Analiza Impozitelor Indirecte In Romania In Perioada 2010 2014

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND FINANTELE PUBLICE

1.1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND FINANTELE PUBLICE

Finantele publice sunt definite ca stiinta ce studiaza activitatea statului in calitate de utilizator a unor tehnici speciale, asa-numite financiare: cheltuieli, impozite, taxe, imrpumuturi, bugete, procedee monetare etc.

Finantele publice reprezinta natura economica a relatiilor sociale ce apar in procesul realizarii si repartizarii sub forma baneasca a statului. Sunt relatii de transfer banesti de la agenti economici, institutii si persoane fizice la bugetul de stat in scopul procurarii si repartizarii resurselor financiare necesare statului pentru a-si indeplinii functiile si sarcinile si cel mai important, pentru a forma relatii sociale de natura economica.

La formarea fondurilor necesare statului participa persoanele care isi desfasoara activitatea in sfera productiei de materiale si nemateriale cu parte din veniturile lor realizate in procesul distribuirii si/sau redistribuirii venitului national. Contributia individuala la fondurile publice variaza ca forma si marime de la o categorie sociala la alta, de la o tara la alta si de la o persoana la alta.

Datorita relatiilor sociale, statul este nevoit sa indeplineasca functiile si sale in procesul procurarii si repartizariiresurselor, acestea fiind de natura economica si reprezinta repartizearea unei parti din produsul social, din venitul national, intre diferite grupuri sociale. Acestea reprezinta relatiile financiare sau pe scurt finante.

Conceptul de finante publice

Finantele publice constituie o componenta importanta a vietii social-economice a fiecarei tari, impactul finantelor publice asupra economiei nationale este deasemenea cel mai important deoarece acesta realizeaza modul de formare si distribuire a Produsului Intern Brun.

Finantele sunt considerate un mijloc de interventie in economie, intrumentele utilizate fiind veniturile si cheltuielile publice. In secolul XX, in special dupa marea criza economica din 1929-1933, statul – jandarm este luat de statul – providenta (statul – bunastarii). In activitatea economica a statului, este tot mai mult folosita conceptia intervetionista, in care prezinta autoritatea publica si faptul ca trebuie sa joace un rol activ in viata economoca, sa influenteze procesele economice, sa corecteze evolutia ciclica si/sau previna/limiteze efectele negative.

Exista o deosebire clara intre finantele publice si cele private :

Finantele publice sunt ascoiate cu resursele, cheltuielile imprumuturile, datoria statului, unitatilor administrativ-teritoriale si altor institutii de drept public;

Finantele private sunt reprezentate de cheltuieli, imprumuturile, creantele de incasat si obligatiile de plata ale agentilor economici, bancilor, societatilor de asigurare private.

Tabelul 1.1

Asemanari si deosebiri intre finantele publice si cele private

Sursa: Tatiana Mosteanu

Conceptiile specialistilor privind finantele sunt diferite. Astfel, finantele sunt considerate ca fiind, dupa caz

Fonduri banesti la dispozitia statului;

Bani si bunuri utilizate pentru cuntionalitatea institutiilor publice;

Mijloace de interventie a statului in economie;

Ansamblul activitatii desfasurare de sectorul public al economiei;

Relatii sociale,de natura economica, care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor publice.

Resursele banesti prelevate de catre stat au ca scos satisfacerea nevoilor sociale, metodele concrete prin care se obtin si se distribuie aceste resurse, instrumentele prin care statul intervine in economie, metodele de gestionare a resurselor financiare publice si formele private, exista legaturi stranse intre acestea.

1.1.2 Functiile finantelor publice

Finantele publice sontribuie la realizarea unor obiective economico-sociale care nu pot fi infaptuite pe alta cale sau cu alte misjoace decat cele puse la dispozitie de catre stat.Trasaturile sociale si economice ale finantelor publice sunt reprezentate prin doua functii pe care le exercita si anume:

functia de repartitie;

functia de control.

Functia de repartitie se realizeaza prin doua faze,acestea fiind: constituirea fondurilor publice si distribuirea fondurilor publice.

Sunt institu-tii publice Parlamentul, Adrninistratia Prezidenliala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a aceslora.

Constiturea fondurilor publice se realizeaza in procesul distribuirii si redistribuirii P.I.B., intre persoanele fizice si juridice pe de o parte si stat, pe de alta. Pentru constituirea fondurilor publice in proportii diferite, participa:

unitatile economice, indiferent de forma juruduca de organizare a acestora si de forma de proprietate asupra capitatlului social;

institutiile publice si unitatile din subordinea acestora;

populatia;

persoanele fizice si juridice rezidente in strainatate, dar care realizeaza venituri in tara considerata.

Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare le gasim sub forme diferite:

impozite, taxe,contributii la asigurarile sociale si alte fonduri speciale, amenzi penalitati, varsaminte din veniturile institutiile publice;

redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat;

venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fara stapan;

Imprumuturi de stat primite de la persoane fizice sau juridice;

Rambursari ale imprumuturilor de stat acordate;

Dobanzi aferente imprumuturilor acordate;

Donatii, ajutoare, resurse primite cu titlul nerambursabil si alte transferuri primite;

Alte venituri.

Distribuirea fondurilor publice de resurse financiare consta in repartizarea acestora pe beneficiari, dupa cum s-au inventariat nevoile sociale, persoane fizice sau juridice. Deoarece cererea de resurse financiare este mai mare decat oferta, este necesar ca autoritatile publice competente sa ierarhizeze si sa trieze cererile organelor centrale si locale in functie de importanta pe care o reprezinta.

Distribuirea fondurilor reprezinta dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinatii si anume: invataman, cultura, sanatate, aparare nationala, ordine publica, actiuni economice, datorie publica, asigurari sociale si protectie sociala, alte actiuni.

Marimea fondurilor publice este influntata de: volumul P.I.B., rata formarii brute a capitalului, rata consumului, regimul amortizarii mijloacelor fixe, etc. Provenienta fondurilor de resurse financiare publice ca si destinatia lor se modifica in functie de gradul de dezvoltare al sectoarelor economice nationale, de politica promovata de stat, de raporturile dintre resursele interne si cele atrase din exterior, de numerosi factori interni si externi.

Functia de control are ca scop asigurarea respactarii reglemantarilor legale si cresterea eficientei economice prin buna administrare a banului public, controlul financiar este atat necesar in momentul de fata, avand in vedere aditudinea de nepasare asupra avutului public, pe care o au anumiti membrii ai societatii. Controlul este realizat de organele specializate ale statului.

Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile de resurse financiare publice apartin intregii societati si ca acestea materializeaza o buna parte din P.I.B.Chiar daca nu in toate cazurile controlul statului favorizeaza luarea de masuri care adauga un plus patrimoniului public, el impiedica irosirea avutului public, previne efectuarea cheltuielilor ilegale sau ineficiente.

Controlul financiar vizeaza: modul de constructie,repartizare si utilizare a fondurilor de resurse financiare publice,pastrarea integritatii si a bunei gestionari a patrimoniului public, incasarea integrala si la timp a creantelor statului, onorarea platilor datorate de catre stat tertilor.

1.1.3 Rolul finantelor in economia de piata

Necesitatile polulatiei sunt reprezentate de doua categorii de nevoi: individuale sau sociale, finantele publice indeplineste un rol important in satisfacerea nevoilor populatiei cat si in realizarea unor obiective economice propuse prin programe guvernamentale. Repartizarea unei parti din P.I.B. prin intermediul finantelor publice generaza anumite efecte utile pentru intreaga societate Prin intermediul finantelor se deruleaza actiuni publice care urmaresc :

Sporirea potentialului economic al tarii;

Dezvoltarea economica a unir regiuni ramase in urma;

Asigurarea fortei de munca intr-o structura socio-profesionala corespunzatoare nevoilor economiei nationale;

Ridicarea gradului de cultura al tuturor membrilor societatii;

Asigurarea conditiilor pentru instaurarea si consolidarea unei demogratii pluripartidiste;

Res[ectarea drepturilor omului si ale minoritatilor nationale;

Indeplinirea riguroasa a angajamentelor asumate prin tratate acorduri si conventii bi si multilaterale;

Participarea tarii la diviziunea internationala a muncii.

Impactul finantelor publice asupra economiei se manifeste sub forma redistribuirii veniturilor si averii in randurile populatiei,ca si al intreprinzatorilor. Prelevarea taxelor si impozitelor de la persoanele fizice si juridice la fondurile publice de resurse financiare, se fac definitiv si nerambursabil si diferit de la un contribuabil la altul

Redistribuirea realizata cu ajutorul impozitelor si taxelor este urmata de o a doua redistribuire,facuta pe cale bugetara,subventiilor si a transferurilor de resurde de la fondurile publice la diversi beneficiari in scopul sprijinirii a celor lipsiti de posibilitati materiale sau cu un potential economic redus.

Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare pentru a influenta procesele economice in scopul inlaturarii dezechilibrelor economice. Interventia autoritatilor publice pentru corectarea unor fenomene economice este contestata de catre unii economisti pe motiv ca economia de piata se poate autoregla, in timp ce altii o considera binevenita.

CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Impozitul are un caracter universal, acesta reprezinta o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerambursabilt datorita legilor bugetului de stat de catre persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda. Adica impozitele sunt plati care se fac catre stat dar in schimbul acestora platitorul nu poate solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Pe plan financiar impozitele au rolul cel mai important, impozitele reprezinta mijlocul principal de procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice, pe un plan economic, rolul impozitelor se manifesta prin intermediul masurilor pe care statul le ia pentru a intervenii in activitatile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un intrument de schimbare sau franare a unei activitati economice, de crestere sau reducere a productiei sau a consumului unui anumit produs.

Fiscalitatea

Fiscalitatea reprezintă un sistem de percepere a impozitelor,ansamblul legilor, regulilor și practicilor privind fundamentarea, calcularea și perceperea impozitelor. Acesta se determina ca un raport intre volumul veniturilor fiscale si volumul produsului intern brut la un moment dat si se exprima prin gradul de fiscalitate. Gradul de fiscalitate este o marime medie care nu indica presiunea fiscala la care e supus fiecare contribuabil. Impozitele indirecte nu tin cont de marimea venitului persoanlci de nivelul consumului, cu cat totalul veniturilor publice este mai mare cu atat sarcina fiscala va fi mai nedreapta.

Cresterea fiscalitatii conduce la aparitia unor fenomene negative, cum ar fi: cresterea evaziunii fiscale si a fraudelor fiscale, limitarea investitiilor particulare, deplasarea unor capitaluri in alte tari cu o fiscalitate redusa, cresterea inflatiei. Nu este indicata nici reducerea fiscalitatii deoarece s-ar prejudicia realizarea obiectivelor economice.

1.2.1.1 Politica fiscala

Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un ansamblude masuri si actiuni privind rolul impozitelor in sistemul veniturilor bugetare, tipurile de impozite, perceperea si modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a cresterii economice. Ea consta intr-un set de decizii guvernamentale prin care se urmareste influentarea activitatii economico-sociale cu ajutorul mobilitatii veniturilor si cheltuielilor bugetului public. Politica fiscală este o componentă de bază a politicii economice, prin intermediul sistemului taxării și impunerii, urmărește să influențeze activitatea economica la nivel agregat. Aceasta stabileste volumul resurselor financiare ale statului necesare realizarii functiilor si sarcinilor sale, marimea lor este reprezentata de cheltuielile publice aferente perioadei respective. O latura importanta a politici fiscale este reprezentata de provenienta resurselor financiare. Autoritatile pot promova o politica fiscalacare sa trateze la fel pe toti agentii economici.

Obiectivele principale ale politicii fiscale constau în dezvoltarea economica si consolidarea clasei de mijloc. Transpunerea in practica a legilor fiscale,asigurarea functionarii corecte a mecanismului fiscal si realizarea creantelor fiscale se realizeaza cu organisme specializate ale statului si prin activitatea unor profesionisti in domeniul fiscal, instruiti in acord cu exigentele fiscalitatii pe plan national si international.

Fiscalitatea inteleasa ca sistem de percepere a impozitelor si a altor obligatii fiscale, ca ansamblul legilor, regulilor si practicilor referitoare la fundamentarea,calcularea si perceperea impozitelor, ocupa locul cel mai important in prelevarile obligatorii la bugetul public.

Principiile politicii fiscal

Principiul politicii financiare este reprezentat de stat care urmareste un randament ridicat de aceea e necesar ca impozitul sa fie platit de toti cei ce realizeaza venituri din aceasi sursa, sa cuprinda intreaga materie impozabila, sa nu fie susceptibil de frauda sau evaziune, sa nu reclame cheltuieli mari de percepere. Este un impozit ideal: singurul ce intruneste aceste conditii este impozitul pe salariu.Impozit stabil: nu este influnetat de oscilatiile datorate conjuncturilor socio-economice. Acesta nu creste odata cu sporirea productiei si a veniturilor si nu scade in perioadele de crizasi recesiune cand se reduce materia impozabila.Impozit elastic: este capabil sa se adapteze nevoilor fiscale ,acesta poate fi majorat cand cheltuielile fiscale cresc sau micsorat atunci cand cheltuielile fiscale scad.

O alta latura este numarul de impozite, trebuie sa cunoastem, daca sistemul se bazeaza pe impunere venituri, impunere cheltuieli sau ambele; daca impunerea se face in cote fixe,proportioanle, progresive, regresive; caror clase apartin veniturile si valorile de intrebuinatare impozate, daca unele sunt supuse dublei impunerii si altele scapa de impunere.

Principiul politicii economice reprezinta statul care foloseste impozitul si ca mijloc de a influneta dezvoltarea sau restrangerea unor ramuri economice, de a stimulta sporirea productiei sau consumul unui anumit produs. Pentru incurajarea unor ramuri economice, statul stabileste taxe vamale la import dar reduce sau este absorbita de impozite indurecte ori micsorate impozitele directe datorate de investitorii autohtoni.

Principiul impunerii echitabile:

–    egalitatea in fata impozitului : impunrea trebuie sa se faza in acelasi mod pentru toate activitatile indiferent de forma juridica in care sunt organizate sau functioneaza producatorii individuali ori intreprinderi mari sau mici, aceasta provenind din principiile Revolutiei franceze

–    egalitate prin impozit: presupune diferentierea sarcinilor fiscale de la o persoana la alta in raport de o sesie de factori economico-sociali, ceea ce presupune un tratament fiscal diferit a celor avuti fata de cei mai putin avuti.

–   egalitatea orizontala: marimea relativa a sarcinii fiscale la care este supusa o persoana, pentru veniturile realizate dintr-o anumita sursa.

–    egalitate verticala: marimea relativa a sarcinii corespunzatoare unor venituri diferite in cuantum, realizate de catre persoane diferite, dar care au aceasi sursa de provenienta. Trebuie a se tine cont si de situatia individuala a contribuabilului, de sarcinile sociale ale acestuia, nu numai de marimea absoluta a veniturilor.

1.2.1.3 Instrumentele de realizare a politicii fiscale

Politica fiscala are un rol important in realizarea principalelor obiective macroeconomice utilizand instrumente specifice in sistemele fiscale aplicate.Clasificare impozitelor se face sub firma a mai multor criterii:

Forma de percepere: in natura sau in bani;

Obiectual impunerii: averea,venitul sau cheltuielile;

Scopul urmarit,care imparte impozitele financiare si de ordin;

Frecventa incasarii vizeaza impozitele permanente sau cele incidentale;

Locul administrarii impozitelor este dat de nivelul local,national,federal sau al statelor membre;

Trasaturile de fond si de forma care grupeaza impozitele in directe si indirecte.

1.3 Impozitul

Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului general consolidat de catre persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda .Impozitul este o contributie baneasca deoarece toate persoanele fizice si juridice sunt obligate sa participe, dupa anumine criterii, la formarea fondului general de dezvoltare a societatii. Aceste este in termen obligatoriu deoarece fiecare persoana,fizica sau juridica, beneficiaza de actiunile sau obiectivele fondului general de dezvoltare. Aceste impozite au un titlu nerambursabil deoarece odata facute ele sunt folosite numai in finantarea unor actiuni sau obiective necesare membrilor societatii.

1.3.1 Elementele impozitului

Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza așezării acestuia și poate fi diferit în funcție de proveniența impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. Astfel, ca obiect al impozitului poate apărea:

Venitul, care poate fi profitul agenților economici și veniturile persoanelor fizice;

Averea care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport;

Cheltuielile care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul importat sau uneori cel exportat în cazul impozitelor indirecte;

Actele și faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru și înregistrare.

Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică deținătoare sau realizatoare a obiectului impozabil și care potrivit legii este obligat la plata acestuia.

Suportatorul impozitului este persoana care suportă în ultima instanță impozitul. Deoarece adesea se fac confundări între subiect și suportator al impozitului trebuie de făcut o distincție între ele. De cele mai multe ori subiectul și suportatorul sunt una și aceeași persoană fizică sau juridică. Însă în anumite cazuri suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. În cazul impozitelor directe aceste două elemente sunt reprezentate de una și aceeași persoană.

Sursa impozitului arată din ce este platit impozitul, din venit sau din avere. Din venit, obiectul impunerii coincide cu sursa pe cand in cazul impozitelor pe avere, aceasta suprapunere nu se realizeaza intotdeauna, deoarece, impozitul se plateste din venitul obtinut de pe urma averii respective si numai rareori aceasta diminueaza averea prorpiu-zisa.

Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unități de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale, care pot fi: proportionale, progresive sau regresive.

Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat față de stat. El apare ca interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget si dată fixă la care obligațiunile trebuie achitate, in cazul in care se constanta reaua credinta a contribuabilului, se prevad si sanctiuni impotriva acestuia

1.3.2 Impozitele indirecte

Impozitele indirecte s-au format in scopul procurarii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.Impozitele indirecte au fost introduse in Romania,incepand cu degeniul al treilea al secolului al XX lea. Dintre datele și aspectele ale evoluție modernă a impozitelor indirecte, un moment important l-a constituit introducerea în1948, în Franța, a „plăților fracționate", respectiv a taxei pe valoareaadaugată. Potrivit acestui procedeu, fiecare producător plătea impozitul asupra vânzării sau livrării mărfurilor. Datorită efectelor pozitive obținute prin introducerea TVA-ului în Franța, conceptul și procedeul acestei taxe au fost adoptate, în 1960, de către Comunitatea Economică Europeană și au fost aplicate în statele membre ale acestei comunități.

Impozitele indirecte sunt asezate asupra vanzarilor de marfuri și prestarilor de servicii, ceea ce confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum. Aceasta ultima formulare decurge din faptul ca suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. Toti ceilalti agenti economici, inclusiv investitorii, care folosesc un bun sau serviciu include cheltuielile de achizitie a acestora în costul produsului/serviciului pe care ei il fabrica și il ofera spre vanzare pe piata. Ei transfera impozitul indirect asupra pretului de vanzare a propriului produs/serviciu, astfel încât nu mai suportă acest impozit.

Baza de calcul la impozitele indirecte este pretul bunului, după caz, tariful serviciului prestat. Calculul impozitului se face în cote proportionale sau in suma fixa pe produs. În consecință, la impozitele indirecte nu se practica discriminari în marime dupa puterea contributivă și nici reduceri ori scutiri, sunt aceleasi pentru toti consumatorii aceluiasi bun.Cu toate ca cota de impozit indirect perceput la vanzarea unei anumite marfi este unica indiferent de cumpărător, impozitele indirecte afecteaza in masură diferita veniturile populatiei destinate consumului. Cu cat venitul este mai mic, cu atat proportia impozitului indirect in acesta este mai mare si invers.

Perceperea impozitelor indirecte, cum s-a aratat, are loc la vanzarea marfurilor ori prestarea serviciilor. Cand cumparatorii transforma veniturile în marfuri, cantitatea pe care ei o obtin este diminuata cu mărimea impozitelor indirecte pe care le platesc. Impozitele indirecte, prin urmare determina scaderea veniturilor reale ale acestora.