Analiza Economico Financiara S.c. Savmer Brutaria Casei S.r.l

015

LISTA DE ABREVIERI

AC = active circulante

AI = active imobilizate

art = articol

AVS = avans pentru cumpărături de stocuri

BEP = rata profitabilității activelor

CAP = capitol

CAF = capaciatate de autofinanțare

CAFN = capacitate de autofinanțare neta

CL = capitalul de lucru

CPM = capitaluri permanente

Cpr = capital propriu

CRT = credit de trezorerie

DEX = datorii de exploatare

DPB = disponibilități bănești

Dts = datorii pe termen scurt

Fig = figura

FR = fond de rulment

IMO = imobilizări

NFR = nevoia de fond de rulment

Rai = rata activelor imobilizate

Raf = rata autonomiei financiare

Rafg = rata autonomiei financiare globale

Raft = rata autonomiei financiare la termen

Rc = resurse ciclice stabile

RCPM = rata rentabilității capitalului angajat

Rcr = rata creanțelor

Ric = rata imobilizărilor corporale

Rif = rata imobilizărilor financiare

Rig = rata îndatoririi globale

Rit = rata îndatoririi la termen

Rin = rata imobilizărilor necorporale

Ri = rata îndatoririi

RLC = rata lichidității curente

RLE = rata lichidității efective

RLI = rata lichidității imediate

ROA = rata rentabilității activelor

ROE = rata rentabilității capitalului propriu

Rpf = rata pârghiei financiare

RRC = rata rentabilității cheltuielilor

RRE = rata rentabilității economice

Rsf = rata solvabilității financiare

Rst = rata stocurilor

PER = coeficientul de capitalizare bursieră

SC = societate comercială

SMP = stocuri de materii prime

SRL = societate cu răspundere limitată

SPCE = stocuri de productie în curs de execuție

SPF = stocuri de produse finite

T = trezoreria

TN = trezoreria neta

KB = capitalizare bursieră

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

LISTA FIGURILOR

Fig.1.1 Concepția juridică

Fig.1.2 Concepția economică

Fig.1.3 Concepția financiară

Fig.2.1 Legăturile dintre managementul financiar, contabilitate și analiza financiara

Fig.2.2 Utilizatorii analizei economico-financiare

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1 Modelul simplificat al schemei orizontale de bilanț

Tabelul 2.1 Tipuri de analiză financiară

Tabelul 2.3 Componentele necesarului de fond de rulment

Tabelul 3.1. Principalii furnizori de materii prime și materiale

Tabelul 3.2 Furnizorii de combustibili ai societătii

Tabelul 3.3 Principalii concurenți

Tabelul 3.4 Canalele de distributie utilizate de către societate

Tabelul 3.5 Analiza extensivă

Tabelul 3.6 Analiza intensivă

Tabelul 3.7 Analiza dinamicii stocului de produse finite și mărfuri

Tabelul 3.8 Analiza extensivă

Tabelul 3.9 Analiza intensivă

Tabelul 3.10 Analiza dinamicii numerarului de casă și conturi la bănci

LISTA GRAFICELOR

Graficul 3.1 Evoluția activelor la SC SAVMER BRUTĂRIA CASEI SRL

Graficul 3.2 Evoluția activelor imobilizate

Graficul 3.3 Evoluția activelor circulante

Graficul 3.4 Analiza evoluției stocurilor

Graficul 3.5 Evoluția stocurilor

Graficul 3.6 Analiza evoluției creanțelor

Graficul 3.7 Analiza evoluției trezoreriei

Graficul 2.8 Evoluția datoriilor

Graficul 3.9 Rate generale de structură a activelor

Graficul 3.10 Rate interne ale activelor imobilizate

Graficul 3.11 Rate interne ale activelor circulante

Graficul 3.12 Ratele de structură ale stocurilor

Graficul 3.13 Ratele de structură ale creanțelor

Graficul 3.14 Rate generale de structură a datoriilor și capitalurilor

Graficul 3.15 Ratele interne ale datoriilor

Graficul 3.16 Ratele interne ale capitalurilor proprii

Graficul 3.17 Analiza indicatorilor de lichiditate

Graficul 3.18Rata capitalului de lucru

Graficul 3.19 Evoluția indicatorilor de solvabilitate

Graficul 3.20 Capacitatea de rambursare a datoriilor, rata de acoperire a dobanzilor din rezultat

Graficul 3.21 Vitezele de rotație

Graficul 3.22 Analiza profitabilității la nivelul exploatării

Graficul 3.23 Evoluția profitabilității la nivelul global

Graficul 3.24 Evoluția profitabilității

Graficul 3.25 Evoluția ratelor profitabilității comerciale

Graficul 3.26 Rata marjei brute a profitului

Graficul 3.27 Evoluția rentabilității financiare

Graficul 3.28 Evoluția ratelor rentabilității financiare

Graficul 3.29 Evoluția ROE și ROA

Graficul 3.30 Evoluția capitalizării bursiere

Graficul 3.31 Coeficientul de capitalizare bursieră

Graficul 3.32 Evoluția fluxurilor de numerar

INTRODUCERE

„O parte a virtuții constă în învățătură, alta în exercițiu,

trebuie pe de o parte să înveți,pe de alta să întărești prin practică ce ai învățat.”

Seneca

Ca disciplină științifică „ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICO-FINANCIARE’’, are un loc independent și bine determinat, studiind întreaga activitate a unităților productive și chiar întreaga economie națională.

Obiectul analizei activității economice se poate formula astfel: studierea sub toate aspectele, a rezultatelor utilizării resurselor umane, materiale și financiare la nivelul micro sau macroeconomic, în scopul descoperirii și folosirii de noi posibilități de dezvoltare și perfecționare continuă a întregii activități economice în cursul unei perioade de timp.

Analiza economico-financiară utilizează în demersurile sale un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe în scopul formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unei entități patrimoniale, la nivelul și calitatea performanțelor sale. Analiza informațiilor se face potrivit relațiilor cauză-efect, ca urmare a caracterului deosebit de complex al fenomenelor social-economice care se desfășoară la nivelul acestora.

Analiza economico-financiară se efectuează în scopul cunoașterii situației prezente pentru obținerea unor rezultate mai bune în viitor. Din obiectul ei face parte în primul rând producția analizată sub forma procesului de muncă, a interacțiunii elementelor acestui proces.

Sistemul de indicatori, cercetați în cadrul analizei activității economico-financiare a activităților de producție , la firma studiată,concretizează direcțiile dezvoltării, mijloacele și resursele necesare pentru îndeplinirea obiectelor prestabilite, exprimă rezultatele și eficiența ce se așteaptă. Analiza activității economico-financiare studiază în mod complex toți indicatorii tehnico-economico-financiari, în corelația și interdependența lor. De asemenea prin analiză se descoperă legăturile dintre tehnică și economie și influența pe care acestea o au asupra rentabilității întreprinderii în condițiile noului mecanism al economiei de piață.

Prin studierea indicatorilor de eficiență a intreprinderii, analiza activității economico-financiare contribuie la determinarea eficienței folosirii forței de muncă, a funcționării utilajelor, utilizării materiilor prime și materialelor, a tehnologiei existente și deci într-un cuvânt a rentabilizării întreprinderii.

În esență obiectul disciplinei poate fi definit astfel: analiza activității economico-financiare a intreprinderilor este disciplina științifică care studiază metodologia cunoașterii rezultatelor activității economico-financiare a întreprinderilor, a factorilor care le-au determinat și a rezervelor interne ale îmbunătățirii lor, din punctul de vedere al eficienței utilizării resurselor (umane, materiale, financiare).

Prin intermediul analizei economico-financiare, conducerea  întreprinderilor urmărește obținerea de răspunsuri la o serie de întrebări, cum ar fi:

– Cum se apreciază structura utilităților și resurselor?

-Cum sunt asigurate echilibrele financiare?

-Dacă întreprinderea probează eficacitatea de utilizare a resurselor economice și financiare?

-Care sunt rezultatele obținute de întreprindere și dacă sunt satisfăctoare?

-Care sunt performanțele și obiectivele dorite? Analiza economico-financiară este unul dintre instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acesteia.

Ținând cont de funcțiile analizei economico-financiare și de implicațiile acesteia în centrele de decizie se poate determina locul pe care îl ocupă analiza în sistemul de management al firmei:

Am ales aceasta temă pentru examenul de licență, din următoarele considerente: constituie o activitate esențială pentru societatea comercială la care am realizat studiul de caz, pentru că informațiile furnizate de analiză sunt indispensabile fundamentării deciziilor conducerii pe criterii de eficiență.

Lucrarea a fost elaborată pe parcursul anului scolar 2014/2015, iar pentru realizarea lucrării am consultat o bibliografie vastă, începând cu manualele de contabilitate aprobate de M.E.C.T., precum și cărți de specialitate ale unor profesori universitari ca Atanasiu Pop, Iacob Petru Pântea, Ion Pereș, Mihail Epuran, Mihai Ristea, Valer Pop etc.

Conținutul lucrării mele, este structurat pe 3 capitole, astfel:

Cap. 1. Bilanțul contabil. principala sursă informațională a

analizei ECONOMICO / financiare

1.1. Interpretări ale bilanțului contabil

1.2. Rolul bilanțului contabil

CAP.2. ANALIZA ECONOMICO FINANCIARĂ A ACTIVITĂȚII ECONOMICE A SOCIETĂȚII COMERCIALE, unde am detaliat partea teoretică a analizei ,definire, obiective, pregătirea informației contabile pentru analiză și indicatorii calculați pe baza datelor bilanțiere.

CAP.3. În prima parte a capitolului, am făcut prezentarea generală a firmei analizate, S.C. ,,SAVMER BRUTĂRIA CASEI’’ SRL , am prezentat date informative cu privire la societate, denumire, sediul firmei, forma juridică, capitalul social și modul de constituire a societății,obiectul de activitate- principalele produse și activități, piața , concureța,canalele de distribuție utilizate de către societate și activitatea de marketing a firmei.

În a doua parte a capitolului ,am efectuat studiul de caz, analiza economico- finaciară la. S.C. ,,SAVMER BRUTĂRIA CASEI’’SRL.

Ultimul capitol “Concluzii ” prezintă punctele tari și punctele slabe in desfășurarea activității firmei și câteva propuneri de creștere a veniturilor de bază ale firmei care generează viitorul profit.

Informațiile despre situația patrimoniului și rezultatele obținute sunt necesare atât managerului unității patrimoniale cât și unor beneficiari externi de informații, interesați sau obligați să cunoască activitatea unității cum sunt: investitori, acționari, creditori, organele fiscale, organele statisticii de stat, salariații, etc.Utilizatorii informațiilor contabile nu se mulțumesc numai cu informațiile pe care le furnizează bilanțul și contul de profit și pierdere,ci și evolutia poziției financiare care reflectă dimensiunea performanțelor intreprinderii.

Ca o concluzie, putem spune că asistăm la impunera unei noi viziuni asupra firmei alimentare de succes a anilor 2015, bazată în mare măsură pe imaginea succesului din punct de vedere al pieței și în special al consumatorului, care solicită produse ecologice sănătoase.

Capitolul 1

Bilanțul contabil. principala sursă informațională a analizei ECONOMICO-financiare

1.1.Interpretări ale bilanțului contabil

Analiza financiară la nivel microeconomic se bazează pe informația financiar-contabilă pe care trebuie să o furnizeze un agent economic datorită obligațiilor sale legale. Agentul economic păstrează “în memorie” urma relațiilor sale desfășurate cu terți prin intermediul sistemului informațional propriu. Contabilitatea este principala sursă informațională la nivel microeconomic. Sistemul informațional contabil prelucrează datele cuprinse în documentele primare și centralizatoare și le transpune periodic (cel puțin odată pe an) în documente financiar-contabile de sinteză.

Diferitele fluxuri ale activității agentului economic cheltuiesc surprinse la un moment dat pentru a se putea astfel măsura nivelul trezoreriei, a datoriilor față de bănci, furnizori, nivelul creanțelor față de clienți, precum și nivelul rezultatelor perioadei.

Aceste informații sunt sintetizate la un moment dat în bilanțul contabil, care este un fel de “oprire pe imagine” sau un stop cadru al activităților agentului economic.

Bilanțul contabil oferă imaginea agentului economic pe care o prelucrează mai departe analistul financiar. Documentele de sinteză contabilă sau bilanțul contabil reprezintă suportul unei analize financiare retrospective, orientată spre urmărirea realizării previziunilor în domeniul financiar. Rolul bilanțului contabil în analiza financiară , arată că: “orice evaluare de activitate sau firmă are ca punct de plecare bilanțul contabil – motorul tuturor operațiilor de evaluare – căci în ele se reflectă volumul fondurilor proprii, piața, strategiile aplicate de firmă; el reflectă situația patrimoniului, a averii acumulate de firmă de la înființare și rezultatele financiare din ultimul exercițiu încheiat”.

În altă lucrare, bilanțul este considerat un mecanism de reprezentare a realității financiare a unui agent economic la un moment dat, este prezentat ca o sinteză de elemente care constituie bunurile și finanțările întreprinderii.

Bilanțul contabil reprezintă instrumentul principal și caracteristic de sintetizare și generalizare la un moment dat, pe baza principiului dublei reprezentări a datelor și informațiilor contabile privind mijloacele economice și sursele lor de formare, cât și rezultatele activității la toate verigile economiei naționale.

Unii autori susțin că bilanțul reprezintă o sinteză de elemente care constituie lucrurile și finanțările întreprinderii, că reflectă dimensiunile agentului economic, adică mijloacele materiale și financiare de care dispune acesta. Examenul bilanțului, permite analistului să răspundă la următoarele întrebări:

Investițiile sunt rentabile? Sunt prea mari sau sunt insuficiente în raport cu posibilitățile pieței?

Mărimea nevoii de fond de rulment este normală în raport cu nivelul de activitate?

Rentabilitatea exploatării permite degajarea unei autofinanțări suficiente?

Alegerea între îndatorare și apelul la asociați (acționari) pentru a mări capitalul păstrează capacitatea de îndatorare viitoare a agentului economic și deci dezvoltarea sa în viitor și nu afectează rentabilitatea prin creșterea cheltuielilor financiare.

Concepțiile bilanțului.

Ca rezultantă a activității economico-sociale, bilanțul poate fi interpretat din mai multe puncte de vedere. Pe plan mondial s-au conturat în acest sens trei concepții:

concepția juridică;

concepția economică;

concepția financiară.

Concepția juridică a bilanțului contabil pleacă de la accepțiunea juridică a patrimoniului considerat a fi ansamblul drepturilor și obligațiilor unui titular de patrimoniu. Bilanțul recenzează în activ drepturile de proprietate și drepturile de creanță, iar în pasiv datoriile agentului economic față de terți, la fel ca și datoriile față de cei care au avansat fonduri, acționarii sau asociații.

Specialiștii români arată că patrimoniul care este considerat obiectul de studii al contabilității și care este reflectat în bilanțul contabil, este format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unei persoane fizice sau juridice (subiect de drept), precum și totalitatea lucrurilor (obiectelor) la care se referă. Astfel spus patrimoniul agentului economic se compune din mijloace economice și sursele lor de proveniență.

Concepția juridică reflectată de bilanțul contabil este ilustrată mai jos :

Fig.1.1 Concepția juridică

Concepția economică cu privire la bilanțul contabil se bazează pe faptul că, contabilitatea nu are doar o latură tehnică, de înregistrare, de clasare și de adunare, ci și o latură economică deoarece prevede, apreciază și evaluează. Activul și pasivul sunt considerate două mărimi valorice ale aceleiași realități economice, respectiv ale capitalurilor de care dispune o entitate patrimonială. Diferite lucrări de specialitate prezintă două unghiuri sub care este studiat capitalul; al modului în care bunurile economice se investesc, se întrebuințează, se consumă și se înlocuiesc și al modului de procurare și de dobândire a acestor bunuri. Prin urmare, bilanțul reflectă pe de o parte capitalul fix și circulant, iar pe de altă parte capitalul propriu și străin de care dispune agentul economic.

Concepția economică reflectată de către bilanțul contabil este ilustrată în figura de mai jos :

Fig. 1.2 Concepția economică

Concepția financiară, fiind cea mai actuală, mai modernă, și în viziunea căreia bilanțul contabil dă o idee asupra puterii financiare și a creditului de care dispune un agent economic. Bilanțul contabil reflectă la încheierea exercițiului financiar totalul resurselor investite și utilizarea sau destinațiile care s-au dat acestor resurse. El permite să se răspundă la sfârșit de exercițiu, următoarele întrebări:

De unde provin fondurile necesare finanțării nevoilor agentului economic, de către cine este finanțat?

Care sunt nevoile sale sau cum a utilizat resursele de care a dispus?

Astfel resursele economice care stau în centrul concepției financiare reflectate de bilanț sunt abordate din două puncte de vedere și anume:

al modului de utilizare și al provenienței.Resursele economice ca mod de utilizare sunt denumite utilizări. Ele se diferențiază în utilizări stabile și utilizări temporare.

Resursele economice se diferențiază în resurse permanente și resurse temporare.

Concepția financiară reflectată cu ajutorul bilanțului contabil poate fi ilustrată astfel (fig. 1.1.3

Fig. 1.3 Concepția financiară

Bilanțul reflectă aspectele economice ale activității agentului economic sub forma mijloacelor fixe și circulante avansate de societate, care capătă și o evaluare bănească, formând în totalitatea lor fondurile întreprinderii care se regăsesc în pasivul bilanțului.

Odată cu elaborarea Legii contabilității nr. 82/1991 și a Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilității s-a introdus în România o variantă a sistemului continental de contabilitate. Prin trecerea la noul sistem de contabilitate, documentelor de sinteză contabilă li se conferă o deosebită importanță în calitatea lor de instrumente de informare a terților și de dezvoltare a unor analize financiare.

Normele contabile românești au reglementat, în concordanță cu legislația țării (Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și Legea contabilității nr. 82/1991), cu prevederile directivei a IV-a a Consiliului Comunității Europene, precum și cu standardele internaționale de contabilitate, documentele de sinteză contabilă sub denumirea de bilanț contabil.

Bilanțul contabil se compune din:

bilanț;

cont de profit și pierdere, respectiv contul de execuție în cazul instituțiilor publice;

anexe la bilanț;

raport de gestiune.

În sistemul românesc contabil, amprentele enumerate poartă numele de bilanț contabil. Acestea mai sunt denumite documente financiar-contabile iar în cadrul directivei a IV-a a Consiliului Comunității Europene, ele poartă numerele de conturi anuale.

Potrivit legislației în domeniu, toți agenții economici sunt obligați să întocmească un bilanț contabil anual, precum și în situația fuziunii sau încetării, potrivit legii, a activității (Legea contabilității nr. 82/1991). Alegând bilanțul contabil ca document oficial al exercițiului financiar, care se suprapune cu anul calendaristic, sistemul contabil românesc recunoaște anualitatea exercițiului financiar și își dovedește compatibilitatea cu sistemul contabil continental.

Pe lângă bilanțurile contabile anuale, agenții economici prevăzuți la art. 1. din Legea contabilității trebuie să întocmească raportări contabile periodice. Acestea sunt cerute de către organele centrale prin intermediul Normelor metodologice emise anual de Ministerul Finanțelor, servind în același timp și altor utilizatori ai informației contabile.

La ora actuală în contabilitatea românească este aplicat principiul unicității bilanțului, care constă în obligația de a publica un singur set de documente de sinteză.

Normele contabile românești arată că:

Bilanțul contabil trebuie să constituie documentul de gestiune care să asigure o imagine fidelă, clară și completă a unei entități patrimoniale.

Elaborarea bilanțului contabil trebuie să respecte anumite reguli de întocmire, verificare, aprobare și publicare, în scopul folosirii unei terminologii precise și identice pentru toți utilizatorii informației contabile.

De asemenea, bilanțul contabil trebuie să servească verificării legis-lației fiscale și bugetare, precum și pentru obținerea unor sinteze naționale.

Standardizarea bilanțului contabil revine organelor de normalizare a contabilității, care îi precizează forma de prezentare sub aspectul modelului adoptat și al gradului de detaliere a posturilor, precum și a conținutului său.

Ministerul Finanțelor este abilitat să elaboreze anual “macheta” sau modelul de bilanț contabil pentru exercițiul contabil încheiat. Acesta este prevăzut în cadrul Normelor metodologice privind întocmirea bilanțului contabil, și regulile de întocmire;

Spre deosebire de schema orizontală de bilanț care pune în evidență egalitatea dintre activele și pasivele patrimoniale, schema verticală sau listă de bilanț utilizată în prezent,are drept finalitate determinarea situației patrimoniale nete, obținută ca diferență între totalul activelor patrimoniale și totalul pasivelor patrimoniale împrumutate sau atrase (datoriile).

În ceea ce privește gradul de detaliere a posturilor bilanțului contabil, normele contabile românești au instrumentat două modele de bilanț:

model de bază – care ar trebui întocmit de către toți agenții economici considerați mari, în funcție de totalul activului, cifra de afaceri și numărul de salariați.

un model simplificat – care ar trebui întocmit de către agenții economici considerați mijlocii și mici.

În profida posibilității alegerii unui anumit model de bilanț contabil, în funcție de mărimea agenților economici, posibilitate instituită prin Legea contabilității nr. 82/1991, la ora actuală bilanțul care este editat și difuzat de către Ministerul Finanțelor și întocmit de către toți agenții economici este varianta sistemului de bază.

1.2. Rolul bilanțului contabil

În teoria cunoașterii contabile bilanțul are rolul de a verifica principiile partidei duble. Prin intermediul bilanțului se pun față în față cele două laturi fundamentale sub care contabilitatea își studiază obiectul patrimonial (structura, componența, destinația) și sursa de finanțare (proveniența) mijloacelor economice. De asemenea se verifică teoria, ca oricâte și orice fel de mișcări au avut loc în ansamblul elementelor patrimoniale trebuie să existe egalitatea valorică dintre cele două laturi patrimoniale.

Practic, bilanțului îi revine un important rol în sistemul de înregistrare, culegere, prelucrare, transmitere, păstrare a informațiilor privind situația patrimoniului și rezultatele obținute. Prin intermediul bilanțului se pun în corelație toate conturile care reflectă elementele patrimoniale ale unei entități patrimoniale, el fiind instrumentul prin care conturile își pierd o parte din individualitatea și caracteristica lor, fiind prezentate printr-un singur element, cel al soldurilor. La începutul activității unei unități patrimoniale, pe baza datelor din bilanț se deschid conturile. În ciclul contabil bilanțul reprezintă elementul prin care se încheie și cu care se începe acest ciclu. Datele din bilanț sunt date de ieșire din sistemul conturilor unei entități patrimoniale pentru perioada de gestiune precedentă și date de intrare în sistemul conturilor pentru perioada de gestiune următoare.

Bilanțul este lucrarea contabilă cea mai importantă, prin care se asigură informații privind situația patrimoniului și rezultatele obținute, atât conducerii unității, cât și organelor din afara unității, care sunt interesate sau obligate să cunoască activitatea și rezultatele unității. Cu ajutorul bilanțului informația contabilă este sintetizată la diferite nivele organizatorice, inclusiv pe ansamblul economiei naționale.

Bilanțul contabil este materialul sau sursa informațională privilegiată pentru studiul structurii financiare și a efectelor sale, în special în planul solvabilității.

În sens larg bilanțul contabil reprezintă un set de situații financiare cuprinzând următoarele componente:

bilanțul propriu-zis sau contul situației patrimoniului;

contul de profit și pierderi;

anexele la bilanț.

În normele și standardele internaționale privind contabilitatea, formația bilanțieră figurează sub denumirea de situații financiar-contabile sau conturi anuale. În modul continental de contabilitate la componentele de mai sus se mai adaugă și tabloul de trezorerie și contul de rezultate cu solduri intermediare, completate de regulă pentru întreprinderi mari. Potrivit Directivei a IV-a a Comunității Europene se prevăd două scheme de bilanț, fiecare țară putând alege una sau dacă le reține pe ambele, opțiunea operează la nivelul întreprinderilor societare.

Cele două cheme sunt:

schema cu secțiuni separate, numită și schema balanțieră sau orizontală;

schema listă sau verticală.

a)Schema cu secțiuni separate se bazează pe ecuația:

ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

b)Schema listă are la bază ecuația:

ACTIV – DATORII = CAPITAL PROPRIU.

Tabelul 1.1

Modelul simplificat al schemei orizontale de bilanț

CAPITOLUL 2

analiza ECONOMICO- FINANCIARĂ A activității economiCE a societății COMERCIALE

2.1 definirea , scopul, obiectivele și cerințele analizei economico- financiare

Definirea,scopul, obiectivele și cerințele analizei economico- financiare

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care au determinat-o, precum și rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării

eficiente a resurselor umane, materiale și financiare.

Diagnosticul economico.financiar constă într-un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației economico-financiare și a performanțelor unei întreprinderi. Scopul diagnosticului ,este de a aprecia situația economico-financiară a întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menținere și dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informații financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât și celor interesați din afara acesteia.

Analiza economico-financiară utilizează in demersurile sale un ansamblu de concepte, tehnici si instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe in scopul formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unei intreprinderi, la nivelul și calitatea performanțelor sale. Analiza informațiilor se face potrivit relațiilor cauza-efect, ca urmare a caracterului deosebit de complex al fenomenelor social-economice care se desfășoară la nivelul intreprinderilor.

Analiza financiară – componentă a analizei economice este o proiectare a obiectului și metodelor proprii analizei microeconomice în domeniul finanțelor agentului economic. Necesitatea apariției ei, s-a impus odată cu nașterea și dezvoltarea economiei financiare.

La nivelul agentului economic, managementul financiar alături de contabilitate sunt principalele surse de alimentare a analizei financiare. Managementul financiar are drept sarcini găsirea surselor de finanțare ale activității agentului economic și asigurarea remunerării și restituirii fondurilor avansate de către acționari și creditori. De asemenea managementul financiar trebuie să determine nevoile de finanțat atât cele curente (plata furnizorilor, plata salariilor, achitarea dividendelor, achitarea dobânzilor), cât și proiectele de dezvoltare ale agentului economic.

Pentru realizarea celor două sarcini este necesară o analiză financiară.

Ramura contabilității numită contabilitate de gestiune servește alături de managementul financiar, alocării corecte a surselor de finanțare la nevoile de finanțat.

Cealaltă ramură a contabilității, contabilitatea financiară înregistrează tranzacțiile financiare și elaborează documentele de sinteză și raportare privind activitatea agentului economic. Prelucrarea și interpretarea datelor contabilității se face cu ajutorul analizei financiare.

Legăturile dintre managementul financiar, contabilitate și analiză financiară sunt prezentate schematic astfel (fig. 2.1.1.):

Fig. 2.1 Legăturile dintre managementul financiar, contabilitate și analiza financiară

Analiza financiară:

oferă instrumente pentru aprecierea situației financiare a agentului economic, fiind utilă finanțelor agentului economic, cât și terților cu care acesta întreține relații economice;

este o parte importantă a activității agentului economic, contribuind la de-terminarea cuantumului elementelor de patrimoniu necesare, a surselor de acoperire a acestora, precum și a rezultatelor financiare obținute;

se efectuează în corelație cu toți factorii economici care au generat rezultatele financiare, de aceea se integrează în analiza economico-financiară și studiază corelațiile dintre activitatea economică (de exploatare) și cea financiară, vizând cu precădere fluxurile financiare care se formează la nivelul agentului economic, modul de gestionare și plasare a capitalurilor.

se înscrie la obiect de studiu în urmărirea sistemului echilibrelor economice, financiare, patrimoniale, de trezorerie, cauzele modificării lor, efectele și măsurile necesare reechilibrării lor în scopul asigurării unei eficiențe economice maxime.

Prezentăm obiectivele analizei financiare în postura sa de instrument al managementului financiar:

selectarea obiectivelor afacerii care pot fi măsurate;

stabilirea, coordonarea și administrarea, ca parte componentă a managementului, a unui plan referitor la toate activitățile afacerii (în special la lichiditate și profitabilitate);

compararea performanței înregistrate cu planurile și standardele;

obținerea de informații și controlul sistemului în concordanță cu politica generală;

administrarea politicii și procedurilor de impozitare;

analiza și interpretarea implicațiilor situației economice, a politicii guvernului și a presiunilor sociale;

negocierea, achiziția sau fuziunea unei întreprinderi;

menținerea liniilor de credit cu băncile;

asigurarea protecției activelor prin sistemul asigurărilor și al controlului intern;

stabilirea și menținerea unor relații bune cu analiștii în domeniul investițiilor, cu presa financiară și cu potențialii investitori;

Dacă la origini a fost creată pentru a furniza bancherilor mijloacele de a judeca un dosar de credit, în timp analiza financiară a primit noi dimensiuni și aplicații servind fie utilizatorilor interni, fie utilizatorilor externi ai agentului economic.

Utilizatorii analizei financiare interne realizate în cadrul funcției financiare a agentului economic sunt prezentați în figura următoare (fig. 2.1.2.):

Serv. de conducere:

– producție

– comercială

– de personal

– de cercetare

Stat

Funcția financiară a agentului economic

Bănci

Reprezentanții salariaților (sindicat)

Acționari existenți sau potențiali

Furnizori

Salariați

Clienți

Fig.2.2 Utilizatorii analizei economico-financiare

Analiza financiară constă într-un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației financiar-patrimoniale și a performanțelor unei întreprinderi. Situația financiar-patrimonială reprezintă un “barometru” al politicilor întreprinderii, reflectând o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenței, al utilizării acestuia și al rezultatelor obținute.

Scopul analizei financiare este de stabilire a unui diagnostic asupra situației financiare a întreprinderii, când sunt identificate punctele tari și slabe ale gestiunii financiare.

Cei interesați în cunoașterea situației financiar-patrimoniale a unei întreprinderi sunt:

conducerea întreprinderii care urmărește identificarea unor situații de dezechilibru financiar care ar putea afecta securitatea financiară a întreprinderii;

proprietarii întreprinderii (acționarii) care vor să cunoască evoluția averii lor și a câștigului așteptat;

băncile cu care întreprinderea este în relații și care sunt interesate să cunoască bonitatea acesteia, garanția pe care o prezintă întreprinderea în vederea recuperării împrumuturilor acordate;

partenerii de afaceri (clienți sau furnizori) care își modifică opțiunile strategice în funcție de situația financiară a întreprinderii cu care colaborează;

concurența este interesată de starea financiară a unei întreprinderi în vederea consolidării propriei poziții pe piață;

organele administrative locale și centrale sunt interesate de situația financiar patrimonială a întreprinderii, deoarece constituie o sursă de venit și un mijloc de rezolvare a problemelor economico-sociale;

sindicatele urmăresc situația financiar-patrimonială deoarece constituie baza de negociere privind majorările de salarii și de încheiere a contractului colectiv de muncă.

Tipurile de analiză financiară(tabel.2.1): se grupează după mai multe criterii de clasificare, și anume:

– după modul de analiză a corelațiilor bilanțiere distingem:

analiza pe orizontală, care cuprinde corelațiile dintre elementele de activ și cele de pasiv;

analiza pe verticală, care urmărește studierea grupelor și a posturilor din bilanț, prin raportarea elementelor urmărite fie la total grupă, fie la total activ, respectiv pasiv;

analiza combinată – care îmbină caracteristicile prezentate anterior.

-după modul de urmărire a fenomenului în timp, deosebim:

analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, punând în evidență relațiile dintre elementele și factorii ce determină o anumită poziție a fenomenului studiat;

analiza dinamică, care cercetează fenomenele nu pe baza datelor înscrise în bilanț, ci folosind datele care se referă la fluxurile care au loc la nivelul întreprinderii în intervalul realizat.

Tabelul 2.1

Tipurile de analiză financiară

Conținutul analizei financiare al societății se reflectă în:

analiza ratelor de structură ale bilanțului;

analiza lichidității și solvabilității;

analiza echilibrului financiar;

analiza rentabilității;

analiza riscurilor agenților economici;

analiza ratelor de finanțare;

analiza gestiunii resurselor.

În enunțarea finalităților analizei financiare pe baza bilanțului contabil trebuie să se pornească de la orientările acesteia ca și componentă a analizei economice.

În cadrul analizei previzionale: bilanțul contabil servește alegerii unei structuri de finanțare optime pentru un anumit agent economic și gestiunii riscului de nelichiditate.În cadrul analizei retrospective: bilanțul contabil servește în primul rând analizei statice a solvabilității, a lichidității și a riscului de faliment a agentului economic. În al doilea rând mai multe bilanțuri succesive pot fi utilizate pentru o analiză dinamică cu ajutorul unor tablouri financiare specifice.

Bilanțul contabil este materialul sau sursa informațională privilegiată pentru studiul structurii financiare, a condițiilor realizării echilibrului financiar și a efectelor sale, în special în planul solvabilității.

Bilanțul contabil oferă imaginea agentului economic pe care o prelucrează mai departe analistul financiar. Documentele de sinteză contabilă sau bilanțul contabil reprezintă suportul unei analize financiare retrospective, orientată spre urmărirea realizării previziunilor în domeniul financiar. Rolul bilanțului contabil în analiza financiară este subliniat de mulți autori care arată că: “orice evaluare de activitate sau firmă are ca punct de plecare bilanțul contabil – motorul tuturor operațiilor de evaluare – căci în ele se reflectă volumul fondurilor proprii, piața, strategiile aplicate de firmă; el reflectă situația patrimoniului, a averii acumulate de firmă de la înființare și rezultatele financiare din ultimul exercițiu încheiat”. În altă lucrare, bilanțul este considerat un mecanism de reprezentare a realității financiare a unui agent economic la un moment dat, este prezentat ca o sinteză de elemente care constituie bunurile și finanțările între-prinderii.

Intocmirea bilanțului contabil pe lângă funcția de generalizare a datelor are ca scop elaborarea unui document în baza căruia să se facă analiza următoarelor aspecte:

-a realizării indicatorilor de analiză, care în comparație cu bugetul de venituri și cheltuieli pe anul respectiv și cu anul de bază ( anul precedent ), acesta se numește analiză dinamică.

– identificarea unor resurse financiare posibile pentru dezvoltarea activității .

Analiza activității firmei în baza bilanțului este obligatorie. Compartimentele de contabilitate ale unităților patrimoniale nu pot depune bilanțul contabil la Direcția Generală a Finanțelor Publice decât în condițiile în care Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație, conducerea executivă a unității au analizat situația patrimonială a firmei și au întocmit în acest scop, un proces-verbal de concluzii și măsuri. Un exemplar din procesul-verbal de analiză a bilanțului contabil se depune odată cu celelalte formulare din darea de seamă contabilă.

În cadrul firmei ,analiza activității economico-financiare pe baza bilanțului contabil este realizată pe următoarele nivele:

– conducerea executivă;

– Consiliul de Administrație;

– Adunarea Generală a Acționarilor.

Analiza pe bază de bilanț are în vedere următoarele aspecte:

analiza indicatorilor de performanță;

analiza indicatorilor de eficiență;

analiza indicatorilor de lichiditate;

analiza indicatorilor de îndatorare ( solvabilitate );

analiza indicatorilor acțiunilor și dividendelor.

2.2. Pregătirea informației contabile pentru analiza financiară

Pentru a putea face o analiză financiară semnificativă, activele societății comer-ciale se vor ordona în funcție de lichiditatea lor, iar pasivele în funcție de exigibilitatea lor.

Ordonarea activelor imobilizate (IMO) se face în următoarea succesiune:

imobilizări din afara activității curente;

imobilizări necorporale neamortizabile (drepturi de dispoziție achiziționate);

imobilizări corporale neamortizabile (terenuri);

imobilizări necorporale amortizabile (cheltuieli de înființare, brevete, licențe, etc.);

imobilizări corporale amortizabile;

împrumuturi acordate filialelor pe termen lung;

participațiile sub formă de acțiuni sau părți sociale la alte societăți comerciale;

alte imobilizări financiare (depozite, cauțiuni, dobânzi cu scadență amânată, împrumuturi către terți).

Activele circulante (AC) se ordonează astfel:

stocuri de producție în curs de execuție (stocul util format din stocurile curente și stocurile de siguranță precum și stocurile speculative legate de variațiile previzibile de prețuri incluzând materiile prime, produsele în curs de execuție, semifabricatele, produsele finite și mărfurile);

Creanțele din activitatea curentă (de exploatare) incluzând creanțele în curs de încasare și efectele de primit;

alte creanțe pe termen scurt (cele din operațiuni financiare cu scadență sub un an);

valorile mobiliare de plasament;

conturile de regularizare de activ;

disponibilitățile bănești (DPB).

Elementele de pasiv sunt grupate astfel:

capitaluri proprii;

datorii financiare (pe termen mediu și lung);

datorii de exploatare (pe termen scurt).

Capitalurile proprii împreună cu datoriile financiare pe termen mediu și lung formează capitalurile permanente (CPM). Creditele de trezorerie s-au notat cu( CRT). Adecvarea datelor contabile la nevoile de analiză financiară conduce la următoarea configurație a bilanțului:

Se poate scrie:

ACTIV = IMO + ACR + DPB

PASIV = CPM + DEX + CRT

Se pot formula două reguli principale ale finanțării:

nevoile permanente se acoperă din capitaluri permanente;

nevoile temporare (ciclice) se acoperă din surse temporare.

2.3. Ratele de structură ale bilanțului

Obiective: – Analiza structurii bilanțului ;

– Calculul principalelor rate de structură ale bilanțului;

– Interpretarea modului de structurare pe baza ratelor.

Surse informaționale:

Bilanțul financiar al societății.

Contul de profit și pierdere

Indicații metodologice: Analiza ratelor de structură ale bilanțului vizează evidențierea raporturilor care există între diferite elemente patrimoniale precum și a mutațiilor care se produc în legătură cu mijloacele economice și cu sursele de finanțare ale acestora.

Ratele de structură se calculează ca raport între un post (grupă de posturi) din activ sau pasiv și totalul bilanțier, precum și ca raport între elementele de activ sau pasiv și nivelul total al grupelor din care fac parte.

2.3.1. Analiza ratelor de structură ale activului

Pentru analiza ratelor de structură ale bilanțului avem nevoie ca sursă informațională de bilanțul financiar. Ratele de structură ale activului evidențiază modul de structurare a mijloacelor economice din activul bilanțier în funcție de rolul și destinația acestora în procesul productiv și în funcție de durata utilizării acestora. Studiul ratelor de structură ale activului pot evidenția:

destinația economică a capitalului investit

gradul de lichiditate a capitalului investit;

capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului sub acțiunea factorilor conjuncturali.

Cele mai importante rate de structură ale activului sunt:

a) Rata activelor imobilizate (Rai):

Această rată măsoară gradul de investire capitalului și se calculează ca raport între nivelul total al activelor imobilizate (Ai) și nivelul total al bilanțului (AT):

Evoluția în dinamică a ratei spre creștere, reflectă creșterea activelor imobilizate într-o proporție mai mare decât activul total, modificarea este apreciată ca benefică ,doar dacă duce la creșterea veniturilor totale într-o măsură mai mare decât creșterea activelor imobilizate. Micșorarea ratei (Rai1 < Rai0) denotă micșorarea activelor imobilizate, situație favorabilă dacă cel puțin se obțin aceleași rezultate ca și în perioada precedentă.

Rata activelor imobilizate se poate dezvolta în rata activelor imobilizărilor necorporale, corporale și financiare:

a1) Rata imobilizărilor necorporale (Rin):

a2) Rata imobilizărilor corporale (Ric):

a3) Rata imobilizărilor financiare (Rif):

Însumate cele trei rate se obține relația:

Rai = Rin + Ric + Rif

b) Rata activelor circulante (Rac):

Rata activelor circulante exprimă în mărimi relative nivelul capitalului imobilizat în procesul de exploatare. Datorită faptului că acest capital se reînnoiește după fiecare ciclu de exploatare el se mai numește și capital circulant:

Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante există relația:

Rai + Rac = 100

Evoluția în dinamică crescătoare reflectă creșterea ponderii activelor circulante în totalul activului, situație eficientă doar dacă duce la creșterea cifrei de afaceri într-o măsură mai mare decât creșterea activelor circulante. Micșorarea ratei (Rac1 < Rac0) denotă o situație eficientă doar dacă se obțin aceleași rezultate din perioada comparată.

Rata activelor circulante se poate dezvolta și ea pe alte rate complementare în funcție de structura activelor circulante, și anume:

b1) Rata stocurilor (Rst):

Nivelul acestei rate depinde de sectorul de activitate al unității, de durata ciclului de exploatare și de fluctuațiile de preț de pe piață. Creșterea stocurilor fiind justificativă doar când este determinată de sporirea volumului de activitate, dar nu când duce la formarea de stocuri fără mișcare sau mișcare lentă.

b2) Rata creanțelor (Rcr):

Creanțele pot fi:

pe termen scurt, cu durată mai mică de 10 zile;

pe termen mediu, cu durată de 10-30 zile;

pe termen lung, cu durată peste 30 zile.

Nivelul considerat normal este maxim 30 zile.

b3) Rata disponibilităților bănești (Rdb):

Nivelul considerat normal al ratei este de 1,5-2%.

Cele trei rate formează relația:

Rst + Rcr + Rdb = Rac

2.3.2.Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului evidențiază modul de structurare a surselor de finanțare în funcție de proveniența și gradul de exigibilitate al acestora. Prin nivelul acestor rate se poate identifica, la un moment dat, existența sau inexistența unei structuri financiare adecvate pentru agentul economic studiat, rezultat al politicii financiare promovate de managementul acesteia.

Ratele de structură ale pasivului reflectă trei principale aspecte, legate de finanțarea agentului economic:

stabilitatea financiară (a);

autonomia financiară (b);

gradul de îndatorare (c).

a) Rata stabilității financiare (Rsf):

Această rată reflectă ponderea capitalurilor permanente (Cpm) în totalul surselor de finanțare (PT). Aceste capitaluri permanent sunt formate din capitalul propriu și capitalul împrumutat cu durată mai mare de 1 an, motiv pentru care se mai numesc și surse stabile de finanțare. Formula de calcul:

Stabilitatea financiară a întreprinderii este cu atât mai mare cu cât nivelul ratei este mai aproape de 100. O unitate care dispune de un grad ridicat de stabilitate financiară poate realiza strategii pe termen lung, atât în ceea ce privește procesul investițional, cât și în ceea ce privește procesul de exploatare, pentru că ponderea mare a surselor stabile de finanțare aflate la dispoziția sa permite acest lucru.

b) Rata autonomiei financiare (Raf):

Autonomia financiară pune în evidență măsura în care sursele de finanțare aparțin proprietarului. Cu cât sursele proprii dețin o pondere mai importantă în totalul surselor de finanțare cu atât autonomia financiară a întreprinderii este mai ridicată.

b1) Rata autonomiei financiare globale (Rafg):

Se calculează ca raport între capitalul propriu (Cpr) și pasivul total (PT) și reflectă ponderea surselor proprii în totalul surselor de finanțare.

Formula de calcul:

Această rată are importanță deosebită pentru instituțiile financiare, când agentul economic le solicită un împrumut. În acest caz evaluarea se poate face în felul următor:

când Rafg > 66,7%, înseamnă că autonomia financiară globală este ridicată și societatea poate beneficia de credit;

când Rafg = 30-50%, se poate obține creditul, dar crește riscul acestuia;

când Rafg < 30%, agentul economic nu prezintă garanții pentru a obține creditul.

b2) Rata autonomiei financiare la termen (Raft):

Se calculează ca raport între capitalul propriu (Cpr) și capitalul permanent, și reflectă ponderea surselor proprii în totalul surselor permanent de finanțare.

Se numește autonomie financiară la termen, deoarece sursele de finanțare cu caracter permanent se mențin într-o anumită structură doar o perioadă limitată în timp.

Formula de calcul:

Nivelul ratei are mare importanță pentru deciziile viitoare ale firmei de politică financiară și pe care managementul intenționează să le ia. Când indicatorul este mai mare decât 50%, se consideră că firma beneficiază de o structură financiară sănătoasă.

c) Rata de îndatorare (Rî):

Ratele de îndatorare exprimă în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are firma, în raport fie cu totalul surselor de finanțare, fie doar cu sursele proprii. În practică se aplică două principale rate de îndatorare:

rata de îndatorare globală;

rata de îndatorare la termen.

c1) Rata îndatoririi globale (Rig):

Această rată compară ansamblul datoriilor (Dt), pe care le are firma față de creditorii săi, indiferent dacă sunt de natură financiară sau nu, cu totalul surselor de finanțare (PT).

Formula de calcul:

Nivelul de îndatorare maxim acceptat, la un grad de risc suportabil este de 66%. Cu cât rata îndatoririi globale ia valori mai apropiate de 100%, cu atât riscul imposibilității de a onora aceste datorii este mai mare, respectiv cu cât rata ia valori mai mici de 66%, cu atât dependența firmei față de creditorii săi este mai scăzută. Nivelul ratei nu poate fi mai mare de 100%, decât în situația în care pierderile financiare, înregistrate de firmă în exercițiile financiare anterioare sau în exercițiul curent au consumat integral capitalul propriu al acesteia. Situație în care falimentul este mai mult decât previzibil.

c2) Rata îndatorării la termen (Rit):

Această rată compară datoriile financiare pe termen mediu și lung (Itml) cu sursele permanente de finanțare (Cpm) sau cu sursele proprii de finanțare (Cpr):

Formule de calcul:

Cele două rate sunt complementare ratelor autonomiei financiare la termen. Nivelul acestor rate este important atât pentru firmă, în elaborarea politicii financiare, cât și pentru instituțiile financiare când evaluează o nouă solicitare de credit din partea firmei..

2.4. Analiza financiară funcțională a intreprinderii.

Analiza financiară funcțională, are ca obiect evaluarea politicii financiare a intreprinderii intr-o perioada trecută și facilitarea luării in cadrul acesteia a unor decizii viitoare. Ea investighează două domenii importante:

echilibrul financiar;

rentabilitatea.

Analiza atentă a contului de rezultate este indispensabilă pentru efectuarea analizei financiare.Astfel, analiza financiară se sprijină pe documentele intreprinderii, dar utilizează și alte surse de informare.

Pe lângă un studiu strict al conturilor și bilanțului, analiza financiară funcțională,urmăreste specificul activității intreprinderii, calitatea echipei de conducere, motivarea personalului, performanțele și tehnologia aplicată.

Rezultatele acestei analize, pot fi utilizate fie in interiorul intreprinderii servând conducerii acesteia, fie in exteriorul intreprinderii, atunci când este solicitată de către partenerii acestuia.

Echilibrul financiar al intreprinderii se apreciază in cea mai mare parte utilizând datele din bilanțul intreprinderii care, spre deosebire de anexele bilanțului , operează cu o concentrare a anumitor conturi.

Prezentarea conturilor de activ și pasiv se face după criteriul omogenității.

Criteriile de bază utilizate în elaborarea bilanțului financiar sunt:

– lichiditatea,

– exigibilitatea.

În ceea ce privește activul bilanțului este necesar ca toate elementele înscrise la acest capitol să reprezinte o valoare reală a activului, procedându-se la eliminarea nonvalorilor. In cazul activelor se cuprind imobilizările necorporale, imobilizările corporale, imobilizările financiare, stocurile, creanțele de exploatare valorile mobiliare de plasament și disponibilitățile, primele pentru rambursarea obligațiunilor, regularizările.

In ceea ce priveste pasivul bilanțului, analiza financiară se efectuează asupra unui bilanț la care s-a realizat repartizarea veniturilor.

In pasiv intră: capitalurile proprii, datoriile pe termen mediu si lung, provizioanele pentru riscuri și accidente.

Analiza financiară trebuie să aprecieze dacă gradul lichidității activelor intreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia să facă față in orice moment angajamentelor pe care și le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura solvabilitatea.

Stabilirea necesarului de finanțat in cazul activității curente a unei afaceri se poate realiza prin metodele:

Metoda extrapolarii;

Metoda termenelor de rotație (normativă);

Metoda bilanțului previzional.

.Obiective urmărite:

1.      Ințelegerea necesitatii elaborării unui proiect in vederea determinarii necesarului de finanțat a activitătii curente;

2.      Cunoașterea structurii patrimoniale și a resurselor care stau la baza stabilirii necesarului de fonduri pentru activitatea curentă;

3.      Parcurgerea efectivă a etapelor privind configurarea necesarului de finanțat pentru activitatea curentă;

4.      Punerea in valoare a metodei bilanțului previzional pentru stabilirea necesarului de finanțat;

5.      Identificarea resurselor de finanțare in vederea stabilirii unei structuri financiare cu costuri cat mai reduse.

Finanțarea activității curente este legată de ceea ce specialiștii numesc ciclul de exploatație sau ciclul de operare, deci de funcționarea procesului productiv al unei firme.

In general, ciclul de exploatație (producție) a unei firme industriale constă din trei activități importante:

aprovizionarea cu resurse materiale;

producția bunurilor;

vânzarea produselor.

Aceste activităti crează fluxuri de fonduri care sunt atât nesincronizate, cât și incerte. Sunt nesincronizate deoarece, plâțile au loc inainte de a primi incasările. Fluxurile sunt incerte deoarece vânzările și cheltuielile aferente viitoare, care vor genera incasări și respectiv plăți nu pot fi prognozate cu acuratețe completă.

Pentru ca firma să functionexe adecvat in cadrul acestui ciclu, ea trebuie să cheltuie fondurile pe variate active circulante, să mențină un echilibru al lichidităților pentru a face față obligațiilor de plată, să se aprovizioneze cu resurse materiale la momentul oportun și să le aloce eficient in procesul de prelucrare ,și in fine, să acorde credite comerciale la clienți ,pentru a stimula vânzările.

Ciclul de producție este egal cu durata perioadelor de transformare a stocurilor in produse finite și de transformare a creanțelor (clienți in primul rând) in lichidități. Perioada de transformare sau conversie a stocurilor, este intervalul de timp necesar pentru a produce,vinde bunurile sau serviciile care fac obiectul de activitate al firmei. Perioada de transformare sau conversie a creanțelor (clienților) reprezintă intervalul de timp necesar pentru a incasa produsele si/sau serviciile vândute.

Ciclul de transformare sau conversie a lichidităților reprezintă intervalul de timp net, intre incasarea veniturilor din vânzarea produselor sau serviciilor și plata diferitelor resurse materiale și servicii aprovizionate. Ciclul de realizare a lichidităților reprezintă pe de altă parte, intervalul de timp in care sunt necesare resurse de finanțare suplimentare in scopul continuării activității firmei. Tocmai aceasta este problema finanțării pe termen scurt sau a activității curente. Ciclul de producție nu este totuna cu exercițiul financiar, pe durata acestuia putându-se desfășura unul sau mai multe cicluri de producție (cum este cazul majoritătii ramurilor economice) sau chiar o parte a unui ciclu (cum este cazul produselor cu ciclu lung de fabricatie). De regulă, variabilele implicate intr-un ciclu de exploatație (stocuri, creanțe etc.) se reproduc sau inlocuiesc in permanență la un nivel aproximativ constant și de aceea finanțarea lor se pune ca o problemă a exercițiului financiar. Vorbim deci de nevoile permanente de finanțare ale ciclului de exploatație (sau necesar de fond de rulment) și de nevoi sezoniere de finanțare (necesar de fond de rulment sezonier).

Trebuie să reținem insă că, o creștere a lungimii ciclului de exploatație fără o creștere proportională a perioadei de efectuare a plăților, determină prelungirea ciclului de transformare in lichidități și crează nevoi de finanțare sporite a activelor circulante.

Echilibrul financiar este apreciat prin confruntarea gradului de lichiditate a activelor, cu gradului de exigibilitate a elementelor pasivului.

Pentru realizarea acestei analize pot fi utilizate ca instrumente:

fondul de rulment ;

indicatorii de structură.

Fondul de rulment reprezintă marja de securitate ce măsoară echilibrul financiar și se poate aprecia fie ca diferență intre capitalurile permanente și activul imobilizat, fie ca diferență intre activul circulant și datoriile pe termen scurt :

FR = CP-AI ;

FR=AC-Dts.

Fondul de rulment poate avea valori pozitive sau negative.

In ceea ce privește situația trezoreriei, aceasta reprezintă diferența intre nivelul totalurilor valorilor din casă și a nivelului contribuțiilor bancare curente și a soldurilor creditoare ale băncii.

Situația trezoreriei mai poate fi determinată și ca o diferență intre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment:

TN=FR-NFR.

Dificultățile trezoreriei survin frecvent în cazul în care trezoreria inregistrează o creștere a activității mărindu-și vânzările și sporind nevoia de fond de rulment. Atragerea unor resurse de lungă durată intr-o asemenea situatie nu se poate realiza imediat.

Utilizarea fondului de rulment a fost și este contestată. Multe intreprinderi folosesc din ce in ce mai mult un credit pe termen scurt ce se reinnoieste continuu și capată caracter permanent.

In aceasta situatie fondul de rulment devine o marjă de securitate inutilă, iar in perioadele dificile de activitate ale intreprinderii sau ale băncii un asemenea credit poate să nu mai fie reinnoit creându-se disfuncționalități.

CAPITOLUL 3

ANALIZA ECONOMICO FINANCIARĂ la S.C. ,,SAVMER BRUTĂRIA CASEI’’ SRL,VALEA LUI MIHAI

3.1.Prezentarea generală a societății S.C. Savmer Brutăria Casei S.R.L.

Denumirea, sediul firmei, forma juridică, capitalul social și modul de constituire a societății

Denumirea:S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L.

Sediul: România, județul Bihor, orașul Valea lui Mihai, str. Hunyadi Matyas, nr. 43

Forma juridică: societate cu răspundere limitată

Cod unic de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului: RO 24102830

Număr de oridine în Registrul Comerțului: J/05/1635/2008

Durata: nelimitată

Capitalul social subscris și vărsat:200 de lei în numerar, subscris și vărsat, împărțit în 20 de părți sociale, fiecare având valoarea nominală de 10 lei.

Scurt istoric

S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. a fost înființată în temeiul legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Societatea are doi asociați Savu Ovidiu Augustin (cetățean român) și Merker Tibor (cetățean maghiar) fiecare asociat având 10 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul social al societății.

Sediul societății din România, județul Bihor, orașul Valea lui Mihai, str. Hunyadi Matyas, nr. 43 a fost ales după ce au fost analizate mai multe locații din orașul Valea lui Mihai, iar în urma analizei a fost aleasă cea mai bună locație.

Societatea a fost înființată în anul 2008 la inițiativă d-ului Savu Ovidiu Augustin care pentru a-și înființa societatea la cooptat pe Merker Tibor, care este specialist în domeniul panificației. Numărul mediu de salariați a crescut de-a lungul anilor în anul 2009 avea 10 angajați, în 2010 25, iar în anul 2011 și 2012 32 de angajați.

Societatea pune accent pe calitatea produselor și serviciilor scopul ei fiind acela de a satisface cât mai bine nevoile clienților.

Obiect de activitate- principalele produse și activități

Domeniul principal de activitate conform codului CAEN 107 este „Fabriecarea produselor de brutărie și a produselor făinoase” iar activitatea principală a societății este conform codului CAEN 1071 este „Fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie”. De asemenea societatea are și obiecte secundare de activitate:

1072 Fabricarea biscuiților și a pișcoturilor; fabricarea prăjiturilor și a produselor conservate de patiserie

1082 Fabricarea produselor din cacao, a ciocolatei și a produselor zaharoase

4511 Comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare (sub3,5 tone)

4519 Comerț cu alte autovehicule

4520 Întreținerea și repararea autovehiculelor

4531 Comerț cu ridicata de piese și accesorii pentru autovehicule

4540 Comerț cu motociclete, piese și accesorii aferente; întreținerea și repararea motocicletelor

4611 Intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile și cu semifabricate

4612 Intermedieri în comerțul cu combustibili, minereuri, metale și produse chimice

pentru industrie

4613 Intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții

4614 Intermedieri în comerțul cu mașini, echipamente industriale, nave și avioane

4615 Intermedieri în comerțul cu mobilă, articole de menaj și de fierărie

4616 Intermedieri în comerțul cu textile, confecții din blană, încalțăminte și articole

din piele

5530 Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere

5590 Alte servicii de cazare

5610 Restaurante

5621 Activități de alimentație (catering) pentru evenimente

5629 Alte servicii de alimentație n.c.a.

5630 Baruri și alte activități de servire a băuturilor

6810 Cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii

6820 Închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate

6831 Agenții imobiliare

6832 Administrarea imobilelor pe bază de comision sau contract

7911 Activități ale agențiilor turistice

7912 Activități ale tur-operatorilor

7990 Alte servicii de rezervare și asistență turistică

Piața și concureța

Piața de aprovizionare și desfacere pentru S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. este marcată de profilul și specialitatea produselor. În calitate de cumpărător S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. se sprovizionează cu materii prime și materile necesare procesului de fabricație din România și Ungaria, cu combustibili din România

Tabelul 3.1

Principalii furnizori de materii prime și materiale ai societății

Sursa: Date de la firma

Tabelul 3.2

Furnizorii de combustibili ai societății

Sursa: Date de la firma

Concurența nu constituie un pericol real deoarece societatea își onorează la timp toate comenzile la cele mai înalte standarde. Principalii concurenți pentru fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie sunt :

Tabelul 3.3

Principalii concurenți

Sursa: Date de la firma

Canalele de distribuție utilizate de către societate

Pentru a-și desface produsele pe piață societatea are în patrimoniu 7 autoutilitare cu ajutorul cărora se realizează desfacerea.

Tabelul 3.4

Canalele de distribuție utilizate de către societate

Sursa: Date de la firma

Activitatea de marketing

S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. își realizează activitatea de promovare prin intermediul pliantelor, fluturașilor, calendarelor, sponsorizarea evenimentelor, s.a. Activitate care are ca scop creșterea vânzărilor. Promovarea este de asemenea realizată și de către angajații societății și clienții acesteia.

Aspecte juridice reprezentative

Asigurări

S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. a încheiat polițe de asigurare pentru clădiri, mijloace de transport și salariați.

Dreptul mediului

Activitatea desfășurată de S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. nu afectează mediul înconjurăto, încadrându-se în limitele standardelor impuse de Agenția pentru Protecția Mediului. Societatea a obținut avizul de protecția mediului.

Dreptul fiscal

Conform proceselor verbale întocmite de către Administrația Financiară a orașului Marghita, Gărzii Financiare și a Curții de conturi, rezultă că S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. a respectat legislația fiscală și a achitat toate obligațiile față de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.

Dreptul municii

Personalul angajat lucrează în baza contractului individual de muncă încheiat în conformitate cu legislația în vigoare în Contractul Colectiv de muncă.

3.2. ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE

Analiza poziției financiare vizează analiza pe ansamblu a poziției financiare și analiza echilibrului poziției financiare conform metedologiei.

3.2.1. Analiza pe ansamblu a poziției financiare

În cadrul analizei de ansamblu a poziției financiare se urmăresc aspecte privind evoluția și structura elementelor de active, datorii și capitaluri proprii.

3.2.2. Analiza evoluției poziției financiare

Analiza evoluției și tendinței poziției financiare se determină prin intermediul indicilor cu bază în lanț calculați în cadrul Anexei 1 ”Analiza evoluției poziției financiare.

Analiza evoluției activelor

În Graficul de mai jos se poate observa evoluția principalelor componente ale activelor societății S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. pe anii 2010- 2012:

Graficul 3.1 Evoluția activelor S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L.

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza evoluției poziției financiare’’

Se poate observa din grafic că pe toata perioada analizată 2010- 2012 totalul activelor înregistrează e evoluție fluctuantă la fel ca si elementele sale componente. În anul 2011 putem observa o scădere a totalului activelor cu 35,84% scădere datorată scăderii atât a activelor imobilizate cu 9,87% cât si a activelor circulante cu 59,75% față de anul precedent în condițiile în care valoarea cheltuielilor în avans rămâne nemodificată acestea neexistând. Creșterea totalului activelor cu 42,27% din anul 2012 de se datorează în doar creșterii volumului activelor circulante ( de 2,45 ori) creștere mai semnificativă decât scăderea activelor imobilizate (cu 7,65%).De-a lungul perioadei analizate se poate observa o restrângere a activității societății, restrângere mai evidentă fiind în anul 2011 urmată de o revenire în anul 2012.

Analiza evoluției activelor imobilizate pe principalele sale categorii pe perioada 2010- 2012 sunt prezentate în graficul de mai jos:

Graficul 3.2 Evoluția activelor imobilizate

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 „ Analiza evoluției poziției financiare”

Pe baza graficelor de mai sus putem observa ca activele imobilizate scad pe toată perioada de analiză cu aproximativ 10% respectiv 8% față de anul anterior. De asemenea putem remarcă faptul ca din cadrul componentelor activelor imobilizate importanța cea mai mare o au imobilizările corporale urmate de imobilizările financiare însă într-o valoare mult mai mică societatea neavând imobilizări financiare. Dat fiind faptul ca imobilizările corporale dețin ponderea majoritară în totalul imobilizărilor acestea scad aproximativ în aceeași măsura 10% respectiv 8% imobilizările corporale având aceeași valoare pe toată perioada de analiză și anume de 1660 lei.

În continuare voi realiza o analiză mai amănunțită pe fiecare element al imobilizărilor.

A.1.1. Analiza evoluției imobilizărilor necorporale

Am aflat de la societate că imobilizarea necorporală este reprezentată de un program pentru contabilitate în valoare de 1660 de lei care trebuie achiziționat în fiecare an.

A.1.2. Analiza evoluției imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale ale societății sunt reprezentate de echipamente tehnologice și mijloace de transport, iar in ceea de privește scăderea valorii acesteia de la un an la altul aceasta se datorează amortizării la care sunt supuse imobilizările.

A.1.3. Analiza evoluției imobilizărilor financiare

În cazul acestor imobilizări nu se pot face aprecieri deoarece societatea S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. nu are astfel de imobilizări.

A.2. Analiza evoluției activelor circulante pe principalele categorii este prezentată în graficul de mai jos:

Graficul 3.3 Evoluția activelor circulante

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 „ Analiza evoluției poziției financiare”

Din grafic putem observa faptul ca în anul 2011 stocurile au cea mai mică valoare, scăderea cea mai mare observându-se la nivelul creanțelor, de asemenea observăm o creștere a trezorerie de la un an la altul.

A.2.1.Analiza evoluției stocurilor

Pe baza datelor din anexa 1 respectiv a graficului de mai jos putem face anumite aprecieri în ceea ce privește stocurile:

Graficul 3.4 Analiza evoluției stocurilor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 “Analiza evoluției poziției financiare”

Graficul 3.5. Evolutia stocurilor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 “Analiza evoluției poziției financiare”

Pe baza graficelor de mai sus se poate observa ca stocurile totale au scăzut foarte mult în anul 2011 cu 87% iar apoi în anul 2012 au crescut de 3,36 ori comparativ cu anul 2011 însă această creștere care pare mare daca ne uităm la cifre putem observa că valoarea acestora este foarte mică (79 8669) comparativ cu anul 2010 (181326). Această scădere majoră din anul 2011 de datorează în principal scăderii producției în curs de execuție de la 120000 la 0 precum și scăderii materiilor prima și materialelor consumabile cu 67% chiar daca produsele finite și mărfurile cresc de 3,07 ori această creștere ca valoare nu este suficientă pentru a acoperii scăderile cadrul materiilor prime si a producției în curs; de asemenea putem observa ca ambalajele au o valoare constantă în toti acești ani și anume de 2484 lei. Creștere valorii stocurilor totale în anul 2012 se datorează creșterii volumului materiilor prime și materialelor consumabil de 3,95 ori.

A.2.1.1. Analiza evoluției stocului de materii prime si materiale (SMP)

Deoarece materiile prime si materialele reprezintă unul din factorii esențiali pentru orice societate cu profil productiv, se impune ca analiza acestei categorii de stocuri să fie abordată sub dublu aspect:

Din punct de vedereextensiv,aspect care pune în evidență creșterea sau scăderea de valoare a stocului de materii prime și materiale de la un an la altul (analiza ISMP)

Din punct de vedere intensiv, aspect care evidențiază eficiența utilizării resurselor materiale în producție, subliniind aspecte privind eficiența modului de gestionare a acestora (analiza corelativă a ISMP, ICM, ICAN), unde:

ISMP reprezintă indicele stocului de materii prime

ICM reprezintă indicele cheltuielilor materiale

ICAN reprezintă indicele cifrei de afaceri nete

Tabelul 3.5

Sursa: Prelucrări proprii

Sursa: Prelucrări proprii

A.2.1.2. Analiza evoluției stocului de producție în curs de execuție (SPCE)

În ceea ce privește aceste indice nu se poate face o analiză privind evoluția lui deoarece acesta nu înregistrează nci o valoare în anii 2011 respectiv 2012 singura valoare o are în anul 2010 și anume de 120000.

A.2.1.3. Analiza evoluției stocului de produse finite și mărfuri (SPF)

Tabelul 3.7

Sursa: Prelucrări proprii

A.2.1.4. Analiza evoluției avansului pentru cumpărări de stocuri (AVS)

În ceea ce privește aceste indice nu se poate face o analiză privind evoluția lui deoarece acesta nu înregistrează nci o valoare în anii analizați.

A.2.2. Analiza evoluției creanțelor

Graficul 3.6 Analiza evoluției creanțelor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 “Analiza evoluției poziției financiare”

Conform datelor din bilanț și informațiilor furnizate de Nota 5 ”Situația creanțelor și datoriilor” putem constata faptul că totalul creanțelor este format din creanțe comerciale și alte creanțe, ponderea mai mare aparținând creanțelor comerciale în anul 2010 și 2012 iar în anul 2011 cea a altor creanțe.

Creanțele comerciale sunt reprezentate de contul 4111 ”Clienți” iar cea a altor creanțe de contul 4424 creanțe față de bugetul de stat aferent TVA-ului de recuperat de la bugetul statului.

Analizând ritmul modificării creanțelor putem observa că acestea cresc spectaculos în ultimul an de 3,62 de ori creștere datorată majorării valorii atât a creanțelor comerciale de 5,78 ori față de anul precedent cât și a altor creanțe de 2,34 ori, de asemenea putem observa o ușoară scădere a acestora în anul 2011 scădere datorată atât reducerii creanțelor comerciale într-o valoare mai mare decât creșterea altor creanțe.

A.2.2.1. Analiza evoluției creanțelor comerciale

Aceasta necesită o abordare sub dublu aspect:

Din punct de vedere extesiv, aspect care pune în evidență extinderea sau diminuarea activității comerciale, pusă în evidență prin ritmul modificării creanțelor comerciale (ICC)

Din punct de vedere intensiv, aspect care surprinde eficiența modului de gestionare a creanțelor comerciale (analiza corelativă între ICC și ICAN)

Tabelul 3.8

Sursa: Prelucrări proprii

Tabelul 3.9

Sursa: Prelucrări proprii

A.2.2.2. Analiza evoluției altor creanțe (Acr)

Din categoria altor creanțe asa cum am mai precizat fac parte doar creanțele față de bugetul de stat, mai exact 4424 Tva-ul de recuperat. În anul 2010 societatea nu a avut alte creanțe ci doar începând cu anul 2011 când a înregistrat suma de 10083 lei iar în anul 2012 a dublat această sumă, aceste creșterii se explică prin creșterea volumului Tva-ului de recuperat de la bugetul statului.

A.2.3. Analiza evoluției trezoreriei

Deoarece societatea nu are investiții financiare pe termen scurt, analiza trezoreriei se reduce la analiza disponibilităților bănești din casa și conturile la bănci. După cum se poate observa și în graficul de mai jos această grupă are o creștere spectaculoasă.

Graficul 3.7 Analiza evoluției trezoreriei

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 “Analiza evoluției poziției financiare”

Tabelul 3.10

Sursa: Prelucrări proprii

A.3. Analiza cheltuielilor în avans

Dat fiind faptul că societatea nu are cheltuieli în avans nu se poate efectua o analiză a acestui element de activ.

Analiza evoluției datoriilor

Datoriile societății sunt reprezentate de datoriile de sub un an respectiv de datoriile de peste un an, se poate observa de asemenea că societatea nu și-a constituit provizioane pe toată perioadă de analiza 2010- 2012.

Evoluția totalului datoriilor precum și pe elemente componente este detailată în tabelul de mai jos:

Graficul 3.8 Evoluția datoriilor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 1 “Analiza evoluției poziției financiare”

Din analiza graficului de mai sus, precum și din Anexa 1 ”Analiza poziției financiare” putem observa că datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare au o pondere mai mare în totalul datoriilor decât datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an. Din grafic putem de asemenea observa ca datoriile sub un an cresc de la un an la altul, având cea mare valoare în anul 2012 de 271062 lei; datoriile pe termen lung au înregistrat cea mai mare valoare în anul 2010 de 596620 de lei urmând ca în următorii doi ani să scadă cu 40% în 2011, și cu 0,1% în 2012.

Creșterea datoriilor pe termen scurt este un aspect nefavorabil datorat creșterii volumului achizițiilor și/sau sau a costului de achiziție pentru intrările provenite de la terți constând în materii prime, materiale, servicii etc., majorarea termenelor contractuale de achitare a datoriilor, creșterea valorică a avansurilor primite de la clienți. Iar scăderea datoriilor pe termen lung reflectă o diminuare a nivelului datoriilor întreprinderea apelând într-o măsură mai pronunțată la alte surse de finanțare.

3.2.3.Analiza structurii poziției financiare

Analiza structurii poziției financiare vine să surprindă modificările structurale survenite în cadrul celor trei componente ale poziției financiare: active, datorii și capitaluri proprii. Acest tip de analiza presupune determinarea ratelor de structură ale elementelor care sunt calculate și prezentate în Anexa 2 ” Analiza structurii poziției financiare”. Pe baza acestor calcule vom analiza:

Analiza structurii activelor

Analiza structurii datoriilor și capitalurilor proprii

Analiza structurii activelor

Ratele generale de structură ale activelor sunt reprezentate de rata activelor imobilizate, rata activelor circulante, rata cheltuielilor în avans care la nivelul societății se prezintă astfel:

Graficul 3.9 Rate generale de structura ale activelor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Din analiza acestor rate de structură putem observa faptul că ponderea cea mai mare în totalul activelor o au activele circulante ( de peste 50% în anul 2010 și 2011) urmate de cele imobilizate (sub 40% în anul 2010 și 2012),un caz mai excepțional fiind în anul 2011 când raportul e invers, societatea neavând cheltuieli în avans. Ponderea activelor circulante în total active este de peste 50% în anii 2010 și 2012 iar în anul 2011 este de 33% scădere datorată în principal lipsei producției în curs de execuție față de anul precedent. Activele imobilizate înregistrează cea mai mare pondere în anul 2011 de 67,34% din totalul activelor. Creșterea ratei activelor imobilizate se datorează în principal creșterii imobilizărilor corporale.

Analiza ratelor interne ale activelor imobilizate evidențiază mutațiile structurale produse în cadrul politicii investiționale a entității. Din totalul imobilizărilor cele corporale dețin o pondere mai mare de peste 98% în fiecare an; iar imobilizările necorporale au o pondere mică, aproape neînsemnată de 1%. Ponderea mare a imobilizărilor corporale trebuie apreciată ca fiind una pozitivă deoarece investițiile au fost necesare pentru o dezvoltare ulterioară a societății și pentru creșterea valorii pe piață

. Graficul 3.10 Ratelor interne ale activelor imobilizate

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Analiza ratelor interne ale activelor circulante pune în evidență mutațiile structurale produse în cadrul politicilor adoptate la nivelul activelor de exploatare, cu referiri stricte la mutațiile înregistrate în privința gradului de lichiditate ale acestora. În graficul de mai jos sunt prezentate ratele principalelor categorii de active circulante:

Graficul 3.11 Ratele interne ale activelor circulante

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Pe perioada analizată se constată o creștere a elementelor de active mai puțin lichide (creanțele) dar și a elementelor lichide ( trezoreria).

În ceea ce privește rata stocurilor se constată o scădere majoră față de anul 2010 cand ponderea acestora era de 88% urmând ca în anii următori să scadă sub 40%, iatr scăderea acestora este apreciată ca fiind una favorabilă deoarece nu presupune imobilizări suplimentare de fonduri.

Rata creanțelor crește de la un an la altul de-a lungul perioadei de analiză fără a depăși ponderea de 26,36% (2012) din totalul activelor circulante. Cea mai mică pondere în totalul creanțelor este înregistrată de societate în anul 2010 de 10,49%.

Rata trezoreriei are o evoluție fluctuantă pe toată perioada de analiză, remarcăm o creștere spectaculoasă ca pondere în totalul activelor circulante în anul 2011 față de 2010 când acestea de la1% ajung la 50% ; această creștere indică o consolidare a stării de lichiditate financiară cu implicații în menținerea echilibrului financiar pe termen scurt. Chiar daca în anul 2012 această pondere scade la 35% este tot o situație favorabilă pentru societate deoarece este peste nivelul de 3-5% stabili de specialiști.

Analiza ratelor de structură ale stocurilorsunt reprezentate de rata stocului de materii prime și materile, rata producție în curs de execuție, rata produselor finite și rata ambalajelor.

Graficul 3.12 Ratele de structură ale stocurilor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Putem observa ca cea mai mare pondere în totalul stocurilor este deținută de materiile prime si materialele consumabile, pondere care crește în fiecare an (32%-2010, 82%-2011, 96%-2012), de asemenea putem observa faptul ca producția în curs de execuție deține o pondere de 66% din totalul stocurilor în anul 2010 urmând ca apoi aceasta sa nu mai fie prezentă deloc în cadrul stocurilor. Ambalajele și produsele finite au o evoluție fluctuantă pe toata perioada analizată cresc în 2011 iar apoi scad în 2012.

Analiza ratelor interne de structură ale creanțelor sunt reprezentate de ratele creanțelor comerciale și de cele ale altor creanțe.

Graficul 3.13 Ratele de structură a creanțelor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Din analiza creanțelor putem observa faptul ca în anul 2010 erau formate doar din creanțe comerciale urmând ca în următorii doi ani să scadă la 31% în 2011 și 50% în 2012. Creșterea altor creanțe în anii 2011 la peste 69% și în 2012 45% se datorează TVA-ului de recuperat de la bugetul statului.

Analiza structurii datoriilor și capitalurilor proprii

Rate generale de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii reprezintă o primă categorie de rate de structură ale pasivelor și vizează reflectarea gradului de dependență financiară generală puse în evidență prin rata autonomiei financiare (RAF) și rata de îndatorare globală (RDT)

Graficul 3.14 Rate generale de structură a datoriilor și capitalurilor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Putem observa din graficul de mai sus că ponderea datoriilor este mult mai mare în total surse de finanțare comparativ cu cea a capitalurilor proprii care este constantă pe toată perioada de analiză (27000 de lei). În acest context nici rata autonomiei financiare nu se încadrează în intervalul de siguranță apreciat de specialiști de nivelele înregistrate de societate fiind tot mai depărtate de nivelul de siguranță.

Ratele combinate de structură ale datoriilor și capitalurilor proprii evidențiază gradul de dependență financiară pe nivele prin utilizarea următoarelor rate de structură combinate ale datoriilor cu capitalurile proprii: Rata stabilității financiare (RSF), rata autonomiei financiare la termen (RAFL) și rata pârghiei financiare – capitaluri proprii (RPFCPR)

Pe baza calculelor din Anexa 2.1 ”Ratele de dependență financiară” , putem face următoarele aprecieri:

Rata stabilității financiare (RSF)această rata are o evoluție descendentă înregistrând în fiecare an valori tot mai depărtate (37%-2010, 30%-2011, 23%-2012) față de intervalul de siguranță 60%-100%stabilit de specialiști fapt care demonstrează o capacitatea investițională scăzută a societății.

Rata autonomiei financiare la termen (RAFL) înregistrată de societate pe toată perioada de analiză este mult sub intervalul de siguranță de 50%-100% valorile înregistrate de societate fiind negative; aceste valori pun în evidență faptul ca gradul de finanțare a întreprinderii pe seama resurselor pe termen mediu și lung nu este bun.

Rata pârghiei financiare – capitaluri proprii (RPFCPR) arată în ce măsură resursele economice ale firmei sunt procurate din capital străin. Această rată o evoluție fluctuantă înregistrând o creștere în anul 2011 urmată de o scădere în anul 2012 înregistrând valori negative de -371,40% -2010, -171,94%-2011, -241,55%-2012.

În concluzie putem aprecia că societatea pe bază ratelor de dependență financiară nu reflectă o capacitate de plată bună a datoriilor nefiind credibilă în fața creditorilor.

Ratele interne ale datoriilorpun în evidență ponderea pe care diferitele tipuri de datorii o dețin în totalul datoriilor.

Graficul 3.15 Ratele interne ale datoriilor

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Din grafic putem observa ca ponderea semnificativă în totalul datoriilor aparține datoriilor cu o perioadă de încasare mai mare de un an, cea mai mare parte fiind în anul 2010 de 86% din total urmând ca această să scadă în anii următori la 65% în 2011 respectiv 57% în 2012. Datoriile cu o perioadă de plată mai mică de un an înregistrează o creștere în cei trei ani analizați de la 13% în 2010 la 34% în 2011 și 43% în 2012. Remarcăm de asemenea un nivel nul al provizioanelor și al veniturilor înregistrate în avans.

Ratele interne ale capitalurilor propriireflectă mutațiile structurale din cadrul capitalurilor proprii prin calculul următoarelor rate de structură: rata rezultatului reportat (RRR), rata rezultatului exercițiului (RRE) și rata repartizării rezultatului exercițiului (RRRE).

Graficul 3.16 Ratele interne ale capitalurilor proprii

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „Analiza structurii poziției financiare”

Din analiza acestor date putem constata faptul că datorită valorilor negative ale capitalurilor proprii toate ratele de structură înregistrează valori negative, de asemenea putem observa faptul ca rezultatul reportat dețin o pondere majoritară în totalul capitalurilor proprii în anii 2011 și 2012. Societatea a înregistrat profit doar în anul 2010 de 184557 lei urmând ca în următorii doi ani să înregistreze pierderi de 611 lei și 25 983 lei.

3.2.4. Analiza echilibrului poziției financiare

În cadrul analizei echilibrului financiar se impune o cercetare amănunțită a modului cum se realizează echilibrul poziției financiare la cele trei nivele și anume:

Analiza lichidității financiare

Analiza solvabilității financiare

Analiza gestiunii resurselor controlate

3.2.5.Analiza lichidității financiare

Pentru a realiza această analiză voi utiliza calculele din Anexa 3 “Analizalichidității și solvabilității entității”. Pentruaevidenția starea de lichiditate, am calculat și interpretat următorii indicatori:

Rata lichidității curente (RLC)

Rata lichidității imediate (RLI)

Rata lichidității efective (RLE)

Capitalul de lucru (CL)

Rata de acoperire a capitalului de lucru (RCL)

La nivelul societății analizate, valoarea și evoluția indicatorilor de lichiditate se reflectă în graficele de mai jos:

Graficul 3.17 Analiza indicatorilor de lichiditate

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 3 “Analiza lichidității și solvabilității financiare”

Graficul 3.18 Rata capitalului de lucru

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 3 “Analiza lichidității și solvabilității financiare”

Privind starea de lichiditate pe perioada 2010- 2011 se pot face următoarele aprecieri:

Referitor la nivelul și evoluția lichidității curente, se poate observa ca aceasta se situează în intervalul de siguranță doar în anul 2010, urmând ca în următorii doi ani, respectiv 2011 și 2012 aceasta să nu mai fie în intervalul de siguranță. Astfel putem observa că societatea doar în anul 2010 poate oferii garanția acoperiri datoriilor curente din activele curente, în ceilalți doi ani lichiditatea curentă se situează sub intervalul de siguranță ceea ce ne arată un nivel prea mic al activelor curente comparativ cu nevoile de finanțat.

Din analiza ratei lichidității imediatese poate observa că în nici unul din cei trei ani analizați societatea nu se află în intervalul de siguranță fiind sub el, acest fapt determinând un deficit de lichiditate imediată care se accentuează de la un an la altul. Acest indicator indicând un grad mic al valorii elementelor imediat lichide (creanțe și trezorerie) comparativ cu nevoile de finanțat curente.

Rata lichidității efective fluctuează de la un an la altul, dacă în anul 2010 aceasta era mult sub intervalul de siguranță (3,16%) în anul 2011 și 2012 crește spectaculos încadrându-se în limita inferioară a intervalul de siguranță (2011- 23,54%, 2012-25,82%). Situația din anul 2010 se datorează lipsei de disponibilități din casa și conturi la bănci comparativ cu datoriile curente. Îmbunătățirea situației din anul 2011 și 2012 se datorează creșterii trezorerie de peste 14 ori în anul 2011 comparativ cu 2010 și cu 57,54% în anul 2011 față de 2012 de asemenea cresc si datoriile curente însă într-o măsură mai mică 97% respectiv 43% , deși cresc ambele elemente situația rămână una favorabila datorită faptului că trezoreria crește într-o măsură mai mare decât datoriile curente.

În ceea ce privește capitalul de lucru putem observa că doar în anul 2010 acesta are o valoare pozitivă, urmând ca în următorii doi ani aceasta sa fie mai mică de 0%. Aceste fluctuații majore în ceea ce privește capitalul de lucru ne pot duce cu gândul la un management defectuos. Valorile acestuia fiind determinate de activele curente care înregistrează o scădere de 60% în anul 2011 iar apoi o creștere de 2,45 ori în anul 2012 în timp ce datoriile curente cresc în fiecare an.

Din analiza corelativă a indicatorilor de lichiditate putem trage concluzia că volumul creanțelor este mic comparativ cu datoriile curente de finanțat și ar trebui ca managerul să adopte o politică de reducere a datoriilor comerciale.

3.2.6.Analiza solvabilității financiare

Pentru a evidenția starea de solvabilitate, am calculat și interpretat următorii indicatori:

Rata solvabilității generale (RSG)

Rata solvabilității generale pe termen lung (RSGL)

Capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd)

Gradul de acoperire al serviciului datoriei (Gasd)

Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat (TIE)

Rata de acoperire a dobânzilor din cash (CCR)

În graficele de mai jos este prezentată valoarea și evoluția indicatorilor de solvabilitate:

Graficul 3.19 Evolutia indicatorilor de solvabilitate

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 3 “Analiza lichidității și solvabilității financiare”

Graficul 3.20 Capacitatea de rambursare a datoriilor, rata de acoperire a dobanzilor din rezultat

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 3 “Analiza lichidității și solvabilității financiare”

Privind starea de solvabilitate pe anii 2010- 2012 se pot face următoarele aprecieri:

Rata de solvabilitate generală deși crește în fiecare an nu ajunge să se încadreze în intervalul de siguranță ceea ce nu reflectă un nivel confortabil de acoperire a datoriilor totale din volumul activelor.

În ceea ce privește rata de solvabilitate generală pe termen lung aceasta are o evoluție fluctuantă neîncadrându-se în niciunul dintre ani în intervalul de siguranță însă fiind mai aproape de el în anul 2010. Deși datoriile fianciar bancare scad valoarea acestui indicator nu crește deoarece scade si diferența dintre total active și datorii curente.

Capacitatea de rambursare a datoriilorînregistrează o creștere pe perioada de analiză însă una foarte mică valoarea ei fiind sub limita stabilită de specialiști de 0,25 care corespunde achitării datoriilor în termen de 4 ani aceste valori reflectând faptul că societatea nu are o capacitate bună de rambursare a datoriilor.

Rata de acoperire a dobânzilor din rezultat crește în anul 2011 față de 2010, iar apoi stagnează, însă nici de această dată creșterea nu este suficientă pentru a atinge nivelul stabilit ceea ce reflectă faptul că societatea nu își poate acoperii dobânzile din rezultat.

Rata de acoperire a dobânzilor din cash evoluează favorabil de la un an la altul, chiar spectaculos în anul 2012- 112,59 față de anul 2010 1,36 creștere datorată scăderii cheltuielilor cu dobânzile cu 94% și creșterii de 5,3 ori a capacității de autofinanțare.

.

3.2.7.Analiza gestiunii resurselor controlate

Calculul și analiza modului de gestionare a resurselor controlate de entitate presupune calculul vitezelor de rotație pentru principalele elemente de active, datorii și capitaluri proprii precum și elementele componente ale acestora. Elementele calculate sunt cele de mai jos și se găsesc in Anexa 4 ”Analiza gestiunii resurselor controlate”:

Viteza de rotație a totalului activelor

Viteza de rotație a activelor imobilizate

Viteza de rotație a stocurilor totale

Viteza de rotație a creanțelor

Viteza de rotație a datoriilor.

În graficul de mai jos se poate observa reprezentarea grafică a vitezelor de rotație pentru principalele elemente de resurse controlate:

Graficul 3.21 Vitezele de rotație

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei Anexei 4 „Analiza indicatorilor de activitate”

Din analiza vitezelor de rotație pe anii 2010- 2012 se pot face următoarele aprecieri:

Viteza de rotație a totalului activelor reflectă numărul de rotații pe care îl fac activele totale pentru obținerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri.

În dinamică, viteza de rotație a activelor totale fluctuează pe perioada analizată înregistrând o creștere spectaculoasă în 2011 față de 2010 de 3,17 ori, creștere care evidențiază o alocare eficientă a activelor, urmată de o scădere de 34% în anul 2012.

Ca și nivel, viteza de rotație a activelor a activelor totale se încadrează în nivelul optim stabilit de specialiști fiind de peste 2 rotații în fiecare an., cea mai mare valoare fiind atinsă în anul 2011 de 7,36 rotații.

Viteza de rotație a activelor imobilizate arată numărul de rotații pe care îl fac activele imobilizate pentru obținerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri nete.

În dinamică, viteza de rotație a activelor imobilizate prezintă o creștere în anul 2011 față de 2010 de 2 ori creștere care se poate explica prin creșterea cifrei de afaceri și scăderea activelor imobilizate, iar apoi în anul 2012 față de 2011 de 1,27% creștere mai mică datorită scăderii cifrei de afaceri cu aproximativ 7%.

Ca valoare aceasta se situează peste media stabilită de 3 rotații ceea mai mare valoare înregistrată de societate fiind de 11 rotații în anul 2012 iar cea mai mică în anul 2010 de 4 rotații, aceste valori indică o foarte bună gestionare a activelor imobilizate.

Din cadrul activelor imobilizate cele corporale dețin cea mai mare pondere în totalul acestora de 99,12% ceea ce reflectă faptul că acestea influențează nivelul și evoluția activelor imobilizate.

Viteza de rotație a stocurilor totale reflectă numărul de rotații pe care îl fac stocurile totale pentru obținerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri.

În dinamică, se înregistrează o creștere spectaculoasă în anul 2011 față de 2010 de 15 ori urmată de o scădere de 73% în anul 2012. Creșterea spectaculoasă din anul 2011 se datorează scăderii volumului stocurilor cu 87% de la 181326 la 23716 iar scăderea din 2012 se datorează creșterii volumului stocurilor la 79896; toate acestea fiind modificări superioare modificărilor cifrei de afaceri.

Ca valoare, viteza de rotație a stocurilor se situează în primul al sub nivelul stabilit de 9- 12 rotații urmând ca în anii următori sa depășească nivelul stabilit ajungând la 79 respectiv 22 de rotații.

Pe elemente de stocuri se constată o evoluție fluctuantă la nivelul stocului de materii prime și materiale consumabile, producția în curs de execuție scade la valoarea 0 în anii 2011 și 2012 iar viteza de rotație a stocurilor de produse finite și mărfuri este în creștere în anul 2012 comparativ cu 2011 dupa ce în anul 2011 a scăzut cu 34%.

Viteza de rotație a creanțelor reflectă numărul de rotații pe care îl fac creanțele pentru obținerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri.

În dinamică, se poate observa o creștere în anul 2011 față de 2010 de aproape 3 ori urmată de o scădere în anul 2012 comparativ cu anul 2011 de 75% aceste modificări datorându-se scăderii creanțelor cu 32% în 2011 și respectiv creșterii lor de 3,6 ori în 2012.

Ca valoare, acesta se situează peste nivelul stabilit în fiecare din cei trei ani având o valoare spectaculoasă de 126 de rotații în anul 2011.

Comparativ cu viteza de rotație a datoriilor putem observa ca aceasta este superioară în fiecare an datoriilor, situație care reflectă o gestionare buna a raportului creanțe/ datorii.

Viteza de rotație a datoriilor reflectă numărul de rotații pe care îl fac datoriile pentru obținerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri.

În dinamică, viteza de rotație a datoriilor înregistrează creștere mai mare în anul 2011 față de 2010 de 4 ori datorită scăderii datoriilor totale cu 54% o creștere într-o măsură mai mică decât cea a cifrei de afaceri (de 2 ori) urmată de o scădere cu 28% în anul 2012 determinată de creștere acestor datorii cu 28%.

Ca valoare, aceasta se află sub numărul de rotații stabilit de specialiști.

În comparație cu evoluția vitezei de rotație a creanțelor situația reflectă gestionarea corectă a raportului creanțe/ datorii pe perioada analizată.

Viteza de rotație a capitalurilor propriireflectă numărul de rotații pe care îl fac capitalurile proprii pentru obținerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri.

În dinamică, se poate observa o creștere de 2 ori în anul 2011 comparativ cu anul precedent și de asemenea o creștere cu 2% în anul 2012 însă de această dată aceste creșterii nu ne indică o situație favorabilă deoarece numărul rotațiilor este negativ iar astfel acest indice prezintă de fapt înrăutățirea situației.

3.3.ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE LA S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L.

Sursa informațională principală a analizei performanțelor financiare o reprezintă Contul de profit și Pierdere. Analiza performanțelor financiare reflectă următoarele aspecte:

Analiza de ansamblu a performanțelor financiare

Analiza stării de profitabilitate

Analiza stării de rentabilitate

Analiza performanțelor bursiere

3.3.1. Analiza pe ansamblu a performanțelor financiare și a stării de profitabilitate pe nivele de activitate

Vizează analiza performanțelor generate pe ansamblu a performanțelor financiare și pe nivele de activitate urmărind evoluția și mutațiile structurale produse în cadrul acestora.

Analiza evoluției performanțelor financiare generale și a stării de profitabilitate pe nivele de activitate

Conform Anexei 5 ”Analiza evoluției performanțelor financiare” dar și utilizând informațiile din Anexa 5.1 ”Analiza evoluției și a stării de profitabilitate pe nivele de activitate” avem următoarele concluzii:

Nivelul de exploatare

Graficul 3.22 Analiza profitabilității la nivelul exploatării

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 5.1 „Analiza stării de profitabilitate și a evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Analizând rezultatul din exploatare în ceea ce privește activitatea de exploatare se constată o extindere accentuată a volumului activității de exploatare de la -172632 de lei la 8569 în 2011 iar apoi în anul 2012 o valoare de 3 ori mai mare comparativ cu anul precedent.

Modul de generare a performanțelor de exploatare pe total și pe elemente componente a fost însă diferențiat, contribuția acestora în mod analitic, o detailăm astfel:

Rezultatul exploatării în anul 2010 este pierdere de 172632 de lei urmând ca ulterior S.C. SAVMER BVRUTĂRIA CASEI S.R.L. să își consolideze situația în înregistrând profit în următorii doi ani 8569 de lei în anul 2010 și o valoare triplă în anul 2012.

Cifra de afaceri netă are o evoluție fluctuantă pe toată perioada de analiză înregistrând valoare maximă în anul 2011 de 1 868 124 lei, o valoare dublă față de cea din anul precedent urmând ca în anul 2012 să avem o ușoară scădere de 7 procente.

Producția exercițiului are de asemenea o evoluție fluctuată în 2011 având cea mai mică valoare de 82 109 lei o valoare cu 53% mai mică decât cea din 2010, în anul 2012 asistăm la o creștere spectaculoasă a acesteia, o creștere de aproape 4 ori mai mare decât cea din anul precedent ( 313 158 de lei)

Valoarea adăugată de-a lungul perioadei de analiză prezintă o evoluție fluctuantă marcată de o creștere semnificativă, de 3 ori mai mare în anul 2011 comparativ cu anul 2010 creștere datorată în principal marjei comerciale (97% față de anul 2010); în anul 2012 valoarea adăugată scade cu 17% atingând valoarea de 422 090 de lei.

Marja industrială are o evoluție fluctuantă pe parcursul celor 3 ani de analiză, înregistrând o scade de 68,13% în anul 2011 iar apoi o creștere de 15,25% în anul 2012. Valorile negative pe care le are maja industrială se datorează valorilor mici atinse de producția exercițiului comparativ cu cheltuielile materiale și cheltuielilor cu terții.

Întrucât valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul activității unei întreprinderi, analiza modului de repartizare a acesteia este importantă pentru a pune în evidență gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate și de asemenea pentru a aprecia nivelul de redistribuire în raport cu efortul depus. În ceea ce privește analiza distribuției valorii adăugate pe categoriile de participanți la viața economică apreciem următoarele:

Ponderea cea mai mare din valoare adăugată (peste 70%) este destinată remunerării personalului, pondere care crește în 2012 față de 2011 ajungând să fie peste 88% din valoarea adăugată.

Pe locul al doilea în anul 2010 se află remunerarea creditorilor financiari (5,43%), în anul 2011 este alocat finanțării obligațiilor bugetare (4,48%) iar în anul 2012 distribuțiile din valoarea adăugată ce rămân la dispoziția societății.

Pe al treilea loc în anul 2010 se află finanțările obligațiilor bugetare (1,72%), în anul 2011 distribuțiile din valoarea adăugată ce rămân la dispoziția societății, iar în anul 2012 este alocat finanțării obligațiilor bugetare (0,66%).

Pe al patrulea loc în anul 2011 se află remunerarea creditorilor financiari (1,50%) iar în anul 2012 tot remunerarea creditorilor financiari dar într=o pondere mai mică (0,12%).

Remarcăm faptul ca finanțarea proprietarilor are o valoare nulă.

Din comparația între rezultatul brut din exploatare și rezultatul exploatării constatăm o valoare diminuată a rezultatului exploatării comparativ cu rezultatul brut al exploatării.

Nivelul financiar

Rezultatul financiar este indicatorul care măsoară rentabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurilor financiare. Pentru societatea S.C. SAVEMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. perioada 2010- 2012 se concretizează în pierdere în primii doi ani iar apoi prin profit.

In anul 2011 pierderea scade cu aproximativ 7 procente față de anul 2010 având valoarea de 7 651 de lei situație care se datorează scăderii cheltuielilor financiare cu 7% veniturile financiare având o valoare egală cu 0.

În anul 2012 societatea înregistrează profit 14 425 de lei, profit datorat creșterii veniturilor financiare la 17 545 lei și reducerii cheltuielilor financiare cu 60%.

Nivelul extraordinar

Rezultatul extraordinar este un indicator care măsoară rentabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurilor extraordinare, dar valoarea acestuia la nivelul întreprinderii analizate este 0 aceasta neavând venituri și cheltuieli extraordinare.

Nivelul global

Starea de profitabilitate la nivel general este prezentată în următoarele grafice:

Graficul 3.23 Evolutia profitabilității le nivel global

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 5.1 „Analiza stării de profitabilitate și a evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Graficul 3.24 Evoluția profitabilității

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 5.1 „Analiza stării de profitabilitate și a evoluției acesteia pe nivele de activitate”

Rezultatul curent/ Rezultatul brut al exercițiului se concretizează înregistrează pierdere în anul 2010 urmând ca în următorii doi ani să fie profit. Pierderea din anul 2010 se datorează valorilor negative pe care le au atât rezultatul din exploatare cât și cel financiar, situația favorabilă din anul 2011 se datorează valorii pozitive a rezultatului din exploatare, iar cea din 2012 atât rezultatului din exploatare cât și celui financiar.

Rezultatul brut înaintea deducerii cheltuielilor cu dobânzilor și a imopozitelor (EBIT) evoluează fluctuant crește în anul 2011 la 7 559 de lei având o valoare pozitivă comparativ cu cea din anul precedent de -172 632lei. În anul 2012 acesta scade din nou cu 94% însă ramâne la o valoare pozitivă 487 de lei.

Rezultatul brut înaintea deducerii dobânzilor, a impozitelor și a deprecierilor (EBITDA)are un nivel mai mic în anul în care înregistrează pierdere (126 524 lei) iar în anii cu profit o valoare mai mare. EBITDA în anul 2012 aproape se dublează comparativ cu anul 2011.

Rezultatul brut al exercițiului (RBE) este reprezentat de pierdere în anul 2010 urmând ca în anul 2011 să înregistreze un profit de 918 lei iar în anul 2012 să fie de 4,4 ori mai mare (41 027 lei).

Capacitatea de autofinanțare (CAF) corespunde cu capacitatea de autofinanțare netă (CAFN)și reflectă potențialul financiar de creștere economică a întreprinderii, fiind sursa internă de finanțare generată de activitatea industrială și comercială. La nivelul societății aceasta înregistrează în 2010 valoare negativă urmând ca în următorii ani să fie pozitivă chiar de 5 ori mai mare în anul 2012 comparativ cu 2011 ceea ce reprezintă un aspect favorabil pentru societate.

Evoluția performanțelor generale ale entității pe perioada analizată trebuie explicată prin prisma evoluției veniturilor și cheltuielilor entității, pe fiecare element de venituri și cheltuieli, clasificate după natură. O explicație detailată a cauzelor și factorilor ce au condus la obținerea rezultatului brut al exercițiului este redată mai jos:

Per ansamblu creșterea rezultatului brut al exercițiului se datorează creșterii veniturilor totale într-un ritm mai mare decât cel al cheltuielilor (I11/10VT=166.18% > I11/10CT=142.11%)

Analizând generarea rezultatului brut al exercițiului din cele 2 activități ( financiare, exploatare) activitatea extraordinara fiind nulă constatăm faptul că creșterea rezultatului brut al exercițiului sa datorat creșterii rezultatului din exploatare și reducerii pierderii în cea ce privește rezultatul financiar; creșterea de 4 ori a rezultatului exercițiului apare ca urmare a dublării rezultatului financiar și a triplării celui din exploatare.

În 2011 comparativ cu 2010

În cadrul activității de exploatare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență pozitivă:

Creșterea cifrei de afaceri nete cu dublu față de anul precedent, creștere datorată majorării producției vândute și veniturilor din vânzarea mărfurilor

Factori cu influență negativă

Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte înregistrează o creștere de 8 ori în anul 2011

Cheltuielile materiale cresc cu 60%

Variația stocurilor reflectă un sold debitor în anul 2011 comparativ cu anul 2010 când soldul era creditor, soldul debitor influențând într-un mod negativ rezultatul brut al exercițiului

În cadrul activității de financiare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență pozitivă:

Scad cheltuielile financiare cu aproximativ 7% datorită reducerii cheltuielilor cu dobânzile

În 2012 comparativ cu 2011

În cadrul activității de exploatare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență pozitivă:

Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte înregistrează o scădere cu 82%i în anul 2012

Variația stocurilor indică un sold creditor, soldul creditor influențând într-un mod pozitiv rezultatul brut al exercițiului

Factori cu influență negativă

Cheltuielile cu personalul înregistrează o creștere de 32% în anul 2011 iar apoi una de 2% în 2012.

Cheltuielile materiale cresc cu aproximativ 4%

În cadrul activității de financiare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori cu influență pozitivă:

Scăderea cheltuielilor financiare în anul 2012 cu 60% datorită reducerii cheltuielilor cu dobânzile

Creșterea veniturilor financiare în anul 2012 de la 0 la 17 545.

Analiza structurii performanțelor financiare

Presupune calculul următoarelor categorii de rate de structură a performanțelor financiare pe baza Contului de Profit și Pierdere:

Ratele generale de structură ale rezultatelor, veniturilor și cheltuielilor

Ratele interne de structură ale veniturilor și cheltuielilor

Ratele de structură pe baza veniturilor totale

Conform rezultatelor analizei din cadrul Anexei 6 ”Analiza structurii performanțelor financiare, avem următoarele concluzii:

Analiza ratelor generale de structură ale rezultatelor, veniturilor și cheltuielilor

Din analiza ratelor generale ale rezultatelor se constată următoarele:

Rezultatul din exploatare înregistrează în anul 2010 pierdere de 172 632 lei urând ca în anii următori aceasta să devină profit, în anul 2012 fiind 85% din rezultatul curent.

Rezultatul extraordinar înregistrează o valoare nulă.

Rata impozitului pe profit scade în anii 2011, 2012 reprezentând 33% respectiv 16% din profitul brut.

Din analiza ratelor generale ale veniturilor constatăm că veniturile din financiare sunt reprezentate în proporție de 100% de veniturile din exploatare iar apoi în anul 2012 în proporție de 99,60% diferența fiind reprezentată de veniturile financiare.

Din analiza ratelor generale ale cheltuielilor se constată că ponderea majoritară în totalul cheltuielilor aparține cheltuielilor din exploatare, mai mult de 99%.

Analiza ratelor interne de structură ale veniturilor și cheltuielilor

Din analiza ratelor interne ale structurii veniturilor din exploatare putem observa că în proporție de peste 85% sunt reprezentate de cifra de afaceri, iar în cadrul cifrei de afaceri cea mai mare pondere o are producția vândută, peste 90% în condițiile în timp ce veniturile din vânzarea mărfurilor au o pondere de sub 10%.

Din analiza ratelor interne ale cheltuielilor din exploatare constatăm că o pondere de peste 50% aparține cheltuielilor materiale urmate de cheltuielile cu personalul (sub 22%) și alte chetuieli din exploatare (sub 17%). În cadrul ratelor interne de structură ale cheltuielilor materiale o pondere de peste 90% o au cheltuielile cu materii prime si materiale consumabile (peste 90%).

Din analiza ratelor interne ale veniturilor financiare se constată ce acestea au o pondere foarte mică în totalul veniturilor în anii 2010 și 2011 având valoare nulă, iar valoarea din anul 2012 aparține în proporție de 100% altor venituri financiare.

Din analiza ratelor interne de structură ale cheltuielilor financiare constatăm că o pondere semnificativă peste 98% o au cheltuielile cu dobânzile în anul 2010 și 2011; în anul 2012 ponderea majoritară 84% aparținând altor cheltuieli financiare.

Analiza ratelor de structură pe baza veniturilor totale

În ceea ce privește raportul structural efort/efect respectiv cheltuială/venit pe total active pe nivele se constată că: raportul între eforturile generale ale entității (concretizate în cheltuieli totale) de a genera efecte generale (sub forma veniturilor totale) scade treptat de-a lungul anilor de analiza ceea ce reprezintă o evoluție favorabilă. Această scădere se datorează în principal creșterii veniturilor totale într-o pondere mai mare decât cea a cheltuielilor totale

În ceea ce privește raportul structural efect/efect respectiv venit/venit dar și rezultat pe venit pe total active și pe nivele concluzionăm următoarele:

Raportul între efectele generate de activitatea de exploatare (sub forma veniturilor din exploatare) și efectele totale generate de întreaga activitate (sub forma de venituri totale) se situează la un nivel de aproape 100% pe toată perioada.

Ponderea rezultatului brut al exercițiului în veniturilor totale crește de la o valoare negativă -16,88% în 2010 la una pozitivă de 0,05% în 2011 respectiv 1,63% în 2012, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă

3.3.2. Analiza ratelor de profitabilitate

Profitabilitatea este condiția esențială pentru a ne asigura succesul în afaceri al unei entități economice. Pe lângă forma absolută a stării de profitanilitate, pusă în evidență prin indicatorii de profitabilitate pe nivele de activivitate, prezentați în capitolul anterior, formele relative de exprimarea stării de profitabilitate sunt extrem de utile deoarece permit comparații în timp și spațiu cu competitorii sau cu media sectorială. Deoarece aceste rate caracterizează eficiența activității comerciale și competitivitatea produselor ele mai sunt denumite și rate ale profitabilității comerciale.

Calculul ratelor de profitabilitate comercială la nivelul societății analizate, pe perioada 2010- 2012 este prezentat în Anexa 7 ”Analiza ratelor de profitabilitate comercială” iar reprezentarea grafică a evoluției acestora se prezintă astfel:

Graficul 3.25 Evoluția ratelor profitabilității comerciale

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 7 „Analiza ratelor de profitabilitate comercială”

Pe baza graficului de mai sus și a informațiilor oferite de Anexa 7 se pot formula următoarele concluzii privind starea de profitabilitate a societății pe perioada 2010- 2012:

Din analiza ratei majei brute a profitului putem observa ca aceasta are o evoluție ascendentă pe toată perioada analizată. În anul 2010 înregistrează cea mai mică valoare -19,74% urmând ca până în anul 2012 să ajungă la valoarea de 2,34% încadrându-se în nivelul mediu. Per ansamblu, creșterea acestei marje ne arată faptul că societatea își îmbunătățește capacitatea de a degaja profit din cifra

Graficul 3.26 Rata marjei brute a profitului de afaceri netă.

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 7 „Analiza ratelor de profitabilitate comercială”

Rata marjei nete a profitului se poate constata faptul că evoluează în sensul marjei brute a profitului, atingând un nivel maxim în 2012 de 2,06%, această valoare încadându-se în mediile sectoriale, comparativ cu cele din anii precedenți.

Rata marjei brute a profitului din exploatare, această marje are o evoluție ascendentă, în 2012 atingând ce mai mare valoare, 1,52%. Valorile mici înregistrate de societate la acest indicator evidențiază capacitatea redusă entității de degaja profit din activitatea de exploatare, însă se poate observa o redresare de la un an la altul.

Rata marjei comerciale exprimă procentul de adaos comercial practicat, se poate observa că valorile înregistrate de societate pe toată perioada de analiză sunt peste 91% ceea ce reflectă că activitatea de comerț cu mărfuri este una bună, un aspect mai puțin plăcul este acela că această marje este în scădere.

3.3.3.Analiza stării de rentabilitate

Analiza rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-o entitate de către investitori. Această rentabilitate este pusă în evidență de următorii indicatori: rata rentabilității capitalului propriu (ROE) și rata rentabilității capitalului angajat (RCPM)

La nivelul societății S.C.SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. evoluția ratelor rentabilității financiare pe perioada 2010- 2012 se prezintă astfel:

Graficul 3.27 Evoluția rentabilității financiare

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 8 “Analiza stării de profitabilitate”

Din graficul de mai sus dar și analizând informațiile furnizate de Anexa 8 ”Analiza stării de rentabilitate” se constată următoarele:

Rata rentabilității financiare în forma sa generală de rată a capitalurilor proprii (ROE) se remarcă prin valori negative în anul 2011 și 2012. Valorile negative ale ROE se explică prin valorile negative pe care le are capitalul propriu pe toată perioada de analiză.

Rata rentabilității capitalului angajat are o evoluție fluctuantă pe toată perioada de analiză marcată printr-o creștere (11,61%) în anul 2011 iar apoi printr-o scădere (0,54%). Aceste modificări se explică și prin evoluția EBIT în același sens.

Analiza rentabilității economice

Ratele rentabilității economice arată eficiența modului de utilizare a resurselor entității în vederea realizării de profit și este pusă în evidență prin următoarele rate: rata rentabilității activelor (ROA), rata rentabilității economice (RRE), rata profitabilității activelor (BEP) și rata rentabilității cheltuielilor.La nivelul societății evoluția rentabilității economice pe perioada 2010- 2012 se prezintă astfel:

Graficul 3.28 Evoluția ratelor rentabilității financiare

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 8 “Analiza stării de profitabilitate”

Din graficul de mai sus corelat cu Anexa 8 se pot afirma următoarele:

În ceea ce privește modul de utilizare al resurselor entității se poate constata creștere în anul 2010 a ratelor de rentabilitate economică (ROA, ROE, BEP) după care în 2012creștere putem vedea doar la ROA și RRE, BEP înregistrând o scădere. Valorile ROA și RRE sunt optime doar în anul 2012 în schimb BEP nu are nici o valoare optimă de-a lungul perioadei de analiză (2,98%; 0,13% comparativ cu 17% cât este media sectorială).

Rata rentabilității cheltuielilor reprezintă eficiența consumului total de resurse exprimat prin cheltuieli, are o evoluție ascendentă de-a lungul perioadei datorită creșterii profitului net într-o măsură mai mare decât cea a cheltuielilor totale.

Analiza corelativă ROE și ROA

La nivelul societății analizate reflectarea corelativă a stării de rentabilitate financiară (reflectată prin ROE) cu starea de rentabilitate economică (reflectată prin ROA) o redăm în reprezentarea grafică de mai jos:

Graficul 3.29 Evoluția ROE și ROA

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 8 “Analiza stării de profitabilitate”

Din graficul de mai sus putem observa că cele doua rate evoluează în sens diferit ROE având valori negative iar ROA pozitive. La creșterea ROA din anul 2011 au contribuit atât rata marjei nete a profitului cât și creșterea vitezei de rotație a activelor. Iar creșterea din 2012 se datorează creșterii ratei marjei nete a profitului.

3.4. Analiza performanțelor bursiere

Ratele bursiere sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanței unei entități deoarece ele reflectă influența coroborantă a ratelor financiare de risc și rentabilitate.

Reprezentarea grafică a principalelor rate bursiere este prezentată mai jos:

Graficul 3.30 Evoluția capitalizării bursiere

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 9 „Analiza ratelor bursiere”

Graficul 3.31 Coeficientul de capitalizare bursieră

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 9 „Analiza ratelor bursiere”

Din analiza ratelor bursiere de creștere la societatea S.C. SAVMER BRUTARIA CASEI S.R.L. pe perioada 2010- 2012, apreciem următoarele:

Capitalizarea bursieră (KB) are o evoluție fluctuantă în anul 2011 înregistrează o creștere de 4760 lei față de anul 2010. Acest indicator este influențat semnificativ de prețul de piață al acțiunilor entității, numărul lor rămânând la același nivel pe întreagă perioadă de analiză. Se remarcă o scădere de 2840 lei/ acțiune.

Rezultatul pe acțiune (EPS) este reprezentat de raportul dintre rezultatul net al exercițiului și numărul de acțiuni emise de entitate și a înregistrat o evoluție fluctuantă, evoluție explicată prin modificarea profitului net.

Cash EPS sau Trezoreria ce revine pe acțiune înregistrează o creștere de-a lungul perioadei de analiză 2010- 2012.

Coeficientul de capitalizare bursieră arată cât de mult sunt dispuși investitorii să plătească pentru o unitate monetară de profit. Indicatorul reflectă o valoare foarte mare în anul 2011 (de 32:1) după care înregistrează o scădere semnificativă în anul 2012 (0,14:1).

Raportul valoarea de piață/ valoare contabilă acțiune (PBR) reflectă o valoare de piață a acțiunilor inferioară valorii contabile pe toată perioada analizată, remarcăm că pe toată perioada de analiză se încadrează în standardele stabilite fiind peste 1 în toți cei 3 ani.

Raportul între prețul de piață al unei acțiuni și cifra de afaceri netă ce revine pe o acțiune (PSR) are o evoluție descendentă de-a lungul perioadei datorită nivelului redus de încredere oferit de investitori

3.5 ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Fluxurile de trezorerie au căpătat o importanță tot mai mare în analiza stării unei entități deoarece obținerea de profit nu este neapărat o garanție pentru existența unei bune capacități de plată care să asigure continuitatea activității și să asigure pe această cale un risc de faliment scăzut.

Situația fluxurilor de trezorerie este însă facultativă, fiind obligatorie doar pentru entitățile mari. Din datele ce reies încă din capitolul de prezentare al societății, se evidențiază faptul că societatea analizată face parte din cadrul entităților mari, și este deci, obligată să constituie Situația fluxurilor de numerar.

Constatăm că metoda de constituire a fluxurilor de numerar adoptată de către societate este metoda directă.

Graficul 3.32 Evoluția fluxurilor de numerar

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 10 “Analiza fluxurilor de numerar”

Din analizafluxurilor de numerar ale societății S.C. SAVMER BRUTĂRIA CASEI S.R.L. pe perioada 2010- 2012 se constată următoarele:

Societatea încheie toți cei 3 ani tot cu deficit de numerar tot mai accentuat, atingând nivelul de deficit de 600441,62 lei în anul 2012

Se poate observa de asemenea că activitatea de exploatare pe toți cei 3 anii analizați contribuie la deficitul înregistrat în mare măsură, acesta fiind cu 12% mai mare în anul 2011 și aproape dublu în anul 2012. Acest

Deficitul din anul 2010 plăților mai mari decât încasările privind activitatea de exploatare, ponderea cea mai mare în totalul plăților fiind cea a salariilor.

Deficitul din anul 2011 se accentuează comparativ cu anul precedent datorită scăderii încasărilor cu 50% în timp ce plățile cresc cu 11%.

Deficitul major din anul 2012 se explică prin valoarea nulă a încasărilor și volumul mare al plăților față de furnizorii de bunuri și servicii și salariați.

În ceea ce privește activitatea de investiții valoarea acesteia este nulă motiv pentru care nu se pot face aprecieri pe acest subiect.

Activitatea de finanțare înregistrează înregistrează deficit pe primii doi ani de analiză urmând ca în anul 2012 să aibă excedent de trezorerie.

Deficitul din anul 2010 și 2011 se datorează valorii nule înregistrate de încasări.

Excedentul din anul 2012 se explică prin valoarea mai mare a încasărilor comparativ cu cea a plăților; încasările cresc de la 7543,54 de la 0.

Din analiza raportului dintre fluxurile nete din exploatare și rezultatul din exploatare se constată că valorile sunt negative situație care reflectă o gestionare nepotrivită a raportului profit/bani generați din activitatea de exploatare.

Analizând gradul de generare de numerar din profitul net, la nivel global, apreciem că raportul este nesatisfăcător în anii 2011 și 2012; situația reflectă faptul că raportul venituri/cheltuieli, calculate în cadrul contului de profit și pierdere generează un rezultat net pozitiv care nu reflectă însă în mod corespunzător într-un nivel favorabil al raportului încasări/plăț

CONCLUZII

În lucrarea Analiza economico-financiară activității la, S.C. SAVMER BRUTARIA CASEI SRL, pe baza bilanțurilor contabile și anexelor la bilanț conform datelor cuprinse și rezultatelor calculate în capitolele anterioare se pot desprinde o serie de concluzii asupra activității desfășurate, a oportunității în afaceri și rentabilităților afacerilor unității și anume:

De-a lungul perioadei analizate se poate observa o restrângere a activității societății, restrângere mai evidentă fiind în anul 2011 urmată de o revenire în anul 2012.

Imobilizările corporale ale societății sunt reprezentate de echipamente tehnologice și mijloace de transport, iar in ceea de privește scăderea valorii acesteia de la un an la altul aceasta se datorează amortizării la care sunt supuse imobilizările.

Creanțele comerciale sunt reprezentate de contul 4111 ”Clienți” iar cea a altor creanțe de contul 4424 creanțe față de bugetul de stat aferent TVA-ului de recuperat de la bugetul statului.

În anul 2010 societatea nu a avut alte creanțe ci doar începând cu anul 2011 când a înregistrat suma de 10083 lei iar în anul 2012 a dublat această sumă, aceste creșterii se explică prin creșterea volumului Tva-ului de recuperat de la bugetul statului.

Deoarece societatea nu are investiții financiare pe termen scurt, analiza trezoreriei se reduce la analiza disponibilităților bănești din casa și conturile la bănci, grupă care are o creștere spectaculoasă.

Datoriile societății sunt reprezentate de datoriile sub un an respectiv de datoriile de peste un an, se poate observa de asemenea că societatea nu și-a constituit provizioane pe toată perioadă de analiza 2010- 2012.

Din ”Analiza poziției financiare” putem observa că datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare au o pondere mai mare în totalul datoriilor decât datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an. Din analiza rezultă faptul că datoriile sub un an cresc de la un an la altul, având cea mare valoare în anul 2012 de 271062 lei; datoriile pe termen lung au înregistrat cea mai mare valoare în anul 2010 de 596620 de lei urmând ca în următorii doi ani să scadă cu 40% în 2011, și cu 0,1% în 2012. Creșterea datoriilor pe termen scurt este un aspect nefavorabil datorat creșterii volumului achizițiilor și/sau sau a costului de achiziție pentru intrările provenite de la terți constând în materii prime, materiale, servicii etc., majorarea termenelor contractuale de achitare a datoriilor, creșterea valorică a avansurilor primite de la clienți. Iar scăderea datoriilor pe termen lung reflectă o diminuare a nivelului datoriilor întreprinderea apelând într-o măsură mai pronunțată la alte surse de finanțare.

Din analiza acestor date putem constata faptul că datorită valorilor negative ale capitalurilor proprii toate ratele de structură înregistrează valori negative, de asemenea putem observa faptul ca rezultatul reportat deține o pondere majoritară în totalul capitalurilor proprii în anii 2011 și 2012. Societatea a înregistrat o pierdere uriașă în anul 2010 de 184557 lei urmând ca în următorii doi ani să înregistreze profit de 611 lei și 25 983 lei.

Din analiza acestor rate de structură putem observa faptul că ponderea cea mai mare în totalul activelor o au activele circulante ( de peste 50% în anul 2010 și 2011) urmate de cele imobilizate (sub 40% în anul 2010 și 2012),un caz mai excepțional fiind în anul 2011 când raportul e invers, societatea neavând cheltuieli în avans. Ponderea activelor circulante în total active este de peste 50% în anii 2010 și 2012 iar în anul 2011 este de 33% scădere datorată în principal lipsei producției în curs de execuție față de anul precedent. Activele imobilizate înregistrează cea mai mare pondere în anul 2011 de 67,34% din totalul activelor. Creșterea ratei activelor imobilizate se datorează în principal creșterii imobilizărilor corporale.

În ceea ce privește rata stocurilor se constată o scădere majoră față de anul 2010 cand ponderea acestora era de 88% urmând ca în anii următori să scadă sub 40%, iatr scăderea acestora este apreciată ca fiind una favorabilă deoarece nu presupune imobilizări suplimentare de fonduri.

Rata creanțelor crește de la un an la altul de-a lungul perioadei de analiză fără a depăși ponderea de 26,36% (2012) din totalul activelor circulante. Cea mai mică pondere în totalul creanțelor este înregistrată de societate în anul 2010 de 10,49%.

Rata trezoreriei are o evoluție fluctuantă pe toată perioada de analiză, remarcăm o creștere spectaculoasă ca pondere în totalul activelor circulante în anul 2011 față de 2010 când acestea de la1% ajung la 50% ; această creștere indică o consolidare a stării de lichiditate financiară cu implicații în menținerea echilibrului financiar pe termen scurt. Chiar daca în anul 2012 această pondere scade la 35% este tot o situație favorabilă pentru societate deoarece este peste nivelul de 3-5% stabili de specialiști.

Din analiza ratelor interne ale activelor circulante constatăm ca gradul de lichiditate di 2011 a crescut față de cel din 2010 pe fondul reducerii ponderii stocurilor (elementele cele mai puțin lichide) și a creșterii trezoreriei ( elemente cu lichiditate maximă). În 2012 ponderea elementelor în total active circulante este aproximativ egală.

Putem concluziona că anul 2011 a fost cel mai eficient în ceea ce privește gestionarea de ansamblu a activelor circulante.

Remarcăm faptul că societatea se axează pe finanțarea într-un procent mai accentuat a activității de investiții prin apelarea la surse de finanțare pe termen lung, situație apreciată favorabil în condițiile în care societatea realizează investiții noi care stau la baza majorării datoriilor pe termen lung. Societatea orientându-se mai puțin spre finanțarea activității curente

În concluzie, putem observa că societatea are probleme în ceea ce privește lichiditatea curentă din anii 2011 și 2012 ceea ce este un aspect negativ , nivelul lichidității imediate este de asemenea un aspect negativ deoarece societatea nu dispune de suficiente elemente imediat lichide comparativ cu nevoile sale. În ceea ce privește lichiditatea efectivă aceasta este la un nivel relativ bun în anii 2011, 2012 fiind în cadrul intervalului de siguranță, ceea e reprezintă un aspect pozitiv însă societatea ar putea să se gândească la metode de creștere a trezoreriei respectiv de reducere a datoriilor curente.Din analiza ratelor de solvabilitate putem observa că societatea nu înregistrează un nivel bun al solvabilității, ceea ce reflectă faptul ca aceasta nu poate face față datoriilor.

Se poate observa că societatea în majoritatea cazurilor cu excepția capitalurilor proprii și a stocurilor în anul 2010 se află în parametrii normali, activele imobilizate fiind cele mai bine gestionate conform calculelor.

Privind per ansamblu gradul de profitabilitate comercială al societății putem observa o redresare după anul 2010 în care toate marjele analizate au înregistrat o valoare negativă, în anii următori sunt reprezentați de valori pozitive, în creștere.

În urma analizei fluxurilor de numerar am constatat faptul ca societatea are deficit de numerar pe toți anii analizați aceasta înrăutățindu-se de la o perioadă la alta. Pe toată perioada analizată se constată ca activitatea de exploatare contribuie în mod majoritar la obținerea de fluxuri de numerar negative.

Din interpretarea rezultatelor celor două modele de analiză ale stării financiare, modelul Altman și Canon-Holder, reiese că societatea a reușit să își amelioreze riscul de faliment din anul 2010. starea financiară se redresează, parcurgând toate etapele,prin strategii corespunzătoare.

Puncte forte constatate

Performanțe financiare bune în anul 2011 și 2012, societatea înregistrează profit după pierderea din anul precedent.

Există o stare bună a solvabilității financiare.

Scad cheltuielile financiare.

Activitatea de exploatare generează o pondere covârșitoare în rezultatul exercițiului.

Societatea reușește să își amelioreze riscul de faliment

Puncte slabe constatate

Valori nesatisfăcătoare ale indicatorilor de lichiditate

Autonomie financiară sub nivelul stabilit de specialiști pe toată perioada analizată.

Se constată un raport creanțe/datorii nefavorabil.

Capital de lucru negativ ca și pondere în total active.

Lipsa de investiții financiare pe termen scurt.

Ponderea veniturilor financiare în total venituri este scăzută

Oportunități

Mărirea cotei de piață

Plasarea produselor în mai multe magazine.

Amenințări

Criza economico- financiară actuală care amenință întreaga economie

Concurență, din parte societăților existente sau a unora noi.

bibliografie

1. Achim, M. V.,(2010), Analiză economico-financiară -ediție, Editura Risoprint, Cluj-Napoca ;

2. Achim, M. V., Borlea,N.S. ,( 2012),Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca ;

3. Anghel,I., Robu,V.,(coord), ( 2014),Analiză și evaluare economico-financiară ,Editura ASE,București;

4. Bătrâncea ,I.(ș.a.2012), Analizafinanciară a întreprinderilorromânești, Ed Risoprint, Cluj-Napoca;

5. Robu,V.,Anghel,I.,Șerban,C.E. ,( 2014),Analiza economico-financiară a firmei,Editura Economică ,București;

6. *** StandardeleInternaționale de RaportareFinanciară, (2012) ,Editura CECCAR, București ;

7. *** O.M.F.P. pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene nr.3055 din 2009 cu modificările și completările ulterioare;

8. *** O.M.F.P.nr.1286/2012 ,pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu IFRS pentru societățile listate la bursă ;

ANEXE

Anexa 1-Analiza poziției financiare

Anexa 1.1- Informații suplimentare privind componența datoriilor pe naturi de datorii și evoluția acestora

Anexa 2-Analiza structurii poziției financiare

Informații suplimentare privind structura datoriilor propiu-zise cu termen de scadență sub un an

Anexa 2.1-Ratele de dependență financiară

Anexa 3-Analiza lichidității și solvabilității financiare

Anexa 4-Analiza indicatorilor de activitate

Viteza de rotație exprimată ca numar de rotații a unui element patrimonial se calculeaza raportând cifra de afaceri la valoarea respectivului element patrimonial

Sursa: Prelucrări pe baza datelor furnizate de Bilanțul și Contul de profit și pierdere al societății Savmer Brutăria Casei S.R.L, pe perioada 2010-2012

Anexa 5-Analiza evoluției performanțelor financiare

Sursa: Contul de profit și pierdere la Sc Savmer Brutăria Casei SRL pe perioada 2010-2012 la care se adaugă prelucrările privind calculul indicilor cu baza în lanț

Anexa 5.1-Analiza stării de profitabilitate și a evoluției acesteia pe nivele de activitate

* In cadrul obligațiilor bugetare nu am luat în considerare obligațiile societății reprezentând impozitul pe profit

Sursa: Cont de profit și pierdere la SC Savmer Brutăria Casei SRL pe perioada 2010-2012 la care se adaugă prelucrările privind calculul indicilor cu baza în lanț

Anexa 6- Analiza structurii performanțelor financiare

Sursa: Contul de profit și pierdere la SC Savmer Brutăria Casei SRL pe perioada 2010-2012 la care se adaugă prelucrările privind calculul ratelor de structură

Sursa: Calcule privind ratele de structură ale performantelor financiare pe baza Contului de Profit și Pierdere la SC Savmer Brutăria Casei SRL pe perioada 2010-2012

Anexa 7-Analiza ratelor de profitabilitate comercială

Formulă de calcul

2010

2011

2012

Media sectorului (industrie),

1. Rata marjei brută a profitului (RMRBE)

-19,74%

0,05%

2,35%

Nivel: Media țărilor dezv : 1 % – 6, % Tendință: ↑

2. Rata marjei netă a profitului (RMRNE)

-20,16%

0,03%

2,06%

Nivel:Media țărilor dezv : 1,5 % -6,5 % Tendință: ↑

3. Rata marjei brută a profitului din exploatare (RMBREXP)

-18,85%

0,46%

1,52%

Nivel: – Tendință: ↑

4. Rata marjei brută din vânzări (RMBV)

Nivel: – Tendință: ↑

5. Rata marjei comerciale (RMC)

97,17%

95,96%

91,34%

Nivel: – Tendință: ↑

Anexa 8-Analiza stării de rentabilitate

Anexa 9-Analiza ratelor bursiere

Anexa 10-Analiza fluxurilor de numerar

Sursa: Situația fluxurilor de trezorerie la SC Savmer Brutăria Casei SRL pe perioada 2010-2012