Analiza Eficientei Investitiei In Dezvoltarea Productiei la Sc

Economie

Analiza Eficientei Investitiei In Dezvoltarea Productiei la Sc

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

CAP. I Introducere

În sens general, conceptul de diagnostic, la nivelul unei firme, presupune reperarea disfuncționalităților activității ei, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și a măsurilor care să conducă la îmbunătățirea situației economico-financiare.

În mod particular, prin diagnosticarea unei firme, în vederea evaluării, se urmărește cunoașterea tuturor laturilor activității acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse umane, economico-financiara etc., precum și a punctelor forte și punctelor slabe corespunzătoare fiecăreia. Aceasta are ca scop exclusiv evidențierea parametrilor de operare ai firmei, estimarea performanțelor și riscurilor activității viitoare, orice informații care pot orienta judecata evaluatorului în fiecare dintre cele trei abordări prezentate.

În cadrul diagnosticului trebuie să-și găsească răspuns probleme cum sunt:

Piața pe care operează firma și poziția trecută și probabilă pe această piață;

Situația juridică a firmei și a proprietății evaluate;

Potențialul uman și de management al firmei;

Infrastructura tehnică pentru susținerea activității de producție sau servicii;

Rezultatele obținute și probabile ale întreprinderii.

În cadrul activității practice de evaluare a unei firme diagnosticul trebuie să furnizeze informațiile necesare aprecierii situa ției trecute și prezente, care constituie o bază pentru estimarea elementelor și variabilelor ”cheie” ce trebuie avute în vedere în cazul aplicării diferitelor metode de evaluare. Întrucât evaluarea întreprinderii nu înseamnă o aplicare mecanică a unor tehnici, ci presupune o apreciere profundă a performanțelor firmei, echipa de evaluare trebuie să opereze cu parametri considerați normali pentru mediul de activitate al firmei evaluate și la momentul efectuării evaluării.

Investiția reprezintă folosirea unei sume de bani cu scopul unor profituri viitoare. În sens extins investiția constă în sacrificiul unei părți din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil și incert.

Investițiile sunt o categorie de cheltuieli care vor influența în cea mai mare parte viitorul, în sensul că de ele depind creșterea și perfecționarea potențialului productiv al unei întreprinderi, apariția de noi capacități de producție într-o ramură a economiei.

Trebuie avută în vedere și relația distinctă dintre investiție și economisire. Economisirea poate fi definită mai curand ca un simplu consum amânat, în timp ce, investiția reprezintă de fapt un consum sacrificat în prezent în intenția obținerii unui consum viitor mai mare. Investiția mai are în plus și un caracter real, în sensul ca ea poate determina creșterea în viitor a producției naționale.

Noțiunea de investiție prezinta două definiri:

sfera lărgită reprezentată prin investițiile financiare, care constituie în esență, orice plasament de capital cu scopul de a obține profit;

sfera restrânsă se referă la achiziționarea de noi mijloace fixe și se cheamă investiții de capital

Noțiunii de investiții îi este alăturată noțiunea timpului – element definitoriu al procesului investițional. În acest sens investiția este o cheltuială certă pentru un viitor incert, din care reiese că investiției îi este inerent riscul.

La nivel macroeconomic rolul investițiilor constă în:

Sprijină dezvoltarea economică, fapt ce se realizează in mod diferit in funcție de forma pe care o îmbracă investiția străină directă. În cazul unei investiții „pe loc gol”, creșterea economică se datorează creării unei noi capacități de producție, locurilor de muncă suplimentare, apariției unui nou consumator și plătitor de taxe. În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situația eficientizării activității agentului economic și creșterii competitivității acestuia, permițând supraviețuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Susține investițiile interne, astfel în cât producătorii autohtoni vor fi interesați în creșterea eficienței activității și îmbunătățirea calității output-urilor fie pentru a face față concurenței datorate prezenței investitorlior străini în sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furmizori ai investitorului străin. În plus, firmele locale pot dobândi acces la canalele de distribuție ale investitorului străin, caz în care vor fi interesate în creșterea producției și a calității bunurilor realizate.

Sustine restructurarea și privatizarea, aspect care are o importanță deosebită în cazul statelor central și est europene, în special în cazul firmelor care necesită un volum mare de capital și capacitatea de a reorganiza și eficientiza activitatea. Astfel, investitorii străini pot contribui nu numai cu resursele financiare necesare privatizării, în măsura în care efectuează ulterior investiții în vederea eficientizării rapide a activității firmei.

Sprijină creșterea investițiilor de capital, datorită accesului investitorilor străini la sursele externe de capital. În cazul în care piețele locale de capital nu dispun de resurse financiare pentru finanțarea unor proiecte importante, investițiile străine pot acoperi acest deficit deoarece reprezintă o sursă directă de capital străin. Astfel, pot avea efecte pozitive asupra balanței de plăți externe, prin finanțarea deficitului de cont curent.

Produce efecte pozitive asupra balanței comerciale, dacă investitorul direct produce prioritar pentru export sau în cazul producției destinate pieței interne care substituie importurile.

Ajuta creșterea veniturilor la bugetul statului datorită apariției de noi contribuabili în economia țării gazdă. Chiar și în cazul în care se acordă anumite stimulente fiscale, veniturile bugetare cresc ca urmare a creșterii încasărilor din impozitele pe salarii.

Investițiile au forme contrarii la scara întregii economii. Economisirea înseamnă retragerea din circulație a unei puteri de cumparare egală cu sumele economisite. Efectul este resimțit de cererea agregată care se diminuează. Are loc astfel contracția activității la scara întregii economii, fenomen denumit în mod uzual recesiune;

Investițiile joacă un rol economic expansionist. A investii înseamnă a cumpara bunuri și servicii, întreținând și extinzând activitatea altor agenți economici, efect reflectat în creșterea outputului economic total, adică a PNB sau PIB;

Deoarece între momentul efectuării investiție și momentul în care se fac simtite efectele sale există un interval mai scurt sau mai lung, are loc apariția unei cereri suplimentare care nu are încă corespondent în bunuri și servicii;

Pe baza diagnosticului întreprinderii evaluate se fundamentează scenariile ce stau la baza evaluării în abordarea pe bază de venit. O problemă importantă în realizarea diagnosticului o reprezintă asigurarea informațiilor ce vor fi analizate. În acest sens, așa cum s-a precizat, Standardul de evaluare a afacerii (SEV 5) insistă pe necesitatea ca evaluatorul să verifice acuratețea și credibilitatea surselor de informații, iar judecata finală a valorii (reconcilierea valorilor obținute) să includă acest aspect important prin intermediul unei analize a gradului de credibilitate și relevanță al tuturor informațiilor care au stat la baza aplicării fiecărei metode.

Domeniul de activitate principal al SC COPANEX SRL este comerțul cu ridicata a produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului. Activitatea principală este comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne- (4632 Cod CAEN).

Comerțul este activitatea care constă în cumpărarea de mărfuri în mod continuu și în cantități mari, de la producători sau importatori, în a stoca aceste mărfuri pentru a aproviziona, la cerere, utilizatorii profesionisti (comercianți, industriați, mestețugari etc.)

Comerțul cu ridicata include toate activitățile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.

Comerțul cu ridicata constă în cumpararea de mărfuri alimentare, băuturi și tutun în mod continuu și în cantități mari, de la producători sau importatori, în a stoca aceste mărfuri pentru a aproviziona, la cerere, utilizatorii profesioniști (comercianți, industriași, mesteșugari etc.).

Rolul economic al comerțului cu ridicata în raport cu producătorii, oferă o serie de avantaje care, pe ansamblul pieței, exercită influențe multiple, asigurând continuitatea activității comerciale, o mobilitate corespunzătoare în ceea ce privește orientarea mărfurilor în raport cu cererea, precum și asigurarea unei forțe de echilibru, fără oscilații puternice de la un sezon la altul sau de la o zonă la alta. Față de comerțul cu amănuntul, rolul economic al comerțul cu ridicata este dat de asemenea, de către o serie de avantaje care se referă la informarea detailiștilor; asigurarea sortimentelor necesare, fragmentarea loturilor mari, finanțarea unor tranzacții, servicii și consultanță de management.

Dată fiind complexitatea relațiilor generate de intervenția comerțului cu ridicata în fluxul produselor, rolul acestuia trebuie analizat pe ansamblul economiei, văzut atât în raport cu producătorii, cât și cu comerțul cu amănuntul.

În raport cu producătorii, sistemul de relații bazat pe prezența comerțului cu ridicata oferă o serie de avantaje care, pe ansamblul pieței, exercită influențe multiple, asigurând continuitatea activității comerciale, o mobilitate corespunzătoare în ceea ce privește orientarea mărfurilor în raport cu cererea, precum și asigurarea unei forțe de echilibru, fără oscilații puternice de la un sezon la altul sau de la o zonă la alta.

Datorită faptului că lansează și plătește comenzi care se referă la partizi mari de mărfuri, comerțul cu ridicata permite producătorilor, prin alimentarea constantă a fluxurilor financiare, să-și continue fără întrerupere activitatea, evitânduse astfel orice stagnare a producției, ce s-ar putea interpune între momentul realizării produselor și momentul asigurării vânzării acestora.

Stocând mari cantități de produse, comerțul cu ridicata asigură producătorilor multiple servicii logistice, eliberându-i astfel de sarcinile depozitării și condiționării mărfurilor, scutindu-i de cheltuielile materiale, financiare și cu forța de muncă generate de procesul de stocare, cât și de grijile permanente cu privire la asigurarea capacităților de stocare.

Comerțul cu ridicata își eșalonează comenzile în timp, pornind de la informațiile pe care le obține prin intermediul unităților cu amănuntul, cu privire la evoluția și oscilațiile consumului. O asemenea eșalonare a comenzilor, cât și previziunile pe care le elaborează cu privire la viitoarele evoluții ale consumului, contribuie, de asemenea, la regularizarea producției, evitarea rupturilor de stoc sau a unor suprasolicitări bruște ale producției. Comerțul cu ridicata, ca mijloc de legătură între comerțul cu amănuntul și producători, permite acestora din urmă să aibă informații prețioase asupra modului în care le sunt primite produsele.

Având interesul ca mărfurile producătorilor cu care colaborează să se vândă în permanență, comerțul cu ridicata participă activ la schimbarea vânzărilor respective, prospectând detailiștii, stabilind și realizând cataloage, documentații, punând, dacă este cazul, chiar proprii specialiști să realizeze cercetări de piață, pentru o mai bună cunoaștere a cerințelor pieței, o îmbunătățire a sistemelor de vânzare și chiar a unor produse.

Comerțul cu ridicata poate participa, de asemenea, la campaniile de promovare a vânzărilor alături de diferitele categorii de revânzători și, într-un mod general, la toate formele de acțiune capabile să ajute detailiștii și, deci, de a antrena consumatorul. Față de comerțul cu amănuntul, rolul economic al comerțului cu ridicata este dat de asemenea, de către o serie de avantaje care prezintă importanță atât pentru întreprinzătorii ce acționează în domeniul respectiv, cât și pentru circuitul economic general din cadrul piețeovare a vânzărilor alături de diferitele categorii de revânzători și, într-un mod general, la toate formele de acțiune capabile să ajute detailiștii și, deci, de a antrena consumatorul. Față de comerțul cu amănuntul, rolul economic al comerțului cu ridicata este dat de asemenea, de către o serie de avantaje care prezintă importanță atât pentru întreprinzătorii ce acționează în domeniul respectiv, cât și pentru circuitul economic general din cadrul pieței.

Astfel, comerțul cu ridicata joacă un rol foarte important în ceea ce privește informarea detailiștilor. Într-adevăr, în cazul unui comerț descentralizat, bazat pe mecanismul pieței, numai comercianții cu amănuntul din afara marilor aglomerații sunt slab informați sau total ignorați atât de către producătorii indigeni, cât, mai ales, de către cei străini, de pe terțele piețe externe. Or, prin cunoștințele sale, prin documentațiile realizate și prin diversele cataloage elaborate, grosiștii îi informează permanent și îi ajută în obținerea partizilor de mărfuri necesare.

Grosiștii care se aprovizionează vagonabil sau cu mijloace auto la întreaga capacitate fracționează respectivele partizi de mărfuri și livrează spre comerțul cu amănuntul, la unitățile apropiate, cantitățile exacte pe care acestea le pot stoca sau vinde într-o unitate de timp, corespunzător posibilităților financiare; un asemenea procedeu permite o armonizare rapidă în caz de nevoie.

Ca un corolar al capacității sale de stocaj, comerțul cu ridicata permite, în frecvente cazuri, detailiștilor să beneficieze de prețuri mai joase decât dacă s-ar aproviziona direct de la producător, ca urmare a sistemelor de remize care nu se acordă decât pentru achiziționarea unor cantități foarte mari.

Lucrarea “Analiza eficienței investiției în dezvoltarea producției la SC COPANEX SRL” este o sinteză în care am ilustrat atât aspecte teoretice ale analizei diagnostic cât și aspecte concrete, practice având drept subiect de analiză, Societatea Comercială COPANEX SRL. Abordarea aleasă este de a accelera întelegerea proceselor premargătoare analizei eficienței investiției precum și a procesului în sine, pe un exemplu concret.

În prezenta lucrare am încercat să analizez și evidențiez cât mai cuprinzător maniera în care întreprinderea își desfășoară activitatea și care este rezulatul analizei diagnostic precum și dacă COPANEX SRL reprezintă o investiție eficientă.

CAP. II Analiza diagnostic a societății comerciale COPANEX SRL

Diagnosticul organizatoric

Obiectul de activitate

Obiectul de de activitate principal al SC COPANEX SRL este comerțul cu ridicata a produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului. Activitatea principală este comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne – 4632 Cod CAEN.

Forma de organizare

SC COPANEX SRL este o societate cu răpsundere limită. Aceasta este acea societate ce se constituie de către una, două sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri pentru a desfășura o activitate comercială, în vederea dobândirii și împărțirii beneficiilor și care răspund pentru obligațiile societății în limita aportului. În cazul societății anlizate aceasta a fost constiuită de către Pânzaru Costel și Pânzaru Mihalela.

Structura managerială

Administrarea societății se face de către : Panzaru Costel si Panzaru Mihaela, cetățeni români, având puteri depline de reprezentare și administrare a societății pe o perioadă nelimitată

Nivelul ierarhic reprezintă o altă componentă a structurii organizatorice și este alcătuit din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate pe linii orizontale, la aceeași distanță față de managementul superior al organizației; nivelul ierarhic – reprezintă totalitatea compartimentelor de muncă din cadrul firmei.

Numărul nivelurilor ierarhice are o importanță deosebită pentru buna desfășurare a activității manageriale. Astfel, o diminuare a numărului de niveluri ierarhice are ca efect simplificarea și micșorarea circuitelor informaționale, creșterea operativității activităților, diminuarea posibilităților de deformare a informațiilor.

Factorii principali care influențează numărul de niveluri ierarhice a unei organizații sunt:

dimensiunea organizației, a entităților sale;b#%l!^+a?

complexitatea activităților acesteia;

competența conducătorilor săi.

Ponderea ierarhicã (sau norma de conducere) reprezintã numãrul de persoane aflate în directa subordine a unui conducãtor.

Ea constituie o modalitate de ordonare a posturilor și funcțiilor în cadrul compartimentelor organizației. Dimensiunile ponderii ierarhice sunt influențate în special de:

tipul activităților desfășurate;

nivelul de pregătire și experiență profesională a titularilor de post;

gradul de motivare a personalului;

competența profesională a conducătorului;

numărul nivelurilor ierarhice (cu cât numărul nivelurilor ierarhice crește, cu atât ponderea ierarhică scade și invers).

Ponderea ierarhică înregistrează valori variabile, pe verticala structurii organizatorice crescând către nivelurile inferioare, iar pe orizontală, amplificându-se pe măsura trecerii de la compartimentele funcționale la cele operaționale.

Asigurarea unei ponderi ierarhice optime reprezintă unul dintre dezideratele importante ale unui management performant, deoarece o supradimensionare generează dificultăți în coordonarea și controlul activităților, în timp ce o subdimensionare conduce la un număr mare și nejustificat de posturi, și, în final, la o creștere a costului structurii organizatorice.

Tipul de piramidă este cel aplatizat iar ca avantaje se regăsesc: comunicațiile directe si adoptarea deciziilor foarte aproape de locul de implementare, deasemenea salariații sunt mai motivați, costurile cu managementul sunt scazute, informația este cât mai veridică.

Funcțiile – de conducere – cuprind sarcini și atribuții de coordonare a activității persoanelor subordonate. Cei ce dețin astfel de funcții au un grad mai mare de responsabilitate și autoritate.

Tipul de management practicat de SC COPANEX SRL este cel operativ pentru că utilizează perioade scurte de timp (lună, decadă, săptămână, zi, schimb) ține seama de cerințele de detaliu ale proceselor de execuție și de management. Prin acest tip de management operativ, obiectivele generale și derivate sunt detaliate în obiective specifice și obiective individuale. Managementul operativ, în raport cu managementul anticipativ, este un management subordonat (condus).

Organigrama este de tip funcțional (figura 1) deoarece firma este de mărime mijlocie și prezintă o singura afacere. Acest tip permite centralizarea controlului strategic al rezultatelor, acumularea experienței și asocierea acesteia cu specializarea funcțională, simplifică recrutarea, perfecționarea și conducerea personalului din fiecare compartiment.

b#%l!^+a?

Figura 1. Organigrama SC COPANEX SRL

Diagnosticul juridic

Diagnosticul juridic are ca scop verificarea aspectelor juridice legale privind activitatea firmei. Realizarea acestuia presupune analiza elementelor specifice în următoarele domenii: dreptul societății comerciale, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul fiscal, dreptul muncii, dreptul mediului, litigiile.

Între informațiile legale relevante pentru aprecierea valorii firmei reținem:

Drepturile și obligațiile proprietarului participației evaluate;

Analiza controlului asupra deciziilor din cadrul firmei (distribuirea dividendelor, politica de investiții, numirea managementului, dizolvarea, fuziunea, lichidarea, cesiunea, acțiunilor etc.);

Analiza oricărei restricții legale privind transferul acțiunilor;

Documente privind tranzacții anterioare cu participații la întreprinderea respectivă.

Realizarea efectivă a diagnosticului juridic presupune analiza elementelor specifice din următoarele domenii:

Dreptul societății comerciale. În acest domeniu juridic se verifică: contractul de societate, statutul și modificările ulterioare înființării, registrul adunării generale a acționarilor (asociaților), registrul acționarilor, registrul acțiunilor, etc.

Dreptul civil. Se analizează și se verifică actele și contractele

privind:

– dreptul de proprietate asupra construcțiilor;

– situația juridică a terenurilor întreprinderii (drept de proprietate, contractul de închiriere etc.)

– situația juridică a imobilizărilor necorporale de natura brevetelor, licențelor, mărcilor înregistrate și altora de aceeași natură (se verifică dacă acestea sunt înregistrate la organismele abilitate, cine este titularul dreptului de inventator sau autor, existența certificatului de inventator sau autor, durata legală de protecție etc.);

– situația imobilizărilor financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activității de portofoliu, creanțe imobilizate etc);

– situația împrumuturilor primite, a garanțiilor constituite, existența creditelor nerambursate la scadență, eventualitatea declarării în stare de faliment;

– situația asigurării societății prin efectul legii (imobiliară și de răspundere civilă) și în virtutea unor contracte de asigurare împotriva unor riscuri (calamitate naturală, furt etc.), situația achitării primelor de asigurare etc.

Dreptul comercial. Se verifică contractele de vânzare – cumpărare, de închiriere, contractele de locație de gestiune (o variantă a contractului de închiriere), cele de concesiune etc.

Dreptul fiscal. În acest domeniu juridic se verifică:

înregistrarea întreprinderii la organele abilitate ale administrației financiare;

dacă s-au achitat obligațiile legale datorate (impozite, taxe, contribuții etc.);

situația plăților restante comparativ cu termenele exigibile;

ultimul control fiscal și rezultatele sale.

Nu de puține ori se întâlnesc în practică firme care din proprie inițiativă își calculează și înregistrează contabil penalităț ile pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale. Pentru evaluator este foarte importantă reținerea acestor informații datorită influenței directe asupra determinării valorii pe bază de active (patrimoniale) a întreprinderii.

Dreptul muncii. Se verifică și analizează existența contractelor colective și individuale de muncă, regulamentului de ordine interioară, contractului de management.

Un punct important al acestui subcapitol al diagnosticului juridic îl reprezintă relevarea informațiilor care pot preciza dacă oamenii cheie pot sau nu să fie menținuți în această întreprindere după schimbarea proprietarului,

sau dacă noul proprietar este obligat să mențină un anumit nivel al numărului de salariați sau al nivelului de salarizare etc.

Dreptul mediului. Se analizează dacă activitatea firmei evaluate se desfășoară în cadrul impus de legislația de mediu; din perspectiva restricțiilor privind efectele activității asupra mediului interesează dacă firma are un studiu de impact, dacă au fost obținute autorizațiile de mediu, dacă sunt litigii cu alte întreprinderi ori cu autoritățile (și dacă astfel se creează obligația decontaminării sau a plății unor daune interese).

Problemele de mediu tind să capete un rol semnificativ în cadrul activității de evaluare, aceasta fiind o tendință determinată de "semnalelele" provenite de pe piața vânzării-cumpărării întreprinderilor (problemele de poluare cu relevanță în procesul de privatizare din țara noastră sunt binecunoscute). Există situații în care nu s-a vândut pachetul de acțiuni la o societate comercială deoarece potențialul investitor nu a acceptat să preia și pasivul ecologic, respectiv obligația de a face cheltuieli semnificative de depoluare.

Litigiile. Se verifică dacă întreprinderea evaluată este implicată în litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau a Arbitrajului de pe lângă Camera de Comerț și ce posibilități de rezolvare există. În cazul existenței unor litigii de muncă se verifică stadiul de rezolvare al acestora.

În toate cazurile acesta reprezintă un punct important ce are implicații directe atât asupra valorii estimate în abordarea pe bază de active (realizându-se corecții atunci când nu s-au constituit provizioane). Prin testul de coerență diagnostic financiar – diagnostic juridic s-a ajuns la imaginea reală a situației acestei întreprinderi.

După verificarea și analiza domeniilor juridice prezentate mai sus, se formulează concluziile diagnosticului juridic sub forma punctelor forte și a punctelor slabe ale cadrului juridic, acestea constituindu-se ca parte componentă a raportului de evaluare.

Numele: SC COPANEX SRL

Sediul : Municipiul Bacău, str. Hatman Berescu, nr, 12, bl 12, sc.B, ap. 1, județul Bacău

Sediul societății poate fi mutat în orice localitate, prin hotararea adunării generale a asociaților, cu respectarea condițiilor de forma și publicitate prevăzute de lege. Societatea va putea înființa sedii secundare – sucursale, agenții, reprezentate sau alte asemenea unității fără personalitate juridică și la alte adrese, în alte localității din România și alte state cu respectarea prevederilor legale.

Forma de organizare: Societate cu răspundere limitată

Nr. de înregistrare la Camera de Comerț și Industrie : J04/1130/1994

Tipul capitalului : Român

Telefon: 0040 0234 577 330

Fax: 0040 0234 582 210

Societatea comercială SC COPANEX SRL s-a constituit în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 privind societăților comerciale, republicată, cu modificările și completarile ulterioare.

Societatea comercială SC COPANEX SRL este persoană juridică română, având forma de societate cu răspundere limitată.

Numărul de înregistrare la registrul Comerțului; J04/1130/1994

Codul fiscal: 5994229

Banca și nr. de cont: Finansbank filala Bacău, RO53 FNNB 0036 0236 9685 RO01,

Societatea număra 2 acționari

Numar de personal : 145 persoane

În bilanțul contabil de la 31.12.2013, capitalul social era de 2275000 lei, fiind împărțit în 227.500 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială.

Litigii

Litigiile societatii cu persoanele fizice sau juridice sunt de competența instanțelor judecătorești.

Litigiile SC COPANEX SRL născute din contracte economice încheiate cu persoane fizice sau juridice precum și litigiile patrinomiale dintre asociați vor fi soluționate de instanțele competente prin aplicarea dreptului material român. Litigiile personalului angajat de societate se rezolva potrivit legislației muncii în vigoare în România.

Diagnosticul resurselor umane

În diagnosticarea resurselor umane ale unei firme în vederea evaluării se impune folosirea unui sistem de indicatori privind, pe de o parte, dimensiunea, structura și comportamentul, iar pe de altă parte eficiența potențialului uman.

Dimensiunea, structura și comportamentul potențialului uman

• Dimensiunea potențialului uman. Pentru a caracteriza dimensiunea potențialului uman se pot folosi următorii indicatori:

numărul mediu de salariați (cu contract de muncă), se determină ca o medie aritmetică simplă a numărului zilnic al salariaților;

numărul mediu de personal (cu contract de muncă sau convenție civilă) – se stabilește prin adăugarea la numărul mediu de salariați a numărului mediu de colaboratori angajați pe bază de convenție civilă);

numărul maxim de personal, stabilit în funcție de volumul efectiv de activitate și productivitatea muncii prevăzută. b#%l!^+a?

• Structura resurselor umane. Principalele criterii de structurare utile în diagnosticarea resurselor umane sunt:

după principalele categorii de salariați se pot avea în vedere următoarele categorii: muncitori (direct productivi, indirect productivi, de deservire generală); personal tehnic-ingineresc (ingineri, tehnicieni, maiștri); b#%l!^+a?personal de administrare și conducere;

după vechimea în întreprindere, personalul se poate structura în următoarele grupe: sub 1 an; între 2 și 5 ani; între 6 și 10 ani; între 11 și 15 ani; între 15-20 ani; peste 20 ani. Analiza structurii după vechime și evoluția sa în timp poate furniza informații cu privire la strategia angajărilor efectuate de întreprindere, dar și a eforturilor sale pentru stabilizarea personalului. În mod normal, structura după vechime trebuie să fie echilibrată, manifestându-se astfel o politică adecvată de formare a personalului;

după vârstă, personalul se poate grupa astfel: până la 30 de ani; între 31 și 40 ani; între 41 și 50 ani; peste 50 ani. Un dezechilibru accentuat în structura după vârstă a personalului poate să dăuneze stării și performanțelor capitalului uman al întreprinderii. De exemplu, angajarea masivă la un moment dat a tinerilor frânează posibilitățile acestora de promovare;

după sex. Teoretic, în afara cazurilor unde natura activității ar justifica predominanța personalului masculin sau feminin, ar trebui să regăsim în fiecare întreprindere, ținând cont de structura sa socio-profesională, o repartiție pe sexe sensibil egală cu cea care apare la scară națională pentru ansamblul populației active;

după nivelul de calificare. Se impune structurarea personalului pe nivele de pregătire (superior, mediu, profesional) și pe categorii de personal. Un alt aspect care trebuie analizat îl constituie perfecționarea pregătirii profesionale, pe forme de realizare (la locul de muncă, cursuri postliceale, postuniversitare etc.).

• Comportamentul personalului. Se pot folosi în analiză următorii indicatori:

gradul de utilizare a timpului maxim disponibil

indicatorii circulației forței de muncă

De asemenea, se are în vedere structura timpului nelucrat pe cauzele care le-au provocat (boli, accidente de muncă, maternitate, evenimente familiale, concedii fără plată, lipsuri nemotivate etc.);

indicatori de conflictualitate. În cazul în care conflictualitatea a luat o formă colectivă, se impune urmărirea indicatorilor:

numărul de greve;

numărul de zile ale grevei (durata grevei înmulțită cu numărul de

greviști);

gradul de importanță al grevei la nivel de întreprindere:

În situația formelor individuale de conflictualitate se urmăresc indicatorii:

numărul de litigii care au necesitat intervenția inspecției de muncă;

numărul de litigii care au ajuns în fața instanței de judecată.

Diagnosticul eficienței utilizării resurselor umane

Analiza eficienț ei utilizării forței de muncă a unei firme în vederea evaluării se realizează cu ajutorul sistemului indicatorilor de reflectare a productivității muncii.

Pentru a urmări dinamica productivității muncii la nivelul întreprinderii, precum și pentru comparația cu alte firme din aceeași ramură de activitate se folosesc indicatori valorici, construiți ca raport efect/efort .

Pentru o corectă apreciere a evoluției productivității muncii în dinamică se impune operarea cu indicatori valorici de exprimare a efectului în prețuri sau valori comparabile.

Aspecte relevante cu privire la eficiența utiliz ării resurselor umane se pun în evidență și prin analiza productivității muncii pe principalele produse (cele care dețin mai mult de 50% din totalul producției întreprinderii). În acest sens se poate folosi indicatorul productivitatea muncii exprimat ca timp pe unitatea de produs, care poate fi folosit pentru comparații în dinamică la nivelul întreprinderii, precum și pentru comparații în spațiu pe plan național și internațional.

În final, evaluatorul trebuie să facă o sinteză a principalelor puncte forte și slabe în legătură cu resursele umane ale firmei.

Cu titlu de exemplu, pot fi avute în vedere următoarele puncte forte: personalul este bine calificat, structura pe vârste este echilibrată, personalul este capabil să se adapteze la înnoire, productivitatea muncii este în creștere, absența grevelor, reducerea litigiilor individuale de muncă, protecția muncii este corespunzătoare (reflectată prin reducerea sau eliminarea accidentelor de muncă) etc.

Ca puncte slabe se pot exemplifica: utilizarea necorespunzătoare a timpului de muncă în cadrul zilei, productivitatea muncii în scădere, personal supradimensionat în activități de întreținere, existența conflictelor de muncă etc.

Societatea comercială SC COPANEX SRL, Bacău are o structura organizatorică de tip ierarhic- funcțional compusă din mai multe compartimente de producție și funcționale.

Compartimentele funcționale sunt:

economist

șef serviciu administrativ

gestionar depozit

administrator spalătorie

administrator magazin

coordonator activitate de transport

Conducerea societății este asigurată de Adunarea Generală a Acționarilor și de conducerea operativă a societății comerciale SC COPANEX SRL, organigrama întreprinderii S.C “Confecția” S.A este prezentată în figura 1.

Numărul de salariați

Principala resursa a SC COPANEX SRL o reprezintă salariații. În prezent în societate lucrează 145 de salariați. Activitatea lor se desfășoară pe baza de contract colectiv de munca și individual.

Calificarea personalului

Personalul format din cei 145 de salariați cuprinde în structura :

3 administratori

3 directori

6 șefi de departament

13 personal administrație

120 persoane cu funcții auxiliare: vânzător ambalator, gestionar, manipulant, paznic mecanic, spălător auto.

Din total personal 25 sunt funcții de conducere.

Dupa sexul persoanelor angajate avem:

Tabel 1

După vârsta structura salariaților societății se prezintă astfel:

Tabel 2

Din aceasta structura rezultă că peste 52% din salariați au o vârsta mai mica de 40 de ani și peste 97% au o vârsta mai mică de 60 de ani.

Se remarcă o îmbunătățire a structurii pe grupe de vârsta a colectivului, ceea ce conferă o mai ușoara adaptare la noile tehnologii, o capacitate de efort mai mare și implicit o creștere a productivității.

Tabel 3

Indicatorii resurselor umane

Numărul mediu de salariați cu contract de munca a fost determinat ca medie aritmetica simpla a numărului zilnic al salariaților, corespunzător zilelor calendaristice din luna respective, obținându-se numărul mediu lunar. Rezultatul s-a raportat la numărul lunilor din perioadă respective.

De-a lungul celor trei ani se observa o creștere a numărului mediu de salariați.

INr.(2014/2012)=Nr/Nr*100=145/136*100=106,62%

ICA(2014/2012)=CA/CA*100= 118,72%

Ritmul de creștere a numărului de salariați în 2 ani

R(2014/2012)==0,0325696 (3.26%)

Creșterea numărului de personal e un lucru benefic în condițiile în care aceștia fac parte din personalul operativ, iar angajarea lor s-a făcut pe criterii de necesitate și calificare.

Salariu mediu și fondul de salariu

IS(2014/2012)=S/S*100=108,56%

IFS(2014/2012)=FS/FS*100=134,31%

Ritmul de creștere

RS(2014/2012)= =0,04192%

RFS(2014/2012)= = 0,15892%

Din calculele celor 2 indicatori se observa ca, creșterea salariului mediu pe societate s-a făcut în urma creșterii fondului de salariu.

Se observa totuși că indicele cifrei de afaceri în perioadă 2012-2014 a crescut cu mai putin (118.72%)decât indicele FS(134,31%)

Productivitatea muncii:

W=CA/NrS

W= 297.408 mil lei W= 238.248 mil lei W=331.162 mil lei

Indicele de creștere :

Iw(2014/2012)= W/W*100= 111,35%

Ritmul de creștere

RW(2014/2012)= = 0,05522 %(5,52%)

Se observa ca productivitatea muncii 5.52 % a înregistrat un ritm de creștere mai mare decât creșterea salariului mediu 4,19% pe perioadă 2012-2014.

Se poate observa ca în funcție de indicele numărului de salariați (108,56%) în perioadă 2012-2014 indicele productivității ( 111,35% )este mai mare ceea ce demonstrează o dinamica pozitivă a societății și creșterea capacitații de oferta a întreprinderii.

Iw(2014/2012)> INr.(2014/2012)= 102,57%

Folosirea timpului de muncă

Pentru caracterizarea timpului de munca se folosește indicatorul “gradul folosirii fondului de timp maxim disponibil” determinat prin relația:

TL=fondul de timp efectiv lucrat;

Gnf= TL/Tmax

Tmax=fondul de timp maxim disponibil.

Structura fondului de timp maxim disponibil =245 zile

Timpul neutilizat :

absente aprobate prin lege – 0

învoiri, concedii fără plată – 8 zile

concedii medicale-14 zile

întreruperi de o zi – 1 zi b#%l!^+a?

nemotivate- 4 zile

Personalul operativ lucrează 8 ore/zi.

Personalul administrative și de conducere lucrează 8 ore/zi.

În anul 2013

personalul operativ 120*9 h/zi= 960h/zi

personalul administrativ 25*8 h/zi=200 h/zi

Tmax=(960+200)*245=284200h/zi

TL =(960+200)*218=252880h/zi

Gnf= TL/Tmax*100= 88,97%

Observăm că acest coeficient este aproape de 100, situația nefiind negativă, în mare parte fiind justificat .

Diagnosticul comercial

Obiectivul diagnosticului comercial este stabilirea pieței actuale și de perspectivă a întreprinderii precum și a locului ei pe piață. Acest diagnostic presupune analiza următoarelor aspecte: piața, prețul, produsele/serviciile și promovarea lor pe piață.

În analiza efectuată în cadrul acestui diagnostic se pot utiliza indicatori precum cota de piață calculată ca raport între totalul vânzărilor firmei și totalul vânzărilor pe segmentul de piată analizat, puterea de piață a firmei o exprimată prin rata rentabilității comerciale adică ca raport între profitul net și cifra de afaceri. Puterea pe piață a firmei exprimă capacitatea acesteia de a domina piața respectiv de a-și elimina concurenții în cazul în care interesele firmei o cer. Cu cât o firma are o rată a marjei nete la un nivel mai ridicat, ea va putea în cazul în care se dorește acest fapt să reducă prețul de vânzare astfel încât concurenții care au nivele mai reduse ale acestui indicator să nu poată menține prețul de vânzare la o valoare superioară costului.

În ceea ce privește produsele/serviciile oferite de firmă se pot analiza câteva aspecte care vizează: gradul de înoire a produselor ca raport între numărul produselor noi și numărul de produse sau între valoarea produselor noi (într-o perioadă) și cifra de afaceri a perioadei, ponderea produselor fabricate pe baza de licență în total nomenclator de produse.

În legatură cu promovarea produselor pe piața trebuie de urmărit evoluția politicii de promovare a produselor adoptată de firmă în ultimii trei ani și rezultatele sale. De asemenea prezintă interes imaginea pe care o are firma în rândul clienților.

Un obiectiv important, în proiectarea evoluției întreprinderii îl reprezintă analiza concurenței. Analiza concurenței trebuie să urmarească și să constate capacitatea și resursele concurenților existenți și a celor potențiali, cunoașterea strategiilor folosite în prezent, în măsura în care se pot prevedea, pentru fiecare concurent și enumerarea părților tari și slabe ale concurenților existenți și potențiali, în raport cu întreprinderea evaluată.

Evoluția cifrei de afacerii pe principalii clienți relevă o relativă stabilitate, fapt ce atestă existenta unor relații tradiționale, relații ce se pot constitui ca suport pentru evoluția viitoare a vânzărilor firmei.

În urma analizei activității comerciale a unei întreprinderi se pot concluziona puncte forte: o retea de vânzare puternică, clienți statornici, de lungă durată, o excelentă calitate a produselor, servicii post vânzare pomte, etc. Puncte slabe (deficiente) se pot materializa în produse sau servicii scumpe, cunoașterea insuficientă a pieței, ambalaje urate, durate lungi de recuperare a creanțelor.

Referitor la mediul în care activează întreprinderea se pot constata ca elemente de oportunitate: creșterea pieței, existența subvenșiilor la export, etc., iar ca situații de risc: o legislație mai restrictivă, tendința substituirii produselor, creșterea exsigențelor de calitate, cererii de livrarii rapide, schimbări defavorabile privind rețele de distributie, etc.

Situația generală în prezent

Societatea comercială SC COPANEX SRL are următorul obiect de activitate :

obiect principal – comerțul cu ridicata a produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului. Activitatea principală este comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne – 463 Cod CAEN.

obiecte secundare: fabricarea și conservarea cartofilor, a sucurilor și legumelor, uleiurilor și grăsimi, fabricarea margarinii, înghețata, produse lactate, produselor de morărit, ceaiului și cafelei, vinuri, băuturilor nedistilate obținute prin fermetare, fabricarea berii, băuturilor răcoritoare nealcoolice, a tesătuilor, articolelor de îmbracămite, blana, încălțăminte, produselor din cauciuc, lemn, etc., activități de comerț cu amănuntul a altor buniri noi, a textilelor, produselor alimentare, transport de taxiuri, hoteluri , restaurante, baruri, activități de ambalare, servicii de mutare, repararea articolelor de uz casnic și gospodăresc, etc.

Societatea are la finele anului 2013:

145 salariați, dintre care 51 cu studii superioare;

6.855.647 lei este valoarea mijloacelor fixe; din care 2149995 lei mașini, utilaje și mijloace de transport;

33354686 lei este valoarea cifra de afaceri realizată în anul 2013.

Strategia de dezvoltare a activității societății

Strategiile folosite pentru susținera obiectivelor și punctelor tari respectiv oportunităților precum și combaterea punctelor slabe și a amenințărilor ar fi următoarele:

Strategii generale(corporative)

Strategia de creștere prin concentrare printr-o:

Dezvoltarea pieței: constă în castigarea unei părți mai mari din piața curentă prin extinderea activități în noi zone geografice și prin adaugarea unor noi segmente de piață.

Dezvoltarea prosusului: constă în realizarea unor servicii și produse suplimentare celor existente.

Integrarea pe orizontală: constă în alipirea, asocierea, chiar o eventuală cumpărare a unei firme mai mici ce are același obiect de activitate; a căror produse și servicii sunt de calitate superioară/sau cel putin asemănatoare cu cele ale firmei noastre în vederea extinderii, dezvoltări clientelei, diversificări producției și multiplicări furnizorilor; acest plan este supus tratativelor de negociere.

Strategia de creștere prin integrare pe verticală prin :

Integrare în amonte: constă în pătrunderea în domenii de activitate prin care firma ar putea obține o creștere a calității materiilor prime și o reducere a costurilor acestora; acest lucrul realizându-se prin achizitionarea sau înființarea unei firme crescătoare de animale astfel având asigurată calitatea superioară a materiei prime și un cost mai redus pentru aceasta.

Integrarea în aval: constă în sporirea în mod direct a profiturilor realizate, respectiv o creștere a calității produsului final oferit consumatorului.

Strategii concurențiale (de afaceri) prin:

Strategia de dominare globală prin costuri reduse: se referă la aplicarea unor costuri reduse/ cel putin mai reduse decât a concurenței pentru serviciile și produsele oferite.

Strategia de diferențiere a produselor și serviciilor se poate realiza prin crearea unui renume în domeniu, un brand care sa fie asociat cu numele firmei, cu serviiciile oferite de aceasta, calitatea lor printr-o promovare ridicată (publicitate).

O corelație între obiective, matrice și strategii vizează prezentarea țintelor, scopurilor viitoare, a situației actuale cu bune si cu rele, precum s-a facut și ce ar trebui să se facă pentru valorificarea într-o manieră deosebită producția.

Produsele și serviciile societății

Furnizorii cu care colaborează SC COPANEX SRL și de la care achziționează în mod frecvent produse congelate sunt în număr de peste 250 de persoane juridice.dintre care 22 sunt persoane juridice străine adică aproximativ 8 % din totalul furnizorilor.

Nomenclatorul de produse al întreprinderii cuprinde articole de îmbrăcăminte în următoarea structura sortimentala :

Produse alimentare,

Produse nonalimentare

Băuturi alcoolice și nonalcoolice,

Tutun.

Produsele pe care SC COPANEX SRL le comercializeaza sunt: produse din carne de pui congelate, produse din peste congelate si o gama extrem de variată de alte produse de panificatie, lactate, conserve, tutun, bauturi, etc. Însa produsele cele mai importante din punct de vedere al obiectului de activitate sunt produsele de pui și peste congelate achiziționate în proporție de peste 80 % de la furnizorii externi. Prețul acestor produse congelate este raportat la calitatea produsului însă în raport cu prețul concurenței prețul este mai mic, dovadă fiind activitatea celor 8 magazine.

Calitatea produselor congelate este conformă cu standardele europene de calitate din domeniul alimentației, SC COPANEX SRL, nefăcând rabat de la atributul cel mai important al unei firme și anume calitatea. Asfel în gama sortimentară de produse congelate vom găsi negresit: pulpe de pui întregi, aripi de curcan, piept de pui fără os, pulpe inferioare pui, file cod alaska, file salau, merlan, file de blue whiting, macrou, trunchi cod hoki, trunchi de crap, hering, file merlucius fără piele, trunchi de merlucius, sprot, file de crap cu piele, saithe.

Modul prin care se realizează aprovizionarea cu produse congelate constă în trimiterea unei comenzi la 2 săptămâni (sau chiar săptămanal în preajma sărbătorilor) către furnizorul extern care în termen de maxim 72 ore livrează comanda în limita stocului b#%l!^+a?disponibil.

Diagnosticul tehnic

Diagnosticul tehnic îl reprezintă aprecierea măsurii în care mijloacele de producție ale întreprinderii răspund nevoilor actuale și de perspectiva ale utilizatorului. Realizarea obiectivului menționat, presupune o analiză detaliată a factorilor tehnici de producție, a tehnologiilor de fabricație precum și a organizării producției.

Pentru aprecierea din punct de vedere economic a producției vor fi analizate informații legate de vechimea instalațiilor și utilajelor, starea tehnică generală, costurile de întreținere și de reparații, perioada de expirare a ciclului de investiție.

Evaluatorul trebuie să analizeze posibilitatea ca întreprinderea să rămână pe piață prin investiiții de menținere, capacitatea de a-și reduce costurile și ameliorarea prezenței comerciale.

În legatură cu diagnosticul tehnic se pot determina o serie de indicatori precum: gradul de uzură a mijloacelor fixe, gradul de înoire a mijloacelor fixe sau randamentul mijloacelor fixe, pe care evaluatorul să-i utilizeze în stabilirea punctelor forte sau slabe.

În mod deosebit în cazul clădirilor este necesar să se urmărească modificările aduse acestora față de planurile inițiale, funcționalitatea și siguranța în exploatare a construcțiilor firmei.

În privința tehnologiilor analiza trebuie să evidențieze noutatea acestora, calitatea organizării transportului intern, impactul producției întreprinderii asupra mediului , dependența firmei de o anumită structură de producție, existența unor cicluri lungi de fabricație costisitoare, gradul de automatizare al producției.

În diagnosticul tehnic se pot contura o serie de puncte forte precum: existenta în firma a unor utilaje, mașini, instalții moderne, grad ridicat de utilizare a capacităților, indicatori de randament și de înoire a mijloacelor fixe foarte buni. Între punctele slabe putem aminti: o planificare defectuasă a producției, o organizare necorespunzătoare a aprovizionărilor, stocurilor și transporturilor, mijloace fixe degradate fizic și de prisos.

Referitor la mediul în care acționează întreprinderea se pot constata stări de oportunitate precum: apariția unor sisteme mult mai eficiente de transport, tehnologii moderne de fabricație, programe adecvate specificului activității firmei privind producția, desfacerea, investițiile, etc. Mediul se poate manifesta printr-o serie de riscuri ca: existenta unor legi foarte restrictive privind poluarea, norme de calitate mai exigente, reglementări birocratice privind asigurarea cu energie, etc.

Pentru caracterizarea sinteică a potențialului tehnic se recomandă uramtorii indicatori.

Din punct de vedere al starii mijloacelor fixe, un aport informațional pentru aprecierea potențialului tehnic al întreprinderii este adus de marimea și dinamica următorilor indicatori:

a) Coeficientul de modernizare (KM), care reflectă ponderea mijloacelor fixe modernizate (Mfm) în totalul mijloacelor fixe:

b) Gradul de uzură (Ku):

, unde:

UMf – valoarea uzurii reale (tehnică) a mijloacelor fixe;

A- valoarea totală a amortizării înregistrată în contabilitate (utilizată – de evaluatorul – numai dacă reflectă realitatea economică);

Mf – valoarea inițială (valoarea de inventar) a mijloacelor fixe

c) Gradul de reînnoire (Ki):

, unde:

MfI – valoarea mijloacelor fixe noi – intrate prin achiziții;

Mft – valoarea totală a mijloacelor fixe la sfârșitul perioadei de gestiune;

– valoarea medie a mijloacelor fixe.

Societatea COPANEX SRL își desfășoară activitatea comercială din anul 1994. Pe parcursul intervalului de timp aferent perioadei de la data înființării și până în prezent administratorii – asociați ai firmei au asigurat dezvoltarea continuă a activității, având la bază capitalizarea profiturilor realizate, astfel că la data aceasta activitatea curentă a firmei se concretizează astfel:

comerț cu amănuntul de îmbrăcăminte, încălțăminte și comerț cu amănuntul al peștelui și produselor din pește, activități desfășurate în trei spații comerciale, situate în strada Aprodu Purice din Bacău.

depozit frigorific pentru comercializarea și depozitarea produselor din pește, pește congelat, pasăre congelată, ouă și altele, situat în strada A. Tolstoi nrumărul 12, spațiu ce apartine firmei.

secție de ambalare produse congelate.

transport internațional de marfă, care se desfășoară cu mijloace de transport proprii.

spălatorie auto.

Astfel societatea deține un număr de 3 clădiri dintre care: o clădire pentru birouri și 2 hale pentru depozitare iar în vederea vânzării produselor congelate deține 8 magazine de desfacere.

SC COPANEX SRL, este dotată cu echipamente specifice obiectul de de activitate de comerț cu ridicata a produselor alimentare, al băuturilor și al tutunului, cuprinzând o varietate de mijloace fixe, rezultă ca o consecință a evoluției acestora în timp.

Echipamentele tehnologice existente în inventar sunt în marea lor majoritate provenite de la furnizori români, (peste 95%).

Gradul de modernizare=

Gradul de uzura=

Gradul de innoire=

Interpretarea datelor

Dotarea și performantele mijloacelor fixe, analizate în raport de indicatorii mai sus mentionați, pot scoate în evidență slăbiciuni sau atuuri în exploatarea acestora, cum ar fi:

dotarea actuală nu permite decât lucrări de tehnică inferioară;

dotarea întreprinderii se bazează pe echipamente convenționale, performanțe medii, în stare de uzura accentuată, coeficient ridicat de uzură,

echipamentele tehnologice sunt de performantă medie, coeficienți de uzură fizică și morală sunt ridicați, dar o parte din utilaje au fost ținute „la zi” prin adaptări și modernizări;

echipamentele tehnologice reprezentative sunt de performanță superioara sub aspectul automatizării, manipulării, al introducerii comenzilor numerice și comenzilor asistate de calculatoare (evoluția semnificativă a coeficientului de reînnoire pe orizontul analizat)

De asemenea, o comparație în dinamica a coeficientului de reînnoire și a gradului de înzestrare tehnică a muncii asigură o credibilitate sporită a viabilității întreprinderii dacă valorile înregistrate devansează 1 sau 100%.

În posesia acestui ansamblu de date și informații, evaluatorul va influența favorabila sau nefavorabila a factorilor interni și externi, dupa cum urmeaza:

Puncte forte: activitați echilibrate în raport cu obiectul de activitate al întreprinderii, înscris in actul constitutiv; utilaje moderne; grad optim de folosire a mijloacelor fixe și capacităților de producție; fluiditate flux tehnologic; randament ridicat de utilizare a mijloacelor fixe etc.

Puncte slabe: grad avansat de uzura fizică și morală a mijloacelor fixe; lipsa activități de cercetare-dezvoltare etc.

Oportunitati: condiții favorabile achiziției de noi echipamente performante; noi metode de informatizare a programării și urmăririi producției; asistență tehnică pentru introducerea unui sistem al calității compatibil cu prevederile ISO.

Diagnosticul financiar

Diagnosticul fincanciar-contabil are pentru fiecare componentă cate un obiectiv. Astfel, diagnosticul financiar are ca obeiectiv analiza statică, dinamică și comparativă a activității firmei care să permită formularea unor concluzii cu privirea la rentabilitate și randamentul capitalului, echilibrul financiar și eficența folosirii resurselor sale. Diagnosticul contabil are obiectiv fiabilitatea valorilor contabile existente, tinând cont de regulile contabile și fiscale, precum și a regularității datelor de referință reținute.

Analizele financiare sunt precedate de un control al conturilor care să convingă evaluatorul că datele oferite de contabilitatea firmei sunt fiabile. Auditul (verificarea și controlul conturilor) realizat cu aceasta ocazie, trebuie să facă o examinare a contabilității „ în formă” , precum și o examinare a contabilității „ de fond”.

Examinarea „ de formă” a contabilității presupune o verificare a faptului ca o serie de documente primare există și sunt completate în condiții legale exemplu: registrul cu procesele verbale ale Adunărilor generale ale Acționarilor, Registru-jurnal, Registrul inventar, și cartea mare, toate sunt ținute cronologic, fără stersături sau omisiuni iar piesele justificative (facturi, avize de expediție) sunt atasate înregistrărilor din contabilitate.

Verificarea de formă a contabilității presupune în final constatarea dacă aceasta este probantă. Acest fapt presupune o individualizare, pe documente corespunzătoare a vânzărilor, pe de o parte și a cumpărărilor pe de altă parte.

În urma efectuări verificării de forma a contabilității se pot constata două variante:

contabilitatea se prezinta regulamentar în formă și se poate continua auditul cu o verificare de fond,

contabilitatea este nergulamnetară în formă și se recomanda refacerea acesteia.

Daca evaluatorul se află în prima variantă în urma verificării de formă a contabilității, atunci procedează în continuare la o verificare de fond prin care se verifica sinceritatea acesteia printr-un examen intern (pe baza datelor și documentelor prezentate) precum și unul extern prin care se face cercetarea operațiilor care ar trebui să figureze în contabilitate.

Diagnosticul contabil urmează auditul și presupune analiza bilanțului pentru revaluarea posturilor de activ și a celor de pasiv, precum și analiza contului de profit și pierdere în vederea calculării beneficiului corectat. Acest diagnostic va viza cu precădere variațiile posturilor care privesc marimea profitului, constituirea provizioanelor, consumuri interne, angajamente în afara bilanțului pe o perioada mai mare de timp. În diagnosticul contabil se stabilește realitatea economică folosindu-se în acest sens date din cicluri de gestiune trecute.

Diagnosticul financiar este orientat către viitor și completează diagnosticul contabil, prin previziuni de randament și cash-flow asupra firmei.

Acest diagnostic trebuie să analizeze rentabilitatea firmei și echilibrul financiar al acestia. Analiza rentabilității trebuie să debuteze cu studierea soldurilor intermediare de gestiune. Evoluția cifrei de afacere dă o imagine a dinamismului întreprinderii. Marja comercială este principalul indicator de apreciere a performațelor unei activități comerciale. Dacă cifra de afacerii este un indicator de volum al activității, atunci marimea adosului comercial generat de cifra de afaceri este indicatorul indispensabil în aprecierea gestiunii unei întreprinderi comerciale având un continut informațional pronunțat calitativ.

Componenta principală a rezultatelor financiare ale întreprinderii o reprezintă profitul. El apare ca un venit rezidual și este sursa din care se plătește capitalul propriu dar și a celui împrumutat, se asigură dezvoltarea firmei precum și contribuția la constituirea fondurilor bugetare. Profitul este urmărit de orice investitor. Dimensionarea corectă a acestuia reprezintă o premisa solidă pentru stabilirea valorii întreprinderii. Este evident ca interesează în acest context profitul net deoarece el reprezintă resursa din care se va remunera cumpărătorul (investitorul) întreprinderii.

Astfel pentru stabilirea rezultatelor reflectate de diagnosticului financiar asupra întreprinderii vom avea în vedere următorii indicatori/rate:

Ratele de rentabilitate

Rentabilitatea este categoria economică prin care se exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflectă performanța acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanților la viața întreprinderii (acționari, salariați, creditori, stat), cât și creșterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiționată de desfășurarea unei activități rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producție și a capitalurilor utilizate, indiferent de proveniență.

Orice afacere implică o investiție care are drept consecință rezultatul așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiții în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.

Diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii în funcție de rentabilitate și de gradul de risc aferent.

Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari, aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) și în mărimi relative (prin rate).

Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE, Rexp, Rbrut, Rnet), cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA), sau la mijloacele utilizate pentru obținerea rezultatului considerat (capital economic, capital propriu, costuri). De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor de rentabilitate în două categorii: rate de marjă și rate de randament și rentabilitate.

A. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacității” întreprinderii în activitatea comercială, exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu:

1) Exploatarea, prin intermediul rapoartelor:

; ; .

2) Activitatea globală, prin intermediul rapoartelor:

(rata marjei nete).

B. Ratele de randament și de rentabilitate se pot grupa în două categorii:

1) Rate de randament care raportează un indicator de rezultat la o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere. Apare astfel noțiunea de rentabilitate economică, care exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus și de a asigura remunerarea aportorilor de fonduri – acționari și creditori – care asigură finanțarea.

a) O primă variantă: ,

care este o rată de rentabilitate economică brută ce permite aprecierea performanței exploatării (industrială și comercială) și facilitează comparații intrasectoriale.

Evoluția în timp a acestei rate arată creșterea, stagnarea sau scăderea eficacității întreprinderii, fără a fi afectată de fiscalitate, amortizare și provizioane.

b) În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza: .

Acest raport poate fi introdus într-un lanț de rate echivalent cu noțiunea de ROA (return on assets), care este o rată a rentabilității investițiilor:

c)

Ratele de lichiditate si solvabilitate

Ratele de lichiditate sunt considerate a fi semnificative atunci când vom compara întreprinderii care au același domeniu de activitate. O valoare supraunitara a acestor rate arată că întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. Aceste rate prezintă gradul în care întreprinderea poate face față datoriilor pe termen scurt :

1) Rata lichidității generale reprezintă un mod de exprimare relativă a fondului de rulment:

RLg

Lichiditatea generală arată posibilitatea componentelor patrimonilale de a se transforma într-un termen scurt în lichidității pentru a satisface obligațiile de plată. O lichiditate favorabilă a întreprinderii este considerată a fi între 2 și 2,5.

2) Rata lichidității imediate sau mai este numita rata capacității de plată imediată și exprimă capacitatea de rambursare instantă a datoriilor, având în vedere disponibilitățile existente. Valoarea acestei rate, pentru a arata o situație favorabilă întreprinderii trebuie sa fie mai mare de 0,3. Relația care stă la baza acestei rate este dată de formula:

RLi

3) Rata lichidității reduse exprimă capacitatea întreprinderii de reusi să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. Valoarea acestei rate trebuie sa fie cuprinsă între 0,8 și 1 pentru ca întreprinderea să fie într-o situație optimă în ceea ce privește solvabilitatea parțială. Relația care stă la baza acestei rate este dată de formula:

RLr=

Rata solvabilitatii. Gradul în care întreprinderea face față datoriilor totale este data de rata solvabilității pe termen lung. Relația care stă la baza acestei rate este dată de formula:

RSTL = ;

Pentru ca întreprinderea să se afle într-o situație favorabilă, valoarea acestui raport trebuie să fie mai mare de 1,5 dovendind astfel, că firma are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți.

Ratele de activitate

Indicatorii de gestiune/de activitate sunt: viteza de rotație a stocurilor, numărul de zile de stocare, viteza de rotație a debitelor clienți, viteza de rotație a activelor imobilizate, viteza de rotație a activelor totale.

Viteza de rotație a stocurilor – Indicatorul arată de câte ori a fost rulat stocul în exercițiul financiar.