Analiza Eficientei Utilizarii Activelor Curente la Intreprindere pe Baza Materialelor I.m. Efes Vitanta Moldova Brewery
Cuprins:
Lista abrevierilor:
Introducere
Actualitatea temei. Întreprindereamreprezintă o verigămorganizatorică a economiei dnaționale, care în scopul dobținerii unuimprofit realizeazădfuziunea între factoriimde producție (capitaln și mmuncă) în vedereadproducerii șimdesfacerii deabunuri economice, în funcțiem de cerințeled dpieței.
În acest context, un sinteres pentru dmulți dagenți deconomici îl constituie bgestiunea și ganaliza factivelor fcurente, freeșind din dfaptul că sdesfășurareamactivității oricărei companii presupune dacționarea unormdiversități de valoribmateriale, fără caregeste imposibilăhactivitatea întreprinderii.
Ținînd cont de faptul că o cerințămprimordială afasigurării șimmențineriigfuncționalității normaleda procesuluidde producțiegal întreprinderii omreprezintă angajamentul de evidență strictă a operațiilor cu stocurile de mărfuri și materiale, numerarul și creanțele deținute, apare justificată, necesitatea, de a găsi mijloacele și modalitățile pentru a efectua gestionarea și evidența corectă a acestor componente care formează activele curente ale entității. Deoarece, rezultatul financiar obținut de întreprindere nu depinde doar de performanțele economice și financiare ale întreprinderii dar, și de opțiunile salebmetodologice de evaluare și analiză a valorilormmateriale.
Așadar, principalii factori care determină actualitatea temei țin de existențabobiectivelor ce revinmgestiunii șidanalizei înmdomeniu,maspectelor referitoare lamformarea șimutilizarea unui sistembmobil demaprovizionare și asigurare cu materii prime și resurse materiale, de evidență a nivelului creanțelor performante și restante, de menținerea unui nivelmoptim almnumerarului pentru a putea face fațămplăților scadente.
Scopul acestei lucrări constă în precăutarea aspectelor teoretice și practice a gestiunii activelor curente, precum și a eficienței utilizării acestora. E necesar de remarcat că activele curente sunt abordate în teză și ca active circulante, conform Standartelor Nationale de contabilitate cu aplicare de la 1 ianuarie 2014.
În acest context, sarcinile cercetării sunt următoarele:
Sinteza concepțiilor, teoriilor referitoare la activele curente și rolul acestora în creșterea economică sustenabilă a entității;
Analiza tipurilor de active curente, pe componente deținute în cadrul întreprinderii;
Cercetarea principalilor indicatori care determină gradul de eficiență a acestora;
Determinarea factorilor care influențează nivelul activelor curente;
Analiza eficienței utilizării activelor curente în cadrul întreprinderii și evaluarea efectelor acestora asupra rezultatelor financiare;
Analiza structurii și dinamicii activelor curente;
Analiza corelației dintre nivelul activelor curente și capacitatea de plată a întreprinderii; precum și corespondența dintre nivelul activelor și posibilitatea de finanțare a întreprinderii;
Studierea necesității de perfecționare a mecanismului de gestiune a activelor curente ca premisă a sporirii eficienței utilizării acestora;
Analiza posibilităților de optimizare a nivelului activelor curente deținute;
Propunerea căilor de dezvoltare a întreprinderii în baza analizei SWOT;
Aprecierea cît mai obiectivă a rezultatelor obținute;
Obiectul cercetării îl constituie Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery””, care este o întreprindere cu o experiență de peste 30 în industria de producție a berii, cu tradiții stabilite, cu o reputație impunătoare, care ocupă circa 70% din piața consumului de bere.
Structura lucrării. În corelare cu scopul determinat, cercetarea cuprinde: introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.
În introducere se argumentează actualitatea temei de cercetare, se definesc obiectivele și scopul propus spre studiere.
Capitolul 1 „Abordări teoretice și metodologice privind formarea și gestiunea activelor curente la întreprindere” este destinat prezentării structurii activelor curente, a nomenclatorului de clasificări după diferite criterii, prezentării diferitor indicatori de eficiență și a factorilo care influențează eficacitatea activelor curente.
În capitolul 2 „Analiza eficienței utilizării activelor circulante în cadrul întreprinderiii și evaluarea efectelor acestora asupra rezultatelor financiare în baza rezultatelor Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery”” este aplicată metodologia de calcul a eficienței utilizării activelor curente, precum și analiza relației de interdependență dintre nivelul activelor curente și a rezultatelor financiare ale entității(rentabilitate, capacitate de plată,etc).
În capitolul 3 ” Perfecționarea mecanismului de gestiune a activelor curente ca premisă în sporirea eficienței utilizării acestora” sunt redate principalele metode de utilizare eficientă a activelor curente, sunt relevate punctele forte, slabe, amenințările și oportunitățile de dezvoltare a întreprinderii, precum și interdependența nivelului activelor curente deținute cu riscul de imobilizare a resurselor.
Pentru elaborarea tezei de licență, am utilizat cele mai răspîndite metode de cercetare, precum sintetizarea datelor, inducția, deducția, metoda indicatorilor, tabelară, analitică,etc. Au fost utilizate 23 de surse bibliografice, printre care putem enumera cele elaborate de autorii, precum N.Botnari, Lazari L.,Grigoroi L., Gheorge I. Ana, Gheorghe D. Bistriceanu, Bîrcă A., Bugan C., Tulvinschi M, Bran P.
I. ABORDĂRI TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND FORMAREA ȘI GESTIUNEA ACTIVELOR CURENTE LA ÎNTREPRINDERE
1.1. Noțiunea, structura și clasificarea activelor curente
Societățile dinmsferamactivitățilormeconomice îșimconstituie capitalulm din aporturi în numerarn și din aporturib în nbunuri. nNumerarul dreprezentă cea mai nimportantă parte a capitaluluim active pe seama căreiav se realizeazăv atît baprovizionarea și cformarea dstocurilor, cît și dsusținerea gproceselor heconomice în jsine.
Dinmaporturile înbnatură, o parte sedmaterializează înbbactive fixe subm forma dclădirilor, terenurilor, gutilajelor, iar o faltă parte, tot în dformăbmaterială, estemreprezentată de materii prime,nmateriale,bobiecte deminventar, adicămelementelebpatrimoniale ce nu satisfac dcondițiile de a finincluse înmcategoriadmijloacelorgfixe.
Pentru a face să funcționeze aceste valori întreprindereamtrebuie:
Săfcumperebmateriidprime;
Săsasigurenstocuri pedparcursulrlanțului dehproducție, ca să sedevite întreruperile înractivitate;
Să vîndămpentru a-și asiguragresurseledcheltuite;
Rezultă că întreprinderea are nevoie, pe lîngăginstrumente dehproducție, și dehactive mcirculante.
Activele curente constituie o componentă esențială a mijloacelor economice ale întreprinderii care au menirea să asigure funcționalitatea curentă a acesteia, constituind obiectul asupra cărora se realizează acțiunea de prelucrare și transformare specifică unității economice.
În literatura de specialitate regăsim și alte explicații ale activelor curente, astfel conform unei alte definiții, activele curente sunt bunurile care participă la procesul de producție cu întreaga lor valoare de utilitate și care se consumă și își transmit dintr-o dată valoarea de utilitate și valoarea asupra noului produs. Sub aspectul lichidității, caracteristica de bază a activelor curente este aceea că durata ciclului de exploatare este mai mică de un an: ele intră și ies din patrimoniu de mai multe ori sau cel puțin o dată în cursul unei perioade de gestiune.
În conformitate cu legislația internațională de contabilitate, potrivit IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare”, un activ poate fi clasificat drept circulant atunci când satisface oricare dintre următoarele criterii:
se așteaptă să fie realizat sau este deținut în vederea vânzării sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
este deținut în principal în scopul a fi tranzacționat;
se așteaptă a fi realizat în termen de douăsprezece luni de la data bilanțului; sau
reprezintă numerar sau echivalente de numerar (conform definiției din IAS 7), cu excepția cazului în care este interzisă tranzacționarea sau utilizarea sa pentru a deconta o datorie pentru o perioadă de cel puțin douăsprezece luni de la data bilanțului.
Toate celelalte active trebuie clasificate drept active imobilizate. Într-o înțelegere globală privind activele curente, este prezentă ideea că activele circulante se consumă integral într-un singur ciclu de exploatare și în cadrul acestui ciclu își transferă toată valoarea lor asupra valorii noilor produse, lucrări sau servicii. Astfel principalele diferențieri între activele curente și cele pe termen lung, țin de gradul de lichiditate a acestora, de forma de manifestare, etc.
Fig.1.2. Distincțiile dintre activele circulante și activele imobilizate
Sursa: elaborat de autor în baza Gheorghe I. Ana, ” Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor”, ed.Economica,București,2001,p.122 -124, ISBN 973-590-507-8
Sub aspectul lichidității, principiul care definește activele circulante este că durata ciclului de exploatare este mai mic de un an: ele intră și ies din patrimoniul entității economice de mai multe ori sau cel puțin o dată pe parcursul unei perioade de gestiune.
Activele curente sunt acea componentă a patrimoniului unei entități economice, care își schimbă mereu forma, regăsindu-se permanent sub diferite forme în cadrul procesului de exploatare.
În literatura de specialitate regasim numeroase clasificări ale activelor curente, astfel încît:
Din unghiul de vedere al surselor de finanțare și de formare sau de acoperire cu fonduri deosebim:
– active finanțate din fondurile proprii;
– active finanțate din fonduri împrumutate.
Din punct de vedere al existenței, activele circulante, în cadrul unei entități economice, parcurg traseul:
Fig.1.2. Etapele ciclului de exploatare parcurs de activele circulante
Sursa: adaptat de autor în baza [Botnari N. ,Finantele întreprinderii,Chișinău 2006, 95-100p]
Din punct de vedere al procesului de exploatare în care se găsesc se disting în astfel:
– active curente în sfera aprovizionării;
– active curente în sfera producție;
– active curente în sfera comercializării;
– active curente libere.
Corespunzător gradului crescător de lichiditate, activele circulante reflectate în bilanțul întreprinderii cuprind:
Fig.1.3. Componenta activelor circulante conform bilantului contabil
Sursa: elaborat de autor în baza Planul general de conturicontabile cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 [online], [citat pe 24.02.2014], disponibil pe http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/plannew
Cantitatea totală a activelor circulante se află într-o relație de dependență cu cantitatea de produse cerute pe piață, cu volumul vînzărilor programate,cu capacitatea de producție a entității economice, cu posibilitățile echipei manageriale de a se asigura cu factorii de producție în cantitate optimă, de calitate înaltă și la momentul oportun.
Stocurile dețin o pondere semnificativă în totalul activelor curente, importanța gestiunii adecvate a stocurilor de mărfuri și materiale estemcondiționată degnecesitateadmenținerii niveluluirsuficient al acestoram în scopul asigurăriim activității mcurente enormale a întreprinderii.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă imobilizări de resurse financiare, care nu pot fi recuperate decît după ce acestea parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vînzareași încasarea produselor și serviciilor.
Din punct de vedere contabil, stocurile sunt active deținute pentru: a fi vîndute pe parcursul desfășurării normale a activității; în curs de producție în vederea unei vînzări în aceleași condiții ca în cazul anterior sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite in procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. În calitate de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cînd este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare și costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.
orii de producție în cantitate optimă, de calitate înaltă și la momentul oportun.
Stocurile dețin o pondere semnificativă în totalul activelor curente, importanța gestiunii adecvate a stocurilor de mărfuri și materiale estemcondiționată degnecesitateadmenținerii niveluluirsuficient al acestoram în scopul asigurăriim activității mcurente enormale a întreprinderii.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă imobilizări de resurse financiare, care nu pot fi recuperate decît după ce acestea parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vînzareași încasarea produselor și serviciilor.
Din punct de vedere contabil, stocurile sunt active deținute pentru: a fi vîndute pe parcursul desfășurării normale a activității; în curs de producție în vederea unei vînzări în aceleași condiții ca în cazul anterior sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite in procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. În calitate de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cînd este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare și costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.
În cadrul mgamei mfoarte larg de mstocuri, acestea se clasifică:
Din punct de mvedere al mproducției, stocurile pot fi de trei feluri:
Cel de materii prime și materiale, fiind vorba de stocul de mproducție;
Cel demproduse finite,destinatee livrării către ebeneficiari; este vorbae de stocul de edesfacere;
Cel destinate asigurăriiu funcționăriiu continueu a unor linii de ufabricație; este vorba de stocul uinteroperațional.
Ponderea cea mai mare o udeține stocul deuproducție.
Din punct de vedere al rolului jucat pe hplan economic, stocurile pot fi:
Stocuri cu rol hregulator, au rolul reglăriim fluxurilor de mintrare și de ieșire ale produselorn între două stadiin nsuccesive ale vprocesuluiv tehnologic;
Stocuri cu rol vstrategic; sunt formate din piese sau din vsubansamble folosite de serviciul de vîntreținere, necesarev înlocuirii rapide a lor în caz demavariere la minstalațiile vitale ale mîntreprinderii;
Din punct de vedere al modului de gestionare, avem:
Stocuri cu egestiune enormală;
Stocuri cu „eafectare edirectă” (comandate special pentru o anumită comandă);
Stocuri „vfără vgestiune” (din magaziile vintermediare,cu o vsupraveghere globală);
Stocuri de produse consumabile;
Din punct de vedere al rcaracteristicilor mformării și mdestinației lor, stocurile pot fi:
Stoc ecurent;
Stoc de si guranță ;
Stoc de npregătire sau de ncondiționare;
Stoc mpentru mtransport intern;
Stoc de miarnă.
Stocurile de mărfuri și materiale, din punct de vedere al structurii, se compun din:
Fig.1.4. Clasificarea stocurilor din punct de vedere structural
Sursa: elaborat de autor în baza Planul general de conturi contabile cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 , [online], [citat pe 25.02.2014], disponibil pe http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/plannew
Produsele sunt reprezentate de bunuri, lucrări și servicii obținute în diferite etape ale procesului de exploatare sau alte activități, care urmează a fi livrate altor terți și, în unele cazuri, pentru consumul intern. De asemenea, în componența produselor sunt incluse și semifabricatele din propria producție, sau produse a căror proces de exploatare încă nu a luat sfîrșit și ele sunt transferate dintr-o secție în alta ori sunt livrate terților în continuare în această stare.
Materialele sunt bunurile destinate consumului atît în cadrul procesului de producție sau prestării de servicii, cît și în cadrul necesităților comerciale și administrative ale întreprinderii. Fiecare componentă a materialelor are un rol important în activitatea entității economice, asigurînd desfășurarea perpetuă a procesului de producție. Astfel, după conținutul natural-substanțial, materialele se clasifică în: materii prime și materiale de bază și materiale consumabile.
Obiectele de mică valoare și scurtă durată (OMVSD) sunt activele valoarea unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislație, indiferent de durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unități. În componența obiectelor de mică valoarea și scurtă durată intră instrumentele și dispozitivele cu destinație generală și specială, utilajul de schimb,ambalajul tehnologic, inventarul de producție și uz casnic, îmbrăcămintea și încălțămintea specială și dispozitivele de protecție, lengeria, construcțiile și dispozitivele provozorii, alte obiecte ( inventarul sportiv și turistic, vasele etc.).
Producția în curs de execuție înglobează producția care nu a parcurs toate fazele de prelucrare, prevăzute de procesul tehnologic, precum și produsele terminate, dar nesupuse probelor și recepției calitative și cantitative sau necompletate în întregime. Ea cuprinde atît producție de bunuri, cît și cea de prestării servicii. Astfel spus, producția în curs de execuție include producția care se regăsește în faze intermediare de prelucrare, nefiind încă nici producție finită, nici semifabricate, precum și produsele necompletate în întregime.
Activitatea oricarei entități economice presupune un sistem diversificat de relatii economice si juridice cu cumparatorii de produse si mărfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor si taxelor, alte persoane juridice si fizice, aceste relații pot fi vizualizate prin intermediul analizei creanțelor care sunt o altă componentă a activelor circulante, care înglobează drepturile juridice ale întreprinderii ca creditor de a primi la scadență, termenul de scadență fiind stabilit în baza unui contract, cambiilor primite sau al altor documente, o sumă de bani, bunuri materiale sau alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debotori.
Creanțele întreprinderii reprezintă activele financiare create de întreprindere prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui debitor, altele decât cele ce sunt inițiate cu intenția de a fi vândute imediat sau în termen scurt, care trebuie categorisite ca reținute pentru tranzacționare.
Din punct de vedere juridic,creanțelereprezintă drepturi pe care agentul economic le are asupra unor terți pentru activități prestate și neîncasate sau obligațiile unor terți față de agentul economic apărute în urma încasării unor bunuri ,servicii sau executării unor lucrări.
În funcție de conținutul economic, creanțele se clasifică astfel:
Fig.1.4. Structura creanțelor după conținutul lor economic
Sursa: elaborat de autor în baza Planul general de conturi contabile cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 , [online], citat la 25.02.2014, disponibil pe http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/plannew
Creanțele comerciale reprezintă dreptul creditorului asupra clienților săi de a primi la scadență echivalentul valoric pentru produsele, mărfurile livrate și serviciile prestate neachitate încă. Ele apar cînd momentul realizării produselor sau prestării serviciilor nu coincide cu momentul încasării mijloacelor bănești. În componența creanțelor comerciale se include de asemenea avansurile acordate și cambiile primite.
Creanțele privind decontările cu bugetul sunt generate de raporturile entității economice cu bugetul de stat și reprezintă diferența dintre sumele impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și cele real achitate la moment.
Creanțele personalului reflectă sumele datorate întreprinderii de către angajații săi, fiind generate de recuperarea pagubelor material de la persoanele culpabile, acordarea avansurilor spre decontare titularilor de avans pentru acoperirea cheltuielilor gospodărești, procurarea de către angajați a mărfurilor achitate în rate, etc.
Creanțele privind veniturile calculate sunt creanțele aferente veniturilor din dobînzi, redevențe, dividente, care sunt generate de operațiile de arendă curentă, investiții, plasamente bancare și altele.
În cadrul altor creanțe pe termen scurt se includ:
Creanțele privind recuperarea pierderilor;
Creanțele privind pretențiile înaintate și recunoscute;
Creanțele organelor de asigurări sociale;
și creanțe privind alte operații.
După termenul de achitare creanțele pot fi:
creanțe pe termen lung (cu scadența mai mare de 1 an);
creanțe cu termen scurt (cu scadența pînă la 1 an);
După gradul de asociere a debitorului :
creanțe ale părților legate;
creanțe ale părților nelegate.
După modul de formare sau natura lor calitativă creanțele pot fi:
creanțe normale – reprezintă creanțele ce țin de desfășurarea normală a procesului de exploatare. Acestea se referă la dreptul asupra debitorilor care nu au achitat încă valoarea datoriilor sale față de întreprindere.
creanțe nenormale – care apar într-un circuit economic din cauza factorilor cu influență negativă. Acestea includ: reclamații, debitori pentru lipsuri, furturi, lipsuri materiale ș.a.
După posibilitatea încasării lor, indiferent de natura și termenul de realizare creanțele se grupează în:
creanțe certe – sunt creanțele încasarea cărora este confirmată în scris de clienții solvabili..
creanțe incerte – neconfirmate, pentru care nu există garanția încasării.
În activitatea oricărei întreprinderi o importanță majoră revine existenței și miscării mijloacelor bănești. Nici o întreprindere nu poate să-și npresteze activitatea fără mmijloace bbănești. Pe de o parte, pentru nfabricarea nproduselor, mprestarea serviciilor este necesar de vachizitionat bmaterii prime, materiale, ambalaj, de angajat lucratori etc. și aceasta nconditioneaza platilet de mijloace nbanesti. Pe de alta parte, pentru rproductia vanduta sau serviciile prestate intreprindereaa primestee mijloacee banesti. In afara de aceasta, intreprinderea are nevoie de mijloace banesti pentru achitarea impozitelor, taxelor la buget, achitarea cheltuielilor generale, comerciale, plata dividendelorr etc.
Astfel, o altă componentăă importantă a activelor circulante îl reprezintă numerarul, pe care se bazează desfășurareaa fluxurilorr financiaree care au loc în cadrul procesuluii economic, care presupune realizareaa schimbuluii prin intermediull banilorr.
Motivul pentru care entitățile economice păstrează în ppermanență mijloace bănești kdiponibile în orice moment spre utilizare poate fi:
pentru a realiza unele plăți mneprevăzute, precum posibilitatear apariției unor comenzi de producțier sau achiziționaree avantajoasee, rabaturi comerciale;
pentru a asigura activitateaf zilnică fărăf perturbării; plata furnizorilori, plata imuncitorilor, achitarea dobînziloru, achitarear impozitelor, etc.;
din motive de siguranță, gprecauție; pentru a asigura un nivel alb lichidității în npermanență, pentru a putea bbeneficia în orice moment de brabaturi comerciale etc..
Numerarul reprezintă disponibilitățile bănești în casierie, depozite, conturi curente în valută națională sau străină, precum, și alte conturi la bănci. Ele se consider a fi cele mai lichide active de care dispune o entitate economic.
Astfel, numerarul poate fi clasificat după mai multe criterii:
Fig.1.5. Clasificarea numerarului după diverse criterii
Sursa: adaptat de autor în baza [Lazari L.,Grigoroi L. Bazele contabilității, MD2012, 33p. ISBN 978-9975-79-743-6].
Conform Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii din Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr.764 din 25.11.1992, toate instituțiile de stat, cooperatiste, pe acțiuni, de arendă colective, mixte, obștești, asociațiile, organizațiile și instituțiile, indiferent de statutul lor juridic, sunt obligate să consemneze mijloacele lor bănești în instituțiile financiare. Decontările dintre întreprinderi pe angajamente se efectuează, de regulă, prin virament la instituții financiare.
Indiferent de domeniul în care își desfășoară activitatea, entitățile economice realizează zilnic numeroase operații prin intermediul mijloacelor bănești în numerar.
O altă ramură a activelor curente sunt investițiile financiare pe termen scurt sau investitiile curente, ele reprezintă investitiile pe care entitatea economică are intenția să le comercializeze sau să le stingă în curs de un an, excepție făcind titlurile de valoare de piață cu un grad mare de lichiditate înaltă avînd un termen de stingere pînă la trei luni.
În vederea asigurării continuității producției și a ritmicității vînzărilor, este necesară înnoirea permanentă a stocurilor. Astfel, apare o nevoie permanentă de capital. În acest context, se pune problema existenței unor surse permanente pentru finanțarea nevoilor permanente.
Astfel nevoile de finanțare permanente pot fi finanțate din:
Sursemproprii – se referă înmprimul rând, labprofitul net, caremtrebuie să fie,mrepartizat înproporții raționale, între platamdividendelor șidfondul degdezvoltareeconomică. Fonduld de gdezvoltare economică, la grândul său, rtrebuie bdivizat în fonduli de tinvestiții în active fixe și fondulh de investițiim în activee curente.
Procesulrcontinuu dewproducție,mdetermină necesitatearpermanentă de reînoire abstocurilor, ceea cedgenerează nevoiamneîntreruptă aaprovizionării cu stocuri, ceea ce presupune surse permanentemdegfinanțare. Fondulddedrulment (FR) este sursamprincipală de asigurare a procesuluircontinuu degproducție. Fondul de rulment – reprezintăhsurplusul de resurse permanentewutilizat pentrumreînnoireaqstocurilor șihcreanțelor. El este expresiamrealizării echilibruluimfinanciar pe termendlung și a contribuțieibacesteia la înfăptuireamechilibrului finanțăriibpe termen scurt.
El este calculat prin relația: FR= Active curente – Datorii pe termen scurt. În acest caz fondul de rulment este utilizat pentru a măsura condițiilemechilibruluibfinanciar care rezultă din lichiditateamactivelor pe termendscurt șibexigibilitatea pasivelorgpe termen scurt. Astfel, fondul de rulmentm reprezintă surplusulm activelor curente asupra pasivelorm pe termenb scurt.
Pe lîngă bcapitalurile wproprii, resurselemfinanciare alegîntreprinderii sebformează și din sursegîmprumutate, adicăbcontractarea degdatorii cu obscadență mai mică de unhan, în scopul asigurăriidfondurilor pentruhoperațiuni a cărorhdesfașurare ohconstituie ciclul curent al mexploatării.
Printre datoriile pe termen scurt se pot menționa :
– creditul comercial ;
– creditul bancar (pe termen scurt).
Creditulmcomercial sewdiversifică în credit acordat de către furnizor și credit acordat furnizorului.Creditul acordat de către furnizor semnaște înmmomentul în care furnizorulbacceptă să nu fie plătit odată cu livrareammarfurilor, ci la orperioadămscadentă.
Creditul acordatmfurnizorului sub formămde avans, pentru a-i oferiwposibilități financiareqacestuia în vedereabrealizării comenzii, pentru amne oferi ulterior materiamprimă necesarăbunei activăți eficiente. Creditulmbancar se acordă pe omperioadă de pînă la un an, cu o anumităwdobîndă și în anumitemcondiții.
1.2. Indicatori de estimare a eficienței activelor curente
Creștereamvolumuluimde vînzăriwdetermină creșterea volumuluimactivelor curente, ceea cemdetermină ca ele să aibă unwnivel mai redus pentru awasigura unnnivel mai ridicat al eficienței. Utilizareaw corectă și eficientăma activelormcurente reprezintă o cale demmaximizarea abprofitului, degslobozire rapidă a unor fonduri, carenulterior pot fi reinvestite pentru a senobține noi profituri.
Prin circuitul demexploatare sebexprimă calea pe care acestea orparcurg din faza initială lichidăn pînă ajung din nou în aceeași stare lichidă de manifestare, iar mrotația este fenomenul de transformarem succesivă și continuăm a formelor nfuncționale ale acestora.
Cu cît este mai numeros mulțimea de rotații ale activelor circulante, într-o perioadă anumită de timp și cu cît este mai mare diferența dintre mijloacele mfinanciare mavansate și cele real mîncasate cu atît mai napreciabil va fi meficiența mutilizării activelor circulante.
Vitezam de rotațiem reprezintăa modalitateaa în care sunt consumatem activele circulante în cadrul mprocesului de mproducție și se exprimă prin doi indicatori generali:
Numărul de rotații alemactivelormcurente (n), denumit șimcoeficiente demrotație;
Duratamunei rotații amactivelorbcurente (D), denumită șimviteză exprimată în zile.
Ratele generale care exprimă viteza de rotație a tuturor activelor circulante, atît în număr de rotații, cît și în zile, sunt:
, unde: (1.1)
n= numărul de rotații ale activelor curente.
Rezultatul obținut exprimă de cîte ori activele circulante au parcurs un ciclu de exploatare complet. Numărul de rotație ale activelor curente sau gradul demrecuperabilitate amactivelor curentegdefinescm gradul de meficiență cu care sunt nutilizate mijloacele pe care le are la ndispozitie entitatea economică, sau de cîte ori nvînzările au reînnoit nactivele într-o perioada de timp. Analizan acestui indicator se face în vdinamică.
Cel de-al doilea indicator de eficiența activelor curente este durata unei rotații, care se calculează astfel:
(1.2)
d= durata unei rotații ale activelor curente
Duratarde rotație arată în cîte zile are loc o rotație a activelor curente, adică perioada de timp în care veniturile din vînzărirreînnoiescmactivele entității.
Acești doimindicatori sunt inverswproporționali, ceea ce presupune că cu cît este mai redusărdurata unei rotațiimcu atît este mai marebnumărul de rotații, cu atît este mai mare viteza de rotație a activelormcirculante.
Din relațiile de mai sus rezultă că factorii care determină nivelul de eficiență a activelor curent sunt volumulmvînzărilor șiwvaloarea sau volumuldactivelor curente.
Relația de calcul dintre acești doi indicatori de efecte, este următoarea:
, unde (1.3 )
E -Efectul gde încetare sau baccelerare a svitezei de rotație,
reprezintă svolumul vînzărilor sefective din perioada curentă
– durata în zile a unei srotații a sactivelor curente din hperioada curentă
– duratah în zile a unei rotații a activelor curente din perioadah precedentă.
În analiza utilizării activelor circulante, prezintă importanță și numărul de rotații aferent stocurilor, reflectat astfel prin raportul:
, unde (1.4)
numărul de rotații aferent stocurilor.
De o importanță majoră este calcululmnumărului de rotații pe diferite mcomponente ale stocurilor, deoarece acestea ne ffurnizează finformații despre gestiunea resurselor materiale mai detaliate, freflectînd și localizînd aspecte fpozitive sau fnegative ale factivităților agenților beconomici pe diferite bcompartimente ale gentității economice, astfel avem:
Pentru materii prime
; ( 1.5)
Pentru produse finite
; (1.6 )
Pentru producția neterminată sau semifabricate
, (1.7)
unde
= numărul de rotații pentru stocurile de materii prime;
numărul de rotații pentru stocurile de produse finite;
numărul de rotații pentru semifabricate.
Acești indicatori indică daca există unele probleme la stabilirea mcosturilor pe elementele mstocurilor, deoarece nu ne putem nrezuma doar la butilizarea relatiei bazat pe raportul dinte bactivele circulante și totalul stocurilor.
Un studiu detaliat al blichidității indică si calculul fnumărului de rotații pentru fcreditele clienților și ale celor deg furnizori. Acest fapt e posibil prin relațiile:
Pentru creditele acordate clienților
, unde (1.8 )
numărul de rotații ale creanțelor.
Pentru creditul de furnizori
, încît ( 1.9)
numărul de rotații ale creditelor acordate de furnizori.
Nivelul acestor rate trebuie comparate în timp pentru a se vedea eficiența utilizării activelor curente si a se face unele concluzii, ținînd cont de interesele întreprinderii.
Modificarea vitezei de rotație de la o perioadă la alta are ca efect:
fie imobilizărhi de resurse hfinanciare în cazul în care viteza denrotație din perioada curentă e mai mică decât vitezabdem rotație din perioadae precedentă,
fie eliberări de resursemfinanciare în cazul în carewviteza de rotație din perioada curentă e mai mare decât viteza de rotație din perioada precedentă.
Căileqdemaccelerare a vitezeirde rotație trebuie să fiemurmărite și căutate în fiecare fază a procesului demexploatare, aprovizionare și comercializare.
Un alt set de indicatori care trebuie cercetați sunt cei ce țin de finanțarea activelor curente, precum și a componentelor acestora, precum stocurile, în așa mod, avem următorii indicatori ai capacității de finanțare a activelor curente.
În primul rînd, partea de resurse financiare din care se finanțează activele circulante poartă denumirea de fond de rulment., care se calculează astfel:
FR= Active circulante- datorii pe termen scurt (1.10)
Rata autofinanțării activelor curente (R autofin.AC) exprimă posibilitățile entității de finanțare a activelor curente cu fond de rulment.
R autofin.AC = , unde (1.11)
Această rata trebuie să fie între unu și zero, în acest mod entitatea își gestionează eficient stocurile și creanțele, ceea ce permite crearea la întreprindere a unui scut de siguranță necesar asigurării neîntreruperii procesului de producție.
O altă rată care indică raportul dintre finanțarea stocurilor pe baza datoriilor față de furnizori, ne arată în ce măsură stocurile sunt finanțate din acest tip de datorii.
Rfin stoc pe seama credit de furn= , unde (1.12)
Rfin stoc pe seama credit de furn = rata finanțării stocurilor pe baza creditelor față de furnizori.
Un alt scop vizat este cel al capacității de plată al întreprinderii, care determină gradul său de solvabilitate. Prin lichiditate se urmărește capacitatea unei întreprinderi de a-și transforma activele în bani, ceea ce ulterior caracterizează capacitatea de plată a entității.
În acest scop avem trei indicatori de lichiditate:
, unde (1.13)
– exprimă rata lichidității imediate, care indică posibilitatea entității de a face față necesității de a rambursa instantaneu debitorii, ținînd cont de mijloacele bănești existente.
DTS – valoarea datoriilor pe termen scurt.
, unde (1.14)
= relevă capacitatea întreprinderi de a-și vinde cît mai rapid bunurile care îi aparțin pentru a face față datoriilor scadente. Valorile acestui indicator cuprinse între 1,2-1,8 indică o situație financiară bună,care mărește încrederea furnizorilor. Nivelul acestui indicator trebuie să nu fie mai mare ca unu.
Un alt indicator de lichiditate ne arată starea financiară a entității economice, precum și tipul de politică comercială promovată.
, unde (1.15)
– indică posibilitatea întreprinderii de a face față datoriilor scadente fără a fi nevoită să-și vîndă stocurile pe care le deține. Nivelul acestei rate trebuie să fie mai mic ca unu.
Pentru a evalua posibilitatea întreprinderii de a face față datoriilor pe termen scurt, putem utiliza încă un indicatori care exprimă gradul de asigurare a întreprinderii cu resurse bănești, calculat în modul următor:
, unde (1.16)
În dinamică evoluția acestui indicator indică gradul de îmbunătățire sau înrăutățire a situației trezoreriei.
Obiectivul urmărit de managerii entității economice trebuie să fie în permanență nu numai accelerarea vitezei de rotație a activelor curente, și asigurarea capacității de plată a întreprinderii și posibilitatea de finanțare a activelor curente, dar și asigurarea unei eficiente înalte a întreprinderii în ansamblu.
Nivelul eficienței utilizării activelor curente se poate vedea și prin evoluția ratei rentabilității activelor curente, care exprimă cît de bine entitatea își gestionează stocurile și creanțele, astfel încît:
, unde (1.13)
= rata rentabilității activelor curente;
PPI= profitul pînă la impozitare;
AC = valoarea activelor curente.
Astfel putem concluziona, că o politică eficientă de gestionare a activelor curente se materializează în accelerarea rotației, contribuind prin aceasta la îmbunătățirea performanțelor întreprinderii, la diminuarea cheltuielilor și sporirea venitului. Ea se reflectă direct atît în mărimea cheltuielilor și veniturilor, dar și în structura financiară a întreprinderii.
1.3. Factori de influență asupra eficienței activelor curente
Pentru studiereagfactorilor care influențează procesul de exploatare,mcondiționînd direct nivelul activelor curente, și mai ales a componentelor acestora, precum nivelul stocurilor de mărfuri și materiale și m tipurilor de stocuri, este eficient să se cunoască în ce măsură acești factoriwpot asigura corelația dintreqqoptimizarea stocurilor cu cele de livrare ale dproducătorilor, condițiid impuse de cicluld de producție propriu-zis.
Printre multitudineab de factori care pot influența nivelul activelor circulante din cadrul unei întreprinderi se enumeră:
natura activitătii desfașurate de către entitatea economică, care exercită influență asupra nivelului de stocuri de materii prime și materiale deținute, asupra managementului creanțelor, asupra nivelului de lichiditate deținut de o întreprindere;
factorii de natura tehnico-economică relevă în primul rînd structura activelor circulante și mai ales ponderea activelor curente și a celor imobilizate în total active. Întreprinderile care activează în sfera producerii ar trebui să dețină un nivel mai înalt al capitalizării,iar implicațiie tehnologice pot fi regăsite prin durata de viață a imobilizărilor. Durata procesului de producție determină nivelul stocurilor deținute.
natura relațiilor cu furnizorii și cu clienții influențează nu doar conditiile de livrare, mărimea comenzii, depozitarea, dar și condițiile de plată, costul mărfii, care are ulterior influență asupra trezoreriei întreprinderii. Totodată acest factor e valabil și pentru politica de credit dusă de entitate, care se referă la faptul că ea nu poate să ofere clienților săi rabaturi comerciale mai mari decît i s-au oferit în prealabil lui de către furnizor.
Factorii strategici influențează structura financiara a companiei, căci prin intermediul hotărîrilor adoptate se poate influența asupra tipului de specializare a entității.
Factorii conjuncturali acționează atît asupra activelor circulante cît și a datoriilor pe termen scurt. Mărimea stocurilor poate crește sau se poate diminua în condițiile vînzărilor sezoniere, respective aceasta determină nivelul venitului din vînzări. Nivelul stocurilor este influențat și de dificultățile care pot apărea în cadrul aprovizionărilor sezoniere, totodată și de nivelul modificării prețurilor.
Asigurarea cu forță de muncă calificată în cantitate optimă.
Imparțialitatea deținerii unui anumit nivel al stocurilor, este influențată și de alți factori importanți, care determină nivelul lor, printre care:
așezarea diferită dintre locul de producție și de consum al mărfurilor;
problemele care apar din motivul specializării producției într-un anumit domeniu și caracterul nespecializat al cererii consumatorilor;
consumul sezonier al anumitor tipuri de produse;
periodicitatea aprovizionării cu materii prime și material și cea a consumului, care determină viteza și durata de rotație a stocurilor;
necessitate eficientizării și diminării riscurilor care apar în procesul de transport, livrare, cumpărare.
Capacitatea maximă de depozitare disponibilă , ceea ce restricționează sau limitează cantitatea de materii prime care pot fi depozitate la un moment dat. Pentru evitarea acestui risc se extend spațiile de depozitare, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare, care pot afecta la un moment dat trezoreria entității economice, în cazul cînd aceasta nu are suficiente resurse la dispoziție
Proprietățile fizico-chimice ale stocurilor necesare pot limita sau extinde timpul posibil de stocare, deoarece compoziția și structura fizico-chimică a diferitor materiale se răsfrînge asupra termenului de păstrare a acestora.
Toți acești factori în ansamblu determină nu doar nivelul stocurilor, ci se reflectă și asupra nivelului creanțelor și a numerarului deținut de entitatea economică. Din aces motiv este necesar ca o companie să se asigure cu necesarul de stocuri pentru a nu perturba procesul de producție, pentru a nu crea dificultăți pentru desfășurarea normală a activității economice, neafectînd celelale componente ale echilibrului întreprinderii.
Stocurile optime prin nivelul lor determină în mod direct siguranța, certitudinea și ele constituie garantarea procesului continuu de exploatare a întreprinderii.
Activele participă la operațiile ciclului de rexploatarea, care sunt cu un rgrad mare de vrepetabilitate și cu o wreflectare wimediată asupra vsituației vfinanciare, asupra brentabilității bîntreprinderii. Obiectivulb urmărit de gestiunean ciclului de exploataren este cel al oricărei investițiin de capital: cea mai eficientăn alocaree a capitaluii în stocurii și creanțem, în condiții de diminuarey risc. Armonizareai relației riscm-rentabilitatee se realizează, în cea mai mare parte, în cadrul necesaruluig de active circulante și sursele nmobilizate pentru bfinanțarea acestuia.
Existențab fluxurilor bănești, concomitentn cu cele vmateriale, impune luarea în considerareb în definirea echilibruluimfinanciar a elementelornimplicate de aceste fluxuri prin indicatoribspecifici den caracterizare. Rezultă că echilibrulmeconomico-financiar al întreprinderii trebuie înțeles ca fiind un ansamblu dercorelații care se formează în procesul de rotațien a activelor.
II. ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII ACTIVELOR CURENTE ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII ȘI EVALUAREA EFECTELOR ACESTORA ASUPRA REZULTATELOR FINANCIARE
2.1. Analiza dinamicii și structurii activelor circulante în cadrul întreprinderii
Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță a firmei. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de mențiune și de dezvoltare, într-un mediu concurențial.
Însemnătatea analizei financiare referitor la desfășurarea procesului de producție în contextul cerințelor economiei de piață prevede necesitatea formării și utilizării unui sistem mobil de aprovizionare și asigurare cu materii prime și resurse materiale la întreprindere. Astfel, în condițiile unei activități durabile fiecare unitate de producție trebuie să elaboreze de sine stătător un program bine chibzuit de aprovizionare și asigurare cu resurse materiale.
În realitate, însă sînt foarte frecvente cazurile cînd disponibilitățile bănești reduse, lipsa resurselor materiale necesare, precum și costul lor mărit pe piața de desfacere crează unele probleme obiective și subiective privind aprovizionarea și asigurarea întreprinderii cu resurse materiale.
Un rol deosebit, în aceste condiții, revine analizei și controluluimpermanent al normelor elaborate și utilizate de subdiviziunilemîntreprinderii pe parcursul mperioadei de gestiune și anume:
a) aprecierea mgradului de naprovizionare șin asigurare a întreprinderii cu resurse materiale;
b) apreciereab componențeib și mișcării stocurilor de materiale pe parcursul perioadei de gestiune;
c) aprecierear eficienței utilizăriim resurselorm materialen în baza indicatorilorm generalizatorim sinteticim;
d) calcululn și apreciereaa iinfluenței factorilori privind aprovizionarema, asiguraream și utilizarean resurselort materialee la deviereae volumuluie producțieib fabricateb și produsuluib concretd;
e) evidențierear rezervelorr interner de majorarer a volumuluiv producțieiv în urma utilizăriiv mai eficiente va resurselor vmateriale pe tviitor;
f) elaborarea măsurilormconcrete pentrummobilizarearacestor rezerver în practică.
În scopul efectuării analizei respective, la întreprindere se urmărește continuitatea procesului de producție care impune existențam justificată a activelor circulante atît la începutul, cît și la sfîrșitul perioadei de gestiune.
Datele utilizate sunt prevăzute în Raportul financiarÎ.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A (ANEXE) pentru perioada anilor 2011-2013.
Efes Vitanta Moldova Brewery (EVMB) este cel mai mare uproducător de bere din RM, care controleazăj mai mult de 70% din piațan naționalăi de mbere.
Principalele activități ale întreprinderii sunt:
eProducerea;
aTurnarea ;
xÎmbutelierea ;
aVînzarea cu ridicata și cu amănuntul a băuturilor alcoolice ,slab alcoolice și nealcoolice.
Compania a fost nprivatizată în anul 2003 de către ”Efes Beverage Group”, care reprezintă un mare grupm de profilm de pe piațam ninternațională. În prezent EVMB o perează peste 25 fabrici de ibere, malț și mbăuturi brăcoritoare în 10 țări. Produsele „EFES” se exportă în peste 40 de țări. Portofoliult de mărci al ucompaniei cuprinde 26 deu nume, printre care sunt nbranduri de referințăn ca „Efes”, „Staryi Melnic”, „Becks”, „Miller”, „Weisteiner” și altele. O dată cu vschimbarea bproprietarului, „Vitanta Intravest” și-a modificat bnumele în „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY”. În prezent acest nproducător nmoldovean asigură 16% din boperațiunilej internaționalej ale grupuluiy din ystrăinătate.
Produsele întreprinderiin se bucurăi de o vastă extinderee atît pe piațab naționalăc cît și pe cea vinternațională. Relațiiler de cooperaret sunt foarte strînsey reușind să importemateria primă de cea mai înaltă calitate din nBulgaria , Franța ,Ucraina, mOlanda , Cehia, nAnglia , Turcia.
Capitalul statutar al EVMB constituia la momentul bînființării 36198073 milioane lei.
Capitalul social este bdivizat în întregime în 1447922 acțiuni uordinare nominative dematerializatey cu drept de vot, avînd valoarea nominală de 25 (ndouăzeci și cinci) lei ifiecare.
În prezent „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” îmbuteliazăy berea în isticle, recipientet de plastic de rcapacitate diferită,. Apay minerală și băuturilet răcoritoare sunt rpuse la dispoziția cumpărătorilor îmbuteliate în sticlă sau plastic. Astfel, fiecare ycumpărător își poate achiziționay produsulu pe care și-l doreștie în volumul de care are nevoieu și la prețuri accesibiley și corespunzătoaret necesitățilorr și dorințelort bconsumătorilor.
Fiind o întreprindere specializată în producere, pentru Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery”, gestiunea activelor curente deține un rol primordial, în condițiile în care orice unitate de producție trebuie să-și fundamenteze necesarul de active circulante pe o anumită perioadă, ținînd cont de tendința modificării activității desfășurate.
De regulă, analiza activelor curente vizează mai multe aspecte, printre care:
– primul aspect se referă la interpretarea evoluției în timp a activelor circulante, respectiv a ratei activelor curente, care se calculeaza astfel:
; (2.1)
; unde (2.2)
rata activelor imobilizate în total activ;
rata activelor curente în total activ.
Conform tabelului 2.1, observăm că activele pe termen lung, în anul 2012 au crescut cu 1,73% față de 2011, iar în anul 2013 au scăzut cu 1,11% față de 2012.
Tabelul 2.1
Dinamica activelor curente și activelor imobilizate
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Aceeași situație similară se atestă și petru valoarea activelor circulante, astfel ele în 2012 au crescut cu 9603,6 mii lei sau cu 3,64% față de perioada de gestiune precedentă, iar în 2013 au scăzut cu 50093,4 mii lei sau cu 18,28%. Aceasta se poate datora modificărilor structurii activelor circulante pe parcursul perioadelor analizate.
Prezentarea grafică a ratei activelor imobilizate și a activelor curente este redată în figura 2.1.
Analiza în dinamică a activelor entității economice ne permite să vedem care este nivelul de utilizare, cît și de eficiență a activelor imobilizate sau a activelor curente asupra procesului de exploatare.
Conform figurei 2.1 observăm că activele imobilizate dețin ponderea cea mai mare în total activ pe toata perioada analizată. Astfel ponderea activelor imobilizate este în mediu de 65% pe parcursul celor 3 ani analizați, iar ponderea activelor circulante în total activ este de 34% pe perioada 2011-2013.
Deși este o entitate economică specializată în producție de băuturi, activele circulante dețin o pondere sub 40% în totalul activelor întreprinderii, acest fapt este influențat de specificul organizării activității de producere și desfacere a produselor finite.
Figura2.1. Ponderea activelor curente și a activelor imobilizate în total activ.
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Astfel EVMB nu creaza stocuri de unele materii prime precum apa, pentru producerea produselor sale, deoarece are sondele proprii de apa, cu toate ca această componentă ocupă ponderea de circa 90% in volumul produsului finit,din considerentele ca apa trebuie să fie în stare proaspătă, să nu interacționeze cu alte minerale. O alta caracteristică ar fi că activele corporale pe care le deține EVMB sunt evaluate la o valoare foarte mare, din componența lor făcînd parte terenurile, clădirile, mijloacele fixe, utilajele moderne, mijloacele de transport necesare pentru distribuirea producției atît pe teritoriul țării cît și peste hotarele ei, de altfel și activele necorporale precum brevetele, licențele, know-how-urile care aparțin entității economice.
În continuare vom analiza dinamica și structura activelor circulante, pentru a vedea care componente dețin ponderea cea mai mare în totalul activelor curente, avînd un impact direct asupra procesului de producție în cadrul întreprinderii, dar și asupra capacității de plată a întreprinderii și asupra posibilității de faliment a entității economice, situație determinată de volumul mare al creanțelor, mai ales a celor învechite, utilizînd următorii indicatori:
* 100% ; (2.3)
; (2.4)
; (2.5)
; unde (2.6)
= ponderea stocurilor de mărfuri și materiale în total active circulante;
= ponderea creanțelor comerciale în total acitve circulante;
= ponderea investițiilor pe termen scurt în total active circulante;
= ponderea mijloacelor bănești în total active circulante.
Observăm că ponderea cea mai mare în total active curente în anul 2011 o dețin mijloacele bănești – 42,5%, apoi urmează stocurile cu 32,04 %, creanțele cu 16,22% și investițiile cu 7,56%. Pe perioada de gestiune 2012, ponderea cea mai mare o dețin la fel mijloacele bănești – 37,37%, fiind urmate de creanțe 30,66% și apoi de stocuri cu ponderea de 29,66% în totalul activelor curente. În 2013, ponderea cea mai semnificativă în total active circulante o dețin stocurile 41,34%, apoi urmează creanțele deținute 33,28% , urmează mijloacele bănești cu o rată de 23,63% .
Tabelul 2.2
Structura activelor circulante
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Conform Tabelului 2.2, constatăm că investiții pe termen scurt au fost realizate doar în anul 2011, în următorii 2 ani, entitatea dată nu a alocat resurse în acet tip de investiții. În 2011 aceste mijloace au fost investite în depozite 51718,4 mii lei și obligațiuni și titluri de valoare 39985,9 mii lei.
Ritmul creștere sau descreștere a componentelor activelor curente îl urmărim în următorul figura 2.2, astfel relevăm că nivelul mijloacelor bănești atestă un ritm de descreștere de 5,13% în 2012 față de 2011, și de 13,74% în 2013 comparativ cu 2012 respectiv.
Stocurile au un ritm de descreștere în 2012 cu 2,08%, însă în 2013 nivelul lor crește cu 11,38%.
Creanțele au si ele un ritm de creștere, în 2012 cu 44,44%, si în 2013 respectiv cu 2,62%.
Figura 2.2. Structura activelor curente
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A
Creșterea nivelului stocurilor și a creanțelor a determinat diminuarea nivelului mijloacelor bănești deținute, ceea ce este o situație nefavorabilă pentru întreprindere, acest fapt afectînd negativ capacitatea de plată și de lichiditate a entității, totuși mijloacele bănești sunt într-o cantitate destul de mare,numerarul are un trend constant de descreștere de aproximativ 10% anual, ceea ce presupune că entitatea economică ar putea să facă față unor situații neprevăzute de plată, neafectînd astfel procesul de producție și legăturile cu furnizorii, creditorii, în cazul unor credite comerciale cu termen scadent.
Deoarece stocurile determină nemijlocit caracterul și continuitatea procesului integral de producție în cadrul unei întreprinderi și au o pondere semnificativă și un trend crescător in totatul activelor circulante vom analiza structura lor în dinamică (tabel 2.3).
Pe parcursul perioadei analizate 2011-2013, stocurile au un trend de descreștere, apoi de creștere, acest ritm fiind bazat pe diminuarea sau respectiv sporirea unor componente. Astfel în perioada de gestiune 2011, ponderea cea mai considerabilă au avut-o materiile prime 27602 mii lei sau 32,6%, fiind urmate de materialele de ambalare cu valoare de 15927 mii lei ori 18,8%, apoi piesele de schimb cu 14466 mii lei sau cu o pondere în totalul stocurilor de 17,1%. O cotă importantă în structura stocurilor le revine și produselor finite cu 12,8%, șirul componentelor structurale e urmat de produsele în curs de execuție cu 9467 mii lei ori 11,7%. O pondere neînsemnată o au mărfurile cu 4,33% și alte stocuri cu 3,2%.
Dacă în anul 2012 mărimea totală a stocurilor de mărfuri și materiale s-a diminuat, atunci în structură ponderile componentelor urmează aceeași organizare. Prin urmare, ponderea cea mai semnificativă o dețin materiile prime cu 22302 mii lei sau 27,2 %, fiind succedate de piesele de schimb cu 20088 mii lei sau cu 24,5%, deși în anul 2011 pe locul 2 conform ponderii deținute erau materialele de ambalare, în 2012, ponderea acestor materiale s-a diminuat ele fiind pe locul 3 cu o valoare de 15948 mii lei sau cu 19,4%. Continuitatea componentelor e urmată de produsele în curs de execuție cu 13,1% ori 10712 mii lei. Produsele finite în 2012 dețin o cotă de 10,9% sau 8991 mii lei, mărfurile au o valoare de 2704 mii lei sau 3,3%.
Tabel 2.3
Structura stocurilor (mii lei)
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A
Pentru perioada anului 2013, stocurile în total înregistrează o creștere de 12,72% sau 10443,3 mii lei. Urmărind structura acestora, putem concluziona că ponderea cea mai mare o dețin și în această perioadă materiile prime cu 28831 mii lei sau 31,2%, apoi materialele de ambalare 22798 mii lei sau 24,6%, piesele de schimb au o pondere de 21,1% sau 19498 mii lei. Produsele în curs de execuție au ponderea cea mai scazută în 2013 de 9,5% sau 8783 mii lei, produsele finite au 8% în componenta stocurilor cu o valoare de 7368 mii lei, mărfurile 5,4% sau 5002 mii lei și alte stocuri cu 1,04% sau 964 mii lei. Ponderea marfurilor si produselor finite este atat de mica, deoarece EVMB nu creaza stocuri de marfuri si produse finite, ele fiind realizate imediat cum au fost finisate, avind un termen de valabilitate mai mic de 12luni, specific domeniului de activitate in care e prezenta intreprinderea.
Urmărind structura stocurilor în dinamică (fig.2.3), putem observa ritmul de creștere sau descreștere a fiecărei componente de la o perioadă la alta.
Materiile prime au înregistrat cea mai mică pondere în 2012, ritmul de scădere fiind de 19,2 %, în 2013 comparativ cu 2012 valoarea lor crește cu 29,3%. Pentru materialele de ambalare e caracteristica situația că în 2012 au o creștere nesemnificativă de 0,1%, iar în 2013 comparativ cu 2012 de 42,9%.
Figura 2.3. Structura stocurilor de mărfuri și materiale
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A
Piesele de schimb au un ritm de creștere de 38,9% în 2012 față de 2011 sau cu 5623 mii lei, însă în 2013 înregistrează o scădere de 2,9%. Produsele în curs de execuție au sporit în 2012 față de 2011 cu 13,2% sau cu 1246 mii lei, în perioadă următoare de gestiune scad însă cu 18,02%. Pentru produsele finite e specific o diminuare în ambele perioade, în 2012 față de 2011 cu 17,1%, în 2013 comparativ cu 2012 cu 18,11%. Mărfurile au scăzut în 2012 cu 26,5% față de 2011, iar în perioada următoare devierea relativă pozitivă a fost de 85,1 % a anului 2013 față de 2012. Alte stocuri au și ele o deviere relativă pozitivă semnificativă în 2013 față de 2012 de 57,5% , deși devierea absolută pentru alte stocuri a fost doar de 352 mii lei.
În concluzie, analizînd structura în dinamică a activelor circulante în cadrul Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A, putem evidenția următoarele particularități: ponderea activelor circulante în total activ este de aproximativ 34% pe perioada de gestiune 2011-2013, ceea ce este caracteristic pentru o întreprindere de producție. Ponderea cea mai mare în total active curente în anul 2011 o dețin mijloacele bănești – 42,5%, apoi urmează stocurile cu 32,04 %, creanțele cu 16,22% și investițiile cu 7,56%. Pe perioada de gestiune 2012, ponderea cea mai mare o dețin la fel mijloacele bănești – 37,37%, fiind urmate de creanțe 30,66% și apoi de stocuri cu ponderea de 29,66% în totalul activelor curente. În 2013, ponderea cea mai semnificativă în total active circulante o dețin stocurile 41,34%, apoi urmează creanțele deținute 33,28% , urmează mijloacele bănești cu o rată de 23,63%. Creșterea nivelului stocurilor și a creanțelor a determinat diminuarea nivelului mijloacelor bănești deținute. În structura stocurilor, ponderea cea mai semnificativă o dețin materiile prime, materialele de ambalare, piesele de schimb, fiind urmate de produse in curs de execuție, produse finite, mărfuri. Ponderea produselor finite și a mărfurilor este mică, din considerentul că EVMB nu formează stocuri de acest gen, ele fiind realizate în scurt timp.
Conform analizei stocurilor sezoniere, am relevat că cantitatea de bere realizată creste semnificativ în perioada estivala comparativ cu perioada rece a anului, ritmul descrescător va determina scaderea veniturilor din vînzari si respectiv scaderea rentabilitatii activelor., indicatori care vor fi cercetati ulterior.
2.2. Analiza indicatorilor de eficiență a activelor circulante
În primul rind, un alt aspect important care merită cercetat reflectă capacitatea întreprinderii de autofinanțare, care reflectă necesitatea de a acoperii activele pe care le procura intreprinderea cu capitaluri care raman la dispozitia ei pe un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a respectivelor active. Aceasta este o conditie elementară, dar nu si suficienta pentru asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii. Numai in acest fel se poate asigura lichiditatea necesara si o trezorerie sanatoasa. Este o conditie importanta de indeplinit in evitarea riscului de incapacitate de a face fata platilor si in consecinta un risc de faliment sporit. În același timp respectarea acestei reguli si asigurarea lichiditatii necesare potenteaza contributia intreprinderii la asigurarea unei circulatii monetare sanatoase în economie și la evitarea blocajelor în lanț.
Astfel, analizînd capacitatea de autofinanțare a activelor curente (tab.2.4), putem releva că în primul rind valoarea pozitivă în perioadele de gestiune 2011-2013 a fondului de rulment ne vorbește despre o stabilitate și posibilitate de finanțate permanentă a activelor curente. Pentru a asigura ritmicitatea și continuitatea procesului de producție , precum și ritmicitatea procesului de realizare a producției, orice entitate are nevoie permanent de a fi asigurată cu stocuri de mărfuri și materiale, care sunt finanțate din surse curente, respective întreprinderii i se cere în permanență să dețină un sold de trezorerie pozitiv, precum și să aibă grijă să incaseze la timp creanțele. Astfel în cadrul Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A, observăm că fondul de rulment pozitiv asigură această continuitate a proceselor economice.
În urma calculelor efectuare remarcăm o rată crescută a autofinanțării activelor astfel în 2013 ea a avut valoarea de 0,81,pe cînd în 2012 mărimea ratei finanțării activelor a fost de 0,75, iar în 2011 – 0,7.
Rata autofinanțării activelor curente, se află în limitele nivelului acceptat în toți cei 3 ani analizați. Rezultatul obținut relevă capacitatea întreprinderii de a-și gestiona cât mai bine stocurile și creanțele pe care le deține, fapt ce crează un scut de protecție și de siguranță asupra faptului că procesul de producție va decurge fără întreruperi.
Tabel 2.5
Analiza capacității de autofinanțare a activelor curente,respectiv stocuri (mii lei)
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A
Rata autofinanțării stocurilor pe seama creditelor față de furnizori, în anul 2013 fost de 1,43, pe cînd în 2012 această rată a fost de 1,6, iar în perioada de gestiune 2011 mărimea acesteia a fost de 1,2.
În dinamică (fig.2.4), rata indicatorilor de finanțare a activelor au crescut cu 0,05 în 2012 față de 2011, iar în 2013 rata a crescut cu încă 0,06 , modificarea pozitivă a avut loc pe seama creșterii capitalui propriu în 2013 față de 2012, ceea ce contribuie nemijlocit la sporirea independenței financiare a întreprinderii, indicând asupra creșterii capacității întreprinderii, prin utilizarea capitalui propriu de a asigura un grad sporit de acoperire a activelor entității economice.
Rata autofinanțării activelor curente, în dinamică, a înregistrat o scădere pe parcursul perioadelor de gestiune cercetate, asftel încît în 2012 această rata a scăzut cu 0,08, iar în 2013 a mai scăzut cu încă 0,11, ceea ce presupune că în cadrul EVMB, gradul de gestiune eficientă a stocurilor și creanțelor este în scădere, cu toate că indicatorul de finanțare a activelor curente se află în limitele nivelului unu și zero, totuși, ținînd cont de evoluția negativă, entitatea economică trebuie să tindă spre sporirea acestui indicator, pentru a nu-și diminua posibilitatea de întrerupere a procesului de producție, precum și diminuarea gradului de protecție contra unor eventuale perturbări ale procesului de producție.
Figura 2.4. Dinamica indicatorilor de finanțare
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A
Rata finanțării stocurilor pe seama creditelor de furnizori, înregistrează un trend pozitiv cu o creștere de 0,4 în 2012 față de 2011, totuși, scade 0,17 în 2013 comparativ cu 2012, ceea ce ne indică asupra faptului, că întreprinderea încearcă să utilizeze într-o proporție mai redusă creditele pentru a-și finanța stocurile. Rezultatul obținut se află la un nivel stabil și acceptabil, întreprinderea promovează o politică mai eficientă de gestiune a furnizorilor.
Ulterior vom analiza lichiditatea și capacitatea de plată a întreprinderii, pentru a releva care sunt posibilitățile întreprinderii de a-și transforma, în termen scurt, bunurile patrimonial curente în mijloace bănești pentru a efectua plățile scadente.
În urma studiului efectuat asupra lichidității și capacității de plată (tab.2.6), la întreprinderea Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A, se atestă următoarea situație, indicii lichidității nu se încadrează în limitele nivelului de referință, atât în perioada curentă, cât și în perioada precedentă.
După cum am observat în tabelul 2.5, avem un fond de rulment pozitiv, ceea ce presupune că valoarea activelor circulante este mai mare ca cea a datoriilor pe termen scurt, asta semnificînd că entitatea economică poate să obțină mijloace bănești încasate pe termen scurt, care va favoriza nu doar achitarea datoriilor pe termen scurt scadente, ci și un grad de lichiditate excedentar. Această situație este pozitivă pentru gradul de solvabilitate a întreprinderii, ceea ce noi observăm calculînd indicatorii de lichiditate. Totuși, întreprinderea trebuie să atragă atenția asupra menținerea unui grad de lichiditatea optim și nu excedentar, imobilizînd mijloacele bănești care ar putea fi plasate în investiții pe termen scurt în schimb la un profit.
Indicatorul lichidității imediate se află la un nivel ridicat față de nivelul de referință, aceasta fiind o premisă pentru a crea efecte negative asupra activității întreprinderii, manifestate prin posibilitatea de folosire ineficientă a resurselor bănești disponibile, diminuarea capacității de achiziționare a disponibilului din cauza creșterii inflației.
Tabelul 2.6
Analiza lichidității și solvabilității
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”
Rata lichidității curente este peste nivelul de referință , astfel, întreprinderea poate să-și transforme într-un termen scurt, bunurile sale patrimoniale( active curente, stocuri) curente în mijloace bănești pentru a putea efectua plăție exigibile, însă indicatorul nu se încadrează în nivelul de referință, ceea ce indică asupra faptului că întreprinderea deține multe stocuri, al cărui nivel nu este optim, fiind o imobilizare de resurse bănești, ce ar putea ulterior afecta ulterior capacitatea întreprinderii de a apela la bunurile sale pentru a-și achita datoriile pe termen scurt, respectiv, ea trebuie să apropie nivelul obținut la cel de referință pentru a avea o situație financiară favorabilă.
Figura 2.5. Dinamica indicatorilor de lichiditate
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Analizînd lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii EVMB, am observat ca toti indicatorii de lichiditatea sunt mai mari decit normele teoretice, din acest punct de vedere putem vedea o gestiune incorectă a mijloacelor banești, posibil din cauza duratei de încasare a creanțelor, totuși urmărind dinamica indicatorilor de lichiditate (figura.2.5), relevăm că în cadrul EVMB managementul gestiunii lichidității s-a îmbunătățit, ceea ce apreciem favorabil pentru entitatea economică, sporind gradul de îmbunătățire a trezoreriei. Totuși ritmul de diminuare a indicatorilor de lichiditate vine în contradicție cu coeficientul mijloacelor bănești, manifestă un ritm de descreștere, ceea ce ne indică întîrzierea plăților și chiar reducerea capacității de plată a întreprinderii.
În acest context vom analiza viteza de rotație a activelor circulante, inclusiv a componentelor sale. Indicatorii vitezei de rotație ne indică nivelul de rapiditate cu care activele curente, respectiv componentele sale, trec toate fazele ciclului de exploatare pînă se reîntorc în formă de numerar. Cu cît viteza de rotație este mai mare, cu atît entitatea economică poate să imobilizeze mai puțin numerar deținut sub forma activelor circulante.
De asemenea, se reduce posibilitatea deteriorării sau depășirii duratei de păstrare a anumitor stocuri. Acumularea stocurilor precum și micșorarea vitezei de rotație a stocurilor poate releva că o stagnare economică sau un alt factor împiedică realizarea vânzărilor în același ritm cu aprovizionările și procesul de producție.
În urma analizei efectuate a duratei și vitezei de rotație a activelor curente și componentelor sale ( tabel 2.8), constatăm că în anul 2011 activele circulante se roteau da 2,62 ori, parcurgînd ciclul economic și recuperîndu-se în forma inițială de numerar prin încasarea veniturilor din vînzări întru-un termen de 137 de zile. În perioada anului 2012, activele circulante parcurgeau ciclul economic de 2,7 ori, durata unei rotații fiind de 133,4 zile. În anul 2013, numărul de rotații a crescut pînă la 3,05 ori, activele curente aveau o durata de rotatie de 118,4 zile.
Tabel 2.8
Viteza de rotație a activelor circulante și a componentelor sale
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Din rezultatele obținute rezultă că în anul 2011 stocurile se roteau de 4,94 ori, parcurgînd ciculul economic și recuperîndu-se sub forma inițială bănească prin costul vînzărilor într-un termen mediu de 73 de zile. În anul 2011 numărul de rotații a stocurilor a crescut cu 0,28 ori, avînd o valoare de 5,22 ori, iar durata medie în zile a unei rotație s-a redus cu 4 zile,stocurile avănd o durată de 68,98 zile ceea ce înseamnă cresterea eficienței utilizării stocurilor; totuși în anul 2013 observăm o dinamică negativă a numărului de rotații a stocurilor de 1,08 ori, durata de rotație fiind în creștere față de perioada precedentă cu 18 zile, ceea ce presupune o reducere a vitezei de rotație a stocurilor.
Durata de încasare a creanțelor în perioada 2012 comparativ cu 2011 a crescut cu 19 zile, ceea ce a afectat capacitatea de plată a entității economice pe termen scurt, totuși în perioada anului 2013 observăm o dinamică de reducere a duratei de încasare a creanțelor cu 2 zile, durata medie fiind de 39 de zile și nu de 41 ca pentru perioada precedentă.
Reducerea vitezei de rotație a stocurilor în perioada 2013 față de perioada 2012, are ca efect diminuarea volumului de încasări. Majorarea vitezei de rotație a activelor circulante are efecte pozitive asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii, și, anume: se diminuează costul vînzărilor, reduce durata de încasare a creanțelor
2.3. Efectele utilizării efeciente a activelor curente asupra performanțelor financiare
O politică eficientă de gestiune a activelor circulante în cadrul unei entități economice se reflectă în accelerarea vitezei de rotație a activelor curente, precum și a componentelor acestora, stocurilor, reducerea duratei de încasare a creanțelor, contribuind prin aceasta la îmbunătățirea performanțelor întreprinderii, la minimizarea cheltuielilor și evoluția pozitivă a venitului întreprinderii. Ea se reflectă direct atît în mărimea cheltuielilor și veniturilor, dar și în structura financiară a întreprinderii.
Existența resurselor bănești, simultan cu cele materiale, cere luarea în considerare
în determinarea echilibrului financiar a elementelor implicate de aceste fluxuri prin indicatori
specifici de caracterizare. Rezultă că echilibrul economico-financiar al întreprinderii trebuie
înțeles ca fiind un ansamblu de corelații care se formează în procesul de rotație a activelor.
Menținerea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv primordial al politicii financiare, care
poate fi considerat realizat atunci când exercițiul financiar se încheie cu o trezorerie pozitivă.
Rentabilitatea activelor reprezintă gradul de exploatare a capitalului total, precum și al capitalului circulant. Ea relevă cîte unități monetare i-au trebuit entității economice pentru a obține leu profit, neavînd importanță sursa atragerii mijloacelor necesare. Indicatorul se calculează prin relatia:
(2.7)
Totodată vom calcula și rata activelor circulante, petru a vedea cît de bine sunt gestionare, utilizate stocurile și creanțele pe termen scurt în cadrul EVMB.
Conform rezultatelor obținute, remarcăm o tendință de diminuare a ambilor indicatori de rentabilitate cercetați. Astfel, dacă în 2011 rentabilitatea activelor curente era de 38,8 %, atunci în 2012 ea a scăzut cu 1,4%, avînd un nivel de 37,4%, iar în 2013 s-a diminuat considerabil cu 17,7 %,ajungînd pînă la valoarea de 19,7%.
Tabel 2.9
Analiza rentabilității activelor
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Pentru rentabilitatea activelor e caracteristic o valoare de 13,38% în anul 2011, în perioada 2012, rentabilitatea activelor a scăzut nesemnificativ pînă la 13,03%, pe cînd în 2013
situația s-a agravat indicatorul ajungînd pînă la 0,06%, trendul de descreștere fiind de 12,97%.
Figura 2.6 Analiza rentabilității activelor
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Valorile descrescînde ale indicatorului de rentabilitate a activelor curente ( fig.2.6), ne relevă o gestiune incorectă și ineficientă a stocurilo și creanțelor în cadrul EVMB.
Aceeși situație nefavorabilă urmărim și pentru valorile luate de indicatorul de rentabilitate a activelor totale, ceea ce presupune că entitatea nu își va putea reînoi capitalurile angajate prin profitul obținut în următorii 4 ani, nivelul rentabilității nici într-o perioadă nu ajunge la nivelul teoretic stabilit.
Pentru a identifica prin ce tip de politică Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A își gestionează activele curente, și cum acest tip de politică se răsfrînge asupra altor rezultate financiare ale întreprinderii, vom analiza corelația dintre nivelul activelor circulante și venitul din vînzări și corelația dintre nivelul activelor curente cu cel al profitului brut (figura 2.7).
Conform rezultatelor obținute observăm că veniturile din vînzări au scăzut cu 56603mii lei sau cu 7.7% în 2013 față de 2012, din cauza diminuării încasărilor din toate tipurile de servicii prestate, astfel veniturile din berea produsă au scăzut cu 4.1%, veniturile din alte produse cu 10.3%, la fel s-au diminuat și veniturile din berea importată cel mai mult cu 51.6%. Aceste diminuări sunt determinate de scăderea cererii la produsele EVMB, de aparitia pe piata a altor concurenti cu oferte mai atractive. Pentru a redresa situatia întreprinderea ar trebui să adopte o nouă politică de segmentare a pietei, de cucerire a consumatorilor.
Profitul brut în perioada 2012 crește cu 13,16% față de 2011, însă în 2013 nivelul său scade cu 3,7 %, pe baza diminuării veniturilor din vînzări, dar și din cauza micșorării nivelului costurilor vînzărilor cu 10,5% .
Tabel 2.10
Analiza în dinamică a corelației dintre nivelul activelor circulante, a venitului din vînzări și a Profitului Brut
(mii lei)
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Observăm că conform relației demonstrate în figura 2.7, nivelul activelor circulante e direct proporțional cu nivelul veniturilor din vînzări și cu mărimea profitului brut înregistrat în cadrul entității economice analizate. Astfel în anul 2012, cind activele circulante au înregistrat valoarea cea mai mare din perioada 2011-2013 de 273913,1 mii lei, atunci și veniturile din vînzări au crescut cel mai mult atingînd valoare de 739236 mii lei, respectiv și profitul brut a fost de 310890 mii lei. În perioada ulterioară 2013, cînd nivelul activelor curente a scăzut cu 18,28%, nivelul veniturilor din vînzări înregistrat a scăzut cu 7,06 %, iar mărimea profitului brut s-a diminuat pînă la 299274 mii lei, respectiv cu 3,7%.
Figura 2.7. Analiza corelației dintre evoluția activelor curente cu cea a venitului din vînzări și a profitului brut.
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Dar pentru a putea concluziona referitor la tipul de politică prin care entitatea economică își gestionează activele circulante, este necesar să studiem și corelația dintre nivelul lichidității cu cel al activelor curente, asta deoarece acesti tip de active au un grad înalt de lichiditate, mai ales că mijloacele bănești, care sunt cele mai lichide component ale activelor totale ocupă o pondere semnificativă în totalul activelor circulante.
Conform corespondenței care se manifestă între ritmul de creștere/descreștere a nivelului activelor circulante și cel al indicatorilor de lichiditate (figura 2.8), sesizăm o legătură directă, rata de lichiditate a entității scade deopotrivă cu diminuarea activelor curente, de aici putem concluziona că Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A își gestionează activele printr-o politică echilibrată, care presupune că întreprinderea nu își formează stocuri excessive, ci moderate de stocuri, nivelul cărora să înregistreze un nivel al costurilor totale minime, și care să asigure ritmicitatea procesului de producție. Deși stocurile nu sunt considerate resurse active, este util, ca în cadrul entitășii să se recurgă în mod obiectiv la constituirea de stocuri bine echilibrate, pentru a se asigura ritmicitatea procesului de exploatare în totalitatea și complexitatea sa.
Figura 2.8 Analiza corespondenței dintre nivelul activelor circulante și cel al lichidității.
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Cea mai bună situație a companiei, reprezentată de venituri medii cu costuri reduse, în care compania a înregistrat un profit brut avantajos, totodată nu s-au creat stocuri de mărfuri și material excedente, și nivelul ratelor lichidității se aproprie de referințele teoretice, astfel încit EVMB nu deține mijloace bănești în exces, este perioada anului 2013, în care observăm o evoluție pozitivă a acestor indicatori pentru stabilitatea financiară a entității economice cercetate.
Analizînd raportul din table 2.10, active curente raportat la venituri din vînzări, constatăm că în anul 2013, din valoarea activelor curente s-au utilizat 33 bani pentru a se obține 1 leu venit din vînzări, pe cînd în anul 2012 acest raport era de 37 bani active curente pentru 1 leu venit din vînzări. Aceasta reflectă o îmbunătățire a calității activelor curente, precum și a gestiunii lor si a ciclului de comercializare în principiu.
Un alt grad de interdepență care trebuie cercetat îl reprezintă cel între nivelul activelor curente cu cel al capacității de finanțare a activelor întreprinderii, precum și cu rata rentabilității față de resursele consumate.
Indicatorii capacității de finanțare îi avem calculați în table 2.5. Următorul indicator cercetat va fi rata rentabilității față de resursele consummate ().
Producerea de bunurilor care sunt solicitatea pe piață și au un nivel competitive înalt, este unul dintre acei factori care determină evoluția acestui indicator, care se află astfel:
;; (2.8)
Din tabelul prezentat mai jos 2.11 , relevăm faptul că în cadrul Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A a fost înregistrată o evoluție pozitivă a ratei rentabilității față de resursele consummate, crescînd în 2012 cu 6,87% față de 2011, iar în 2013 această rată a crescut cu 5,5% față de 2012.
Tabel 2.11
Analiza rentabilității costurilor
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Această creștere este datorată creșterii profitului brut pentru situația atestată din 2012, iar pentru 2013 indicatorul e determinat de reducerea costurilor vînzărilor. Dar pentru situarea pe o treaptă mai superioară față de concurenți întreprinderea trebuie să tindă să-și majoreze profitul brut, respectiv să producă bunuri competitive și de calitate.
Rezervele interne pe baza cărora ar putea fi majorat acest indicator sunt: reducerea costurilor,reducerea pierderilor de materii prime în procesul de producție, accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, etc.
Analizînd corespondența dintre nivelul activelor circulante și rata finanțării stocurilor pe seama creditelor de la furnizori, observăm o legatură direct proporțională foarte evident, astfel o dată cu creșterea nivelului activelor circulante în 2012, crește și această rata de finanțare, astfel în perioada în care stocurile cresc, crește și nivelul datoriilor față de furnizori, totodată în această perioadă cresc și veniturile, în 2013 în schimb observăm un trend de scădere pentru acești indicatori.
O evoluție asemănătoare în dinamică o vedem pentru rata finanțării activelor totale cu rentabilitatea costurilor, aici nu putem releva o legătură directă. Astfel în 2013 gradul de autofinanțare a activelor a crescut,mărind independența financiară a intreprinderii pe baza diminuării nivelului activelor totala, inclusive a celor circulante.
Un efect negativ asupra activelor circulante o are scăderea capacității de finanțare a acestora.
Figura 2.9. Analiza corespondenței dintre nivelul activelor curente, capacitatea de finanțare și rentabilitatea costurilor
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
În urma tuturor analizelor efectuate, putem concluziona că nivelul activelor circulante determină și este determinat direct de veniturile de vînzări, precum și de rata de finanțare a activelor, rata finanțării stocurilor pe seama creditelor de furnizori, nivelul lichidității. O evoluție negativă a rentabilității activelor totale, cît și a celor curente ne vorbește despre a scădere a eficienții utilizării și gestiunii stocurilor, creanțelor precum și a mijloacelor bănești în cadrul întreprinderii. EVMB ar trebui să accelereze viteza de rotație a activelor circulante, în fiecare fază a procesului de exploatare și să gestioneze mai eficace numerarul pe care îl deține, precum și managementul defectuos al creanțelor comerciale.
III. PERFECȚIONAREA MECANISMULUI DE GESTIUNE A ACTIVELOR CURENTE CA PREMISĂ ÎN SPORIREA EFICIENȚEI UTILIZĂRII ACESTORA
3.1 Identificarea oportunițăților de dezvoltare a întreprinderii prin intermediul analizei SWOT
Studierea amănunțită a factorilor care determina succesul sau esecul unei companii a determinat crearea unor metodologii noi de analiza și diagnosticare a activitatii entității. Managementul strategic este un proces complex prin care o companie poate obtine efecte concrete prin ridicarea nivelului performanțelor obținute, în consolidarea poziției ei pe piață și anume prin elaborarea, implementarea si controlul strategiei firmei în vederea realizării misiunii propuse și asigurării oportunităților economice.
Analiza SWOT constituie una dintre cele mai importante tehnici manageriale utilizate pentru eficientizarea managementului întreprinderii.
Astfel analiza SWOT a Î.M ”Efes Vitanta Moldova Brewery” se concretizează în următoarele puncte privind starea economic-financiară a companiei:
A. Puncte tari (Strengths)
Punctele forte ale firmei sunt tatributivele tdistinctive sau bcomparative pe care aceasta le bdeține la un vnivel bsuperior în raport cu alte nentități economice, mai cu seamă în yraport cu companiile yconcurente, ceea ce îi igarantează un canumit eavantaj în fața lor. În acest mod rprezentat, tpunctele bforte, reprezintăr activităție pe care firmar le realizeazăy mai bine decât firmeley yconcurente, sau tresursele pe care le posedău și prin care ea depășeștey alte companii din acelașit domeniur de aactivitate.
În acest mod, punctelet tari ale vîntreprinderiit Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” analizate sunt yurmătoarele:
Începând cu anul 2003 Vitanta Intravest a intrat în ycomponența Efes Beverage Group, în acest mod asigurându-și nu doar investiții străine, dar și tehnologii moderne.
Deoarece yprivatizarea companiei a avut loc cu ajutorul tangajaților isocietății, s-a dezvoltatc atențiar și grija salariațilore pentru continuitateae proceselore economice, pentru creștereat calitățiir produselorc oferitev pe piață, capacitățiin de producție, precum și grijat utilizării eficientee a stocurilor, mijloacelorr proprii, chiar și pe baza teforturilor comunet proprii.
Entitatea economică beneficiazăe de un managementt modern.
Organigramar societății este una tmodernă, cuprinzând toate bdepartamentele, nsecțiile și vcompartimentele utile unei întreprinderi pentru a-si boptimiza activitatea.
Datorităv tehnologiilor bmoderne cu care este rdotată, entitatea are posibilitatea nu doar să urmărească gcalitatea produselort oferite, ci și să tîmbunătățească tutilizarea lor beficientă.
Linia de îmbutelieret complett eautomatizată rprovenind de la firmar KHS care asigură
pasteurizarear în vracr a berii ce urmează a fi gîmbuteliată, precum și bpaletizarea și
vdepaletizarea navetelor. vLinia este de mare ccapacitate (30.000 sticle pe oră) și este unicat pentru Republica Moldova prin gradul avansat de gautomatizare.
Posedarea unor rbrevete de invențiit de produsee și tehnologiis care conferă întreprinderii un avantaj vcompetitiv.
Certificatul ISO 9001, care confirmă timplementarea unui sistem rperformant al fmanagementului ecalității.
Așezarea rgeografică tfavorabilă a întreprinderii în cadrul bcapitalei Republicii Moldova
unde se află și cele mai nimportante tcăi de rcomunicații din wțară.
Implementarear sistemuluig de tratarer a apelore rezidualer – ceea ce va permite întreprinderii o warmonizare cu glegislația europeană în domeniul becologiei, precum și gasigurarea unei csecurități ffecologice complete pentru tmediul tînconjurător.
B. Puncte slabe (Weaknesses)
Punctele slabe ale gcompaniei sunt acele caracteristicif care îi relevă un nivel scăzut de performanțeg în raport cu cele ale firmelort concurente. Punctelec slabe reprezintăr activități pe care firma nu le trealizează la nivelul vpropriu hcelorlalte firme tconcurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
Pentru Î.M . ”Efes Vitanta Moldova Brewery” punctele slabe sunt următoarele:
Concernul Internațional Beverage Group deține circa 98% din acțiunile întreprinderii;
În secția de producere a tberii, se utilizează doar jstocuri de mhamein importate, ceea ce poate uneori duce la o bcalitate mai njoasă a acestori vmateriale,din cauza ctransportării vîndelungate;
Vânzăriley la ibăuturile răcoritoare și ualcoolice sunt mai nscăzute în anotimpul rece al anului, ceea ce se reflectă asupra ndiminuării nivelului iveniturilor din ivînzări înregistrat anumei în această perioadă a anului.
Producțiar este mai mult comercializatăr pe piața rinternă, ceea ce jlimitează veniturile întreprinderiig la veniturilet și tpreferințele, posibilitățile de cumpărare ale consumatorilor locali.
Existența unui ndezavantaj ncompetitiv: inecorespunderea yprețului la unele produse cu ncalitatea bacestora.
Erodareae imaginiit firmei pe motivult apariției diverselort zvonuri despre procesul inadecvatt de produceree a berei, în condiții proaste.
C. Oportunități (Opportunities)
Oportunitățile relevă ifactorii din mediul uextern care tacționează pozitiv asupra activității tcompaniei, posibilitățiler beneficer ale societățiiy de determina o nouă ystrategie sau a-și eficientizat strategiau existentă în scopul iexploatării uprofitabile a ioportunităților apărute. „Oportunități” există pentru fiecareu companie și trebuie uidentificate la timpul oportun pentru a se stabili corect tipul de strategie necesară fructificării rezultatelor operaționale, creșterea nivelului rezultatelory activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări care pot conduce la dezvoltareat unor noi industrii sau domenii uadiționale pentru producția și tcomercializarea de rproduse.
Oportunitățile tidentificate pentru Î.M.,,Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A sunt următoarele:
Creșterea rapidă a pieței, astfel încât Î.M.,,Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A. dispune de unele din cele mai performante utilaje cu o mare capacitate de muncă ce pot asigura
cererea de bere a populației autohtone.
Existența cererii de noi produse de bere pe piața locală.
Încheierea unor contracte de franchising, cu privire la producerea unor tipuri de bere ca:
Stary Melnic, Warstainer, ceea ce poate conduce la o îmbunătățire a imaginei
Compania prin potențialul său și prin potențialul zonei în care se află amplasată are posibilitatea de integrare pe verticală și de diversificare.
D. Amenințări (Threats)
Amenințările reprezintă acei factori ai mediului extern care influențează într-un mod negativ rezultatele companiei, situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând diminuarea performanțelor ei economico-financiare. Ca și în cazul oportunităților, „amenințări” de diverse cauze sunt prezente continuu în activitatea companiei, anticiparea sau diminuarea lor la timp pot permite firmei să-și revalorifice planurile strategice, astfel încât să le evite sau să le minimalizeze efectul. Mai mult decît atît, atunci când un risc iminent este sesizat la timp, el poate fi transformat într-un avantaj, prin metode de contracare a riscurilor sau prin alte mijloace.
Amenințările potențiale constituie:
Presiunea tot mai crescândă a concurenței – bere importată din Ucraina și Federația Rusă, care au acaparat unele segmente de piață pe care este prezentă și compania EVMB;
Schimbările preferințelor consumatorilor, clienților;
Politicile statelor în care se exportă băuturile produse de EVMB, precum și politica existentă în RM de reducere a consumului alcoolului
Cererea crescândă pentru produse de substituție (produsele alcoolice cu tărie mare).
Deprecierea monedei naționale față de moneda EURO și DOLAR – ceea ce duce la niște
costuri mai mari (la materia primă importată).
Riscul de țară;
Riscul de credit, etc.
În urma realizării analizei SWOT, putem identifica următoarele posibilități de dezvoltare pentru Î.M ” Efes Vitanta Moldova Brewery”:
Orientareai spre gpredilecțiile consumatorilori autohtoni precum și a celor din statele membrey CSI și Europa de vest, ceea ce ar permite acapararea unor segmente pe piața internațională.
Semnareaa tratatului de către Republica Moldova cu privire la facilitarea rexportului în UE în condiții basimetrice și GSP+, ceea ce reprezintă o tposibilitate dey intrare pe piața uexternă.
Sporirea rentabilitățiiu activelor pe baza creșterii nivelului veniturilor din vînzări, diminuării costurilor, creșterii profitului pînă la impozitare, precum și a activelor deținute.
Corespundereat prețului la unele produse cu calitatea acestora.
Promovareat produselor, precum și a himaginii entității economice prin ucompanii publicitaret de calitate.
Reorientarear companieib spre alte piețe de desfacere cu un tpotențial mai mare de yabsorbție a hproducției date, cu o cerere mai mare.
Diversificarean sortimentuluib de produse promovateu pe piată, sporirea calității produselor date.
Uniformizareat nivelului vînzărilorb pentru toate sezoaneleh anului, astfel încît să se asigure cu încasărin și în perioadelet mai reci ale anului.
Managementul calitativ al creanțelor, pentru a reduce riscul de lichiditate, de pierderi financiare, care influențează negativ asupra echilibrului financiar al companiei.
Păstrarea unui nivel optim al mijloacelor bănești, atît cît să fie echilibrat numerarul deținut, să nu fie în exces, ducînd în acest mod la imobilizarea resurselor bănești care ar putea fi investiți la o rată a dobînzii, care ar aduce venituri suplimentare.
Promovarea unei politici stricte în privința intermediarilor prin care are loc activitatea de realizare a producției companiei.
Promovarea unei politici de marketing și management eficiente.
Sporirea nivelului de investiții străine atrase, care ar facilita accesul la cele mai noi tehnologii în procesul de producție, precum s-ar ridica și nivelul calității produselor.
Diversificarea furnizorilor de mărfuri prime și materiale, posibilități de aprovizionare cu materii prime mai calitative, plus avantajele rabaturilor comerciale acordatate.
Diversificarea nivelului de venituri, prin investirea în hîrtii de valoare, acțiuni ale firmelor concurente.
Absorbția unei companii din același domeniu, sporind accesul la noi piețe de desfacere, crescînd cota ocupată pe piață, obținerea de noi licențe, branduri în acest mod, precum și posibilitățile de obținere a unor noi furnizori, consumatori.
3.2. Necesitatea perfecționării sistemului de gestiune a activelor curente
Rentabilitatea și prosperarea unei entități economice, este rezultatul unui management eficient al activelor sale. Conform rezultatelor înregistrate la Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” , situația financiară a acesteia este bună, și cea a activelor curente în particular, cu toate acestea s-a diminuat nivelul veniturile din vînzări, ceea ce a determinat scăderea profitului.
În cadrul perioadei de gestiune 2013, au apărut unele probleme ce țin de rentabilitatea activelor curente, creșterii duratei de rotație a stocurilor, precum și a diminuării nivelului de lichiditate deținut de entitatea economică. Aceste probleme ne indică asupra necesității supravegherii atente a procesului de aprovizionare,formare, utilizare a resurselor materiale și financiare, a derulării ciclului operațional în ansamblu.
În acest context este necesar să se pună un accent mai mare pe aplicarea unor metode eficiente de gestiune a fiecărei componente a activelor curente și, în special, a stocurilor, și a creanțelor comerciale deținute de Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery”.
În prezent gestiunea activelor curente la întreprindere are loc prin mai multe metode care asigură ritmicitatea procesului de producție. Astfel printre metodele de gestiune utilizate se enumeră metoda computerizată de gestiune a stocurilor de numeroase ingrediente utilizate pentru producerea berii și a băuturilor carbogazoase și slab gazate. Această metodă presupune că managerii urmăresc zilnic volumul de stocuri de materii prime utilizate pentru a evita atît uzura morală și fizică a acestor stocuri, cît și utilizarea lor care duce la finisarea stocurilor, astfel prin urmărirea computerizată se dorește vizualizarea volumului de stocuri deținute și calcularea termenului ș necesarului în cadrul succesivei aprovizionări cu aceste tipuri de stocuri.
O altă metodă de gestiune aplicată în cadrul EVMB este metoda celor două recipiente. Această metodă presupune sistematizarea materiilor prime în două stocuri, unul fiind stoc curent, altul – stoc de siguranță. În cazul cînd se finisează stocul curent, se face o nouă aprovizionare, în acest răstimp se utilizeaza materiile prime din stocul de siguranță.
Pentru stocurile lichide se utilizează metoda liniei roșii, care constă în principiul că atunci cînd se lichidul ajunge la linia roșie a vasului în care se păstrează, atunci apare necesitatea unei noi aprovizionări.
Propunem echipei manageriale utilizarea și altor metode acum ar fi:
Metoda ABC, care are ca obiectiv yselectarea jarticolelor pentru care este navantajoasă organizareab cu prioritatet a unei gestiuni a stocurilor. Criteriul de gruparei a stocurilor în sistemult ABC se referăy la valoarear stocului mediuv la diferite categoriic de bunuri materiale. Acest criterius are în vedere formarear unor stocuric de resurseb materialet cît mai mici. Se asigurăy astfel o vitezăh de rotație a stocurilort mai accelerată.
Metoda ABC împarte stocurile în trei grupe: A, B și C. Din grupa A fac parte articoleleh de stocurin de valoaren marey pe unitaten de ymăsură, dar cu ipondere mică în rnumărul total de articole. Pondereat articolelor din grupav A în total stocuri este de 10%, iar valoarea lor constituie circa 70% din valoareac totală a stocurilor. Din grupa B fac parte articolele de stocuri cu valoare medie și cu pondere medieb în numărul total al stocurilor. Categoria C cuprinde articole de valoarer mică pe unitater de măsură, dar cu pondereu ridicatăn în numărul total de articolei.
Ponderea numericăn și valoricăm a celor trei categoriib, în totalul stocurilor deținute de entitatea economică este prezentată astfel:
Tabelul 3.1
Ponderea numerică și valorică a celor trei categorii de grupe în totalul stocurilor, conform metodei ABC
Sursa: adaptată de autor în baza informațiilor din [Mihaela Tulvinschi,lect.univ.dr.; Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC, RFPC nr.1/2005]
Metoda ABC presupunei o urmărirek detaliatăm a stocurilork din categoria A, deoarece acestea dețin cea mai mare ponderen în totalul valoricv al stocurilord dintr-o entitate. Pentru stocuriler din grupa Ag se va menține o nlegătură permanentăt cu nfurnizorii, vintervenind operativt pentru yrespectarea termenelori de livrarea stabilite prin contracteler economiceg încheiate. Pentru stocurileu din grupa B nu se pot istabili regulin de gestiunet independente, fiindcă uponderea acestor stocuri are un nnivel mintermediar între grupele A și C. Pentru stocurile din categoriau C urmărireaa și controlulc stocurilor se va face la perioader mai lungi, de obicei gtrimestriale, ndatorită ponderii uscăzute în bvaloarea ttotală a stocurilor.
Metoda KANBAN, care menționează că entitatea trebuie să dețină un stoc uminim, iar aprovizionarea să se facă atunci cînd va fi nevoie. Utilizarea metode da posibilitatea reducerii costurilor de deținere a stocurilor, reducerea uzurii morale a acestora, ca și reducerea resurselor imobilizaet în aceste stocuri. Din păcate, crește riscul economic din cauza apariției unor probleme în procesul de aprovizionare. Posibilitateam aplicării metodeib KANBAN furnizorii fideli, localizareay favorabilăi a unitățiloru de producție.
O altă latură ce ține de gestiunea activelor curente ale EVMB ține de eficacitatea gestiunii creanțelor, a vechimii acestora. În acest scop, în cadrul întreprinderii se duce o evidența strictă a creanțelor acordate, a furnizorilor, clienților sau personalului, cui i se acordă aceste creanțe, deoarece neîncasarea la timp a creațelor reduce din capacitatea de plată a entității.
Obiectivul gestiunii creanțelor este de a accelera plățile din partea clienților, reducerea creanțelor restante și punerea în aplicare a unei politici bune de vînzări și de promovare pe piață.
Sistemul de gestiune a creanțelor presupune următoarele activități:
Fig.3.1. Componența tehnicilor de gestiune a creanțelor
Sursa: adaptat de autor în baza politicii de credit a EVMB.
Calitatea și numărul creditelor acordate sunt în corelațiemdirectă bcapacitatea de rambursare a clienților, care trebuie să fie demonstrată și verificată încă de la început.
O altă metodă des utilizată care ar putea fi aplicată în cazul EVMB este bmetoda celor “5C”. Acesta presupune în sine un sistem prin care se realizează investigarea potențialilor clienți beneficiari de credite, prin luarea în considerare a 5 factori-numiți cei ”5C” din considerentul că cuvîntul denominării lor începe cu litera C după cum urmează:
Caracterul bclientului, se referă la bprobabilitatea ca bacesta să dîncerce să onoreze dobligația sa de dplată,chiar dacă apar unele dificultăți.
Capacitatea, presupune destimarea sabilității clientului de a splăti, situația fiind apreciată după sperformanțelesprecedente ale acestuia înhgenerareahfluxurilor hpozitive de numerar. Pentru a-și forma o nopinie adecvată despren potențialul client, analiștii din cadrul întreprinderii trebuie să preia informații dintr-o gdiversitate de sursesfinanciare sauscontabile.
Capitalula,se referă laanivelul debresursejfinanciaremdisponibile sau lahsituația hfinanciarămgenerală amclientului,jcaracterizată și kanalizată cukajutorul hindicatorilor hfinanciari (hcapacitatea îndatorăriih, hratele de grentabilitate ș.a.).
Colateralulr este reprezentat de dactivele pe care dclientul le poate oferi ca rgaranție, în schimbulmobțineriivcreditului dsolicitat.
Condițiiles se referă la stendințele seconomice sgenerale, care pot safecta spotențialul clientului de a-și onora sdatoriile rezultate din scumpărare.
Grupareagclienților înkfuncție dejimportanța lor în mcifra de afaceri ar putea fi jefectuată prin gutilizarea gmetodei gABC, care are la bază ngruparea vclienților în 3 grupe :
Grupa A,mcuprinde hclienții foart mimportanți, cărora le grevin circa f60% din fvolumul total al dcreanțelor, dnumărul lor sfiind acirca 10% din total aclienți.
Grupa B, acliențisimportanți care dețin s circa 30% din ssoldul total al clienților și circa 30% din svaloarea fcreanțelor;
Grupa C, clienți de mică importanță care reprezintă aproximativ 60% din total clienți, în timp ce ponderea creditelor pe care le dețin este de 10%.
dManagementul dclienților, conform acestei drepartiții, are la bază durmărirea atentă și dcontinuă asupra celor dind grupa A și o dsupraveghere nstrânsă a celor din grupa, prin care se dorește gevitarea gdereglărilor în gorarul de grambursare a gcreditului. Pentru acei din urmă, a căror risc de ginsolvabilitate gesteg gmajor, iar gviitorulg afacerii nu este clagr se pot stabili plafoaneg ale solduluig creanțelogr a căror depășireg să declanșezeg imediat aacțiuni fermed de restabilired a situațieid de echilibrud. Atunci cînd se gaplicară metodag este importantt de luat în seamă și unii indicatori subiectivi, astfel ca să reducem riscul de pierdere a unor clienți care însă se confruntă pe o perioadă scurtă cu unele probleme financiare.
Scopurl studieriir cliențilora este cunoașterean acestora și creșterean vînzărilor npe creditn acordate cliențilorm rentabilib și solvabiliv și în baza cacestora, csporirea cifreih de afaceri a dentității.
Gestiunea activelor curente presupune trei principii fundamentale pentru o activitate eficientă, principii care ar trebui să stea la baza gestionării activelor curente în cadrul EVMB (fig 3.1 ):
Doar prin respectarea acestor principii, entitatea economică poate activa, minimizîndu-și riscurile economice și financiare la care este expusă, asigurîndu-și activatea operațională.
Fig. 3.1. Principalele principii urmărite de gestiunea stocurilor
Sursa: elaborat de autor .
Astfel putem menționad că dmanagementul vactivelor vcurente este important pentru:
sasigurarea ritmicăc a vânzărilord și evitaread pierderii de vânzări
asiguraread cu materii primen și materialen a mproducției, și nevitarea egolurilor de rproducție;
mmenținerea bcapacității de platăm , un dmanagement bdefectuos poate duce lam mfaliment;
cperformanțele bîntreprinderii, având în vederen relațiam directăn dintre ncheltuielile aferentbe stocurilonr și profitulm întreprinderii;
implicațiile în nciclul de gconversie a fnumerarului, dconversia sstocului în rlichidități fiind o dcomponentă importantră a acestuim ciclu.
Pentru a asigura un nivel optim al rezultatelor economico-financiare, fiecare entitate economică trebuie să-și realizeze o gestionare atentă a creanțelor și datoriilor, de nivelul acestora depinzînd atît necesarul de fonduri pentru activele circulante, cît și încasarea la timp și într-o perioadă acceptabilă a rezultatelor economice supuse mai tîrziu repartiției financiare .
Principala caracteristică a activelor circulante este gradul de lichiditate înaltă pe care acestea o dețin si, deci, posibilitatea acoperirii operative din încasări a datoriilor, a efectuării unor plasamente de trezorerie și a păstrării unei rezerve lichide în cont și casă. Există un raport specific fiecărei întreprinderi între venitul din vînzări și nivelul activelor circulante necesare pentru realizarea acestora. Pornind de la acest raport, se pot identifica trei politici de gestiune a activelor circulante, cu efecte diferite asupra gradului rentabilitățiiși riscului pe care entitatea economică îl poate suporta.
În ceea ce privește finanțarea activelor circulante, într-o politică agresivă accentul cade, în principal, pe datoriile pe termen scurt care au cele mai mici costuri de procurare, dar care determină și o preocupare continuă de a reînnoi creditele pe termen scurt. Politica defensivă presupune finanțarea activelor circulante, în principal, din surse permanente (fondul de rulment) care au costuri de procurare mult mai mari dar și o acoperire suficientă împotriva riscului creditelor pe termen scurt. O politică intermediară constă în sincronizarea perfectă dintre scadențele activelor și datoriilor pe termen scurt. Rentabilitatea și riscul, ce ar însoți formarea activelor și pasivelor circulante, au sensuri contrare și se neutralizează într-o oarecare măsură. Fondul de rulment ar reprezenta, cum s-a mai menționat, marja de siguranță pentru finanțarea activelor circulante și pentru autonomia financiară a acestora.
Pentru a-și atinge obiectivele întreprinderea trebuie să tindă să îți păstreze clienții existenți, care îndeplinesc condițiile de solvabilitate și lichiditate dar și să-și atragă alți clienți noi. Pentru asta întreprinderea trebuie să efectueze o grupare a clienților în funcție cifra de afaceri și în funcție de durata medie de încasare a unui client”x”.
Principalul scop al gestiunii mijloacelor bănești, îl constituie reducerea numerarului la un nivel strict necesar pentru a nu perturba procesele în care e specializată entitatea. Putem vorbi despre un nivel optim al numerarului care trebuie păstrat în trezoreria întreprinderii, exact ca în cazul stocurilor, pentru a nu genera cheltuieli si pierderi cind deținem un nivel prea ridicat sau prea scăzut al numerarului. Gestiune mijloacelor bănești se poate efectua prin două metode cunoscute: BAUMOL și MILLER-Orr.
Modelul Baumol ar permite determinarea soldului optim de numerar. Acest model echilibrează costurile de oprtunitate apărute în urma deținerii fondurilor sub formă de numerar, cu costurile contractuale care apar atunci cînd trebuie plasată o nouă comandă de numerar.
Neajunsul acestei metode constă în faptul că e creată pe baza asigurării unei siguranțe maxime, fără perturbări și ale unor aprovizionări ritmice ale conturilor de numerar.
Modelul Miller-Orr este o dezvoltare a modelului Baumol și determină limitele superioare și inferioare pentru soldul de numerar, punctul de reînoire a comenzii și punctul de echilibru. Cînd soldul ajunge la limita superioară, întreprinderea transferă banii în valori mobiliare, iar cînd se ajunge la limita inferioară (o), entitatea transferă în bani valorile mobiliare. Utilazarea acestui model este utilă pentru entitățile comerciale din domeniul comerțului, unde există un ritm crescător și descrescător al fluxurilor de numerar intrate și ieșite. Aplicarea eficientă a acestui model poate aduce îmbunătățirea performanțelor financiare ale entității.
Caracterul continuu al procesului de producție, însoțit de cel al vînzărilor, dă naștere unor nevoi permanente de resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor determinate de volumul de activitate desfășurată de întreprindere. Stocul de materii prime și materiale al cărui volum trebuie să fie egal cu consumul pe anumite perioade, se finanțează din intrările de mijloace bănești în urma vînzării produselor, serviciilor. În plus, intrările de mijloace bănești trebuie să fie suficiente pentru acoperirea integrală a costului vînzărilor, din care să rezulte și un surplus de mijloace pentru acoperirea cererii în creștere a producției. Or, evoluția stocurilor se realizează după principiul conform căruia „variația volumului lor în cursul unei perioade determinate este egală cu diferența fluxurilor de intrare și ieșire din cursul acestei perioade”.
3.3. Eficientizarea interdependenței dintre nivelul activelor circulante și riscul imobilizărilor de resurse financiare.
Necesitatea economisirii resurselor materiale și bănești, folosirea cu maximum de eficiență a activelor circulante reclamă cu acuitate stabilirea unui nivel optim al stocului. Organizarea rațională a aprovizionării reprezintă o premisă pentru reducerea imobilizărilor de valori valutare, pentru asigurarea unor niveluri de stocuri în concordanță cu nevoile stricte, reale de producție.
Repartizarea cheltuielilor cu stocurile este diferită pentru fiecare perioadă a anului, căci, din alt punct de vedere, stocurile pot fi divizate în stocuri sezoniere și stocuri curente, ele fiind determinate de perioada anului în care sunt supuse vînzării, și deoarece nivelul vînzărilor de bere crește în perioada de vara și se diminuează în perioada rece a anului, vom analiza vînzările de bere în aceste perioade ale anului (tab.3.1).
Tabel 3.1
Cantitatea de bere realizată în perioada estivală și rece a anului (litri)
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery”S.A
Conform datelor din tabel observăm că cantitatea de bere realizată creste semnificativ în perioada estivala comparativ cu perioada rece a anului. Totusi putem vedea că în perioada estivală a anului 2013 s-au realizat cu 15.76% mai putin litri de bere decit in aceeasi perioada a anului 2012. O diminuare a cantitatii de bere o observam si in perioada rece anului 2013 fata de 2012 cu 9.65%. Acest ritm descrescător va determina scaderea veniturilor din vînzari si respectiv scaderea rentabilitatii activelor.
Conform analizei stocurilor sezoniere, am relevat că cantitatea de bere realizată creste semnificativ în perioada estivala comparativ cu perioada rece a anului, ritmul descrescător va determina scaderea veniturilor din vînzari și respectiv scăderea rentabilității activelor., indicatori care au fost cercetați anterior.
În concluzie, managerii ÎM ”Efes Vitanta Moldova Brewery” trebuie să țină cont de scăderea încasărilor de mijloace bănești în perioada rece a anului, planificînd resurse financiare pentru a asigura entitatea cu mijloace lichide, astfel încît să poată face față volumului mare de cashflow-uri de ieșire. Pentru a optimiza nivelul de stocuri deținute și a nu se produce întîrzieri sau întreruperi în procesul de producție, entitatea economică trebuie să-și gestioneze corect și creanțele de care dispune.
Managementul creanțelor presupune un process continuu de urmărire a situației economico-financiară a clienților, pentru a evita riscul de a împrumuta clienților insolvabili, în prag de faliment. În acest scop vom analiza evoluția și structura vechimii creanțelor (tab.3.2).
În perioada de gestiune 2012 comparativ cu 2011, volumul total al creanțelor a crescut cu 95,98%, din cauza creșterii majore a creanțelor cu un termen între 30 și 60 de zile de 4559,7 ori, chiar dacă putem aprecia pozitiv scăderea nivelului creanțelor cu termen de încasare sub 30 de zile de 70,1%, aceasta nu este suficient pentru a modifica ritmul de creștere a creanțelor restante, dar nedepreciate cu 27,2%. Nivelul creanțelor restante și depreciate a rămas același 195,04 mii lei. Semnificativ au crescut și creanțele performante de 283,9 ori. Creșterea nivelului creanțelor se răsfrînge negativ asupra nivelului lichidității și capacității de plată a entității economice.
Tabel 3.2
Analiza vechimii creanțelor
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Conform tabelului analizei vechimii creanțelor, putem observa o îmbunatățire a managementului gestiunii creanțelor pentru perioada 2013 comparativ cu 2012, astfel ponderea creanțelor performante scade cu 1,03% sau cu 451,2 mii lei. Volumul creanțele a căror termen de încasare este sub 30 de zile este și el în scădere cu 15,19% sau cu 1399,6 mii lei. Creațele care trebuie încasate între 30 și 60 de zile sunt și ele în scădere cu 24,9% sau cu 7651 mii lei. Creanțele restante și depreciate au rămas aceleași. Astfel concluzionăm că creanțele totale sunt în scădere cu 11,32 puncte procentuale în 2013 față de 2012, ceea ce apreciem pozitiv pentru capacitatea de plată si solvabilitatea întreprinderii EVMB.
Gestiunea eficientă a creanțelor și numerarului presupune diminuarea la maxim a riscului de credit, care reprezintă riscul de pierderi financiare pentru companie care ar putea apărea în cazul în care un client sau partener nu reușește să își îndeplinească obligațiile contractuale. Riscul de credit este determinat de numerar și echivalente de numerar, depozite la bănci și instituții financiare, precum și de expuneri legate de creditare față de clienții entității economice. Valoarea contabilă a activelor financiare reprezintă expunerea maximă la riscul de credit.
Observăm că în perioada 2013 comparativ cu 2012, creanțele au înregistrat un trend de scădere de 11,3% sau s-au micșorat cu 9501,7 mii lei. Iar numerarul și echivalentele de numerar s-au diminuat cu 48,34% sau cu 49476,8 mii lei. Ceea ce reprezintă o îmbunătățire a managementului riscului de credit pentru entitatea economică.
Tabel 2.18
Expunerea maximă la riscul de credit
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.
Expunereas Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. la risculs de credits este influențatăs în principals de caracteristiciles individualeb ale fiecărui clienbt (distribuitorf). Entitateaa are aproximativ 16 clienți. întreprindereab a stabilit ompolitică de credit în care fiecare client nou este analizatmindividual pentrumbonitate înainte ca EVMB să ofere termenii și condițiile de livrarebstandart. În plus, entitareancerengaranțiibbancare înnfavoarea sa, de la toți distribuitoriicsăi. Ea stabilește unbprovision pentruhdepreciere carehreprezintănestimarea pierderilornprivind creanțelebcomerciale șibinvestiții. Principalele componente ale acestui provisionbsunt pierderiletspecifice care se referă la expunerirsemnificative în modbindividual. Entitatea cere ddreptdgaranție pentrufcreanțele comercialefgaranțiirbancare de la distribuitorii săi înrvaloare ded102,400.000 MDL (2012: 105,000.000 MDL).
Riscul demlichiditate estedriscul căbentitatea nu va aveabcapacitatea să-șimîndeplinească obligațiilemsale financiare, pînă la bscadența acestora,
Abordarea EVMB asupramgestionăriiblichidității estebasigurarea, pe cît posibil, a suficiențeimlichidităților pentru a-și îndeplinimobligațiile salegpînă lafscadență, atît în condiții normale, cît și în cele dedcriză, fără adsuportarpierderiminacceptabile sau ma riscaddeteriorarea reputației cîntreprinderii.
Concluzii
Activele curente reprezintă o componentă primordială a funcționării întreprinderii, care sunt utilizate penrtu a asigur funcționalitatea acesteia, constituind obiectul asupra cărora se realizează acțiunea de prelucrare și transformare specifică unității economice.
Nivelul activelor curente se răsfrînge asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii, astfel încît activele curente influențează asupra veniturilor din vînzări, asupra capacității de finanțare, lichidițății, rentabilității. Relația dintre rezultatele financiare a întreprinderii e direct proporțională cu nivelul, cantitatea, calitatea activelor circulante.
Eficiența utilizării activelor se exprimă prin prisma indicatorilor duratei și vitezei de rotație a activelor curente, totodată prin durata de rotație a stocurilor și durata de încasare a creanțelor. Un indicator specific al gestiunii eficiente a mijloacelor bănești, îl constituie lichiditatea entității, gradul de asigurare cu mijloace bănești. Rentabilitatea activelor curente exprimă gradul de gestiune corectă a stocurilor și creanțelor întreprinderii.
Factorii principali sintetizați în urma analizei efectuate în prealabil, care exercită o influență majoră asupra nivelului și calității activelor curente deținute sunt numeroși. Cei mai marcanți sunt reprezentați de natura activității desfășurate, care determină dimensionarea componentelor activelor circulante într-un mod eficient pentru a asigura continuitatea procesului de producție, un alt factor determinant este natura relațiilor dintre entitate și furnizori, clienți, care influențează atît mărimea și ritmul de aprovizionare, dar și costurile tranzacțiilor, posibilitățile de a beneficia de rabaturi comerciale, avantaje privind termenele de plată etc.
Analiza eficienței utilizării activelor curente în cadrul EVMB a evidențiat următoarele:
activele imobilizate dețin ponderea cea mai mare în total activ pe toata perioada analizată, iar ponderea activelor circulante în total activ este de 34% în acest răstimp. Ritmul creștere sau descreștere a componentelor activelor curente relevă că nivelul mijloacelor bănești atestă un ritm de descreștere de 5,13% în 2012 față de 2011, și de 13,74% în 2013 comparativ cu 2012 respectiv. Stocurile au un ritm de descreștere în 2012 cu 2,08%, însă în 2013 nivelul lor crește cu 11,38%. Creanțele au si ele un ritm de creștere, în 2012 cu 44,44%, și în 2013 respectiv cu 2,62% comparativ cu 2012.
Creșterea nivelului stocurilor și a creanțelor a determinat diminuarea nivelului mijloacelor bănești deținute, ceea ce este o situație nefavorabilă pentru întreprindere, acest fapt afectînd negativ capacitatea de plată și de lichiditate a entității, totuși mijloacele bănești sunt într-o cantitate destul de mare,numerarul are un trend constant de descreștere de aproximativ 10% anual, ceea ce presupune că entitatea economică ar putea să facă față unor situații neprevăzute de plată, neafectînd astfel procesul de producție și legăturile cu furnizorii, creditorii, în cazul unor credite comerciale cu termen scadent.
Analizînd capacitatea de autofinanțare a activelor curente am relevat că în primul rind valoarea pozitivă în perioadele de gestiune 2011-2013 a fondului de rulment ne vorbește despre o stabilitate și posibilitate de finanțate permanentă a activelor curente.
Rata finanțării activelor curente, în dinamică, a înregistrat o scădere pe parcursul perioadelor de gestiune cercetate, ce presupune că în cadrul EVMB, gradul de gestiune eficientă a stocurilor și creanțelor este în scădere. Rata finanțării stocurilor pe seama creditelor de furnizori, înregistrează un trend pozitiv cu o creștere de 0,4 în 2012 față de 2011, totuși, scade 0,17 în 2013 comparativ cu 2012, ceea ce ne indică asupra faptului, că întreprinderea încearcă să utilizeze într-o proporție mai redusă creditele pentru a-și finanța stocurile.
Analizînd lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii EVMB, am observat că toți indicatorii de lichiditate sunt mai mari decît normele teoretice, din acest punct de vedere putem vedea o gestiune incorectă a mijloacelor banești, motivat de numărul mare de cashflow-uri, totuși urmărind dinamica indicatorilor de lichiditate, relevăm că în cadrul EVMB managementul gestiunii lichidității s-a îmbunătățit, ceea ce apreciem favorabil pentru entitatea economică, sporind gradul de îmbunătățire a trezoreriei.
În urma analizei efectuate a duratei și vitezei de rotație a activelor curente, am constatat numărul de rotații a crescut pînă la 3,05 ori, avînd o durata de rotatie de 118,4 zile.
EVMB a înregistrat o reducere a vitezei de rotație a stocurilor, în schimb am observat o dinamică de reducere a duratei de încasare a creanțelor cu 2 zile.
Rentabilitatea activelor curente s-a diminuat considerabil pe parcursul celor 3 ani, ajungînd pînă la valoarea de 19,7% în 2013.
Nivelul activelor circulante e direct proporțional cu nivelul veniturilor din vînzări și cu mărimea profitului brut înregistrat în cadrul entității economice analizate. Conform corespondenței care se manifestă între ritmul de creștere/descreștere a nivelului activelor circulante și cel al indicatorilor de lichiditate , am sesizat o legătură directă, rata de lichiditate a entității scade deopotrivă cu diminuarea activelor curente, de aici putem concluziona că Î.M.”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A își gestionează activele printr-o politică echilibrată, care presupune că întreprinderea nu își formează stocuri excessive, ci moderate, nivelul cărora să înregistreze un nivel al costurilor totale minime, și care să asigure ritmicitatea procesului de producție.
Deci, efectuînd analiza permanentă a activelor circulante, se poate obține informația necesară și oportună pentru a efectua o gestiune eficientă a stocurilor, creanțelor și numerarului, ce va influența pozitiv asupra situației financiare a întreprinderii.
Printre măsurile propuse de optimizare a rezultatelor financiare ar fi :
Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante, inclusiv a componentelor sale;
Utilizarea eficientă a stocurilor, asigurînd stocuri medii;
Aplicarea metordelor de gestiune a creanțelor, a termenilor de rambursare a lor, urmăririi situației clienților pentru a evita întîrzierea plăților și apariția creanțelor dubioase;
Păstrarea unui nivel al numerarului optim, și nu excedent pentru plățile scadente, pentru a diminua pierderile în cazul creșterii inflației, din cauza devalorizării banilor.
Aprobarea unei strategii de diminuare a riscului de lichiditate, riscului de credit;
Uniformizarea nivelului vînzărilor pentru toate sezoanele anului, astfel încît să se asigure cu încasări și în perioadele mai reci ale anului. etc.
Bibliografie
Acte legislative și normative
L E G E A contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007 din Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-93/399 din 29.06.2007
Standartele Nationale de contabilitate cu aplicare de la 1ianuarie 2014
Manuale, monografii și lucrări didactice
Botnari Nadejda ,Finantele întreprinderii, Chișinău 2006. 235p. ISBN 978-9975-78-482-5;
Băncilă Natalia, ”Evaluarea financiară a întreprinderii(curs universitar pentru studenții facultăților de economie și finanțe)”, ed.ASEM, Chisinău 2005, 218p, ISBN 9975-75-302-7
Bălănuță, Vladimir. Analiza gestionară: Lucrare didactico și practico aplicativă în domeniul diagnosticului activității întreprinderii de producție. Chișinău: Ed. ACAP, 2003, 120p.
Bistriceanu Gheorghe D.,” Finanțele agenților economici ”, București, ed.Economica, 2001, 784p.,.ISBN 9735904330
Bîrcă Aliona,Lazari L, Grigoroi L., ”Contabilitatea întreprinderii”, Chisinău, Cartier, 2011, p.508, ISBN 978-9975-79-703-0
2.6 Bugan Corneliu,Controlul de gestiune a stocurilor. În:Simpozionul internațional al tinerilor cercetători Ediția a Vlll-a (28 – 29 aprilie 2010),conf. științifică, Chișinău 2010,
ISBN 978-9975-75-543-6
2.7 Gheorghe I. Ana, ” Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor”,
ed.Economica, București,2001,320p , ISBN 973-590-507-8
2.8 Hoanță, Nicolae. Finanțele firmei. București. Ed. Continent, 1996, p.367,
ISBN 97395256010
2.9 Lazari L.,Grigoroi L. Bazele contabilității, MD2012,p 236, ISBN 978-9975-79-743-6;
2.10 Mărgulescu, Dumitru și alții. Analiza economico-financiară. Timișoara: Ed. Mirton, 1997, p.266-267;
2.11 Ioan, Mihai. Analiza situației financiare a agenților economici. Timișoara: Ed. Mirton, 1997, p.138;
2.12 Tcaci N., „Analiza rotației și eficienței utilizării activelor curente în întreprinderile agricoleȚ”, în revista Economica nr.6(70), ed. ASEM, Chisinau 2009, ISSN 1810-9136
2.13 Mihaela Tulvinschi,lect.univ.dr.; Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC, RFPC nr.1/2005;
2.14 Stancu I., ”Finanțe.Teoria Piețelor Financiare.Finanțele întreprinderilor.Analiza și gestiunea financiară”, ed.II,ed.Economica 1997, 720p, ISBN 973-9197-90-2.
2.15 Stancu I., ”Finanțe.Piețe financiare și gestiunea portofoliului. Investiții reale și finanțarea lor. Analiza și gestiunea financiară a întreprinderii”, ed.III, ed.Economica , București 2022, 1056 p., ISBN 973-590-512-4.
Site-ografia
3.1 Acte normative, Legea privind contabilitatea activelor circulante http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/standartsnew
3.2 StandartelorNationale de contabilitate cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 ,[online], citat pe 25.03.2014],disponibil pe ”http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/standartsnew
3.3 Planul general de conturi contabile cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 , [online], citat la 25.02.2014, disponibil pe http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/plannew
3.4 E.MĂLĂESCU, A.SCRIOȘTEANU – Managementul aprovizionării, Ed.Universitaria, Craiova, 2004,[online], [citat la 26.02.2014], disponibil pe : http://www.univ-st-lupascu.ro/resurse/Tematica_licenta_2010/Managementul_cumpararilor.pdf
3.5 Wall-street pentru noua economie, [online], citat la 10.04.2014, disponibil pe :http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/14687/Cum-se-face-o-analiza-SWOT.html
3.6 Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii din Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr.764 din 25.11.1992,[online], citat la 25 disponibil pe:http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=296766&lang=1
Bibliografie
Acte legislative și normative
L E G E A contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007 din Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.90-93/399 din 29.06.2007
Standartele Nationale de contabilitate cu aplicare de la 1ianuarie 2014
Manuale, monografii și lucrări didactice
Botnari Nadejda ,Finantele întreprinderii, Chișinău 2006. 235p. ISBN 978-9975-78-482-5;
Băncilă Natalia, ”Evaluarea financiară a întreprinderii(curs universitar pentru studenții facultăților de economie și finanțe)”, ed.ASEM, Chisinău 2005, 218p, ISBN 9975-75-302-7
Bălănuță, Vladimir. Analiza gestionară: Lucrare didactico și practico aplicativă în domeniul diagnosticului activității întreprinderii de producție. Chișinău: Ed. ACAP, 2003, 120p.
Bistriceanu Gheorghe D.,” Finanțele agenților economici ”, București, ed.Economica, 2001, 784p.,.ISBN 9735904330
Bîrcă Aliona,Lazari L, Grigoroi L., ”Contabilitatea întreprinderii”, Chisinău, Cartier, 2011, p.508, ISBN 978-9975-79-703-0
2.6 Bugan Corneliu,Controlul de gestiune a stocurilor. În:Simpozionul internațional al tinerilor cercetători Ediția a Vlll-a (28 – 29 aprilie 2010),conf. științifică, Chișinău 2010,
ISBN 978-9975-75-543-6
2.7 Gheorghe I. Ana, ” Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor”,
ed.Economica, București,2001,320p , ISBN 973-590-507-8
2.8 Hoanță, Nicolae. Finanțele firmei. București. Ed. Continent, 1996, p.367,
ISBN 97395256010
2.9 Lazari L.,Grigoroi L. Bazele contabilității, MD2012,p 236, ISBN 978-9975-79-743-6;
2.10 Mărgulescu, Dumitru și alții. Analiza economico-financiară. Timișoara: Ed. Mirton, 1997, p.266-267;
2.11 Ioan, Mihai. Analiza situației financiare a agenților economici. Timișoara: Ed. Mirton, 1997, p.138;
2.12 Tcaci N., „Analiza rotației și eficienței utilizării activelor curente în întreprinderile agricoleȚ”, în revista Economica nr.6(70), ed. ASEM, Chisinau 2009, ISSN 1810-9136
2.13 Mihaela Tulvinschi,lect.univ.dr.; Gestiunea diferentiata a stocurilor dupa sistemul ABC, RFPC nr.1/2005;
2.14 Stancu I., ”Finanțe.Teoria Piețelor Financiare.Finanțele întreprinderilor.Analiza și gestiunea financiară”, ed.II,ed.Economica 1997, 720p, ISBN 973-9197-90-2.
2.15 Stancu I., ”Finanțe.Piețe financiare și gestiunea portofoliului. Investiții reale și finanțarea lor. Analiza și gestiunea financiară a întreprinderii”, ed.III, ed.Economica , București 2022, 1056 p., ISBN 973-590-512-4.
Site-ografia
3.1 Acte normative, Legea privind contabilitatea activelor circulante http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/standartsnew
3.2 StandartelorNationale de contabilitate cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 ,[online], citat pe 25.03.2014],disponibil pe ”http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/standartsnew
3.3 Planul general de conturi contabile cu aplicare de la 1 ianuarie 2014 , [online], citat la 25.02.2014, disponibil pe http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/plannew
3.4 E.MĂLĂESCU, A.SCRIOȘTEANU – Managementul aprovizionării, Ed.Universitaria, Craiova, 2004,[online], [citat la 26.02.2014], disponibil pe : http://www.univ-st-lupascu.ro/resurse/Tematica_licenta_2010/Managementul_cumpararilor.pdf
3.5 Wall-street pentru noua economie, [online], citat la 10.04.2014, disponibil pe :http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/14687/Cum-se-face-o-analiza-SWOT.html
3.6 Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii din Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr.764 din 25.11.1992,[online], citat la 25 disponibil pe:http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=296766&lang=1
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Eficientei Utilizarii Activelor Curente la Intreprindere pe Baza Materialelor I.m. Efes Vitanta Moldova Brewery (ID: 135659)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.