Analiza Cheltuielilor Si Veniturilor la S.c. Agromec Tractorul Cuza Voda S.a

Economie

Analiza Cheltuielilor Si Veniturilor la S.c. Agromec Tractorul Cuza Voda S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Capitolul I – Delimitarea cheltuielilor și veniturilor

1.1. Delimitări privind cheltuielile

1.2. Delimitări privind veniturile

1.3. Abordări ale rezultatului economic

Capitolul II – S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. – Prezentare generală

2.1. Date generale S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

2.2. Relațiile cu terții

2.3. Structura organizatorică a S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Capitolul III – Studiu de caz privind analiza cheltuielilor și veniturilor la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

3.1. Cheltuielile și veniturile aferente S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

3.2. Contabilitatea veniturilor și a cheltuielilor la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

3.3. Determinarea rezultatului și calculul impozitului pe profit

3.4. Analiza veniturilor și a cheltuielilor la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Capitolul I – Delimitarea cheltuielilor și veniturilor

Delimitări privind cheltuielile

Analizată prin prisma teoriei informaționale, teoria contabilă are o dublă determinare: calitativă sau de identificare și cantitativă sau de stare. Determinarea calitativă indică felul și natura elementelor de patrimoniu la care se referă informația iar determinarea cantitativă se referă fie la starea în care se află elementele de patrimoniu, fie la valoarea definită prin raportare.

În mod concret, informațiile contabile se identifică cu datele financiar-contabile privind starea și mișcarea elementelor patrimoniale și cu indicatorii economico-financiari privind resursele și rezultatele obținute.

Structurile calitative folosite în contabilitate pentru modelarea patrimonială sunt cele de activ, pasiv, cheltuieli și venituri. Activele și pasivele sunt structuri proprii ale relațiilor de alocare a elementelor patrimoniale, iar cheltuielile și veniturile – structuri specifice activităților economice și sociale care produc transformări în masă patrimoniului.

Definirea cheltuielilor

Într-o accepțiune generală, cheltuiala desemnează în expresie valorică raporturile patrimoniale cu privire la cumpărarea și utilizarea resurselor economice în cadrul activității desfășurate de întreprindere și reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:

consumurile, lucrările executate și serviciile prestate de care beneficiază unitatea;

cheltuielile cu personalul;

executarea unor obligații legale sau contractuale de către unitate;

cheltuieli extraordinare.

În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercițiului financiar se cuprind, de asemenea:

amortizările și provizioanele constituite;

valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.

Cadrul conceptual IASB definitivat în 1989 definește cheltuielile ca fiind diminuări de avantaje economice apărute în cursul exercițiului sub forma scăderilor de activ sau a creșterilor de pasiv care generează o scădere a capitalurilor proprii altfel decât prin distribuirea de capital proprietarilor. Această definiție înglobează cheltuielile din activitatea curenta, dar și pierderile generate de catastrofe naturale, cesiunea de imobilizări.

În general, prin cheltuieli se înțeleg atât pierderi și minusuri de valoare cât și cheltuieli care se referă la activitatea curentă a întreprinderii. În mod obișnuit cheltuielile iau forma unei ieșiri sau a unei diminuări de valoare a activelor de tipul lichidităților sau echipamentelor. Definiția pierderilor cuprinde, de asemenea, pierderi latente (generate de modificarea cursurilor valutare).

Conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Definiția cheltuielilor include pierderile, precum și acele cheltuieli care apar în procesul desfășurării activităților curente ale întreprinderii. De exemplu, cheltuielile ce apar în cursul activităților curente ale întreprinderii includ costul vânzărilor, salariile și amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieșirii sau scăderii valorii activelor cum ar fi: numerarul sau echivalentul numerarului, stocurile, terenurile și mijloacele fixe.

Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiției cheltuielilor și care pot apărea sau nu pot apărea pe parcursul desfășurării activităților curente ale întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din dezastre, cum ar fi inundațiile sau incendiile, precum și cele rezultate din ieșirea activelor pe termen lung. De asemenea definiția cheltuielilor include și pierderile nerealizate, de exemplu cele rezultate din creșterea cursului de schimb valutar în cazul unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută. De obicei în contul de profit și pierdere prezentarea pierderilor se efectuează distinct, datorită importanței cunoașterii existenței și valorii acestora, în procesul decizional. Pierderile, sunt raportate de regulă la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. De fapt aceasta înseamnă că recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoașterea simultană sau combinată a veniturilor și cheltuielilor care rezultă direct și concomitent din aceleași tranzacții sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în același timp cu venitul din vânzarea bunurilor. Totuși aplicarea conceptului conectării în conformitate cu prevederile prezentului “cadru general” nu permite recunoașterea în balanța elementelor care nu corespund definiției activelor sau datoriilor.

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe baza unei proceduri de alocare sistematică și rațională, atunci când se așteaptă să se obțină beneficii economice în decursul a mai multor perioade contabile și când asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar în mod vag sau indirect. Această modalitate este deseori necesară în procesul recunoașterii cheltuielilor asociate cu utilizarea unor active, cum ar fi terenuri și mijloace fixe, fond comercial, licențe și mărci de comerț; în astfel de cazuri cheltuiala este prezentată ca amortizare. Aceste proceduri de alocare au drept scop recunoașterea cheltuielilor în cadrul perioadelor contabile în care se consumă sau expiră beneficiile economice asociate acestor elemente.

O cheltuială este recunoscută în contul de profit și pierdere atunci când un cost nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când în măsura în care viitoarele beneficii economice nu corespund sau încetează să mai corespundă condițiilor pentru recunoașterea în bilanț sub forma de activ.

O cheltuială este, de asemenea, recunoscută în contul de profit și pierdere în acele situații în care apare o datorie față de recunoașterea unui activ, cum ar fi în cazul în care datoria apare ca urmare a acordării de garanții pentru produsele vândute.

Pentru reprezentarea cheltuielilor se pornește de la caracterul de proces al activităților consumatoare de resurse. În acest caz cheltuielile sunt reprezentate în patru momente: angajarea, consumul, plățile și imputarea.

angajarea are loc în momentul în care se contractează obligația bănească generatoare de plăți sau consumatoare de resurse.

consumul este specific utilizării efective sau "sacrificării" resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive, după caz.

plățile constau în achitarea unor sume de bani ca echivalent în cadrul relațiilor financiare.

imputarea reprezintă momentul în care cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obținute.

Conform principiului independenței exercițiilor, toate operațiile care determină cheltuieli sunt înregistrate în momentul angajării lor. Astfel, se poate spune că contabilitatea este organizată sub forma unei "contabilități de angajamente" care presupune individualizarea și reflectarea cheltuielilor în faza de angajare și consum.

Conform principiului rezultatului este necesar să se delimiteze momentul când cheltuielile se consideră consumate iar pe această bază imputarea costului atașat în vederea determinării rezultatului net.

Pentru delimitarea și evidențierea cheltuielilor se poate folosi și criteriul "contabilitate și trezorerie". În acest caz tranzacțiile sunt separate și înregistrate în categoria cheltuielilor numai la decontarea lor la trezorerie. Astfel, cheltuielile sunt reprezentate numai în momentul efectuării plății.

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de rezultate atunci când s-a produs o diminuare a avantajelor economice viitoare generate de o diminuare de activ sau de o creștere de pasiv și atunci când diminuarea de avantaje economice viitoare poate fi măsurată în mod fiabil.

Atunci când unele avantaje economice sunt așteptate sau se referă la mai multe perioade contabile, cheltuielile sunt înscrise în contul de rezultate pe baza procedurilor sistematice și raționale de alocare sub forma amortizării.

Clasificarea și conținutul conturilor de cheltuieli

După cum se arată în contabilitatea anglo-saxonă, cheltuielile se află într-o conexiune cu veniturile deja recunoscute, proces cunoscut ca "matching". Toate cheltuielile angajate în cursul exercițiului care nu se pot atașa veniturilor realizate sunt recunoscute ca active, fiind imobilizate, stocate sau repartizate asupra mai multor exerciții. Generalizând, se poate aprecia că în contabilitatea financiară cheltuielile se grupează în: cheltuieli curente, cheltuieli înregistrate în avans, cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții și cheltuieli de plată.

Cheltuielile curente cuprind cheltuielile angajate și recunoscute de rezultatul exercițiului curent.

Cheltuielile înregistrate în avans și cele de repartizat pe mai multe exerciții sunt, după caz, cheltuieli constatate sau angajate în exercițiul "N", dar recunoscute de rezultatul exercițiului "N+1" sau exercițiul "N+ ("(=1,…,n)).

Cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-au primit până la închiderea exercițiului documentele constatatoare.

În România există două criterii care stau la baza structurării cheltuielilor: cel al naturii cheltuielilor și cel al destinației acestora. Astfel, în timp ce contabilitatea financiară particularizează cheltuielile după natura lor din momentul angajării, contabilitatea de gestiune înregistrează cheltuielile pe destinații prin colectarea și repartizarea lor pe obiect de activitate pentru calculul costului produselor, serviciilor, activităților.

Particularizând, în raport de cele două structuri, contabilitatea financiară reflectă cheltuielile într-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea și naturii resurselor consumate astfel:

Cheltuielile din activitatea de exploatare cuprind: cheltuieli.

Cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-au primit până la închiderea exercițiului documentele constatatoare.

În România există două criterii care stau la baza structurării cheltuielilor: cel al naturii cheltuielilor și cel al destinației acestora. Astfel, în timp ce contabilitatea financiară particularizează cheltuielile după natura lor din momentul angajării, contabilitatea de gestiune înregistrează cheltuielile pe destinații prin colectarea și repartizarea lor pe obiect de activitate pentru calculul costului produselor, serviciilor, activităților.

Particularizând, în raport de cele două structuri, contabilitatea financiară reflectă cheltuielile într-o clasificare corespunzătoare naturii activităților pe care le desfășoară întreprinderea și naturii resurselor consumate astfel:

Cheltuielile din activitatea de exploatare cuprind: cheltuielile ocazionate de desfășurarea activității înscrise în obiectul firmei, legate de producție, prestări servicii sau operații comerciale.

Din această categorie fac parte:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și a apei consumate; valoarea activelor biologice de natura stocurilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente.

Cheltuielile cu amortizările și provizioanele cuprind: amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale, provizioane pentru riscuri și cheltuieli, provizioane pentru deprecierea imobilizărilor, provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție, provizioane pentru deprecierea creanțelor și titlurilor de plasament, amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor, etc.

Cheltuielile din activitatea financiară cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele.

Cheltuieli cu impozitul pe profit reprezintă impozitul calculat asupra profitului impozabil conform legii. Ceea ce este caracteristic pentru întregul model de contabilitate financiară a cheltuielilor este aducerea lor la un anumit nivel de compatibilitate și comparabilitate cu veniturile, încât rezultatul exercițiului să încorporeze toate eforturile financiare ale agentului economic, toate efectele exploatării dar și toate influențele conjuncturale sau accidentale, interne sau externe, în limita unui segment de gestiune foarte clar delimitat.

Contabilitatea cheltuielilor

Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile într-o clasificare corespunzătoare naturii activității pe care o desfășoară întreprinderea și naturii resurselor consumate. Această structură se regăsește la nivelul grupelor de conturi astfel:

Cheltuieli de exploatare:

Grupa 60: Cheltuieli privind stocurile

Grupa 61: Cheltuieli cu serviciile executate de terți

Grupa 62: Cheltuieli cu alte servicii executate de terți

Grupa 63: Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

Grupa 64: Cheltuieli cu personalul

Grupa 65: Alte cheltuieli de exploatare

Grupa 68: Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare

Cheltuieli financiare:

Grupa 66: Cheltuieli financiare

Cheltuieli de exploatare

Activitatea de exploatare cuprinde toate operațiile economice și comerciale privind aprovizionarea, producția și desfacerea bunurilor, lucrărilor și serviciilor. De asemenea, sunt incluse și operațiile privind investițiile prin care se realizează producția și construcția proprie de mijloace fixe. Contabilitatea operațiilor privind constatarea cheltuielilor se diferențiază în funcție de natura resurselor utilizate.

Contabilitatea cheltuielilor cu materiile prime, materialele și mărfurile

Prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime, materialele consumabile, combustibilul, materiale de ambalat, obiecte de inventar, alte materiale nestocate, energia și apa, mărfuri. În ceea ce privește metodele de evaluare a bunurilor ieșite din stoc, contabilitatea din România recomandă două metode și anume: metoda costului mediu ponderat (CMP) și metoda primului intrat – primul ieșit (FIFO).

Totuși, datorită faptului că metodele CMP și FIFO nu asigură o reflectare reală a fluxurilor de stocuri în condițiile inflației, fiscalitatea tinde spre utilizarea metodei LIFO (ultimul intrat – primul ieșit) considerată mai adecvată determinării rezultatului exercițiului.

În funcție de metoda de inventar utilizată pot apărea următoarele tipuri de înregistrări:

Metoda inventarului permanent

Înregistrarea cheltuielilor colectate în cursul lunii:

descărcarea gestiunii de materialele, materiile prime, mărfurile, etc. consumate:

înregistrarea consumului de energie electrică, termică și apă:

Metoda inventarului intermitent

Această metoda presupune utilizarea numai a conturilor de cheltuieli în cursul lunii. Tipurile de înregistrări care apar sunt:

preluarea la cheltuieli, la deschiderea exercițiului, a stocurilor inițiale de materii prime, materiale și mărfuri:

înregistrarea cumpărărilor de stocuri efectuate în cursul exercițiului:

preluarea la stocuri, la închiderea exercițiului, a stocurilor determinate și evaluate pe bază de inventar:

Cheltuieli cu serviciile executate de terți

Aceste cheltuieli sunt grupate în două categorii:

cheltuieli privind lucrările și serviciile ocazionate direct de desfășurarea activității, în ansamblu, a întreprinderii (ex.: lucrările de întreținere și reparații, redevențe, locații de gestiune și chirii, prime de asigurare, studii și cercetări). Toate aceste cheltuieli se înregistrează în grupa 61: "Cheltuieli cu serviciile prestate de terți"

cheltuieli privind lucrările și serviciile legate direct de activitățile de ansamblu, desfășurate de întreprindere (colaborări cu terții, comisioane și onorarii, protocol, reclamă și publicitate, transportul de bunuri, persoane, deplasări, detașări, transferări, poșta și telecomunicații, alte servicii executate de terți).

Aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 62: "Cheltuieli cu alte servicii executate de terți". Înregistrările care se efectuează sunt:

Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsăminte asimilate cuprind impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub formă de: prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă, TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură, diferențe de preț la gaze și țiței obținute din producția internă, accize, impozitul pe dividende, impozitul pe terenuri, impozitul pe clădiri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, alte impozite și taxe.

Cheltuieli cu personalul

În această categorie sunt incluse: cheltuieli cu salariile personalului, cheltuieli privind contribuția întreprinderii la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la fondul de șomaj. Înregistrarea contabilă este de forma:

Alte cheltuieli de exploatare

În categoria acestor cheltuieli intră:

pierderile din creanțe, diferențele din lichidarea datoriilor și creanțelor

valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate sau plătite, valoarea donațiilor sau subvențiilor acordate

cheltuielile privind operațiile de capital sunt ocazionate de valoarea neamortizată a activelor imobilizate neamortizabile cedate sau scoase din evidență, pierderilor determinate de răscumpărarea propriilor acțiuni, cheltuieli determinate de încetarea unor activități, și alte cheltuieli excepționale. Înregistrarea cheltuielilor se face prin formula:

Cheltuieli financiare

Activitatea financiară cuprinde: derularea relațiilor financiare de capital; organizarea și asigurarea circuitului lichidităților și disponibilului în conturile bancare; emiterea, cumpărarea, vânzarea și răscumpărarea hârtiilor de valoare; angajarea și plasarea titlurilor de împrumuturi și altele.

Cheltuielile financiare cuprind: dobânzile curente aferente împrumuturilor primite și altor datorii privind exercițiul în curs; pierderi din creanțe legate de participații; sconturile acordate clienților; diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din operațiunile curente efectuate în devize sau aferente disponibilităților în devize; pierderile nete rezultate din vânzarea titlurilor de plasament și altele.

Toate operațiunile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile grupei 66: "Cheltuieli financiare". Principalele tipuri de înregistrări sunt:

Cheltuieli cu dobânzile

Mărimea cheltuielilor este determinată de felul dobânzii, mărimea creditului și durata de rambursare. Cheltuieli privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontare cu clienții, inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit în cazul în care decontarea se face înainte de termen.

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate se referă la diferența nefavorabilă între prețul de cesiune și valoarea contabilă de intrare a valorilor mobiliare de plasament.

Cheltuieli privind diferențele de curs valutar cuprind diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize ale întreprinderii și cele constatate la evaluarea la zi a disponibilităților bancare în devize, disponibilităților în devize existente în casierie și creditele deschise în devize.

În cazul creanțelor și disponibilităților, diferențele nefavorabile de curs valutar apar în situația în care valoarea contabila de intrare, din momentul derulării operației, este mai mare decât valoarea la cursul zilei din momentul încasării creanței sau evaluării disponibilităților. Pentru datorii, diferențele nefavorabile apar în situația inversă.

Alte cheltuieli financiare cuprind toate naturile de cheltuieli financiare altele decât cele înregistrate în celelalte conturi din grupa 66.

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

Delimitări privind veniturile

Definirea veniturilor

Într-o accepțiune generală, veniturile delimitează în expresie valorică raporturile patrimoniale privind obținerea și realizarea rezultatelor.

În Ordinul Ministrului Finanțelor Publice, veniturile se definesc ca fiind creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Definiția veniturilor include atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse. Veniturile din activitățile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, subvenții dobânzi, dividende, prestări de servicii, redevențe și chirii.

Câștigurile reprezintă alte elemente care corespund definiției veniturilor și pot apărea sau nu ca rezultat al activității curente a întreprinderii. Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice și din acest punct de vedere nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în acest cadru general câștigurile nu sunt privite ca elemente separate.

Câștigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieșirii activelor imobilizate pe termen mediu și lung. Definiția veniturilor include totodată și câștigurile nerealizate, de exemplu cele rezultate din creșterea valorii contabile a activelor pe termen lung. Prezentarea câștigurilor în contul de profit și pierdere se realizează de obicei distinct, deoarece cunoașterea existenței acestora este importantă pentru procesul decizional. Câștigurile sunt prezentate de regulă la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.

Veniturile pot fi utilizate pentru achiziționarea de active sau pentru creșterea valorii diferitelor tipuri de active, de exemplu: numerar, creanțe, bunuri și servicii primite în schimbul bunurilor și al serviciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din lichidarea datoriilor. De exemplu, o întreprindere poate furniza bunuri și servicii unui creditor în scopul lichidării unei datorii legate de un credit în derulare.

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când a avut loc o creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Aceasta presupune că recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii activelor sau a reducerii datoriilor.

Procedurile adoptate în practică în mod normal pentru recunoașterea veniturilor, de exemplu cerința ca nivelul să fie obținut, constituie aplicații ale criteriilor de recunoaștere prezentate în acest “cadru general”. Astfel de proceduri conduc în general la limitarea recunoașterii ca venituri numai a acelor elemente ce pot fi evaluate în mod credibil și care au un grad suficient de certitudine.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat din:

livrări de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii și avantajele pe care unitatea patrimonială a consimțit să le primească;

executarea unei obligații legale sau contractuale din partea terților;

În cazul veniturilor pentru determinarea rezultatului financiar se cuprind, de asemenea, veniturile din:

producția stocată;

producția imobilizată;

prețul de vânzare al activelor cedate.

Cadrul conceptual IASC definitivat în 1989 prezintă veniturile ca fiind creșteri de avantaje economice înregistrate sub forma creșterilor de activ sau diminuărilor de pasiv și care generează o majorare a capitalurilor proprii pe altă cale decât aporturi noi de capital. În această definiție sunt înglobate atât veniturile care provin din activitatea curenta cât și câștigurile provenite din cesiunea de imobilizări sau din plusurile de valoare stabilite cu ocazia reevaluării.

În general, prin venituri se înțeleg atât veniturile propriu-zise cât și alte venituri și plusvalori. Veniturile propriu-zise sunt generate de activitatea curentă a întreprinderii (vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, chirii). Elementele de venituri și plusvalorile pot fi sau nu generate de activitatea curentă a întreprinderii. Ele reprezintă creșteri de avantaje economice și în această calitate nu diferă din punct de vedere al naturii de veniturile propriu-zise.

În definiția veniturilor sunt incluse și plusurile de valoare latente, ca de exemplu cele provenite din reevaluarea activelor mobiliare cotate.

În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: producția, facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea și încorporarea.

Producția este momentul creării rezultatului ca produs al activității consumatoare de resurse.

Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferarea dreptului de proprietate de la vânzător la client.

Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transforma în bani.

Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.

Conform principiului independenței exercițiilor, toate operațiile care determină venituri sunt înregistrate în momentul generării lor. Dacă se ține seama de faptul că orice întreprindere își organizează o contabilitate de angajamente, se poate spune că individualizarea și reflectarea veniturilor se realizează în momentul vânzării bunului, lucrării sau serviciului.

Respectând principiul rezultatului se delimitează momentul realizării veniturilor, adică momentul transferării dreptului de proprietate (dacă veniturile sunt legate de vânzări) sau momentul constatării lor (ex.: dobânzi de încasat, chirii).

Conform contabilității de trezorerie veniturile sunt înregistrate numai la decontarea lor, adică în momentul încasării rezultatului.

Clasificarea și conținutul conturilor de venituri

Contabilitatea anglo-saxonă recunoaște ca pasive toate veniturile înregistrate în avans care sunt atribuite exercițiilor viitoare. Contabilitatea financiară grupează veniturile în următoarele categorii: venituri curente, venituri înregistrate în avans și venituri de realizat.

Veniturile curente sunt constatate, înregistrate și încorporate în rezultatul exercițiului curent.

Veniturile înregistrate în avans sunt constatate în exercițiul N dar sunt încorporate în rezultatului exercițiului N+1(sunt aferente exercițiului N+1).

Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv în exercițiul N și încorporate în rezultatul aceluiași exercițiu, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare.

Veniturile prezentate în contul de rezultate pot fi grupate după mai multe criterii. Astfel, în România s-au reținut două criterii de clasificare a veniturilor: cel al naturii veniturilor și cel al destinației veniturilor. În contabilitatea financiară veniturile se grupează în funcție de natura activității producătoare de rezultate (activitate de exploatare și financiară) iar în cadrul fiecărei activități veniturile se delimitează în funcție de natura rezultatelor obținute.

Astfel:

a) Veniturile din activitatea de exploatare, cuprind:

venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate, care se înregistrează în contabilitate la momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe bază de factură sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate al bunurilor respective asupra clienților;

venituri din producția stocată, reprezentând variația în plus sau în minus între valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la finele perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale acestora, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite pentru acestea;

venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale sau necorporale;

venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile primite pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază întreprinderea din partea statului, a colectivităților publice sau a altor agenți economici;

alte venituri din activitatea de exploatare curentă, cuprinzând venituri din creanțe recuperate, despăgubiri, penalități, alte venituri din operații de gestiune, operații de capital (venituri din cedarea activelor, subvenții pentru investiții, alte venituri din operații de capital) și alte venituri din exploatare;

veniturile realizate în avans, reprezentând încasări sau creanțe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestații neefectuate, nu se consideră venituri ale exercițiului și se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct.

b) Veniturile din activitatea financiară, cuprind:

venituri din participații;

venituri din alte imobilizări financiare;

venituri din creanțe imobilizate;

venituri din titluri de plasament;

venituri din diferențe de curs valutar;

venituri din dobânzi;

venituri din sconturi obținute;

alte venituri financiare.

Contabilitatea veniturilor

Asemeni cheltuielilor, și veniturile sunt grupate de contabilitatea financiară în funcție de natura activității producătoare de rezultate. Grupele de conturi utilizate pentru înregistrarea în contabilitate a veniturilor obținute de întreprindere sunt structurate astfel:

Venituri din exploatare:

Grupa 70: Cifra de afaceri netă

Grupa 71: Venituri aferente costului producției în curs de execuție

Grupa 72: Venituri din producția de imobilizări

Grupa 74: Venituri din subvenții de exploatare

Grupa 75: Alte venituri din exploatare

Venituri financiare:

Grupa 76: Venituri financiare

Venituri din exploatare

Veniturile din exploatare sunt acele venituri obținute în faza de realizare a producției și în faza de vânzare a aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate. Totodată, se consideră venituri realizate, în funcție de care se determină rezultatul, numai cele din stadiul de vânzare, adică în faza în care are loc transferarea dreptului de proprietate.

În cazul veniturilor nelegate de vânzări (venituri financiare și venituri excepționale) acestea (veniturile) se consideră realizate în momentul realizării sau încasării.

Tipurile de înregistrări care se efectuează în contabilitatea veniturilor din exploatare:

venituri din producția stocată (metoda inventarului permanent):

înregistrarea diferențelor nefavorabile: costul de producție este mai mare decât prețul prestabilit (metoda înregistrării diferențelor în negru):

înregistrarea diferențelor favorabile: costul de producție este mai mic decât prețul prestabilit (metoda înregistrării diferențelor în negru):

În cazul inventarului intermitent se fac aceleași înregistrări ca cele de mai sus cu următoarele deosebiri:

este evidențiat stocul final constatat și evaluat în cadrul inventarului la cost de producție;

la deschiderea exercițiului financiar stocurile inițiale sunt preluate asupra veniturilor.

Semifabricatele pentru consumul propriu

obținerea semifabricatelor din producție proprie

transferarea de semifabricate în gestiunea de materiale consumabile (se poate înregistra în două moduri):

sau

Venituri realizate cu ocazia vânzării produselor, mărfurilor și prestării serviciilor:

Concomitent cu această înregistrare, în cazul inventarului permanent, se înregistrează descărcarea gestiunii în funcție de prețul la care se ține evidența.

pentru costul de producție sau prețul prestabilit privind producția stocată vândută:

Dacă evidența se ține la prețuri prestabilite se înregistrează și diferențele de preț aferente producției stocate vândute:

Venituri din producția de imobilizări:

Venituri din subvenții pentru exploatare primite la export sau pentru acoperirea pierderilor privind diferențele de preț la produsele subvenționate:

Venituri din creanțe reactivate privind clienții și debitorii diverși:

Alte venituri din exploatare

sumele datorate de salariați privind debitele, remunerațiile, sporuri sau adaosuri necuvenite și avansuri nejustificate:

sumele datorate de debitorii diverși ca urmare a pagubelor produse de aceștia:

sume încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă:

valoarea pierderilor din calamități, înregistrate inițial după natura lor iar apoi decontate asupra cheltuielilor extraordinare (ex.: stocuri calamitate):

creanțe asupra bugetului de stat privind sumele de încasat:

costul reparațiilor capitale efectuate cu forțe proprii, constatate la sfârșitul exercițiului financiar ca fiind aferente exercițiilor financiare următoare:

livrări de bunuri, prestări de servicii cu plata în rate:

valoarea lunară a redevenței de încasat:

venituri înregistrate în avans la conturile de regularizări și transferate asupra exercițiului curent:

bunuri sau valori primite prin donație sau cu titlu gratuit:

drepturi de personal neridicate după prescrierea acestora:

sumele de încasat sau încasate din despăgubiri și penalități:

sume cuvenite unității patrimoniale, de la bugetul statului, altele decât impozitele și taxele:

Veniturile din operații de capital provin din prețul de vânzare al activelor imobilizate cedate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată și din subvențiile pentru investiții virate la venituri. Ele se înregistrează astfel:

facturarea activelor imobilizate cedate:

cota parte a subvențiilor pentru investiții virate asupra rezultatului exercițiului:

Venituri financiare

Veniturile financiare cuprind: venituri din participații, titluri de plasament, imobilizări financiare cedate, diferențe favorabile de curs valutar, dobânzi cuvenite și alte venituri financiare.

Tipurile de înregistrări care intervin sunt:

dividende de încasat sau încasate, după caz, de întreprindere pentru participațiile la capitalul altor societăți:

dividende și dobânzi de încasat sau încasate din titluri imobilizate ale activității de portofoliu și alte titluri imobilizate:

venituri în avans, după caz, precum creanțele imobilizate:

dividende aferente titlurilor de plasament:

venituri din titluri de plasament cedate pentru diferențe între prețul de cesiune și cel de cumpărare:

venituri din diferențe favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize evaluate la cursul zilei cu ocazia închiderii exercițiului financiar:

dobânzi cuvenite pentru obligațiuni și alte titluri de plasament:

venituri financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilitățile din conturile bancare și din credite comerciale:

În cazul în care dobânzile se înregistrează în anul N dar se încasează în anul N+1, la sfârșitul anului N se stornează înregistrările de mai sus, urmând ca în momentul încasării să se debiteze conturile de trezorerie și să se crediteze conturile de venituri din dobânzi.

veniturile obținute din sconturile de decontare la furnizori și alți creditori:

Abordări ale rezultatului economic

Impozitul pe profit, unul din cele mai importante impozite directe reglementate de Codul fiscal român, are o sferă de cuprindere din ce în ce mai largă la nivel de contribuabili. Statul român îmbunătățește an de an dispozițiile de aplicare a impozitelor și taxelor la nivel de stat prin Norme Metodologice, Ordonanțe Guvernamentale, Ordonanțe Guvernamentale de Urgență, Hotărâri de Guvern și Legi ducând astfel la mai bune prelevări fiscale, pecuniare și definitive necesare finanțării globale a cheltuielilor publice. Impozitul pe profit ocupă un rol important atât prin prisma contribuției sale la formarea veniturilor bugetare cât și prin influențarea activităților generatoare de profit. Rolul ce revine impozitului, ca resursă de finanțare a cheltuielilor publice, dar și ca variabilă cu impact direct asupra venitului disponibil și implicit a consumului personal, investițiilor private, producției, ofertei și ocupării forței de muncă, este avut în vedere și în modelele de creștere economică echilibrată.

Profitul este surplusul obținut de o societate comercială atunci când venitul total pe care acesta il obține din toate activitățile sale depășește cheltuielile necesare realizării acestor activități. Profitul brut (profitul impozabil) efectiv realizat al unei societăți comerciale este calculat prin scăderea tuturor cheltuielilor (deductibile) din venitul total obținut de societate.

Profitul net se calculează prin scăderea din profitul brut a cotelor de impozit pe profit. Perioada impozabilă este anul fiscal care de regulă este anul calendaristic iar dacă un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu unele excepții. Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Odata cu intrarea în Uniunea Europeană s-a impus un anumit sistem fiscal și desigur au fost și necesare anumite reglementări din punct de vedere fiscal, pentru a putea avea o comunicare cât mai profundă și benefică cu Uniunea Europeană.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, urmatoarele persoane – contribuabili: persoanele juridice române; persoanele juridice străine care desfășoară o activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfasoară o activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică; persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română; persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română.

Sfera de cuprindere a impozitului și scutiri de la plata impozitului

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:

în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate;

în cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuit sediului permanent;

în cazul persoanelor juridice străine și al persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitatea în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, dacă legea nu prevede altfel;

persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil; pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, cu modificările ulterioare;

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii

fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii.

Banca Națională a României;

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru anumite tipuri de venituri:

cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;

contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;

taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;

donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate din venituri scutite;

veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;

veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale.

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Organizațiile datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, impozit calculat prin aplicarea cotei de 16%.

Alte scutiri:

în cazul persoanelor juridice care au obținut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zonă defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi se aplică în continuare pe perioada existenței zonei defavorizate.

contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiții înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, și care continuă investițiile conform ordonanței menționate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidențiate, făcute cu investițiile respective, fără a depăși data de 31 decembrie 2006.

contribuabilii care își desfășoară activitatea în zona liberă pe bază de licență și care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiții în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 31 decembrie 2006. Nu se mai aplică în situația în care survin modificări în proporție de mai mult de 25% din numărul acțiunilor, pe parcursul unui an calendaristic în structura acționariatului contribuabilului.

contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de licență într-o zonă liberă au obligația de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.

contribuabilii direct implicați în producția de filme cinematografice, înscriși ca atare în Registrul cinematografic, beneficiază, până la data de 31 decembrie 2006, de: scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-părți din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei; reducerea impozitului pe profit în proporție de 20%, în cazul în care se creează noi locuri de muncă și se asigură creșterea numărului scriptic de angajați, cu cel puțin 10% față de anul financiar precedent.

Calculul profitului impozabil

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.

Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.

În cazul contribuabililor care desfășoară activități de servicii internaționale, în baza convențiilor la care România este parte, veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenții.

Tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia tranzacțiile între persoanele afiliate se efectuează în condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind prețurile de transfer.

Venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil:

dividendele primite de la o persoană juridică română;

diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de valoare a investițiilor financiare pe termen lung, reprezentând acțiuni deținute la societăți afiliate, titluri de participare și investiții deținute ca imobilizări, înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, lichidării investițiilor financiare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;

veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile și dividendele primite de o persoană juridică română, societate – mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întrunește cumulativ următoarele condiții:

plătește impozit pe profit, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări;

deține minimum 10% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru;

la data înregistrării venitului din dividende deține participația minimă (15% din capitalul social), pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani.

Sunt, de asemenea, neimpozabile și:

dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplinește cumulativ condițiile de mai sus;

dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăți – mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întrunește, cumulativ, următoarele condiții:

are una dintre formele de organizare prevăzute; în conformitate cu legislația fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv și, în temeiul unei convenții privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terț, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

plătește, în conformitate cu legislația fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

deține minimum 10% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru;

la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deține participația minimă prevăzută, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani.

Cheltuieli deductibile

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare:

cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate, efectuate de către salariați și administratori;

contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;

cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate;

cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;

taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;

Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în următoarele cazuri:

procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;

debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;

debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;

debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.

Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării: accelerata, liniara sau degresiva dupa caz, în functie de mijlocul fix achizitionat.

Cheltuielile aferente achiziționării de brevete, drepturi de autor, licențe, mărci de comerț sau fabrică și alte valori similare, precum și cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziționării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenție se poate utiliza și metoda de amortizare degresivă sau accelerată.

Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenție amortizabile și care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenție, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligația să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere de la data aplicării facilității respective, potrivit legii.

Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidențiată în sold la data de 31 decembrie 2003 amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizate, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.

Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și înființării și funcționării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcțiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare.

În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare.

Cheltuiala cu amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate.

În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Cheltuieli cu deductibilitate limitată:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice (13 lei);

cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Intră sub incidența acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor; grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariaților, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament;

perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;

cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

cheltuielile cu provizioane, în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanțelor asupra clienților și rezerve legale, în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil;

cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută;

amortizarea, în limita prevăzută;

cheltuielile efectuate, în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant;

cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant;

cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locatari;

cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;

cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepție, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilități societăților comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acțiuni obținut în urma procedurii de conversie a creanțelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

provizioanele pentru garanții de bună execuție acordate clienților;

provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;

sunt neîncasate într-o perioadă ce depășește 270 de zile de la data scadenței;

nu sunt garantate de altă persoană;

sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;

provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare și funcționare, de către instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare înscrise în Registrul general ținut de Banca Națională a României, precum și provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice similare;

rezervele tehnice constituite de societățile de asigurare și reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare și funcționare, cu excepția rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;

provizioanele de risc pentru operațiunile pe piețele financiare, constituite potrivit reglementărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare;

provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;

creanța este deținută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atestă această situație;

nu sunt garantate de altă persoană;

sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

provizioanele pentru închiderea și urmărirea postînchidere a depozitelor de deșeuri, constituite de contribuabilii care desfășoară activități de depozitare a deșeurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea și urmărirea postînchidere a depozitului, corespunzătoare cotei-părți din tarifele de depozitare percepute;

provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și reparare a parcului de aeronave și a componentelor aferente, potrivit programelor de întreținere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Contribuabilii autorizați să desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați să înregistreze în evidența contabilă și să deducă provizoane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenței dintre veniturile și cheltuielile din exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării zăcămintelor naturale.

Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependințelor și anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicată asupra diferenței dintre veniturile și cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării petroliere.

Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.

Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale și rezerve reprezentând facilități fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere, de la data aplicării facilității respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influențe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăți comerciale bancare – persoane juridice române și sucursalele băncilor străine, care își desfășoară activitatea în România.

Prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se înțelege și majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

Provizioanele constituite pentru creanțele asupra clienților, înregistrate de către contribuabili înainte de 1 ianuarie 2004, sunt deductibile în limitele prevăzute, în situația în care creanțele respective îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

nu sunt garantate de altă persoană;

sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;

au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;

creanța este deținută asupra unei persoane juridice pentru care a fost deschisă procedura falimentului, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atestă această situație;

nu au mai fost constituite provizioane deductibile fiscal pentru creanța respectivă.

Cheltuieli nedeductibile:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri.

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor legale. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;

cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;

cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se dețin participații, precum și de diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;

cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepțiile prevazute;

cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;

alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția prevederilor;

cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;

cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, și pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate. În această situație, contribuabilii care scot din evidență clienții neîncasați sunt obligați să comunice în scris acestora scoaterea din evidență a creanțelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;

cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

este în limita a 30% din cifra de afaceri;

nu depășește mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale care au legătură cu activitatea desfășurată de contribuabili și care depășesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual;

Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar au un statut mai special fiind integral deductibile sau nedeductibile dupa caz.

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare al capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

În condițiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.

În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitei stabilie mai sus. Cheltuielile din diferențele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

Dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, menționate în norme, și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, instituțiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată nu intră sub incidența prevederilor prezentului articol.

În cazul împrumuturilor obținute de la alte entități, dobânzile deductibile sunt limitate la:

nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; și

nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

În cazul unei persoane juridice străine care își desfășoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Pierderi fiscale

Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou-înființați sau de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite, după caz.

În cazul persoanelor juridice străine, se aplică luându-se în considerare numai veniturile și cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.

Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit și care anterior au realizat pierdere fiscală recupereaza pierderea din profiturile impozabile obținute de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale și limita celor 5 ani.

Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare. Pierderea fiscală netă este diferența dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire și profitul impozabil total în aceeași perioadă.

Aspecte fiscale internaționale

Veniturile unui sediu permanent

Persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România au obligația de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.

Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite, în următoarele condiții:

numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;

numai cheltuielile efectuate în scopul obținerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile

Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană separată și prin utilizarea regulilor prețurilor de transfer la stabilirea prețului de piață al unui transfer făcut între persoana juridică străină și sediul său permanent. Atunci când sediul permanent nu deține o factură pentru cheltuielile alocate lui de către sediul său principal, celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor și alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile prețurilor de transfer.

Înainte de a desfășura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice străine, trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscală competentă.

Venituri obținute de persoanele juridice străine din proprietăți imobiliare și din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare

Persoanele juridice străine care obțin venituri din proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română au obligația de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Veniturile din proprietățile imobiliare situate în România includ următoarele:

veniturile din închirierea sau cedarea folosinței proprietății imobiliare situate în România;

câștigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România;

câștigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăți imobiliare situate în România;

veniturile obținute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câștigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.

Orice persoană juridică străină care obține venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română are obligația de a plăti impozit pe profit, și de a depune declarații de impozit pe profit. Orice persoană juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligații.

Orice persoană juridică română sau persoană juridică străină cu sediul permanent în România, care plătește veniturile din proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română către o persoană juridică străină, are obligația de a reține impozitul calculat din veniturile plătite și de a vira impozitul reținut la bugetul de stat.

Credit fiscal

Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reținere la sursă și veniturile sunt impozitate atât în România cât și în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin reținerea și virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor legale.

Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăși impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit la profitul impozabil obținut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute sau la venitul obținut din statul străin.

Impozitul plătit unui stat străin este dedus, numai dacă persoana juridică română prezintă documentația corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin.

Pierderi fiscale externe

Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate este deductibilă doar din veniturile obținute din străinătate.

Pierderile realizate printr-un sediu permanent din străinătate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează și se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Plata impozitului

Contribuabilii, societăți comerciale bancare, persoane juridice române, și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația de a plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflație (decembrie față de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit, până la data de 15 aprilie inclusiv a anului următor. Au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

În cazul asocierilor fără personalitate juridică, impozitul datorat de către contribuabili și reținut de către persoana juridică responsabilă se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra părții din profiturile asocierii, care este atribuibilă fiecărui asociat. Persoana responsabilă are obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se distribuie rezultatul asocierii.

Contribuabilii platitori de impozit pe profit au obligația de a declara și plăti impozit pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.

Organizațiile nonprofit au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii au obligația de a declara și efectua trimestrial plăți anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflație (decembrie față de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fără a lua în calcul plățile anticipate efectuate în acel an.

Contribuabili nou înființați, înființați în cursul anului precedent sau care, la sfârșitul anului fiscal precedent, înregistrează pierdere fiscală, efectuează plăți anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată.

Contribuabilii care înregistrează pierdere contabilă la sfârșitul unui trimestru, nu mai au obligația de a efectua plata anticipată stabilită pentru acel trimestru.

Contribuabilii plătesc pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul III al aceluiași an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit.

Contribuabilii care definitivează până la data de 15 februarie închiderea exercițiului financiar anterior, depun declarația anuală de impozit pe profit și plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.

Persoanele juridice care încetează să existe în cursul anului fiscal au obligația să depună, declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la data depunerii situațiilor financiare la registrul comerțului.

Indicele de inflație necesar pentru actualizarea plăților anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plățile anticipate.

Depunerea declarațiilor de impozit pe profit

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

O dată cu declarația de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligația să depună și o declarație privind plățile și angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul și suma fiecărei plăți, numele și adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declarație sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internațional.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.

Reflectarea în contabilitate a impozitului pe profit

În acest sistem relativ complicat, pachetul conturilor pentru organizarea unei evidente cât mai riguroasa a impozitului pe profit datorat cuprinde, printre altele:

441 „Impozitul pe profit/venit”.

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”.

Sistemul operational de impozite și taxe este evidentiat în contabilitatea financiara în clasa 4, prin intermediul grupei de conturi 44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate” dispuse astfel:

441 „Impozitul pe profit/venit” reprezinta unul din principalele venituri bugetare și cu o frecvență relativ mare (lunar) în ceea ce priveste operatiile de calcul și inregistrare.

Cu ajutorul contului 441 se tine evidenta decontărilor cu bugetul statului/bugetele locale privind impozitul pe profit/venit. Este cont Bifunctional.

În creditul contului 441 "Impozitul pe profit/venit" se înregistrează:

sumele datorate de unitate către bugetul statului/bugetele locale, reprezentând impozitul pe profit (691);

impozitul pe profit aferent exercitiului financiar anterior în cazul corectarii erorilor contabile (658);

În debitul contului 441 "Impozitul pe profit/venit" se înregistrează:

sumele virate bugetului de stat/ bugetelor locale reprezentând impozitul pe profit/venit (512, 531);

datorii anulate (758).

Soldul creditor al contului 441 reprezintă sumele datorate de unitate, iar soldul debitor, sumele vărsate în plus.

Rezultatul din exploatarea și rezultatul final = Rezultatul curent

Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent

Impozitul pe profit = Profit impozabil × 16%

Capitolul II – S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. – Prezentare generală

2.1. Date generale S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Societatea Comercială “Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.” este persoană juridică română, cu capital privat având forma de societate comercială pe acțiuni, având sediul social în România, Județul Călărași, localitatea Cuza Vodă, cod poștal 917045, telefon/ fax 0242339009, fiind înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J/51/369/1996, cod fiscal RO 8179220.

Capitalul social subscris și vărsat integral la 31.12.2013 este de 251394 lei divizat în 502788 acțiuni la o valoare nominala de 0,50 lei/acțiune.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. are ca obiect de activitate cultura cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

În cadrul societății se desfășoară și obiecte secundare autorizate de ORC Călărași, cum sunt:

cultivarea plantelor pentru înmulțire;

activități auxiliare pentru producția vegetală;

lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale;

intermedieri în comerț cu combustibili, minereuri, metale și produse chimice pentru industrie;

intermedieri în comerțul cu produse diverse;

comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și tutunului neprelucrat;

depozitări;

manipulări.

Conform obiectului principal de activitate, societatea a exploatat în anul 2013 suprafața de 339,05 hectare teren arabil cultivate cu rapiță, grâu pentru consum, grâu pentru sămânță, floarea soarelui, porumb pentru consum și porumb pentru sămânță.

Principalele piețe de desfacere pentru producția realizată sau servicii prestate sunt reprezentate de:

vânzări de produse agricole (grâu) către clienți din industria morăritului și panificației;

vânzări de produse agricole (rapiță) către clienți din industria energetică;

vânzări de produse agricole (floarea soarelui) către clienți din industria alimentară;

vânzări de produse agricole (porumb consum) către clienți din industria energetică

vânzări de produse agricole (porumb sămânță) către clienți producători agricoli;

prestări servicii (lucrări agricole) către clienți persoane fizice și juridice din domeniul agriculturii.

Distribuirea s-a efectuat pe bază de contracte de vânzare – cumpărare pentru produsele agricole și contracte de prestări servicii pentru lucrările agricole efectuate.

Aprovizionarea cu materii prime și materiale necesare procesului de producție se face pe bază de contracte și comenzi, din surse interne, la prețuri negociabile.

Stocurile de materii prime și materiale înregistrate la finele anului 2013 pentru întreținerea culturilor înființate în campania de toamnă (grâu și răpită) și începerea campaniei agricole de primăvara (floarea soarelui și porumb) sunt dimensionate încât să nu genereze cheltuieli inutile de stocuri și nici să determine întreruperi sau încetări ale activității de producție.

2.2. Relațiile cu terții

Principalii furnizori de servicii, materiale și prestări servicii pentru desfășurarea activității sunt:

S.C. Comfert S.R.L. Bacău

S.C. Fogid S.R.L.

NHR Agroparteners S.R.L.

S.C. Adidana S.R.L.

S.C. Cupidon Basfalion S.R.L.

S.C. Agrorom Consulting S.R.L.

S.C. Agro Oyl S.R.L.

S.C. Măria Invest Trading S.R.L.

S.C. Agro Chirnogi S.A.

Principalii clienți sunt:

S.C. Gargill Agricultura S.R.L.

S.C. Ilsa S.A.

S.C. Master Cereal S.R.L.

S.C. Bunge România S.R.L.

S.C. GNP Industrial Prest S.R.L.

2.3. Structura organizatorică a S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Organele de conducere a S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. sunt:

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Director General;

Adunarea Generală a Acționarilor (AGA)

Adunarea generală a acționarilor (AGA) este organul de conducere al S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. în integritatea ei, care decide asupra activității acesteia și asupra politicii ei economice și comerciale. AGA poate fi ordinară sau extraordinară. AGA ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an în cel mult trei luni de la încheierea exercițiului financiar. Principalele atribuții ale AGA ordinară constau în discutarea, aprobarea sau modificarea bilanțului contabil după ascultarea raportului administratorilor și cenzorilor și fixarea dividendelor precum și stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli și după caz, programul de activitate pentru exercițiul financiar următor.

AGA extraordinară se convoacă de către Consiliul de Administrație la cererea cenzorilor precum și în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% în curs de 2 ani consecutivi. AGA extraordinară se întrunește de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre pentru:

schimbarea formei juridice sau a obiectului de activitate a societății;

mutarea sediului;

majorarea sau reducerea capitalului social;

fuzionare cu alte societăți;

orice modificare a Actului Constitutiv.

Consiliul de Administrație

Consiliul de administrație al S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. este compus trei membrii, dintre care președintele societății este și președintele Consiliului de Administrație.

Principalele atribuții ale Consiliului de Administrație sunt aprobarea structurii organizatorice a societății, răspunde de executarea bugetului de venituri și cheltuieli și în funcție de situație propune actualizarea acestuia. Consiliul de Administrație are datoria de a prezenta anual la AGA (în termen de 3 luni după încheierea exercițiului financiar) raportul cu privire la activitatea societății, bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul precedent, repartizarea profitului net, precum și proiectul de buget al societății pe anul în curs.

Conducerea S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. este asigurată de Directorul General care răspunde pentru funcțiile de bază ale societății (funcția economică, comercială, administrativ și cercetare-dezvoltare), ducand la îndeplinire toate hotararile AGA.

Capitolul III – Studiu de caz privind analiza cheltuielilor și veniturilor la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

3.1. Cheltuielile și veniturile aferente S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Angajarea și deductibilitatea cheltuielilor

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. are un compartiment contabil care se ocupă cu:

întocmirea documentelor justificative privind operațiile patrimoniale;

organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității;

organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului și valorificarea rezultatelor acestuia;

respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, publicarea și depunerea la termen a acestora la organele de drept;

păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare;

organizarea contabilității de gestiune, adaptată la specificul societății.

Pentru înregistrarea cheltuielilor, compartimentul contabil folosește următoarele conturi din clasa 6:

6022 „Cheltuieli privind combustibilii”

6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb”

6025 „Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat”

6028 „Cheltuieli privind alte materiale consumabile”

603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”

605 „Cheltuieli privind energia și apa”

611 „Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile”

612 „Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”

613 „Cheltuieli cu primele de asigurare”

624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal”

625 „Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări”

626 „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”

627 „Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate”

628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

641 „Cheltuieli cu salariile personalului”

642 „Cheltuieli cu avantajele în natură și tichetele acordate salariaților”

6451 „Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”

6452 „Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

6453 „Cheltuieli privind contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

668 „Alte cheltuieli financiare și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare”

681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere”

6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”

6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante”

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”

Pentru înregistrarea veniturilor, se folosesc următoarele conturi din clasa 7:

701 ” Venituri din vânzarea produselor finite, produselor agricole și a activelor biologice de natura stocurilor”

704 „Venituri din servicii prestate”

706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”

711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse"

722 „Venituri din producția de imobilizări corporale”

7411 „Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri”

7584 „Venituri din subvenții pentru investiții”

766 „Venituri din dobânzi”

3.2. Contabilitatea veniturilor și a cheltuielilor la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

În cursul anului 2014 S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. a efectuat o serie de cheltuieli pentru desfășurarea activității. În continuare vor fi prezentate exemple de înregistrări privind cheltuielile efectuate de societate în acest an.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. achită contravaloarea a 1.000 litrii de combustibil (motorină) procurat de la S.C. Lukoil România S.R.L. la un preț de 5,57 lei/litru, dintr-un avans de trezorerie conform bonului nr. 227/12.02.2014.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. achită contravaloarea a două anvelope pentru un utilaj, la un preț unitar de 1.072 lei, achiziționate de la NHR Agroparteners S.R.L. pe baza facturii fiscale nr. 473/20.02.2014.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. dă în folosință anvelopele achiziționate anterior.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. cumpara 500 kg semințe de floarea soarelui, preț unitar 1,75 lei/kg, de la S.C. Fogid S.R.L. pe baza facturii fiscale nr. 184/14.03.2014.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. seamănă semințele achiziționate anterior.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. cumpară 20.000 kg grâu, la un preț unitar de 0,70 lei/kg, de la S.C. Fogid S.R.L. pe baza facturii fiscale nr. 186/14.03.2014

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. seamănă grâul achiziționat anterior.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. cumpară 2.780 kg porumb, preț unitar 0.60 lei/kg, de la S.C. Agro Chirnogi S.A. pe baza facturii fiscale nr. 261/21.03.2014

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. seamănă porumbul achiziționat anterior.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. cumpară de la S.C. Comfert S.R.L. Bacău 15.000 kg azotat de amoniu, la un preț unitar de 1,20 lei/kg, pe baza facturii fiscale nr. 617/25.03.2014.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. dă în folosință îngrășămintele achiziționate anterior.

Se înregistrează cheltuieli cu darea în consum a obiectelor de inventar.

Se înregistrează plata energiei electrice conform facturii fiscale nr.2618/30.04.2014 primită de la S.C. Enel Distribuție Dobrogea S.A.

Se înregistrează cheltuiala cu reparații la sediul firmei.

Se înregistrează cheltuiala cu chiria pe baza chitanței nr. 83/15.06.2014 eliberate de proprietar.

Se înregistrează plata poliței de asigurare nr. 3057/20.06.2014 pentru utilajele aflate în patrimoniul societății.

Se înregistrează cheltuielile cu transportul pe care societatea le suportă pentru salariații săi.

Se înregistrează cheltuieli cu deplasările personalului societății în vederea desfacerii de marfă și a promovării produselor pe baza ordinelor de deplasare și a decontului de cheltuieli.

Se înregistrează plata serviciilor de telefonie conform facturii fiscale nr. 1272/30.06.2014 emise de S.C. Vodafone România S.A.

Se înregistrează cheltuielile cu comisioanele bancare.

Se înregistrează facturile de evidență contabilă, cele de servicii vamale, și alte servicii efectuate de terți.

Se înregistrează cheltuieli cu comisionul virat către Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Se înregistrează cheltuieli cu alte servicii executate de terți (copii xerox, spălat auto, etc.) plătite din casă.

Se înregistrează cheltuieli cu contribuția unității la fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap.

Se înregistrează cheltuieli cu alte impozite și taxe (taxe de notariat, taxe la Registrul comerțului, impozitul pe clădiri, etc.).

Se înregistrează cheltuielile cu salariile brute ale personalului.

Se înregistrează cheltuieli cu contribuția unității la asigurările sociale.

Se înregistrează cheltuieli cu contribuția unității la fondul de șomaj.

Se înregistrează cheltuieli cu contribuția unității la asigurările sociale de sănătate.

Se înregistrează cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante.

Se înregistrează cheltuieli privind impozitul pe profit.

Dobândirea și recunoașterea veniturilor

În cursul anului 2014, S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. a obținut unele venituri atât din activitatea curentă cât și din cea financiară. Exemple de înregistrări privind veniturile efectuate de societate:

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. vinde către S.C. Ilsa S.A. 60.000 kg grâu, la un preț unitar de 0.60 lei/kg conform facturii fiscale nr. 462/15.10.2014:

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. vinde către S.C. Bunge România S.R.L. 50.000 kg semințe de floarea soarelui, la un preț unitar de 1,70 lei/kg, conform facturii fiscale nr. 484/17.10.2014:

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. vinde către S.C. Master Cereal S.R.L. 65.000 kg porumb, la un preț unitar de 0,50 lei/kg, conform facturii fiscale nr. 492/27.10.2014:

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. efectuează lucrări agricole (recoltat) firmei S.C. Master Cereal S.R.L., conform facturii fiscale nr. 486/17.10.2014.

Se înregistrează venituri în urma închirierii unui depozit pentru cereale.

Se înregistrează producția de cereale realizată.

S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. construiește în regim propriu o clădire destinată spațiului de birouri.

Se înregistrează subvențiile primite, aferente terenului exploatat.

Se înregistrează subvențiile primite, aferente investițiilor efectuate.

Se înregistrează dobânzile primite, aferente disponibilităților aflate în conturi curente la bănci.

3.3. Determinarea rezultatului și calculul impozitului pe profit

Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea unei cote procentuale care în prezent este de 16 % asupra profitului impozabil:

Impozit pe profit = 16 % x Profit impozabil

Dacă din rezultatul brut al exercițiului se scade impozitul pe profit, se obține rezultatul net al exercițiului, rezultat care se regăsește în soldul final al contului 121 „Profit și pierdere” înscris în pasivul bilanțului contabil și explicat în contul de profit și pierdere. Deciziile privind modalitățile de repartizare a profitului sau acoperire a pierderii sunt luate de “Adunarea generală a asociaților”. Profitul impozabil se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculează lunar extracontabil, astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

În cele ce urmează vom calcula impozitul pe profit al S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A. la 31.12.2013 luând în calcul elementele patrimoniale, veniturile și cheltuielile prezentate în următoarele tabele.

Elemente patrimoniale la 31.12.2013:

Calculul impozitului pe profit la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Rezultatul impozabil = 2.108.773 – 1.596.100 – 0 + 54.125 = 566.798

Impozitul pe profit = Rezultatul impozabil x 16%

Impozitul pe profit = 566.798 x16% = 90.688

Înregistrarea în contabilitate:

Închiderea conturilor de venituri

Închiderea conturilor de cheltuieli

Înregistrarea impozitului pe profit

Închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit

Plata impozitului pe profit

3.4. Analiza veniturilor și a cheltuielilor la S.C. Agromec Tractorul Cuza Vodă S.A.

Cheltuielile și veniturile întreprinderii reflectă o arie largă de fenomene economico-financiare legate, în esență, de consumul și utilizarea factorilor de exploatare (de producție): natura, munca și capitalul, respectiv de recuperarea resurselor utilizate.

Analiza cheltuielilor societății este foarte importantă în activitatea de gestiune și de control, deoarece pune în evidență modul de utilizare a resurselor umane, materiale și financiare și impactul alocării acestora asupra performanțelor întreprinderii.

În tabelul de mai jos sunt prezentate cateva date financiar – contabile ale anului fiscal 2013 comparativ cu anul 2012. Valorile sunt exprimate în lei.

Din analiza datelor menționate se desprind câteva concluzii sau unele evenimente, care necesită explicații:

În anul 2013 societatea a realizat venituri totale de 2.108.773 lei înregistrând o scadere comparativ cu anul 2012 în procent de 21,64% ca urmare a scăderii veniturilor financiare, a veniturilor realizate din producția stocată și a micșorării subvenției pe suprafața aflată în exploatație.

Creșterea cifrei de afacere cu 21,65% se datorează obținerii de produse agricole mai mari și valorificarea acestora la un preț mai ridicat.

Activele circulante ale societății în anul 2013 au crescut comparativ cu anul 2012 cu 24,64% datorită stocurilor de produse agricole respectiv grâu ce se va valorifica în anul 2014.

Creșterea datoriilor curente (+29,16%), datorii care au fost folosite, temporar, ca surse atrase pentru finanțarea activelor societății, creștere care se explică, prin dezvoltarea activităților de prestare a diverselor servicii. De menționat că societatea și-a achitat integral și la timp datoriile către personal, stat sau furnizori.

Concluzii și propuneri

În anul 2013, activitatea de aprovizionare a societății a fost influențată de creșterea semnificativă a prețurilor pentru materiile prime derivate: carburanți, semințe și material de plantat, piese de schimb, îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide, insecto – fungicide și alte materiale consumabile. La materiile prime indigene, de creșterea prețurilor de furnizare a utilităților: energia electrică, colectarea resturilor menajere, vidanjarea apei reziduale.

Creștere semnificativă a prețurilor și tarifelor s-a înregistrat și în reparațiile utilajelor agricole, piesele de schimb pentru acestea fiind achiziționate din surse interne și din import prin firme de intermediere (NHR Agroparteners S.R.L.).

Volumul vânzărilor și prestărilor de servicii a înregistrat în anul 2013 o creștere semnificativă față de 2012 în proporție de 35,52 %. Societatea înregistrează la finele anului stocuri de produse agricole, urmând ca acestea sa fie valorificate în anul 2014.

În ultimii ani s-a înregistrat o intensificare a concurenței pe piața de desfacere a produselor agricole, ca urmare a intrării pe piață a companiilor străine.

Nu există dependență față de un singur client sau grup de clienți deoarece desfacerea produselor agricole sau prestarea de lucrări diferă de la un client la altul, valorificarea produselor și efectuarea lucrărilor agricole se face în funcție de prețul pieței și al concurenței dar cu respectarea normelor în vigoare.

Din producția obținută în anul 2013:

35 % a fost atribuită arendatorilor conform clauzelor contractuale;

25 % a fost valorificată pe bază de contract de vânzare – cumpărare;

8 % consum propriu pentru înființarea culturilor aferente anului agricol 2013 – 2014;

32 % produse pe stoc la finele anului care vor fi valorificate în anul 2014.

În viitor societatea dorește să crească afacerea, mizând pe două direcții de dezvoltare, prin maximizarea randamentelor pe unitate de suprafață și reducerea costurilor, pentru rezultate cu o eficiență cât mai ridicată.

În acest sens, compania își va îndrepta atenția către soiuri și hibrizi, care oferă o producție de calitate, dar și cantitate.

A doua direcție va avea la bază inovația, care presupune tehnologii noi de cultivare. Se dorește schimbarea sistemelor tradiționale de lucrare a pământului, respectiv de arat, prin aplicarea tehnologiei lucrărilor minime care vor asigura în mod deosebit economii însemnate de carburanți.

Se vor face investiții în utilaje noi ce vor aduce reduceri semnificative la carburant și forță de muncă. Tot pentru a reduce costurile, se va implementa ideea aplicarii de îngrășăminte doar pe baza unei analize exacte a solului și cultivarea unor plante ce au rol ameliorativ, cum sunt soia și lucerna ce lasă azot biologic în sol.

Bibliografie

Feleagă Niculae și Ion Ionașcu – „Tratat de contabilitate financiara”, Volumul I, Editura Economică,1998

Feleagă Niculae, „Contabilitate Financiară”, Volumul I, Editura Economică, 2007

Ionescu Luminița,“Contabilitatea aprofundata a societatilor comerciale”,Editura Omnia Uni,2005.

Oprean Ioan, Irimie Popa, Bazele contabilității agenților economici din România, Ed.Intelcredo,Deva,2001

Paraschivescu M., Contabilitate Financiară-Aplicații și studii de caz, Editura TehnoPress, 2007

Pântea I.P., Contabilitatea financiară a agenților economici, Editura IntelCredo, Deva, 1995

Petcu Monica,Analiza economico – financiara a intreprinderii. Probleme, abordari, metode, aplicatii. Editia a doua,Editura Economică, 2009

Pleșa Doru, Bazele contabilității,Vol I., Editura Omnia Uni, Brașov, 2005

Ristea M, Normalizarea contabilității-bază și alternativ, Editura Tribuna Economică, București,2002

Robu A.,Analiza economico-financiară-Vâlceanu,Editura Intelcredo,2004

G.Vasilescu, Analiza si statistica economico-financiara-Editura Didactică și Pedagogică, 2002