea studiilor și cercetărilor, pe baza datelor informative rezultate din activitatea de marketing pentru crearea – proiectarea produselor noi, pentru modernizarea și ridicarea nivelului tehnic și calitativ
■ organizează activitatea de creare și proiectare a produselor astfel încât să se realizeze cu consumuri mici de materii prime, materiale auxiliare, energie și combustibil;
■ organizează studierea și cercetează posibilitățile de creare a produselor corespunzătoare cu tehnologiile modeme
■ organizează și urmărește elaborarea prin compartimentul de specialitate a documentelor tehnico – economice pentru produsele nou create;
■ urmărește realizarea modelelor nou create și decide dacă este cazul asupra modificărilor necesare în tehnologia de execuție;
■ organizează studierea și cercetează posibilitățile de asimilare și de elaborare de noi procedee sau tehnologii de fabricație astfel ca produsele realizate de societate să îndeplinească condițiile de calitate superioară;
■ organizează și răspunde de elaborarea de către compartimentul laborator a proceselor de testare chimică și aprobă tehnologiile de finisare pentru fiecare produs;
■ răspunde de acordarea asistenței tehnice la secțiile și atelierele de producție;
■ avizează normele de muncă (de timp și de producție noi elaborate, modificate sau corectate corespunzător cu condițiile tehnico-organizatorice stabilite și le supune spre aprobare directorului general;
■ asigură organizarea corespunzătoare a tuturor locurilor de muncă și a fluxurilor tehnologice pe schimburi;
■ controlează desfășurarea tuturor activităților legate de Controlul Tehnic de
Calitate;
■ conduce și coordonează colectivul de creație;
■ execută din dispoziția Managerului General și a Consiliului de Administrație orice alte sarcini decât cele prevăzute pentru acest post;
e) Coordonatorul de Producție, este subordonat managerului tehnic și are atribuții cum ar fi:
■ urmărește realizarea produselor pe parcursul procesului de 'fabricație asigură introducerea în fabricație a cantităților de materii prime necesare
■ avizează și propune Managerului General pentru aprobare, normele de muncă cu caracter provizoriu, în cazul în care la introducerea unor tehnologii sau utilaje noi în procesul de producție nu există elemente pentru fundamentarea analitică a normelor;
■ organizează urmărirea nivelului de îndeplinire a normelor de muncă elaborate și aplicate de serviciul de management, normative și norme de muncă și propune măsuri pentru îmbunătățirea acestora;
■ organizează urmărirea realizării parametrilor tehnici – cantitate și calitate ai produselor fabricate;
■ execută din dispoziția Managerului General, a Managerului Tehnic și a Consiliului de Administrație orice alte sarcini decât cele prevăzute pentru acest post
f) Managerul Comercial, care are următoarele atribuții:
■ coordonează și organizează aprovizionarea cu materii prime, desfacerea produselor, situația facturilor;
■ coordonează activitatea de import – export a întreprinderii
■ urmărește impactul pe care îl au produsele nou create cu piața și în urma concluziilor rezultate ia măsuri necesare pentru orientarea activității de creare și proiectare a noilor produse
■ organizează și răspunde ca noile produse să fie la nivelul celor de pe piața
externă
■ organizează și răspunde de întocmirea de cataloage, pliante și prospecte
■ pentru prezentarea produselor nou create și executate de societate la târguri și expoziții în țară și în străinătate
■ execută din dispoziția Managerului General și a Consiliului de Administrație orice alte sarcini decât cele prevăzute pentru acest post;
g) Managerul Economic, cu următoarele atribuții:
■ organizează activitatea de control financiar intern;
■ verifică și semnează documentele de contabilitate și calcularea costurilor
■ urmărește fluxul de numerar în întreprindere
■ coordonează activitatea de informatică
■ coordonează și conduce desfășurarea de analize economice și stabilirea prețurilor;
■ execută din dispoziția Managerului General și a Consiliului de Administrație orice alte sarcini decât cele prevăzute pentru acest post.
▲ Relațiile care apar în cadrul S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. între componentele structurii de conducere și care sunt înscrise în fișa postului sunt:
1. relații de subordonare;
2. relații de colaborare (între directori, șefii de servicii, birouri, șefii de secții și ateliere);
3. relații funcționale (între ocupanții posturilor de conducere).
1.4. Evoluția activității economico – financiare
Caracterizarea activității desfășurate de orice societate comercială presupune cunoașterea unor elemente esențiale de care depinde realizarea activității acesteia, cum ar fi:
capacitatea întreprinderii;
resursele umane de care dispune unitatea;
productivitatea muncii;
resursele materiale disponibile ș.a.
Activitatea comercială s-a concretizat la 31.12.2014 în realizarea unei cifre de afaceri de 5.554 mii. RON, cu 27,15% mai mare decât la 31.12.2013. Creșterea înregistrată se datorează în special vânzărilor auto – tabel 1.2 – care au contribuit la creșterea cifrei de afaceri cu 74,97%.
Tabel 1.2 Mil. RON
De asemenea vânzarea pieselor de schimb pentru întreținerea și repararea autoturismelor – tabel 1.3- a avut o influență mare asupra rezultatelor obținute de către S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.
Tabel 1.3 Mil. RON
Vânzări Dacia in anul 2014
Tabel 1.4
► Analiza potențialului intern al întreprinderii
Oricare agent economic, indiferent de profilul său de activitate și de dimensiunile sale, trebuie să-și probeze în fața spațiului economico-social în care acționează viabilitatea, capacitatea de concurență, performanțele pe care le realizează. întreaga forță a unei întreprinderi este dependentă de resursele sale umane, materiale și financiare, deci de potențialul sau intern.
Analiza economico-financiară are mijloacele necesare de a arăta în orice moment posibilitățile întreprinderii, de a reflecta orice problemă în eficiența activităților desfășurate și de a sugera managementului măsurile concrete ce se impun într-o situație dată.
Potențialul intern al unei întreprinderi este compus din cele trei mari categorii de resurse: umane, materiale, financiare. Cea de-a treia categorie face obiectul unei analize separate, în timp ce primele două se studiază, de obicei, împreună, corelate, aceasta dacș se ține seama de legătura organică dintre ele pe de o parte și între ele și total întreprindere, pe de altă parte.
In tabelul 1.5 sunt prezentați principalii indicatori care caracterizează activitatea economică a S.C. Automobile Dacia S.A., în perioada 2013 – 2014.
Indicatori economici ai activității S.C. Automobile Dacia S.A.
Tabel 1.5 Mil. RON
Analiza comparativă a datelor din tabelul 1.5, conduce la următoarele concluzii:
Capitalul social se menține la același nivel.
Stocurile au crescut în 2014 față de 2013, cu 6 %.
Cifra de afaceri a avut o evoluție ascendentă, fiind cu 1.186 mii. RON mai ridicată în 2014 față de 2013. Majorarea cifrei de afaceri a fost determinată de creșterea vânzărilor auto care au fost de 27,15% realizându – se astfel o creștere a veniturilor.
In anul 2014, față de 2013, s-au înregistrat mutații în ceea ce privește numărul de personal, datorită disponibilizărilor – cu 65 salariați. Fondul de salarii și ca urmare salariul mediu lunar, au crescut datorită creșterii inflației și a situației manifestate în economia românească. Ele reprezintă de fapt, creșteri salariale normale.
Potrivit balanței, soldul datoriilor la 31.12.2014 este de 1.297 mii. RON, din
care:
• Furnizori: 1.234 mii. RON
• Credite restante și dobânzile aferente: 17 mii. RON
• Alte datorii: 45 mii. RON
Comparând nivelul datoriilor în anul 2014 cu cel din 2013, constatăm că acestea au crescut substanțial cu 35,4 %.
La sfârșitul anului 2013 societatea a înregistrat venituri din exploatare în sumă de 4.368 mii. RON și cheltuieli din exploatare în sumă de 4.280, reprezentând un profit de 224 mii. RON.
In continuare, vom calcula câțiva dintre indicatorii ce caracterizează activitatea desfășurată în ultimii doi ani:
A. Indicatori de lichiditate
• Lichiditate generală 2013 = Active circulante / datorii totale = 883 /958 = 0.92%
• Lichiditate generală 2014 = Active circulante / datorii totale =1.239 /1.297 = 0.95%
Valoarea admisibilă a acestui indicator este de 2 %>.
• Lichiditate imediată2o13 = (active circulante – stocuri) / datorii totale
= (883-420)/958 = 0.48%
• Lichiditate imediată2o14= (active circulante – stocuri) / datorii totale
= (1.239-447)71.297 = 0.61%
Valoarea admisibilă este 1 %
• Solvabilitate generală2o13 = active totale / datorii (exclusiv cele pentru investiții)
= 2.764 / 958 = 2,88 %
• Solvabilitate generală2o14 = active totale / datorii (exclusiv cele pentru investiții)
= 3.652/ 1.297 = 2,81 %
Valoarea admisibilă este 3 %.
B. Indicatori de echilibru
• Rata autonomiei fmanciare2013 = (capital propriu/capital permanent)*100
= (1.736/(1.736+958))* 100 = 64,4 %
• Rata autonomiei financiare2014 = (capital propriu/capital permanent)* 100
= (2.251/(2.251+1.297))* 100 = 64,4 %
• Rata datoriilor2o13 = (datorii totale / active totale) * 100
= (958/2.764)* 100 = 34,65 %
• Rata datoriilor2o14 = (datorii totale / active totale ) * 100
= (1.297/3.652)*100 = 35,51 %
C. Indicatori de rentabilitate
• Rentabilitatea vânzărilor2o13 = (profit net/vânzări)* 100 = (298 / 4.368)* 100 = 6,82
• Rentabilitatea vânzărilor2014 = (profit net/vânzări)* 100 = (377 / 5.554)* 100 = 6,78
Se observă o scădere în anul 2013 față de anul 2012, când rata rentabilității
a fost de 6,82 %.
• Rata rentabilității economice2o13 = (profit brut / capital permanent) *100 =
= (246 / (1.736+958) *100 = 9,13
• Rata rentabilității economice2o14 = (profit brut / capital permanent) *100=
= (420/(2.251+1.297) *100= 11,83
Comparativ cu anul 2013, când întreprinderea a înregistrat o rată de 9,13%, în anul 2014 acest indicator a înregistrat o creștere accentuată de 11,83%.
Pe baza acestor date, se poate constata că S.C. Automobile Dacia S.A. a înregistrat o îmbunătățire vizibilă a activității desfășurate în anul 2014, comparativ cu anul 2013.
Cu ajutorul Balanței timpului de muncă pe un angajat și a numărului de angajați, se realizează, în cadrul întreprinderii S.C. Automobile Dacia S.A., unul dintre cei mai importanți indicatori ai resurselor umane, și anume productivitatea muncii, ce trebuie privită din ce în ce mai mult ca o cauză a producției și nu ca un efect al acesteia. Deci, nu vom aștepta să obținem o producție pe care să o împărțim la numărul de salariați, ci vom stabili de la început cu ce productivitate se va lucra. Productivitatea muncii se determină ca raport între cifra de afaceri și numărul de salariați.
Salariul mediu lunar = fond de salarii / nr. de salariați x 12
Productivitatea este expresia sintetică a raționalității și eficienței în orice activitate economică. Ea exprimă rodnicia, randamentul factorilor de producție utilizați în activitățile care au ca rezultat bunuri economice. Productivitatea muncii exprimă producția medie obținută pe unitatea de muncă cheltuită, nivelul său reprezentând un criteriu de apreciere a eficienței economice și a competenței întreprinderii. Productivitatea muncii ocupă un loc central în cadrul productivității, deoarece factorul muncă are un rol determinant în ansamblul factorilor de producție.
Nivelul și dinamica productivității muncii sunt influențate de numeroase împrejurări, fundamentale fiind: nivelul tehnic de producție și, în primul rând, nivelul calitativ al capitalului fix utilizat, pregătirea și calificarea forței de muncă, organizarea producției și a muncii, calitatea condițiilor de muncă și climatul social din întreprindere, condițiile naturale, modificarea numărului de salariați și a numărului de zile lucrate.
Creșterea productivității muncii este mijlocul fundamental de sporire a veniturilor, a nivelului de trai, pentru ridicarea competitivității și a capacității de a face față concurenței. Pe baza datelor prezentate, se observă că productivitatea muncii în întreprinderea S.C. Automobile Dacia S.A. a crescut în perioada analizată.
Cu ajutorul productivității muncii, a cifrei de afaceri, a fondului de salarii, se poate analiza viabilitatea economico-financiară a firmei, prin prisma unor corelații, și anume:
1. Indicele cifrei de afaceri trebuie să fie mai mare sau egal cu indicele fondului de salariu (ICA > IFS)
2. Indicele fondului de salarii trebuie să fie superior indicelui numărului de salariați (IFS > INS)
3 Indicele productivității trebuie să fie mai mare sau egal cu indicele salariului mediu lunar (Iw > ISM)
Relațiile de calcul și determinarea acestor indici pentru perioada 2013 – 2014 sunt prezentate în continuare:
• Indicele cifrei de afaceri:
■ CAt =cifra de afaceri în anul t;
■ CAt-1 = cifra de afaceri în anul t-1 (precedent)
ICA = (CAt/CAt-1) X 100
ICA = (5.554 / 4.368) X 100 = 127,15
• Indicele fondului de salarii:
■ FSt =fondul de salarii în anul t
■ FSt-1= fondul de salarii în anul t-1 (precedent)
IFS = (FSt/FSt-1) X 100
IFS = (274 / 229) X 100 = 119,65
• Indicele numărului de salariați
■ NSt =numărul de salariați în anul t
■ NSt-1 = numărul de salariați în anul t-1 (precedent)
INS= (NS t / NS t-1) X 100
INS = (12.467 / 12.532) X 100 = 99,48
• Indicele productivității muncii
■ Wt = productivitatea muncii în anul t
■ Wt-1 = productivitatea muncii în anul t-1 (precedent)
Iw=(Wt /W t-1) X 100
Iw =(44/ 33) X 100= 129,41
Deci, în cazul S.C. Automobile Dacia S.A. corelațiile dintre indicatori în perioada 2013 – 2014 sunt următoarele:
ICA > IFS ; IFS > INS
Situația evidențiată de cele două corelații este favorabilă, ele atestând o capacitate economică eficientă a firmei. Aceasta se datorează:
• comercializării produselor – situație evidențiată nivelul crescut al vânzărilor,
• aprovizionarea eficientă cu resurse materiale,
• utilizarea capacităților de producție,
• cunoaștere necesităților pieței, datorită utilizării studiilor de marketing,
• calitatea produselor fabricate,
• fabricarea unor modele noi, care corespund cererilor actuale ale clienților,
• existența unui număr mare de contracte și comenzi,
• respectarea normelor de livrare prevăzute în contracte
CAPITOLUL 2
ANALIZA IN SCOPUL OPTIMIZARII PROCESULUI PRIMIRII, RECEPȚIEI, STOCĂRII ȘI ELIBERĂRII DIN GESTIUNE, LA S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.
2.1. Analiză in scopul optimizării procesului primirii și recepției mărfurilor in gestiune
Motivația declanșării deciziei de cumpărare – achiziționare în vederea aprovizionării cu piese și componente auto a depozitului producătorului de prim montaj Dacia Renault, ținând seama de particularitățile tehnico – organizatorice ale sistemului, este dată, pe lângă Programul fabricației de prim montaj, de oportunitatea creată prin:
• contractele economice încheiate cu sistemul en-detail de distribuție pentru perioade de timp bine determinate (de regulă pentru o perioadă de gestiune);
• comenzile suplimentare, care intervin din partea sistemului en-detail în perioada de gestiune. în situația maturizării (stabilizării) relațiilor cu sistemul en-detail, comenzile suplimentare sau eventualele renunțări modifică valoarea sau cantitatea cererii anterior exprimate prin contracte sau comenzi ferme cu valori și/sau cantități care variază de regulă în jurul a ± 5 până la 10 – 15 la sută din cantitatea sau valoarea inițială. Analizele efectuate au evidențiat de asemenea faptul că atât eventualele renunțări, cât și posibilele comenzi suplimentare, ca urmare a bunelor relații ce s-au statuat între părți, intervin la momente oportune oferind depozitului Automobile Dacia posibilitatea de a-și reconsidera cererea pentru ofertă în vederea aprovizionării cu piese și componente auto de la producători;
• previziunile pentru cumpărări directe de către utilizatori individuali, în măsura în care sistemul organizatoric și funcțional specific depozitului Automobile Dacia practică o asemenea modalitate. Practica demonstrează faptul că, dacă depozitul en-gross recurge totuși la o asemenea modalitate în relațiile cu clienți, fie datorită restricțiilor, fie datorită particularității de manifestare a cumpărătorilor, volumul de marfa comercializat astfel nu depășește 5-8% din total.
Pe baza acestora se stabilește necesarul care urmează a fi procurat (achiziționat) în vederea aprovizionării cu piese și componente auto a depozitului en-gross Automobile Dacia în perioada de gestiune. Este edificator în acest sens conținutul problematic din tabelul 2.1 care prezintă, din punct de vedere valoric, situația previzionată pe baza elementelor anterior exprimate a planului aprovizionării unui depozit en-gross cu piese și componente auto în perioada curentă de gestiune:
Situația aprovizionării cu piese și componente auto a depozitului Automobile Dacia,
Tabel 2.1 în perioada curentă
A mii 10,70 710,0 56,0 766,0 770,0 6,70
RON
B mii 14,60 340,0 1,7 341,7 341,7 14,60
RON
C mii 22,11 215,0 27,1 242,1 212,0 52,21
RON
Total depozit mii 47,41 1.265,0 84,8 1.349,8 1.323,7 73,51
en-gross RON
Datele din tabelul 2.1 rezultă din ecuația balanțieră, constituită de relația de calcul:
Ssf=Si +1 – E,
în care:
• Ssf= stoc la sfârșitul perioadei (în cazul de față, stoc la 30.06, deci intermediar);
• Si = stoc inițial;
• I = intrările (în cazul de față, în perioada 1.01 – 30.06);
• E= ieșirile (vânzările din perioada 1.01 – 30.06).
Astfel de fundamentări servesc fiecărei unități economice la întocmirea pe bază de cerinte reale a planului și programelor de cumpărări – achiziționări în vederea aprovizionării depozitului, în vederea satisfacerii cererilor de piese și componente auto, atât a celor aparținând sistemului fabricației propriu-zise, cât și a celor formulate în limita contractelor și comenzilor ferme, a celor suplimentare și a previzionărilor de cumpărări directe aferente perioadei la care se referă.
Studiul în vederea fundamentării planului de aprovizionare cu piese și componente auto a depozitului – tabel 2.1 – evidențiază existența a trei situații distincte în cazul gestiunilor A, B, C, aspectele și fenomenele specifice constatate ilustrând nevoia elaborării programelor de aprovizionare în concordanță cu particularitățile specifice – tabel 2.2, astfel:
Tabel 2.2
De remarcat în același timp că datele și informațiile din tabelul 2.2 – planul de aprovizionare cu piese și componente auto – se determină și pe baza nomenclatorului de piese și componente auto care, prin natura, capacitatea și specificitatea echipamentelor și instalațiilor din dotare, se pretează obiectului de activitate al depozitului Automobile Dacia. Elaborarea și/sau definitivarea, cu ocazia noii perioade de gestiune, a nomenclatorului de piese și componente auto destinate achiziționării în vederea aprovizionării depozitului presupune cunoașterea, respectarea și acționarea unui proces specific care, din punct de vedere tehnico – economic și organizatoric, constă în parcurgerea unor etape procedurale, astfel:
1. Definirea, completarea sau actualizarea nomenclatorului de piese și componente auto care se pretează specificității tehnico – organizatorice și funcționale a depozitului Automobile Dacia, etapă în care:
• se actualizează și/sau completează numărul de poziții care alcătuiesc structura sortimentală a mărfurilor – obiect de achiziționare în vederea aprovizionării depozitului în perioada următoare de gestiune. Se are în vedere corelarea cu:
– situația eventualelor unități cu care își dispută preferința din partea comercianților sistemului en-detail sau a utilizatorilor individuali;
– eliminarea, din rațiuni economice sau de altă natură, a unor poziții din structura sortimentală a mărfurilor care, din punct de vedere utilitate, se află în faza de uzură morală, fiind depășite în raport cu cerințele de actualitate sau de viitor exprimate sau sesizate în cadrul relațiilor cu clienții;
– potențialitatea tehnică a utilajelor și instalațiilor din dotare de a asigura condiții de maximă securitate și integritatea caracteristicilor tehnico – constructive și fizico – chimice ale tipurilor sau categoriilor de piese și componente auto care se propun spre a reactualiza nomenclatorul specific activității depozitului Automobile Dacia;
– capacitatea personalului de specialitate care intră în contact direct cu noile tipuri sau categorii de piese și componente auto cu care urmează a se completa nomenclatorul de a- și însuși aspectele inedite referitoare la caracteristicile tehnice, condițiile de mișcare – depozitare – gestionare, manevrabilitate – demonstrație funcțională, în caz că particularitatea acestora impune, dat fiind faptul că succesul în fața solicitantului este în mare parte asigurat tocmai prin practica convingerii la locul cumpărării, iar demonstrațiile de utilizare și/sau funcționalitate, prevăzute de altfel de cartea sau fișa tehnică ce însoțește produsul pot constitui un argument decisiv.
2. Definitivarea conținutului structurii materiale a planului și programelor de aprovizionare cu piese și componente auto a depozitului en-gross Automobile Dacia, etapă în care, pe baza unei analize de specialitate, efectuate în rândul comercianților en-detail și al utilizatorilor individuali, se identifică aspecte de necesitate, obiectivitate, realitate și eficiență a sistemului în general și a activităților pe care urmează să le desfășoare depozitul en-gross în perioada următoare de gestiune, astfel:
a. Ce anume se preferă sau se impune a fi comandat și asigurat în vederea satisfacerii solicitanților depozitului en-gross de piese și componente auto în următoarea perioadă de gestiune?
b. Ce cantități sau loturi de piese și componente auto și în ce structură se aprovizionează?, ținând seama de:
• capacitatea de depozitare;
• specificitatea echipamentelor tehnice din dotare;
• tipurile de operațiuni specifice depozitului en-gross;
• numărul operatorilor din sistem și gradul lor de îndemânare tehnică;
• particularitatea cererii exprimate ș.a.
c. Care sunt sursele de aprovizionare (furnizorii – producători), condițiile și garanțiile exprimate de acestea pentru asigurarea continuității proceselor la nivelul depozitului en-gross, în conformitate cu cerințele sistemului en-detail, în ce măsură rețeaua de furnizori – producători stăpânește flexibilitatea și asigură capacitatea de adaptare la cerințe – caracteristică de importanță majoră în dobândirea calității de credibilitate și maximă responsabilitate în afaceri etc.?
3. In sfârșit, cea de-a treia etapă în care se fundamentează planul de aprovizionare cu piese și componente auto a depozitului en-gross Dacia Renault și care, din punct de vedere concretizare în timpul limită pentru care a fost determinat (în cazul situației din tabelul 2.5, sem. l al perioadei de gestiune), se supune procesului de transpunere în programe de achiziționare fizică și valorică, după caz, pe:
– subperioade;
– furnizori – producători;
– loturi distincte sau integrate;
– cantități limită, în loturi unice specifice unei perioade sau unui ciclu de
aprovizionare.
Programele de aprovizionare elaborate în condițiile mai sus exprimate, conținând, după caz, și orice alte restricții impuse de particularitățile sistemului en-gross, se derulează sau se înfăptuiesc prin implicarea unui instrument specific, denumit generic “grafic de aprovizionare cu mărfuri a depozitului'. Graficul, ca instrument indispensabil activității de elaborare și derulare a programelor de aprovizionare a depozitului en-gross Automobile Dacia, se stabilește în exclusivitate pe baza elementelor care exprimă nivelul, calitatea și eficiența stocului de piese și componente auto în perioada de gestiune.
2.2. Analiză in scopul optimizării procesului depozitării și gestionării mărfurilor în depozite
Activitatea de bază care, în fapt, motivează tehnico – economic și organizatoric amplasarea, existența și funcționalitatea pe criterii de rentabilitate și eficiență a depozitului en-gross Automobile Dacia este guvernată de necesitatea asigurării stocurilor de piese și componente auto la dimensiunile normale din punct de vedere al volumului și structurii. Această cerință imperativă face ca organizarea și conducerea gestiunii stocurilor de piese și componente auto să se desfâțoare în condițiile perceperii maximei responsabilități, în egală măsură pentru asigurarea rentabilității maxime și satisfacerea deplină a cererilor propriului sistem productiv, unităților en-detail și utilizatorilor individuali.
Organizarea și conducerea gestiunii stocurilor de mărfuri specifipă sistemului de comerț en-gross presupune, din punct de vedere tehnico – economic, în primul rând, determinarea mărimii stocurilor de piese și componente auto, pe tipuri și categorii, ținând seama de particularitatea factorilor interni și externi cu influență asupra acestora. în opinia noastră, cei mai reprezentativi factori interni și externi care influențează mărimea și structura pe tipuri a stocurilor de piese și care, din punct de vedere gestionar, impun o anumită formă de organizare și conducere a gestiunii de stoc, sunt apreciați a fi:
ritmicitatea vânzărilor de piese și componente auto din depozitul en-gross;
ritmicitatea livrărilor realizate de furnizorii – producători și, în consecință, a intrărilor în depozitul en-gross;
caracteristicile tehnico – configurative (constructive) și fizico – chimice ale mărfurilor care tranzitează depozitul en-gross;
condițiile tehnice de primire – recepție – manipulare – depozitare și păstrare a mărfurilor în depozitul en-gross;
normele și reglementările în domeniu ș.a.
După cum s-a mai arătat, în organizarea și conducerea gestiunii stocurilor de mărfuri, un rol determinant revine mărimii (dimensiunii) acestora. în asemenea împrejurări, literatura de specialitate oferă agenților economici interesați, inclusiv celor din domeniul comerțului en-gross, o serie de metode și modele științifice care, adaptate particularităților practicii, s-au dovedit a fi deosebit de utile în procesul determinării cantităților de piese și componente auto destinate valorificării prin sistemele comerțului en-gross și/sau en-detail, după caz, rezultând astfel modele specifice, între care:
a – pe seama luării în considerare a capacității de transport (Ctr), caz în care se recurge la următoarea relație de calcul:
Scps = Ctr , în care:
Scps= stocul curent de piese și componente auto.
• Intervalul mediu ( Ī ) între două aprovizionări constituie, de asemenea, o problemă esențială care preocupă agenții economici din domeniul comerțului en-gross și/sau en-detaif acesta se determină cu relația:
==, în care ,
z = vânzările medii zilnice din depozitul en-gross;
Se face precizarea că stocul curent de piese și componente auto (Scps) trebuie să fie exprimat în expresie fizică.
b – pe seama luării în considerare a minimei cantități livrabile în condiții economice
avantajoase (qma), caz în care se recomandă dimensionarea stocului de piese și componente din depozit astfel:
Scps = qma
• În această situație, se determină cu relația:
==
c – pe seama luării în considerare a intervalului reluării producției pieselor de schimb destinate întreținerii și reparării de automobile fabricate în România la producători (ip). Ținând seama de faptul că procesele tehnologice sunt reglate pe structura fabricației curente, orice reprogramare în fabricație de loturi pentru piese schimb auto în specificația autoturismelor din generații care nu se mai fabrică presupune o anumită perioadă de timp – necesară operațiunilor dereglării și reglării specifice a sistemelor producției în acest sens. în asemenea context, mărimea stocului curent fizic de piese schimb auto se stabilește folosind relația:
Scps = x , în care :
= sau =k x , în care :
■ ip- intervalul reluării producției de piese schimb auto la producători;
■ k = coeficientul de multiplicare a intervalului reluării producției (ip), care se
utilizează în situația fabricației de sortimente în cantități restrânse, pentru care aprovizionarea la intervale egale cu cele ale reluării producției la furnizori ( / = ip) nu se justifică din punct de vedere economic.
d – pe seama luării în considerare a capacității depozitului en-gross (Cj), mărime ce se determină cu relația:
Scps — Cd
• În această situație, intervalul mediu dintre două aprovizionări succesive () se determină cu relația:
==
e – pe seama luării în considerare a cheltuielilor antrenate de procesele de aprovizionare – stocare de mărfuri (piese auto). în această categorie, literatura de specialitate încadrează o serie de modele matematice care. prin particularitatea lor, iau în calcul factori concreți, dar, cu preponderență, unul esențial, respectiv diferitele tipuri de cheltuieli pe care le antrenează procesele de aprovizionare – stocare. între acestea, mai frecvent utilizate s-au identificat următoarele:
e1 – cantitatea și sortimentația comandată, funcție de nivelul cheltuielilor aferente lansării comenzii de aprovizionare (sau de inițiere a acțiunii respective) – Cl – si al celor unitare de stocare a pieselor în depozitul en-gross – Cs. Se determină pornind de la funcția economică specifică a costului, care este:
pentru o singură comandă sau ciclu de aprovizionare:
Cu=C l+ x I x Cs + n x p , în care :
■ Cu- cheltuieli aferente cantității și sortimentației comandate;
■ Cl- cheltuieli de lansare a comenzii;
■ Cs – cheltuieli unitare prevăzute pentru stocarea în depozitul en-gross a pieselor de
schimb auto în sortimentația comandată;
■ n – mărimea lotului de piese schimb auto comandat;
■ p- prețul mediu unitar de cumpărare a produselor din lotul comandat.
pentru întreaga perioadă de gestiune:
Ca = (Cl + I Cs ) y + N p, în care :
■ y- frecvența aprovizionărilor cu piese și componente auto a depozitului en-gross, ce
se determină cu relația:
y= sau y= , în care :
■ N – necesarul de aprovizionat cu piese și componente auto prevăzut pentru o
perioadă de timp determinată, de regulă perioada de gestiune;
■ – perioada de gestiune;
■ I- intervalul între două reaprovizionări succesive.
Ținând seama de valoarea lui y, funcția economică a costului de aprovizionare – stocare (Ca) la nivelul întregii perioade de gestiune ia următoarea configurație relațională:
Ca= Cl + Cs + N p
In asemenea împrejurări, s-a constatat că variabilele necontrolabile (pe care conducerea depozitului en-gross nu le poate influența) sunt:
– cererile de piese schimb auto exprimate de clienții en-detail și/sau utilizatori individuali, reflectate în necesarul estimat care urmează a fi comandat la producători, care se poate modifica în cadrul perioadei de gestiune;
– taxele și impozitele de asigurare a bunurilor stocate;
– efectul financiar al imobilizării fondurilor alocate în procesul stocării mărfurilor (piese și componente auto) în depozitul en-gross;
– costul de lansare a comenzilor către producătorii de piese și componente auto.
Astfel, rezultă că variabila controlabilă, asupra căreia conducerea sistemului stocării
de la nivelul depozitului en-gross poate interveni, în sensul eventualei optimizări, o constituie lotul (n) – obiect al comenzii de aprovizionare adresată producătorului.
În consecință, în demersul determinării mărimii optime a lotului de piese și componente auto cu care urmează a se aproviziona depozitul en-gross, se procedează la derivarea funcției în raport cu variabila n și egalarea cu zero a expresiei obținute (condiția de ninim), rezultând:
= , de unde se deduce că ,
, în care :
■ n*- nivelul lotului optim de piese auto ce urmează a fi comandat la producător în
vederea aprovizionării depozitului en-gross, în condiții de eficiență ridicată.
După stabilirea nivelului optim al lotului de aprovizionare cu piese și componente auto a depozitului en-gross (n*), se procedează la calculul elementelor sale asociate, astfel:
■ frecvența optimă a aprovizionărilor (y *) pentru perioada de gestiune avută în
vedere:
;
■ costul minim pe ansamblul perioadei de gestiune (C*a) (prin înlocuirea lui n* în funcția costului):
+Np
Dacă Cs se estimează la nivelul întregii perioade de gestiune (an, semestru, trimestru), relațiile de mai sus se modifică , in sensul eliminării din calcul a elementului .
e2. cantitatea și sortimentația comandată, în funcție de nivelul cheltuielilor aferente lansării comenzii de aprovizionare , al celor unitare de stocare și al cheltuielilor suplimentare aferente lipsei de piese auto in stoc ( cheltuieli de penurie – Cp) in depozitul de en-gross
În efectuarea calculelor se pornește de la necesitatea de a dimensiona lotul astfel încât, prin nivelul economic stabilit, să prevină lipsa de piese și componente auto în depozitul en- gross care ar putea interveni prin eventuala epuizare a stocului în cadrul unui ciclu de aprovizionare. De fapt, modelul reprezintă o formă îmbunătățită a celui prezentat anterior, prin luarea în calcul a factorului de indisponibilitate sau de lipsă de stoc (p), care se determină cu relația:
, în care:
■ Cp – cheltuieli suplimentare unitare determinate de lipsa de stoc, numite și cheltuieli de penurie (lei/unitate fizică-zi).
Relațiile de calcul pentru lotul economic ( optim ) și stocul optim S* sunt , în acest caz , corectate cu factorul de indisponibilitate , astfel :
;
;
Printr-un asemenea moment se poate stabili distinct si nivelul optim al stocului ( S* ) ;
diferența dintre n* și S* (n*>S*) , întrucât modelul admite probabilitatea apariției fenomenului de penurie) are rolul de siguranță în acoperirea cererii exprimate de sistemul en- detail sau utilizatorii individuali, practic de evitare a fenomenului de epuizare integrală a stocului de piese și componente auto în depozitul en-gross.
e3. cantitatea și sortimentația comandată la producători, luând în considerare cheltuielile de lansare , cheltuielile de transport și pe cele de stocare.
Modelul oferă operatorilor din sistemul en-gross și/sau en-detail, după caz, posibilitatea determinării, etapizat, a cuantumului cheltuielilor implicate, pe categorii, considerând, ipotetic, cazul colaborării în vederea aprovizionării cu un producător de piese auto cu activitate sezonieră, caracterizată de un interval ip de reluare a producției. Astfel:
→ Cheltuielile de lansare (Cl) sunt exprimate ca o sumă globală pe lot, indiferent de mărimea acestuia și la nivel de an (perioadă de gestiune) se stabilesc cu relația:
, în care :
k – coeficientul de multiplicare a intervalului de reluare a producției la producători
– ip (de fapt, k x ip reprezintă intervalul între două reaprovizionări succesive – I).
→Cheltuielile de transport pe lot (Ctrl), în condițiile admiterii ipotezei distanței constante față de producător, variază în funcție de mărimea lotului și de forma de transport (pe cale ferată, în vagoane complete sau sub formă de colete, cu autocamioane etc.) și se calculează, pentru o perioadă de gestiune (un an), cu relația:
, în care :
Mărimea lotului expediat de producători va influența direct proporțional cheltuielile de stocare la fiecare cumpare în parte; dacă lotul este mai mare, generează inevitabil creșterea cuantumului cheltuielilor de stocare (prin staționarea o perioadă mai îndelungată de timp a loturilor de piese și componente auto în depozite).
→Cheltuielile de stocare totale pentru un an (Csa) se determină cu relația:
, în care :
■ Csu – reprezintă cheltuielile de stocare unitare pe an.
Ținând seama de cele trei categorii de cheltuieli, funcția costului total (Ca) ia forma:
, în care :
Pentru a obține minimul funcției economice a cheltuielilor anuale totale determinate de procesul complet de lansare – comandă – aducere (transport) – depozitare se procedează la derivarea funcției costului total, în raport cu k și la egalarea rezultatului obținut cu zero, astfel:
=0
Din ecuația astfel obținută rezultă că nivelul optim al variabilei k* este:
Pe baza coeficientului de multiplicare a intervalului dintre reluarea a două cicluri de fabricație consecutive la producători optim (k*), se determină în continuare intervalul optim dintre două reaprovizionări (I*); prin această formă de calcul a lui I* se asigură optimizarea procesului de stocare, ținând seama atât de condițiile specifice producătorului-fiimizor (ciclicitatea producției), cât și de condițiile concrete ale depozitului-cumpărător:
Avânduse astfel dimensionate coeficientul de multiplicare (k*) și intervalul optim (I*) se pot determina în continuare frecvența optimă a reaprovizionărilor (y*), lotul optim (n*) și costul minim (), folosind relațiile:
=
Când cererea este variabilă în timp, situație foarte frecvent întâlnită în cazul depozitelor en-gross de piese și componente auto, pentru optimizarea stocurilor de piese auto se recomandă folosirea următoarelor 2 modele : ( e4 și e5):
e4. cantitatea și sortimentația comandată la producători, luând în considerare pierderile generate de formarea unui stoc mai mare decât cererea – C1- si cheltuielile determinate de lipsa pieselor auto din stoc (cheltuieli de penurie) – C2.
În cadrul modelului, costul aferent stocării pieselor de și componente auto în depozitul en-gross se consideră neglijabil, deci nu se ia în calcul, gestiunea stocului fiind independentă de timp.
În condițiile cererii variabile este necesară, în primul rând, studierea frecvenței de apariție a acesteia, respectiv stabilirea distribuției statistice (probabilității) a cererii de piese schimb auto. în practica depozitelor en-gross, se pot înregistra două situații:
– stocul de piese auto previzionat și constituit în depozit (S) să fie superior cererii efective de livrare (r) înregistrate în perioada de gestiune considerată (S > r), caz în care se impune valorificarea, de regulă, la un preț mai mic decât cel inițial avansat, înregistrându-se astfel o pierdere unitară C1,
– stocul constituit în depozitul en-gross (S) să fie inferior cererii de piese schimb auto (r) manifestate în perioada de gestiune considerată (S< r). caz în care se apar pierderi suplimentare C2, întrucât lipsa de piese auto din stoc poate duce la afectarea serioasă a relațiilor de colaborare cu unii beneficiari (distribuitori en-detail, unități service sau reparatori individuali agreați de sistemul producătorului).
Ținând seama de faptul că cererea de piese auto (r) nu se cunoaște, apare situația de incertitudine în procesul de formare – deținere a stocurilor; în aceste condiții se impune stabilirea probabilității cererii, luând în considerare datele statistice referitoare la evoluția acesteia înregistrată în perioade anterioare.
Funcția economică specifică modelului este:
Pentru stabilirea stocului optim de piese auto (S*) pe care ar trebui să-l constituie depozitul en-gross, s-ar putea proceda la calculul costului aferent fiecărui nivel probabil al cererii (implicit al stocului), stocul optim de piese auto (S*) fiind cel care ar corespunde costului minim. O asemenea metodologie de evaluare a stocului optim ar necesita un volum mare de muncă, modelul devenind inoperant. Această limită metodologică de calcul se elimină prin apelarea la varianta simplificată de acțiune, care pornește de la ipoteza că funcția inregistreaza extrema minimă pentru acea valoare a lui S* pentru care se respectă corelația:
:
■ p(r) = probabilitatea de manifestare a nivelului r al cererii (conform distribuției
statistice a acesteia);
■ p(r ≤ S) = probabilitatea cumulată a cererii, care se calculează prin însumarea
probabilităților aferente tuturor nivelelor cererii inferioare lui S, astfel:
p(r ≤S) = p(1) + p(2) + p(3) +… + p(S)
■ = factorul de indisponibilitate sau de lipsă a pieselor auto din stoc (de penurie) și
se determină cu relația:
După identificarea nivelelor probabilității cumulate a cererii între care se încadrează valoarea lui , stocul optim de piese schimb auto din depozitul en-gross (S*) se desemnează în funcție de raportul în care se află și , astfel:
• dacă , ca stoc optim se alege valoarea aferentă limitei inferioare a intervalului de încadrare a lui ;
• dacă , ca stoc optim se desemnează valoarea aferentă limitei superioare a intervalului de încadrare a lui
e5. cantitatea și sortimentația comandată la producători, luând în considerare cheltuielile de stocare – – și pe cele determinate de lipsa pieselor auto din stoc (cheltuieli de penurie) -.
Modelul este recomandabil comercianților în cazul în care cererile de piese schimb auto cu care se confruntă sunt variabile la intervale egale, iar cheltuielile ocazionate de stocarea acestora nu pot fi neglijate. Caracterul aleator al cererii este, în cele mai multe cazuri, specific pieselor de schimb și materialelor destinate preponderent reparațiilor accidentale. Din acest motiv se impune luarea în considerare a distribuției statistice a cererii în raport cu care se construiește funcția costului total care trebuie optimizată, pentru care literatura de specialitate16 recomandă expresia:
Folosind un artificiu simplificator similar modelului anterior, s-a constatat că funcția tinde spre valoarea minimă pentru acel nivel al stocului So care satisface inegalitatea:
L(S0-1) în care:
■ funcția ajutătoare L(S) se calculează conform relației:
în care :
■ factorul k reprezintă marja de creștere, între două nivele succesive, a cererii de piese schimb auto adresată depozitului en-gross.
Stocul optim este limita superioară a intervalului de încadrare a lui p când Cs < Cp și invers. Dacă valoarea lui se suprapune pe unul din nivelele lui L(s) , atunci stocul optim este cel corespunzător acestei situații.
2.3. Analiza in scopul optimizarii procesului eliberării din gestiune
In sensul particular al exploatării economice la nivelul S.C. Automobile Dacia S.A., procesul de distribuție al pieselor, componentelor, reperelor și accesoriilor auto cuprinde activități speciale de marketing, legate de transferul bunurilor. Această accepțiune asupra procesului distribuției asigură o viziune globală asupra activităților implicate de deplasarea fizică a mărfurilor și de relațiile economice corespunzătoare, realizând o delimitare precisă a atribuțiilor fiecărui participant la distribuție. Prin rolul său de realizare a echilibrului pe piață între producție și consum, distribuția reunește o multitudine de funcții economice vitale atât pentru producători, cât și pentru consumatori. Principalele funcții ale distribuției la S.C. Automobile Dacia S.A. sunt:
schimbarea proprietății asupra produsului, respectiv efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator, prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare;
deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităților de transport, stocare, depozitare și condiționare, manipulare, demontare sau asamblare, ambalarea acestora, etalare, vânzare etc.
informarea, consilierea și organizarea service-ului după vânzare, în vederea asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilitățile de satisfacere a diverselor trebuințe, facilitării operațiunilor de alegere a produselor necesare și ajutării în procesul de întreținere și utilizare a diverselor bunuri achiziționate.
finanțarea unor operațiuni comerciale. Prin această funcție se are în vedere existența unor cazuri în care agenții de distribuție finanțează întreprinderile de producție în procesul de cumpărare și stocare a produselor, pe unele perioade în care mărfurile vor fi produse și nu vor fi vândute imediat clientului final.
Intr-o accepțiune macroeconomică, funcțiile distribuției pot fi:
Tabel 2.3
Cu ajutorul funcțiilor macroeconomice se pot stabili și funcțiile la nivel microeconomic ale distribuției:
■ pregătirea vânzării prin: stabilirea pieței, valorificarea experienței de vânzare, planificarea vânzărilor;
■ impulsionarea vânzărilor prin: promovare, publicitate, prezentarea ofertei;
■ menținerea de stocuri pentru vânzare prin organizarea de: depozite în întreprindere, depozite de expediție, depozite comerciale;
■ realizarea vânzării concretizate în: încheierea tranzacțiilor comerciale și efectuarea vânzării prin preluarea comenzii, ambalare, expediție, livrare;
■ derularea financiară a vânzării;
■ relațiile cu clientela, menținută prin prestarea unor servicii, precum și prin cultivarea interesului acestora pentru cumpărări.
Intr-o altă accepțiune , funcțiile distribuției la nivel microeconomic pot fi clasificate
astfel:
Tabel 2.4
Privită atât ca sistem de activități, ca aparat economic și ansamblu de fluxuri și relații, cât și ca funcții, distribuția are un caracter dinamic, în continuă schimbare și adaptare la cerințele producției și ale pieței. Structura rețelei de distribuție a S.C. Automobile Dacia este influențată în ultimii ani de dezvoltarea mediului tehnologic. în cazul distribuției pieselor de schimb se face simțită astăzi prezența tehnologiilor modeme, a șoselelor, a tehnicilor de ambalare și a comunicării de masă. Regulile sociale și standardele etice, legile sau alte reglementări locale, întinderea arealului geografic și densitatea populației pot, de asemenea, să influențeze opțiunea pentru o structură sau alta a rețelei de distribuție.
Punctul de pornire în analiza oportunității utilizării în paralel a mai multor canale de distribuție (canale multiple) la S.C. Automobile Dacia constă în identificarea clienților și a segmentelor ce nu pot fi deservite cu structura actuală, precum și a costurilor și beneficiilor potențiale în urma extinderii rețelei de distribuție. în esență există două tipuri de canale multiple: complementare și competitive.
Utilizarea canalelor complementare în cadrul S.C. Automobile Dacia se face în scopul atingerii segmentelor de piață care nu pot fi servite altfel Automobile Dacia poate să-și dezvolte canale complementare de distribuție pentru lărgirea pieței sau pentru creșterea gradului de independență față de distribuitor. Folosirea acestui tip de canale poate fi impusă și de caracteristicile demografice ale populației.
Canalele competitive există în situația când același produs este distribuit prin canale diferite ce concurează între ele. De exemplu, producătorii își pot vinde produsele acelorași segmente de piață utilizând atât magazinele proprii, cât și pe cele ale intermediarilor. O astfel
de strategie adoptată de către Automobile Dacia urmărește creșterea volumului vânzărilor. Atunci când firma hotărăște folosirea canalelor competitive, ea trebuie să se asigure că nu se suprasolicită divizându-și distribuția în părți prea mici, care sunt vulnerabile în fața concurenței.
Automobile Dacia poate elimina sau înlocui anumite verigi ale canalului de distribuție, dar nu poate elimina funcțiile. Când unele verigi sunt eliminate funcțiile acestora sunt preluate de celelalte verigi. Pentru a evidenția particularitățile circuitelor de distribuție specifice la S.C. Automobile Dacia, este utilă următoarea tipologie4 , care stă la baza opțiunii pentru un canal de distribuție sau altul a pieselor de schimb și accesorii pentru' întreținerea și reparația autovehiculelor:
❖ Canalul scurt: producător →comerciant cu amănuntul→ consumator;
Automobile Dacia → Centrul de piese de schimb Bradu→ consummator
❖ Canalul lung: producător sau importator → grosist sau grup de cumpărare →
comerciant cu amănuntul → consumator;
Automobile Dacia → Centru de Piese de Schimb Bradu → grosist →
comerciant cu amănuntul → consumator
❖ Vânzare directă: prin magazinele proprii ale producătorilor;
Automobile Dacia → Centrul Piese Schimb Bradu
❖ Vânzare prin forme integrate de comerț: centrale de cumpărare ale marilor magazine, ale lanțurilor de magazine.
Fiecare din aceste canale prezintă avantaje și dezavantaje, alegereâ unuia sau a mai multor canale facându-se din considerente economice, cel mai important fiind maximizarea profitului. Astfel:
► In cazul canalelor scurte, comercianții cu amănuntul se pot asocia pentru a-și efectua aprovizionările cu mărfuri în comun, asigurându-și funcții de gros și maximizându-și în acest fel profiturile (fig. 2.1):
PRODUCĂTOR PRODUCĂTOR
INTEGRAT
GRUPURI DE CUMPĂRARE ALE DETAILIȘTILO
DETAILIȘTI ADERENȚI
CONSUMATORI
Fig 2.1: Canal de distribuție cu doi intermediari pentru relația producător – consumator
Vânzarea directă este cel mai scurt circuit al unui canal de distribuție fiind indicat în cazul unor produse de înaltă tehnicitate (fig. 2.2)
Fig. 2.2 Canal de distribuție scurt.
Canalul lung numit și circuit “tradițional” este utilizat pentru produse alimentare, de întreținere, textile, electrice, etc. în practică concurența îi determină pe grosiști să aibă inițiativa de a organiza circuitul de distribuție lung, creând lanțuri voluntare, prin asocierea cu cei mai buni clienți detailiști (cazul B, fig. 2.3), favorizându-le acestora să-și mărească cifra de afaceri. Detailiștii, la rândul lor, angajează să asigure o anumită-fidelitate a cumpărărilor de la acești grosiști cu care se asociază, iar grosiștii se pot grupa (cazul A și C, fig. 2.3) pentru a efectua cumpărături de la producători:
Fig, (2.3): Canal de distribuție lung
În cazul canalelor integrate, Automobile Dacia are sucursale multiple și se organizează în așa fel încât să poată îndeplini ambele funcții comerciale ale distribuției: cu ridicata și cu amănuntul. în acest fel, Automobile Dacia asigură aprovizionarea cu piese de schimb pentru întreținerea și repararea autoturismelor, gestiunea stocurilor, contabilitatea vânzării și posedă depozite, mijloace de organizare a manipulării și livrării (Fig.2.4):
Fig. 2.4. Sistemul canalelor de distribuție integrate.
Logistica modernă, analizând, atât fluxul mărfurilor de la producător la consumator, cât și fluxul produselor și al materialelor de la furnizor la producător, presupune conducerea întregului lanț de furnizare (fig. 2.5), constituit din fluxurile care contribuie la formarea și adăugarea valorii de furnizori și utilizatori finali.
Fig. 2.5. Fluxul canalului de distribuție
Distribuția fizică se referă la transportul mărfurilor, depozitarea, manipularea produselor, ambalarea pentru protecție, controlul stocurilor, alegerea amplasării fabricii și depozitelor, prelucrarea comenzilor, estimarea cererii viitoare și servirea clienților.
Managementul activității de logistică presupune coordonarea întregului sistem de distribuție fizică al canalului și include prognoza, achiziția, planurile de producție, inregistrarea comenzilor, stocurile, depozitarea și planificarea transporturilor. Pentru a obține un profit bun, S.C. Autoturisme Dacia trebuie să pună un accent deosebit pe logistică din mai multe motive și anume:
• Pentru atragerea și păstrarea clienților, printr-o logistică eficientă,
• Trebuie să le ofere acestora servicii mai bune, prețuri atractive, promptitudine, calitate și flexibilitate în livrarea mărfurilor;
• Prin alegerea instrumentelor modeme de decizie, pentru coordonarea stocurilor, a modalităților de transport, a distanței parcurse de produse de la producător la locurile de depozitare și comercializare, se pot micșora costurile atât pentru firmă, cât și pentru clienții ei;
• Prin îmbunătățirea activității de logistică, se poate crește exponențial varietatea produselor comercializate la mii de mărci de produse.
Imbunătățirea eficienței activității logisticii de distribuție se poate realiza prin utilizarea calculatoarelor, a sistemelor electronice de scanare la locul de vânzare, a codurilor uniforme pentru produse, a înregistrărilor prin satelit, a schimburilor electronice de date, a transferurilor electronice de fonduri. Toate acestea permit firmelor să-și creeze sisteme modeme pentru procesarea comenzilor, controlul și dirijarea stocurilor, planificarea transporturilor și a rutelor de urmat.
Optimizarea distribuției fizice se face după:
• alegerea canalelor de distribuție;
• alegerea verigilor comerciale intermediare pentru aducerea produselor la consumatorul final;
• ce a fost determinat modul de cuprindere a segmentelor de piață;
• alegerea tipului de distribuție: de masă, selectivă sau exclusivă;
• alegerea politicii de servicii și de stimulare a unităților distribuitoare, prin prețurile și rabaturile acordate.
Sistemul logisticii de distribuție are patru părți funcționale: input (intrare), proces, output (ieșiri, rezultate), reacție (feed-back între toate părțile sistemului).
• Inputul vizează introducerea în sistem a obiectivelor procesului de transfer al produselor la consumatorul final și constă în:
activități logistice referitoare la depozitarea, transportul, ambalarea și onorarea comenzilor;
impulsuri de comandă, respectiv informații pentru atingerea obiectivelor sistemului;
informații din sisteme superioare necesare realizării obiectivului.
• Procesul reprezintă toate activitățile care sunt necesare pentru realizarea logisticii de distribuție.
• Output-ul logisticii de distribuție este materializat de service-ul de livrare, ca parte a service-ului acordat clientului, ce este atins în procesul logistic și care are următoarele componente: termenul de livrare, promptitudinea, calitatea și flexibilitatea livrării (fig. 2.6):
Termenul de livrare se referă la timpul de livrare dependent de distribuție, respectiv de ieșire din depozit și este condiționat de timpii pentru: predarea comenzii pentru client, pregătirea comenzii, formarea unității de ambalaj, încărcarea și transportul, depozitarea produselor la client.
Promptitudinea de livrare este măsurată prin capacitatea de reaprovizionare în intervalele de timp stabilite, astfel încât să nu apară goluri de stoc în depozitele de distribuție și prin disponibilitatea livrării, respectiv evitarea apariției lipsurilor cantitative la unele produse în unitatea de timp.
Calitatea livrării este dată de precizia livrării, respectiv asigurarea unei structuri a acesteia în concordanță cu comanda efectuată și de starea livrării, pusă în valoare de cantitățile și natura sortimentelor solicitate.
Flexibilitatea livrării se caracterizează prin:
• modalitatea de livrare referitoare la utilizarea unităților logistice: palete, containere;
• compatibilitatea sistemelor logistice promovate de producător, cu sistemul logistic de aprovizionare a clientului;
• informațiile asupra stadiului pregătirii comenzilor, respectiv asupra posibilităților de livrare.
Pentru realizarea problemelor de logistică, S.C. Autoturisme Dacia trebuie să-și stabilească obiectivele logistice pentru asigurarea nivelului planificat de servicii la cel mai redus cost. Aceasta presupune determinarea nivelului optim al serviciilor, care constă în:
• Maximizarea numărului de comenzi expediate, în comparație cu cele primite. Datorită faptului că nu întotdeauna pot fi satisfăcute toate comenzile primite, trebuie echilibrat costul pierderii afacerii pentru cazul când clienții renunță făcând comenzi în altă parte unde sunt serviți mai rapid.
• Minimizarea timpului dintre prezentarea comenzii și expedierea ei reală. Prin reducerea timpului de livrare a produselor către clienți, se reduc nevoile acestora și se obține un avantaj competitiv în fața concurenței.
• Minimizarea diferenței dintre livrarea promisă și cea reală. Livrarea mărfurilor trebuie făcută la data prevăzută în contract, pentru a nu provoca întârzierea activității clientului și respectiv pierderea comenzii.
• Minimizarea daunelor în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile Pentru a preveni deteriorarea mărfurilor în timpul transportului, deoarece aceasta poate duce atat la pierderea clienților, cât și la posibilitatea reducerii stocurilor.
Totuși obiectivul principal al firmelor este maximizarea profitului și nu a vânzărilor.
▲ Funcțiile logisticii la S.C.Automobile Dacia S.A
După fixarea obiectivelor logisticii, S.C. Automobile Dacia, trebuie să proiecteze un sistem logistic care să minimizeze costul atingerii acestor obiective. între acestea, funcțiile pnmare ale logisticii au în vedere înregistrarea comenzilor, depozitarea mărfurilor, gestionarea stocurilor și activitatea de transport.
Preluarea comenzilor
Primirea unei comenzi din partea unui client reprezintă începutul activității logistice a irmei pentru onorarea acesteia. Comenzile pot fi primite prin poștă, telefon, agenți de vanzari, intermediul calculatorului sau al schimburilor electronice de date. De asemenea, comenzile se pot transmite și prin intermediul furnizorilor. Aceștia primesc date despre
vânzarea produselor de la centrele de distribuție, le vor analiza și vor întocmi o comandă pe care o vor transmite distribuitorilor prin intermediul schimburilor electronice de date.
După primirea comenzii, firmele trebuie să le proceseze rapid, să pregătească facturile și să trimită informații referitoare la comandă celor care au apelat la firmă solicitându-i produsele. Concomitent depozitele primesc instrucțiuni legate de ambalarea și expedierea mărfurilor solicitate, care vor fi însoțite de documente de transport și de facturi.
Utilizarea sistemelor computerizate de înregistrare a comenzilor, accelerează procesul de expediție a mărfurilor și întocmire a documentelor, reduc cheltuielile de distribuție și cresc nivelul serviciilor oferite clienților.
b) Depozitarea mărfurilor
Funcția de depozitare a mărfurilor este necesară, întrucât ciclurile de producție și consum se desfășoară în mod diferit, iar firmele trebuie să depoziteze produsele în așteptarea vânzării lor. Această funcție permite depășirea dezechilibrelor care pot apărea în legătură cu cantitățile solicitate și cu perioada de timp necesară pentru satisfacerea comenzii.
Pentru realizarea unui echilibru între nivelul de servicii oferite clienților și costurile de distribuție, o firmă trebuie să decidă de câte numere și tipuri de depozite are nevoie, precum și locul unde acestea vor fi amplasate. Depozitele pot fi amplasate în interiorul sau în apropierea fabricii, dar și în alte localități din țară.
Depozitarea se poate face în depozite clasice sau în centre de distribuție. Depozitele clasice asigură depozitarea mărfurilor pe termen mediu și lung, iar centrele de distribuție asigură expedierea rapidă a mărfurilor. Aceste centre de distribuție au suprafață mare, un înalt grad de computerizare, preiau mărfurile de la numeroși producători, preiau comenzile și satisfac cererile clienților cât mai repede posibil. Depozitele modeme ale centrelor de distribuție sunt dispuse pe un singur nivel și sunt dotate cu tehnologie avansată de manipulare pentru a primi comenzile de la un calculator central, având și un număr redus de angajați.
Funcțiile depozitului de distribuție pot fi structurate pe două direcții, conform schemei din fig. 2.6:
Fig. (2.6): Funcțiile depozitului de distribuție din structura Automobile Dacia.
In afară de aceste funcții depozitele de distribuție pot îndeplini și alte funcții complementare: marcare și etichetare, controlul produselor care intră în depozit, derularea comenzilor, ambalarea mărfurilor,
c) Gestionarea stocurilor
Nivelul stocurilor trebuie astfel determinat, încât să nu genereze cheltuieli mari de depozitare și nici uzura morală a lor, trebuind puse în balanță costurile necesare menținerii acestor stocuri cu vânzările și profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.
Pentru determinarea problemelor legate de stocuri, trebuie cunoscut momentul când se va face comanda și cantitatea care va fi comandată. Referitor la momentul lansării comenzii, firma va analiza riscul de a nu dispune de produsele respective în paralel cu costurile necesare menținerii unor stocuri mari. Cantitățile mari comandate implică comenzi mai puține, costuri
reduse legate de comandarea mărfii, dar și costuri mari datorate menținerii unor stocuri sporite.
Reducerea stocurilor și a cheltuielilor legate de acestea, se poate realiza apelând la un nou sistem logistic numit just-in-time, care presupune asigurarea de către producători și etailișți a unor stocuri mici de produse necesare câtorva zile de operare. Acest sistem ecesită o prognozare cât mai corectă a activității firmei, o livrare rapidă, frecventă și exibilă, astfel încât produsele să fie disponibile atunci când este nevoie de ele.
Prin menținerea unui flux corespunzător de materii prime, semifabricate și produse finite, atât producătorii cât și furnizorii își pot spori eficiența activității de logistică, în paralel cu satisfacerea nevoilor clienților.
d) Transportul
Determinarea modului de transport pentru vehicularea produselor reprezintă un element important al logisticii de distribuție, deoarece acesta va influența prețul mărfurilor, performanțele de livrare și condițiile în care se prezintă acestea atunci când ajung la destinație. Transportul poate fi: rutier, pe calea ferată, aerian, pe apă, prin conducte.
Alegerea variantei de transport se face în funcție de mai multe criterii:
• Criteriul costurilor se referă la costurile propriu – zise de transport, influența costurilor în alte domenii ale logisticii mărfurilor și în afara ei.
• Criteriul de performanță se referă la:
durata transportului (viteza sau timpul de livrare);
frecvența transportului;
adecvarea cantitativă și calitativă a variantelor de transport sub aspect tehnic:
capacitatea de a construi rețele de transport;
elasticitatea și flexibilitatea variantelor de transport;
condițiile de livrare (franco furnizor, franco client, etc.);
siguranța transportului;
prestări suplimentare ale variantelor de transport (retumarea ambalajelor goale)
Transportul rutier cu ajutorul camioanelor oferă o mare flexibilitate în privința rutelor pe care circulă și a orarului în care este realizat acesta. Camioanele sunt eficiente în cazul transportului unor produse în cantități reduse care au valoare mare, prețurile de transport sunt de multe ori aproape egale cu cele percepute pe calea ferată, iar serviciul este mai rapid. Transportul rutier are o pondere în transportul european de 74% din totalul transportului de mărfuri.
Transportul pe calea ferată reprezintă unul din cele mai eficiente și economice moduri de transport pentru expedierea unor cantități mari dintr-un anumit produs pe distanțe lungi. Acest mod de transport, în Europa are o pondere de 17% din totalul transportului de mărfuri. Introducerea de noi echipamente pentru manipularea mărfurilor, utilizarea vagoanelor-platformă pentru transportul trailerelor, serviciile în tranzit, vin în sprijinul servirii eficiente a utilizatorilor.
Transportul pe apă, utilizat în țările care dispun de căi maritime și fluviale, asigură expedierea cu ajutorul vaselor și batjelor a unei mari cantități de mărfuri. Acest tip de transport este sigur, ieftin și avantajos din punct de vedere ecologic și al distanței de transport, dar este lent putând fi influențat de vremea nefavorabilă.
Transportul aerian asigură transportul mărfurilor, de mărimi și loturi nu prea voluminoase, pe distanțe foarte lungi și cu viteze foarte mari. Costul acestui tip de transport este foarte ridicat, dar este ideal când trebuie transportate produse perisabile, cele cu valoare ridicată și cu volum redus.
Transportul prin conducte este un mijloc specializat de transport materii prime, cum ar fi petrolul, gazele naturale, produsele chimice și petrochimice, de la sursa de extracție sau de producție către piețele care le folosesc.
Transportul, în special cel rutier, poate fi executat în regie proprie sau prin •ntermediul intermediarilor specializați. Alegerea modului de transport se face după analiza comparativă a avantajelor conform tabelului (2.5).
Tabel 2.5
e) Ambalarea – element esențial al logisticii
Deși mult timp ambalarea a fost considerată ca fiind o componentă a costului de producție, în ultimele două decenii i s-a acordat o atenție din ce în ce mai mare fiind inclusă în logistica de distribuție. Prin funcția ei de bază, de protecție a produsului în timpul operațiunilor de deplasare, depozitare, utilizare și facilitare a vânzărilor, ambalarea a căpătat noi dimensiuni ajungând astăzi să îndeplinească și rol promoțional și de publicitate creând preferințe în rândul consumatorilor. Concomitent ambalajul este și subiect al revoluției tehnico-științifice în domeniu, devenind tot mai ușor de manipulat, mai simplu, reciclabil, ecologic.
Din punctul de vedere al fabricantului, prin adoptarea unei mărci și a unui ambalaj distinctiv, acesta poate să-și diferențieze produsul și să aleagă strategii promoționale și de publicitate care să creeze preferințe în rândul consumatorilor pentru produsele sale. Prin ambalarea produsului în mod corespunzător, fabricantul poate asigura ajungerea acestuia la consumatorul final într-o bună stare.
Din punct de vedere al distribuitorilor, ambalajul trebuie să asigure atât protecția produsului de-a lungul canalului de distribuție, cât și atractivitatea pentru consumatori. Designul ambalajului depinde de natura conținutului, de valoarea, compoziția chimică și durabilitatea acestuia. De asemenea mărimea ambalajului trebuie să țină cont de mărimea mijlocului de transport precum și de posibilitatea mânuirii lui în condiții de siguranță cu utilajele existente pe traseul lanțului de distribuție.
Un studiu al interacțiunii ambalaj-produs care să vizeze optimizarea produs-ambalaj, trebuie să țină cont și de raportul dintre performanță și cost urmărit, respectiv asigurarea protecției cât mai bune a produsului ambalat, într-un volum cât mai redus și cu greutate cât mai mică pentru a reduce și costurile de transport. Adaptarea ambalajului la un anumit tip de produs presupune identificarea funcțiilor pe care ambalajul trebuie să le asigure, mijloacele prin care se pun în acțiune aceste funcții, obiectivele care se doresc atinse.
Referitor la materialele utilizate la fabricarea ambalajelor (lemn, hârtie, metal, sticlă, plastic), acestea au cunoscut o evoluție lentă și în special a celor din materiale plastice rigide, deoarece pentru acestea nu au fost găsite sisteme reale de reciclare și depozitare. Un rol important în proiectarea unui ambalaj, pe lângă elementele tehnice și economice, îl reprezintă dimensiunea ecologică monitorizată de noile norme ISO 14.000. Relația “dezvoltare economică – echilibru ecologic” ridică numeroase și complexe probleme comune întregii omeniri, iar în timp ce economiștii consideră specializarea o “virtute” ecologiștii o consideră un “risc”. În contextul crizei economice mondiale, există o preocupare pentru politici pe termen scurt, pentru indicatori economici imediați, ignorându-se supravegherea situației solurilor, a sănătății pădurilor, apei, aerului
CAPITOLUL 3
POSIBILITĂȚI DE OPTIMIZARE A PROCESULUI PRIMIRII, RECEPȚIEI, DEPOZITĂRII ȘI ELIBERĂRII DIN GESTIUNE LA
S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.
3.1. POSIBILITĂȚI DE OPTIMIZARE A PROCESULUI PRIMIRII ȘI RECEPȚIEI MĂRFURILOR ÎN DEPOZITELE ÎNTREPRINDERII
► Organizarea activității “Piese și componente auto” în cadrul întreprinderii
Pornind de la faptul că la nivelul producătorilor — Analizatori de piese și componente pentru autoturisme, sistemele lucrative pentru problematica pieselor de schimb sunt organizate diferențiat din punct de vedere al numărului de personal, în condițiile în care sarcinile și responsabilitățile se încadrează în conținutul general prevăzut de documentația în acest sens, activitatea primire, recepție, stocare și pregătire în vederea eliberării din gestiune este organizată și funcționează în general după structuri organizatorice proprii care, din punct de vedere procesual, se înscriu preponderent în modelul prevăzut de schema – fig. 3.1.
Fig. (3.1) – Sistem organizatoric “Piese și componente auto”, în întreprinderi ale industriei de automobile și piese auto din România.
► Misiunea și obiectivele compartimentului “Piese și componente auto”.
Sistemul relațiilor funcționale
a. Misiunea generală a compartimentelor “Piese și componente auto” în cadrul S.C. Automobile Dacia S.A. se referă la:
– definirea, conceperea și gestionarea documentației aferente specificațiilor de piese schimb și accesorii auto pentru autoturisme, atât din gama corespunzătoare modelelor fabricației curente, cât și celor din specificațiile anterioare, ieșite din fabricație, dar aflate în exploatare;
– elaborarea și asigurarea documentației de prezentare piese schimb și accesorii auto din gama Dacia Renault.
b. în același timp, misiunea detaliată a compartimentului “Piese și componente auto” în cadrul S.C. Automobile Dacia S.A. constă în:
– fundamentarea necesarului de piese schimb destinate întreținerii și reparării de autoturisme din parcul intern și extern, rezultat ca efect al fabricației de automobile din gama Dacia Renault, limitând în permanență la maximum, prin standardizare, numărul referințelor de aprovizionat;
– elaborarea și asigurarea nomenclatoarelor pentru piese schimb și accesorii, potrivit gamei de automobile din fabricație și exploatare;
– elaborarea și asigurarea cataloagelor speciale piese schimb și accesorii auto care corespund variantelor cu regim special ale autoturismelor fabricate în acest scop (camionetă, autospecială, autosanitară etc.);
– elaborarea și punerea la dispoziția rețelei comerciale en-gross și/sau en-detail, după caz, a documentației necesare comercializării pieselor de schimb care corespund celor mai noi modele ale fabricației auto;
– actualizarea, cu caracter permanent, a documentației de piese schimb, corespunzător duratei de fabricație a produselor de prim – montaj care se comercializează și după încetarea acesteia, de regulă pentru o perioadă de circa 8-10, maximum 12 ani;
– definirea și explicarea în proceduri de sistem sau de lucru a metodelor de montaj pentru accesorii auto;
– completarea și/sau actualizarea caietelor de sarcini referitoare la piese de schimb și accesorii auto, în vederea asigurării metodelor de fabricație prevăzute de acestea;
– definirea metodelor de recepție piese schimb și accesorii auto;
– punerea la dispoziția colaboratorilor – furnizori de piese schimb și accesorii a documentației tehnice aferente, actualizată;
– participarea la programele de acreditare a furnizorilor pentru calitatea de producători piese schimb și accesorii auto;
– elaborarea caietelor de sarcini pentru pre-metode de reparații – întreținere auto, potrivit competențelor asupra specificației de fabricație piese schimb și accesorii auto pe care le deține;
– propunerea soluțiilor tehnice în caz de semnalare de către beneficiari a unor incidente sau situații mai deosebite în exploatarea;
– gestionarea documentației tehnice aferente fabricației de piese schimb și accesorii auto, funcție de gama de autoturisme asimilate în fabricația agentului economic în cauză căreia i se adresează;
– implementarea în sistemele proprii a politicii producătorilor de prim – montaj în problematica pieselor de schimb;
– organizarea de cursuri de formare și perfecționare continuă asupra metodelor și tehnicilor modeme de gestionare – valorificare piese schimb, în concordanță cu politica producătorilor de prim-montaj;
– introducerea, acționarea și actualizarea sistemelor informatice de gestiune pentru piese schimb și accesorii auto ș.a..
Obiectivele pe care le urmăresc compartimentele de piese schimb și accesorii auto din întreprinderi ale industriei de automobile și piese auto în general și din cadrul S.C. Automobile Dacia S.A. în special se referă la:
– contribuții substanțiale la cifra de afaceri a producătorului, ca importantă sursă pentru sprijinirea veniturilor întreprinderii căreia aparține;
– acoperirea segmentelor de piață vizate cu piese de schimb în specificația și cantitățile care definesc obiectul de activitate al întreprinderii în cauză;
– asigurarea, conform competențelor de fabricație, a cantităților și sortimentației de piese schimb și accesorii auto solicitate de unitățile de service pentru întreținere și reparații auto.
Sistemul relațiilor funcționale. Îndeplinirea la timp și de calitate a sarcinilor și responsabilităților cuprinse în misiunea generală și detaliată și realizarea obiectivelor fixate impun oricărui compartiment sau activități pentru piese schimb și accesorii auto din sistemele agenților economici de profil conlucrarea cu factori din diverse domenii, ceea ce, din punct de vedere organizatoric, formează sistemul relațiilor în contextul căruia se asigură o bună funcționare a acestora. Este relevant în acest sens sistemul relațiilor de lucru aferent compartimentului “Piese și componente auto” care corespunde nivelului și particularității sarcinilor specifice S.C. Automobile Dacia S.A., potrivit diagramei – fig. (3.2).
Fis. (3.2) – Sistemul relațiilor funcționale ce caracterizează compartimentul “Piese și componente auto” în cadrul S.C. Dacia Renault s.a..
Principalele relații R1 R5 , conform diagramei – fig. (3.2), se desfășoară pe baza a două categorii de circuite (“Primește” și “Transmite”), al căror conținut problematic se referă la:
R1 →PRIMEȘTE:
• Strategii, sarcini, responsabilități, competențe, acorduri, cerințe etc., privind activitatea curentă și de perspectivă, obligațiile ce revin unității pentru piese schimb și accesorii auto rezultate din comenzile sau contractele încheiate cu:
utilizatori → rețele service;
clienți → centre de comercializare en-gross;
TRANSMITE:
• Solicitări, raportări, informări, propuneri privind asigurarea desfășurării în condiții normale a activității curente și de perspectivă;
R2 →PRIMEȘTE:
• Oferte colaborare, acorduri, participări la acțiuni organizate, propuneri îmbunătățire – optimizare activități, proceduri, metodologii, norme, documentații tehnice, reglementări, rezultate studii – cercetări – analize etc.;
TRANSMITE:
• Solicitări colaborare asigurare condiții tehnice, economice, organizatorice etc., aferente nevoii desfășurării în cele mai bune condiții a programelor pentru piese schimb și accesorii auto necesare întreținerii și reparării de autoturisme;
R3→PRIMEȘTE:
• Pachete informaționale studii, cercetări, analize; participări acțiuni pentru asigurarea condițiilor de implementare a programelor privind piesele de schimb și accesoriile auto; solicitări oferte colaborare, condiții, norme, reglementări, proceduri, cerințe etc.;
TRANSMITE:
• Solicitări colaborare, acțiuni implicate de derularea programelor privind piesele de schimb, pachete informaționale, studii, cercetări, analize, condiții de îndeplinire la beneficiari a obiectivelor în domeniul pieselor de schimb și accesoriilor auto etc.;
R4→PRIMEȘTE:
• Solicitări piese schimb – comenzi, cerințe – condiții execuție, termene livrare;
TRANSMITE:
• Loturi livrare, oferte colaborare, documentații tehnice etc.;
R5→PRIMEȘTE:
• Solicitări comenzi piese schimb auto, condiții, termene execuție;
TRANSMITE:
• Comenzi execuție loturi piese schimb, accesorii auto, oferte dezvoltare – colaborare, solicitări documentație tehnică aferentă sortimentației, condiții piese schimb, accesorii auto etc.
3.2. Analiză în scopul optimizării procesului depozitării , gestionării și eliberării din gestiune a mărfurilor
Activitatea de colectare și valorificare a pieselor și componente destinate întreținerii și reparării de autoturisme se desfășoară în cadrul S.C. Automobile Dacia S.A. în baza unui așa-zis “mecanism specific de procesare a comenzii beneficiarilor’ , în contextul căruia, prin reconsiderările impuse de necesitatea perfecționării sistemului specific, propun parcurgerea următoarele etape:
1. Culegerea si tratarea comenzilor. Constă în ansamblul operațiunilor prin care se identifică comenzile beneficiarilor (sistemele organizate pentru piese schimb și accesorii auto cu destinația rețea service întreținere – reparații autoturisme sau centre de comercializare en-gross și/sau en-detail), cărora li se stabilește cursul de acțiune în procesele de execuție sau stocare, urmând a fi onorate conform procedurilor specifice fiecărui agent economic, la termenele prevăzute sau convenite anterior. Analizele efectuate au evidențiat faptul că procesul se bazează pe implicarea în acțiune a tuturor factorilor și efectuarea operațiunilor specifice, avându-se în vedere un mecanism în acest sens, care, în principal, se încadrează în de schema – fig. (3.3).
Documente Activități implicate
de utilizat Gestionarea
stocului Client Gestionarea
Facturare
comenzii Lucrător
gestionar Lucrător
contabil Timp
0 1 2 3 4 5 6 7
0 1 2 3 4 5 6 7
Fis. (3.3) – Schema logică aferentă culegerii și tratării comenzilor de piese schimb în cadrul S.C. Dacia Renault S.A.
2. Prelucrarea comenzilor pentru piese schimb destinate exportului, ambalarea și punerea acestora la dispoziția solicitanților.
Activitatea se desfășoară în limitele schemei logice – fig. (3.3), excepție făcând faptul că în cadrul mecanismului intervine, cu atribuții și responsabilități specifice, sectorul Piese schimb export, cu operațiuni ce constau în:
identificarea reperelor, cantităților și sortimentațiilor de piese schimb destinate exportului;
efectuarea operațiilor tehnologice de pregătire și ambalare, potrivit prevederilor din documentațiile specifice, pe zone geografice sau utilizatori, pentru export;
efectuarea operațiilor tehnologice impuse de particularitatea procesului de expediere a pieselor de schimb la export [etichetări, marcări, documentații de expediție, încărcare – asigurare (ancorare) pachete de mărfuri în mijloacele de transport etc.
Activitățile și operațiunile impuse de procesul prelucrării comenzilor de piese schimb destinate exportului sunt cuprinse în proceduri de sistem și de lucru, reglementate ca efect al implementării și practicării ca atare a cerințelor managementului calității în toate sectoarele de activitate.
3. Fundamentarea si elaborarea preturilor de vânzare.
Constituie, de asemenea, o activitate deosebit de importantă și în același timp complexă, ca urmare a intereselor manifestate de producătorii de piese schimb auto, pentru asigurarea acestora la timp, în cantitățile, sortimentația și calitatea solicitate de rețelele de service pentru întreținere și reparații auto sau de comercianții din rețele en-gross și en-detail, după caz.
Ținând seama de necesitatea unei asemenea activități în structura sistemului organizatoric al oricărui producător de piese schimb pentru întreținere și reparații auto, cât și, mai ales, de interesele care se impun a fi exprimate în condiții de realitate, legalitate și eficiență, se apreciază că prețurile de vânzare rezultă în contextul unui mecanism creat sau recunoscut ca atare de către producători, implicând în acțiune factori și operațiuni care, în general, se încadrează în elementele și etapele prevăzute de schema – fig. (3.4).
Cataloage p.s. Fișier p.s. actualizat Fișier p.s. noi Liste p.s. diverse
Informații piață
Comenzi
Contracte
Acorduri
etc.
Fie. (3.4) – Schema logică a operațiunilor specifice formării prețurilor de vânzare livrare piese schimb auto către clienți la S.C. Dacia Renault S.A.
4. Colectarea si depozitarea – gestionarea loturilor.
În opinia noastră, activitatea în sine prezintă o foarte mare importanță, atât în ceea ce privește natura proceselor specifice, cât mai ales pentru asigurarea fluenței vânzărilor întreprinderii producătoare în relațiile cu flnalizatorii de produs, centrele de colectare și valorificare piese schimb pentru întreținere și reparații auto sau rețelele comerțului en-gross și/sau en-detail, după caz.
Ca urmare a implementării sistemului de management al calității în toate domeniile și activitățile întreprinderilor producătoare de piese schimb auto, activitatea de colectare și depozitare – gestionare în vederea formării loturilor de livrare piese schimb către beneficiari (unități service auto) face obiectul procedurilor de lucru, al căror conținut operațional – procedural se încadrează, în general, în următoarea schemă procesuală.
Schema procesului primirii și gestionării în depozitele producătorului de automobile și piese auto Automobile Dacia
COLECTARE PIESE SCHIMB AUTO
0. COLECTARE (C)
0.1. Identificare lot fabricație piese schimb
0.2. Identificare subunitate fabricație piese schimb
0.3. Verificare lot, caracteristici piese schimb
0.4. Emitere documentație lot piese schimb, mișcare
Centrul de producție → Depozit piese
• notă predare
• certificat calitate
0.5. Încărcare -> transport intern
1. PRIMIRE (P)
1.1. Primire lot piese schimb de la centrul de producție, prin descărcare din mijlocul de transport intern
1.2. Primire documente însoțire marfă
1.3. Verificare cantitate lot marfa – primire
1.4. Verificare concordanță lot marfa – documente
1.5. Evidență intrări – înscriere date și informații de identificare: lot, cantități, serii, data, ziua, luna, anul, persoană primitor – nume, prenume, funcție, semnătură
1.6. Emitere N.I.R.C.D. (Notă intrare în recepție și constatare diferențe)
2. RECEPȚIE CALITATE
2.1. Verificare documente atestare calitate – C.C. (Certificat de calitate)
2.2. Sondare – verificare calitate fabricație
2.3. Consemnare constatări – Registru calitate
2.4. Proces verbal recepție calitate
2.5. Emitere Certificat de garanție
3. INTRARE FLUX – DEPOZITARE – GESTIONARE PIESE SCHIMB
3.1. Primire lot marfa în gestiune
3.2. Primire documente însoțitoare marfa
3.3. Operare evidență mărfuri
3.4. Efectuare operațiuni depozitare – păstrare
4. PĂSTRARE MARFĂ ÎN DEPOZITUL PIESE SCHIMB AUTO
4.1.Păstrare marfa în depozitul piese schimb auto, conform normelor și reglementărilor în acest sens, pe perioade prevăzute de uzanțele interne.
5. Pregătirea pentru livrare (expediție) si/sau vânzare; asigurarea documentației aferente.
Desfășurarea operațiunilor care caracterizează secvența de față face, de asemenea, obiectul procedurilor de lucru, iar funcție de particularitatea agentului economic producător al pieselor, reperelor și subansamblelor auto, inclusiv piese schimb, care se supun acestora, secvențialitatea și operațiunile specifice se încadrează, în general, în elementele și etapele prevăzute în următoarea schemă procesuală.
Schema procesului pregătirii și expedierii lotului de mărfuri la beneficiari , derulat la nivelul S.C Automobile Dacia S.A
0. IDENTIFICARE CERINȚE LIVRĂRI MĂRFURI
0.1. Identificare client
0.2. Identificare cerințe
0.3. Identificare loturi în sistemul de depozitare
1. PRELUARE CANTITĂȚI MĂRFURI DIN GESTIUNE
1.1. Preluare cantități – sortimente
1.2. Operare – evidență
1.3. Eliberare din gestiune
2. PREGĂTIRE MĂRFURI ÎN VEDEREA LIVRĂRII – VÂNZĂRII
2.1. Efectuare operațiuni pregătitoare
operații tehnologice specific
constituire seturi
ambalare
etichetare
marcare
3. CONTAINERIZARE, PACHETIZARE, PALETIZARE LOTURI
3.1. Pe destinații
3.2. Pe tipul de mijloace de transport
3.3. Pe modalități de încărcare – descărcare
4. EXPEDIERE LOTURI MĂRFURI
4.1. Încărcare
4.2. Ancorare mărfuri
4.3. Verificare siguranța circulație
5. DOCUMENTAȚII ÎNSOȚIRE MARFĂ
5.1. Factură
5.2. Aviz expediție
5.3. Certificat calitate
5.4. Certificat garanție
5.5. Delegație însoțire marfă
Ținând seama de particularitatea produselor care alcătuiesc loturile de livrare – vânzare, pregătirea în vederea expedierii la beneficiari a pieselor de schimb auto se asigură prin:
a – implicarea de locuri de muncă complexe, special amenajate și dotate tehnico – tehnologic în vederea înfăptuirii în cele mai bune condiții a tuturor operațiunilor prevăzute de tehnologia în acest sens;
b – operațiuni specializate, ținând seama de particularitățile fiecărui reper, piesă sau subansamblu destinat întreținerii și reparării de automobile, potrivit gamei de fabricație din care fac parte.
Indiferent însă de modalitatea procedurală la care apelează producătorii în pregătirea pentru livrare – vânzare a pieselor și componentelor auto, factorii direct implicați acționează după strategii bine delimitate, prin care se asigură:
♦ Definitivarea, potrivit cerințelor clienților, a liniei de eleganță – atractivitate a produsului (reper, subansamblu), conferindu-i calitatea de a fi atractiv la vânzare. De asemenea, ambalajul fiecărui produs se supune acelorași rigori tehnologice, conștientizat fiind faptul că acesta conferă produsului ambalat personalitate.
♦ Asortarea și/sau reasortarea mărfurilor sau produselor (pieselor, reperelor etc.) destinate livrării – vânzării, prin operații specifice, care se realizează, de obicei, în două etape:
– la momentul intrării loturilor de piese schimb auto în depozit, în vederea gestionării păstrării acestora până la faza trecerii în procesul livrării sau vânzării propriu-zise;
– în procesul pregătirii propriu-zise în vederea livrării – vânzării a pieselor de schimb auto.
Operațiunile în sine au ca scop formarea sortimentului comercial, în conformitate cu opțiunile sau limitele impuse pentru piese schimb auto de unitățile de întreținere – reparații centrale (naționale), teritoriale sau zonale.
♦ Definitivarea din punct de vedere cantitativ, sortimental și calitativ a loturilor de piese și componente auto destinate vânzării, ținând seama de prevederile contractuale, în prezența sau în lipsa reprezentanților beneficiarilor (rețeaua de intermediere pentru service întreținere – reparații auto sau de comercializare en-gross).
In conținutul său, procedura de specialitate – prezentată în Anexa 2 – reglementează:
– condițiile de formare a sortimentului comercial, potrivit cerințelor beneficiarilor;
– cerințele și condițiile de verificare cantitativ – funcțională a reperelor lotului de livrare.
Cantitățile de mărfuri astfel definitivate în această etapă se înscriu în avizul de expediție, urmând a fi efectuate operațiunile ulterioare: împachetare – ambalare, transfer – mișcare, pachetizare – containerizare, etichetare pe tipuri de transport și destinații în utilizare.
♦ Ambalarea se impune atât “ca activitate tehnologică, cât și din rațiuni de protecție a produsului față de mediul și efectul factorilor de mișcare (manipulare — transport) și/sau agenților biologici, fizico – chimici și de altă natură"1. Se realizează procedural, pe bază de tehnologie în specificitatea fiecărui produs, reper, subansamblu care se cuprinde în lotul de livrare – vânzare, de către:
– personalul de specialitate al depozitului de piese și componente auto;
– personalul agreat de producător, autorizat să execute asemenea lucrări.
In ceea ce privește alegerea modalităților de ambalare, se au în vedere:
– configurația reperelor sau produselor de ambalat;
– proprietățile fizico – chimice și mecanice ale acestora;
– integritatea și securitatea loturilor de piese schimb pe perioada, ruta și în condițiile de transport;
– folosirea la maximum posibil a capacității tipului de ambalaj la care se apelează;
– asigurarea recuperării ambalajului, în scopul refolosirii.
Din necesitatea cunoașterii în cel mai scurt timp a conținutului coletului, prin procedurile de calitate, a fost adoptată și practicată cu bune rezultate metoda introducerii în colet a listei cu conținutul acestuia, prin care se identifică:
– expeditorul;
– numărul coletului;
– denumirea produselor (reperelor) ambalate;
– precizări privitoare la îndeplinirea condițiilor de calitate și fiabilitate a reperelor ambalate în lot;
– numele și prenumele persoanei care a efectuat controlul tehnic al calității produsului ambalat și numărul mijlocului de autentificare și identificare CTC;
– numele și prenumele ambalatorului;
– data efectuării ambalării;
– alte date și recomandări.
Lista se introduce în conținutul coletului sub semnătura persoanei ambalator, care răspunde de autenticitatea și realitatea datelor și informațiilor înscrise în aceasta. în situația formulării de reclamații din partea vreunuia dintre beneficiari, aspectele sau problemele care fac obiectul acestora se cercetează pe baza datelor consemnate.
Totodată, respectarea normelor procedurale în ceea ce privește transportul loturilor de piese și componente auto în relația Producător -> Intermediari -> Utilizator impune efectuarea, în zone vizibile, a înscrisurilor și semnelor care obligă transportatorul la respectarea întocmai a normelor de:
manipulare;
încărcare;
transport;
descărcare.
♦ Marcarea și etichetarea coletelor, ca operații tehnologice care, din punct de vedere procedural, încheie seria lucrărilor pregătirii pentru livrare – vânzare a loturilor de piese schimb auto în unitățile producătoare. Constau în operațiuni de înscriere pe ambalaj a datelor și informațiilor care atestă:
– denumirea și adresa beneficiarului;
– denumirea stației de destinație;
– greutatea brută a coletului;
– greutatea netă a coletului;
– denumirea și adresa expeditorului.
♦ Finalizarea operațiilor se realizează prin procesul expediției propriu-zise, care are în vedere totalitatea operațiunilor prin care loturile de piese și componente auto, însoțite de documentele reale și legale (factură, aviz de expediție, certificat de calitate, certificat de garanție ș.a.) sunt direcționate spre a fi transportate la beneficiari cu mijloace vagonabile sau mijloace auto, după caz.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza In Scopul Optimizarii Procesului Primirii, Receptiei, Depozitarii Si Eliberarii din Gestiune a Marfurilor la S.c. Automobile Dacia S.a (ID: 135788)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.