Analiza Dinamica pe Baza Tabloului de Finantare la S.c. Comaliment S.a
Introducere
Conform definiției din Dicționarul fiduciar financiar apărut la Paris în 1991, analiza financiară constituie un studiu metodic și sistematic al situației și evoluției unei întreprinderi privind structura sa financiară și rentabilitatea, pornind de la bilanț, de la contul de rezultat și de la toate celelalte informații oferite de întreprindere sau care pot fi obținute referitor la întreprindere și viitorul său.
Am ales această temă deoarece reprezintă o abordare modernă care tinde să devină un sistem de tratare a informației financiare și să ofere datele necesare adoptării deciziilor financiare.
Analiza poziției financiare nu se limitează numai la date financiare ci integrează și date economice și bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare, necesare abordării previziunilor.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole, fiecare capitol având o însemnătate aparte, dar ponderea cea mai importantă o are capitolul cinci, unde am tratat analiza poziției financiare la S.C Comaliment S.A .
În primul capitol am tratat bilanțul financiar, concepte și formatul lui în legătură cu formarea lui la entitățile mijlocii și mari precum și la entitățile de interes public.
În al doilea capitol am studiat analiza poziției financiare pe baza indicatorilor financiari, cum sunt fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă care sunt foarte importate în analiza situației financiare a firmei.
În cel de-al treilea capitol am studiat analiza pe baza ratelor de structură ale bilanțului, unde am dezbătut analiza ratelor de structură ale activului, pasivului și analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate.
În a patra parte a acestei lucrări am studiat analiza dinamică pe baza tabloului de finanțare, cum se întocmește tabloului de finanțare, conținutul lui, planul tabloului de finanțare prevăzut de Planul Contabil General Francez (PCG 1982) precum și interpretarea lui.
În ultima parte am arătat construcția bilanțului financiar, am calculat fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă, ratele de structură dezbătute la capitolul al treilea și de asemenea am interpretat rezultatele obținute pentru S.C Comaliment S.A.
Capitolul 1 Bilanțul sursă de informare pentru analiza poziției financiare
1.1 Concepții asupra bilanțului
Bilanțul pentru analiza financiară reprezintă o sursă de informații privilegiată deoarece informațiile oferite sunt disponibile imediat.
Termenul de bilanț provine de la cuvântul italienesc “bilancia” care are la bază latinescul “bi” și “lanx”, adică “două talere”, simbolizând astfel o balanță cu două talere. Valori de mărime egală stau față în față și se egalează reciproc. Într-unul din talere apare valoarea activului, iar în celălalt valoarea pasivului.
Ca și document contabil de sinteză, bilanțul are mai mult accepțiuni: prezintă utilizările și resursele aflate la dispoziția întreprinderii, reflectă drepturile și obligațiile întreprinderilor la încheierea exercițiului financiar, redă activul și pasivul unității patrimoniale, în expresie bănească.
Profesorul Spiridon Iacobescu și Al. Sorescu ocupându-se de această problemă reproduc peste 35 de definiții date bilanțului și examinând aceste definiții constată că bilanțul este privit într-un fel de doctrina contabilă și în alt fel de cea juridică. Ei consideră că este necesar să definească bilanțul în două versiuni, una generală și alta contabilă. În definiția generală ei precizează că “bilanțul este o situație patrimonială definitivă, care prezintă în forma contabilă activul și pasivul patrimoniului unei persoane, împreună cu rezultatele care au modificat forma inițială a patrimoniului, iar în definiția contabilă se arată că bilanțul este contul patrimoniului persoanei, alcătuit din activ și pasiv rezultat de soldurile situației finale a tuturor conturilor“.
De asemenea, “în sistemul contabilității, bilanțul îndeplinește o funcție tehnico-contabilă, asigurând deschiderea și închiderea conturilor, precum și prezentarea la sfârșit de perioadă a mijloacelor economice existente cu resursele lor de formare, inclusiv rezultatele activității desfășurate.”
Din bilanț se desprind originea și folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea.
Originea fondurilor o constituie capitalurile proprii și datoriile și prezintă capitalurile ca element de pasiv ale bilanțului.
În bilanț elementele de activ și capitalurile sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv după natură și exigibilitate.
Ca instrument de lucru, bilanțul este un document de sinteză cu ajutorul căruia pot fi
prezentate sistematizat, într-o structură dorită sau impusă de reglementările contabile, activele și pasivele patrimoniale.
Fiind un document financiar el oferă puține informații despre activitatea tehnică a unei întreprinderi, reflectând mai ales poziția financiară a acesteia, poziție determinată de relația dintre activele ,datoriile și capitalurile proprii ale unei întreprinderii.
Bilanțul contabil poate fi definit ca fiind documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea și generalizarea datelor agenților economici, într-o formă sistematică și unitară, permițând o prezentare de ansamblu, o analiză și un control al activității derulate și ale rezultatelor obținute, la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune.
Importanța bilanțul contabil rezultă din următoarele:
constituie instrumentul de cunoaștere, control și analiză a patrimoniului și activității agenților economici;
informațiile pe care le conține asigură urmărirea modului cum evoluează activitatea desfășurată;
informațiile din bilanț stau la baza procesului de fundamentare a deciziilor organelor de conducere, pentru activitatea curentă și de perspectivă;
contribuie la perfecționarea conținutului și organizării evidenței financiar-contabile.
Pentru realizarea acestor obiective, bilanțul trebuie să îndeplinească anumite condiții sau cerințe:
reflectarea situațiilor reale privind elementele patrimoniale;
simplitatea și claritatea bilanțului contabil;
caracterul complet și unitar al bilanțului
respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor și a corelațiilor dintre aceștia;
întocmirea și prezentarea la termenele stabilite.
Obiectul bilanțului contabil, așa cum reiese din structura sa este de a prezenta la un moment dat, ansamblul activelor unei întreprinderi pe de o parte, precum și ansamblul mijloacelor de finanțare, pe de altă parte.
În mod practic, bilanțul este un model de sintetizare, în expresie bănească, la un moment dat, a relațiilor de echilibru dintre activul și pasivul patrimoniului, funcția sa de bază fiind aceea de stabilire a situației patrimoniului pe baza relației fundamentale:
Activ – Obligații = Patrimoniu net
Schematic, echilibru bilanțier poate fi redat astfel:
Fig.1.1. Forma generală a bilanțului
Teoriile bilanțului nu își propun să explice sau să fundamenteze tehnica întocmirii lui, “ci ele urmăresc să arate scopul bilanțului, iar în funcție de acesta să fundamenteze conținutul lui și modul de evaluare a acestui conținut, astfel încât acesta să devină principalul sistem de informații și date în munca de analiză și conducere a entității economico-sociale reflectate în el.”
În interpretarea bilanțului, pe plan mondial, s-au conturat trei concepții:
A. Concepția juridică (generatoare a bilanțul patrimonial ) pornește de la ideea că bilanțul constituie modelarea conceptului juridic de patrimoniu ai întreprinderii.
Prezentarea juridică privilegiază predarea situației întreprinderii ca o stare a patrimoniului.
În exprimarea juridică a patrimoniului, conținutul activului este constituit din drepturile patrimoniale ale întreprinderii, iar pasivul este constituit din angajamentele patrimoniale.
Drepturile patrimoniale cuprind:
Drepturile de proprietate conferă titularilor posibilitatea de a utiliza un obiect în scopul consumului sau producției, permițând astfel să se obțină un venit și posibilitatea de a transmite acel obiect altei persoane. Ansamblul de obiecte asupra cărora întreprinderea poate obține de proprietate este variat, fiind clasificat de cele mai multe ori în bunuri materiale (terenuri, construcții, stocuri) sau imateriale (brevete, licențe,programe informatice) etc.
Drepturile de creanță reprezintă drepturile întreprinderilor asupra diferențierilor parteneri (debitori) care și-au asumat angajamente în interesul întreprinderii. Creanțele pot fi imobilizate (beneficiarii unui împrumut care se angajează să restituie în viitor suma și să plătească dobânzile prevăzute) sau circulante (clienții cărora li s-a acordat un termen de plată și care și-au luat angajamentul de a face plata la o dată convenită dinainte).
Angajamentele patrimoniale corespund obligațiilor pe care întreprinderea le are la o anumită dată și care pot fi urmărite după mai multe criterii de diferențiere:
după originea lor angajamentele întreprinderii constituie consecința unei decizii voluntare (contractarea unui împrumut,achiziționarea unor bunuri și beneficierea de creditul furnizor) sau reprezintă obligații impuse întreprinderii (plata impozitelor);
după efectele lor, unele angajamente corespund datoriilor și implică rambursarea lor și plata unor dobânzi, iar altele corespund capitalurilor proprii care măsoară valoarea dreptului pe care proprietarii îl dețin asupra întreprinderii, fără a implica pentru întreprindere o obligație de rambursare.
Concepția juridică de abordarea bilanțului este suportul pentru determinarea ,,Situației nete” care măsoară nivelul capitalurilor care revin proprietarilor.
Situația netă (sn) poate fi determinată în două modalități, corespunzător celor două părți ale bilanțului:
sub forma patrimoniului intern (Pi), ca diferență între totalul patrimoniului (Pt) și totalul datoriilor față de terți (Dt), când exprimă valoarea capitalurilor proprii:
Pi=Pt – Dt
sub forma activului net contabil (ANC), ca diferență între totalul activului (At) și totalul datoriilor față de terți (Dt),când exprimă valoarea mijloacelor economice aflate în proprietatea întreprinderii și care nu sunt grevate de datorii:
ANC = At – Dt
Sintetizarea concepției juridice a bilanțului se prezintă astfel:
Fig.1.2. Bilanțul patrimonial
B. Concepția economică (generatoare a bilanțului funcțional) se bazează pe faptul că în contabilitate nu se urmărește doar latura de înregistrare, de clasare și adunare,ci și o latură economică care prevede, apreciază și evaluează.
Prezentarea economică consideră activul consideră ca un ansamblu de utilizări, iar pasivul ca un ansamblu de resurse.
Potrivit acestei concepții se urmărește oferirea unei imagini asupra modului de funcționare economică a societății, care este prezentată ca o entitate economică al cărei obiect este producerea de bunuri și servicii. În acest scop ea exercită un ansamblu de funcții economice: producție, comercializare, repartiție, investiții și finanțare.
Specific concepției economice (bilanțul funcțional) este clasificarea elementelor de activ și pasiv în funcție de apartenența la un ciclu de activitate, astfel:
ciclul de investiții, căruia îi corespunde activul aciclic, stabil, regrupează operațiile de achiziționare și vânzare a imobilizărilor, care reprezintă mijloacele de producție ale întreprinderii;
ciclul de exploatare, care reflectă în expresie monetară activitățile curente ale întreprinderii:aprovizionare , producție, comercializare, incluzând și creditele obținute sau acordate în cadrul fluxului cumpărare – producție – vânzare (creditul furnizori,respectiv creditul clienți);
ciclul de finanțare, care se referă la resursele permanente și evidențiază operațiunile dintre întreprindere și proprietari de capital (acționari și creditori) referitoare la procurarea unor resurse pe termen lung, respectiv rambursarea acestora, plata dobânzilor, distribuirea de dividende acționarilor;
ciclul de trezorerie, care grupează încasările și plățile generate de activitatea desfășurată de întreprindere și de deciziile de plasament.
În concepția economică, bilanțul pune la dispoziția utilizatorilor mijloace de acțiune ale unei societăți,în vederea obținerii unui rezultat economic și a producerii valorii.
Ecuația economică a bilanțului este dată de relația:
Utilizări= Resurse
Conținutul noțiunii de ”resurse” fiind definit ca datorii ale firmei față de proprietari și față de creditori, iar cel al ”utilizărilor” de bunuri economice deținute de firmă.
C. Concepția financiară (generatoare a bilanțului financiar) are drept scop urmărirea capacității societății comerciale de a face față datoriilor sale ajunse la scadență. După această concepție, în activul bilanțului este redat de modul de alocare a finanțărilor, iar în pasivul bilanțului este prezentat inventarul finanțărilor societății.
Prezentarea financiară a bilanțului privilegiază noțiunea de datorie.
Pentru corelarea lichidităților activelor cu exigibilitatea pasivelor, față de concepția economică, trebuie efectuată o tratare financiară a bilanțului. Această tratare a elementelor de activ și pasiv se datorează faptului că unele imobilizări pot fi mai lichide decât activul circulant, iar unele datorii ce servesc la finanțarea imobilizărilor pot fi mai exigibile decât datoriile care finanțează activele circulante.
Schematizarea bilanțului financiar se realizează astfel:
Fig.1.3 Bilanțul financiar
În concepția financiară, structura bilanțului este:
Pentru activul bilanțului:
alocări pe termen lung a finanțărilor (active imobilizante – cu o durată mai mare de un an);
alocări pe termen scurt a finanțărilor (active circulante – cu o durată mai mare de un an).
pentru pasivul bilanțului:
finanțări stabile, cu o durată mai mare de un an (capitaluri proprii și împrumuturi pe termen lung);
finanțări pe termen scurt, cu o durată mai mică de un an (furnizori și alte datorii pe termen scurt).
Pa baza datelor din bilanțul tratat, se analizează riscul nerambursării datoriilor de către societate și structura financiară a patrimoniului său. Informațiile obținute sunt oferite în special celor care au participat cu resurse bănești la constituirea patrimoniului (acționari și creditori).
1.2 Bilanțul contabil – concept
Concepția originară a bilanțului este concepția patrimonială, după care bilanțul este un inventar al averii întreprinderii, realizat în vederea măsurări valorii reale a patrimoniului.
Prin conținutul său, bilanțul contabil oferă informațiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii și pentru stabilirii valorii acesteia.
Bilanțul reflectă poziția financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informații esențiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente de numerar și despre necesitățile viitoare de resurse.
El caracterizează mărimea resurselor și a utilizărilor la care a recurs un agent economic în cursul unei perioade de gestiune, mărimii reprezentate sub formă de “ stocuri ”.
În acest caz, bilanțul patrimonial prezintă interes, în mod special pentru acționarii care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor. De asemenea, sunt interesați de bilanțul patrimonial și creditorii întreprinderii deoarece patrimonial constituie, în ultimă instanță, un gaj pentru recuperarea creanțelor lor.
Prevederile Directivei a 4 – a a Comunității Europene recomandată țărilor membre două scheme standardizate a bilanțului:
orizontală, sub formă de cont, când se urmărește structurarea activului în ordinea crescătoare a lichidității activelor și în ordine crescătoare a exigibilității pasivelor;
verticală, sub formă de listă care pune în evidență prioritatea terțelor față de proprietari.
Bilanțul vertical, în sistemul contabil anglo-saxon, urmărește determinarea activului circulant ”net” și a rezultatului rezidual.
Activul circulant ”net” se determină prin deducerea din totalul activului circulant (active circulant + contul de regularizare activ) a datoriilor cu termene de rambursare sub un an (datorii cu durata de rambursare sub un an + plus contul de regularizare pasiv).
În țara, noastră, conform OMF 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabila amortizate cu Directiva a 4 – a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de contabilitate, formatul bilanțului este vertical (în listă).
Modificările de ansamblu a bilanțului, în noua sa structură, sunt:
structurarea activelor și a pasivelor în:
active și pasive curente;
active și pasive necurente.
informarea suplimentară a utilizatorilor.
a) delimitarea elementelor bilanțiere curente de cele necurente are in vedere:
participarea sau neparticiparea elementului bilanțier la activitatea de exploatare;
deținerea elementului bilanțier pe o perioadă mai mare sau mai mică de un an, de la data închiderii exercițiului financiar.
b) informațiile suplimentare cu caracter general, introduse de noile reglementări, se referă la următoarele:
evidențierea pasivelor curente și necurente pe surse de proveniență;
prezentarea de subtotalului ale activelor circulante potrivit destinațiilor economice, respectiv total-creanțe, total-titluri de plasament, total-casa și contul la bănci;
prezentarea într-un mod analitic al imobilizărilor necorporale, imobilizărilor financiare și a datoriilor.
Ansamblul bunurilor corporale și necorporale al drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei firme la un moment dat constitui conținutul noțiunii de patrimoniu. Determinarea structurarea, și cunoașterea patrimoniului presupun ca sursa informațională de bază bilanțul contabil al cărui format este prevăzut în OMFP nr. 1083/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată întocmesc situația poziției financiare, în conformitate cu OMFP nr. 1286/2012, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Bilanțul contabil constituie o componentă a conturilor anuale, alături de contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificării capitalurilor proprii și notelor explicative.
Spre deosebire de bilanț care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv cantitățile acumulate de bunuri, creanțe, titluri și datorii la un moment dat, contul de profit și pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. Contul de profit și pierdere înregistrează în credit totalul de bunuri servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile serviciile, moneda care ies sub forma de cheltuieli (fluxul de ieșiri).
1.3 Structura bilanțului patrimonial
Formatul bilanțului, respectiv al bilanțului prescurtat nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității. Astfel de abateri și justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situațiile financiare.
Pentru fiecare element de bilanț, trebuie prezentată valoarea aferentă exercițiului financiar la care se referă bilanțul, contul de profit și pierdere și, după caz, situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie, precum și valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.
Bilanțul fiind considerat transpunerea contabilă a unei realități juridice, patrimoniul, se
consideră că analiza statică a bilanțului rămâne limitată la o viziune juridică a patrimoniului, fără a reflecta realitatea economică și financiară a întreprinderii. Legat de acest aspect, se poate preciza că analiștii financiari au pus la punct procedee ce asigură retratarea informațiilor din bilanțul patrimonial și adaptarea lor necesităților diagnosticului, obținându-se bilanțurile lichiditate-exigibilitate și funcționale.
Necesitatea retratării bilanțului contabil rezultă din:
– contradicția dintre analiza contabilă a unei operații și realitatea economică și financiară a acesteia;
– consecințele aplicării principiilor contabile;
– consecințele opțiunilor contabile efectuate de întreprindere;
– divergențele între contabilitate și fiscalitate.
Formatul bilanțului întocmit de entitățile mijlocii și mari precum și de entitățile de interes public, este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
4. Avansuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii și obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Capitolul 2 Analiza poziției financiare pe baza
indicatorilor de echilibru financiar
Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrelor financiare pe termen lung și pe termen scurt ca obiectiv al analizei pe bază de bilanț. Din punct de vedere financiar bilanțul este analizat ca o descriere a resurselor investite (pasiv) și alocarea acestor resurse (activ), permițând astfel un început de interpretare a situației financiare a unei întreprinderi. Interpretarea financiară permite punerea în evidență a finanțărilor de care a beneficiat un titular de patrimoniu, cât și nevoile de finanțare. Echilibrele financiare sunt calculate plecând de la bilanțul financiar al întreprinderii, concretizându-se în special în 3 indicatori, pe care ne permitem să-i analizăm în continuare:
– fondul de rulment;
– necesarul de fond de rulment;
– trezoreria.
În opinia Prof. Univ. Dr. Ioan Mihai, analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar având ca obiective:
echilibrul pe termen lung, când se compară capitalul permanent cu activele imobilizate (fond de rulment);
echilibrul curent, când se compară activele circulante cu obligațiile pe termen scurt (nevoia de fond de rulment);
echilibrul pe termen scurt, când se compară fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment (trezoreria).
Baza de începere, pentru analiza echilibrului financiar, este respectarea a două relații de principiu :
Activul imobilizat (Ai) = Capital permanent (Cpm)
Activele circulante (Ac) = Datorii pe termen scurt (Dts).
Aceasta înseamnă că:
activele stabile (cu lichiditatea peste un an) sunt finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an);
activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub un an) trebuiesc finanțate din datorii pe termen scurt (cu exigibilitate sub un an).
1.1 Analiza fondului de rulment financiar
Fondul de rulment reprezintă un indicator clasic, frecvent utilizat în analiza financiară. Conținutul și interpretarea acestuia au evoluat în timp și variază încă în prezent, în funcție de utilizator. În ciuda varietății de calificative adăugate noțiunii de fond de rulment (brut, economic, total, propriu, străin etc), în teoria economică s-au impus conceptele de fond de rulment net (sau fond de rulment patrimonial), respectiv fond de rulment global.
“Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente (capitaluri proprii + datorii pe termen mediu și lung) asupra activului imobilizat. Altfel spus, el reprezintă acea parte din capitalurile permanente ce este afectată finanțării ciclului de exploatare”.
Fondul de rulment determinat pe baza bilanțului financiar constituie un fond de rulment financiar (FRF) și poate fi determinat prin două modalități:
a) Pe baza părții de sus a bilanțului financiar:
FRF = Cpm –Ai
unde: Cpm –capitaluri permanente
Ai –active imobilizate nete.
În acest caz fondul de rulment financiar arată surplusul de capital permanent peste valoarea activelor imobilizate folosit pentru finanțarea activelor circulante.
În funcție de mărimea celor două mase bilanțiere din partea de sus a bilanțului financiar, se întâlnesc următoarele situații:
• Cpm >Ai (FRF>0)
Această situație reflectă fondul de rulment financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt, capitalurile permanente asigurând finanțarea unei părți a activelor circulante.
• Cpm < Ai (FRF<0)
Situația reflectă absorbirea unei părți din datoriile pe termen scurt pentru finanțarea unei părții a activelor imobilizate, contrar principiului de finanțare conform căruia resursele
permanente se alocă nevoilor permanente. Această situație generează un dezechilibru financiar care, în cazul întreprinderilor industriale, poate deveni o situație critică atât sub aspectul nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt care au finanțat imobilizările, cât și sub aspectul costului ridicat de procurare a creditelor pe termen scurt renegociate în mod constant.
• Cpm = Ai (FRF=0)
Această situație mai puțin probabilă implică o egalitate deplină între cele două mase bilanțiere de aceeași durată.
b) Pe baza părții de jos a bilanțului financiar:
FRF = Ac – Dts
unde: Ac – active circulante totale;
Dts – datorii (obligații) totale pe termen scurt.
Această metodă de calcul evidențiază mai bine utilizarea fondului de rulment, punând accentul pe finalitatea sa, care este finanțarea activului circulant.
Pot fi evidențiate de asemenea următoarele situații, a căror semnificație poate fi apreciată în mod pertinent doar dacă se cunoaște maturitatea elementelor respective:
• Ac > Dts (FRF>0), întreprinderea dispune de o marjă de securitate care o poate proteja parțial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasări și plăți, activele circulante transformabile în lichidități în termen scurt asigurând nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, ci și degajarea unor lichidități excedentare;
• Ac = Dts (FRF=0), activele pe termen scurt sunt finanțate strict pe seama datoriilor pe termen scurt, fără degajarea de lichidități excedentare;
• Ac < Dts (FRF<0), lichiditățile potențiale nu acoperă exigibilitățile potențiale, fiind previzibile dificultăți în ceea ce privește echilibrul financiar și impunându-se unele intervenții corectoare (accelerarea încasărilor, încetinirea plăților, apelarea la împrumuturi pe
termen scurt).
În funcție de apartenența capitalului, fondul de rulment se regăsește sub următoarele
forme:
• Fond de rulment propriu care arată cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante, indicator care relevă gradul de autonomie, de libertate în luarea deciziilor de investiții privind dezvoltarea întreprinderii:
FRP = Cpr –Ai FRP = FRF –Dtml
unde: Cpr – capitaluri proprii;
Ai – imobilizări nete;
Dtml – datorii pe termen mediu și lung.
• Fond de rulment străin care arată participarea împrumuturilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante.
FRS = FRF – FRP = Dtml
Din activitatea financiară a unei firme se poate degaja:
FR pozitiv
FR > 0; situație favorabilă pentru firmă, caracterizată prin surse permanente care acoperă și exced necesitățile pe termen lung;
FR egal cu 0
FR = 0; sursele permanente = nevoile permanente. Situația nu este considerată dificilă. Totuși, o condiție esențială este ca durata de încasare a creanțelor să fie mai redusă decât durata de plată a datoriilor.
FR negativ
FR < 0; sursele permanente nu sunt capabile să acopere nevoile permanente. O parte din resursele curente sunt îndreptate către investiții. Situație este specifică firmelor la care durata medie de încasare a creanțelor este mult mai redusă decât durata medie de plată a obligațiilor.
1.2 Analiza nevoii de fond de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezintă activele ciclice ce trebuiesc finanțate din fondul de rulment, respectiv activele cu lichiditate sub un an care urmează să fie finanțate din surse cu exigibilitate mai mare de un an.
Comparând resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, în afara trezoreriei, se obține dimensiunea valorică a necesarului de fond de rulment. Astfel, necesarul de fond de rulment reprezintă diferența dintre necesitățile de finanțare a ciclului de exploatare și datoriile de exploatare.
NFR = Active curente – Pasive curente
sau
NFR = [Active circulante – Disponibilități și Plasamente] –[Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt].
Nevoia de fond de rulment semnifică în esență, activele circulante de natura stocurilor și a creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligațiile pe termen scurt de natura celor față de furnizori, salariați, bugetul de stat etc, până în momentul plății lor reprezintă o sursă atrasă de finanțare a activelor circulante.
În analiza nevoii de fond de rulment pot fi întâlnite următoarele situații:
1) NFR > 0, adică există un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.
Este o situație normală dacă este determinat de:
– politica de investiții;
– creșterea vânzărilor;
– mărirea duratei ciclului de fabricație determinată de creșterea complexității producției.
Este o situație negativă dacă este determinată de:
– existența unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor curente și exigibilitatea
datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea creanțelor și s-a urgentat plata obligațiilor);
– existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.
2) NFR < 0, adică un surplus de surse ciclice (temporare) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare).
Este o situație pozitivă dacă este determinată de:
– accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor;
– angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.
Analiza nevoii de fond de rulment va fi tratată mai pe larg în cadrul analizei bilanțului
funcțional.
1.3 Analiza trezoreriei
Analiza trezoreriei înseamnă analiza echilibrul financiar pe termen scurt prin compararea fondului de rulment (care este o mărime relativ constantă) cu nevoia de fond de rulment (o mărime fluctuantă).
Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelație fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment.
Trezoreria reflectă imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor pe termen
scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților. Încasările sunt de fapt operațiuni de
intrare de trezorerie iar plățile sunt operațiuni de ieșire de trezorerie. Este expresia cea mai
concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și
posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.
Trezoreria se poate determina în două moduri:
1) T = FR –NFR
2) T = TA –TP
unde: TA – trezoreria de activ ce cuprinde disponibilitățile bănești din conturi și casă precum și plasamentele pe termen scurt;
TP – trezoreria de pasiv ce cuprinde creditele curente și soldul creditor la bănci.
∆T = T1 – T2
Trezoreria poate înregistra în general două situații:
1) Trezorerie pozitivă, adică FRF > NFR este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii, când fondul de rulment este superior necesarului de fonf de rulment. Expresia trezoreriei pozitive se regăsește sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă și investițiilor pe termen scurt.
Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciții financiare demonstrează o rentabilitate economică ridicată, nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii nu este obșnuirea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.
2) Trezorerie negativă, când NFR > FRF evidențiază un dezechilibru financiar, când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente.
Acest deficit monetare este acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt, întreprindere fiind dependentă față de resursele financiare pe termen scurt.
În decursul desfășurării activității sale, o societate comercială poate să înregistreze o trezorerie pozitivă sau negativă (mai rar una nulă în situația, cu totul întâmplătoare, când FR și NFR au aceeași mărime).
Capitolul 3 Analiza poziției financiare pe baza ratelor de structură și lichiditate ale bilanțului
Analiza structurii patrimoniale asigură cadrul pertinent al evaluării comparative a poziției financiare din perspectiva semnificației elementelor componente. În acest sens se recurge la utilizarea metodei ratelor, considerată a fi relevantă pentru aprecierea abilității de alocare a capitalurilor și de constituire a acestora, a modificărilor structurale generate de politicile adoptate și de schimbările intervenite în mediul de derulare a activității. Analiza structurală permite relativizarea cu firme concurente, precum și cu mediile sectoriale.
Analiza structurii patrimoniului urmărește:
stabilirea ponderii elementelor patrimoniale, precum și a raporturilor care există între aceste elemente;
evidențierea schimbărilor calitative în situația mijloacelor economice și a surselor de finanțare;
aprecierea stării patrimoniale și financiare;
fundamentarea politicii și strategiei financiare.
3.1 Analiza ratelor de structură ale activului
Ratele de structură ale activului relevă informații privind destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate al acestora, capacitatea întreprinderii de a-si modifica structura activului pentru a face față schimbărilor conjuncturale.
Cele mai frecvent utilizate rate de structură ale activului sunt rata activelor imobilizate si rata activelor circulante.
Ratele de structură a activului se determină ca raport între un element/grupa de active și grupa /totalul activelor, fiind dezvoltate construcții structurale specifice.
3.1.1 Rata activelor imobilizate
rAi = x 100
Valorile pe care le înregistrează această rată se apreciază în funcție de sectorul de activitate, cel mai frecvent situându-se la un nivele de peste 60%.
O creștere a ratei imobilizărilor față de anul de bază semnifică o consolidare, modernizare a infrastructurii întreprinderii, care are consecințe favorabile în direcția creșterii credibilității firmei în fața investitorilor și a creditorilor. Însă, o imobilizare prea mare a capitalului în active imobilizate poate crea pe termen scurt probleme de lichiditate financiară, dacă întreprinderea nu dispune de suficient numerar pentru finanțarea afacerilor curente.
Dacă analizate în dinamică, rata activelor imobilizate prezintă o tendință de creștere (rAi1 > rAi0), înseamnă că ponderea imobilizărilor creste față de perioada de bază ca efect al modificării într-o proporție mai mare a valorii activelor imobilizate în raport cu valoarea activului total (IAi > IAt), situație favorabilă dacă este dată de creșterea CA într-o proporție mai mare sau cel puțin egală cu cea a valorii imobilizărilor (ICA > IAi).
Dacă rata activelor imobilizate înregistrează aceeași mărime (rAi1 = rAi0), ponderea activelor imobilizate în total active rămâne nemodificată (IAi = IAt), situație favorabilă dacă se obțin cel puțin aceleași rezultate ca în perioada luată ca bază de comparație (ICA ≥ IAi).
Dacă rata activelor imobilizate prezintă o tendință de reducere (rAi1 < rAi0), ponderea
imobilizărilor scade față de perioada de bază, situație apreciată favorabil dacă este dată de modificarea CA într-o proporție mai mică (dacă este vorba de o scădere) decât cea a valorii imobilizărilor.
Ca urmare a conținutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza următoarele rate complementare:
1.a Rata imobilizărilor necorporale rin = x 100
Mărimea acestui indicator reflectă ponderea unor active precum brevete, licențe, mărci, fond comercial etc.
1.b Rata imobilizărilor corporale ric = x 100
Indicatorul măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, construcții, instalații, echipamente) în cadrul activelor firmei.
1.c Rata imobilizărilor financiare rif = x 100
Nivelul acestei rate depinde de natura elementelor componente. Ea exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care întreprinderea analizată le-a stabilit cu alte unități mai alea cu ocazia operațiilor de creștere externă.
3.1.2 Rata activelor circulante
rAc = x 100
Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se formează următoarea relație:
rAi + rAc = 100
Această rată reflectă ponderea activelor circulante în totalul activelor firmei, fiind o măsură a flexibilității financiare, care evidențiază importanța relativă a activelor ci lichiditate ridicată.
Dacă în dinamică rata prezintă o tendință de creștere (rAc1 > r Ac0) înseamnă că ponderea activelor circulante creste ca urmare a modificării activelor circulante într-o proporție mai mare decât a activului total (IAc>IAt), situație favorabilă dacă determină creșterea CA într-o măsură mai mare decât a activelor circulante (ICA>IAc).
Dacă rata activelor circulante înregistrează aceeași valoare (rAc1 = rAc0), ponderea activelor circulante în total active rămâne nemodificată (IAc=IAt), situație favorabilă dacă se obțin cel puțin aceleași rezultate din perioada bază de comparație (ICA>=IAc).
Dacă rata prezintă o tendință de reducere (rAc1<rAc0), înseamnă că ponderea activelor circulante scade ca urmare a devansării modificării valorii activelor circulante de către valoarea activului total (IAc<IAt), situație favorabilă doar dacă se realizează o creștere a vitezei de rotație a activelor circulante față de perioada de bază (ICA>IAc).
Ca rate complementare de analiză, în acest caz se dau în vedere următoarele:
2.a Rata stocurilor rs = x 100
Mărimea ratei stocurilor este influențată de:
specificul sectorului de activitate;
gestiunea stocurilor;
metoda de evaluare la intrarea și ieșirea din patrimoniu;
tratamentul contabil privind ajustarea pentru depreciere.
2.b Rata creanțelor rc = x 100
Mărimea acestei rate este determinată de natura relațiilor întreprinderii cu partenerii externi din aval, de termenele de plată pe care le acordă clientelei sale.
2.c Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor
rdp = x 100
Aceasta rata reflectă ponderea disponibilităților în patrimoniul societății. Analiza acestei rate trebuie făcută cu multă atenție pentru că informațiile furnizate pot fi incorecte.
3.2 Analiza ratelor de structură ale pasivului
Analiza structurii pasivului arată că societățile comerciale utilizează diferite surse de finanțare: surse proprii, reprezentate de capitalul social și rezultatele obținute; surse împrumutate de natura împrumuturilor obligatorii sau bancare (pe TL, TM și TS) și surse atrase (credite comerciale).
3.2.1 Rata stabilității financiare
rsf = x 100
Ea reflectă legătura dintre capitalul permanent aflat la dispoziția întreprinderii și patrimoniului total.
Dacă analizată în dinamică rata înregistrează o tendință de creștere, aceasta semnifică creșterea ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare, situație favorabilă dacă majorarea capitalului permanent în raport cu totalul pasivului se datorează creșterii capitalurilor proprii într-un ritm superior datoriilor pe termen mediu si lung.
Dacă rata înregistrează o tendință de scădere, aceasta semnifică reducerea ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare, situație favorabilă dacă este determinată de reducerea datoriilor pe termen mediu si lung, fără ca acestea să scadă sub anumite limite dacă întreprinderea beneficiază de efectul de levier.
3.2.2 Rata autonomiei financiare globale
rafg = x 100
Mărimea acestei rate diferă de la un caz la altul, în primul rând în funcție de politica financiară a întreprinderii respective. Din cauza condițiilor diferite în care-și desfășoară activitatea întreprinderile, este dificil de stabilit o mărime de referință a acestei rate. Totuși, majoritatea specialiștilor recomandă ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiar: rafg > 1/3 (>33%).
Când în dinamică rafg prezintă o tendință de creștere, are loc creșterea autonomiei financiare globale a întreprinderii ca urmare a modificării capitalurilor proprii într-un ritm superior totalului resurselor, situație favorabilă mai ales dacă creșterea capitalurilor proprii se realizează pe seama creșterii rezultatului exercițiului.
Când rafg prezintă o tendință de scădere, are loc reducerea autonomiei financiare a întreprinderii ca urmare a scăderii ponderii capitalurilor proprii în totalul resurselor.
3.2.3 Rata de îndatorare globală
rîg = x 100
Această rată trebuie să fie mai mică de 66%, îndepărtarea de 100% semnificând o reducere a îndatorării firmei, respectiv o creștere a autonomiei financiare.
Indicatorul măsoară importanța relativă a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate. Rata este influențată atât de specificul activității de exploatare, cât și de structura de finanțare a firmei.
3.3 Analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate
În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute si sub denumirea de rate de trezorerie si au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt a acesteia.
În termeni de echilibru financiar, prin lichiditate se înțelege capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt cu ajutorul activelor circulante.
3.3.1 Analiza ratelor de lichiditate
Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
a) Rata lichidității curente sau generale (rlc), reflectă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi obligațiile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidități și se determină prin raportarea valorii activelor curente (circulante) la valoarea pasivelor curente (obligațiilor pe termen scurt).
rlc =
Lichiditatea generală se apreciază favorabilă când rata lichidității curente are o mărime supraunitară, în jurul valorii 2, valoarea minimă acceptabilă fiind 1.
Valoarea supraunitară a acestei rate este expresia existenței unui fond de rulment financiar care îi permite întreprinderii să facă față anumitor dereglări ce pot apare în mișcarea activelor circulante sau unor deteriorări ale valorii acestora. De asemenea situația poate sugera o blocare nerentabilă a fondurilor în stocuri greu vandabile sau creanțe incerte.
Când valoarea acestei rate este subunitară, înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite în principiu de activele circulante, iar fondul de rulment financiar are o valoare negativă. Situația întreprinderii devine riscantă, ea fiind în postura de a înregistra plăți restante, cu influență negativă asupra fluxurilor întreprinderii.
b) Rata lichidității rapide (rlr), exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate rapid în lichidități, adică din creanțe si disponibilități.
rlr = =
Această rată măsoară cate unități monetare de active aproape lichide revin la o unitate monetară de datorii pe TL. Și în acest caz, este util de analizat nivelul ratei în contextul ramurii, precum și obținerea de date care să permită înțelegerea corectă a situației unei anumite firme.
Mărimea optimă a lichidității rapide este considerată a fi între 0,8 si 1, un nivel corespunzător fiind considerat chiar între 0,65 si 1, iar un nivel mai mic de 0,5 poate evidenția probleme în ce privește onorarea plăților scadente.
c) Rata lichidității imediate (rli), arată capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt, utilizând disponibilitățile existente.
rli =
Pentru funcționarea normală a întreprinderii se consideră că lichiditatea imediată, trebuie să fie mai mare de 0,3. Un nivel ridicat al ratei indică o lichiditate ridicată, dar care poate fi rezultatul unei folosiri mai puțin performante a resurselor disponibile. O valoarea redusă a ratei lichidității imediate poate fi compatibilă cu menținerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea deține în schimb valori de plasament, creanțe, stocuri ușor de transformat în disponibilități bănești.
3.3.2 Analiza ratelor de solvabilitate
Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face față tuturor datoriilor sale. În funcție de nivelul la care se consideră datoriile, pot fi construite mai multe rate de solvabilitate, dintre care amintim rata solvabilității globale sau generale (rsg).
a) Rata solvabilității globale sau generale (rsg)
rsg =
Ea arată în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii.
Valoarea minimă a ratei solvabilității globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanțare este de 30%).În cazul în acre rata solvabilității este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă. Capitalurile proprii ale firmei prezintă valori negative ca urmare a înregistrării de pierderi.
Capitolul 4 Analiza dinamică pe baza tabloului de finanțare
4.1 Întocmirea tabloului de finanțare și conținutul tabloului de finanțare
Tabloul de finanțare reprezintă sinteza alocări resurselor de finanțare și a surselor mobilizate pentru finanțare cu scopul explicării variației patrimoniului în cursul unei perioade date. Acest tablou permite descrierea egalității dintre fluxurile de utilizări și fluxurile de resurse pe o perioadă de gestiune, din care cauză se mai numește și tabloul utilizărilor și resurselor.
Pentru a surprinde fluxurile nete de trezorerie, practica financiară a elaborat tabloul de finanțare, pe baza bilanțului și a contului de rezultate. Bilanțul descrie situația întreprinderii, la un moment dat, ca rezultat al fluxurilor fizice și financiare, iar contul de rezultate înregistrează cheltuielile și veniturile ocazionate de aceste fluxuri. Separând cheltuielile plătibile în cursul exercițiului financiar, de cele a căror plată este scadentă în exercițiile următoare și veniturile încasabile în cursul exercițiului, de cele încasabile în viitor, se poate determina situația trezoreriei, respectiv fluxul monetar net al exercițiului (cash – flow).
Conform schemei următoare putem observa diferențierea resurselor și utilizărilor pe termen lung și mediu, pe de o parte, respectiv resursele și utilizările pe termen scurt, pe de altă parte.
Tabel nr. 4.1. Tabloul de finanțare – concepția financiară
Pentru elaborarea tabloului de finanțare se parcurg două faze:
1) determinarea variației fondului de rulment, ca urmare a modificării structurii capitalurilor (în partea superioară a bilanțului);
2) determinarea variației trezoreriei nete, ca urmare a modificării nevoii de fond de rulment (partea de jos a bilanțului), articulată cu variația fondului de rulment.
4.2 Tabloul de finanțare prevăzut de Planul Contabil General Francez (PCG 1982)
Dintre tablourile orientate asupra fondului de rulment funcțional, varianta cea mai consacrată este cea a Planului Contabil General Francez (PCG) 1982.
Tabloul de finanțare, așa cum este definit de P.C.G., are drept scop explicitarea variațiilor patrimoniului întreprinderii, în decursul unei perioade de referință. El se bazează pe noțiunea de fond de rulment, determinat după o optică funcțională.
Tabloul de finanțare cuprinde două părți:
Prima parte a tabloului de finanțare analizează modul de realizare, în dinamică, a
echilibrului structural între utilizările și resursele stabile ale bilanțului funcțional, deci cauzele
variației fondului de rulment net global (ΔFRNG), fiind rezultatul politicii de investiții și de
finanțare a întreprinderii în perioada analizată.
Δ FRNG = Δ RESURSE STABILE – Δ UTILIZĂRI STABILE
În analiza variației FRNG se pornește de la identificarea surselor stabile de capital și se continuă cu explicarea utilizării acestora în partea superioară a bilanțului funcțional. Resursele stabile de care a dispus întreprinderea în perioada analizată reprezintă variația resurselor stabile între începutul și sfârșitul perioadei respective (ΔRS), iar utilizările stabile ale exercițiului reprezintă variația utilizărilor stabile între începutul și sfârșitul perioadei analizate (ΔUS).
Punctul de plecare în construcția tabloului de finanțare îl reprezintă excedentul brut de exploatare evidențiat în contul de rezultate, care constituie sursa potențială a capacității de autofinanțare a întreprinderii.
Resursele stabile (durabile) sunt:
Capacitatea de autofinanțare (CAF) – care reprezintă surplusul monetar potențial generat de activitatea întreprinderii, putându-se calcula prin două metode:
– metoda substractivă sau directă, conform căreia CAF se determină pornind de la EBE;
– metoda aditivă sau indirectă, conform căreia CAF se calculează pornind de la rezultatul exercițiului.
Modalitatea concretă de calcul a CAF a fost prezentată într-un capitol anterior.
Capacitatea de autofinanțare apare în prima parte a tabloului ca sursă stabilă care permite finanțarea nevoilor stabile (investiții pentru creșterea imobilizărilor), remunerarea proprietarilor de capital ai întreprinderii (plata dividendelor), rambursarea datoriilor financiare contractate în exercițiile anterioare.
În situația în care capacitatea de autofinanțare este insuficientă pentru finanțarea nevoilor stabile, întreprinderea apelează la surse stabile cum sunt: majorarea de capital social prin emisiunea de acțiuni noi, contractarea de noi împrumuturi, cesiuni de active fixe.
Cesiunea sau reducerea elementelor de active imobilizate:
– Cesiunea de imobilizări corporale și necorporale – constituie o resursă pentru întreprindere la nivelul prețului de vânzare al acestor imobilizări.
– Cesiunile sau reducerile de imobilizări financiare – corespund cesiunilor de titluri de participare și altor titluri imobilizate ale activității de portofoliu, precum și rambursărilor de împrumuturi care au fost acordate de întreprindere anterior altor societăți la care deține participații sau stingerii altor categorii de creanțe imobilizate.
Creșterea capitalurilor proprii – se referă doar la finanțările proprii, noi, aduse în întreprindere, excluzându-se viramentele de la un cont de capitaluri la altul:
– aporturile de capital în numerar și în natură, la nivelul prețului de emisiune al noilor acțiuni (valoarea nominală și prima de emisiune);
– creșterea altor capitaluri proprii, în principal, fiind vorba de noile subvenții pentru investiții obținute de întreprindere în cursul exercițiului.
Creșterea datoriilor financiare – reprezintă noile împrumuturi contractate în cursul exercițiului (cu excepția creditelor de trezorerie, care fac obiectul părții a doua a tabloului).
Creșterea datoriilor financiare pe termen mediu și lung sunt înscrise în tabloul de finanțare la valoarea corespunzătoare incidenței lor asupra trezoreriei. Astfel, pentru împrumut obligatoriu, suma împrumutului va fi prețul de emisiune, acesta reprezentând o încasare financiară pentru întreprindere.
Dobânzile datorate și neajunse la scadență, aferente acestor împrumuturi, sunt înscrise în structurile aferente calculului NFRAE la “creditori diverși”.
Utilizările stabile (nevoile) sunt:
Plata dividendelor datorate în exercițiul precedent – fiind vorba de afectări din rezultatul exercițiului precedent. Dacă dividendele nu au fost plătite efectiv, datoria față de acționari se va înscrie la “creditori diverși”;
Achizițiile elementelor de activ imobilizat (necorporale, corporale și financiare) – se iau în considerare la valoarea brută, respectiv prețul de achiziție;
Cheltuielile de repartizat asupra mai multor exerciții – cuprind cheltuieli diferite cum ar fi: cheltuieli cu înființarea de șantier, cheltuieli cu reparații majore, cheltuieli de emisiune a împrumuturilor etc. Aceste cheltuieli apar ca o întrebuințare falsă pe termen mediu sau lung, constituind, de fapt, o cale indirectă pentru atenuarea unor cheltuieli de exploatare prin divizarea și repartizarea lor pe mai multe exerciții;
Reducerea capitalurilor proprii – reprezintă de fapt ieșiri de fonduri (întrebuințări), care se concretizează în operații cu incidență monetară cum ar fi: răscumpărarea de acțiuni proprii în vederea anulării, retragerile de aporturi ale asociaților sau întreprinzătorului individual;
Rambursarea datoriilor financiare – respectiv amortismentele împrumuturilor (fără creditele pe termen scurt) practicate în cursul exercițiului.
Din confruntarea variației resurselor cu cea a utilizărilor stabile rezultă variația FRNG care se va înscrie în coloana “utilizări” dacă reprezintă o degajare de resurse, respectiv o creștere, sau în coloana “resurse” dacă se înregistrează utilizări nete, respectiv diminuare.
Partea a II-a a tabloului de finanțare explică variația fondului de rulment net global pe baza elementelor din partea inferioară a bilanțului funcțional, evidențiind aspectele conjuncturale ale activității și incidențele lor asupra trezoreriei; se analizează modul în care s-a utilizat fondul de rulment net global în asigurarea echilibrului funcțional între elementele ciclice ale bilanțului (utilizări și resurse ciclice) și al echilibrului monetar între încasări și plăți.
ΔFRNG = Δ Active circulante – Δ Datorii pe termen scurt
inclusiv active inclusiv pasive
de trezorerie de trezorerie
În tabloul de finanțare se înscriu variațiile obținute prin compararea valorilor brute ale posturilor de activ și de pasiv cuprinse în două bilanțuri succesive.
Posturile de activ constituie utilizări, care trebuie deci finanțate.
Astfel:
– creșterea unui post de activ determină o nevoie de finanțare care se va înscrie în coloana “Nevoi”;
– diminuarea unui post de activ creează o resursă suplimentară care se va înscrie în coloana “Degajări”.
Posturile de pasiv constituie resurse.
În consecință:
– creșterea unui post de pasiv reprezintă o resursă suplimentară care se va înscrie la coloana “Degajări”;
– diminuarea unui post de pasiv constituie o reducere de resurse, echivalentă creșterii unei nevoi, înscriindu-se deci la coloana “Nevoi”.
4.3 Interpretarea tabloului de finanțare PCG 1982
Ecuația fundamentală pe care o explică tabloul de finanțare este:
ΔFRNG = ΔNFR ± ΔTN
Potrivit acestei ecuații, variația fondului de rulment net global (rezultată din prima sau a doua parte a tabloului) este reconstituibilă, prin însumarea variației nevoii de fond de rulment (partea a doua a tabloului) cu variația trezoreriei nete.
Soldurile celor două părți ale tabloului, reflectând variația fondului de rulment net global (ΔFRNG) vor fi egale dar cu semn opus, datorită celor două modalități de determinare a FRNG (partea I a tabloului: pasiv – activ; partea a II-a: activ –pasiv).
Ecuația de echilibru prezentată mai sus arată că orice creștere a NFR nefinanțată printr-o creștere corespunzătoare a FR va conduce la degradarea trezoreriei, evidențiindu-se de fapt modul de finanțare a NFR (prin FR sau credite de trezorerie).
Prima parte a tabloului arată global ameliorarea sau degradarea situației financiare a întreprinderii, analiza variației fondului de rulment ținând cont de componentele sale reflectând politica de finanțare, de investiții, de dividende și de îndatorare a întreprinderii în perioada analizată:
– în cadrul politicii de finanțare a investițiilor se poate analiza modul de finanțare a
utilizărilor din surse proprii sau împrumutate, precum și contribuția capacității de
autofinanțare la asigurarea finanțării investițiilor;
– analiza cesiunilor, când acestea sunt importante, poate arăta o strategie de reorientare a activității întreprinderii;
– raportul dintre achizițiile de imobilizări corporale și necorporale și achizițiile de imobilizări financiare pune în evidență strategia de creștere internă, externă sau mixtă a întreprinderii;
– prin compararea utilizărilor și resurselor legate de datoriile financiare se obțin informații despre politica de îndatorare a întreprinderii;
– examinarea resurselor și utilizărilor stabile pe mai multe exerciții evidențiază politica de dividende, corelată cu politica de autofinanțare a întreprinderii (autofinanțarea = capacitatea de autofinanțare – dividende).
Creșterea fondului de rulment net global evidențiază ameliorarea structurii financiare a întreprinderii, fiind rezultatul creșterii resurselor stabile în raport cu nevoile stabile. Această creștere dovedește capacitatea întreprinderii de a degaja un excedent monetar din operațiile de investiții și finanțare pe termen lung (partea superioară a bilanțului) cât și din activitatea de exploatare (partea inferioară a bilanțului) și de a-și îmbunătăți situația trezoreriei.
Scăderea fondului de rulment net global reflectă un dezechilibru financiar, care, corelat cu o creștere a nevoii de fond de rulment, conduce la deteriorarea trezoreriei și implicit la creșterea riscului de faliment al întreprinderii. Reducerea fondului de rulment net global poate fi determinată de creșterea activelor imobilizate și/sau de diminuarea resurselor stabile. Aceasta înseamnă că întreprinderea a investit foarte mult iar efectele viitoare ale acestor investiții ar trebui să genereze în viitor o creștere a rezultatelor, ceea ce ar permite reconstituirea fondului de rulment.
Analiza părții a doua a tabloului permite identificarea aspectelor problematice și cauzele ameliorării sau degradării structurii financiare a întreprinderii. În funcție de evoluția FRNG, se vor studia modalitățile de utilizare a creșterii FRNG, respectiv de acoperire a reducerii FRNG, punându-se în evidență variațiile NFRE, NFRAE și trezoreriei.
Pentru o analiză pertinentă a variației NFR trebuie să se facă distincție între variațiile
structurale ale acesteia, adică ale elementelor de resurse și utilizări legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii care definesc cel mai bine comportamentul său în mediul căruia îi aparține și variațiile conjuncturale ale unor elemente de utilizări și resurse indirect legate de exploatare sau care apar în mod accidental.
Analiza variației trezoreriei se realizează în corelație cu ceilalți doi indicatori, FR și NFR, dar și pe baza elementelor trezorerie care pot evidenția uneori informații referitoare la vulnerabilitatea sau dependența întreprinderii față de bănci.
Capitolul 5 Studiu de caz la S.C COMALIMENT S.A
5.1 Descrierea societății
S.C. Comaliment S.A. are sediul social în Oradea, str. D. Cantemir nr.29. Este o societate pe acțiuni, având nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J05/155/1991, iar codul unic de identificare R54515.
Obiectul principal de activitate al societății este ,,Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băutură și tutun” COD CAEN 4711.
Societatea își desfășoară activitatea principală în cele 20 de unități alimentare, 14 dintre acestea situate în Oradea și 6 în județ. Ea este administrată de către un administrator, respectiv : Pustan Mirel.
Numărul mediu de salariați ai societății a fost la finele anului 2013 de 105 cu contract de muncă,din care : 3- conducere, 12- tesa, 90- personal operativ.
Capitalul social al societății este în sumă de 301.824 RON, fiind împărțit în acțiuni a 0,1 lei/acțiune. Structura acționariatului este următoarea:
• T.G.I.E.-P.J.(80,452%) 242.824
• S.C.Edry Trading-P.J.(17.66%) 53.318
• SVM Bihor Rominvest-P.J.(0,018%) 56
• S.C. Arbicom S.R.L.-P.J.(0,324%) 978
• Acționari-Persoane Fizice(1,504%) 4.540
• SVM Mobinvest SA –P.J. (0,020%) 58
• Rest de capital (0,017%) 50
5.2 Întocmirea bilanțului financiar
Situații financiare în anul 2012
Imobilizări corporale. Societatea deține mijloace fixe a căror valoare de înregistrare este de 6.763.564, care au un grad de uzură înregistrat în evidența contabilă în sumă de 625.313, adică 9,25% pe total , diferențiat pe categorii astfel: clădirile(0%), mașinile și instalațiile de lucru (81,80%) , mobilierul și aparatura birotică (58,26%).
Imobilizări financiare nu au suferit modificări în cursul anului 2012.
Imobilizări necorporale au crescut cu 2.384 lei reprezentând un soft de gestiune pentru unit. 142 de peg en. Magheru 44..
Activul net contabil la data de 31.12.2012 este de -2.492.396 lei, și se prezintă astfel:
A. ELEMENTE DE ACTIV
I. Active imobilizate – lei –
1. Imobilizări necorporale 1.722
2. Imobilizări corporale 6.138.190
3. Imobilizări financiare 15.190
Total (1+2+3) 6.155.163
II. Active circulante
1. Stocuri 1.359.106
2. Disp. Bănești 601.475
3. Creanțe, decontări 469.240
Total (1+2+3) 2.429.821
TOTAL ACTIV ( I+II ) 8.584.984
B. DATORII
1. Furnizori 10.395.924
2. Creditori 500.000
3. Dividende de plată 7.850
4. Alte decontări 173.606
Total (1+2+3+4) 11.077.380
TOTAL ACTIV NET (A-B) -2.492.396
Indicatori de eficienta ai patrimoniului pe anul 2012
1.Rata rentabilității(Rr)
a) economice (profit din exploatare/total active) –
b) financiare (pr. net/capitaluri proprii) –
2.Lichiditatea globala (L)
a) Globala(Lg);(active/datorii curente) 0,22
b) Redusa(Lr);(active circ. – stocuri)/dat. curente 0,10
3.Securitatea financiara(Sf) capit. proprii/datorii –
4.Rata profitului brut(Rpb) profit brut/cifra de afaceri –
5. Solvabilitatea patrimoniala(Sp) capit. proprii/total activ –
6.Gradul de îndatorare (Gi) cap impr/cap prop 0%
7. Perioada de rambursare datorii obligații/cifra de afaceri 334 zile
8. Perioada de recuperare creanțe debitori + clienți/c.a. 14.17 zile
9. Rotația stocurilor(Rs) stoc mediu/c.a. 44,48 rot
10. Productivitatea muncii(W)/an/pers c. a./nr. persoane 103.274 lei
Situații financiare în anul 2013
Imobilizări corporale. Societatea deține mijloace fixe a căror valoare de înregistrare este de 6.823.210, care au un grad de uzura înregistrat in evidența contabila în suma de 970.780, adică 14,23% pe total , diferențiat pe categorii astfel: clădirile(5,55%), mașinile si instalațiile de lucru (87,31%) , mobilierul si aparatura birotica(54,55%).
Imobilizări financiare nu au suferit modificări in cursul anului 2013.
Imobilizări necorporale sunt de 2.384 lei reprezentând un soft de gestiune pentru unit. 142 de peg en. Magheru 44..
Activul net contabil la data de 31.12.2013 este de -3.253.677 lei, si se prezintă astfel:
A. ELEMENTE DE ACTIV
I. Active imobilizate – lei –
Imobilizări necorporale 927
Imobilizări corporale 5.852.430
Imobilizări financiare 15.190
Total (1+2+3) 5.868.547
II. Active circulante
1. Stocuri 1.456.973
2. Disp. Bănești 705.471
3. Creanțe, decontări 559.433
Total (1+2+3) 2.721.877
TOTAL ACTIV ( I+II ) 8.590.425
B. DATORII
1. Furnizori 11.119.749
2. Creditori 500.000
3. Dividende de plata 7.850
4. Alte decontări 216.503
Total (1+2+3+4) 11.844.102
TOTAL ACTIV NET (A-B) -3.253.677
Indicatori de eficienta ai patrimoniului pe anul 2013
1.Rata rentabilității(Rr)
a) economice (profit din exploatare/total active) –
b) financiare (pr. net/capitaluri proprii) –
2.Lichiditatea globala (L)
a) Globala(Lg);(active/datorii curente) 0,23
b) Redusa(Lr);(active circ. -stocuri)/dat. curente 0,11
3.Securitatea financiara(Sf) capit. proprii/datorii –
4.Rata profitului brut(Rpb) profit brut/cifra de afaceri –
5. Solvabilitatea patrimoniala(Sp) capit. proprii/total activ –
6.Gradul de îndatorare(Gi) cap impr/cap prop 0%
7. Perioada de rambursare datorii obligații/cifra de afaceri 344 zile
8. Perioada de recuperare creanțe debitori+clienți/c.a. 16.27 zile
9. Rotația stocurilor(Rs) stoc mediu/c.a. 40,95 zile
10. Productivitatea muncii(W)/an/pers c. a./nr. persoane 119.525 lei
5.3 Analiza poziției financiare pe baza indicatorilor financiari
5.3.1 Analiza fondului de rulment
“Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente (capitaluri proprii + datorii pe termen mediu și lung) asupra activului imobilizat. Altfel spus, el reprezintă acea parte din capitalurile permanente ce este afectată finanțării ciclului de exploatare”.
a) Pe baza părții de sus a bilanțului financiar:
FRF1 = Cpm –Ai
unde: Cpm –capitaluri permanente
Ai –active imobilizate nete.
În acest caz fondul de rulment financiar arată surplusul de capital permanent peste valoarea activelor imobilizate folosit pentru finanțarea activelor circulante.
Cpm = Capital propriu + Datorii pe TL
Cpm 2012 = – 2.492.396 – 0 = – 2.492.396
Cpm 2013 = – 3.253.677 – 0 = – 3.253.677
Fondul de rulment în perioada analizată înregistrează valori negative, ceea ce înseamnă că o parte a datoriilor pe termen scurt (resurse temporare) au fost utilizate pentru acoperirea activelor imobilizate nete ( nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare, adică societatea nu dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute.
Situația în care activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul solvabilității.
Acest fapt se datorează creșterii permanente într-un ritm superior, pe întreaga perioadă analizată, a activelor imobilizate nete față de capitalul permanent (IcAi>IcCpm)
b) Pe baza părții de jos a bilanțului financiar:
FRF2 = Ac – Dts
unde: Ac – active circulante totale;
Dts – datorii (obligații) totale pe termen scurt.
Această metodă de calcul evidențiază mai bine utilizarea fondului de rulment, punând accentul pe finalitatea sa, care este finanțarea activului circulant.
Fondul de rulment în perioada analizată înregistrează valori negative, ceea ce înseamnă că o parte a datoriilor pe termen scurt (resurse temporare) au fost utilizate pentru acoperirea activelor imobilizate nete ( nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare, adică societatea nu dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute.
Situația în care activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul solvabilității.
Dacă luăm în considerare faptul că Ac < Dts putem spune că firma înregistrează un deficit de lichidități potențiale asupra exigibilităților potențiale pe termen scurt.
În funcție de apartenența capitalului, fondul de rulment se regăsește sub următoarele
forme:
• Fond de rulment propriu care arată cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante, indicator care relevă gradul de autonomie, de libertate în luarea deciziilor de investiții privind dezvoltarea întreprinderii:
FRP2 = Cpr –Ai FRP2’ = FRF –Dtml
unde: Cpr – capitaluri proprii;
Ai – imobilizări nete;
Dtml – datorii pe termen mediu și lung.
Datorită faptului ca nu avem DTL, FRP = FRF1
FRP2’ = FRF –Dtml
• Fond de rulment străin care arată participarea împrumuturilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante.
FRS = FRF – FRP = Dtml = 0
Conform situațiilor financiare ale societății nu avem DTL.
∆FR = – 9.122.224 – (- 8.647.559) = – 474.665
Fondul de rulment în perioada analizată înregistrează valori negative, ceea ce înseamnă că o parte a datoriilor pe termen scurt (resurse temporare) au fost utilizate pentru acoperirea activelor imobilizate nete ( nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare, adică societatea nu dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute.
5.3.2 Analiza nevoii de fond de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezintă activele ciclice ce trebuiesc finanțate din fondul de rulment, respectiv activele cu lichiditate sub un an care urmează să fie finanțate din surse cu exigibilitate mai mare de un an.
NFR = Active curente – Pasive curente
sau
NFR = [Active circulante – Disponibilități și Plasamente] –[Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt].
Active curente = Active circulante – Disponibilități și Plasamente
Active curente2012 = 2.429.821 – 601.474 = 1.828.347
Active curente2013 = 2.721.878 – 705.471 = 2.016.407
Pasive curente = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt
Pasive curente2012 = 11.077.380 – 0 = 11.077.380
Pasive curente2013 = 11.844.102 – 0 = 11.844.102
∆NFR= – 9.827.695 – (- 9.249.033) = – 578.662
Necesarul de fond de rulment înregistrează, pe întreaga perioadă analizată, valori negative ceea ce înseamnă ca firma are un surplus de resurse temporare (ciclice) în raport cu nevoile temporare (ciclice) corespunzătoare. În acest caz nevoia de fond de rulment negativă constituie o sursă temporară care nu trebuie finanțată ci dimpotrivă, ea finanțează activele imobilizate nete.
5.3.3 Analiza trezoreriei
Analiza trezoreriei înseamnă analiza echilibrul financiar pe termen scurt prin compararea fondului de rulment (care este o mărime relativ constantă) cu nevoia de fond de rulment (o mărime fluctuantă).
T = FR – NFR
∆T = T1 – T2
∆T = 103.997
Pe întreaga perioadă analizată trezoreria netă este pozitivă, deci excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților bănești proprii din conturi bancare și din casă. În acest caz spunem că firma analizată se găsește într-o situație favorabilă.
5.4 Analiza pe baza ratelor de structură ale bilanțului
5.4.1 Analiza ratelor de structură ale activului
A. Rata activelor imobilizate
rAi = x 100
rAi 2012= x 100 = 71,69 %
rAi 2013= x 100 = 68,31 %
În perioada analizată, rata activelor imobilizate prezintă o tendință de reducere (rAi1 < rAi0), ceea ce reprezintă că ponderea imobilizărilor scade față de perioada de bază, situație apreciată favorabil dacă este dată de modificarea CA într-o proporție mai mică (dacă este vorba de o scădere) decât cea a valorii imobilizărilor.
Ca urmare a conținutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza următoarele rate complementare:
1.a Rata imobilizărilor necorporale rin = x 100
1.b Rata imobilizărilor corporale ric = x 100
1.c Rata imobilizărilor financiare rif = x 100
1.a Rata imobilizărilor necorporale rin 2012 = x 100 = 0,02 %
1.b Rata imobilizărilor corporale ric 2012 = x 100 = 71,49 %
1.c Rata imobilizărilor financiare rif 2012 = x 100 = 0,17 %
1.a Rata imobilizărilor necorporale rin 2013 = x 100 = 0,01 %
1.b Rata imobilizărilor corporale ric 2013 = x 100 = 68,12 %
1.c Rata imobilizărilor financiare rif 2013 = x 100 = 0,17 %
B. Rata activelor circulante
rAc = x 100
rAc 2012 = x 100 = 28,30 %
rAc 2013 = x 100 = 31,68 %
Rata activelor circulante prezintă o tendință de creștere (rAc1 > r Ac0), în perioada analizată, ceea ce înseamnă că ponderea activelor circulante creste ca urmare a modificării activelor circulante într-o proporție mai mare decât a activului total (IAc>IAt), situație favorabilă dacă determină creșterea CA într-o măsură mai mare decât a activelor circulante (ICA>IAc).
Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se formează următoarea relație:
rAi + rAc = 100
Ca rate complementare de analiză, în acest caz se dau în vedere următoarele:
2.a Rata stocurilor rs = x 100
2.b Rata creanțelor rc = x 100
2.c Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor
rdp = x 100
2.a Rata stocurilor rs 2012 = x 100 = 15,83 %
2.b Rata creanțelor rc 2012 = x 100 = 5,46 %
2.c Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor
rdp 2012 = x 100 = 7,006 %
2.a Rata stocurilor rs 2013 = x 100 = 16,96 %
2.b Rata creanțelor rc 2013 = x 100 = 6,51 %
2.c Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor
rdp 2013 = x 100 = 8,21 %
5.4.2 Analiza ratelor de structură ale pasivului
A. Rata stabilității financiare
rsf = x 100
rsf 2012 = x 100 = – 29,03 %
Cpm 2012 = – 2.492.396 – 0 = – 2.492.396
rsf 2013 = x 100 = – 37,87 %
Cpm 2013 = – 3.253.677 – 0 = – 3.253.677
Această rata înregistrează o tendință de scădere, aceasta semnifică reducerea ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare, situație favorabilă dacă este determinată de reducerea datoriilor pe termen mediu si lung, fără ca acestea să scadă sub anumite limite dacă întreprinderea beneficiază de efectul de levier.
B. Rata autonomiei financiare globale
rafg = x 100
rafg 2012 = x 100 = – 29,03 %
rafg 2013 = x 100 = – 37,87 %
Rata prezintă o tendință de scădere și are loc reducerea autonomiei financiare a întreprinderii ca urmare a scăderii ponderii capitalurilor proprii în totalul resurselor.
C. Rata de îndatorare globală
rîg = x 100
rîg 2012 = x 100 = 129,03 %
rîg 2013 = x 100 = 137,87 %
Această rată este mult mai mare, față de valoarea care ar trebui să o aibă, adică mai
mică de 66%, semnificând o creștere a îndatorării firmei, respectiv o reducere a autonomiei financiare.
5.4.3 Analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate
A. Analiza ratelor de lichiditate
Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
a) Rata lichidității curente sau generale (rlc)
rlc =
rlc 2012 = = 0,21
rlc 2013 = = 0,22
Valoarea acestei rate este subunitară, ceea ce înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite în principiu de activele circulante, iar fondul de rulment financiar are o valoare negativă. Situația întreprinderii devine riscantă, ea fiind în postura de a înregistra plăți restante, cu influență negativă asupra fluxurilor întreprinderii.
b) Rata lichidității rapide (rlr),
rlr = =
rlr 2012 = = 0,09
rlr 2013 = = 0,10
În ceea ce privește rata lichidității din anii analizați putem spune că valoarea ei este sub mărimea optimă care este între 0,8 și 1, mărimea ei fiind sub 0,5 ceea ce arată probleme la onorarea plăților scadente.
c) Rata lichidității imediate (rli),
rli =
rli 2012 = = 0,054
rli 2013 = = 0,059
În perioada analizată valoarea ratei analizate reprezintă o valoarea redusă, ceea ce poate fi compatibilă cu menținerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea deține în schimb valori de plasament, creanțe, stocuri ușor de transformat în disponibilități bănești.
B. Analiza ratelor de solvabilitate
a) Rata solvabilității globale sau generale (rsg)
rsg =
rsg 2012 = = 0,77
rsg 2013 = = 0,72
Valoarea minimă a ratei solvabilității globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanțare este de 30%). În cazul nostru rata solvabilității este mai mică decât 1, ceea ce înseamnă că firma este insolvabilă,iar capitalurile proprii ale firmei prezintă valori negative ca urmare a înregistrării de pierderi.
5.5 Analiza dinamică pe baza tabloului de finanțare
Nu înteleg la ∆NFRE daca este bine ceea ce am calculat(la utilizari si la resurse??), deoarece nu imi da egal cu ∆NFR pe care l-am calculat (- 578.662 – pe acesta l-am calculat prin mai multe metode si este buna valoarea!!). La restul am descoperit greseala, si am rectificat.
5.5.1 Interpretarea tabloului de finanțare
Prima parte a tabloului de finanțare analizează modul de realizare, în dinamică, a echilibrului structural între utilizările și resursele stabile ale bilanțului funcțional, deci cauzele variației fondului de rulment net global (Δ FRNG), fiind rezultatul politicii de investiții și de finanțare a întreprinderii în perioada analizată.
Δ FRNG = Δ RESURSE STABILE – Δ UTILIZĂRI STABILE
= – 474.665 – 0 = – 474.665
Δ FRNG = FRNG 2013 – FRNG 2012 = – 9.122.224 – (- 8.647.559) = – 474.665
Aceste valori negative înregistrate de societate se pot observa din cele două căi de calcul ale fondului de rulment net global. Scăderea fondului de rulment de la o perioadă la alta analizată este dovada neîmbunătățirii structurii financiare a societății COMALIMENT, în raport cu nevoile permanente. Variația negativa a fondului de rulment net demonstrează scăderea capacității societății de a degaja lichidități atât în partea superioară, cât și cea inferioară a bilanțului.
Ca măsuri de îmbunătățire amintim: finanțarea unor nevoi ale gestiunii curente, creșterea fondului de rulment, finanțarea totală sau parțială a noilor investiții și nu în ultimul rând asigurarea unui nivel optim al lichidităților.
Partea a II-a a tabloului de finanțare explică variația fondului de rulment net global pe baza elementelor din partea inferioară a bilanțului funcțional, evidențiind aspectele conjuncturale ale activității și incidențele lor asupra trezoreriei. În cadrul acestei părți se analizează modul în care s-a utilizat fondul de rulment net global în asigurarea echilibrului funcțional între elementele ciclice ale bilanțului (utilizări și resurse ciclice) și al echilibrului monetar între încasări și plăți.
Din datele obținute în urma analizei la societatea COMALIMENT reținem că trezoreria se modifică nu numai ca efect al cheltuielilor și veniturilor exercițiului, ci și ca urmare a variației stocurilor de active și a soldurilor de datorii și creanțe la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei de gestiune. Valoarea pozitivă a variației trezoreriei de 103.997 RON semnifică încasarea creanțelor, precum și creșterea activelor pentru trezorerie. Trezoreria variază și în raport de cheltuielile plătibile pentru investiții și ca urmare a fluxurilor de capital și de dobânzi, rezultate din operațiile financiare a firmei în cursul exercițiului.
În continuare sunt prezentate grafic elementele tabloului de finanțare cu valorile luate de acestea în cei doi ani analizați.
Concluzii
Scopul oricărei întreprinderii este acela, de a utiliza la maxim resursele de care dispune în vederea obținerii celor mai bune rezultate.
Pentru aceasta este necesar să se cunoască în orice moment starea fluxurilor financiare și să se asigure sincronizarea acestora.
În urma situației firmei S.C Comaliment S.A în ceea ce privește echilibrul financiar, situație constatată prin analiza indicatorilor de apreciere a acestuia, este necesară fundamentarea unor măsuri pentru îmbunătățirea echilibrului financiar al firmei.
Având în vedere puternicul dezechilibru financiar pe termen mediu și lung (fond de rulment negativ) dat de faptul că activele imobilizate cresc într-un ritm mai rapid decât capitalurile permanente, apare necesitatea luării unor măsuri care să ducă fie la scăderea activelor imobilizate fie la creșterea capitalurilor permanente.
În ceea ce privește fondul de rulment în perioada analizată, el înregistrează valori negative și are o tendință descrescătoare de la un an la altul, datorită creșterii într-un ritm superior a activelor imobilizate față de capitalul permanent ( situația financiară a firmei pe termen lung se îmbunătățește datorită rezultatelor exploatării degajate de investiții ).
Principalul factor al reducerii fondului de rulment este politica de investiții și expansiune promovată de întreprindere, investițiile în imobilizări corporale crescând de la un an la altul, creștere ce devansează creșterea capitalului permanent.
Nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar, deoarece pune în evidențǎ acele nevoi ciclice neacoperite financiar din resursele temporare și reînnoibile permanent în cadrul acelorași cicluri de exploatare.
El înregistrează pe întreaga perioadă analizată, valori negative ceea ce înseamnă că firma are un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare, caz în care necesarul de fond de rulment finanțează nevoile permanente contrar principiilor de finanțare.
Această situație se datorează creșterii pasivelor curente într-un ritm mai accentuat față de creșterea activelor curente, situație apreciată ca fiind pozitivă pentru firma analizată deoarece este determinată de accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și a creanțelor precum și de angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.
În ceea ce privește trezoreria netă, aceasta are valori pozitive și în creștere datorită faptului că necesarul de fond de rulment mai poate încă finanța integral activele imobilizate, situație apreciată ca fiind pozitivă pentru firmă.
Observând valorile indicate de ratele de lichiditate si solvabilitate, valori ce se sunt sub pragurile considerate de specialiști satisfăcătoare, firma se află pe o poziție care în mod normal ar trebui evitată.
La începutul anului 2013 capitalurile proprii au fost in suma de -2.492.396 lei, iar la finele anului acesta au fost de -3.253.677 lei. Valoarea negativa a capitalurilor proprii se datorează pierderilor înregistrate in ultimii ani.
Datorita situației financiare mai precare in care se afla societatea , pentru reabilitarea economica se are in vedere închirierea unor spatii comerciale care ar aduce firmei venituri din chirii in valoare de aprox. 750.000 de lei pe an, după cum urmează:
• Menumorut nr. 20-22 – 515mp/7 euro
• Bdl. Dacia nr.23 – 230mp/5 euro
• C. Noica nr.12 – 48mp/5 euro
• Gen. Magheru – 204mp/7 euro
• Piața 22 Decembrie nr 9/a – 136mp/5euro
• Piața Agroalimentara – 92mp/5 euro
• D. Cantemir nr. 86 – 125mp/5 euro
• Str. Transilvaniei nr. 21 – 111 mp/5 euro
• D. Cantemir nr. 29 – 300mp/5 euro
• Splaiul Crișanei nr 9/a – 25mp/5 euro
• Ovidiu nr 1 – 23mp/ 5 euro
• Magnoliei nr 5 – 29/ 5 euro
• Stefan cel Mare nr 4 109 mp/5euro
• Cazaban nr 28 – 100mp/5euro
• Aluminei nr 45 – 34mp/ 5 euro
• Beiuș, str. Horea nr. 32 – 95 mp/ 5 euro
• Beiuș, str. Pandurilor bl 5 – 48 mp/ 5euro
• Drăgănești – Sebiș 121 mp/5 euro
• Salonta , str. Oradiei nr. 23 – 99 mp/ 5 euro
TOTAL- aprox 13.680 euro/luna
Ca și propuneri de îmbunătățire ar trebui să se aibă în vedere:
Situațiile financiare ale societății sa fie analizate cu o deosebita atenție de Consiliul de Administrație si AGA, pentru dispunerea de masuri care sa mențină continuitatea activității si asigurarea profitabilității societății.
Studierea amplasamentelor spatiilor comerciale din proprietate in vederea diversificării activității in funcție de potențialul de piață oferit de zona in care sunt amplasate.
Analiza si redimensionarea cheltuielilor indirecte, in special a celor cu personalul in funcție de volumul si structura activității existente.
Diminuarea activelor imobilizate prin amortizare, care devine sursă de autofinanțare sau prin vânzarea unor active fixe care nu mai sunt necesare procesului de exploatare a firmei;
Creșterea capitalului permanent prin sporirea capitalului propriu prin acumularea rezervelor, primirea de subvenții pentru investiții, repartizări din profit sau prin majorarea capitalului social;
Capitalul permanent poate spori și prin creșterea gradului de îndatorare pe termen mediu și lung ( firma poate apela la credite pe termen mediu și lung) în acest mod firma își consolidează capitalul permanent ajungând la o structură adecvată pentru politica de expansiune promovată de firmă, ținând cont și de faptul că vor crește cheltuielile financiare (dobânzile) care vor diminua rezultatul exploatării.
Pătrunderea pe noi piețe și menținerea pe cele deja existente, și lărgirea portofoliului de clienți, atât pentru a asigura dezvoltarea afacerii, cât și pentru a reduce riscul dependenței de un număr limitat de clienți;
Introducerea unui sistem de indicatori financiari pe baza cărora să semnalizeze periodic activitatea financiară și selectarea variantei de acțiune cea mai eficientă;
Posibilitatea de a găsi instrumente de acoperire a riscurilor.
Îndeplinirea obiectivului major al unei întreprinderi (maximizarea valorii sale patrimoniale), poate avea loc, numai în condițiile unei activități profitabile, și de menținere a echilibrului financiar.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Dinamica pe Baza Tabloului de Finantare la S.c. Comaliment S.a (ID: 135563)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.