Conditionarea Si Pastrarea Perelor din Ferma Ferty

CUPRINS

[NUME_REDACTAT] I Cadru natural geografic

[NUME_REDACTAT] administrative teritoriala

Suprafata, productie

Capitolul II

2.1 Perisabilitate

2.2 Constitutia fizica a produselor

2.3 Consistenta

2.4 Maturitate

2.5 Proprietatile fizico-chimice

2.6 Compozitia chimica ,apa, substantele minerale si substantele organice

2.7 Fermentarea

2.8 Clasificarea privind calitatea

2.9 Metode de conservare

Capitolu III

3.1 Tehnologia pastrarii produselor

3.2 Evaluarea produselor

3.3 Soiuri de pere

3.4 Recoltare

3.5 Transport

3.6 Ambalare

3.7 Depozitarea si pastrarea perelor

3.8 Depozitarea in depozite frigorifice cu atmosfera modificata

3.9 Legislatia privind calitatea perelor

3.10 Principalele boli in pastratrea produselor

CONDITIONAREA SI PASTRAREA PERELOR DIN FERMA FERTY

CUPRINS

[NUME_REDACTAT] I Cadru natural geografic

[NUME_REDACTAT] administrative teritoriala

Suprafata, productie

Capitolul II

2.1 Perisabilitate

2.2 Constitutia fizica a produselor

2.3 Consistenta

2.4 Maturitate

2.5 Proprietatile fizico-chimice

2.6 Compozitia chimica ,apa, substantele minerale si substantele organice

2.7 Fermentarea

2.8 Clasificarea privind calitatea

2.9 Metode de conservare

Capitolu III

3.1 Tehnologia pastrarii produselor

3.2 Evaluarea produselor

3.3 Soiuri de pere

3.4 Recoltare

3.5 Transport

3.6 Ambalare

3.7 Depozitarea si pastrarea perelor

3.8 Depozitarea in depozite frigorifice cu atmosfera modificata

3.9 Legislatia privind calitatea perelor

3.10 Principalele boli in pastratrea produselor

INTRODUCERE…

Calitatea trebuie să fie obținută în livadă și menținută

după recoltare.

………….Cu părere de rău, nu există formule magice pentru a evita bolile și deteriorarea perelor și nu există o singură măsură ce ar ajuta unui producător să obțină fructe de calitate bună. Dimpotrivă, există foarte multe, poate chiar sute, de măsuri mici și îmbunătățiri pentru procesul de producere și tratare, iar fiecare dintre acestea poate fi implementată cu ușurință. Dacă producătorul și angajații săi vor aplica toate aceste măsuri mici, calitatea fructelor se va îmbunătăți simțitor.

Selectarea soiului

Expresia "tratarea după recoltare" este într-o anumită măsură, o afirmație ce induce în eroare, deoarece, după cum știe fiecare producător, tratarea după recoltare începe nu la momentul recoltării în sine, ci la începutul procesului de producere, atunci când se selectează soiurile de fructe și legume ce vor fi produse. Alegerea soiului de pere – cu caracteristici naturale pentru rezistența îndelungată la păstrare și durabilitatea la transportare – este la fel de importantă ca și orice altă lucrare sau proces desfășurat în livadă anterior recoltării sau în timpul tratării și păstrării fructelor după recoltare.

Gestionarea livezii

Atât calitatea perelor, cât și durata păstrării după recoltare sau termenul maxim de comercializare sunt influențate în mare parte de activitățile de producere ce se desfășoară în livadă în lunile și săptămânile anterior recoltării.

Tratarea fructelor în timpul recoltării și după recoltare

Tratarea și atenția grijulie acordată perelor în timpul recoltării, transportării, păstrării și ambalării este decisivă pentru:

• durata termenului maxim de comercializare ce poate fi obținut,

• ușurința cu care poate fi comercializat produsul

• prețul pe care acesta îl va atinge.

Capitolul I Cadru natural geografic

1.1 Amplasare

FERMA FERTY este amplasata in zona localitatea Avramesti, [NUME_REDACTAT]

Zona aleasa se afla situata in partea de N-E a comunei Scundu avand urmatoarele coordonate 46°12’21.41” N si 24°17’40.74’’ E.

Schita nr 1: Ortofotoplan de detaliu

1.2 Organizarea administrativ teritoriala

Localitatea se află în partea sudică a județului Vâlcea
45 km distanță față de reșdința de județ, [NUME_REDACTAT]
20 km față de [NUME_REDACTAT], la intersectia paralelei 44.51latitudine N si 24.10 latitudine V.

Schita nr 2: Incadrarea parcelei

Suprafata productie

SUPRAFATA :16.5 ha

PODUCTIE MEDIE: 32,4

CAPITOLUL II

2.1 PERISABILIATE

Perisabilitatea este însușirea fructelor proaspete de a-și pierde valoarea de utilizare, mai rapid sau mai lent, în condițiile termohidrice ale mediului ambiant sau din interiorul unui spațiu de păstrare în care acestea se găsesc la un moment dat.
Perisabilitatea produselor horticole este o însușire genetică și este determinată de particularitățile fizico-chimice, de alcătuire morfologică și fiziologice pe care acestea le au și se manifestă atât în timpul creșterii și maturării, cât și în timpul depozitării și păstrării acestora .

În conformitate cu recomandările [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] Unite, din punct de vedere al perisabilității, fructele, ca produse horticole, se împart în 4 grupe cu grad de perisabilitate asemănător: extrem de perisabile, foarte perisabile, perisabile și mai puțin perisabile.

– Fructele perisabile

. Se caracterizează printr-o activitate biologică de intensitate mai mică după recoltare, comparativ cu fructele din grupele precedente.

– Fructele mai puțin perisabile.

În această grupă se încadrează fructele care fac obiectul păstrării de lungă durată, pentru consumul de iarnă – primăvară. Aceste fructe au înveliș protector rezistent și își cicatrizează bine vătămările mecanice, iar procesele biologice decurg cu intensitate mică dacă se respectă condițiile optime de păstrare, specifice fiecărui specie și soi în parte.

Durata de păstrare în funcție de specie și soi variază de la 3 la 8 luni sau chiar de la o recoltă la alta. În această grupă de fructe se încadrează: merele și perele cu maturare târzie.

2.2 Constitutia fizica a perelor

Para are o forma de clopotel, avand 12-15 cm lungime si aproximativ 200 de grame.

Fructele proaspete sunt ferme, cu o usoara aroma de para. La exterior, are o coaja extrem de subtire si in functie de soiul cultivat, fructele pot avea culoarea verde, galben sau galben-portocaliu.

La interior, miezul ferm este albicios, zemos si crocant. Cu toate acestea, in cazul perelor mature, pulpa incepe sa prinda culoarea maronie, avand textura faramitoasa atunci cand este taiata. Mijlocul fructului este mai mult sau mai putin similar cu marul, avand dispuse central semintele mici.

1.3 Consistenta perelor

80% din conținutul perelor este apă;

Conținut bogat de fibre;

Carbohidrati: 5.46 g

Zaharuri: 9.80 g,Fibre: 3.1 g , Proteine: 0.38 g,

Vitamina B1: 0.012 mg Vitamina B2: 0.025 mg , Vitamina B3: 0.157 mg, Vitamina B5: 0.048 mg, Vitamina B6: 0.028 mg, Vitamina B9: 7 µg , Vitamina C: 4.2 mg,

Calciu: 9 mg Fier: 0.17 mg,

Magnesiu: 7 mg   

Fosfor: 11 mg

Potasiu: 119 mg

Maturitatea fructului

Asigurarea faptului că fructul este recoltat la faza optimă de maturare va mări șansele de a obține fructe de calitate superioară pentru depozitare, cu cel mai bun potențial pentru un termen îndelungat de păstrare.

Este esențial să înțelegeți că maturitatea și coacerea sunt două etape foarte diferite ale ciclului de viață a perelor:

Fructul maturat este definit drept fructul ce a atins o etapă în dezvoltarea sa când devine capabil fiziologic să se coacă natural independent – chiar dacă fructul încă nu este bun pentru a

fi consumat, acesta este dezvoltat suficient pentru ca după recoltare amidonul din acesta să se transforme în glucoză, fructul să devină suculent, să se schimbe culoarea pieliței, etc.

Fructele recoltate anterior maturării vor avea dimensiuni mici, și niciodată nu se vor coace uniform – acestea vor fi acre, vor avea gust de amidon, vor avea o culoare difuză și textură rigidă, conținut scăzut de glucoză, nu prezintă aroma soiului și sunt mai susceptibile dereglărilor de păstrare.

procesul de coacere.

Fructul copt – din punct de vedere botanic, fructul copt este acel fruct ce se află într-o stare fiziologică aptă de a dispersa semințe viabile. Din punct de vedere gastronomic, în general, considerăm că fructul copt este acel fruct ce a atins calitățile alimentare optime – de obicei,

suculent, cu pulpă moale, dulce și aromată și o culoare bună a pieliței.

Proprietatile fizico-chimico a perelor

Calitatea unui produs este definită de suma proprietăților fizice, chimice și tehnologice ale acestuia și care îi determină gradul de utilitate, adică măsura în care poate satisface cerințele consumului. Pentru a fi însă satisfăcute aceste cerințe ale consumului, se folosesc produse și în cazul nostru mere care îndeplinesc însă anumite condiții de calitate.

Calitatea merelor este determinată de caracteristicile prevăzute în standarde de stat, norme interne, note de comandă etc. folosindu-se analiza organoleptică iar pentru unele proprietăți cu analize fizice, chimice, fitopatologice.

În aprecierea calității ca și a valorii nutritiv-alimentare a merelor se iau în considerare următoarele caracteristici și care pot fi grupate astfel:

1)Fizice și senzorice- mărime, formă, culoare, greutate specifică, fermitate structo-texturală, aromă, gust etc. Acestea sînt stabilite pe bază de măsurători, cîntăriri, determinări organoleptice  penetrări .

2)Chimice : conținutul în apa, substanță uscată, zahăr, acizi, celuloză, vitamine, pigmenți, săruri minerale,care se stabilesc prin determinări de laborator, foi losindu-se metode de analiză specifice.

3)Tehnologice : capacitatea de păstrare, rezistență la transport, manipulări, prezenta atacurilor de boli sau dăunători, remanenta unor substanțe de combatere, Pentru loturi determinate de produse se apreciază și uniformitatea, modul lor de prezentare, aspect.

2.6 Caracteristicile chimice ale fructelor proaspete

Compoziția chimică a fructelor proaspete este complexă și variată, fiind o particularitate genetică de specie și soi. Condițiile pedo-climatice și tehnologia de cultură aplicată, influențează an de an, în limite restrânse, compoziția chimică a fructelor.

Apa este componentă de bază a fructelor, prezentă în procente de 80 și 94% din greutatea individuală, pentru majoritatea acestor produse. Provine din apa absorbită de plante din sol și o foarte mică cantitate din atmosferă. Se găsește ca apă liberă și apă legată, împreună formând apa totală a fructelor. Apa liberă se prezintă sub formă de apă lichidă și apă în stare de vapori. Componentele chimice dizolvate în apă coboară temperatura de îngheț sub 0⁰C, cu atât mai mult cu cât concentrația acestora este mai mare. Sunt evitate astfel deprecierile cauzate de temperaturile scăzute, pe timpul păstrării.

Principalele elemente chimice prezente în compoziția chimică a produselor horticole sunt:

K, Ca, Mg, FI, Co, N, Cu, Mn, Zn, Al, Na, Si, P ș.a. Unele din acestea au rol plastic (N, S, Mg, P; Si, Ca) iar altele au rol catalitic ( Fe, Cu, Zn, Co). Conținutul în elemente minerale este cuprins între 0,23-3,32 g la 100 grame , produs horticol proaspăt.

Glucidele sunt componente chimice de bază ale produselor horticole în care se găsesc sub formă de: monoglucide, diglucide și poliglucide.

Monoglucidele importante din compoziția chimică a fructelor sunt glucoza și fructoza.

Glucidele prezintă importanță din punct de vedere al conservabilității fructelor proaspete datorită rolului nutritiv și plastic pe care îl au. Glucidele asigură gustul dulce de diferite intensități pentru fructe, în funcție de soi și de faza de evoluție a fructelor, iar împreună cu taninurile și acizii determină gustul specific al fiecărui fruct sau chiar fiecărui produs horticol.

Celuloza se găsește în cantități mici în toate produsele horticole, formând structura pereților celulari, împreună cu hemicelulozele, lignina, substanțele pectice. Hemiceluloza participă la formarea pereților celulari.

Prezența substanțelor pectice în compoziția chimică a fructelor, mărește fermitatea acestora, având rol important în păstrarea integrității țesuturilor în timpul transportului, diferitelor manipulări și depozitării.

2.7 [NUME_REDACTAT] de must se recolteaza proaspete, fie adunate ca fructe cazute, fie culese cu mana sau cu masina de sortat fructe direct din pom, se spala si apoi se taie in bucati. Plamada astfel obtinuta se preseaza m pentru obtinerea sucului. Daca este cazul, sucul se curata de impuritati coloidale si se pune in butoaie de lemn, de material plastic sau de otel inoxidabil la fermentare planificata pura prin adaos de drojdie de fermentatie inalaă. Durata fermentatiei se limiteaza la maximum 3-6 saptamani pentru a se impiedica aparitia unor defecte ale mustului care pot afecta gustul. Dupa fermentatie mustul se separa cat mai repede cu putinta de sedimente (drojdie moarta si particule mici de fructe) prin transvazare. In final, produsul „[NUME_REDACTAT]” se trateaza prin sulfurare, prin limpezire cu gelatine sau bentonite, prin adaos de acid malic, lactic sau citric, prin indulcire si filtrare astfel incat sa rezulte un produs stabil, care corespunde cerintelor legii austriece a vinului.

2.8 Clasificare privind calitatea produselor

Standardul are ca obiect definirea calităților pe care trebuie să le prezinte perele după condiționare și ambalare.

A. Caracteristici minime perele trebuie sa fie:

– întregi;

– sănătoase; sunt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;

– curate, practic lipsite de materii străine vizibile;

– practic lipsite de paraziți;

– practic lipsite de atacuri ale paraziților;

– lipsite de umiditate exterioară anormală;

– lipsite de mirosuri și/sau gusturi străine.

-fructele trebuie să fie culese cu grijă.

Dezvoltarea și starea perelor trebuie să permită:

– continuarea procesului de maturație, pentru a putea atinge gradul de maturitate adecvat în funcție de caracteristicile soiului respectiv;

– rezistența la transport și manipulare și

– sosirea în condiții satisfăcătoare la locul de destinație.

B. Clasificarea perelor

I categoria "Extra"

Perele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară, ele trebuie să prezinte forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv și să aibă atașat un peduncul intact pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroșiri și înăspriri.

Perele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj.

Perele nu trebuie să fie pietroase;

(ii) categoria I

Perele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv.

Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare, iar epiderma nu trebuie să prezinte înroșiri și înăspriri .

Cu toate acestea, perele pot prezenta mici defecte după cum urmează, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj:

– mici defecte de formă;

– mici defecte de dezvoltare;

– mici defecte de colorație;

– mici defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși:

– lungimea de 2 cm în cazul defectelor de formă alungită;

– 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia pirina și V. inaequalis), a căror suprafață totală nu trebuie să depășească 0,25 cm2,

– 1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie decolorată.

Pedunculul poate fi ușor deteriorat.

Perele nu trebuie să fie pietroase.

(iii) categoria II

Această categorie cuprinde perele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite în cele ce urmează.

Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale.

Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce privește calitatea, conservarea și prezentarea:

– defecte de formă;

– defecte de dezvoltare;

– defecte de colorație;

– ușoare înroșiri și înăspriri [1];

– defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:

– lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită;

– 2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii .

DISPOZIȚII PRIVIND MĂRIMEA

Mărimea este determinată de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale.

Există o mărime minimă pentru fiecare categorie, în funcție de următorul dispozitiv:

| Categoria "Extra" | Categoria I | Categoria II |

Soiuri cu fructe mari [2] | 60 mm | 55 mm | 55 mm |

Alte soiuri | 55 mm | 50 mm | 45 mm |

Cu titlu de excepție și pentru soiurile de pere de vară care sunt prevăzute în apendicele la prezentul standard, nu se impune o mărime minimă pentru fructele recoltate și expediate între 10 iunie și 31 iulie inclusiv, în fiecare an.

Cu scopul de a garanta omogenitatea din punct de vedere al mărimii fructelor dintr-un colet, diferența de diametru între fructele din același colet este limitată la:

– 5 mm pentru fructele din categoria "Extra" și fructele din categoriile I și II prezentate în straturi suprapuse;

– 10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate.

Nu este prevăzută o mărime omogenă pentru fructele din categoria II prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate.

2.8 Metode de conservare

1.Depozitarea. Dacă nu aveți pivniță, sigur găsiți un colț al casei mai întunecos, răcoros și uscat, unde încap câteva lădițe cu fructe. Cel mai bine se păstrează așa merele, perele și prunele.
 

2.Înghețarea. Despre cât de ușor este să păstrezi fructe la congelator, am scris aici. Abia așteptăm tarta aia cu fructe de pădure din decembrie.
 

3.Murăturile. Și fructele pot fi puse la murat. Acest tip de conservare este foarte sănătos, pentru că fructele își păstrează substanțele hrănitoare. Procedeul este același ca la murăturile clasice

4.Deshidratarea fructelor si legumelor este o valida alternativa de conservare a produselor gradinii, fara a fi necesara fierberea lor indelungata, punerea in otet sau in ulei, sterilizarea.

Capitolul III

3.1 TEHNOLOGIA PASTRARII

Productie planificata

PRODUCTIE PLANIFICATA: 37.5 t/ha

Productie reala

Suprafata fiinde de 16,5 ha

Productia de 32,4 t/ha

16.5 x 32.4=534.6 t pere

3.2 Evaluarea productiei

Valorificarea PERELOR se poate realiza fie prin consumul imediat pe masura recoltarii sau dupa un anumit numar de zile de la recoltare.

Soiurile de pere sunt impartite in mai multe grupe de calitate (STAS 2714-87), acestea sunt împărțite în două mari categorii în funcție de origine: pere europene și pere asiatice. După caracteristici perele se clasifica în trei grupe și anume: superioare, mijlocii și obișnuite.

Între soiurile de toamnă amintim soiurile de pere Conference; Ducesă de Angouleme; Doina; Aniversare; Untoasa de Bosc; [NUME_REDACTAT]; Jeana D'Arc; Untoasa de Geoagiu; [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] sunt mijlocii culoare galben-verzui, cu pete ruginii de diferite mărimi. Pulpa este albă, lină, fondanta, suculenta, dulce, aromată fiind de calitate foarte bună pentru masă.

Perele din soiul Ducesa de Angouleme sunt mari sau foarte mari. Au culoare verde-gălbui cu numeroase puncte de rugină. Pulpa este albă, consistentă, suculenta, cu aromă potrivit de intensă.

Doina este un soi românesc de toamnă, galben-verzui și cu pete cu roșu-vișiniu. Pulpa este alb-verzui, cu consistenta foarte fină, untoasa, suculenta și cu gust dulce, ușor acidulat cu aromă plăcută.

Între soiurile românești mai amintim și Aniversare, untoasa de Geoagiu (galben-verzui, slab rumenite cu roșu oranj pe partea însorită cu pulpa albă, untoasa, suculenta, dulce și armonios acidulata, superioară pentru masă). Alte soiuri de pere sunt: Williams, Napoleon, Hordenpont, Magdalena, de vară, și așa mai departe.

3.3 .SOIURI DE PERE

UNTOASA DE BOSC

Este un soi francez de toamna, cultivat mult la noi in tara.

Pomul este de vigoare mijlocie si rodeste atat pe ramuri scurte cat si lungi.

Fructele sunt mijlocii si mari, piriform alungite cu gat lung si gros. Pielita este verde-galbuie acoperita complet cu o rugina groasa, brun-rosiatica, pe care se gasesc puncte cafenii.

Pulpa este alb-gal-buie, foarte fina, untoasa. pronuntat suculenta, dulce si potrivit de aromata, fiind de calitate superioara pentru masa.

[NUME_REDACTAT]

Este un soi de toamna cu vigoare ridicata, intra dupa 4-5 ani pe rod. Este productiv si se recomanda o distanta 4-5 m intre pomi pe rand. Fructele sunt destul de mari si acoperite in intregime cu rugina bruna pe un fond de culoare galbena-verzuie. Pulpa este suculenta, dulce, insa mai slab aromata.

Momentul optim de recoltare pentru comercializare se situeaza cu cateva zile inainte de maturitatea deplina.

3.4 RECOLTAREA

Sezonul de coacere a perelor difera in functie de soi. Astfel perele incep sa se coaca de la sfarsitul lunii August pana in Octombrie. Perele vor fi mai gustoase si mai savuroase daca sunt recoltate inainte de a se coace complet.

Recoltarea perelor trebuie facuta cand acestea sunt tari la palpare, iar coaja are o culoare galden-verzui. Nu se lasa perele sa devina total galbene in copac. Un alt indiciu al faptului ca perele pot fi culese este faptul ca acestea se desprind cu usurinta de creanga copacului.

Recoltarea se efectueaza manual, culesul se declanșază mai înainte căci nu putem culege toate fructele într-o singură zi.

În prealabil trebuie să ne aprovizionăm cu recipiente de cules (găleți de material plastic, saci speciali- ca o raniță cu fundul mobil, ori lădițe speciale). Recipienții de colectare, transport și în multe cazuri și de păstrare pot fi lăzile tip P sau lăzile paletă de 120 x 120 x 40 cm.

Utilajele ce asigură accesul culegătorilor la fructe pot fi scările de diferite tipuri, banchete mobile tip sanie sau platforme cu locuri fixe la două sau trei înălțimi, autopropulsate sau tractate.

Fructele se așează cu grijă în recipientul de cules iar transvazarea în recipientul de transport și/sau de păstrare cu atenție maximă.
Orice lovire, presare, zgârâiere vatămă celulele și de aici încep procesele de degradare, apoi de putrezire (monilioze) sau alte boli de depozitare.

Orice lovire, presare, zgârâiere vatămă celulele și de aici încep procesele de degradare, apoi de putrezire (monilioze) sau alte boli de depozitare.

Câteva reguli care trebuie respectate la culesul fructelor:
• fructele se culeg după ce s-au uscat de ploaie sau de rouă;
• în zilele călduroase se suspendă culesul între orele 12-16, deoarece fructele au căldură specifică mare și dacă sunt culese calde se răcesc greu;
• culesul se începe de la baza coroanei spre vârf și de la exteriorul spre interiorul coroanei;
• lăzile cu fructe se vor depozita provizoriu până la colectare la umbra pomilor;
• este indicat să se cupleze recoltatul cu sortarea pe calități pentru a evita manipulările în plus care conduc la vătămarea fructelor.
Păstrarea fructelor de vară se face pentru perioade scurte la temperatura de 20 – 40 C , iar păstrarea merelor și perelor de iarnă se face în depozite frigorifice cu atmosferă normală sau modificată la temperaturi de 20 – 40C pentru mere și -20 – 20C pentru pere.

3.5 TRANSPORTUL PERELOR

Toate livrările pe distanță lungă trebuie să fie efectuate în mijloace de transport dotate cu camere frigorifice. Mulți producători/ exportatori insistă ca temperaturile să fie înregistrate pe tot parcursul perioadei de livrare, pentru a se asigura că fructele vor sosi la destinație în condiții optime. Dacă fructele sosesc în condiții proaste, înregistrările temperaturilor pot fi foarte importante la soluționarea disputelor dintre transportatori și exportatori.

De asemenea, trebuie să țineți cont de faptul că mulți comercianți mari cu amănuntul insistă ca toate fructele (și legumele) să fie transportate în vehicule dotate cu camere frigorifice, chiar și atunci când distanța de livrare este scurtă.

METODE NOI PENTRU GESTIONAREA

Prele fiind fructe din grupa produselor horticole mai usor perisabile sunt foarte sensibile la lovituri,manipulari bruste care provoaca brunificari ce afecteaza substantial calitatea fructelor si le reduce perioada de valorificare . Aceste fenomene sunt cu atat mai evidente cu cat fructele sunt mai mature .De aceea transportarea fructelor din livada la deposit se face in autocamioane cu racier artificiale,Daca fructele care urmeaza sa fie depozitate pentru iarna,ele vor fi preracita indata dupa recolatare pana la 1-5grade Celsius la umiditate de 85-90%. S-a stabilit ca o temperature mai ridicata de 5 grade Celsius favorizeaza maturarea fructelor inca in timpul transportarii,ceea ce duce la deteriorarea lor si la pierderi de aroma.

Transportul perelor, pe distante mici se efectueaza cu camioane cu prelata. Ambalajele se fixeaza bine in mijlocul de trasnport cu coltare de lemn si fixatoare de spatele camionului, dupa care se acopera cu prelata. Intre prelata si ultimul rand de lazi se lasa un spatiu de circulatie a aerului de 0,5-0,8 m. Transportul pe distante mari se executa cu mijloace izoterme, refrigerate si frigorifice (mijloace auto, CF, avioane, nave maritime si fluviale).

3.6 AMBALAREA

Scopul principal al cutiilor este de a proteja fructele de deteriorări, inclusiv de contuzii, compactare și vibrare. Cutiile mențin fructele la o temperatură joasă, curate, fără contuzionări și prezintă, totodată, o unitate de achiziție. A doua funcție importantă a ambalajului fructelor este de a face cunoscut cumpărătorului numele producătorului/ împachetatorului și marca comercială. Dacă numele și eticheta/ambalajul sunt atractive și sunt asociate cu un produs de calitate bună și consecventă, atunci comercializarea acestuia este mult mai ușoară. Nu subestimați importanța și valoarea recunoașterii fructelor Dvs. ca fiind fructe de o calitate consecventă!

Cutiile de ambalare variază funcție de diferite cerințe de piață și calitate a produsului. În afară de cutiile mari pentru mere care sunt umplute cu un anumit număr de unități sau cu o anumită cantitate, pe unele piețe devin tot mai populare cutiile cu tăvi într-unul sau două rânduri. Pentru produsele de categoria Extra, toate cutiile ar trebui să fie utilizate împreună cu căptușeli și tăvi cu despărțituri care separă fructele individual, protejând fructul de deteriorări, inhibând răspândirea bolilor și îmbunătățind prezentarea/ aspectul fructelor.

3.7.DEPOZITAREA SI PASTRAREA PERELOR

Perele se depoziteaza in ambalajele in care au fost recoltate.Lazile se paletizeaza pe palete de depozitare.Depozitarea perelor cu lazi se efectueaza in cellule frigorifice.

3.8 PASTRAREA IN DEPOZITE FRIGORIFICE CU ATMOSFERA MODIFICATA

Fructele de par recoltate sunt transportate la frigorifer,racite pana la temperature optimala de 0-I grad Celsius si ambulate in pungi de polietilena de 1,5 2,0 kg;aceste pungi se pun in ladite 2/1,2/2.In ladite se pot pune intercalari de polietilena in care se ambaleaza fructele de par(15kg).Inainte de a fi ambulate fructele se racesc preventive pana la temperature optimala de pastrare a perelor.dupa ce fructele au fost ambulate pungile se inchid ermetic.In ambalajele de polietilena se formeaza un mediu gazos modificat de 3-8%CO2 si 4-13%O2.Pastrarea perelor in cellule frigorifice cu atmosfera modificata mareste durata de pastrare cu 1,5 2 luni incomparatie cu pastrarea fructelor de par in cellule frigorifice cu atmosfera contraolata

3.9.LEGISLATIE PRIVIND PASTRAREA PERELOR

Ordinul 1497 din 15 noiembrie 2004 (Ordinul 1497/2004)

pentru aprobarea Normei cu privire la natura, continutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea si transportul perelor in conserva

Publicat in [NUME_REDACTAT] 391 din 9 mai 2005 (M. Of. 391/2005)

LegeStart prezinta actul doar in varianta publicata in [NUME_REDACTAT]. Pentru versiunea consolidata a actului va recomandam sa consultati Indaco LEGE Online.
Textele in format electronic ale actelor normative publicate pe acest site formeaza obiectul dreptului de autor al INDACO SYSTEMS si copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala. Pentru detalii consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului.

Nr. 780/1.497/323

[NUME_REDACTAT], Padurilor si [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]

Avand in vedere prevederile art. 34 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor, aprobata si modificata prin Legea nr. 57/2002,

in temeiul prevederilor [NUME_REDACTAT] nr. 409/2004 privind organizarea si functionarea [NUME_REDACTAT], Padurilor si [NUME_REDACTAT], cu modificarile si completarile ulterioare, ale [NUME_REDACTAT] nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea [NUME_REDACTAT], cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale [NUME_REDACTAT] nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT],

ministrul agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, ministrul sanatatii si presedintele [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] emit urmatorul ordin:

Art. 1. – Se aproba Norma cu privire la natura, continutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea, depozitarea si transportul perelor in conserva, prevazuta in anexa*) care face parte integranta din prezentul ordin.

___________

*)Anexa se publica ulterior in [NUME_REDACTAT] al Romaniei, Partea I, nr. 391 bis in afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]", Bucuresti, sos. PanduriI

Art. 2. – [NUME_REDACTAT], Padurilor si [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], prin directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si a municipiului Bucuresti, prin directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si prin oficiile pentru protectia consumatorilor judetene si al municipiului Bucuresti, vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat in [NUME_REDACTAT] al Romaniei, Partea I, si va intra in vigoare in termen de 12 luni de la data publicarii.

3.10 PRINCIPALELE BOLI IN PASTRAREA PERELOR

Perele sunt afectate de diferite viroze, care produc deformarea fructelor, alungirea pedunculului si scaderea rezistentei la pastrare, patarea inelara ruginie care provoaca suberificarea cojii sub forma de pete superficiale, ruginii, de forma inelara. Fructele nu rezista la pastrare, iar valoarea comerciala este mult depreciata.

Dintre bacterioze mai raspandita este arsura bacteriana provocata de doua bacterii care provoaca simptome foarte apropiate si care se manifesta prin aparitia, pe fructe, a unor pete circulare sau neregulate, cu marginile nedefinite, in dreptul carora tesuturile se zbarcesc, se afunda in pulpa si crapa. Pe vreme umeda, la suprafata petelor apare un exudat bacterian de culoare brun-deschis. Fructele infectate de aceste bacterii sunt depreciate si nu rezista la pastrare.

Dintre ciuperci, cele mai mari pagube le produce monilioza sau putregaiul brun, care ataca toate cele trei specii pomicole (mar, par, gutui), producand pagube importante, indeosebi in livezile ingrijite necorespunzator. Pagubele se amplifica in timpul transportului, dar mai ales in timpul pastrarii. Aceasta ciuperca infecteaza fructele din cele mai tinere faze, dar atacul devine mai evident pe fructele mature cand se manifesta sub trei forme: putregai brun, putregai negru si putregaiul inimii.

Putregaiul brun debuteaza in livada dar si in depozite. Putregaiul negru apare mai rar si numai pe fructele complet maturate, indeosebi in depozite, iar la putegaiul inimii infectia se produce intern, miceliul ciupercii patrunzand direct în camera seminala, de unde se extinde in pulpa care putrezeste, un timp nefiind evidenta la exteriorul fructului.

Mult raspandita este si patarea cafenie produsa de o ciuperca si care se manifesta cu predilectie la soiurile de toamna in toti anii, dar cu intensitate diferita, in functie de conditiile climatice si starea de ingrijire a livezilor. Boala ataca fructele de par in toate fazele fenologice, pana la recoltare. Pe fructele mature se observa pete mai mult sau mai putin circulare, cenusii, acoperite cu un strat catifelat constituit din conidioforii si conidiile ciupercii. In caz de atac puternic, fructele apar mici si deformate, lipsite de valoare comerciala.

O alta boala deseori observata in depozitele de pere este putregaiul amar care infecteaza fructele in faza de maturitate deplina. In depozit se manifesta prin aparitia de pete mari, brune, dezvoltate pe orice parte a fructului in jurul lenticelelelor, dar mai ales in zona pedunculara. Pulpa fructului se brunifica, putrezeste si are un gust amar. Putregaiul fructelor de par poate provoca pierderi însemnate îndeosebi în verile calde si ploioase la soiurile sensibile, debutand prin pete mici, circulare, brun-închise, sub care pulpa se brunifica neuniform, se usuca si devine tare.

Patarea lenticulara a perelor este foarte frecventa în depozite. Infectia se produce in livezi, dar se continua si in depozite, ciuperca patrunzand în fructe indeosebi prin lenticele, dar si prin rani necicatrizate.

Speciile de Fusarium produc putrezirea perelor în timpul pastrarii in conditii de umiditate si temperaturi ridicate. Infectia se produce de regula prin rani sau prin deschideri naturale, iar la suprafata fructelor se dezvolta o pasla abundenta, fina, de culoare albicioasa sau roz-purpurie, constituita din fructificatiile ciupercii. Fructele infectate putrezesc rapid, iar ciupercile trec de la un fruct la altul, formand focare de infectie.