Analiza Echipamentelor Turistice Si a Circulatiei Turistice In Germania

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.

ASPECTE ALE TURISMULUI SI ECONOMIEI IN GERMANIA

1.1. Prezentare generala

1.2.Potentialul turistic al Germaniei

1.3.Economia Germaniei

1.4.Analiza indicatorilor economici ai Germaniei

1.4.1.Indicii volumului cifrei de afaceri din industrie

1.4.2.Efectivul salariatilor – rata ocuparii fortei de munca

1.4.3.Numarul somerilor inregistrati

1.4.4. Rata somajului

CAPITOLUL II.

ANALIZA ECHIPAMENTELOR TURISTICE SI A CIRCULATIEI TURISTICE

2.1. Analiza echipamentelor turistice

2.1.1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structure

2.1.2. Capacitatea de cazare turistica existenta

2.1.2.1.Numarul de camere

2.1.2.2. Hoteluri si unitati similare hotelurilor (hotelurile pentru tineret, moteluri,etc)

2.1.2.3. Alte unități de cazare (satele de vacanta, campingurile, casuțele, popasurile turistice)

2.1.3.Servicii de alimentație și agreement

2.1.4.Analiza circulatiei turistilor

2.1.4.1.Numar sosiri turisti

2.1.4.2.Numar innoptari

2.1.4.3. Densitatea circulației turistice

2.1.4.4. Indicatorii relativi

CAPITOLUL III.

IMPACTUL PROMOVARII PE INTERNET AL TURISMULUI IN GERMANIA

3.1. Principalele site-uri străine care prezintă Germania

3.2. Principalele site-uri românesti care prezintă Germania

CAPITOLUL IV.

PREZENTAREA SITE-ULUI www.turismgermania.ro

4.1 Așezările omenești. Peisaje culturale. Regiuni tradiționale

4.2 Tradiții și obiceiuri

Bibliografie

Anexe

Introducere

, actor principal pe scena politică a Europei, a devenit o destinație turistică clasică. O istorie tumultoasă, peisaje cameleonice, rezervații natural intact și multimple atracții cultural, toate acestea asigură varietate, iar ușurința cu care se vorbește aici engleză fac din această una dintre cele mai accesibile țări europene.

Orașele sale cosmopolite exultă de viață, bulevardele sunt mărginite de cafenele și baruri ce te invită să intri șiș a zăbovești o vreme. și sunt în special faimoase pentru viața de noapte (viața boemă), iar “ora închiderii” este o expresie necunoscută.

Unele dintre cele mai faimoase opere de artă pot fi văzute în minunatele muzee ale Germaniei, care organizează de asemenea expoziții cu semnificație istorică și contemporană. În cel de-al doilea Război Mondial, orașele au fost masiv bombardate, dar majoritatea clădirilor de importanță arhitectonică au fost reconstituite, sau-în mod miraculous-au scăpat intact. Printre acestea din urmă se număra și Catedrala din Koln, care, în 1945 domină practice neatinsă ruinele din jur (replică la supraviețuirea Catedralei Sf.Paul din Londra). Biserică Maicii Noastre din Dresda, aflată în centrul frumosului oraș baroc al lui Augustus cel Puternic e în curs de restaurare pentru a i se reda splendoarea de dinaintea războiului. Berlinul, de asemenea, a devenit un vast șantier pe măsură ce orașul își redescoperă rolul de capitală a țării. În multele castele și palate ale țării, construite în locuri bine alese, vizitatorul poate hoinări în parcurile amenajate de aici și poate evada într-o lume imaginară a cavalerilor și prinților.

Orașele medievale duc vizitatorii în trecut, iar muzeele în aer liber specific mediului rural oferă și ele o incursiune fascinantă în vremurile apuse.Germanii isi pretuiesc timpul liber, multi dintre ei bucurandu-se de sporturi in aer liber. Ținutul montan al Alpilor este ideal pentru alpinism, ciclism montan șiș chi, în timp ce pasionații de iachting, windsurfing și plajă se îndreaptă spre litoralul Nordic șiș pre lacurile țării. Mai puțin cunoscute, dar nu mai puțin atrăgătoare, sunt peisajele din Mecklenburg Seenplatte ( Ținutul Lacurilor), de pildă-sau Schweiz (“Mica Elveție” a Saxoniei), precum și împăduritele ținuturi Spessard, Rhon di Odenwald. Ele pot fii explorate în canoe sau pe jos, în excursii care sfârșesc între pereții primitori ai unui han german tipic.

I. Aspecte ale turismului și economiei în Germania

1.1.Prezentare generala

Între țările europene situate la aceeași latitudine Germania are cel mai variat cadru fizico-geografic. Cuprinde unități și subunități foarte vechi din punct de vedere genetic, dar și foarte noi, apoi unități joase de câmpie situate sub nivelul mării și unități alpine care depășesc 2900 m. pe această structură se suprapun diferențiat, resursele natural, gradul de concentrare al populatiei, ansamblul activităților economice.

Germania este situată în Europa Centrală, pe o suprafață de 356954 km² și are capitala la Berlin. Este înconjurată de nouă vecini: Danemarca în nord, Polonia și Republica Cehă în est, Austria și Elveția în sud, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda în vest. Tot în partea de nord are ieșire la Marea Baltică și Marea Nordului. Coordonatele geografice ale Germaniei sunt: 51°00′N 9°00′E.

Pe teritoriul Germaniei se succed, de la nord la sud, trei mari unități naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele hercinice ale Germaniei de Mijloc (sau Centrale) și Alpii Bavariei, cu platourile Germaniei de Sud, care îi preced.

Câmpia Germaniei de Nord, sector al Marii Câmpii Nord-Europene, este joasă (sub 200 m altitudine), netedă la vest de Berlin, și stăbătută de două șiruri de dealuri morenice, mai mult sau mai puțin paralele, în est. Țărmul Mării Baltice este însoțit de puține insule, printre care Rügen, Alsen și Fehmahn, și este pătruns de lungi fiorduri în sectorul vestic. Țărmul Mării Nordului este mai coborât și însoțit de numeroase însulițe (în principal arhipelagurile Frisice de Est și de Nord), rezultate în urma pătrunderii mării dincolo de lanțul de dune.

În totalitate zona Nordică este traversată pe direcția est-vest de culoare glaciare largi modelate apoi de rețeaua de ape, printer care: Warthe, Elba, Oder, Peene, Spree. Modelarea glaciară apare sub formă de morene și văi, blocuri eratice, lacuri, turbării.

Germania de Mijloc este constituită din mai multe masive muntoase, vechi, hercinice, cu altitudini cuprinse între 500-1000 m, puternic erodate și cu aspect de podiș, despărțite de văi largi, care au uneori aspectul unor câmpii interioare. Printre acestea se înscriu: Masivul Harz (cu vârful Brocken 1142 m), Masivul Șistos Renan, munții Pădurea Thuringiei (Thüringer Wald), Jura Suabă (Schwäbische Alb), Jura Franconiană (Fränkischer Jura), Munții Metaliferi (Erzgebirge), Pădurea Boemiei (Böhmer Wald), Munții Pădurea Neagră (Schwarzwald) care sunt cei mai inalți (1495 m, în vârful Feldberg).

În sudul Germaniei se desfășoară Alpii Bavariei, cei mai înalți munți de pe teritoriul țării (2963 m în varful Zugspitze), constituiți din lanțuri orientate V-E, în mare parte calcaroase. Alpii Bavariei sunt formați din trei masive: Allgau, la vest de Lech (care culminează la 2589 m în vf. Hochvogel), Prealpii Bavariei, între Lech și Ill (2963 m în vf. Zugspitze, alt. maximă din țară) și Alpii Berchtesgaden (Watzman 2700 m). La poalele acestora se întinde Platoul Bavariei, cu aspect monoton, care înclină spre nord, către Valea Dunării.

Principalele ape sunt : Oderul, Elba, Saale, Spree, Rhin. Rhinul izvorăște din Alpii Elvețieni și se vărsa în lacul Boden. Elba, al doilea că importantă între râurile Germaniei de Nord și Centrale își are izvoarele în Munții Sudeti și se vărsa printr-un estuar în Marea Nordului. Pe malurile acestui mare golf se află orașul Hamburg, metropolă Germaniei de Nord.

De asemenea, Germania se împarte în patru mari regiuni:

1.Regiunea Landurilor de Vest (Rhenania de Nord- Westfalia, Rhenania Palatinat, Saarland);

2.Regiunea Landurilor de Nord (Saxonia Inferioară, Bremen, Schleswig-Holstein, Hamburg, Mecklemburg-Vorpommern);

3.Regiunea Landurilor Centrale și Estice (Hessen, Saxonia-Anhalt, Saxonia, Brandemburg, Berlin, Turingia);

4.Regiunea Landurilor de Sud (Baden-Würtemberg, Bavaria).

1.2.Potentialul turistic al Germaniei

Turismul constituie o veche și importantă activitate recreativă social-culturală cu implicații în economia Germaniei.

Turismul este o ramură economică importantă, cu încasări de ordinul miliardelor, cu 2,8 milioane de persoane ocupate în acest domeniu și cu mai mult de 107.000 locuri de calificare și cu nume de rezonanță precum: TUI, Thomas Cook și Rewe, dar și cu peste 80% intreprinderi mici și mijlocii. Atractivitatea turistică este dată de puterea economică a Germaniei și locul de vârf pe care îl ocupă în domeniul târgurilor și expozițiilor.

Turismul este unul din sectoarele de activitate din Germania care a înregistrat până în 2000, dinamici ridicate. Piata germană a turismului organizat se caracterizează printr-un puternic fenomen de concentrare. Astfel, primii 4 TO germani (TUI, C&N, LTU si DER Tour), care se află printre primii 5 din Europa, dețin împreună 62,1% din volumul încasărilor:
-TUI este cea mai mare firmă de turism din Europa. În anul 1996-1997 concernul TUI Germania a realizat un volum al incasarilor de 7645 mil. DM. (înainte să fie introdus euro)
– C&N în sezonul 1998-1999 a realizat un volum al încasărilor de 6387,5 mil. DM. Este de remarcat cursul ascendent din ultimele 4-5 sesoane, în cadrul cărora a realizat un ritm anual de creștere a numărului de turiști și al încasărilor de min 15%. – LTU a realizat în sezonul 1998-1999 un volum al încasărilor de 2981,7 mil. DM si a organizat sejururi pentru 2,6 mil. turisti.

Principalii parteneri in turism sunt Franța, Marea Britanie, Olanda, Italia, Austria, dar si SUA, Japonia, țări din Africa, Asia și America de Sud.

Predomină turismul cultural, cele mai vizitate zone sau obiective fiind: vechea și actuala capitală – Berlin, cu numeroase monumente istorice și de de artă; capitala fostei RFG – Bonn; valea Rhinului; Bavaria (principalul centru – München cu grădinile sale de bere), cu stațiunile turistice și de sporturi de iarnă din Alpii Bavariei, stațiuni montane ca Berchtengaden și statiuni balneoclimaterice ca Bad Reichenhall, unde se pot vindeca afecțiuni respiratorii, și Pădurea Neagră (cu izvoarele Dunării, cascadele Rhinului, stațiuni turistice, orașe cu monumente medievale, între care si Freiburg); coastele Mării Nordului și Mării Baltice; valea Elbei; unele masive muntoase (Harz, Erzgebirge, Thüringer Wald), cu stațiuni climaterice; orase cu monumente istorice și de artă, muzee și case muzeu: Dresda (cu galerii de artă și Palatul Zwinger), Weimar (cu casele-muzeu Goethe, Schiller, Liszt), Jena, Wittemberg, Eisenach, Magdeburg, Leipzig, Halle, Meissen (îndeosebi pentru porțelan), Potsdam (complexul de palate Sansouci), Hamburg, Hannover, Nürnberg, Münster, Frankfurt am Main, Stuttgart (cu monumente istorice și de artă, case vechi, muzee, case memoriale); Köln, cu faimoasa catedrală; Castelul Heidelberg, din orașul cu același nume; partea medievală a orașului Rothenburg; Castelul Neuschwanstein, situat deasupra defileului Pöllat, lângă Füssen, în regiunea Alpilor.

Diversitatea peisajului, a obiectivelor turistice și a delicateselor culinare poate fi admirată în oricare din cele 16 landuri federale ale Germaniei. Din Rhenania de Nord-Westfalia până în Brandenburg și din Bavaria până în Schleswig-Holstein, Germania face o punte între vestul maritim al Europei și estul său continental, precum și între sudul mai cald și nordul mai rece.

Obiceiurile și tradițiile locului pot fi văzute la numeroase sărbători iar, în perioada premergătoare Crăciunului, și la Târguri specifice de Crăciun din Germania, unde se pot gusta specialități și se pot cumpăra produse tipice pentru anumite regiuni. Vizitatorii se întâlnesc cu vechile tradiții și cu specialitățile Bavariei în fiecare an, toamna, la sărbătoarea Oktoberfest din München, cea mai mare sărbătoare populară a lumii.

În Germania sunt 15 parcuri naționale, 14 Rezervații ale Biosferei și peste 90 de parcuri naturale.

1.3. Economia Germaniei

Nivelul și structura economiei situează printer primele 7 țări ale lumii. Deși structura producției s-a schimbat oarecum odată cu unificarea, totuși industia deține între 49-69% iar subramuri de consistență cum ar fii construcțiile de mașini, siderurcu monumente istorice și de artă, case vechi, muzee, case memoriale); Köln, cu faimoasa catedrală; Castelul Heidelberg, din orașul cu același nume; partea medievală a orașului Rothenburg; Castelul Neuschwanstein, situat deasupra defileului Pöllat, lângă Füssen, în regiunea Alpilor.

Diversitatea peisajului, a obiectivelor turistice și a delicateselor culinare poate fi admirată în oricare din cele 16 landuri federale ale Germaniei. Din Rhenania de Nord-Westfalia până în Brandenburg și din Bavaria până în Schleswig-Holstein, Germania face o punte între vestul maritim al Europei și estul său continental, precum și între sudul mai cald și nordul mai rece.

Obiceiurile și tradițiile locului pot fi văzute la numeroase sărbători iar, în perioada premergătoare Crăciunului, și la Târguri specifice de Crăciun din Germania, unde se pot gusta specialități și se pot cumpăra produse tipice pentru anumite regiuni. Vizitatorii se întâlnesc cu vechile tradiții și cu specialitățile Bavariei în fiecare an, toamna, la sărbătoarea Oktoberfest din München, cea mai mare sărbătoare populară a lumii.

În Germania sunt 15 parcuri naționale, 14 Rezervații ale Biosferei și peste 90 de parcuri naturale.

1.3. Economia Germaniei

Nivelul și structura economiei situează printer primele 7 țări ale lumii. Deși structura producției s-a schimbat oarecum odată cu unificarea, totuși industia deține între 49-69% iar subramuri de consistență cum ar fii construcțiile de mașini, siderurgia, industria chimică și petrochimică.

Industria energetică se bazează pe resurse proprii dar și importante ( petrol, gaze). Dispune de mari rezerve de huilă, cărbune brun. Principalele bazine carbonifere sunt: Ruhr, Saar, , Zwickau-Lugau-Oelsnitz.

Cărbunele brun și lignitul se extrag în principal din bazinele Leipzig-Halle-Bitterfeld-Merseburg și Lausitz Inferior. Se mai extrage cărbune din bazinele situate lângă Koln și .

Gazele naturale se extrag tot din Germania de Nord cu o producție de circa 25 milioane m3/an. Unitățile producătoare (prelucrătoare) sunt strâns legate prin caracterul lor, specific agriculturii, regiunii respective: fabricile de industrializarea peștelui în orașele porturi (Hamburg, Bremen, Rostock, Stralsund), cele de zahăr în zonele de cultură a sfeclei (Niedersachsen, Munsterland, Magdeburg).

Zăcămintele de petrol sunt cantonate în câmpia Germaniei de Nord între Ems, Weser și Elba la vest de Ems, și între Elba și Oder în centrul Reinkenhagen. Producția de petrol se ridică la peste 4 milioane de tone, ceea ce reprezintă o cantitate foarte mică. De aceea, Germania importă anual circa 160 miliaone tone. Petrolul se prelucrează în rafinăriile din Hamburg, Bremen, Emden, Rostock, apoi în centrele Leuna, Lützkendorf, Zeitz, Duisburg, Köln, Weseling din regiunea Rhin-Ruhr. Gazele naturale se extrag din Germania de Nord. Rezervele de gaze naturale sunt mai mari dar și acestea se importă în cea mai mare parte. Principalele cîmpuri gazeifere din care se aduc sunt Insulele Frisice, Marea Nordului și Olanda.

Asocierea funcțională a unor ramuri și subramuri a generat câteva concentrări industriale și anume: concentrarea Rhin-Ruhr ( cu o structură multipolara, industria cărbunelui, siderurgia, carbochimia); concentrarea sunt formă axei Rhin-Neckar; concentrarea Halle-Leipzig-Dessau; concentrarea Tena-Eisenach; concentrarea Dresda-Riesa, concentrarile metropolitane: Berlin, Munchen, Hamburg; concentrarile Magdeburg, Cottus; concentrarile din lungul Mittellandkanal.

În Germania, industria deține o importantă pondere cu subramuri de consistență cum ar fi construcțiile de mașini, siderurgia, industria chimică și petrochimică.

Industria energetică se bazează pe resurse proprii dar și importate (petrol, gaze). Dispune de mari rezerve de huilă, cărbune brun. Principalele bazine carbonifere sunt: Ruhr, Saar, Aachen, Zwickau-Lugau-Oelsnitz.

Centralele hidroelectrice sunt amplasate în bazinul Dunării și Rhinului iar cele nuclearo-electrice în centrele: Biblis, Rheinsber, Greisfswald.

Centralele atomoelectrice din partea de vest a Germaniei sunt amplasate în lungul cursurilor de apă sau de-a lungul coastei. Cele din fosta Germanie de Est, Lubmin și Stendhal au fost închise.

Industria metalurgiei feroase, cu tradiție în economia Germaniei, a beneficiat de materie primă locală (cărbune,minereuri de fier) la care s-a alăturat și cea importată. Există cărbune cocsificabil în bazinul Ruhr și Lauchammer, dar se importă cocs din Polonia, Cehia, Rusia. Minereurile de fier se întâlnesc în Munții Erszgebirge, Thüringer Wald, bazinul Siegerland din apropierea Ruhr-ului. Minereuri de fier sunt importate din Suedia, Franța, Spania, Canada, Venezuela, Liberia, Rusia. Cele mai mari unități producătoare de oțel și fontă se găsesc în regiunea litorală. Printre centrele siderurgice mai importante se numără: Dortmund, Duisburg, Hamburg, Bremen, Lübeck, Peine, Brandenburg, Essen și Bochum.

Industria metalurgiei neferoase are la bază resurse de subsol autohtone și din import. Este prezentă industria cuprului, apoi a aluminiului, zincului, plumbului. Minereurile de cupru, ca și cele de plumb se extrag din Masivul Harz și Masivul Thuringiei, și se prelucrează la Eisleben, Ilssenberg, Berlin, Freiburg. Bauxita din care se obține aluminiul se importă din Franța, Grecia, iar pentru obținerea acestuia se găsesc în regiunea Rhin-Ruhr legat de resursele hidroenergetice, sau în centrul tradițional Bitterfeld.

Industria construcțiilor de mașini este o ramură industrială cu o structură complexă care produce de la cele mai fine instrumente și utilaje pentru subramurile de vârf (electronică, optică), până la cele destinate industriei grele. Astfel, optica este dezvoltată în centrele Dresda, Freiburg, Erfurt, iar electronica și electrotehnica la Berlin, Leipzig, Dresda, Stuttgart, Nürnberg, München, Köln. Germania produce o gamă importantă de mașini-unelte. Ca centre reprezentative se remarcă: Halle, Leipzig, Dortmund, Augsburg, Nürnberg.

Un loc aparte îl deține industria automobilelor prin câteva firme de renume: Volkswagen (Wolfsburg), Opel (Hannover, Emden), Ford (Köln), Mercedes (Stuttgart), apoi la München- BMW.

În construcția navelor s-au detașat centrele: Rostock, Wismar, Bremen, Hamburg. Se mai construiesc mașini agricole, locomotive și vagoane ( Berlin, Hennigsdorf, Zwickau).

Industria chimică se bazează pe resurse proprii și importate (cărbuni, sare, gaze naturale, pirite, săruri de potasiu, petrol). S-a dezvoltat industria chimică de bază (acid sulfuric, acid clorhidric, produse sodice), ca și cea de sinteză (mase plastice, caucius sintetic). Se produc îngrășăminte chimice, produse farmaceutice, coloranți, etc.

Principalele centre ale industriei chimice sunt: Hamburg, Dinslaken, Leuna (îngrășăminte azotoase, benzină), Schkopau pentru cauciuc sintetic; Hannover am Main, Wolfen- produse farmaceutice; coloranți- Berlin, Leverkusen, Frankfurt am Main; fibre artificiale la Leipzig și Guben.

Industria textilă, o ramură tradițională a industriei, prelucrează bumbac și lână importate, fibre sintetice, in, cânepă.

Se disting câteva concentrări ale industriei textile și anume: concentrarea rhenană (Wuppertal), cea portuar-maritimă Hamburg, apoi Bremen și Leipzig-Plauen-Zittau.

Industria alimentară este răspândită în teritoriu prin unități de prelucrare a laptelui, cărnii, zahărului, peștelui, de obținere a berii.

Unitățile producătoare (prelucrătoare) sunt strâns legate prin caracterul loc de specificul agriculturii regiunii respective: fabricile de industrializare a peștelui în orașele-porturi (Hamburg, Bremen, Rostock), cele de zahăr în zonele de cultură a sfeclei (Niedersachsen, Magdeburg).

1.4.Analiza indicatorilor economici ai Germaniei

Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca PIB nominal, și a cincea din lume în funcție de paritatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1 %, și sectorul agricultură cu 0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special automobile, instalații mecanice, metalurgie și bunuri chimicale. Germania este cel mai mare producător de turbine de vânt și tehnologia puterii solare din lume. Cele mai mari târguri și congrese internaționale de comerț din fiecare an au loc în orașe germane, cum ar fi Hanovra, Frankfurt și Berlin.

În topul celor mai mari 500 de companii listate la bursă, top organizat în funcție de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2007, cele mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania cea mai profitabilă), Siemens, Deutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate), E.ON., Deutsche Post, Deutsche Telekom, Metro, și BASF. Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH, și Edeka[16]. Branduri renumite la scară mondială sunt Mercedes Benz, SAP, BMW, Adidas, Audi, Porsche, Volkswagen și Nivea.

Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene și de legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda unică euro, iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt. Chiar și după reunificarea Germaniei, din 1990, nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest. Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei continuă să fie un proces de lungă durată, și se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile anuale de la vest la est fiind de aproximativ 80 de miliarde de dolari. Rata șomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la cea mai scăzută cotă din ultimii 15 ani, 7,5 %, în iunie 2008.

1.4.1. Indicii volumului cifrei de afaceri din industrie

Cifra de afaceri este totalul tuturor vânzărilor (fără TVA) de bunuri și servicii efectuate de întreprinderile unui anumit sector în cursul unei perioade.

În anul 2009, a realizat o cifră de afaceri de 6.720 milioane euro. Cifra de afaceri din este cu 0,1 % sub valoarea anului precedent și rămâne astfel stabilă.

În domeniul produselor din tutun, în comparație cu anul precedent, cifra de afaceri a urcat cu 2,5 % atingand 5.438 milioane.

Cifrele de afaceri din domeniul produselor alimentare/nealimentare au scăzut, comparativ cu anul precedent, cu 1,3% ajungand la 1.212 milioane euro

Cifra de afaceri din industria extractiva si minerit in anul 2006 a fost de 14366.8 milioane de euro, iar in 2007 a crescut la 14583.6 milioane euro. Sectoarele industriei in Germania angajeaza 29,7% din totalul forței de muncă. Forța de muncă a ajutat economia sa-si revina dupa ce a lovit recesiunea in 2010.

Cifra de afaceri din servicii a fost in anul 2006 de 1767561.0 milioane de euro, iar in anul 2007 de 1878517.3 milioane euro. Se poate observa o crestere semnificativa in descursul unui an.

Cifra de afaceri din industria energiei electrice, gaze naturale si hidroenergiei a avut in anul 2006 o valoare de 267616.7 milioane de euro si ajunge in 2007 la valoarea de 298905.5 milioane euro.

Cifra de afaceti din constructii este de 153240.9 milioane euro in anul 2006 si 143848.1 milioane euro in anul 2007.

Cifra de afaceri din comert este in anul 2006 de 1352824.8 milioane euro iar in anul 2007 de 1391840.1 milioane euro.

1.4.2. Efectivul salariațiilor – rata ocupării forței de muncă

Rata ocupării forței de muncă – numită și raportul dintre ocupare și populație – este procentul persoanelor active care au un loc de muncă. In tabelul de mai jos sunt prezentate valorile ratei ocuparii fortei de munca in intervalul de timp 2006-2010.

Tabel 1. Rata ocupării forței de muncă

Fig 1. Rata ocupării forței de muncă

Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tsiem010

După cum putem observa începând cu anul 2006 și până-n anul 2009 rata ocupării forței de muncă este într-o continuă ascensiune, de la 67.5 % (2006) crește la 71.1 % (2009)

1.4.3. Numărul șomerilor înregistrați

Tabel 2. Numărul șomerilor înregistrați

Fig 2. Numărul șomerilor înregistrați

Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tsiem010

Numărul șomerilor înregistrați scade în intervalul 2006-2010 de la 4245300 la 2946000. O situație distinctă putem observa în perioada 2008-2009 când valoarea numărului șomerilor crește,urmând apoi o scădere, în acest fel se redresează situația economică.

1.4.4. Rata șomajului

Rata șomajului reprezintă proporția de muncitori aflați în șomaj raportată la numărul total al populației active.

Tabel 3. Rata șomajului

Fig 3. Rata șomajului

Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tsiem010

După cum se poate observa în Germania rata șomajului are o valoare de 10.3 % în anul 2006, cunoaște apoi o scădere în anul 2007 ( 8.7%), ajungând în anul 2010 la valoarea de 7.1%.

II. Analiza echipamentelor turistice și a circulației turistice

2.1.Analiza echipamentelor turistice

Aceste unități de cazare, indiferent de apartenența la sectorul comercial sau non-comercial sunt divizate dupa modul de obținere/oferire a serviciilor în unități cu serivcii prestate (hoteluri, hanuri, ferme, case de oaspeți) și unități cu autoservire –în care se asigură doar găzduirea propriu-zisă, serviciile de curățenie, prepararea hranei fiind procurată independent sau realizată de turiști.

2.1.1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri

Prin structuri de primire turistice se înțelege orice construcții și amenajări destinate prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente.

Structurile de primire turistice include hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, nave fluviale și maritime care dispun de spații de cazare , sate de vacanță, pensiuni, pensiuni agro-turistice și alte unități cu funcțiuni de cazare, unitățile de alimentație din incinta acestora, unitățile de alimentație publică, situate în stațiunile turistice dar și cele care sunt administrate de societăți comerciale de turism, indiferent de amplasament, de forma de organizare și de proprietate.

Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziție turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice și dispune de recepție și de spații de alimentație în incintă.

Hotelurile apartament sunt hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere care asigură prin dotarea lor păstrarea și prepararea alimentelor, precum și servirea mesei în incintă acestora.

Motelul este unitatea hotelieră situată de obicei în afară localităților, în apropierea arterelor intens circulate care asigură atât servicii de cazare și alimentație precum și pentru parcare în siguranță a mijloacelor de transport.

Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice cu dotări simple adaptate cerințelor caracteristice tineretului, care asigură servicii de cazare, masă, agrement pe bază unor regulamente de organizare interioară. De regulă sunt amplasate în centre urbane universitare, stațiuni și alte zone frecventate de tineret.

Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate de 3 camere sau apartamente dispuse pe unul sau mai multe niveluri, în spații amenajate.

Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă funcționând în clădiri independente cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentația și alte servicii necesare turiștilor aflați la odihnă în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă funcționând în clădiri independente cu arhitectură specifică, situate în stațiuni balneoclimaterice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice. Bungalourile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de regulă, din lemn sau din alte materiale simlare. În zonele cu umiditate ridicată acestea sunt construite din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanță, că unități independente în cadrul unor stațiuni sau zone turistice sau ca spații complementare pe lângă alte strucuri de primire turistice. Asigură cazarea turiștilor, precum și celelalte servicii prestate de unitatea de bază. Funcționează cu activitate sezonieră.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând 30 de locuri în mediul rural, și până la 20 de camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenejate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.

Amplasarea pensiunilor turistcie urbane și a pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locurile ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol viață sau sănătatea turiștilor.

Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unități. Amplasarea campingului trebuie să fie făcută în locuri de interes turistic ferite de zgomot sau alte surse de poluare, precum și de elemente periculoase pentru sănătatea și securitatea turiștilor.

Căsuțele sunt spații de cazare de dimensiuni reduse, rezultate din lemn sau alte materiale similare, compuse de obicei, dintr-o cameră și un mic antreu sau terasă și uneori dotate și cu grup sanitar propriu. Distanța dintre două căsuțe nu poate fi mai mică de trei metri, asigurându-se totodată spațiul pentru parcarea unei mașini.

Satul de vacanță este un ansamblu de clădiri, de obicei vile sau bungalowuri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de cazare, de alimentație și o gamă largă de prestații turistice culturale, sportive, de agrement.

Popasul turistic desemnează o structură de primire turistică cu o capacitate redusă, formată din căsuțe și/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare, alimentație, de parcare auto. Faptul că nu dețin teren de campare pentru amplasarea corturilor face să le deosebească de campinguri.

Spațiile de campare în gospodăriile populației sunt structuri de primire turistice constituite din una sau mai multe parcele de campare amplasate pe un teren bine delimitat în incinta curții sau grădinii aferente unei proprietăți din mediul rural sau urban. Mărimea parcelelor și echiparea sanitară sunt identice cu cea a campingurilor, însă pt. capacitățile de până la 5 parcele grupul sanitar poate fi comun cu al gospodăriei respective.

Apartamentele sau camerele de închiriat în locuințele familiale sau în clădiri cu altă destinație sunt structuri de primire turistice care dețin un nr. limitat de spații, oferind servicii de cazare și posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită doar de turiști sau în comun cu locatarul.

Navele maritime și fluviale, inclusiv pontoanele plutitoare sunt utilizate pentru cazarea tristilor pe durată călătoriei sau că hoteluri plutitoare ancorate în porturi se clasifica pe stele în funcție de calitatea serviciilor și a dotărilor pe care le oferă. La navele de categorie superioară este obligatorie asigurarea posibilităților pentru agrement, sport, banchete, festivități și distracții.

2.1.2. Capacitatea de cazare turistica existenta

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune reprezintă numarul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către unitățile de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise unitățile în perioada considerată.

In numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică se cuprind toate persoanele care călătoresc în afara localitaților în care își au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone vizitate din țară; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate.

2.1.2.1. Numărul de camere

Tabel 4. Numărul de camere

Fig 4. Numărul de camere

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

Numărul camerelor oscilează de la un an la altul. Cea mai mare valoare se înregistrează în anul 2006.

2.1.2.2. Hoteluri si unitati similare hotelurilor (hotelurile pentru tineret, moteluri,etc)

Tabel 5. Numărul hotelurilor și al unităților de cazare similar hotelurilor

Fig 5. Numărul hotelurilor si a unitatilor de cazare similare

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

Numărul hotelurilor din anul 2007 și până în 2010 se păstrează oarecum constant, singură diferență considerabilă este dată de descreșterea acestora de la 36.201.000 (2006) la 35.941.000 (2007) .

2.1.2.3. Alte unități de cazare (satele de vacanta, campingurile, casuțele, popasurile turistice)

Tabel 6. Alte unități de cazare

Fig 6. Alte unitati de cazare

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

În Germania numărul unităților de cazare reprezentate de popasuri turistice, campinguri, căsuțe turistice, sate de vacanțe este destul de mare, pe jumătatea numărului hotelurilor și al unităților de cazare similare hotelurilor.

2.1.3. Servicii de alimentație și agrement

oferă divertisment plin de viață pe tot parcursul zilei, an și noapte. Există o mare varietate de restaurante , cafenele și baruri în fiecare oraș , toate oferă o gamă diversă de preparate din bucătăria tradițională germană Un loc minunat unde se poate servi masă și unde te poți bucura de peisaje uimitoare poate fii găsit în restaurantul rotitor din Munchen Olimpic Tower. Shopping este fantastic în toate orașele cu tradiție în cumpărături ,de exemplu de Crăciun există peste 2.500 organizate în întreaga .

Pentru cei care prefer ineditul se pot face o mulțime de plimbări lungi sau rute de ciclism.

2.1.4. Analiza circulației turiștilor

2.1.4.1. Număr sosiri turiști

Tabel 7. Număr sosiri turiști

Fig 7. Numar sosiri turisti

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

Cel mai mare număr de sosiri ale turiștilor se înregistrează în anul 2006, apoi se observă o scădere până în anul 2008, iar din 2008 până-n anul 2010 se înregistrează o creștere.

2.1.4.2. Număr înnoptări

Tabel 6. Număr innoptări în hoteluri și în unități de cazare similare acestora.

Fig 6. Numar innoptari

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

Numărul înnoptărilor crește în intervalul 2006-2010 datorită intensificării circulației turistice.

Tabel 7. Număr înnoptări în cadrul altor unități de cazare.

Fig 7. Numar innoptari

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

Numărul înnoptărilor în alte unități de cazare în afară de unitățile hoteliere scade substanțial în intervalul 2006-2010.

2.1.4.3.Densitatea circulației turistice

Tabel 7. Număr sejururi cu cel puțin 4 nopți de cazare

Fig 7. Numar sejururi cu cel putin 4 nopti de cazare

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

Cel mai mic număr al călătoriilor care presupun un minim de 4 nopți de cazare s-a înregistrat în anul 2007, apoi din 2008 se observă o creștere numerică.

Tabel.8. Numărul total de nopți /1000 turiști

Fig 8. Numărul total de nopți de cazare raportat la 1000 turiști

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/tourism/data/main_tables

2.1.4.4. Indicatorii relativi

Tabel 9. Număr sosiri turiști – indici în bază fixă și în bază mobilă

Tabel 10. Număr innoptări în hoteluri și în unități de cazare similare acestora – indici în bază fixă și în bază mobilă

Tabel 11. Număr sejururi cu cel puțin 4 nopți de cazare – indici în bază fixă și în bază mobilă

Tabel 12. Activitatea turistică în iulie 2009

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

III. Impactul promovării pe internet al turismului din

3.1. Principalele site-uri străine care prezintă

• http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

Acest site prezintă într-un context general, din numeroase puncte de vedere: geografie, istorie, guvern, organizare politico-administrativă, economie, cultură și știință.

Regăsim informații de actualitate, însă nu foarte detaliate. Materialul grafic nu este foarte bogat, fiind constituit din două hărți (land-urile și localizarea) și câteva tabele cu indici economici.

In site regăsim multe cuvinte cu hyperlink-trimitere într-o noua pagină cu referințe asupra cuvântului subliniat (personalitate marcantă, an semnificativ, denumire localitate,etc).

Este sufcient pentru persoanele care doresc să-și formeze o imagine de ansamblu asupra aceste țări.

Acest site este tradus în mai multe limbi internaționale.

• http://www.deutschland.de/

Acesta este site-ul oficial al Germaniei, bineînteles în limba germană, însa suportă și un bogat suport multilingvistic : engleză, italiană, franceză, rusă și arabă. Fiind site oficial este un portal complex care asemenea wikipediei prezintă informații din numeroase domenii de interes, însa este mult mai complex: educație, sănătate, cultură, religie, media, sport, turism, economie și știință, fiecare dintre aceste domenii fiind practic un mic site în cadrul acestuia principal.

• http://www.tatsachen-ueber-deutschland.de/en/home1.html

Este un site de referință, oferind tot felul de informații actualizate și fiabile cu privire la toate aspectele vieții moderne, în Germania – fie că este vorba de afaceri, cultura, sau politica. Ea are cifre, fapte, și termene interesante. Cu articole de Herfried Münkler, Heinrich Winkler, Gregor Schöllgen, Groebel Jo și mulți alți autori de renume.

• http://www.germanplaces.com/

In principal este un site cu portaluri turistice, însa regăsim și cateva informații generale de prezentare. Găsim destinații, modalități de cazare, activități, pachete și ghiduri turistice. In cadrul acestora din urmă putem vizualiza și câteva albume foto.

• http://www.germany.travel/en/index.html

Reprezintă un site cu informații turistice despre Germania. Este foarte bine structurat și cu un design extrem de atractiv, care suportă traduceri în 26 de limbi. Principalele 8 domenii sunt: orașe și cultură, timp liber și recreere, activități specifice, informații turistice, sănătate, oferte speciale, Germania pentru..(si aici se deschide o noua pagina cu: tineri, familie, călătorii fără bariere, luna de miere, călători peste 50 ani, LGBT – homosexuali)

• www.booking.com

Este un site internațional unde se pot face rezervări în unitățile de cazare din toata lumea, inclusiv din .

3.2. Principalele site-uri românesti care prezintă Germania

• http://www.harta-europei.ro/harta/harta-germania/despre-germania.html

Este un site romanesc cu hărți ale tuturor statelor Europei, printre care se numără bineînteles și . Pe lângă aceste hărți aici regăsim și informații generale, sumare despre fiecare stat în parte, în special informații legate de localizare geografică.

• http://www.justgermany.org/

Acest site prezintă din punct de vedere turistic, este un adevarat ghid turistic. Cuprinde categorii ca: destinații turistice în Germania, “ce poți să faci” în Germania, cultura și educația germană, afaceri în . De aici te poți informa asupra activității turistice și poți accesa și un forum.

• http://www.germania.hartaeuropa.com/

Este un site turistic românesc cu hărți și informații legate de activitatea turistică. De aici putem accesa un un link cu trimitere la informații turistice despre fiecare din Europa (cazare, hartă și info turism)

• http://www.pozegermania.ro/

După cum reiese și din numele site-ului aici regasim material grafic-fotografii mai ales despre și din . Sunt fotografii ale obiectivelor turistice, ale orașelor, ale peisajelor, precum și hărți despre . Este un site în limba română.

• http://www.germany.info/

Acest site, dupa cum sugereaza si numele prezinta informatii despre . Se bazeaza mai mult pe partea de cultura si business si tot aici regasim multe stiri de actualitate despre . Site-ul este bine structurat cu un design simplu.

• http://www.turistik.ro/germania

Acest site este unul românesc care prezintă oferte și destinații turistice din . Ca orice alt site turistic și acesta este bogat în fotografii, videoclipuri si informatii utile. De asemenea in cadrul acestui site sunt multe reclame turistice cu privire la alte destinatii turistice din diferite tari.

• http://www.german-info.com/

Site structurat pe următoarele categorii: politică, economie, energie și mediu, educație, știință, tehnologie, sport, Uniunea Europeana. Site-ul este in limba engleza.

• http://www.destinatiieuropene.ro/destinatii/europene/germania/

Acesta este un portal în limba română cu destinații turistice europene, unde regăsim și . Exista optiunea de a alege un oras și se prezinta anumite circuite turistice și evenimente cu prețurile aferente.

• http://www.hartagermania.ro/

Este un site românesc care prezintă harta Germaniei într-un mod detaliat. Este prezentat fiecare oraș din . Pe langa acestea aici sunt si multe oferte turistice din diferite stațiuni.

• http://www.bukarest.diplo.de/

Este site-ul Ambasadei Germaniei la Bucuresti, fiind tradus in 2 limbi:română și germană. Cuprinde informații referitoare la partea economică, politică, iar pe langa acestea prezintă și unele aspect culturale și de educație.

• http://www.germania.ebul.ro/

Este un site românesc ce cuprinde informații generale despre Germania : istorie, info despre Germania, orașe germane, ziare, reviste germane, cultură și știința, fotbal german, publicitate. Site-ul cuprinde și material grafic, hărti: turistice, rutiere, fizice.

IV. Prezentarea site-ului www.turismgermania.ro

4.1 Așezările omenești. Peisaje culturale. Regiuni tradiționale.

Berlin

Centrul istoric : Berlin-Mitte, aici s-a născut de fapt Berlin-ul, iar oamenii se confruntă la nesfârșit cu istoria sa și a Prusiei, care amintește de începuturile orașului, atunci când era format din două așezări, Berlin și Cölln.

Poarta de intrare spre Berlin-Mitte este Poarta Brandenburg. De la inaugurarea sa în 1791, acest edificiu a fost întotdeauna simbolul destinului, întâi Prusiei, apoi al Germaniei. Napoleon a trecut triumfător prin ea în drum spre Rusia și a trimis la Paris, ca pradă de război, ansamblul din partea superioară a porții, Quadriga, zeița victoriei, în carul său tras de patru cai.

În partea de nord a porții Brandenburg, în Platz der Republik, este clădirea Reichstag. Arhitectul englez Sir Norman Foster l-a reproiectat, transformându-l în reședința Parlamentului german, Bundestag. Reichstag-ul este una din clădirile cu cea mai mare importanță istorică din Berlin. La celălalt capăt al Porții Brandenburg se află Pariser Platz. Marginile pieței au fost reconstituite, cu o varietate de clădiri noi. Piața marchează începutul străzii Unter den Linden, proiectată de Friedrich Wilhelm, în 1647. O mare parte a fost distrusă în timpul războiului. Totuși, ambianța vechii metropole pare să se fi păstrat intactă. Structurile clasice, concepute de către arhitectul din secolul XIX, Karl Friedrich Schinkel, care a transformat orașul în „Atena de pe Spree”, dovedesc faptul că, odată, Berlinul se afla printre cele mai magnifice orașe europene. Mai aproape de râul Spree, Zeughaus (fosta Arsenal) este cea mai mare clădire în stil baroc din Berlin. Cele 22 de măști ale morții purtate de războinici și realizatede Schüler, care se află în curte, merită atenția. Clădirea găzduiește astăzi Deutsches Historisches Museum (Muzeul German de Istorie).

Insula Muzeelor (Museumsinsel) și colecțiile sale se numără printre cele mai frumoase complexe muzeale din lume. Primul muzeu deschis, în 1830, a fost Altes Museum (Muzeul Vechi), proiectat tot de Schinkel. Frumoasele camere neoclasice găzduiesc expoziții recunscute pe plan internațional, dar și cele mai celebre exponate din Vechea Galerie Națională. În Muzeul Pergamon se află cea mai apropiată comoară artistică din Berlin, parte din Altarul Pergamon (180-159 i. Hr), adusă din vechiul oraș grecesc Pergam. Sub același acoperiș se află și Vorderasiatisches Museum (Muzeul Orientului Apropiat), cunoscut pentru monumentele sale arhitecturale cum ar fi Calea Procesiunii și Poarta Ishtar. În Muzeul Bode există exemple ale artei bizantine și egiptene, dar și picturi și sculpturi germane, italiene, olandeze din secolele XV și XVIII. Alte Nationalgalerie (Vechea Galerie de Artă) este în prezent renovată, iar in fața clădirii corintice în formă de templu se află statuia ecvestră a lui Friedrich Wilhelm al IV-lea. Neues Museum (Muzeul Nou) a fost serios avariat în al II-lea Război Mondial.

Catedrala din Berlin este un monument splendid în stil wilhelminian. A fost construită în 1894, ca principala „biserică a protestantismului”.

Numele cartierului Tiergarten poate fi asociat cu parcul ce poartă același nume. Kulturforum-ul orașului, proiectat ca echivalent postbelic al Insulei Muzeelor, este dominat de sala de concerte Philharmonie, construită de arhitectul Hans Scharoun. Aici a strălucit Filarmonica din Berlin. Lângă aceasta se află Kammermusikaal, destinată recitalurilor de muzică de cameră.

Muzikinstrumentenmuseum (Muzeul de Instrumente Muzicale) din Tiergartenstrasse deține o colecție impresionantă de peste 2500 de instrumente. Neue Nationalgalerie (Noua Galerie Națională) a fost concepută în stil modern de Ludwig Mies van der Rohe, dar are aspectul unui templu clasic.

Siegessäule (Columna Victoriei) este un monument ridicat în onoarea victoriilor Prusiei și se află în parcul Tiergarten. A fost mutat aici între 1938-1939 din fosta sa locație, în fața clădirii Reichstag.

În parcul Tiergarten, ce pe vremuri era un superb teren regal de vânătoare și un loc cu animale sălbatice, a fost transformat de peisagistul Peter Juseph Lenné într-un minunat parc. Aci se găsește și Gradina Zoologică, cu peste 1500 de specii diferite, în jur de 14000 mamifere și păsări, care fac din această grădină una din cele mai extinse și mai impresionante colecții de animale din lume.

München

Centrul München-ului începe lângă Hauptbahnhof sau Gara Centrală din aglomerata Karlplatz, cunoscută localnicilor sub denumirea de Stachus. La sfârșitul secolului XVIII, piața și poarta sa impozantă, Karlstor, datând din secolul XIV, făceau parte din zidurile orașului. Intrând pe poartă, se ajunge în zona pietonală, care trece pe lângă fântâna Richard Strauss, pe lângă Deutsches Jagdmuseum (Muzeul German de Vânătoare) și pe lângă biserica Sf. Mihail, una din cele mai importante biserici renascentiste din Germania, în care este înmormântat Ludwig al II-lea al Bavariei, împreună cu alți membri ai Dinastiei Wittelsbach. Catedrala principală a München-ului, Frauenkirche ( Biserica Doamnei Noastre), este un edificiu din cărămidă roșie, în stil gotic târziu, consacrată în 1494. Clădirea se află printre cele mai mari biserici din sudul Germaniei. În criptă se află mormintele a 46 de prinți de Wittelsbach și a câtorva cardinali din dioceza München-Freising- Din turnul sudic se poate admira orașul și Alpii, care par aproape când Föhn-ul bate dinspre sud.

Piața centrală, Marienplatz, este plină de viață pe tot timpul anului. O parte a pieței este ocupată de primăria neogotică sau Rathaus (1867-1908), care are în turnul său înalt de 85 metri un Glockenspiel, celebru în toată lumea. Vechea Prmărie (1470-1474) a fost dată uitării în partea de est a pieței, și cu tot exteriorul său modest conține una dintre cele mai elegante săli gotice din Germania.

Vis-à-vis de vechea primărie se află Biserica Sfântului Duh, construită inițial în secolul XIV, dar reconstituită în complicatul stil rococo, între 1724 și 1730. În spatele bisericii se află Viktualienmarkt, piața alimentară a München-ului; începând cu merele bavareze și terminând cu fructele exotice tropicale, aici se găsește o imensă varietate de produse, de la cârnații simpli la carnea de vânat, de la berea de casă la vinurile franțuzești.

Münchener Stadtmuseum (Muzeul Municipal din München), aflat în apropierea străzii Sendlinger, a fost costruit ca depozit de arme și grajd pentru cai în secolul XV, iar astăzi prezintă caracteristici ale multor stiluri și proiecte moderne de artă contemporană și o expoziție dedicată istoriei orașului.

Pe malul drept al râului Isar, se află Müllersche Volksbad (Băile Publice Müller). Această magnifică piscină a fost construită în Art Nouveau între 1897-1901. De aici, Maximiliameun, Parlamentul bavarez, se află la mică distanță de-a lungul râului. Acesta se înalță semeț la capătul străzii Maximilianstrasse, construită ca un bulevard de o splendoare regală. Tot aici se află și Museum für Völkerkunde (Muzeul Antropologic) cu colecția sa etnologică, precum și Munich Kammerspiele, unul dintre cele mai bune teatre din Germania.

Maximilianstrasse dă înspre Max-Joseph-Platz, care este dominată de fațada cu coloane a Teatrului Național, contrastând izbitor cu modernul Teatru al Reședinței din vecinătate, care a fost denumit după palatul regal sau după Reședință, casa domnitorilor din familia Wittelsbach, timp de 600 de ani. Printre punctele de atracție ale Reședinței se află fostul teatru regal, Teatrul Cuvilliés, o bijuterie roșie în stil rococo, ce încă funcționează. Marele Anticariat este o sală impresionantă în stil renascentist, lungă și înaltă de 69 de metri, pe care a construit-o ducele Albrecht al V-lea, în 1571, în scopul de a găzdui Biblioteca Electorală.

Celebrul parc din München, Gădina Englezească, aflată la est de Leopoldstrasse, a fost construită în 1785. Își datorează numele stilului său oficial așa-numit englezesc și este unul dintre cele mai mari parcuri din Europa. O frumoasă priveliște a München-ului se poate admira din parcul Monopteros (cu o copie a unui templu grecesc), care are o porțiune în comun cu terasa de lângă Chinesischer Turm (Turnul Chinezesc). În partea sudică a parcului se află Haus der Kunst (muzeul de Artă Modernă), una dintre puținele clădiri rămase din epoca lui Hitler, găzduind în prezent capodopere ale secolului XX, printre care și opere de Picasso, Matisse, Dali, Klee și Warhol.

Königsplatz, probabil cea mai impresionantă piață din München, este mărginită în toate părțile de clădiri neoclasice. Construite de Ludwig I, acestea au oferit orașului porecla de „Atena de pe Isar”.

În Karolinenplatz se află un obelisc ridicat în 1812 în memoria bavarezilor uciși în campania lui Napoleon, din Rusia. La stânga se află Barerstrasse, care duce la Alte Pinakotek, una dintre cele mai importante galerii de artă din Europa. În vecinătate se află Neue Pinakotek, cuprinzând 400 de picturi și sculpturi din perioada modernă, de la impresionism la Art Nouveau și la simbolism.

Palatul Nymphenburg, reședința de vară a principilor și a regilor bavarezi a fost contruit la începutul secolului XVIII de către maestrul italian Agostino Barelli, și este unul din cele mai mari palate domenii construite în stil barod din Germania, cuprinzând clădiri în care se produce, încă din 1761, porțelanul de Nymphenburg.

Șoseaua de centură din München duce la Olimpiapark, construit pentru Jocurile Olimpice din 1972. Stadionul Olimpic are un acoperiș ca un fel de pânză de păianjen, și a fost proiectat de compania Behnisch&Co, iar structura sa a rezistat incredibil de bine în timp. Aceiași arhitecți au proiectat și construit și Sala Olimpică, în prezent utilizată pentru concerte, și pentru piscină. Restaurantul care se rotește, din vârful Turnului TV, înalt de 290 metri, oferă niște priveliști magnifice ale orașului și Alpilor.

La nord de șoseaua de centură se situează alt simbol al München-ului modern, adică turnul administrativ al Bavarian Motor Works (BMW – Fabrica Bavareză de Autoturisme), care semănă nefiresc de mult cu un motor. Lângă el se află clădirea din beton în formă de cupă a Muzeului BMW, care este dedicat dezvoltărilor tehnice, istoriei și prospectelor viitoare. Există aici o colecție de automobile clasice, de motociclete și de aparate de zbor, dar și unele aparținând industriei construcțiilor de mașini, printre care și câțiva roboți.

Stuttgart

Capitala landului federal Baden-Würtemberg, este orașul cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din Germania. Aceasta se datorează în mare parte faptului că orașul a fost ales în 1926 ca loc pentru fabricarea mașinilor de lux germane, Mercedes.

Neues Schloss (Noul Palat) care găzduiește Ministerul Culturii și al Finanțelor se află în Schillerplatz. Schlossplatz, sau Piața Palatului, este un loc popular pentru cumpărături. Staatstheater se înalță vis-à-vis de grădinile palatului, iar Staatsgalerie (Galeria Națională de Artă), care ocupă o clădire postmodernă în spatele teatrului, cuprinde una din principalele colecții de artă din sudul Germaniei. Aproape de gara principală este Muzeul Linden, care deține o interesantă colecție etnologică.

În cartierul Untertürkheim se găsește muzeul Daimler-Benz pe malul drept al Neckar-ului, în cartierul Bad Cannstatt, Gottfried Daimler a prezentat în 1886 prima mașină din lume alimentată cu petrol. Tot aici se organizează în fiecare toamnă Cannstatter Volkfest, o replică la Oktoberfest-ul din München. Mai merită văzut Muzeul Porsche din Stuttgart-Zuffenhausen, în care sunt expuse 50 de mașini ale celebrului producător.

Frankfurt

Numele de Frankfurt („Vadul Francilor”) a apărut în jurul anului 500, când francii i-au condus pe alemani înspre sud, dar prima mențiune scrisă a „Franconfurd-ului” apare în unele documente din 794, când a avut loc adunarea imperială, sub conducerea lui Charlemagne.

O mare parte din Orașul Vechi a fost distrusă în timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar s-au reconstituit multe. Römerberg cu fântâna Gerechtigkeitsbrunnen (fântâna Dreptății) din centru este un bun punct de plecare și încheiere a unui tur prin locurile istorice ale orașului.

Biserica protestantă Nikolaikirche (1290) și Kaiserdom, catedrala împăratului (secolele XIII-XIV), sunt așezate una lângă alta. Printre numeroasele comori artistice din catedrală, cele mai notabile sunt sculpturile din partea altarului și Crucifixul lui Hans Backofen, din sala turnului.

Historisches Museum, din Saalgasse nr 19, este un amalgam de arhitectură modernă și clădiri vechi din perioada Hohenstaufen – Capela Saalhof datează din jurul anului 1170. Aici sunt expoziții reprezentând istoria Frankfurt-ului.

La capătul zonei pietonale Fressgass, pe Opernplatz, se află Alter Oper, care a fost reconstituită. Vechea operă este Jazzkeller, un important loc pentru iubitorii de jazz și unul din motivele pentru care Frankfurt este considerat capitala europeană a jazzului.

Frankfurt posedă un număr de muzee superbe. Cel mai interesant este Naturmuseum Senkenberg, cu celebra sa colecție de fosile și schelete de dinozauri. Stadelsche Kunstinstitut este una dintre cele mai celebre galerii de artă din Germania și expune picturi datând din secolul al XIV-lea până în prezent. Deutsche Filmmuseum reprezintă industria germană a filmului, aici organizându-se și spectacole de film.

Messeturm, turnul gigantic cu multe etaje și cu acoperișul său ascuțit, este un adevărat punct de reprer pentru turiști. Turnul reprezintă locul de întâlnire al afacerilor financiare care au loc în Frankfurt. În fiecare an, în octombie, mii de editori vin să încheie afaceri la Internationale Buchmessse, cel mai mare târg de carte din lume. Internationale Automobilausstellung (spectacol cu mașini) este un alt eveniment important.

Köln

Unul dintre cele mai spectaculoase panorame ale orașelor din Europa este cea dominată de puternicele turnuri ale Catedralei din Köln. Cu dimensiunile sale imense – 142 m lungime și 43 m lățime – catedrala este punctul de reper inconfundabil al acestui oraș cu un milion de locuitori. Când au fost terminate, turnurile catedralei având o înălțime de 157 metri, erau cele mai înalte din lume. O scară în spirală, cu 509 trepte, duce spre o platformă panoramică aflată la 95 de metri, în turnul sudic. În 1322 a fost terminat corul catedralei, iar cu opt ani mai târziu a început construirea turnurilor. Totuși, în 1560, lucrările au încetat, iar catedrala a rămas doar cu un trunchi de cor, dar fără transept sau naos, și cu turnuri neterminate.

În 1842, regele prusac Wilhelm al IV-lea a pus bazele reluării lucrărilor, iar până în 1880 catedrala a fost terminată, fiind unul dintre cele mai desăvârșite exemple ale înaltei arhitecturi gotice.

Schatzkammer (Trezoreria), care conține aur, pietre prețioase și lucrări din fildeș precum și robe liturgice și documente din diferite secole, demonstrează extraordinara bogăție a Bisericii Catolice. Crucea lui Gero (cca 971) este cel mai vechi crucifix sculptat în lemn din nordul Alpilor.

Complexul muzeal al cărui acoperiș se vede clar din turnul catedralei, cuprinde sala de concerte Philharmonie, Muzeul Ludwig și Muzeul Wallraf-Richartz.

La câteva sute de yarzi de catedrală se află celălalt punct central al Köln-ului, Orașul Medieval Vechi, în mijlocul căreia se află animata Alter Markt (Piața Veche). Ca și majoritatea celorlalte zone din centrul orașului, piața a fost distrusă în timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar unele dintre clădirile cu frontoane ascuțite au fost reconstituite. Chiar la vest se află Primăria, ale cărei secțiuni variate acoperă aproape toată piața Rathausplatz. Piramida de sticlă din centrul pieței Rathausplatz marchează locul unei vechi băi cunoscute ca Mikvah, la care încă se mai coboară pe o scară. Aceasta datează din secolul XII, și dovedește faptul că zona era cândva Cartierul Evreiesc al Kölnului.

Printre bisericile romanice se numără Sf. Martin, apoi Sf. Gereon, din secolul XI, construită pe un plan decagonal, oval, cu fresce interioare deosebite.

În Germania, Köln este un centru de presă bine cunoscut, găzduind mai multe posturi de televiziune naționale și particulare decât oricare alt oraș. Sediul Westdeutscher Rundfunk (WDR) se află aproape de catdrală. Noul Mediapark, cu modernul său complex cinematografic are numeroase facilități.

Hamburg

Este orașul principal din Germania de Nord. Având o populație de 1,7 milioane de locuitpri, este al doilea oraș ca mărime din Germania,după Berlin, și cel mai mare port din țară.

Primul punct de atracție este St. Pauli Landungsbrücken, de lângă Tunelul Bătrânei Elba.

Cel mai mare complex de depozite din lume se află în Speicherstadt, cu labirintul său de chei și canale.

Partea cea mai elegantă a Hamburg-ului poate fi văzută de la Gara Centrală până în centrul orașului. La nord de gară, pe Glockengiesserwall, este Kunsthalle (Galeria de Artă) care cuprinde una din cele mai frumoase colecții de pictură și sculptură din Germania. Kunsthalle este împărțită în două: Clădirea Veche, ce cuprinde opere ale unor artiști din secolele XIII-XX, inclusiv din cadrul Școlii Romantice Germane; și Galerie der Gegenwart (Galeria Contemporană) care se află în impresionata construcție cubică, proiectată de Oswald Mathias Ungers, deschisă în 1997, dedicată artei moderne internaționale.

La sud de gară, se află Museum für Kunst und Gewerbe (Muzeul de Artă și Meșteșuguri) în care sunt expuse opere de artă dintr-o mare varietate de epoci și stiluri.

Deutsches Schauspielhausse, teatrul, află chiar vis-à-vis de gară. După colț începe Mönckebergstrasse, cartierul de cumpărături al orașului. Aici este Biserica Sf. Petru, cea mai veche biserică din Hamburg (1050), distrusă de Marele Foc din 1842, când a căpătat dorma de astăzi.

Piața este un cadru adecvat pentru Primărie, reședința Senatului din Hamburg. La câteva minute de Primărie se află lacul intern Binnenalster.

La nord de Aussenalster se află Stadtpark, o zonă de recreare îndrăgită de locuitorii cartierelor nordice ale Hamburg-ului. Aici se află și Planetariul, ale cărei terase de observație oferă priveliști superbe deasupra orașului.

Printre numeroasele parcuri se află: Wallanlager, Alter Botanischer Garten și Planten un Blomen. Hagenbecks Tierpark, prima grădină zoologică particulară din lume, există din 1907. Cel mai mare spațiu verde din Hamburg se întinde la nord de Stadtpark: cu cele 404 hectare, Ohlsdorfer Friedhof este al doilea cimitir ca mărime din lume, după cel din Chicago.

Brandenburg

Orașul de pe râul Havel, care se numea la început Brennabor, era cândva principala fortăreață a tribului vest-slav Hevelli. În anul 928 d. Hr. împăratul Heinrich a încercat să-l cucerească, dar fortificațiile au fost preluate doar în 1157 de către Albrecht Ursul. Orașul s-a întemeiat cu adevărat, doar atunci când a devenit centru. În secolul XIV și XV, zona era cunoscută ca centru pentru comerț și pentru confecționarea pânzei. Astăzi, peisajul orașului este dominat de industria oțelului. Catedrala, care datează din Evul Mediu, este cea mai veche clădire din Brandenburg, deși a fost transformată la sfârșitul secolului XIV în bazilică gotică. Dommuseum (Muzeul Catedralei) cuprinde scrieri și obiecte textile din Evul Mediu.

În orașul vechi merită văzută Vechea Primărie (1470), iar în orașul nou, prezintă interes parohia Bisericii Sf Catherine, terminată în 1401.

Leipzig

Cu două secole în urmă, Goethe numea Leipzig-ul „Micul Paris”. Cele mai vechi urme de civilizație de aici datează din secolele VI și VII, atunci când s-au stabilit sârbii slavi, dându-i numele de „Lipzi” („sub tei”). Pe măsură ce s-a dezvoltat comerțul exterior, au apărut două rute importante, care traversau șesul în jurul Leipzig-ului, iar în secolele X-XI, negustorii și meșteșugarii își stabileau casele unde acestea se întâlneau.

Odată cu fondarea universității, în 1409, Leipzig a devenit și un centru cultural care a atras mulți studenți celebri (Friedrich Nietzsche, Johann Wolfgang von Goethe, Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibnitz ).

La prima vedere a Hauptbahnhof-ului (Gara Centrală), care a fost construită în 1915, și care este cea mai mare gară din Europa, turistul poate fi surprins de neobișnuita simetrie a clădirii. Motivul acestei simetrii nu constă în nici un concept estetic ci în faptul că două companii feroviare diferite împărțeau această clădire: partea de est era a Saxoniei, iar cea de vest a Prusiei.

Biserica Sf Thomas, unde se află Corul Thomaner, a fost fondată în jurul anului 1212 de Margraful Dietrich Nefericitul, ca biserică colegială augustiniană, căpătându-și forma gotică pe care o are astăzi în secolul XV, cu ajutorul lui Claus Roder.

Lângă Augustusplatz se află Ägyptischen Museum (Muzeul Egiptean), situat la sud-vest de această piață. Biserica Sf. Nicolae se află la nord de piață, și a fost începută în secolul XII în stil romanesc. Altarul gotic datează cu două secole mai tarziu, iar recentul naos gotic a fost consacrat în 1523. Lucrările decorative în ghips, de pe coloane și bolte și interiorul clasic, dovedesc fosta bogăție a orașului.

Dresda

Se autointitulează cu mândrie cel mai frumos oraș din Germania. În fiecare an, milioane de vizitatori se înghesuie în „Florența de pe Elba”, care, în 1990, și-a asumat încă odată rolul de capitală a Saxoniei.

În apropiere de clădirea Primăriei se află Kreuzkirche, datând din secolul XIII, cel mai vechi lăcaș de cult din oraș, despre care se spune ca deține un fragment din Sfânta Cruce. După ce a fost distrusă de Războiul de Șapte Ani, aceasta a fost reconstituită între 1764 și 1792 și rămâne un exemplu frumos al stilului baroc.

Nici un turist care vizitează Dresda nu trebuie să rateze Palatul Zwinger, capodoperă a barocului german. Inițiat de Augustus cel Puternic și construit între 1710 și 1732 de arhitectul de curte Matthäus Daniel Pöppelmann și de sculptorul Balthasar Permoser, proiectul original se baza pe orangeria de la Versailles. Dar cu porțile sale puternice, cu pavilioanele, galeriile și grădinile sale, complexul a ajuns să ocupe o zonă imensă. La Zwinger sunt nenumărate galerii și colecții, dintre care cea mai importantă este Gemäldegalerie Alte Meister (Galeria de Artă a Vechilor Maeștri). Aceasta a fost proiectată de Gottfried Semper (1803-1809) și terminată în 1854.

Din punct de vedere arhitectural și muzical, Semperoper (Casa Operei) are aceeași celebritate. Aflată chiar lângă Zwinger, în imensa Theaterplatz, opera a fost proictată și construită tot de Gottfried Semper, în stil baroc italian, pe locul în care se afla înainte un teatru ce găzduise operele lui Richard Wagner. În față, se înalță o statuie ecvestră a regelui Johann și monumentul ridicat în cinstea compozitorului Carl Maria von Webber, care a fost director muzical în Dresda, între 1817 și 1826.

Neoclasicul Altstädter Wache (Vechiul Corp de Gardă al Orașului) cu fațada sa în formă de templu, constând din șase coloane ionice, a fost construit între 1830 și 1832, după proiectul lui Karl Friedrich Schinkel, și este contemporan cu Neue Wache din Berlin. Theaterplatz este dominată de baroca Hofkirche (Biserica de Curte, 1739-1755). Nișele exterioare conțin 78 de statui, în timp ce printre punctele de atracție din interior se numără amvonul din lemn, sculptat de Permoser și orga Silbermann.

Frauenkirche (1726-1743) șe înalță aproape de centrul pieței. Cupola bisericii, înaltă de 95 de metri, s-a prăbușit după atacul cu bombe din 1945. În 1994, s-a hotărât în cele din urmă înaintarea reconstrucției celei mai importante biserici protestante din Germania, proiect terminat în 2006.

Palatul Moritzburg, aflat la 15 km de Dresda, este accesibil printr-un ecartament îngust de cale ferată, care trece prin pădure. Palatul, care inițial a fost o casă de vânătoare în stil renascentist (1542-1546), a fost transformat în stil baroc și mărit la ordinele lui Augustus cel Puternic, de către Matthäus Daniel Pöppelmann, între 1723-1736. În incinta clădirii, se află Muzeul Baroc, care găzduiește o excelentă și vastă colecție de artizanate și alte obiecte prețioase (porțelanuri, mobilier și o colecție de portrete).

Pădurea Thüringiană

Dealuri bogat împădurite, văi înguste și vârfuri montane, toate acestea formează calitatea unică a Pădurii Thuringiene. Aici este întâlnită celebra potecă Rennisteig, lungă de 168 km, ce traversează Höschel, peste Eisenach, până la Blankenstein. Nu departe de Eisenach se află impresionantul Drachenschucht (Defileul Dragonului), cu pereții săi de stâncă, înalți de 10 metri, care se apleacă unii spre alții, lăsând între ei doar o distanță de 73 cm. În această regiune se găsește Marienglashöhle, una din cele mai mari peșteri de cristal din Europa. La capătul nordic al pădurii se află Eisenach, al cărui principal punct de atracție îl constituie castelul Wartburg. În orașul Eisenach, lângă primăria ce datează din Evul Mediu se înalță castelul Stadtschloss, construit în secolul al XVIII-lea. Pe partea opusă castelului se află biserica Sf. Gheorghe, ale cărei parți mai vechi au fost construite în stil romanesc în 1180. în 1515, a fost mărită în stil gotic tarziu, doar pentru a fi distrusă în timpul Revoltei Țărănești.

Castelul Wartburg, se află pe un platou stâncos, situat la 400 metri deasupra orașului. Este atât de bine protejat încât în 900 de ani a fost asediat o singură dată, nefiind însă niciodată cucerit sau distrus. Tot etajul al doilea al castelului este ocupat de magnifica sală de baluri, sprijinită de coloane din secolul XII.

De-a lungul Alpilor

De la München, autostrada A8, care duce la Salzburg, trece peste Chiemsee, cel mai mare lac din Bavaria, situat la poalele dealurilor Alpine Chiemgau. Principala insulă de pe lac este cunoscută ca Herrenchiemsee. Aici, în mijlocul pădurilor se înalță splendida imitație a palatului Versailles, proiectată la ordinul lui Ludwig al II-lea și terminată în 1878. tot pe insulă merită vizitat și Vechiul Palat, care găzduiește exponate temporare în biblioteca sa barocă. Aici s-a formulat Constituția Germană, în 1948.

Drumul Alpin German (Deutsche Alpenstrasse) trece prin minunata vale Ramsau. La intrarea în satul Ramsau, se înalță Biserica Sf. Fabian și Sebastian, în împrejurimile căruia se află biserica barocă de pelegrinaj, Sf. Maria. Drumul traversează în continuare Inzell-ul, trecând pe lângă hanuri de țară, cu terase așezate la umbra castanilor. Întinderea dintre Inzell și Reit im Winkl este una dintre cele mai frumoase, trecând prin Rezervația Naturală a Alpilor Chiemgau, cu vărfurile sale calcaroase care fac loc pantelor împădurite și pajiștilor alpine. Reit im Winkl este o celebră stațiune pentru sporturi de iarnă cu zăpadă garantată în Winklmoosalm (1160 metri); la sud sunt priveliști superbe ale munților Wilder Kaiser, aflați chiar la granița cu Austria. Apoi, drumul ajunge la stațiunea de schi Sudelfeld (1100-1450 metri), și continuă până la Bayrischzel, de unde o cabină de funiular duce la vârful Wendelstein (1838 metri). Wendelstein merită urcat nu numai pentu priveliștile sale ce se pot admira din vârf, ci și pentru câteva puncte de atracție, printre care și Parcul Geo, care duce turiștii cu 250 milioane de ani în urmă, în perioada când muntele era încă un recif de coralisub ocean. Tot aici se află și cea mai înaltă biserică din Germania (Bergkirschel) construită în 1718.

Drumul Alpin German se continuă cu Kreuth – alt loc îndrăgit pentru sporturile de iarnă – și cu trecătoarea Achen (941 metri). Un centru important aici este Mittenwald, celebru pentru confecționarea de viori. Elementul care îl caracterizează este turnul baroc al Bisericii Sf. Petru și Pavel, unul din cele mai frumoase turnuri bisericești din Bavaria de Sus.

În izolata vale Graswang se află Linderhof, unul dintre cele trei castele celebre ale lui Ludwig. Proiectat de Georg Dollmann, castelul întruchipează elemente de stil baroc și rococo. Lângă castel se află o grădină cu terasă în stil italian, care se termină cu o grădină în stil englezesc.

Castelul Hohenschwangau, de lângă Füssen, a fost inițial un castel medieval, pe care Prințul Maximilian de Bavaria îl reconstituise în stil neogotic, în 1833. În interior se păstrează relicve, de la ghiulele la unul din pianele compozitorului Richrd Wagner. Regele Ludwig al II-lea și-a petrecut mult timp aici.

Castelul Neueschwanstein, din cealaltă parte a văii, a fost un anacronism total, fiind locuit doar câteva zile, singura rațiune de a se afla acolo fiind aceea a unui decor plin de glorie.

Kempten. Pe lângă faptul că este al doilea oraș ca vechime din Germania (fondat de romani în anul 18 d.Hr), Kempten, la 30 km nord de Füssen, dispune de priveliști remarcabile, precum Reședința, Biserica Sf. Lorenz și Primăria în stil gotic târziu.

Augusburg

Are o istorie bogată în tradiții, veche de peste 2000 de ani: în anul 15 î.Hr., a fost stabilită o tabără militară romană, care s-a transformat curând într-un oraș influent cu numele de Augusta Vindelicorum. Orașul comercial medieval din secolul XI a devenit centru comercial și reședință episcopală, fiind situat la întretăierea importantelor rute care făceau legătura dintre Italia și centrul puterii franconiene-carolingiene. În jurul anului 1500, Augsburg se afla printre cele mai mari orașe din lumea vorbitoare de germană.

Centrul axei vechiului oraș (Maximilianstrasse-Karolingenstrasse-Hoher-Weg) se află la circa 10 minute de vechiul cartier meșteșugăresc Fuggerei, cu impozanta sa Rathaus (Primărie) și cu Perlachturm (Turnul Perlach), din apropiere. Proiectată de Elias Holl, Primăria renascentistă (1615-1620), cu turnurile sale rotunde și cu o magnifică Goldener Saal (Sală de aur), avea ca scop să simbolizeze bogăția burgheză.

Biserica Sf. Ulrich și Sf Afra, bazilică în stil gotic târziu, are un interior decorat de maeștri renascentiști.

Cele mai vechi semne ale așezării Augsburg-ului se găsesc în zona Catedralei. Catedrala romano-gotică cuprinde neprețuite opere de artă, precum valoroasele imagini din altar și cele mai vechi vitralii de sticlă din Germania (datând din jurul anului 1130). Portalul sudic cuprinde uși magnifice de bronz din secolul XI, acoperite cu motive biblice. În secțiunea așa-numitului perete roman din sudul catedralei există o placă ce comemorează Pacea de la Augsburg din 1555.

Würzburg

Înființat ca episcopie în secolul al VIII-lea, orașul are o lungă istorie, legată de generațiile de prinți-episcopi care s-au aflat la conducerea sa, ceea ce a dus la înfățișarea sa de azi.

Orașul a atins culmea prosperității în seclul al XVIII-lea, sub conducerea Casei de Schönborn, dar fusese un oraș înfloritor și cu mult timp înainte de aceasta.

Una dintre statuile de pe vechiul Pod Main, care leagă orașul de cetate, aparține Sf. Kilian, patronul sfântului vin. În Franconia, fabricarea vinului datează de peste 1200 de ani, iar Würzburg a fost întotdeauna centrul de producție și comercializare a acestuia.

Reședința orașului, construită între 1720-1744 de Balthasar Neumann este considerată unul dintre cele mai superbe palate baroce din Europa. Și mai renumită decât bolta de deasupra casei scării este fresca de pe tavan, pictată de artistul italian Giambattista Tiepolo, care a fost chemat la Würzburg în 1750 pentru a realiza cea mai mare pictură din lume. Acesta a pictat zeii din Olimp și câteva alegorii ale celor patru continente, cunoscute în acea vreme.

Catedrala romanică dedicată Sf. Kilian, catedrala a trebuit reconstituită după distrugerea din 1945. Capela Schönbron, una dintre cele mai importante opere ale lui Balthasar Neumann, este construită pe transeptul catedralei și cuprinde mormântul prinților-episcopi de Schönbron.

Vechea Primărie, numită Grafenckart, aflată spre Main, își are origini în arhitectura stilului romanic. Clădirea a fost construită în anul 1316 și extinsă de mai multe ori. Una din lucrările de extindere o constituie impozantul turn renascentist.

Nürnberg

Vechi oraș imperial, al doilea oraș din Bavaria ca mărime și un important centru industrial și comercial. A fost fondat în secolul al XI-lea de împăratul Heinrich al III-lea, ca bază pentru campaniile sale în Boemia.

Râul Pegnitz a împărțit Orașul Vechi din Nürnberg în Sebalderstadt, la nord și Lorenzerstadt, la sud, ambele fiind înconjurate de un puternic zid de apărare din secolul al XIII-lea, cu 46 turnuri fortificate și cinci porți principale: Spittlertor, Königstor, Frauentor, Laufertor și Neutor. Enormul Kaiserburg (Castel Imperial), construit pe niște piscuri nisipoase, deasupra vechiului oraș, este compus din elemente arhitecturale, fiecare provenind dintr-o altă perioadă istorică.

În Piața Primăriei se înalță Biserica Sf. Sebald, o bazilică cu coloane în stil romanic târziu, din 1256. Mormântul Sf. Sebald din interiorul bisericii este o capodoperă a artei germane din fier topit și modelată de Vischer la începutul secolului al XVI-lea.

Lângă aceasta se află Hauptmarkt (Piața Principală), locul celebrei Piețe anuale de Crăciun (Chriskilndlesmarkt), din Nürnberg. Înalta fântână Schönen Brunnen, bogat sculptată, de 19 metri înălțime, este în fața Frauenkirche (Biserica Doamnei Noastre). Biserica are o fațadă înteresantă, cu faimosul Männleinlaufen, un ceas care în fiecare zi, la prânz, redă omagiul celor Șapte Electori pentru împăratul Carol al IV-lea.

Königstrasse, principala arteră de cumpărături, se întinde de la Biserica Sf. Laurențiu până la Mauthalle, care a fost construită ca hambar în jurul anului 1500, fiind în prezent un restaurant cu pivniță cu boltă. Situat pe Kornmarkt, Germanisches Nationalmuseum este unul dintre cele mai importante muzee dedicate artelor și culturii germane. În Neuesmuseum Nürnberg sunt expuse obiecte din arta contemporană, impreună cu o colecție de desene.

Trier

Fondat în anul 16 î.Hr. de către împăratul Augustus, Trier este considerat cel mai vechi oraș din Germania. Trier a fost reședința lui Dioclețian, Constantin cel Mare și a altor împărați romani. După ce a devenit episcopat în secolul al IV-lea, orașul a fost centrul creștinătății din nordul Alpilor.

Porta Nigra (secolul II), care cândva a fost poarta unei cetăți romane și care măsoară 36 de metri în lățime și 30 de metri în înălțime, este considerată cea mai bine păstrată construcție de acest fel din nordul Alpilor. Porta Nigra și-a luat numele de la patina sa neagră, fiindcă a fost construită din blocuri de calcar. Aura Palatina, bazilică ce a fost construită în secolul al IV-lea drept cameră de încoronare pentru Constantin cel Mare, datează tot din timpurile romane, la fel ca și Podul Roman.

Rheinisches Landesmuseum găzduiește câteva comori romane, printre care se numără mozaicuri, sculpturi, sticlă și monede.

Catedrala Sf. Petru în formă de cetate, una din cele mai vechi biserici în stil romanic din Germania (sec XI-XII), este martoră a Evului Mediu creștin. Printre comorile sale se numără Altarul Mobil din aur al Sf. Andrei, datând din secolul al X-lea. De la biserică se ajunge imediat la Hauptmarkt (piața principală), o piață pitorească, înconjurată de clădiri în stil gotic.

Heidelberg

Este așezat la marginea Pădurii Odenwald, unde râul Neckar ajunge în valea Rhinului. Este una dintre cele mai populare destinații din Germania.

Artera principală din centrul Orașului Vechi este Strada Mare, care astăzi, împreună cu aleile din jur, este un teren pietonal ce leagă Bismarkplatz și Piața din vest de Kornmarkt (Piața de cereale) din est.

Construirea întregului complex al castelului Heidelberg a durat 400 de ani, iar stilul construcțiilor a evoluat pe tot parcursul lucrărilor, de la goticul secolului XIV până la baroc. Casa Gotică, simplă, din stânga turnului masival porții (Ruprechtsbau) este partea cea mai veche a complexului. Partea nordică a curții este ocupată de Aripa Friedrich, cu impresionanta sa fațadă renascentistă pe care se găsesc statuile împăraților germani. Cea mai interesantă parte a castelului este Aripa Otto-Heinrich, din partea de est a curții, care combină elemente renascentiste italiene, olandeze și germane. Statuile de la intrare sunt foarte armonioase. Poarta de la intrare seamănă cu un arc de trimf clasic, iar deasupra acesteia se află Contele Otto-Heinrich, care acomandat construirea clădirii.

Heilliggeistkirche (Biserica Sfântului Duh) se înață la nord de Kornmarkt. Puternicul edificiu în stil gotic târziu (cca 1450) este cea mai mare biserică din Palatinat. Vis-à- vis se află hotelul Ritter, cu una dintre cele mai frumoase fațade renascentiste din Germania.

Podul Vechi, care traversează Neckar-ul este un alt simbol al orașului. Pe râu în sus se conturează Mănăstirea Benedictină Nuenburg, iar în jos, râul se lățește, formând Valea Rhinului.

Parcul Național Hochharz

Se află în landul Saxonia-Anhalt. Cuprinde mari porțiuni din Munții Harz. Suprafața sa este de 247 km². În forma sa actuală, parcul a fost creat în 2006, reunind Parcul Național Harz din Saxonia Sudică (creat în 1994) și Parcul Național Harz din Saxonia-Anhalt (creat în 1990). În inima Parcului Național Hochharz se înalță Muntele Brocken, care atinge o înălțime de 1142 m deasupra nivelului mării. 95%din teritoriul parcului este acoperit de păduri (în principal de conifere). Începând de la Brocken apele râului Ilse străbat o vale frumoasă, formând o serie de vârtejuri, până la Cascada Ilse. Un teleferic traversează de la Thale, care se află între sălbaticul și asprul Teufelsmauer – Zidul Diavolului, ce formează o creastă minunată – și impresionanta vale Bode, până la Hexentanzplatz sau “Piața Dansului Vrăjitoarelor”, între satele Schierke și Elend. În parc se întâlnesc animale rare, precum barza neagră și soimul călător, iar în mod special, lynxul.

Parcul Național Sächsische Schweiz

A fost declarat parc național în 1991. Numele acestei zone îndrăgite pentru alpinism și excursii a fost inventat de doi artiști elvețieni, care au studiat la Academa din Leipzig: Adrina Zingg și Anton Graff. Dar munții de aici, cu vârful Grosse Winterberg de doar 552 m, par niște mușuroaie în comparație cu Alpii. Această încântătoare “Mică Elveție” din Saxonia cuprinde partea saxonă a Munților Elbsandstein, ținuturile nisipoase, care se află la granița cehă din sud-estul Elbei. Poarta de intrare în această regiune este frumosul oraș Pirna, un principal centru comercial din Evul Mediu, al cărui întreg centru se află sub regim de proiecție.

Cea mai mare atracție a regiunii o constituie fascinanta topografie, cu stânci modelate într-o multitudine de forme, cu stâlpi de piatră și defileuri. Timp de milioane de ani, Elba și afluenții săi au săpat acest pământ dintr-un singur platou nisipos.

Parcul Național Lüneburg

Se întinde la sud de Hamburg, și a primit numele de la vechul oraș comercial Lüneburg, a cărui dezvoltare meteorică s-a bazat pe minele de sare, care fuseseră exploatate aici încă din 936.

Parcul Național Wattenmeer

Se întinde între țărmul de la Marea Nordului și Insulele Friziene De Est, pe mai mult de 565000 hectare. Aici, peste 250 de forme de viață constituie o comunitate biologică unică, creată de apele mici de pe malul Mării Nordului.

Parcul Național “Wattenmeer” din landul Schleswig-Holstein, prezintă niște elemente peisagistice cu totul neobișnuite: așa-numitele “Halligen”. Aceste insulițe neîndiguite sunt inundate in timpul fluxului de primavară și a furtunilor. În aceste perioade, ramân deasupra apei doar vârfurile lor, care apar ca niște ridicături de pământ pe care se pot observa casele.

Pe lângă infinitele animale mici: scoici, melci, raci și viermi aici se pot întâlni și mamifere de talie mare. De exemplu focile cenușii, rude ale focilor comune, și-au găsit în parcul Wattenmeer al landului Schleswig-Holstein, unicele locuri de reproducere și popas din Germania.

Parcul Național Jasmund

Este situat în landul Mecklenburg-Vorpommen, pe coastele baltice ale Insulei Rügen. Este faimos pentru cele mai mari stânci de cretă, așa numitele Königsstuhl (“tronul regelui”). Acestea au o înălțime de 161 m deasupra nivelului Mării Baltice. Una din stânci, numită Wissower Klinken s-a prăbușit în Marea Baltică la 24 februarie 2005. Pădurea din spatele stâncilor face, de asemenea, parte din parcul național. Având doar 30 km², este cel mai mic parc național din . A fost fondat în 1990.

Parcul Național Müritz

Este situat tot în landul Mecklenburg-Vorpommen. Cuprinde mari porțiuni din zona lacului Müritz. Suprafața parcului este de 318 km². Este separat în două zone: cea mai mare se întinde de la malul estic al lacului Müritz până la orașul Neustrelitz. Zona mai mică este situată la est de Neuestrelitz. 65% din suprafața parcului este ocupată de păduri, si 12 % de lacuri. Lacul Müritz are o suprafață de 118 km², dar numai partea sa estică este cuprinsă de parc. Orașele Waren și Neustrelitz sunt porțile Parcului Național. Animalele întâlnite aici sunt căprioara roșie, cocorul și vulturul cu coadă albă.

Parcul Național Laguna Pomeraniei de Vest (Vorpommersche Boddenlandschaft)

Este cel mai întins parc al landului Mecklenburg-Vorpommen, cu o suprafață de 805 km², situat pe coasta Mării Baltice. Constă în numeroase peninsule și insule din Marea Baltică, aparținând districtelor Rügen și nordul Vorpommen-ului.

Parcul include peninsulele Darß și Zingst coasta estică a insulei Rügen, insula Hiddensee, insula Ummanz și alte câteva insulițe.

Este caracterizat de prezența apelor superficiale, de suprafață ce oferă o fauna de coastă unică. Majoritatea regiunilor parcului sunt cunoscute pentru că oferă adăpost sutelor de cocori și gâște.

Parcul Național Berchtesgaden

Este unul din cele mai vechi parcuri protejate ale Germaniei, cu o suprafață de 210 km², și face parte din regiunea alpină de lângă Bavaria, în sud-estul Germaniei. Aici pot fi întâlnite grupuri de molizi subalpini, lacuri și stânci. Este considerat cel mai frumos parc german, unde intervenția omului a fost și este minimă.

Parcul Internațional Oder-ul de Jos (Unteres Odertal) (Cu Polonia)

Cuprinde malul vestic al râului Oder, incluzând districtul Uckermark din Brandenburg, ca si malul estic, polonez. Suprafața este de 165 km² (Germania 105 km², Polonia 60 km²).

Aici sunt întâlnite animale rare, cum ar fi castorul european, cristeiul, păsări cântătoare acvatice, barza neagră.

Rezervațiile Biosferei din Germania: Middle Elbe (este localizată în estul landului Saxonia-Anhalt are o suprafață de 430 km². Se extinde de-a lungul Elbei, între în est, pe ruta și Roßlau până la Gomern în nord-est. Frumoasa topografie fluvială, creată de natură și neatinsă de mână omului este unul din aspectele cheie ale turismului din această regiune. A fost înființată în 1990 si recunoscută de UNESCO, si cuprinde regiunea râului Elba cu luncile ei ce constituie un biotop unic, si de asemenea adăpostește multe specii pe cale de dispariție. Biodiversitatea rezervației constă, printre altele, în peste 1000 de specii de plante, 35 de specii de pasări, 130 de specii de albine si 50 de specii de libelule.); Vessertal-Thüringen Forest, Bavarian Forest, Berchtesgaden Alps, Wadden Sea of Schleswig-Holstein, Schorfheide-Chorin, Spreewald (este situată la 100 km sud-est de Berlin și desemnată ca rezervație a biosferei de UNESCO în 1991. Este renumită pentru sistemul tradițional de irigație, ce consistă din mai mult de 200 canale mici (Fliesse), răspândite pe suprafața rezervației de 484 km². Pădurile de anini și cele de pini sunt caracteristice pentru această regiune. Din 1998, aproape 50.000 oameni locuiesc în această rezervație. Mulți sunt descendenți ai primilor locuitori din regiunea Spreewald, din triburi slavice. Ei și-au păstrat limba tradițională, obiceiurile și stilul vestimentar. Depind în mare parte de turism și se ocupă cu agricultura, pescuitul și silvicultura), Rügen (acoperă o suprafață de 235 km² și include regiuni de coastă, din jurul orasului Putbus, Garz, Sellin, Baabe și Göhen Rügen Bodden), Rhön, Wadden Sea of Lower Saxony, Wadden Sea of Hamburg, Oberlausitzer, Schaalsee, Pfälzerwald (cu Franța)

4.2 Tradiții și obiceiuri

Tradiții.Mâncarea și băutura.

Povestea culinară germană începe, așa cum s-ar aștepta oricine, cu berea. Mănăstirile medievale au găzduit unele dintre primele bucătării germane. Călugării cultivau grădini, creșteau animale, aveau lăptării, adunau fructe, ierburi, flori sălbatice pentru a distila diferite băuturi sau schnapps și sperau să obțină prima bere din țară. Cea mai veche berărie din Germania, Weihenstephan din Freising, în Bavaria, este semnalată în documente începând cu anul 1040 d. Hr.

Timp de peste 500 de ani, Germania s-a mândrit cu faptul că cele 1400 de berării respectau „regulile de puritate” din 1516, care stipulau că pot fi folosite numai hamei, malț, drojdie și apă. Germanii susțin că varietățile de bere din țara lor – Helles, bere blondă; Dunkles, bere neagră; Pils, bere mai subțire și ușor amară; Weissbier, o bere fermentată, încărcată, și alte multe varietăți – au o savoare diferită.

Celălalt aspect fundamental al vieții germane îl constituie pâinea. Puține țări oferă o asemenea varietate acestei hrane. Chiflele (Brötchen) servite la micul dejun, franzelele din secară, pâinea țărănească-Bauernbrot, pâinea integrală și cea cu semințe de floarea-soarelui (Volkorn și Sonnenblumenbrot), Pumpernickel-de culoare ciocolatie închisă sau Brezeln- groasă, crocantă, presărată cu sare, sunt doar câteva din feluritele tipuri de pâine germană.

Specialități locale. Includ Schweinshax’n bavarez, o friptură de porc, servită în interiorul unui strat crocant de grăsime fiartă; Eisbein berlinez, aceeași porție anatomică de porc, dar afumată. Mai atrăgăor este Sauerbraten din Rhineland, un fel de friptură la tavă, de vită marinată. În privința garniturilor, acestea variază de la Kartoffelknödel (garnitură de cartofi) și Semmelknödel din Bavaria, o garnitură din pâine care absoarbe mai bine sosul cărnii.

Cârnații (Wurst), unul dintre cele mai cunoscute elemente ale bucătăriei germane, constituie adesea o gustare, micul dejun sau o masă consistentă. Fiecare regiune din Germania are un fel specific de a-i consuma. În Frankfurt se servesc Rheinnische iar iar în Rhenania Palatinat Pfälzer. De asemenea există Nürnberger Bratwürste, delicatese de mărimea unui deget, serviți câte șase sau opt. Blaue Zipfel, din Würzburg sunt murați în apă de mare.

Multe specialități locale sunt variante ale ingredientelor de bază, adică ale cărnii, cartofilor și cepei. În Rhenania există Himmel und Erde, „rai și pământ”, o combinație între cartofi, ceapă și mere. În Leipzig, mâncarea principală este Leipziger Allerlei, o combinație de diferite legume proaspete, cu garnitură.

În ciuda omniprezenței cărnii de porc, Germania nu poate fi concepută fără „fructele” sale de mare – sau de lac. În sudul țării se consumă păstrăvii proaspeți (Forelle), peștele spadă din lacul Konstanz, iar în nordul țării specialitățile includ Matjes, hering proaspăt servit cu sos de smântână acră, ceapă și măr.

În afară de Cherry Gateau din Pădurea Neagră (Scwartzwälder Kirschtorte), o altă tradiție de toamnă este Zweibelkuchen, tarta cu ceapă, servită cu Federweisser, cel mai proaspăt vin alb, asemănător cu sucul gazos de grapefruit. Șuncă Pădurea Neagră (Schwartzwälder) este cea mai bună din țară.

Crăciunul este, desigur, perioada cu cel mai mare număr de bunătăți. Lebkuchen, din Nürnberg, sau turta dulce, acoperită cu zahăr sau ciocolată sunt exportate în întreaga lume. În Dresda, Crăciunul este sezonul pentru Stollen, faimoasele prăjituri locale, dospite, cu cafea și umplutură de marzipan.

După cină, oamenii preferă deserturile lichide: Rote Grütze, un compot de fructe roșii, servit cu frișcă, înghețată sau sos de vanilie.

În fruntea culturii culinare germane se află partea de sud a țării, mai ales în satele pitorești ale Alpilor.

Deși reputația vinului german a scăzut, Germania rămâne sursa unora dintre cele mai rafinate vinuri albe din lume, din specia de strugui Riesling. Acest sortiment este capabil să producă vinuri seci sau vinuri dulci ca mierea. În Franconia, mai ales în jurul Würzburg-ului, strugurii Silvaner și Riesling produc vinuri extra-seci albe, tari și concentrate. Mai departe, spre est, în Saxonia, în jurul orașului Dresda, strugurii Müller Thurgau produc vinuri albe, robuste, pentru consumul cotidian. Soiurile din Burgundia, precum Pinot Blanc și Pinot Noir, sunt mult mai interesante. Ele sunt adesea o companie perfectă pentru bucătăria regională.

Tradiții festive, culoare locală

Vechile tradiții germane trăiesc printr-o serie de festivaluri pline de culoare, de la parade de Carnaval și Oktoberfest la sărbătorile din sate și orașe.

Unele festivaluri comemorează evenimente istorice specifice, cum e Kinderzeche, din Dinkelsbühl, în care copii din oraș mărșăluiesc și cer armatei suedeze să le cruțe căminele.

Oktoberfest din München, celebru în toată lumea, datează de la celebrarea căsătoriei lui Ludwig I și a prințesei Theresa, în 1810. Festivalul atrage peste șapte milioane de vizitatori din lumea întreagă. Este o sărbătoare aglomerată, cu procesiuni, muzică populară, curse, circ, formații și multă bere. Ceremonia de deschidere, cu căruțe trase de cai care conduc imensa procesiune în ritmul formațiilor instrumentale, are loc în prima sâmbătă de festival. Seara urmează un concert de muzică populară, iar peste o săptămână are loc un concert susținut de formațiile instrumentale.

Germanii au o reputație în lumea întreagă de muzicieni și iubitori de muzică. Aproape în fiecare oraș există un cor și unul sau mai multe grupuri orchestrale, care interpretează muzică de cameră. Germania găzduiește peste 100 de festivaluri de muzică, majoritatea având loc vara, adesea în locuri istorice. Festivaluri de muzică sunt cele precum Bayreuth, festivalul de operă fondat de Richard Wagner. În iulie are loc Münchner Openfest. La fiecare sfârșit de săptămână are loc festivalul din Brandemburg (Brandenburgische Sommerkonzerte).

Mai sunt și alte numeroase festivaluri ale berii și vinului, în toată țara. Tradiționale sunt și sărbătorile asociațiilor locale numite Schützenfeste.

În regiunea Pădurea Neagră, originile alemanice păgâne ale Carnavalului numit Fastnet sunt evidente în măștile de lemn.

În sudul Germaniei, perioada Carnavalului este denumită Fasching. Procesiunile din München se transformă într-o petrecere stradală.

Pe 11 noiembrie, copii sărbătoresc Ziua Sf. Martin, organizând o paradă pe străzi, purtând lampioane aprinse și cântând cântecele tradiționale despre milosul sfânt.

Piețele de Crăciun. Mirosul de Glühwein plutește în jurul tarabelor unde se vinde Lebkuchen (turta dulce) și ornamente de Crăciun. Christkindlmarkt își are rădăcinile în vremea Reformei, când zilele sfinților catolici au fost abolite și copii au rămas fără cadouri pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae. Drept compensație, s-a spus că Micul Iisus (Christkind) aduce cadouri în noaptea nașterii sale. Piețele s-au umplut pentru a satisface cererea de cadouri. Foarte înfloritoare în secolul XIX, ele au fost uitate până în 1939. Cel mai celebru Christkindlmarkt este cel de la Nürnberg.

Unele festivaluri sunt religioase, precum Oberammergauer Passionsspiele.

Fie că este vorba de distracție și sport, de evenimente deosebite și de activități sau de odihnă și relaxare – Germania este țara celor o mie de posibilități!

Germania este cu una dintre cele mai dezvoltate industrii turistice, axată pe turismul cultural. Cele mai populare destinații sunt: Berlin, Munchen, Marea Baltică, Marea Nordului, Bremen, Hamburg, etc.

Turismul în Germania a evoluat progresiv după cel de-al Doilea Război Mondial. Obiectivele turistice variază de la destinații rurale până la hoteluri de lux.

Turismul rural este dezvoltat în sudul țării, în landul Baden-Wurttemberg, acolo unde sunt plantate culture că vită-de-vie și pomi fructiferi. Turismul urban înflorește în centrele urbane de tipul orașului Bremen. Turiștii adminra monumentele arhitecturale de tipul clădirii Reichstagului sau Noului Castel.

Oaspeții țării pot călătorii pe cale maritimă și fluvial. Orașele principale în acest sens sunt Rostock (oraș cu ieșire la mare) și Frankfurt (situate pe răul Main).

Cea mai renumită sărbătoare este Oktoberfest, festivalul berii care adună an de an mii de băuturi ai acestei băuturi.

Industria turismului arată efecte economice, în special bunuri și servicii care sunt create în mod special pentru vizitatori, precum cazarea și transportul.

Bibliografie

1. Motelul – mici unitati de cazare pentru turism – Tatiana Corvin, Stefan Makra, Ed Tehnica, 1967, Bucuresti.

2. Statele lumii – Marius Lungu, Ed Steaua Nordului, Constanța, 2006.

3. Enciclopedia Europei – Horia C.Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, Ed.Meronia, Bucuresti, 1998.

4. Europa – Geografie Regională – Marin Ion, Marin Marian, Ed.Universitară, București, 2000.

5. Germania – ghid turistic – Halliday Tony, Germania, Ed.Aquila’93, Oradea, 2002

6. Relatii comerciale si de cooperare economica între Germania si România, Alt Rudolf, Ed Academia de Stiinte Economice, 2000

7. http://epp.eurostat.ec.europa.eu

8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

9. Statistică – Concepte, Metode și Tehnici de Bază – Constantin Secăreanu, Mihaela Gruiescu, Ed. Enciclopedică, București, 2007

ANEXE

1. Pagina principală

2. Aspecte generale

3. Istorie.

4. Economie.

5. Orașe.

6. Berlin

7. Munchen

8. Hamburg

9. Frankfurt

10. Obiective Turistice

Bibliografie

1. Motelul – mici unitati de cazare pentru turism – Tatiana Corvin, Stefan Makra, Ed Tehnica, 1967, Bucuresti.

2. Statele lumii – Marius Lungu, Ed Steaua Nordului, Constanța, 2006.

3. Enciclopedia Europei – Horia C.Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, Ed.Meronia, Bucuresti, 1998.

4. Europa – Geografie Regională – Marin Ion, Marin Marian, Ed.Universitară, București, 2000.

5. Germania – ghid turistic – Halliday Tony, Germania, Ed.Aquila’93, Oradea, 2002

6. Relatii comerciale si de cooperare economica între Germania si România, Alt Rudolf, Ed Academia de Stiinte Economice, 2000

7. http://epp.eurostat.ec.europa.eu

8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

9. Statistică – Concepte, Metode și Tehnici de Bază – Constantin Secăreanu, Mihaela Gruiescu, Ed. Enciclopedică, București, 2007

ANEXE

1. Pagina principală

2. Aspecte generale

3. Istorie.

4. Economie.

5. Orașe.

6. Berlin

7. Munchen

8. Hamburg

9. Frankfurt

10. Obiective Turistice