Analiza Contului de Profit Si Pierdere la S.c. Zimtub S.a. Zimnicea

Capitolul I. Stadiul cunoașterii în domeniu. Sinteza din literatura de specialitate

1.1 Cadrul general de prezentare și raportare a Situațiilor Financiare

În 1972, la Congresul mondial al contabililor organizat la Sydney, s-a luat hotărârea de a se înființa IASC (International Accounting Standards Commitee), care a început să funcționeze în 1973 pe baza unui acord încheiat între organismele profesionale ale contabililor din Australia, Canada, Franța, Germania, Japonia, Mexic, Olanda, Marea Britanie, Irlanda și Statele Unite ale Americii, cu sediul la Londra. Principalul obiectiv al acestei hotarâri a fost "să formuleze și să publice în interesul public standardele de contabilitate primare/ de bază care să fie respectate în prezentarea situațiilor financiare și să promoveze acceptarea și respectarea acestora în toată lumea".

Activitatea acestuia s-a extins, încetul cu încetul, pe de-o parte datorită calității "normativelor" emise, pe de-o alta parte datorită intereselor de corelare a elementelor de contabilitate la globalizarea în expansiune, ajungându-se pânã la finele anului 2000 să "adere" la el peste 140 de organisme profesionale din domeniul contabilității dintr-un număr de peste 100 de țări. Activitatea IASC este condusă de un consiliu care include reprezentanți ai organismelor contabile din 13 țări numiți de Consiliul IFAC și până la 4 alte organisme ce dețin interese în raportarea financiară.

În scurt timp, în 1989 a fost publicat cadrul conceptual al IASC, cu scopul de a oferi o orientare în activitatea de elaborare a standardelor, sprijinind pe cei care întocmesc sau auditează situații financiare în interpretarea standardelor sau în rezolvarea unor probleme la care nu se face referire în standarde.

După criza financiară din 1998, mai multe organizații internaționale propun dezvoltarea structurii financiare mondiale și găsirea unei soluții pentru lipsa transparenței în informațile financiare. Astfel, un rol important în susținerea acestor propuneri l-a avut Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate , care a contribuit la accelerarea convergenței internaționale la nivelul standardelor de contabilitate, în special în cazul Standardelor Internaționale de Raportare Financiară prin IASB și al Standardelor de Contabilitate Financiară prin Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Financiară din Statele Unite.

Structurile care susțin dezvoltarea IAS-urilor au o activitate deosebit de coerentă și își găsesc aplicabilitate la nivelul legislațiilor locale și, implicit, și la nivelul legislației și normelor legislative ale țării noastre. Întreprinderilor cu sediul juridic în state membre ale Uniunii Europene li se impune să prezinte situațiile financiare în conformitate cu cerințele Comisiei Europene, și în special cu cele ale Directivelor IV-a și VIII-a privind Dreptul Societăților Comerciale care țin cont, în mare parte de IAS-uri.

Norma IAS 1"Prezentarea situațiilor financiare” are ca scop prezentarea cât mai fidelă a poziției financiare a unei întreprinderi, a performanțelor și a fluxului de numerar pe care le dezvoltă în exercițiu financiar. De asemenea, situațiile financiare reflectă modul în care au fost utilizate resursele care au fost puse la dispoziție conducerii societății spre a fi gestionate. Obligația întreprinderii este de a întocmi situații financiare care să oglindească cât mai corect atât situația și realizările financiare din cursul anului, cât și fluxul de trezorerie rezultat din desfășurarea activității și de a furniza informații despre tranzacțiile realizate de societate.

Consider că IAS 1 trebuie să aibe o structură bine pusă la punct, precisă și riguroasă, care să pună în valoare cele mai importante informații menite să reflecte în aceeași măsură atât performanțele, cât și aspectele negative ale activității în vederea prezentării cât mai clare și reale a informației contabile, astfel încât aceste situații să stea la baza fundamentării unor decizii economice viitoare în stabilirea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt și lung a unei societății.

Situațiile financiare întocmite pe baza standardului, oferă utilizatorilor, date importante privind peformanțele și modificările poziției finanaciare, potențialul firmei de a -și achita la scadență datoriile, de a plăti dividende acționarilor, dobânzi băncilor, informații privind solvabilitatea și rentabilitatea societății, informații utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor. Aceste informații se pot referi la:

activele controlate de întreprindere, adică resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare;

datoriile întreprinderii, adică pasivele externe ce trebuie să se găsească la originea plăților;

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de întreprindere;

rezultatul net al întreprinderii concomitent cu performanța sa, sunt redate prin evoluția capitalurilor proprii (activului net),

fluxurile de trezorerie anterioare formează baza pentru a determina fluxurile de trezorerie viitoare.

Bazându-se pe aceste considerente, se elaborează un cadru general de prezentare și raportare a situațiilor financiare ce vizează:

obiectivele situației financiare;

caractersticile sistemului informațional din situațiile financiare;

definirea, recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare;

conceptul de capital și de menținere a capitalului.

Toate aceste informații concentrate în IAS 1 pot sta la baza deciziei unui întreprinzător de a investi sau nu într-o societate.

În concluzie, furnizarea de informații legate de poziția financiară, precum și de performanțele întreprinderii utile pentru toate categoriile de utilizatori definesc obiectivul situațiilor financiare.

În desfășurarea unei activității, conducerea societăți trebuie să ia anumite decizii economice pe baza informațiilor financiar-contabile. Aceste informații trebuie să fie prezentate atât la nivelul utilizatorilor care nu au acces direct la operațiile ce se desfășoară într-o întreprindere, cât și la nivelul utilizatorilor interni reprezentați de managementul societății. Ele trebuie elaborate în funcție de utilizatorul final al informației : investitori, personalul angajat, creditori, furnizori, clienți, bănci, stat sau publicul. Fiecare utilizator este interesat de o anumită secvență din activitatea societății, reflectată în situațiile financiare, în mod special dacă aceasta este capabilă să-și plătească la timp datoriile sau să-și ramburseze la scadență împrumuturile și dobânzile aferente lor, dacă oferă stabilitate și profitabilitate în cazul unor investiții, etc.

Deci, întreprinderea trebuie să dovedească, prin situațiile sale financiare, că are capacitatea de a se adapta schimbărilor de mediu și are abilitatea de a genera profit, dar și puterea de a genera bani și de ai utiliza în investiții și activități financiare.

Toate informațiile furnizate de situațiile financiare trebuie să îndeplinească anumite caracteristici cum ar fi: inteligibilitatea, relevanța, credibilitatea și comparabilitatea. Astfel, ele trebuie înțelese de utilizator, trebuie să influențeze deciziile economice ale acestuia, să nu conțină erori care să ducă la interpretări greșite și să poată fi comparate cu situațiile financiare trecute, pentru a se observa tendințele poziției financiare și performanțele acesteia.

Un set complet al situațiilor financiare include următoarele componente:

a) bilanțul (balance sheet) care cuprinde toate activele și datoriile unei întreprinderi alături de capitalul propriu;

b) contul de profit și pierdere (income statement) este un document format din cifra de afaceri și cheltuielile înregistrate într-o perioadă de timp. Acest document prezintă performanțele unei afaceri în termeni de profit sau pierdere;

c) o situație care să arate:

fie toate variațiile capitalurilor proprii (all changes în equity): arată cauzele și efectele modificării capitalurilor în perioada curentă pentru a ajuta proprietarii și posibilii investitori în evaluarea riscului,

fie schimbările în capitalurile proprii, cu excepția celor ce provin din tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuirile în favoarea acestora;

d) tabloul fluxurilor de trezorerie (cash-flow statement) cuprinde încasările și plățile în cursul unei perioade: arată sursele lichidităților și modul în care au fost acestea cheltuite;

e) politicile contabile și notele explicative (accounting policies and explanatory notes): oferă date despre bazele de întocmire a situațiilor financiare, despre politicile contabile folosite, precum și despre informațiile care nu sunt prezentate în alte situații, dar sunt necesare pentru o prezentare reală.

Responsabilitatea întocmirii și prezentării acestor situații, revine conducerii entității economice, care are obligația să întocmească situațiile financiare pentru fiecare exercițiu cu respectarea principiului comparabilității, în vederea prezentării cât mai fidele a poziției financiare a acesteia.

Situațiile financiare sunt întocmite pentru o perioadă de un an (în cele mai multe țări anul contabil corespunzând anului calendaristic), dar unele întreprinderi, din motive practice, raportează situațiile pe o perioadă de 52 de săptămâni.

IAS 1 nu precizează o anumită ordine sau un anumit format de prezentare, ci doar ce elemente trebuie să cuprindă situațiile financiare, obligația de a furniza informații credibile astfel încât să satisfacă necesitățile utilizatorilor în luarea deciziilor economice, ce revin conducerii întreprinderii.

Dezvoltarea contabilității românești este strâns legată de dezvoltările în domeniu care au loc la nivel European și internațional, astfel încât România să-și poată găsi locul în economia globală care se prefigurează.

Aderarea României la Uniunea Europeană, precum și recunoașterea de către piețele internaționale de capital a tratamentelor contabile prevăzute de Standardele Internaționale de Contabilitate, au impus, ținând cont de condițiile economice concrete ale țării noastre, necesitatea realizării unui cadru legislativ adecvat privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. În acest sens a fost emis Ordinul nr. 1752 din 17 noiembrie 2005, prin care s-au aprobat Reglementările Contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și Reglementările Contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene. Aceste reglementări transpun Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene 83/349/EEC din 13 iunie 1983 prvind conturile consolidate publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 193 din 18 iulie 1983, cu modificările și completările ulerioare, și art. 10 alin. 2 din Directiva 2004/25/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de preluare, prelucrată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 142 din 30 aprilie 2004.

Regementările în vigoare prevăd forma și conținutul situațiilor financiare anuale consolidate, precum și regulile de întocmire, aprobare, auditare și publicare a situațiilor financiare anuale consolidate. Utilizarea IAS 1 va permite societăților românești să comunice într-un limbaj contabil internațional, general recunoscut și înțeles de investitori.

Consider că aplicarea corectă a normei și exercitarea unui audit financiar riguros pot să conducă la creșterea încrederii investitorilor interni și internaționali în informațiile contabile și implicit la atragerea investițiilor de capital atât de necesare economiei românești, iar managementul întreprinderilor să-și poată elabora politici contabile care să facă din contabilitate un instrument esențial al conducerii.

Pornind de la o interpretare simplã, bilanțul este documentul de sintezã care prezintã situația afacerilor unei întreprinderi la un moment dat. Multă vreme, bilantul și contul de profit și pierdere și-au disputat întâietatea în materie de dominare a utilitãții situațiilor financiare prezentate și publicate de o întreprindere. Astazi, în această dispută, intervine cu argumentele sale și tabloul fluxurilor de trezorerie.

Pănă în momentul în care în lumea capitalistă dezvoltată s-au manifestat puternicele puseuri inflaționiste și prãbușirea creditului, în anii 1970 – 1980, se pãrea că bilanțul a pierdut războiul cu contul de profit și pierdere, utilizatorii dar și investitorii, acordând o atenție sporită unei situații financiare a rezultatelor și beneficiului pe acțiune. Se pãrea că în special investitorii începuserã sã neglijeze utilitatea bilanțului și a evoluției poziției financiare pe care acesta o reprezintă. Totuși, după deceniul inflaționist întreținut de crizele petroliere, economiștii și cei ce gestionau afacerile au realizat că multe din variațiile bruște ale beneficiului pe acțiune ar fi putut să fie prevăzute dacã acestui document de sinteză i s-ar fi acordat atenția pe care o merită.

În situațiile practice, în cadrul economiile nord – americane, s-a evidențiază tendința întreprinderilor de a camufla scăderea beneficiilor, în vederea amortizării tendinței de scădere a cursurilor acțiunilor. Pentru un ochi avizat, disimularea informațiilor reale ar fi fost depistată printr-o atenție suplimentarã acordatã bilanțului. Un bilanț deteriorat, deși corect întocmit, este indiciul unor dificultăți financiare, în timp ce unul care aratã o poziție financiarã favorabilă, semnalează este o stare precursoare a ameliorării beneficiilor. Dincolo de rolul sau în a completa informațiile referitoare la formarea beneficiului, bilanțul contribuie la furnizarea unei bazei informaționale privind:

calculul ratei de randament;

evaluarea structurii capitalului întreprinderii;

determinarea lichidității și flexibilității întreprinderii.

Contul de profit și pierdere este situația financiară care masoarã succesul sau performanța activității unei întreprinderi, referitoare la o perioadă dată. În celași timp, contul de profit și pierdere furnizează investitorilor și creditorilor informații necesare previziunii valorilor, calendarului și capacității întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie. În felul acesta, investitorii pot sã evalueze cu acuratețe valoarea economică a întreprinderii, iar creditorii pot sã determine măsura în care întreprinderea va fi capabilă sã-și ramburseze datoriile.

Pe de altă parte, furnizând informațiile care explică elementele care conduc la beneficii – venituri, cheltuieli, câștiguri și pierderi – această situație financiară scoate în evidență, de fapt, relațiile existente între componentele evocate. Ea poate să fie utilizabilă și de alte categorii de utilizatori. Clienții vor sa fie informați asupra mãsurii în care întreprinderea le poate furniza bunurile și serviciile de care au nevoie. Sindicatele vor să examineze rezultatele în vederea negocierii de noi convenții colective. La rândul ei, puterea publică utilizează informațiile privind rezultatele, pentru fundamentarea politicilor ei economice și fiscale.

1.2. Referențialul contabil. Standarde și reglementări contabile

În Monitorul Oficial nr. 766, la 10 noiembrie 2009, se publică OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, ordin ce intră în vigoare la 1 ianuarie 2010.

Aceste norme se referă Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

IFRS 2010?????? Condiții de aplicare

1.3. Recunoașterea și evaluarea elementelor, tranzacțiilor și evenimentelor. Principiile și regulile evaluãrii

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a prevăd o definiție mai completă a costului de achiziție, ca fiind format din prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, de manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective.

Se precizează că la încheierea exercițiului financiar, la fiecare dată a bilanțului, elementele monetare exprimate în valută (de exemplu, disponibilitățile, acreditivele și depozitele bancare, creanțele și datoriile în valută) trebuie evaluate și raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României și valabil la data încheierii exercițiului financiar. Corectarea erorilor contabile constatate în contabilitate se efectuează potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a, numai pe seama rezultatului reportat.

Prevederile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se referă la:

surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat;

în sensul noilor reglementări câștigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea o parte din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate;

nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situație în care surplusul din reevaluare reprezintă câștig efectiv realizat.

Active circulante: Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României. În plus, apare explicit prevederea conform căreia operațiunile de vânzare-cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferențe de curs valutar.

Terți: Apare o prevedere suplimentară referitoare la reflectarea în contabilitate a accizelor și fondurilor speciale incluse în prețuri și tarife, astfel înregistrarea în contabilitate se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin conturile de venituri și cheltuieli.

Provizioane: S-au extins categoriile de elemente pentru care se pot constitui provizioane, și anume:

provizioane pentru acțiuni de restructurare, specificându-se și situațiile în care se pot constitui;

provizioane pentru pensii și obligații similare

provizioane pentru impozite; se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relația cu statul.

se prevede că provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislația fiscală.

Capital și rezerve:

acțiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, nu se mai prezintă ca element distinct în bilanț, ci ca o corecție a capitalurilor proprii.

se precizează în mod expres că rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au un caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fie efectuată numai în limita soldului creditor existent și cu respectarea prevederilor din reglementări.

Principii contabile generale: evaluarea elementelor bilanțiere se realizează după următoarele principii contabile:

a) Principiul continuitãții activitãții: Conform acestui principiu se consideră că întreprinderea își continuă activitatea fără a lua în considerare cazul particular de lichidare sau de reducere sensibilă a activității sale. Dacă acest principiu nu ar fi existat, întreprinderea ar fi putut să-și înscrie activele în bilanț la o valoare foarte mică care ar fi corespuns valorii rămase.

b) Principiul permanenței metodelor: Coerența bilanțurilor și a conturilor de rezultate în cursul exercițiilor sociale succesive implică permanența regulilor utilizate. Acest principiu contabil are ca efect posibilitatea de a compara conturile în timp

c) Principiul prudenței: Valoarea bunurilor înscrise în activul bilanțului trebuie apreciată cu prudență, adică reducând sistematic suma înscrisă în bilanț, dacă ne gândim că ele au o valoare mai mică.

d) Principiul independenței exercițiului: Acest principiu are la origine decuparea vieții întreprinderii în exerciții financiare. El implică faptul că întreprinderea trebuie să întocmească conturile în fiecare an înregistrând numai cheltuielile și veniturile aferente anului respectiv.

e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii: În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina în prealabil suma separată sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

f) Principiul intangibilității: Bilanțul de deschidere pentru exercițiul financiar trebuie sã corespundã cu bilanțul de închidere al exercițiului financial precedent.

g) Principiul necompensãrii: Nicio compensare nu poate fi efectuată între posturile de activ și de capitaluri proprii și datorii ale bilanțului, sau între posturile de cheltuieli și de venituri ale contului de rezultate cu excepția cazurilor prevăzute de reglementările contabile.

h) Principiul prevalenței economicului asupra juridicului: Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate și nu numai de forma juridică a acestora.

i)Principiul pragului de semnificație: Elementele de bilant și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă reprezintă o suma nesemnificativã, oferã un nivel mai mare de claritate.

1.4. Situațiile financiare. Tratamente și practici contabile

Conform Ordinului nr.3055/2009 pentru situațiile financiare ale anului 2010, întocmite potrivit Reglementărilor Contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute (total active 3.650.000 euro, cifră de afaceri netă 7.300.000 euro, nr. mediu salariați 50), se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar al anului 2014, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare ale anului 2013. Acest ordin reglementează condițiile în care o societate mamă trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate.

1.4.1. Elemente de structură a poziției financiare – bilanțul

IAS 1 în forma lui revizuită nu impune un format standard pentru prezentarea elementelor de activ, a datoriilor și a elementelor de capital din bilanț, deoarece fiecare întreprindere poate să-și alcătuiască propria structură, în funcție de activitatea pe care o desfășoară. Deci, în bilanț trebuie să fie cuprins un minim de elemente prezentate distinct.

Clasificarea elementelor din bilanț se face după două criterii:

criteriul curent/termen lung și

criteriul lichiditate/exigibilitate.

Conform standardului, formatul bilanțului este de tip cont, iar clasificarea elementelor se face după criteriul curent/termen lung. Această clasificare se referă fie la perioada de timp de-a lungul căreia se derulează un exercițiu financiar, fie la ciclul de exploatare al întreprinderii care reprezintă perioada de timp din momentul achiziției de materii prime sau mărfuri până în momentul vânzării produselor finite obținute din procesul de producție, respectiv a vânzării mărfii achiziționate.

Pentru a respecta condițiile normei IAS 1, trebuie să se facă distincția între elementele curente și cele necurente. Fiecare societate trebuie să decidă ce clasificare folosește în bilanț, atât pentru activele curente și necurente, cât și pentru datoriile curente și pe termen lung. Dacă nu folosește acest criteriu, activele și datoriile trebuie prezentate în funcție de lichiditatea lor. Indiferent de metoda folosită trebuie prezentate, în bilanț, valorile pe care societatea urmează să le încaseze sau să le achite, atât înainte, cât și după 12 luni de la data bilanțului.

În concluzie, clasificarea elementelor după primul criteriu permite atât utilizatorilor externi cât și interni, să cunoască la sfârșitul exercițiului financiar activele nete (dacă activele sunt mai mari decât datoriile), datoriile nete (dacă datoriile sunt mai mari decât activele ) pe care le are întreprinderea pe termen scurt sau lung.

Active curente reprezintă activele de la care se așteaptă să fie realizate sau este deținute pentru vânzare sau consum în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau deținute în principal pentru a fi comercializate într-o perspectivă pe termen scurt, întreprinderea așteptându-se să îl realizeze în termen de 12 luni de la data închiderii exercițiului. Activele curente pot fi reprezentate de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este supusă restricțiilor.

Toate celelalte active sunt considerate active necurente, în cadrul lor fiind incluse atât imobilizări corporale și necorporale, cât și active de exploatare și financiare pe termen lung.

În cadrul activelor curente intră stocurile și creanțele comerciale, care sunt vândute, consumate sau realizate în ciclul normal de exploatare, chiar și atunci când nu se așteaptă să fie efectuate în 12 luni după închiderea exercițiului, dar și plățile în avans pentru achiziționarea activelor curente, precum și cheltuielile în avans.

Titlurile de plasament sunt active curente dacă se așteaptă să fie realizate în 12 luni de la data bilanțului, altfel ele sunt considerate active necurente.

În realizarea bilanțului, întreprinderea are obligația să aleagă pentru clasificarea activelor în curente și pe termen lung una din cele două semnificații amintite mai sus.

Datoriile curente sunt atunci când datoriile se așteaptă să fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Datoriile curente sunt cele achitate în termen de 12 luni de la data bilanțului și apar ca urmare a achiziției de către societate a materiilor prime necesare la producție sau a mărfurilor destinate vănzării.

Toate celelalte datorii sunt datorii necurente. Datoriile curente se pot clasifica la fel ca și activele curente. Unele datorii curente, cum sunt datoriile comerciale, cele legate de relațiile cu salariații sau alte costuri operaționale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat în ciclul normal de exploatare al întreprinderii.

Alte datorii curente nu sunt rambursate în cadrul ciclului normal de exploatare, dar sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanțului. În această categorie intră partea curentă din datoriile purtătoare de dobândă, dividendele de plătit, impozitul pe profit și alte datorii necomerciale. Datoriile purtătoare de dobândă, prin care se finanțează pe termen lung necesarul de fond de rulment, sunt datorii necurente pentru partea exigibilă în 12 luni. Acele datorii care nu au fost incluse în datoriile curente sunt analizate în notele explicative.

??????????Lucrarea de față își propune să prezinte bilanțul conform IAS 1 la SC ZIMTUB SA ZIMNICEA Anexa nr. 1

Pe baza datelor din bilanț au fost calculați o serie de indicatori care reflectă poziția financiarã, modificările acestei poziții, gradul de îndatorare a întreprinderii, dar și alți indicatori, prezentați și analizații în capitolul II’ CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE și APROFUNDARE”

Directiva a 4-a a prevazut patru scheme de prezentare a contului de profit și pierdere (articolele 23 – 260). Particularitãțile economice, financiare, juridice și culturale ale fiecãrei țãri europene au facut ca normalizatorii și întreprinderile sã opteze pentru modelul care corespunde cel mai bine solicitarilor informationale ale utilizatorilor.

Cele patru scheme (modele) derivã din combinarea uneia dintre cele douã forme de prezentare, forma lista (articolele 23 și 25) și forma tabelarã sau cont (articolele 24 și 26), cu una dintre cele doua logici de structurare a cheltuielilor, structura dupa originea sau natura cheltuielilor (articolele 23 și 24) și structura dupa destinația sau funcțiile acestora (articolele 25 și 26).

1.5.2 Prevederi referitoare la elementele de bilanț

Situatiile financiare contin informatii cu privire la:

-Activele societatii (active imobilizate, circulante, cheltuieli în avans)

-Pasivele societatii (capitaluri proprii, datorii, venituri în avans)

-Venituri, cheltuieli, castiguri și pierderi,etc.

Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii în mod continuu, în scopul desfãșurarii activitatilor entitãții. Din categoria activelor imobilizate fac parte activele corporale, necorporale, financiare. Orice miscare a unui element de imobilizari trebuie prezentat în notele explicative.

În acest scop se prezinta separat, pentru fiecare element de imobilizare prețul de achizitie, creșterile, cedãrile în cursul exercitiului financiar, ajustarile de valoare la începutul exercitiului financiar și la data bilantului. Ajustarile se prezinta în bilant ca deduceri certe din elementele corespunzatoare. Reevaluarea sau ajustarea valorii activelor și datoriilor determina cresteri sau diminuari ale capitalului propriu, cu totate ca ele nu corespund definiției veniturilor și cheltuielilor (nu se includ în contul de profit și pierdere).

Daca pretul de achizitie al unei imobilizari nu poate fi determinat ,valoarea ramasã de la începutul exercitiului financiar poate fi consideratã drept pret de achizitie, situatie ce trebuie detaliata în notele explicative.

Cheltuielile efectuate în cursul exercitiului financiar, dar care sunt aferente unui exercitiu ulterior, trebuie înregistrate sub titlu de „cheltuieli înregistrate în avans”

Cheltuielile care se referã la exercitiul financiar în cauzã și se vor plati în cursul exercitiului financiar viitor, trebuie prezentate la „datorii”.

Dacã veniturile aferente exercitiului în curs nu se încaseaza pânã la finele acestuia, se prezinta în bilant la „creante”.

Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sã ținã seama de reducerile valorilor individuale, stabilite la data bilantului, indiferent dacã acea reducere este sau nu definitivã.

Ajustãrile pot fi:

-ajustari permanente-devenite amortizari si/sau

-ajustari provizorii-devenite ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare,functie de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor.

Amortizarea reprezinta alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viata estimata. Amortizarea corespunzatoare perioadei contabile, se scade în mod direct din proditul sau pierderea înregistrata în exercitiul financiar dat.

Activele supuse amortizarii, sunt cele care întrunesc urmãtoarele conditii:

-se estimeaza cã sunt folosite pentru mai mult de o perioada contabilã;

-au o durata de viata limitata;

-sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate în productia sau în furnizarea de bunuri și servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru scopuri administrative.

CAPITOLUL II. Studiu de caz S.C. ZIMTUB SA ZIMNICEA

2.1. Prezentarea S.C. ZIMTUB S.A.

S.C. ZIMTUB S.A. este persoană juridică română, cu forma juridică de societate pe acțiuni, cu capital integral privat. Societatea a fost înființată prin Decretul Prezidențial nr. 12/20.01.1977 ca Întreprinderea de Țevi Sudate Zimnicea, ca unitate economică de stat.

Societatea și-a început activitatea cu producerea și comercializarea țevilor sudate elicoidal, în gamă dimensională Ø 508,0 – 1626 mm.

Între anii 1984 și 1990 s-a realizat un ansamblu de investiții în domeniul specific activității, constând în modernizări și reutilări. Astfel, pe măsură ce noi instalații au fost puse în funcțiune, gama de produse a fost completată în 1984 cu țevi sudate longitudinal negre, în gama dimensională 1/2”- 4”, iar în 1998 cu țevi sudate longitudinal zincate.

Actuala denumire a firmei este Societatea Comercială ZIMTUB S.A., cu sediul social în Zimnicea, str. Portului, nr. 11, jud. Teleorman.

Terenul pe care este amplasată S.C. ZIMTUB S.A. are o poziție favorabilă față de accesul la rețelele de transport, permițând accesul atât la rețeaua de transport rutier și feroviar, cât și la cea de transport fluvial.

Începând din anul 1997 S.C. ZIMTUB S.A. are acțiunile cotate la Bursa de Valori București.

Societatea este structurată pe două secții de producție : Secția Țevi Sudate Elicoidal și Secția Țevi Sudate Longitudinal – Zincare.

Principalele echipamente din dotarea S.C. ZIMTUB S.A. sunt :

două echipamente automate de sudură interioară și exterioară sub strat de flux -marca LINCOLN – SUA, echipamente care au constituit unul din angajamentele asumate la privatizare și a căror performanță, printre altele, a condus la realizarea unui procent calitativ al țevilor de peste 90 %, procent superior celui prevăzut în tehnologie. Acestea echipează mașinile de format-sudat produse de CSEPEL – UNGARIA, pentru țevile sudate elicoidal.

un echipament automat de sudură prin inducție cu curenți de înaltă frecvență- marca AEG ELOTHERM – GERMANIA pentru țevile sudate longitudinal.

linie de zincare țevi dotată cu un calculator industrial de proces – marca SIEMENS, pentru comanda și controlul procesului tehnologic de zincare.

Domeniile de utilizare pentru produsele ce fac obiectul de activitate al S.C. ZIMTUB S.A. sunt următoarele :

pentru țevile sudate elicoidal- conducte petroliere, transport țiței, gaze, apă,

conducte de termoficare, magistrale de gaze, etc.

conducte de uz general pentru instalații, construcții metalice;

pentru țevile sudate longitudinal, negre și zincate :

instalații de apă, gaze și abur,

pentru construcții metalice, utilaje și conducte de uz general.

Satisfacerea cerințelor clienților în cei peste 25 de ani de activitate a consolidat poziția pe piața producătorilor de țevi sudate, situând S.C. ZIMTUB S.A. în topul furnizorilor de țevi din Romania.

Pentru realizarea obiectivului sus menționat S.C. ZIMTUB S.A. Zimnicea s-a preocupat și are implementat un Sistem de Management al Calității, dublu certificat :

conform ISO 9001 : 2000 certificat de TÜV Suddeutschland München;

conform API Spec. Q1, ed.a 7-a 2003, certificat de API Washington.

S.C. ZIMTUB S.A. are certificat de către API produsul țevi sudate elicoidal, conform API specificația 5L, ed. 43/2004, nivel de calitate NSP 1, cu dreptul de utilizare a monogramei API.

Preocuparea menținerii S.C. ZIMTUB S.A. pe piață, dar și câștigarea de noi segmente de piață a condus la mobilizare în vederea realizării de noi produse și anume țevile sudate longitudinal pătrate și rectangulare.

S.C. ZIMTUB S.A. își propune să livreze produse de cea mai bună calitate atât clienților interni cât și celor externi. Pentru atingerea acestui obiectiv există permanent preocupare pentru transformarea S.C. ZIMTUB S.A. într-o comunitate de specialiști angajați în creșterea satisfacției cerințelor clienților, obținerea și menținerea încrederii acestora prin demonstrarea capabilității societății de a-și realiza produsele la cel mai înalt nivel calitativ.

2.2. Analiza pe bazã de bilanțului la S.C. ZIMTUB S.A.

Bilantul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al intreprinderii, la inchiderea exercitiului , de reflectare materiala (prin active) a modului de utilizare a capitalului propriu și imprumutat.

Pozitia financiara a societatii la 31.12.2006 este reflectata de urmatoarele elemente patrimoniale și surse de finantare ale acestora:

Mii lei

mii lei

Rata de rentabilitate a activului =(profit brut/cifra de afaceri)*(cifra de afaceri/active totale)= (189 / 32564) * ( 32564/33906 )=0,56 %

Rata de rentabilitate a capitalului propriu = (profitul brut / activul total )*( activul total / capitalul propriu)=(189/33906)*(33906/22166)=0,857%

În anul 2006 se înregistreaza o diminuare semnificativa la capitolul « stocuri », cu 1956 mii lei fata de începutul anului 2006, respectiv o diminuare cu 22,3 %, în structura observandu-se în principal urmatoarele :

diminuarea stocului de materii prime și materiale cu 1056 mii lei (respectiv diminuare cu 24,8 puncte procentuale )

diminuarea stocului de produse finite și marfuri cu 805 mii lei (respectiv diminuarea cu 19,4 puncte procentuale ).

La capitolul « creante » se inregistreaza o diminuare a valorii acestora la 31.12.2006 cu 3617,8 mii lei fata de inceputul anului 2006, respectiv o diminuare cu 29,2 puncte procentuale, și implicit o diminuare a valorii indicatorului « perioada de recuperare a creantelor » la 73 zile fata de 81 zile cat se inregistra la inceputul anului 2006 (calculul s-a facut functie de soldul inregistrat la finele perioadei la capitolul creante ) .

La capitolul « datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an » se inregistreaza o diminuare a valorii acestuia cu 3450,4 mii lei la 31.12.2006 fata de inceputul anului 2006, în urmatoarea structura :

datoriile catre furnizori (datorii comerciale) au scazut cu 1366,7 mii lei ( cu 43,4 puncte procentuale )

sumele datorate bancilor finantatoare(institutiilor de credit) s-au diminuat cu 1309 mii lei ( cu 13,9 puncte procentuale )

« alte datorii » s-au diminuat cu 744,7 mii lei (cu 29,4 puncte procentuale ), ca urmare a achitarii platilor restante inregistrate la inceputul anului 2005 catre bugetul statului și bugetele fondurilor speciale în valoare de 1250 mii lei.

Daca la inceputul anului, societatea inregistra sume restante catre bugetul statului în valoare de 1250 mii lei, la finele anului 2006 la 31.12.2006, societatea nu mai inregistreaza datorii restante catre bugetul statului, bugetul fondurilor speciale sau catre principalii furnizori de materii prime, materiale, utilitati.

Indicatori de echilibru

Fondul de rulment net (FRN) : Privit ca diferenta între activele circulante și datoriile pe termen scurt, asa cum de fapt este reflectat ca pozitie distincta în bilant, fondul de rulment net semnifica faptul ca activele circulante permit sa se spere incasari banesti pe termen scurt astfel incat societatea sa-si poata achita datoriile.

FRN=Activae circulante-Datirii pe termen scurt=16554794-11739133=4815661

Fondul de rulment propriu (FRP) calculat ca diferenta între capital propriu și activele imobilizate este egal cu fondul de rulment net și inregistreaza valoarea de 4815661 lei.

FRP=Capital propriu-Activele imobilizate=22165570-17349909=4815661

SC Zimtub SA înregistreazã încã decalaje importante între perioada de încasare a clientilor și perioada de plata a furnizorilor, ca urmare a conditiilor impuse de piata, pentru aprovizionarea materiei prime existand un singur furnizor intern cu mare influenta și pe piata internationala ( MITTAL STEEL ), în timp ce pe piata tevilor exista atat producatori interni cat și produse concurentiale din alte materiale ( plastic ) sau tevi izolate.

Nevoile de finantare determinate de ciclul de exploatare corespund avansarilor de fonduri pe care societatea este constransa sa le afecteze pentru constituirea de stocuri, pentru a acorda termene de plata clientilor, etc. corectate cu termenele de plata acordate de furnizori.

Nevoia de fond de rulment generala ( NFRG ) calculata ca diferenta între utilizarile ciclice (creante,stocuri) și resursele ciclice (creditele furnizori,alte datorii) are valoarea de 11922983 lei, iar ca urmare a faptului ca SC Zimtub SA nu are operatiuni semnificative în afara exploatarii nevoia de fond de rulment generala este egala cu nevoia de fond de rulment pentru exploatare.

NFRG= Utilizari ciclice – Resurse ciclice

NFRG= (8766373+6796542)-(1782365+1857567)=11922983

Aceste necesitati de finantare sunt acoperite partial din fondul de rulment și partial din imprumuturi pe termen scurt, trezoreria negativa semnificand faptul ca societatea e dependenta de resursele sale financiare pe termen scurt.

Mentinerea resurselor de trezorerie ( a creditelor pe termen scurt ) reprezinta o constrangere impusa societatii și limiteaza autonomia financiara pe termen scurt.

Dar, dacã aceasta trezorerie negativa exprima o certa dependenta financiara, ea nu trebuie interpretata ca un simtom de insolvabilitate.

Indicatorii de lichiditate și solvabilitate inregistreaza valori considerate ca fiind în limita normalitatii, evolutia lor în anul 2006 fiind urmãtoarea:

Indicatori de lichiditate:

2. Indicatori de risc

3.Indicatori de activitate(gestiune):

4. Indicatori de profitabilitate

în dinamica, se observa o depreciere a valorii indicatorilor , în special a celor calculate în functie de profit și rotatia stocurilor, ca urmare a nerealizarii productiei prognozate prin bugetul de venituri și cgeltuieli și implicit a profitului prevazut în aceasta.

2.3 Analiza contului de profit și pierdere la SC ZIMTUB SA ZIMNICEA

Analiza financiara evidentiaza, pe de o parte, modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) și pe de alta parte treptele de rentabilitate ale intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierdere).

Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de profit și pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, de prelucrare și de iesire pe perioada considerata. Informatia comuna, care se intalneste în cele doua documente de sinteza, este rezultatul net ca o reflectare a rentabilitatii intreprinderii și a noii stari patrimoniale a acesteia.

Pornind de la contul de profit și pierdere observam ca unei scaderi a cifrei de afaceri cu 41,46 % fata de perioada corespunzatoare a anului precedent ii corespunde o scadere cu 46,7 % a cheltuielilor cu materii prime și materiale consumabile .

Influenta negativa în profit au avut și cheltuielile financiare, generate de dobanzile la creditele necesare desfasurarii activitatii în SC Zimtub SA a caror valoare reprezinta 80,1 % din prevederile bugetului de venituri și cheltuieli, la acest capitol.

Daca în baza bilantului se determina un indicator care sa evidentieze, la modul sintetic, potentialul de dezvoltare și perenitate al societatii, respectiv cash-flow-ul, tot astfel și cu semnificatie apropiata, se poate determina, pe baza contului de profit și pierdere, capacitatea de autofinantare (CAF).

CAF = PN + ( AMORTIZARI, PROVIZIOANE ) – RELUARI PROVIZIOANE

CAF se poate calcula prin :-metoda inductiva=158098+874740-2577=1030260 lei.

– metoda deductiva : este de 1032837 lei.

CAF=EBE 2067610

+ Alte venit.exploatare 68162

– Alte chelt.exploatare –

+ Venituri financiare 2256

– Cheltuieli financiare 1073946

+ Venituri exceptionale –

– Cheltuieli exceptionale –

– Impozit profit 31245

1032837

Capacitatea de autofinantare nu are decat un caracter potential dacã nu este sustinuta de mijloace financiare efective. Ori, cash – flow-ul de 941138 lei dovedeste ca cea mai mare parte a acestei capacitati de autofinantare este sustinuta de o trezorerie efectiva disponibila.

Marja bruta fata de costul vanzarilor, calculata ca diferenta între cifra de afaceri neta și costul vanzarilor:

MB = Cifra de afaceri – Costul vanzarilor

2760446 = 32564493 – 29804047

●Rezultatul exploatarii, determinat ca diferenta între rezultatul operational, la care se adauga alte venituri din exploatare și se scad cheltuielile de distributie, și cheltuielile generale de administratie:

RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distributie) – Cheltuieli generale de administratie).

1261032 = 2760446+ 65585 326540 1238459

●Rezultatul financiar, care reprezinta diferenta între veniturile și cheltuielile fnanciare;

RF = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

-1071690 2256 -1073946

●Rezultatul extraordinar, determiant ca diferenta între veniturile și cheltuielile extraordinare:

Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

●Rezultatul brut al exercitiului, respectiv suma rezultatelor din activitatea de exploatare, financiara și extraordinara:

Rb = RE + RF + Rex

189342 = 1261032 + (-1071690)

Sursa informationala de baza pentru analiza structurala a rezultatului brut al exercitiului dupa destinatia cheltuielilor de exploatare o reprezinta contul de profit și pierdere structurat pe baza gruparii cheltuielilor dupa functia sau destinatia acestora, în cazul întreprinderilor care utilizeaza aceasta forma de prezentare a contului de profit și pierdere sau

Contul de profit și pierdere, structurat pe baza gruparii veniturilor și cheltuielilor dupa naura lor și Nota explicativa 4 „Analiza rezultatului din exploatare”, în cazul întreprinderilor care utlizeaza aceasta forma de prezentare a contului de profit și pierdere, caz în care se regaseste și S.C. ZIMTUB S.A.

Comparativ cu prezentarea contului de profit și pierdere dupa gruparea veniturilor și cheltuielilor dupa natura lor, metoda costului vanzarilor ofera informatii mai relevante pentru utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri și al costului aferent vanzarilor, care constituie în mod normal partea cea mai semnificativa și stabila a veniturilor și cheltuielilor din exploatare, respectiv a veniturilor și cheltuielilor totale. Restul cheltuielilor de distributie și administrative nu depind direct de nivelul vanzarilor sau al productiei intreprinderii.

Conform IAS 1 „Prezentarea situatiilor fiananciare”, selectarea metodei de analiza între metoda costului vanzarilor și metoda naturii cheltuielilor depinde atat de factori istorici și de cei aferenti sectorului economic respectiv, cat și de natura intreprinderi. Deoarece fiecare metoda de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de intreprindere, se solicita o optiune între clasificari în functie de cea care prezinta cel mai fidel elementele de performanta a firmei. Totusi, în cazul utilizarii metodei costului vanzarilor, se impune o prezentare suplimentara privind informatii asupra naturii cheltuielilor în scopul estimarii fluxurilor viitoare de numerar.

●Analiza structurala a rezultatelor dupa natura veniturilor și cheltuielilor

Intocmirea Contului de profit și pierdere are drept criteriu de structurare a veniturilor și cheltuielilor natura acestora. Astfel, rezultatul brut al exercitiului se va analiza structural pe cele trei activitati (exploatare, financiara și extraordinara), dupa modelul:

Rb = RE +Rf + Rex,

Unde: Rb – rezultatul brut al exercitiului; RE – rezultatul exploatarii;

RF– rezultatul financiar; Rex – rezultatul extraordinar

Tinand seama de apartenenta rezultatului exploatarii și rezultatului financiar de activitatea curenta, modelul poate fi:

Rb = RC – Rex

Schema de analiza structurala este:

Analiza structurala a rezultatului brut se realizeaza pe baza metodei balantiere.

În analiza structurala a rezultatelor unei întreprinderi pe baza gruparii veniturilor și cheltuielilor dupa natura lor se mai pot utiliza soldurilor intermediare de gestiune (SIG) avand ca sursa de informatii Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Tabloul SIG).

Acesta pune în evidenta etapele formarii rezultatului unui exercitiu financiar, indeosebi la nivelul activitatii de exploatare, respectiv modul de folosire a rezultatelor materiale, financiare și umane în activitatea intreprinderii.

Desi nu este obligatorie întocmirea Tabloului SIG, informatiile oferite de acesta sunt utile atat managerilor firmei, cat și investitorilor de capital (actionari și creditori).

Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus fata de rezultatele ce apar în contul de profit și pierdere sunt:

– marja comerciala (MC);

– productia exercitiului (Qe) : 31.684.980

– valoarea adaugata (VA): 4.892.999

-excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE): 2.067.610

-profitul curent: 189.342

-profitl net: 158.097

Marja comerciala este un indicator ce permite determinarea rezultatului obtinut din vanzarile de marfuri. în cazul întreprinderilor de comert, este utila aprofundarea analizei marjei comerciale din punct de vedere structural, pe tipuri de marfuri sau pe zone de desfacere.

Productia exercitiului reprezinta valoarea productiei globale a unei întreprinderi intr-un exercitiu financiar. Este un indicator eterogen, din punctul de vedere al evaluarii elementelor din care este format. Astfel, vanzarile de produse, prestarile de servicii, etc., deci elementele care intra în calcului cifrei de afaceri, sunt evaluate la pret de vanzare, exclusiv TVA, în timp ce productia stocata și cea imobilizata sunt exprimate în costuri de productie.

Este un indicator util în managementul productiei și desfacerii, deoarece corelatiile dintre indicatorii valorici ai productiei și comercializarii ghideaza factorii de decizie în luarea masurilor privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.

Valoarea adaugata masoara rezultatul creat de catre intreprindere, care are ca destinatie remunerarea factorulu uman, a statului și investitorilor de capital tehnic și financiar.

În industrie, o valoare adaugata ridicata poate insemna utilizarea unei tehnologii avansate, a unor salariati calificati sau o puternica integrare pe verticala grupuri de societati). în schimb, valoarea adaugata obtinuta din prestari de servicii este extrem de ridicata, deoarece dependenta fata de terti pentru obtinerera veniturilor este limitata în acest sector.

Excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE) este un rezultat obtinut dupa remunerarea personalului și statului.

EBE este un sold intermediar de gestiune important pentru investitorii de capital, reprezentand fluxul potential de disponibilitati degajat de ciclul de exploatare.

EBE = Venituri monetare din exploatare – Cheltuieli monetare din exploatare

Marimea acestui SIG este indepdendenta de sistemul de amortizare practicat, de politica privind constituirea de provizioane, financiara și fiscala.

EBE influenteaza în mod direct potentialul firmei de a-si sustine activitatea din surse proprii, respectiv capacitatea de autofinantare a firmei.

O diferenta mare între valoarea adaugata și excedentul brut din exploatare poate arata o pondere semnificativa a personalului în totalul factorilor de productie antrenati în obtinerea rezultatelor.

EBE este un rezultat puternic influentat de factorul uman în intreprinderile cu activitate de prestari servicii.

Importanta acestui SIG determina necesitatea aprofundarii analizei EBE cu ajutorul ratelor de structura (repartitie), cum ar fi:

a) Ponderea amortizarii = Cheltuieli cu amortizarea x 100 =874740 x 100 = 42%

EBE 2067610

b) Ponderea provizioanelor=Chelt.cu provizioanele din exploatarex 100= 2577×100=0,12%

EBE 2067610

c)Ponderea chelt. financiare cu dobanzile = Chelt. cu dobanzile x100 = 1073946×100=52%

EBE 2067610

d)Ponderea dividendelor= Dividende x 100 = 158097 x 100 = 7,65%

EBE 2067610

Pe langa aceste rate de structura se pot construi și rate de rentabilitate:

a) Rata marjei brute EBE x 100 = 2067610 x 100 = 6,35%

CA 32564493

b)Rata rentabilitatii economice brute = EBE x 100 = 2067610 x 100 = 12,53%

Ac 16504053

c)Rata rentabilitatii veniturilor din exploatare = RE x 100 = 1261032 x 100 = 4%

Ve 31750565

●Analiza factoriala a profitului operational ( a marjei brute fata de costul bunurilor vandute)

Marja bruta fata de costul bunurilor vandute (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete) are rolul de a acoperi cheltuielile de distributie, cheltuielile generale de administratie și cheltuielle financiare, astfel incat firma sa obtina un profit suficient de mare pentru a remunera corespunzator actionarii.

Marja bruta fata de costul bunurilor vandute(profit sau pierdere) detine ponderea majoritara în cadrul rezultatului brut al exercitiului oricarei intreprinderi, indiferent de natura și dimensiunea acesteia. Sursa informationala de baza pentru analiza marjei brute fata de costul bunurilor vandute o reprezinta:

-Contul de profit și pierdere structurat pe baza gruparii veniturilor și cheltuielilor dupa functia sau destinatia acestora, care ofera informatii utile privind nivelul cifrei de afaceri nete și a costului vanzarilor aferente intreprinderii pe parcursul exercitiului fiananciar respectiv, SAU

-Nota explicativa 4 „Analiza rezultatului din exploatare”, în cazul întreprinderilor care utilizeaza ca forma de prezentare contul de profit și pierdere structurat pe baza gruparii veniturilor și cheltuielilor dupa natura lor;

În functie de domeniile de activitate în care activeaza întreprinderea studiata, analiza factoriala a marjei brute se poate realiza cu ajutorul urmatoarelor modele:

Modelul 1: Mb = ∑qv . p – ∑qv . cp

Modelul 2 : Mb = CA x Mb = CA x mb = (∑qv x p) x ( 1 – ∑qv x cp)

CA ∑qv x p

Modelul 3: Mb = T x Mf x CA x Mb

T Mf CA

unde:

Mb – marja bruta aferenta cifrei de afaceri (profitul operational)

CA =∑qv x p = valoarea cifrei de afaceri nete (aproximata ca valoare a productiei vandute exprimate în pretul de vanzare, exclusiv TVA);

∑qv x cp – cheltuielile de productie aferente cifrei de afaceri nete sau costul bunurilor vandute și al serviciilor prestate (aproximativ ca valoare a productiei vandute exprimate în costul de productie unitar);

mb – rata marjei aferente cifrei de afaceri

T – timpul total lucrat de personalul intreprinderii în cursul exercitiului financiar;

Mf – valoarea medie a activelor fixe sau valoarea contabila neta a imobilizarilor în cursul exercitiului financiar.

Modelele 1 și 2 se preteaza cel mai bine pentru întreprinderi productive, la care ponderea productiei vandute în cadrul cifrei de afaceri nete este predominanta.

Astfel, conform :

Modelului 1, marja bruta aferenta cifrei de afaceri este influentata de un sistem de factori directi, conform schemei urmatoare:

qv = volumul productiei vandute; g = structura productiei vandute

cp = cost de productie unitar; p = pret de vanzare pe produs

Rezulta ca majorarea marjei brute se poate realiza prin: producerea și comercializarea unei cantitati suplimentare de produse cerute de piata, modificarea structurii cifrei de afaceri în favoarea unor produse cu o marja de profit superioara celei medii pe intreprindere, majorarea pretului de vanzare în conditiile imbunatatirii calitatii produselor și serviciilor în limitele impuse de politica de preturi a concurentei, precum și prin diminuarea costurilor de productie unitare pe produs fãrã a afecta calitatea și fiabilitatea produselor fabricate.

Modelul 2 de analiza surprinde efectele modificarii vanzarilor totale și a marjei de profit, ca factori de influenta directi asupra nivelului marjei brute afrente cifrei de afaceri. în conditii normale, întreprinderea are posibilitatea majorarii cifrei de afaceri neta prin extinderea cotei de piata, lansarea de noi produse competitive, imbunatatirea calitatii acestora, cresterea marjei de profit fiind limitata la nivelul mediu practicat pe piata de firmele similare concurente.

Pentru exemplificarea aplicarii practice a modelului 2 de analiza mentionat anterior, se utilizeaza informatiile financiar – contabile din Nota explicativa 4 „Analiza rezultatului din exploatare” și valorile indicilor preturilor de vanzare și ale costurilor de productie practicate de întreprinderea SC ZIMTUB SA

Nota-Indicele mediu al preturilor de vanzare practicate de intreprindere se calculeaza în functie de cifra de afaceri neta evaluata în preturi de vanzare aferente anului 2006 și cifra de afaceri neta recalculata pe baza preturilor de vanzare ale perioadei 2005.

-Indicele mediu al costurilor de productie se determina pe baza cifrei de afaceri neta, evaluata în costuri de productie aferente perioadei 2006 și cifrei de afaceri nete recalculate pe baza costurilor de productie ale perioadei 2005.

∆Mb = Mb1 – Mbo

4441259 = 1261032 – 7201705

Scaderea marjei brute de 4441259 lei se va descompune pe factorii de influenta pentru cuantificarea contributiei lor la aceasta variatie prin intermediul metodei iterarii sau metodei substituirilor în lant:

Influenta modificarii cifrei de afaceri nete:

∆CA = ( CA1 – Cao) x mbo = (32564493-55629824)*13%=-2998493

din care:

Influenta modificarii volumului productiei vandute:

∆qv = (∑qv1 x po – ∑qvo x po) x mbo = (29875682-55629824)*0,13=-3348038

unde ∑qv1 x po reprezinta cifra de afaceri neta evaluata în preturi de vanzare aferente perioadei 2005 și se calculeaza în functie de indicele preturilor de vanzare pe baza urmatoarei formule:

∑qv1 x pvo = ∑qv1x p1 =32564493 = 29875682 lei

Ip 1,09

Influenta modificarii pretului mediu de vanzare:

∆p = (∑qv1 x pv1 – ∑qv1x po) x mbo =(32564493-29875682)*0,13=349545 lei

2. Influenta modificarii ratei marjei brute:

∆po = CA1 x( mb1 – mbo) = 32564493*(0,085-0,13)=-1465402 lei

2.1. Influenta modificarii structurii productiei vandute;

∆g = CA1 x 1 – ∑qv1x cpo – 1 – ∑qvo x cpo = -1172322 lei

∑qv1xpo ∑qvoxpo

g=32.564.493* 1-27094588 – 1-48428119 =32564493*(0,093-0,129)=-1172322

29875682 55629824

∑qv1x cpo = ∑qv1x cp1 = 29804047 =27094588

Ic 1,1

2.2. Influenta modificarii preturilor medii de vanzare:

∆p = CA1 x 1 – ∑qv1 x cpo – 1 – ∑qv1x cpo = 13677087 lei

∑qv1 x p1 ∑qv1 x po

p=32564493* 1-27094588 – 1-27094588 =32564493*(0,513-0,093)=13677087

55629824 29875682

2.3.Influenta modificarii costurilor de productie unitare pe produse;

∆c = CA1 x 1 – ∑qv1 c cp1 – 1 – ∑qv1 x cpo = -2702853 lei

∑qv1 x p1 ∑qv1 x p1

c=32564493* 1- 29804047 – 1-27094588 =32564493*(0,085-0,168)=-2702853

32564493 32564493

Pe baza rezultatelor obtinute, se observa o scadere a marjei brute aferente cifrei de afaceri cu 4441259 lei, respectiv cu aproximativ 38,33% în anul 2006 comparativ cu anul 2005. Aceasta scadere a marjei brute aferente cifrei de afaceri nete va genera efecte nefavorabile asupra profitului din exploatare, profitului curent și profitului net.

Diminuarea vanzarilor a avut o influenta nefavorabila asupra marjei brute în sensul unei pierderi de profit de 2998493 lei.

Comparand aceasta dinamica a preturilor de vanzare practicate de firma cu evolutia preturilor la nivel national, se stabilesc urmatoarele propuneri:

– majorarea preturilor, care pot fi determinata fie de imbunatatirea calitatii produselor și serviciilor proprii fie de

– modificarea politicii de preturi a intreprinderii, precum și efectul individual sau combinat al inflatiei în sensul ajustarii preturilor în concordanta cu costurile cumpararilor de la furnizori. Analiza detaliata a influentei majorarii preturilor pe cauze distincte este imperativa în conditiile unui impact dublu al acestui factor asupra marjei brute, atat prin intermediul cifrei de afaceri nete cat și prin intermediul ratei marjei brute.

Diminuarea volumului productiei vandute, al carui efect negativ asupra profitului a fost de -3348038 lei, nu trebuie sa ingrijoreze managerii companiei dacã reprezinta o situatie conjuncturala la nivelul domeniului specific de activitate sau valorificarea insuficienta a oportunitatilor mediului sau de afaceri. Totusi, se impune o analiza detaliata a volumului vanzarilor în corelatie cu cererea de produse și servici pe piata în scopul studierii tendintei generale a cotei de piata a intreprinderii. Majorarea costurilor de productie pe seama factorilor specifici acestora (consumuri specifice de materii prime și materiale directe, productivitatea fizica a muncii, preturi de aprovizionare, tarife de salarizare, etc) a condus la scaderea marjei brute cu -2702853 lei.

Prezentarea contului de rezultate pe principalele marje de acumulare

Valoare adaugata (VA) = Productia exercitiului 31684980

– Consumuri externe 26791981

4892999

VA = sursa de acumulari banesti pentru remunerarea participantilor.

31684980-26791981=4892999

2. Excedentul brut din exploatare (EBE) = VA 4892999

– Cheltuieli de personal 2650393 – Impozite, taxe etc. 174996

2067610

EBE = acumularea bruta din activitatea de exploatare și exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor, de achitare a datoriilor catre bugetul statului, și de remunerare a investitorilor de capital (banci,actionari ).

3. Profitul din exploatare = EBE 2067610

– Reluari asupra provizioanelor 2577

+ Alte venituri din exploatare 65585

Amortizari și provizioane calculate 874740

Alte chelt.

1261032

4. Profitul curent = Profitul din exploatare 1261032

+ Venituri financiare 2256

– Cheltuieli financiare 1073946

189342

5. Profitul net = Profitul curent 189342

+/- Rezultatul exceptional –

– Impozit pe profit 31245

158097

2.4. Concluzii și propuneri

Cresterea și globalizarea întreprinderilor în contextul integrarii Romaniei în Uniunea Europeana, aparitia și dezvoltarea Bursei de Valori Bucuresti, aparitia societatilor multinationale au generat o amplificare a procesului de achizitie a societatilor straine, a nevoilor de finantare și implicit a pietelor internationale.

Diferentele nationale între sistemele de contabilitate pot duce la ineficienta, lipsa de oportunitate și distorsiuni în comportamentul agentilor economici și operatorilor de pe diverse piete.

Alãturi de globalizarea afacerilor, un alt factor care accentueaza necesitatea armonizarii contabile il constituie globalizarea pietelor de capital. Pentru ca activitatile au devenit multinationale, este firesc ca sa existe dorinta de a atrage capitaluri din diferite tari. Concurenta dintre pietele de capital poate fi astazi unul dintre cei mai puternici factori de incurajare a armonizarii contabile pe plan international. Actiunea de modernizare a contabilitatii are ca obiective: imbunatatirea organizarii și conducerii contabilitatii diferitelor tari, mai buna intelegere a informatiilor contabile și controlul lor și asigurarea comparabilitatii informatiilor contabile în timp și spatiu.

Preocuparea pentru standardizarea contabila este o activitate continua, standardele fiind promovate, adoptate, amendate și în final inlocuite cu altele noi, dupa cum o cere dezvoltarea vietii economice mondiale.

Pentru coordonarea actiunii de armonizare, respectiv de normalizare a contabilitatii pe plan mondial, s-a infiintat în anul 1972 Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate.

În tara noastra, reforma contabilitatii s-a declansat la inceputul anilor 1990, odata cu Legea contabilitatii nr.82/1991 și cu Regulamentul ei de aplicare(1993).

În prima etapa, realizarea sub consiliere franceza, s-a realizat trecerea la un nou sistem de contabilitate, care sa raspunda cerintelor economiei de piata.

A doua etapa coincide cu elaborarea și publicarea prin OMF nr.94 din 2001, a unui pachet de reglementari armonizate cu Directiva a-IV-a Europeana și mai ales cu standardele contabilitatii internationale (IAS). De aceasta data, sub consiliere scotiana, în contextul de mondializare a economiilor și de globalizare a pietelor financiare, intreprinderile mari din tara noastra, (printre care și SC ZIMTUB SA), au inceput sa aplice, treptat, treptat noul sistem, de gandire anglo-saxona.

A treia etapa, are ca an de debut 2006, incepe cu aparitia OMF nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, reglementari care, prevad formatul și continutul Situatiilor Financiare Anuale, principiile contabile și regulile de evaluare, precum și regulile de intocmire, aprobare, auditare și publicare a Situatiilor Financiare Anuale și cu traducerea oficiala, în limba romana a IFRS.

Aceasta a treia etapa are ca tinta gasirea solutiilor de convergenta între sistemul bazat pe standarde internationale și sistemul american, moment în care IASB abordeaza în procesul de normalizare noi teme, elaborand o serie de standarde internationale de raportare financiara.

Problema de baza pentru societatile care indeplinesc, criteriile adecvate adoptarii IAS respectiv a IFRS consta în asigurarea unui set de retratari pentru a da o imagine initiala principalei piese a situatiilor financiare, bilantul contabil.

Suita de inregistrari privind retratarea, presupunea interventia contului intermediar 1172 „Rezultat raportat provenit din adoptarea pentru prima data a IAS, exceptand IAS 29”.

Un rol mult mai complex în ceea ce priveste procedura de retratare este asigurat de aplicarea IFRS 1 „Adoptarea pentru prima data a IFRS-urilor” și inregistrarea rezultatului retratarii în contul 1176 „Rezultat reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene.

Revizuirea standardului IAS 1 „Prezentarea situatiilor financiare” clarifica intelegerea expresiei „prezinta fidel” și se presupune ca aplicarea standardelor IFRS ar rezulta din obtinerea situatiilor financiare, situatii ce redau o prezentare fidela.

Standardul cere ca o entitate sa prezinte activele și datoriile în ordinea lichiditatii numai cand o prezentare pe baza lichiditatii este mai relevanta decat o prezentare de tip „curent/necurent”.

Standardul revizuit interzice publicarea elementelor extraordinare în situatiile financiare.

In concluzie, sistemul contabil romanesc trebuie sa se supuna obiectivului de satisfacere a cerintelor utilizatorilor de informatii, iar elaborarea produselor contabile nu trebuie sa serveasca primordial rolului de control.

De altfel nevoia de noi capitaluri obliga intreprinderile la gasirea unor noi medote de crestere a performantelor și de prezentare a acestora intr-o forma accesibila tuturor investitorilor.

Aceasta lucrare a incercat sa arate o noua cale de furnizare a informatiilor contabile, cale necesara demersurilor Romaniei spre o economie de piata functionala.

Anexa 1

BILANȚ

Încheiat la data de 31.12.2006

lei

CONTUL DE PROFIT și PIERDERE LA 31.12.2006 2005 2006

Analiza rezultatului din exoluatare

Anexa 2