Analiza Calitatii Produselor Petroliere DIN Omv Petrom

TEMA: ANALIZA CALITĂȚII PRODUSELOR PETROLIERE

DIN OMV PETROM

C U P R I N S

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – MANAGEMENTUL CALITĂȚII

1.1. Generalități ale managementului calității

1.1.1. Introducere în managementul calității

1.1.2. Definiția calității

1.2. Principiile managementului calității

1.2.1. Focalizarea către client (utilizator, consumator)

1.2.2. Leadership

1.2.3. Implicarea întregului personal

1.2.4. Abordarea bazată pe procese

1.2.5. Abordarea sistemică a managementului

1.2.6. Îmbunătățirea continua

1.2.7. Luarea deciziilor pe baza faptelor

1.2.8. Relații reciproc avantajoase cu toți furnizorii

1.3. Asigurarea și Controlul Calității

1.3.1. Asigurarea calității

1.3.2. Controlul calității

CAPITOLUL II – Istoricul industiriei românești de petrol

2.1. Istoricul dezvoltării industriei românești de petrol

2.1.1. Perspectivele dezvoltării industriei românești de petrol

2.1.3. Principalele tipuri de produse petroliere

2.1.4. Managementul comercializării produselor petroliere

2.1.5. Sisteme de management de calitate în comercializarea produselor petroliere

2.1.6. Menținerea și îmbunătățirea Sistemului de Management al Calității

CAPITOLUL III – Descrierea companiei OMV Petrom

3.1. Descrierea companiei OMV Petrom

3.1.1. Produsele petroliere din cadrul companiei OMV Petrom

3.1.1. Studiu de caz privind analiza calității produselor petroliere din cadrul OMV Petrom

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

– Anexa 1. Analize Calitate Motorină extra iarnă

– Anexa 2. Analize Calitate Motorină standard iarnă

– Anexa 3. Analize Calitate Benzină Standard 95

– Anexa 4. Analize Calitate GPL auto vară ( LPG )

INTRODUCERE

În cadrul sistemului de management al unei organizații, o deosebită importanță este acordată sistemului de management al calității, care conține structurile organizatorice, procedurile, procesele și resursele necesare pentru managementul calității.

Organizațiile de succes fiind structurate pe proiecte, iar sistemul de management al calității se aplică în mod necesar.

Managementul calității reprezintă ansamblul activităților funcției generale de management al unei organizații care determină în domeniul calității obiectivele și responsabilitățile pe care le implementează în cadrul sistemului calități prin mijloace precum planificarea, controlul, asigurarea și îmbunatățirea calității.

Sistemul calității reprezintă structura organizatorică, responsabilitățile, procedurile și resursele necesare pentru implementarea managementului calității ținând cont de tipul specific de afaceri al organizației și de conformitatea acestor elemente cu norme internaționale.

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerințele exprimate sau implicite ale consumatorului.

Am ales această temă datorită faptului că managementul calității este foarte important într-o firmă, acesta dându-le clienților certitudinea că firma respectivă le poate satisface pe deplin nevoile conform cu cerințele europene privind produsele și serviciile.

Astfel, în cele ce urmează, în partea teoretică a primul capitol voi defini calitatea conform standardelor europene, după care voi aborda problematica asigurării și a controlului calității.

În capitolul al doilea, voi prezenta istoricul dezvoltării industriei românești de petrol, continuând cu managementul calității în sistemele de comercializare a produselor petroliere, și, nu în cele din urmă, voi face o scurtă prezentare a principalelor produse petroliere de pe piața românească.

Capitolul al treilea, cel ce vizează studiul de caz, va începe printr-o scurtă prezentare a companiei, și anume, OMV PETROM, studiu de caz ce va avea în vedere analiza principalelor produse petroliere comercializate în cadrul companiei, și deasemenea analiza de laborator a acestora în graficele și anexele atașate lucrării de licență.

CAPITOLUL I – MANAGEMENTUL CALITĂȚII

1.1. Generalități ale managementului calității

"Calitatea produsului nu este totul, dar totul este nimic fără calitate."

1.1.1. Introducere în managementul calității

Calitatea, ceea ce înseamnă calitatea proceselor și a rezultatelor, este și va fi întotdeauna un factor de competiție important, dacă nu cel mai important. Termenul de CALITATE derivă din latină și poate fi tradus ca “fel de a fi”. De la noțiunea latină la conceptul modern de calitate a fost parcurs un drum lung în timp și un salt considerabil de mentalitate.

Cert este că de la primele etape ale diviziunii muncii într-o formă sau alta problema calității, a rezolvării cât mai corecte a problemelor ridicate de un obiect necesar vieții de zi cu zi a fost, indubitabil, un motor al activității umane.

1.1.2. Definiția calității

Standardul ISO 8402 definește calitatea ca reprezentând "ansamblul caracteristicilor unei entități, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite". Conform acestei definiții:

calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;

calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relația cu nevoile clienților;

calitatea este o variabilă continuă și nu discretă;

prin calitate trebuie satisfăcute nu numai nevoile exprimate, dar și cele implicite;

Managementul calității reprezintă un ansamblu de activități având ca scop realizarea unor obiective, prin utilizarea optimă a resurselor. Acest ansamblu cuprinde activități de planificare, coordonare, organizare, control și asigurare a calității.

Întreprinderea își propune o serie de "obiective strategice": economice, sociale, tehnice, comerciale, care se realizează prin intermediul unor "obiective operaționale".

Acestea din urmă ar fi: obținerea unor produse și servicii de calitate corespunzătoare cerințelor, în cantitatea solicitată, la termenul convenit și care să fie disponibile la locul sau pe piața dorită, toate acestea, în condițiile unor costuri minime.

În implementarea sistemului de management al calității, avantajele sunt evidente pentru clienți dar și pentru organizația care le furnizează:

creșterea veniturilor și reducerea costurilor;

credibilitatea (clienți și potențialii clienți preferă să facă achiziții de la furnizori certificați ISO, știind că acestia controlează în mod riguros toate procesele din cadrul organizației achiziționează produse cu costuri minime și de calitate garantată);

îmbunătățirea imaginii organizației;

diferențierea față de concurență;

creșterea satisfacției clienților;

facilitarea participării la licitații;

controlul tuturor proceselor din cadrul organizației;

conștientizarea (responsabilizarea) personalului de implicarea sa la realizarea obiectivelor organizației;

certificatul care atestă funcționarea într-un sistem de management al calității este un valoros instrument de marketing.

1.2. Principiile managementului calității

Pentru asigurarea unei abordări unitare a calității este importantă formularea unor principii de bază, care să fie luate în considerare în elaborarea politicii calității. O importanță deosebită se acordă stabilirii unor asemenea principii de bază, în cazul implementării unui sistem de management al calității.

Definirea managementului calității

Managementul calității reprezintă totalitatea activităților desfășurate pentru realizarea obiectivelor referitoare la calitate ale unei organizații.

În SR ISO 8402: 1995 “Managementul calității și asigurarea calității – Vocabular “,

Managementul calității reprezintă ansamblul activităților funcției generale de management care determină:

politica în domeniul calității

obiectivele și responsabilitățile

și le implementează în cadrul

sistemului calității

prin mijloace cum ar fi:

planificarea calității

ținerea sub control a calității

asigurarea calității

îmbunătățirea calității

În literatura de specialitate sunt formulate opinii diferite privind principiile de bază ale managementului calității.

Montaige și Stora consideră ca principii de bază ale managementului calității: angajarea conducerii, adeziunea întregului personal îmbunătățirea rațională a calității.

Haist, este de părere ca aceste principii ar fi următoarele: orientarea spre client, promovarea principiului „zero defecte”, îmbunătățirea continuă, accentul pe prevenire.

Chonberger, pune accentul pe îmbunătățirea continuă și asigurarea calității proceselor.

Opinia lui Joseph M. Juran, referitoare la managementul calității este că la nivelul întregii organizații este deosebit de importantă formularea unei politici a calității cu luarea în considerare a următoarelor principii de bază:

orientare spre client,

competitivitate,

îmbunătățirea continuă a calității,

internalizarea relației client – furnizor,

rolul esential în asigurarea calitatii revine conducerii de vârf a organizatiei

toate compartimentele organizatiei sunt raspunzatoare pentru calitate

utilizarea metodelor statistice

instruirea si motivarea personalului pentru îmbunatatirea calitatii

Merli, delimitează următoarele principii de bază: satisfacerea clientului, calitatea pe primul plan, îmbunătățirea continuă, implicarea întregului personal.

În urma unei anchete organizate de ISO, în care au fost implicate peste 1000 de organizații, și care avea ca principal scop identificarea principiilor care ar trebui luate în considerare în procesul îmbunătățirii continue a performanțelor unei organizații în vederea satisfacerii cerințelor clienților și a tuturor părților interesate, au fost identificate opt principii ale managementului calității: Focalizare către client (utilizator, consumator);

Leadership;

Abordarea bazată pe proces;

Abordare sistemică a managementului;

Implicarea întregului personal;

Îmbunătățire continuă;

Luarea deciziilor pe baza faptelor;

Relații reciproc avantajoase cu furnizorii.

Aceste principii vor deveni fundamentul pe care va fi construită seria de standarde ISO 9000:2000.

1.2.1. Focalizarea către client (utilizator, consumator)

Misiunea principală a organizației care aspiră la un management al calității este de a satisface nevoile și dorințele clienților săi. Organizațiile trebuie să fie conștiente că supraviețuirea pe termen lung și scurt este posibilă prin adaptarea serviciului lor la nevoile clienților. Calitatea este ceea ce clientul vrea, și nu ceea ce instituția decide că este mai bine pentru el. O orientare spre client, nu este însă o condiție suficientă a managementului calității.

Organizațiile au nevoie de strategii bine puse la punct pentru a satisface cerințele clienților.

Aplicarea principiului „focalizare către client” implică:

înțelegerea tuturor nevoilor și așteptărilor clienților cu privire la produse și servicii, caracteristicile acestora, preț etc.;

evaluarea satisfacției clienților pentru îmbunătățirea continuă a rezultatelor;

comunicarea acestor nevoi și așteptări în întreaga organizație;

managementul relațiilor cu clienții.

asigurarea unui echilibru între modul de abordare a nevoilor clienților și a celorlalte părți interesate (proprietari, personalul organizației, furnizori, comunitatea locală, societatea în general);

Joseph M. Juran, polica referitoare la calitate trebuie sa defineasca pozitia pe care organizatia doreste s-o detina pe piata prin calitate.

un rol conducator în exclusivitate

un rol conducator împartit cu alte organizatii

sa se situeze la acelasi nivel de calitate cu concurentii

sa se preocupe numai de realizarea unei calitati corespunzatoare

Teorii pe baza carora poate fi formulata politica întreprinderii în domeniul calitatii:

teoria capabilitatii: atentia este concentrata asupra desfasurarii corespunzatoare a procesului de productie/ de prestare a serviciului

teoria competitivitatii: se pune accentul pe atragerea clientilor, astfel încât acestia sa ramâna fideli organizatiei

teoria utilizarii: se acorda importanta diversificarii produselor si serviciilor, pentru satisfacerea cerinteloe instituția decide că este mai bine pentru el. O orientare spre client, nu este însă o condiție suficientă a managementului calității.

Organizațiile au nevoie de strategii bine puse la punct pentru a satisface cerințele clienților.

Aplicarea principiului „focalizare către client” implică:

înțelegerea tuturor nevoilor și așteptărilor clienților cu privire la produse și servicii, caracteristicile acestora, preț etc.;

evaluarea satisfacției clienților pentru îmbunătățirea continuă a rezultatelor;

comunicarea acestor nevoi și așteptări în întreaga organizație;

managementul relațiilor cu clienții.

asigurarea unui echilibru între modul de abordare a nevoilor clienților și a celorlalte părți interesate (proprietari, personalul organizației, furnizori, comunitatea locală, societatea în general);

Joseph M. Juran, polica referitoare la calitate trebuie sa defineasca pozitia pe care organizatia doreste s-o detina pe piata prin calitate.

un rol conducator în exclusivitate

un rol conducator împartit cu alte organizatii

sa se situeze la acelasi nivel de calitate cu concurentii

sa se preocupe numai de realizarea unei calitati corespunzatoare

Teorii pe baza carora poate fi formulata politica întreprinderii în domeniul calitatii:

teoria capabilitatii: atentia este concentrata asupra desfasurarii corespunzatoare a procesului de productie/ de prestare a serviciului

teoria competitivitatii: se pune accentul pe atragerea clientilor, astfel încât acestia sa ramâna fideli organizatiei

teoria utilizarii: se acorda importanta diversificarii produselor si serviciilor, pentru satisfacerea cerintelor diferite ale clientilor

teoria performantei maxime: organizatia urmareste sa devina lider prin calitatea produselor si serviciilor pe care le ofera

Identificarea și satisfacerea cerințelor clienților trebuie să reprezinte punctul de plecare al tuturor activităților din organizație. Calitatea trebuie definită în raport cu cerințele clienților, cerințe determinate de nevoile, dorințele și așteptările lor.

Cerințele clienților sunt transpuse în specificații, pe baza cărora sunt realizate produsele, cu anumite caracteristici de calitate.

Fig.1. Relația dintre calitatea produsului și calitatea specificațiilor

Pentru satisfacerea cerințelor clientului se impune îmbunătățirea calității în toate domeniile de activitate ale organizației, nu doar în cele implicate în realizarea produselor sau serviciilor. Numai atunci când toți angajații și toate compartimentele satisfac așteptările clientului, organizația va putea câștiga și menține încrederea acestuia. Un element de bază al programului de calitate îl reprezintă internalizarea relației client-furnizor.

Compartimentul de proiectare tehnologică, este clientul compartimentului de proiectare constructivă. Feedback-ul în acest stadiu permite identificarea problemelor înainte ca produsul să părăsească organizația, aceasta reducând defectele și rebuturile, implicit și costurile.

Organizațiile trebuie să înțeleagă nu doar nevoile clientului, dar și capacitatea propriei organizații de a satisface aceste cerințe. O comunicare ineficace între diferitele entități implicate în proiectarea și realizarea produselor poate conduce la diferențe majore între ceea ce dorește clientul și ceea ce primește acesta în final.

1.2.2. Leadership

Conceptul de leadership a patruns in terminologia specialistilor, fiind unul dintre elementele actuale ale managementului

Leaderii asigură concordanța dintre scopul organizației și mediul intern al acesteia. Ei trebuie să creeze un asemenea mediu în care angajații se pot implica total pentru realizarea obiectivelor organizației.

Aplicarea acestui principiu presupune:

atitudine proactivă și exemplu personal;

luarea în considerație a cerințelor clienților, furnizorilor, comunității locale și a societății în ansamblu;

stabilirea unei viziuni clare privind viitorul organizației;

stabilirea sistemului de valori și a normelor etice care să fie respectate la toate nivelurile organizației;

înțelegerea schimbărilor intervenite în mediul extern și răspunsul la aceste schimbări;

asigurarea unui climat de încredere, eliminând frica;

asigurarea resurselor și a libertății de acțiune necesare pentru întregul personal, astfel încât acesta să-și desfășoare activitatea cu responsabilitate;

promovarea unei comunicări deschise și oneste;

educarea, instruirea și antrenarea întregului personal;

stabilirea obiectivelor organizației;

încurajarea și recunoașterea contribuției angajaților;

implementarea strategiei necesare pentru realizarea acestor obiective.

În opinia lui John Kotter de la Harward Business School, leadership-ul desemnează un proces de orientare a unui grup (sau grupuri) de persoane prin mijloace în principal necoercitive, pentru realizarea unor obiective definite .

Leadership-ul implică următoarele elemente:

existența unor persoane care acceptă o direcționare, orientare din partea leaderului;

abilitatea de a utiliza diferite forme de exercitare a puterii pentru a influența membrii grupului în comportamentul lor și în desfășurarea activităților.

distribuție inegală a puterii între membrii grupului condus și leader, în favoarea acestuia din urmă;

Unele organizații au părăsit stilul tradițional de management, realizând o „străpungere managerială”.

Sub acest factor sunt reunite caracteristicile care reflectă modul de antrenare și asumare a responsabilităților de către funcțiunile manageriale ale organizației, în sensul inițierii, sprijinirii și promovării unei culturi a calității totale.

Pentru un leadership eficient sunt necesare următoarele condiții:

declararea misiunii și a obiectivelor organizației;

identificarea factorilor critici de succes și a proceselor critice;

analiza structurii manageriale;

împuternicirea – încurajarea participării angajaților în luarea deciziilor

dezvoltarea de strategii eficiente și clare și a planurilor de sprijin pentru realizarea misiunii și a obiectivelor;

1.2.3. Implicarea întregului personal

Angajații de la toate nivelurile organizației reprezintă elementul central al unei organizații și implicarea lor totală permite ca abilitățile lor să fie valorificate pentru maximizarea beneficiului organizației.

Imbunatatirea gradului de implicare a personalului se poate realize prin:

planificarea si realizarea unui program de instruire economica

definirea responsabilităților și autorităților

stabilirea obiectivelor individuale si de echipa

crearea mediului de lucru necesar implicarii in stabilirea obiectivelor si in luarea deciziilor

crearea conditiilor necesare incurajarii inovatiei

revizuirea in mod continuu a nevoilor personalului

crearea mediului necesar aplicarii necesar aplicarii lucrului in echipa

analizarea motivelor care conduc la fluctuatii de personal

masurarea gradului de satisfactie a personalului

1.2.4. Abordarea bazată pe procese

Atunci când activitățile unei organizați sunt abordate ca un proces, rezultatul dorit poate fi obținut în condiții mai eficiente.

Aplicarea acestui principiu presupune:

definirea proceselor pentru obținerea rezultatului dorit;

identificarea interfețelor proceselor cu entitățile funcționale ale organizației;

identificarea și evaluarea datelor de intrare și de ieșire ale proceselor;

evaluarea riscurilor posibile, a consecințelor și impactului proceselor asupra clienților, furnizorilor și a altor părți interesate, cu privire la procesele respective;

identificarea clienților interni și externi, a furnizorilor și altor părți interesate cu privire la procesele respective;

stabilirea clară a responsabilităților și autorităților privind managementul proceselor;

în proiectarea procesului vor fi luate în considerare: succesiunea etapelor acestuia, activitățile, succesiunea acestora, măsurile de ținere sub control, nevoile de instruire a personalului, echipamentele, metodele, informațiile, materialele și alte resurse necesare pentru obținerea rezultatelor dorite.

Fiecare proces are intrări și ieșiri și implică persoane și /sau alte resurse. Procesul este, sau ar trebui să fie, o transformare care adaugă valoare.

Intrările și ieșirile sunt de 2 tipuri:

referitoare la produs: materii prime, produse intermediare și finite;

referitoare la informații: cerințe referitoare la produs, informații privind caracteristicile și starea produsului, feedback-ul informațional referitor la nevoi și la utilizarea produsului.

Managementul calității se realizează prin administrarea proceselor organizației sub două aspecte:

din punct de vedere al structurii și funcționării proceselor în cadrul cărora intervin produsele și informațiile;

din perspectiva calității produselor și informațiilor corespunzătoare proceselor respective.

Pentru ca sistemul de management al calității să fie eficace, aceste procese, ca și responsabilitățile, autoritatea, procedurile și resursele corespunzătoare trebuie definite într-o manieră coerentă. De asemenea, este necesară coordonarea și asigurarea compatibilității proceselor și definirea interfețelor acestora.

În scopul evaluării sistemului de management al calității trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

dacă procesele sunt definite și procedurile lor sunt documentate;

dacă procesele sunt eficiente, astfel încât să permită obținerea rezultatelor așteptate.

dacă procesele se desfășoară potrivit procedurilor documentate;

Lideriatul are tocmai misiunea de a transforma organizatia banala intr-o institutie care-i va permite sa devina un corpus social, constient de scopurile si valorile sale, capabil sa se afirme in fata celorlalti si sa reziste daca identitatea sa este amenintata.

Liderul este cel care realizeaza acest demers: el legitimeaza scopurile si modeleaza arhitectura sociala pentru care el risca propria sa legitimitate

1.2.5. Abordarea sistemică a managementului

Identificarea, înțelegerea și conducerea sistemului de procese intercorelate ale organizației pentru realizarea obiectivelor stabilite, contribuie la asigurarea eficacității și eficienței acesteia.

Aplicarea acestui principiu presupune:

definirea sistemului de procese, prin identificarea sau dezvoltarea proceselor cu impact asupra realizării obiectivelor definite;

măsurătorilor și evaluărilor cu privire la acest sistem;

structurarea sistemului de proces pentru a realiza obiective în modul cel mai eficient;

stabilirea resurselor critice pentru desfășurarea activităților;

îmbunătățirea continuă a sistemului de procese, luând în considerare rezultatele

În viziunea standardului ISO 9000: 2000 o importanță deosebită trebuie acordată abordării sistemice a „rețelei de procese” a organizației prin integrarea proceselor care intervin în relația cu clienții și celelalte părți interesate, cu cele corespunzătoare activităților din interiorul organizației, începând cu definirea cerințelor referitoare la conducere, identificarea resurselor necesare, realizarea produselor, până la evaluarea și analiza rezultatelor.

Această analiză este efectuată de către conducerea organizației, în scopul identificării posibilităților de îmbunătățire a sistemului de managementul calității astfel încât cerințele clientului și ale altor părți interesate să fie mai bine satisfăcute.

Prin implicarea conducerii în implementarea îmbunătățirilor preconizate se reia ciclul, asigurând astfel premisele îmbunătățirii continue a sistemului de management al calității .

Această analiză este efectuată de către conducerea organizației, în scopul identificării posibilităților de îmbunătățire a sistemului de managementul calității astfel încât cerințele clientului și ale altor părți interesate să fie mai bine satisfăcute.

Prin implicarea conducerii în implementarea îmbunătățirilor preconizate se reia ciclul, asigurând astfel premisele îmbunătățirii continue a sistemului de management al calității.

Potrivit principiului „abordarea sistemică”, managementul calității cuprinde toate elementele de sistem și procesele unei organizații.

Acestea sunt definite de conceptul „Key Quality Checkpoints”. Sunt considerate „puncte cheie”, acele puncte din sistemul unei organizații în care pot fi puși în evidență factorii relevanți pentru calitate .

Sistemele de intrare cuprind organizațiile și persoanele, interne și externe, de la care o anumită organizație primește produse și informații. Acestea pot fi: furnizori, comercianți și cumpărători.

Scopul urmărit în acest „punct” îl reprezintă selecționarea și coordonarea mai bună a sistemelor menționate. Intrările sunt reprezentate de acele resurse (materiale, umane, financiare, informaționale etc.) care sunt necesare pentru obținerea rezultatelor dorite.

În acest „punct – cheie” se urmărește satisfacerea cerințelor privind cantitatea, calitatea, costurile resurselor și termenele de livrare.

Procesele de transformare a „intrărilor” în „ieșiri” trebuie să fie eficiente și eficace și să asigure realizarea cerințelor calității, care li se impun. Ieșirile sunt reprezentate de produsele și serviciile pe care le obține organizația. În acest punct cheie se verifică satisfacerea cerințelor specificate ale calității, prin inspecția finală.

Sistemele de ieșire cuprind organizațiile și persoanele care primesc produsele și serviciile. Scopul urmărit este acela de a asigura satisfacerea „totală” a nevoilor, dorințelor și a clienților.

Q1 Q2 Q3 Q4 Q5

Fig. 2 – Abordare sistemică la nivelul conducerii organizației

Perceperea nevoilor clienților și reflectarea lor integrală în calitatea produselor finite trebuie să constituie baza deciziilor și măsurilor în toate celelalte puncte ale sistemului. Aceste măsuri se referă la instruirea personalului, utilizarea metodelor statistice și a altor tehnici și instrumente ale managementului calității.

Pe de altă parte, pentru îndeplinirea corespunzătoare a cerințelor privind calitatea produselor finite, fiecare activitate trebuie abordată procesual, în strânsă legătură cu celelalte activități din amonte și aval.

În fiecare fază de realizare a produselor sunt luate în considerare anumite cerințe, iar gradul de satisfacere a acestora se reflectă în fazele următoare. Din acest motiv, participanții la proces trebuie să fie conștienți de interdependențe, să cunoască efectele muncii lor necorespunzătoare asupra produsului finit.

Funcționarea corectă a întregului sistem depinde de om, el fiind considerat punctul central al proceselor de realizare a calității.

Angajatul trebuie să fie în primul rând competent, aceasta realizându-se prin programe de pregătire continuă. El trebuie, de asemenea, să fie dispus să pună în valoare întreaga capacitate și să aibă spirit de echipă, deci să fie de acord să colaboreze, pentru realizarea obiectivelor organizației.

1.2.6. Îmbunătățirea continuă

Aplicarea principiului îmbunătățirii continue presupune:

aplicarea principiilor de bază ale îmbunătățirii continue pentru a asigura îmbunătățiri substanțiale;

îmbunătățirea continuă a eficacității și eficienței tuturor proceselor organizației;

educarea și instruirea fiecărui angajat, astfel încât să poată utiliza tehnicile și instrumentele specifice îmbunătățirii continue, cum ar fi: ciclul Deming (planificare – execuție – verificare – acțiune), tehnicile și instrumentele managementului calității reengineering-ul proceselor, tehnici de inovare a proceselor etc.;

evaluarea periodică a criteriilor de excelență stabilite pentru a identifica zonele care necesită îmbunătățiri în perspectivă;

promovarea activităților bazat pe prevenire;

stabilirea obiectivelor referitoare la îmbunătățire și a măsurilor necesare pentru realizarea acestora;

recunoașterea rezultatelor obținute de personalul organizației în ceea ce privește îmbunătățirea continuă a proceselor;

îmbunătățirea continuă a proceselor și produselor, aceasta reprezentând o preocupare pentru fiecare persoană din cadrul organizației;

Îmbunătățirea continuă a produselor și serviciilor oferite de organizație este posibilă numai prin îmbunătățirea continuă a proceselor organizației, din fiecare etapă a ciclului de viață al produsului, începând cu studiile de marketing pentru identificarea cerințelor clienților și până la asigurarea utilizării corespunzătoare a produselor.

Rolul esențial revine, în acest sens, angajaților, care trebuie să se preocupe permanent de îmbunătățirea activităților pe care le desfășoară.

Pentru facilitarea acestui proces este importantă munca în echipă, promovarea cercurilor calității etc.

1.2.7. Luarea deciziilor pe baza faptelor

Aplicarea acestui principiu presupune:

colectarea datelor și informațiilor relevante cu privire la obiectivele stabilite;

analiza datelor și informațiilor utilizând metode corespunzătoare;

înțelegerea rolului metodelor statistice în analiza datelor și informațiilor;

luarea măsurilor necesare pentru ca datele și informațiile să fie suficient de clare, disponibile și accesibile;

luarea deciziilor și întreprinderea măsurilor necesare, atât pe baza unor analize logic argumentate, cât și pe baza experienței și intuiției.

Se recomandă ca înainte de a fi utilizate pentru rezolvarea problemelor și luarea unor decizii, datele să fie verificate în mod riguros.

Datele și informațiile sunt necesare începând cu etapa identificării clienților și a cerințelor acestora și până la evaluarea satisfacției clienților. Aceste date trebuie preluate și prelucrate și reactualizate în mod continuu. Se recomandă o verificare riguroasă a acestor date înainte de utilizarea lor în rezolvarea unor probleme și luarea deciziilor.

1.2.8. Relații reciproc avantajoase cu toți furnizorii

O organizație este direct dependentă de furnizorii ei; evident și reciproca este valabilă.

Stabilirea unei relații avantajoase între cele două părți nu poate decât să influențeze în sens pozitiv capacitatea lor de a satisface cerințele clienților.

Aplicarea acestui principiu presupune:

identificarea și selectarea furnizorilor principali;

stabilirea unor asemenea relații cu furnizorii, care să armonizeze obținerea unui câștig pe termen scurt cu necesitatea asigurării de avantaje pe termen lung pentru organizație și pentru societate în general;

asigurarea unui sistem deschis și clar de comunicare între organizație și furnizorii acesteia;

înțelegerea clară a nevoilor clienților, în relația cu furnizorii;

comunicarea planurilor viitoare ale organizației, furnizorilor acesteia;

recunoașterea rezultatelor și a progreselor înregistrate de furnizori.

Prin politica sa în domeniul calității, organizația trebuie să definească „principiile coordonatoare” pe care le promovează în relația cu clienții, furnizorii, cu celelalte părți interesate de activitățile pe care le desfășoară.

O organizație și furnizorii săi sunt interdependenți și o relație reciproc benefică sporește capacitatea ambilor de a crea valoare.

Aceste opt principii ale managementului calității reprezintă „filozofia” îmbunătățirii continue. Suportul practic pentru a realiza acest lucru trebuie să provină din existența unui sistem care prin cerințele sale specifice să permită punerea în practică a acestor principii.

1.3. Asigurarea și Controlul Calității

1.3.1. Asigurarea calității

Parte a managementului calității, concentrată pe furnizarea încrederii că cerințele referitoare la calitate vor fi îndeplinite .

Asigurarea calității acoperă toate genurile de activități, de la design, dezvoltare, implementare și până la producție, instalare, prestare de servicii, etc. și acționează pe principiile “ potrivit pentru scop “ și “ realizează corect de prima dată “. Principalul scop al asigurării calității este acela de a asigura faptul că produsele îndeplinesc sau chiar depășesc așteptările clienților.

1.3.2. Controlul calității

Desemnează tehnici și activități cu caracter operațional, utilizate pentru satisfacerea condițiilor referitoare la calitate .

Controlul calității se referă la introducerea și menținerea sub control a procesului tehnologic aplicat pentru realizarea produsului.

Procesele tehnologice includ probleme de calitate referitoare la asigurarea resurselor (materiale, umane, financiare, energetice), pregătirea fabricației, fabricația propriu-zisă, inspecția de calitate pe fluxul de fabricație, și cea finală, ambalarea, depozitarea, livrarea și service-ul. Este cel mai vechi concept al calitătii.

El include detectarea și eliminarea componentelor sau produselor (rezultatelor) finale care nu îndeplinesc specificațiile, respectiv standardele.

Controlul calității reprezintă o funcțiune managerială prin care se verifică dacă standardele privind serviciile, materialele, procesele de prelucrare și producție pot asigura prevenirea apariției defectelor.

 O organizație trebuie să folosească toate mijloacele practice pentru a preveni, detecta si corecta erorile care apar în diferitele etape de operare.

Pentru a se realiza un control real al calității, trebuie ținute sub control variabilele care pot afecta calitatea și care sunt rezultatul acțiunii oamenilor, al naturii materialelor etc.

Controlul calității (în engleza ,,quality control”) este definit astfel:

Tehnici și activități cu caracter operațional utilizate pentru satisfacerea condițiilor referitoare la calitate. ISO 9000:2000 definește Controlul Calității ca parte a Managementului calității focalizată pe satisfacerea cerințelor de calitate. El presupune pe lângă specificații detaliate ale produselor și proceselor, activități de verificare a materiilor prime și a produsului în diverse stadii de prelucrare precum și feedback bazat pe informațiile de proces.

Controlul calității se referă la activitățile asociate cu validarea calității livrabilelor. Este folosit pentru a verifica faptul că livrabilele sunt de o calitate acceptabilă și că întrunesc criteriile de corectitudine și completare stabilite în procesul de planificare al calității. 

Controlul calității este condus continuu pe parcursul unui proiect și este responsabilitaea membrilor echipei și a managerului proiectului.

În literatura de specialitate există diverse aserțiuni cu privire la ce presupune sau ce reprezintă "controlul calității". Indiferent de abordare toți autorii converg asupra ideii conform căreia "controlul calității" reprezintă " ansamblul acțiunilor întreprinse în organizație având ca scop final aprecierea gradului de calitate obținut “ .

Deasemenea, considerând "calitatea" ca o apreciere a satisfacției obținute, "controlul calității" ar putea reprezenta "suma acțiunilor întreprinse pentru a determina satisfacția obținută ". Astfel, prin intermediul controlului calității se poate aprecia măsura în care o organizație "oferă satisfacții" (este o organizație "de calitate").

Controlul calității este o activitate post – proces care detectează și elimină elementele care nu corespund specificațiilor (standardelor) sau sunt defecte.

Ca metodă de asigurare a calității implică o mare risipă de timp și de muncă. Este realizat de inspectori de calitate.

CAPITOLUL II – ISTORICUL INDUSTRIEI ROMÂNEȘTI DE PETROL

2.1. Istoricul dezvoltării industriei românești de petrol

„Rezervele mondiale de petrol sunt estimate la 1800 – 2200 miliarde de barili, din care cca. 1080 miliarde de barili au fost extrase în perioada 1857 – 2005.

Au rămas de extras încă 1500-1600 miliarde de barili, din care 1000 miliarde de barili reprezintă rezervele dovedite, iar alte 500 – 600 sunt reprezentate de rezervele potențiale (posibile și probabile).

Circa 50% din consumul total de petrol s-a înregistrat în perioada de după 1984, iar 90% din consumul total s-a realizat după 1958.”

2.1.1. Perspectivele dezvoltării industriei românești de petrol

Noul în perspectiva dezvoltării industriei românești de petrol îl reprezintă conceptul de „securitatea energetică prin cooperare”.

Este evident că aprovizionarea energetică a Uniunii Europene (UE) cu hidrocarburi depinde în mare măsură de importuri, stabilitatea acestei piețe conferind statelor Uniunii un anume grad de securitate.

Deși, Comisia Europeană (CE) recomandă și preconizează diversificarea și creșterea resurselor autohtone prin mijlocul indirect al resurselor regenerabile (care ar trebui să ajungă la 20 % în anul 2020), dependența europeană, prin importul hidrocarburilor, va rămâne nu numai importantă, dar va înregistra o creștere semnificativă.

În vecinătatea României, resursele de petrol și gaze din zona extinsă a Mării Negre, din Bazinul Caspic și din Asia Centrală sunt considerate a fi o soluție pentru viitorul energetic al Europei și în mare parte și al lumii.

Cu privire la securitatea energetică a României se impun următoarele obiective:

necesitatea revizuirii strategiei politicilor energetice, care va trebui axată, în special, pe securitatea aprovizionării cu energie;

reducerea dependenței României față de importurile de resurse energetice, iar în cazul gazului natural, reducerea dependenței de un furnizor unic și diversificarea surselor de aprovizionare;

menținerea unui mix echilibrat în privința structurii balanței energetice în paralel cu dezvoltarea energeticii bazate pe resurse regenerabile sau neconvenționale.

Structura balanței de resurse primare a României va trebui să sufere o serie de modificări dinamice, care să acomodeze în timp real influința unor factori precum: creșterea prețurilor la hidrocarburi, creșterea participației energiei nucleare, a cărbunelui și a surselor regenerabile de energie, promovarea eficienței energetice, diversificarea surselor externe de energie primară; stimularea investițiilor în sectorul energetic în scopul modernizării și eficientizării acestuia și, în același context, urmărirea reducerii impactului negativ asupra mediului; crearea unui cadru instituțional propriu pentru sectorul energetic (de exemplu: Ministerului  Energiei, Întreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri).

Pentru a face față acestor provocări considerăm că autoritățile statului român trebuie să promoveze conceptul de infrastructuri critice în care activitățile petroliere de pe toate palierele, respectiv explorare, exploatare, procesare, comercializare, cu toate instalațiile aferente, să se bucure de un regim special.

2.1.3. Principalele tipuri de produse petroliere

Oferta de produse petroliere, încărcături de gaz petrolier lichefiat (GPL) și produse complementare de pe piață cuprinde produse sub forma bunurilor materiale (benzină, motorină, GPL, combustibil lichid ușor, petrol, uleiuri, piese auto, accesorii auto, aditivi etc.) și serviciile lor specifice (spălat auto, schimb ulei, servirea la domiciliul clienților a încărcăturilor GPL, servicii hoteliere, restaurant etc.).

Sistemul de clasificare și definirea claselor de produse petroliere sunt standardizate în România de STAS ISO 8681:1992 – Produse petroliere și lubrefianți – Sistem de clasificare – Definirea claselor de produse.

Standardul a fost aprobat la 28 iunie 1991 cu aplicare din 1 ianuarie 1992 și înlocuia STAS 6985/2-84. Gama produselor petroliere, lubrefianților și a altor produse cu destinații similare este foarte numeroasă și variată prin compoziția, proprietățile și domeniul de folosire.

Organizația Internațională de Standardizare a elaborat o clasificare a produselor menționate pe baza domeniului de utilizare (pentru lubrefianți) și pe baza naturii produsului (pentru combustibili/carburanți).
Fiecare din produse se află în legătură cu o serie de alte produse.

Se întâlnesc produse de tot felul, de la cele care satisfac nevoi de bază, până la cele care satisfac nevoile individuale ale consumatorilor.

Se propune ierarhizarea lor pe șapte niveluri:

1. Familia de nevoi – nevoia primară satisfăcută de familia de produse.

Exemplu: deplasarea cu autoturismul.

2. Familia de produse – toate clasele de produse care pot satisface o nevoie primară, în condițiile unei eficiențe acceptabile.

Exemple: produsele petroliere.

3. Clasa de produse – o categorie de produse din cadrul familiei de produse care au o anumită legătură funcțională.

Exemplu: produsele petroliere albe.

4. Linia de produse – o categorie de produse din cadrul clasei de produse, aflate în strânsă legătură ca urmare a funcționării lor similare, a comercializării către aceleași categorii de consumatori, prin același tip de unități de desfacere sau la prețuri asemănătoare.

De exemplu: benzinele.

5. Tipuri de produse – acele articole din cadrul liniei de produse, având una din multiplele forme posibile ale acestora.

Exemplu: benzină „euro Premium”, benzină „super plus”, benzină „Premium” etc.

6. Marca – numele asociat unuia sau mai multor articole ale liniei de produse, folosit pentru identificarea sursei sau a naturii articolului sau a articolelor respective.

Exemplu: ulei OMV, ulei Lukoil etc.

7. Articolul – o unitate distinctă din cadrul unei mărci sau unei linii de produs, identificabilă prin mărime, preț, aspect ori alte caracteristici. Articolul poartă numele de unitate stocabilă sau variantă de produs.

Exemplu: benzină ecologică.

De asemenea, sunt frecvent utilizați alți doi termeni. Cel de sisteme de produse desemnează o categorie de articole diferite, dar „legate” între ele, care sunt în același timp.

De exemplu: firma vinde produse complementare: ulei pentru motor împreună cu filtrul pentru ulei și cu serviciul de schimb ulei. Termenul de mix de produs (sau sortiment de produse) desemnează ansamblul produselor și articolelor pe care firma le pune la dispoziția cumpărătorilor.

De regulă, clasificarea produselor, în speță petroliere, se face în funcție de caracteristicile acestora, fiecare tip de produs pretinzând o strategie specifică:

PRODUSELE PETROLIERE: benzine, motorine, combustibili lichizi grei pentru focare industriale, uleiuri minerale, unsorile consistente, parafine și cerezine, bitum de petrol, benzina de extracție, White Spirit rafinat, vaselina tehnică artificială.

GAZUL PETROLIER LICHEFIAT (GPL)

PRODUSELE COMPLEMENTARE, care pot fi clasificate, funcție de durabilitatea și de caracterul lor tangibil în: Mărfuri perisabile, Mărfuri neperisabile, Servicii, sau funcție de deprinderile de cumpărare ale consumatorilor ca bunuri de larg consum: bunuri de uz curent, bunurile principale, bunurile ocazionale, bunurile de necesitate imediată, bunuri negociabile, specialități, bunuri fără căutare.

Având cunoscute aceste noțiuni elementare, am putut face analiza deciziilor referitoare la mixul de produs, liniile de produse și produsele individuale pe care firma pentru comercializarea produselor petroliere le oferă spre vânzare cumpărătorilor.

Apreciem că, mixul de produs denumit și sortiment de produs este ansamblul articolelor și a liniilor de produse pe care firma pentru comercializarea produselor petroliere le oferă spre vânzare cumpărătorilor.

De exemplu, mixul de produs al firmei constă în trei linii puternice: produse petroliere, produse complementare și servicii, încărcături GPL.

Mixul de produs al firmei se caracterizează printr-o anumită lărgime, lungime, profunzime și omogenitate. Toate cele patru dimensiuni ale mixului de produs sunt importante pentru definirea strategiei de comercializare a produselor de către firmă.

Aceasta își poate extinde activitatea pe patru căi: mărind numărul liniilor de produse comercializate și deci, extinzând mixul; lungindu-și fiecare linie de produse comercializate, comercializând mai multe variante de produse, mărind astfel profunzimea mixului; mărind sau reducând omogenitatea liniilor, în funcție de interesele sale; câștigarea unei puternice reputații într-un singur domeniu sau participarea sa în mai multe domenii de activitate.

În general, de planificarea mixului de produs care urmează să fie comercializat răspunde serviciul de comercializare al firmei, care folosindu-se de informațiile furnizate de către marketeri, membrii acestuia trebuie să stabilească ce linii de produse vor fi extinse, menținute, exploatate sau desființate. Conducătorul liniei de produs trebuie să analizeze și modul în care aceasta este poziționată pe piață în comparație cu liniilor de produse ale concurenților.

Lungimea optimă a liniei de produse este una din principalele probleme cu care se confruntă conducătorii de linii, ea fiind influențată de obiectivele firmei. Firma poate opta pentru mărimea lungimii liniei de produs în două moduri: fie prin extinderea ei, fie prin întregirea acesteia.

La ora actuală, empiric vorbind, concurența se desfășoară la nivelul etapei de îmbunătățire a produsului. Pentru parcurgerea ei, firma trebuie să analizeze sistemul de consum al cumpărătorului, adică „modul în care cumpărătorul unui produs petrolier, complementar, încărcătură GPL, reușește să-și satisfacă o anumită nevoie prin folosirea acestuia”.

Astfel, firma va identifica numeroase posibilități de îmbunătățire a ofertei proprii într-un mod competitiv. Noua concurență nu se desfășoară între ceea ce produc firmele în fabricile lor, ci între ceea ce ele adaugă la produsul rezultat sub forma ambalării, serviciilor, publicității, consultanței, finanțării, condițiilor de livrare, depozitării și a altor lucruri asemănătoare apreciate de consumatori.

Strategia îmbunătățirii ofertei (produsului) presupune că orice îmbunătățire costă bani, iar firma trebuie să știe dacă cei care cumpără vor fi dispuși să plătească un preț suplimentar, și că avantajele oferite la vânzarea unui produs îmbunătățit vor deveni repede avantaje așteptate.

Calitatea, asigurarea calității și managementul calității sunt noțiuni, respectiv teme care se conturează într-o măsură tot mai mare ca sarcini centrale pentru orice întreprindere care vrea să existe pe piața globalizată, indiferent de produsul sau serviciul pe care îl oferă, locație sau mărime. Calitatea a devenit o chestiune de supraviețuire. Atât organizațiile productive, cât și cele prestatoare de servicii se confruntă, pe piețele interne, dar în special pe piețele internaționale, cu o competiție din ce în ce mai puternică pe probleme legate de calitate. Nu pot avea succes decât acele organizații care situează clientul, cu nevoile lui individuale, în centrul eforturilor lor.

2.1.4. Managementul comercializării produselor petroliere

Am examinat, într-o unitate de comercializare a produselor petroliere, gestionarea unui Sistem de Management al Calității care să satisfacă cerințele standardului ISO 9000, sau în final cerințele unui sistem integrat al calității, mediului și securității și am apreciat implementarea acestuia ca fiind o schimbare asociată perfecționării actului de conducere.

Prin analiza cerințelor teoretice ale standardelor și a specificității activităților și serviciilor desfășurate într-o firmă de desfacere a produselor petroliere au rezultat următoarele:

industria petrolieră reprezintă în prezent ramura de bază a energeticii, iar produsele și serviciile aferente, în principiu, sunt considerate de interes public.

intreprinderile petroliere sunt de regulă mari corporații, aflate într-un continuu proces de globalizare prin fuziuni, integrate pe verticală, care controlează toate subramurile de la exploatare la prelucrare și desfacere.

obiectivele de bază ale unei corporații, constând în creșterea cifrei de afaceri și a profitului, generează politici de monopol care ignoră satisfacția clienților. Procesul de management modern este în permanență sub presiunea rezolvării dilemei „cu tot mai puține resurse materiale, financiare și umane să fie satisfăcute de tot mai multe trebuințe (nevoi) social-umane”. Problema comercializării produselor petroliere nu are numai o componentă corporatistă, ci și o componentă de natură socială.

De aceea, guvernelor naționale le revine rolul de a proteja consumatorii împotriva abuzurilor de monopol prin crearea de instituții specializate pentru promovarea de legi și reglementări (Consiliul Concurenței, Autoritatea Nationala pentru Protecția Consumatorilor, etc.), care pot impune certificarea unui SMC.

pe piața produselor petroliere din România, concurența este relativ slabă, respectiv câteva mari companii: OMV Petrom, Rompetrol, Lukoil, Mol, care dețin stații de comercializare produse petroliere, zonal, în mai toate județele țării și controlează peste 90% din piața românească de carburanți.

problema centrală a unui Sistem de Management al Calității, pentru o firmă de desfacere a produselor petroliere, constă în capacitatea de a oferi permanent consumatorului tipul de carburant necesar, la acceași calitate și cu acceași proveniență, de a organiza serviciile de transfer ale tipului de produs petrolier solicitat (benzină, motorină, GPL, uleiuri etc.) în recipientul clientului, cu promptitudine, profesionalism și de a oferi competitiv servicii și produse complementare specifice.

clasificarea produselor petroliere se face în funcție de caracteristicile acestora, fiecare tip de produs având o strategie specifică. Apreciem că mixul de produs, denumit și sortiment de produs, este ansamblul articolelor și al liniilor de produse pe care firma pentru comercializarea produselor petroliere îl oferă spre vânzare clienților.

firma pentru comercializarea produselor petroliere face parte din sfera prestărilor de servicii tradiționale. În acest sens, gândirea de management trebuie să se concretizeze în vânzarea produselor petroliere, produselor complementare, serviciilor de schimb de ulei, spălarea și întreținerea autovehiculelor, servicii hoteliere și de restaurant etc..

managementul exterior are în vedere activitatea obișnuită a firmei pentru comercializarea produselor petroliere: de pregătire, fixare a prețurilor (afișarea lor pe totemuri), de distribuție și promovare a serviciului către consumatori, iar managementul intern se referă la o activitate a firmei pentru comercializarea produselor petroliere: de pregătire și motivare a propriilor angajați cu scopul de a presta consumatorilor servicii de calitate.

2.1.5. Sisteme de management de calitate în comercializarea produselor petroliere

În contextul economic actual, puternic concurențial, toate organizațiile trebuie să acționeze energic în vederea îmbunătățirii performanței și competitivități pe piață internă și internațională. Una dintre modalitățile consacrate prin care se pot atinge aceste obiective este proiectarea, implementarea și certificarea unui sistem de management al calității care să administreze eficace și eficient toate procesele din organizație în vederea furnizării de produse/servicii competitive și îmbunătățirii continue a performanței.

Este extrem de util pentru firma pentru comercializarea produselor petroliere care intenționează să proiecteze, să implementeze și să certifice un sistem propriu de management al calității să beneficieze de un set de instrumente care să o ghideze în această întreprindere.

Firma pentru comercializarea produselor petroliere, care furnizează produse și servicii în legătură cu comercializarea produselor petroliere pentru a satisface necesitățile și cerințelor clienților se confruntă cu creșterea concurenței pe plan general și cu sporirea din ce în ce mai consistentă a așteptărilor clienților cu privire la calitatea produselor și serviciilor oferite.

Plecăm de la premiza conform căreia consumatorii vor cumpăra produse petroliere, complementare, încărcături GPL de la firma care, după părerea lor, le oferă cea mai mare valoare.

Acești factori pot fi mai bine planificați și asigurați (ținuți sub control) dacă firma își desfășoară activitatea utilizând sisteme de management eficace.

Prin evoluția actuală spre globalizare calitatea produselor și serviciilor tinde să atingă o dimensiune la nivel mondial. Acest lucru este posibil de realizat doar prin alinierea la o serie de cerințe unanim recunoscute și apreciate pe plan mondial. De aici a apărut necesitatea de a se dezvolta standarde pentru sistemele de management al calității care să completeze condițiile relevante incluse în specificațiile tehnice, referitoare la produsele sau serviciile oferite.

Noile provocări pentru managementul afacerilor cu produse petroliere de succes din prezent sunt în continuă creștere. Succesul se poate obține doar în condițiile unei abordări sistematice și unitare a proceselor.

O integrare reușită a diferitelor sisteme de management ale firmei pentru comercializarea produselor petroliere ce se doresc dezvoltate, depinde în esență de o bună planificare și de o implementare eficientă.

Un sistem integrat de management, reprezintă o abordare managerială logică și sistematică, ceea ce permite decizii strategice și operaționale optime, care iau în considerare numeroase aspecte esențiale ce conduc la funcționarea eficientă a firmei.

ISO 9001 nu include cerințe specifice altor sisteme de management, dar el permite firmei de comercializarea produselor petroliere să implementeze și să dezvolte sisteme de management care să se poată corela sau integra cu sistemul de management al calității.

2.1.6. Menținerea și îmbunătătirea Sistemului de Management al Calității

Îmbunătățirea continuă a performanței sistemului de management al calității este un obiectiv permanent al firmei pentru comercializarea produselor petroliere.

Îmbunătățirile acestuia pot avea ca rezultat atât modificarea în tipologia produselor petroliere, a prestărilor de servicii privind comercializarea produselor petroliere, cât și a sistemului de management al calității sau chiar a firmei însăși.

Mijloacele prin care firma îmbunătățește continuu eficacitatea și eficiența sistemului de management al calității sunt: utilizarea politicii și obiectivelor referitoare la calitate; utilizarea rezultatelor auditurilor interne și externe; utilizarea analizei datelor colectate prin monitorizarea și măsurarea proceselor/produselor petroliere; utilizarea acțiunilor corective și preventive; utilizarea analizei efectuate de management.

Politica referitoare la calitate este analizată periodic de către managementul de la cel mai înalt nivel pentru a se asigura că: este actualizată și adecvată scopului firmei; include angajamentul managementului pentru satisfacerea cerințelor și pentru îmbunătățirea continuă a eficacității sistemului de management al calității; constituie cadrul pentru stabilirea și analizarea obiectivelor calității; este comunicată, înțeleasă și însușită de către personalul firmei.

Managementul de la cel ai înalt nivel stabilește obiectivele calității care conduc la îmbunătățiri ale performanțelor firmei de comercializare a produselor petroliere. Conducerea de la cel mai înalt nivel analizează periodic sistemul de management al calității, pentru a se asigura că este în continuare corespunzător, adecvat și eficace.

Această analiză include evaluarea oportunităților de îmbunătățire și necesitatea de schimbare în sistemul de management al calității, inclusiv a politicii referitoare la calitate și a obiectivelor calității.

Analizele efectuate de management trebuie să constituie o bază pentru schimbul de idei noi. Procesul de analiză poate fi utilizat deci, ca un instrument puternic de identificare a oportunităților de îmbunătățire. Auditul intern este folosit pentru evaluarea independentă a sistemului de management al calității, a oricărui proces sau activitate.

Managementul de la cel înalt nivel se asigură că acțiunea corectivă sau mai ales cea preventivă, sunt utilizate ca instrumente pentru îmbunătățire. Acțiunile corective și preventive sunt incluse în analiza efectuată de management.

Pentru a ajuta la asigurarea viitorului firmei și a satisfacției părților interesate, managementul trebuie să creeze o cultură care să implice în mod activ personalul în căutarea oportunităților de îmbunătățire a performanței proceselor, activităților și produselor. Astfel, el creează un mediu în care autoritatea este delegată în așa fel încât personalul să fie împuternicit și să acceptate responsabilitatea de a identifica oportunitățile de îmbunătățire.

Pentru a asigura natura activităților de îmbunătățire, managementul de la cel mai înalt nivel analizează insatisfacțiile clienților, definește termenii proiectului și implementează procesul pentru îmbunătățirea continuă a proceselor cheie și proceselor suport. Proiectul va lua în considerare procesele cheie (de afaceri) în termeni de: eficacitate; eficiență; efecte externe; puncte slabe; oportunități pentru utilizarea unor metode mai bune; controlul schimbărilor planificate și neplanificate; măsurarea beneficiilor planificate.

Apreciem că, un astfel de proces pentru îmbunătățirea continuă poate fi utilizat ca instrument pentru creșterea eficacității și eficienței interne a organizației pentru comercializarea produselor petroliere, precum și pentru îmbunătățirea satisfacției clienților și a altor părți interesate.

Îmbunătățirea continuă a eficacității și eficienței sistemului de management al calității, al performanței firmei în general, se asigură prin utilizarea tuturor mijloacelor care stau la dispoziție managementului în scopul punerii în practică a declarației sale asumate cu privire la calitate.

Capitolul III – Descrierea companiei OMV Petrom

OMV Petrom este cel mai mare grup petrolier din sud-estul Europei, cu activități în sectoarele Upstream, Downstream Gas, Downstream Oil. Grupul și-a consolidat poziția pe piața petrolieră din sud-estul Europei în urma unui amplu proces de modernizare și eficientizare, pentru a cărui implementare au fost realizate investiții de 10 miliarde euro în ultimii nouă ani.

În Upstream, OMV Petrom este cel mai mare producător de hidrocarburi din sud-estul Europei. OMV Petrom operează 239 zăcăminte comerciale de țiței și gaze în România și deține licențe de dezvoltare și producție pentru 4 zăcăminte în Kazahstan. În 2013, producția totală de hidrocarburi a Grupului OMV Petrom a fost de 66,64 mil. bep (din care 62,54 mil. bep în România. La sfârșitul anului 2013, nivelul rezervelor dovedite de țiței și gaze ale Grupului OMV Petrom era de aproximativ 728 mil. bep (din care 707 in România).

În România OMV Petrom este principalul producător de țiței și furnizează circa jumătate din producția internă de gaze.

OMV Petrom comercializează gaze prin intermediul diviziei de gaze naturale. Pentru dezvoltarea sa sustenabilă, OMV Petrom a extins lanțul valoric al gazelor prin abordarea pieței de electricitate. OMV Petrom a început operațiunile comerciale la centrala electrică pe gaze de 860 MW de la Brazi și la parcul eolian Dorobanțu, cu o capacitate de 45 MW.

OMV Petrom este prezent pe piața distribuției de produse petroliere din România, Republica Moldova, Bulgaria și Serbia, prin intermediul unei rețele de circa 800 stații, operate sub două branduri, Petrom și OMV.

OMV Petrom este o societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.

În anul 1997 Compania Română  de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinarii funcționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționalae a Petrolului (SNP) Petrom.

Astfel, SNP PETROM a “moștenit” două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS și dreptul exclusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România.

În anul 2002 a luat naștere compania PetromService prin desprinderea de Petrom a Sucursalei Petroserv.

Anul 2004 a fost de o importanța semnificativă pentru compania petrolieră, mai exact pe data de 23 Iulie 2004, OMV, grupul lider de petrol și gaze naturale din Europa Centrala și de Est a achiziționat 51% din acțiunile PETROM.

Tranzacția a fost încheiată în decembrie 2004 prin preluarea a 33,34% din Petrom cu 668,8 milioane Euro, preț care după ajustarea ulterioară a urcat la circa 700 milioane Euro. La acesta se adaugă majorarea capitalului cu fonduri de 830 milioane Euro pentru ajungerea la 51%. Petrom beneficiază de o poziționare puternică, de centru operațional al grupului OMV în regiunea Europei de Sud – Est, în ceea ce privește activitatea de marketing. Prin investiții semnificative în activitatea de marketing, de cca 500 milioane euro până în anul 2013, Petrom se pregătește pentru stabilirea unor noi standarde de calitate, siguranță, încredere și confort pentru clienți.

Conceptul de stație PETROMV, inaugurat în 2005, reprezintă expresia orientării către client a companiei. Facilitățile pe care le oferă sunt inedite pentru segmentul de distribuție, variind de la serviciile de bază ale unei benzinării la servicii suplimentare (restaurant, terasa, loc de joacă pentru copii etc.), precum și un amplu portofoliu de produse.

Totodată, a fost definitivat și introdus sistemul de administrație a benzinăriilor, denumit Full Agency, care prevede gestionarea benzinăriilor de către parteneri desemnați în baza unor criterii obiective, fapt ce aduce îmbunătățirea serviciilor.

Introducerea noilor sisteme de administrare, îmbunătățirea și diversificarea produselor și serviciilor, introducerea sistemul de plăți PetromCard, construirea unor noi benzinării și modernizarea celor existente au condus la obținerea de rezultate pozitive în marketing.

Procesul de modernizare si reorganizare, după privatizare, a continuat și s-a axat pe definitivarea implementării sistemului Full Agency și închiderea unităților ineficiente. Îmbunătățirea produselor și a serviciilor și alinierea la standardele internaționale activităților de marketing reprezintă o preocupare permanentă, compania continuând astfel să satisfacă exigențele clienților săi și să depună toate eforturile pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.

Strategia departamentului de comercializare a Gazelor Naturale vizează consolidarea poziției companiei pe piața gazelor naturale din România, oferirea unor servicii de calitate pentru clienți și asigurarea aprovizionării pentru perioada critică, de iarnă.

În anul 2014, după o evoluție remarcabilă în urma privatizării, structura acționariatului OMV Petrom este următoarea :

51,01% – OMV AG (OMV Aktiengesellschaft)

20,64% – Ministerul Economiei

18,99% – Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administrează diverse participații în cadrul mai multor companii din România, creat de Statul Român pentru a despăgubi persoanele expropriate abuziv în urma naționalizărilor din perioada regimului comunist)

9,36% – se tranzacționează liber la Bursa de Valori București.

1.OMV Aktiengesellschaft 28.894.467.414 2.889.446.741,40 51.001

2. Ministerul Economiei 11.690.694.418 1.169.069.441,80 20.639

3. Fondul Proprietatea S.A 10.758.648.186 1.075.864.818,60 18.993

4. Alți acționari 5.300.298.317 530.029.831,70 9.357

Total  56.644.108.335 5.664.410.833,50 100

Fig. 1 – Structura acționariatului OMV Petrom

Obiectivele companiei OMV Petrom, clasificate după sectoarele de activitate sunt :

În activitatea de Upstream ( Explorare și Producție), principalul obiectiv este de a atinge potențialul maxim, prin creșterea ratelor de recuperare și minimalizarea impactului declinului natural asupra producției în special prin itermediul proiectelor de redezvoltare a zăcămintelor, precum și prin optimizarea organizațională, reducand complexitatea și integrand divizia de Servicii E&P in divizia E&P.

Celelalte obiective importante  în E&P sunt: continuarea activității de explorare a zonei de apă adanca din Marea Neagră, optimizarea livrarii gazelor și modernizarea selective a instalațiilor de producție. În plus, se urmărește în continuare consolidarea poziției pe piață din Kazahstan.

În Downstream Oil (Rafinare) compania își va concentra eforturile în vederea optimizării activității, prin modernizarea rafinăriei Petrobrazi și îmbunătățirea randamentului sau pentru maximizarea valorii integrate a Petrom și pentru a face posibilă procesarea în totalitate a țițeiului din producția autohtonă.

OMV Petrom procesează țiței în rafinăria Petrobrazi, lângă , cu o capacitate maximă de rafinare de 4,2 milioane de tone pe an. Rafinăria Petrobrazi a trecut printr-un proces de modernizare pentru care au fost investiți 600 mil. euro între 2010 – 2014 pentru a permite procesarea exclusivă a producției de țiței a OMV Petrom în România, îmbunătățirea eficienței energetice și a mixului de produse.

În august 2014, a fost dublă celebrare pentru rafinăria Petrobrazi: aniversarea a 80 de ani de activitate și finalizarea celui mai amplu proiect de modernizare. În urma acestuia, rafinăria Petrobrazi poate produce cu 60% mai multă motorină, în condițiile în care consumul energetic s-a redus cu 25%. Programul de modernizare a necesitat investiții de circa 600 de milioane de euro.

În Marketing, atenția se îndreaptă către armonizarea structurii organizaționale în cadrul activităților de R&M ale Grupului Petrom conform standardelor OMV, cu scopul consolidării poziției pe piața și a creșterii profitabilității, finalizând în acelasi timp procesul de modernizare a depozitelor de produse petroliere.

În activitatea de Downstream Gas (Gaze si Energie), se urmărește eliberarea potențialului gazelor și obținerea unei dezvoltări durabile în domeniul energiei electrice și din surse regenerabile. Este vizată, de asemenea, modernizarea infrastructurii în activitatea de Gaze și dezvoltarea unei activități bine dimensionate pe piața gazelor din țările vecine.

3.1. Produsele petroliere din cadrul companiei OMV Petrom

În cele ce urmează, voi prezenta în linii generale produsele petroliere din cadrul OMV Petrom.

Din aceste produse generale au fost selectate 4 produse seminificative care constituie obiectul studiului de caz din Capitolul 3.1.1.

OMV Petrom produce combustibil pentru avioane cu motor cu reactie la rafinăria Petrobrazi. Acesta se numeste Jet A-1 si a fost omologat în anul 2004. Jet-A-1 este Carburant de tip kerosen pentru motoare de aeronave . Se obține aplicând un proces tehnologic special care asigură conformarea în întregime la cerințele internaționale foarte stringente impuse acestui tip de carburant.

Specificația de livrare a produsului este în conformitate cu standardele internaționale de calitate pentru kerosen tip Jet A-1 (ASTM D1655 și DEF STAN 91-91) și conform ghidului IATA pentru combustibilul turboreactor de aviație.

Compoziția și valorile proprietăților fizice ale carburantului privind volatilitatea, fluiditatea, arderea, stabilitatea termică și coroziunea răspund cerințelor legate de puterea motoarelor de aeronave și asigurarea securității în zbor.

Aditivarea specială pentru îmbunătățirea conductivității electrice evită acumularea de energie statică în timpul alimentării aeronavelor și riscul de incendiu. După Jet A-1, Petrom a lansat pe piață Jet A-1 Premium, acest tip de carburant din clasa Jet A-1 este dedicat unor aplicații militare speciale.

Carburantul JET A-1 Premium respectă în totalitate cerințele de calitate pentru kerosen tip Jet A-1 (ASTM D1655 și DEF STAN 91-91) și conform ghidului IATA pentru combustibilul turboreactor de aviație, dar care are 3 parametri mai restrictivi.

Pentru a răspunde solicitărilor speciale, acest tip de carburant are limite mai restrictive pentru caracteristicile: conținut de aromatice, conținut de sulf mercaptani și punct de îngheț.

Bitum – folosit ca material valoros pentru construcții prin distilarea țițeiului de înaltă calitate. Bitumul se obține prin oxidarea deșeurilor rămase după distilarea petrolului din combustibilul rezultat în urma distilări primare a țițeiului ales fără parafină.

Produsul este foarte important în unele domenii datorită aplicabilității, în special în domeniul construcțiilor rutiere și al sistemelor de hidroizolare.

Create special pentru construcțiile rutiere, bitumurile noastre pentru drumuri se obțin in mod exclusiv prin procese de distilare a țițeiului ales special.

Rezultatul îl reprezintă materialele de construcții absolut omogene .

Carburanți: Petrom produce urmatoarele tipuri de carburant: benzină 95 fără plumb, benzină Top Premium 99+, Euro Diesel 5 si Top Euro Diesel 5, toate respectând standardul Euro 5 (de la 1 ianuarie 2009). Toți carburanții Petrom au un conținut redus de sulf (până la 10 ppm) pentru a reduce poluarea și a contribui la protecția mediului.

Motorină: Motorinele sunt fracțiuni petroliere formate din amestecuri de hidrocarburi cu 12…20 de atomi de carbon în moleculă obținute din distilarea primară a petrolului în domeniul de temperatură de 220 – 360 º C. Motorina are avantajul că necesită mai puțină rafinare, fiind astfel mai ieftină decât benzina.

De asemenea, este un combustibil mult mai sigur în exploatare deoarece, spre deosebire de benzină, motorina nu se aprinde dacă există o flacără deschisă în apropierea ei. Motorina este combustibilul lichid folosit de obicei la alimentarea motoarelor diesel. Poate fi înlocuită cu biodiesel.

Comportarea la autoaprindere este determinată de compoziția motorinelor și se apreciază prin temperatura de autoaprindere, cifra cetonică și indicele Diesel.

GPL: Petrom a produs gaz petrolier lichefiat și-a distribuit către utilizatori persoane fizice (butelii pentru aragaz sau combustibil pentru autoturisme) dar și pentru uz industrial, turistic sau agricultură. Tinând cont de temperaturile din timpul iernii/verii în România, Petrom depozitează GPL la presiunea maximă de 17.65 bari.

În 2013 Petrom a vândut participația de 99,99% în Petrom Distribuție Gaze SRL, companie de distribuție a gazelor, către Ligatne SRL (detinută de Ligatne Ltd ), renuntând de a mai oferii servicii de transport gaze.

Lubrifianți: Petrom produce o gamă de 15 tipuri de lubrifianți: de la uleiuri multigrad sau monograd la uleiuri hidraulice sau de transmisie.

Aceștia sunt destinați atât sectorului auto, cât și sectorului industrial sau diverselor aplicații în domeniul feroviar.

Produse speciale:  Petrom prelucrează și obține produse derivate cum ar fi cocsul de petrol sau sulful în rafinăria Petrobrazi.

Aceste produse sunt utilizate în industria aluminiului, oțelului, agriculturii si hârtiei.

Furnizare energie electrică:  Petrom deține în portofoliu Centrala Electrică cu Ciclu Combinat Brazi, 860 MW, lansată în 2012 în urma unei investiții de 5000 milioane euro.

Păcura ( Grea și Ușoară). Păcura este un combustibil lichid greu de origine petrolieră folosit în centrale termice, boilere și cazane.

Spre deosebire de alte tipuri de combustibil de încălzire păcura trebuie pulverizată pentru a putea fi aprinsă.

Păcura constituie și materia primă pentru fabricarea motorinei grele, uleiurilor, asfalturilor etc.

Produse chimice si petrochimice sunt:

Propilenă , baza pentru plastice de înaltă calitate;

Toluenul, este un solvent folosit pentru lipiciuri, rășină naturală și sintetică, lubrifianți și alte produse naturale. Este folosit cu preponderență în vopsele, inclusiv în lacurile nitrocelulozice, adezivi și cerneluri de imprimare, de asemenea mai este folosit în industria chimică și farmaceutică, în special pentru extracția și eliminarea produselor petroliere.

Benzenul, este folosit ca materie primă pentru industria compușilor organici: etilbenzen, stiren, polistiren etc.

Dintre produsele pe care le putem găsi în cadrul OMV PETROM, sigur că accentul este pus pe carburanți, același lucru pe care urmează să pun și eu accentul în continuarea lucrării, urmând ca după o prezentare mai detaliată a carburanților, să analizez și calitatea acestora .

Din punct de vedere al calității, la pompă în momentul de fată se vinde doar motorina care respectă normele Euro 4 și Euro 5. Aceste norme sunt stabilite prin standardul EN 590 .

În anexele naționale ale standardului sunt precizate:

cerințele naționale privind eșantionarea (prelevarea eșantioanelor din rezervoare de transport, din conducte de transport, din conducte de alimentare pentru motoare diesel), pregătirea recipientelor pentru eșantionare, modul de lucru, etichetarea și transportul;

condiții privind marcarea pompelor și pistoletului de distribuție a carburantului pentru motoare diesel (motorină).

În principiu, marile diferențe între normele euro ale motorinei sunt :

Euro 3 are maxim 350 ppm sulf – 0, 035% sulf

Euro 4 are maxim 50 ppm sulf – 0,005% sulf

Euro 5 are maxim 10 ppm sulf – 0,001% sulf

Restul parametrilor din standard specifica niște valori minime de calitate sau intervale de valori în care să se încadreze și care nu s-au schimbat pentru diferitele cifre ale normei euro.

Diferit fată de benzină, aditivii de motorină nu măresc cifra cetonică, dar se axează pe altceva și anume curățarea motorului și a galeriilor.

3.1.1. Studiu de caz privind analiza calității produselor petroliere din cadrul

OMV Petrom

În cadrul prezentului studiu de caz au fost analizate și interpretate rezultatele analizelor de laborator efectuate de către Departamentul Control de Calitate din cadrul Rafinăriei Petrobrazi, în intervalul Ianuarie-Martie 2015, pentru următoarele produsele petroliere:

Motorină extra iarnă / SF 38

Motorină standard iarnă / SF 50

Benzină Standard 95 / SF 36

GPL auto vară ( LPG ) / R 37

Metode de recoltare:

Recoltarea probelor s-a facut conform standardelor în vigoare, și anume:

Motorină extra iarnă – conform SR EN ISO 3170

Motorină standard iarnă – cf. SR EN ISO 3170

Benzină Standard 95 – cf. SR EN ISO 3170

GPL auto vară ( LPG ) – cf. SR EN ISO 4257

Prelevarea s-a făcut la interval de 1-3 zile timp de trei luni, din rezervoare diferite, folosindu-se metodele de recoltare de mai sus.

Metode de analiza:

Probele recoltate au fost supuse analizei de laborator conform metodelor de analiză standardizate, corespunzător fiecărui produs (a, b, c, d), respectiv component determinat prin analiză, după cum urmează:

a) Motorină extra iarnă / SF 38 – recoltarea a fost făcută conform SR EN ISO 3170

Motorină extra iarnă Tabel 1

Sursa: OMV Petrom – Rafinaria Petrobrazi

Analiza grafică a probelor de laborator pentru mototină extra iarnă

Fig. 1- reprezentarea grafică a densității

Fig. 2- reprezentarea grafică a punctului de inflamabilitate

Fig. 3- reprezentarea grafică a Temperaturii limită de filtrabilitate

Fig. 4- reprezentarea grafică a Indicelui cetanic

Fig. 5- reprezentarea grafică a Cifrei cetanice

Fig. 6- reprezentarea grafică a95% (v/v) recuperat la °C

Fig. 7- reprezentarea grafică a conținutului de sulf

Fig. 8- reprezentarea grafică a conținutului de apă

Fig. 9- reprezentarea grafică a conținutului de FAME

Fig. 10- reprezentarea grafică a conductivității electrice

Toate aceste valori determinate pentru fiecare component analizat sunt valori limite aduse de standardele în vigoare.

Caracteristicile și proprietățile motorinei extra pentru iarnă

Carburant de calitate pentru mașini cu orice tip de motor cu aprindere prin compresie (diesel)

Carburant care asigură respectarea normelor de emisie Euro 5

Carburant de calitate superioară, conferită de utilizarea unui pachet multifuncțional de aditivi, care permite:

Îmbunătățirea performanțelor motorului si o protecție mai buna a acestuia

Extra kilometri si emisii mai mici

Carburant fără sulf

Carburant prietenos cu mediul datorită conținutului redus de hidrocarburi poliaromatice

Asigură o autoaprindere corectă prin nivelul corespunzător al cifrei cetanice

Adaptat la toate condițiile climaterice din

b) Motorină standard iarnă / SF 50 – recoltarea a fost făcută conform SR EN ISO 3170

Motorină standard iarnă Tabel 2

Sursa: OMV Petrom – Rafinaria Petrobrazi

Analiza grafică a probelor de laborator pentru mototină standard iarnă

Fig. 11- reprezentarea grafică a densității la 15 °C

Fig. 12- reprezentarea grafică a punctului de inflamabilitate °C

Fig. 13- reprezentarea grafică a Temperaturii limită de filtrabilitate °C

Fig. 14- reprezentarea grafică a Indicelui Cetanic

Fig. 15- reprezentarea grafică a Cifrei Cetanice

Fig. 16- reprezentarea grafică a Recuperat la 180°C și Recuperat la 340°C

Fig. 17- reprezentarea grafică a punctului de tulburare°C

Fig. 18- reprezentarea grafică a conținutului de sulf

Fig. 19- reprezentarea grafică a conținutului de apă

Fig. 20 – reprezentarea grafică a lubricității

Fig. 21 – reprezentarea grafică a conductivității electrice

Toate aceste valori determinate pentru fiecare component analizat sunt valori limite aduse de standardele în vigoare

În cazul motorinei standard de iarnă, trebuie luat în considerare modul în care se va comporta aceasta la temperaturi scăzute. Desigur, mulți consumatori au observat că în cursul lunilor de iarnă motorina nu este întotdeauna limpede, ci puțin tulbure. Una din proprietățile carburantului Diesel este faptul că, în cazul scăderii temperaturii sub zero, încep să fie eliminate așa-zisele parafine care cauzează tulburarea menționată.

Benzină Standard 95 / SF 36 – recoltarea a fost făcută conform SR EN ISO 3170

Tabel:3

Sursa: OMV Petrom – Rafinaria Petrobrazi

Analiza grafică a probelor de laborator pentru Benzină Standard 95

Fig. 22 – reprezentarea grafică a densității la 15 °C

Fig. 23 – reprezentarea grafică a indicelui de volativitate

Fig. 24 – reprezentarea grafică a presiunii de vapori

Fig. 25 – reprezentarea grafică a cifrei octanice motor

Fig. 25 – reprezentarea grafică a cifrei octanice Research

Fig. 26 – reprezentarea grafică a evaporării la gr C

Fig. 27 – reprezentarea grafică a punctului final de fierbere si reziduu distilare

Fig. 28 – reprezentarea grafică a conținutului de sulf

Fig. 29 – reprezentarea grafică a conținutului de benzen, olefine, aromate

Fig. 30 – reprezentarea grafică a conținutului de bio-etanol,oxigen, metanol

Toate aceste valori determinate pentru fiecare component analizat sunt valori limite aduse de standardele în vigoare.

Caracteristicile și proprietățile pentru Benzina Standard 95 are următoarele caraceristici:

Carburant de calitate pentru mașini cu orice tip de motor cu aprindere prin scânteie

Carburant care asigură respectarea normelor de emisie Euro 5

Carburant fără sulf

Carburant prietenos cu mediul datorita conținutului redus de benzen si de hidrocarburi aromatice

Are proprietăți de volatilitate atent controlate, aliniate la condițiile climaterice din

GPL auto vară ( LPG ) – R 37- recoltarea a fost făcută conform SR EN ISO 4257

GPL auto vara Tabel:4

Sursa: OMV Petrom – Rafinaria Petrobrazi

Analiza grafică a probelor de laborator pentru GPL auto vara

Fig. 30 – reprezentarea grafică a sulfului total (după odorizare)

Fig. 30 – reprezentarea grafică a conținutului total de diene

Fig. 31 – reprezentarea grafică a presiunii de vapori la 40C si -10C

Fig. 32 – reprezentarea grafică a cifrei octanice motor

Toate aceste valori determinate pentru fiecare component analizat sunt valori limite aduse de standardele în vigoare.

Caracteristicile și proprietățile pentru GPL auto vară

căldura apare imediat după arderea gazului;

are o putere calorica mare;

nu poluează mediul prin ardere;

este o energie independentă și sigură;

are variate și multiple întrebuințări.

Prezentarea și interpretarea rezultatelor:

Rezultatele analizelor de laborator sunt prezentate astfel:

Motorină extra iarnă – Anexa 1

b) Motorină standard iarnă – Anexa 2

c) Benzină Standard 95 – Anexa 3

d) GPL auto vară – Anexa 4

Interpretarea rezultatelor obținute s-a făcut pe baza standardelor de calitate:

SR EN 590 pentru motorine

SR EN 228 pentru benzină

SR EN 589 pentru GPL

C O N C L U Z I I

În urma analizei produselor petroliere, am ajuns la următoarele concluzii:

În cazul Motorinei extra iarnă, după analiza principalelor componente, pot spune că aceasta îndeplinește standarele de comercializare impuse de către Uniunea Europeana astfel: conform fig.1 se observă că densitatea la 15 grade C nu depășește valorile impuse de către standardul ISO 12185 și anume 820-845. De asemenea, punctul de inflamabilitate, se află în limitele impuse de către standardul ISO 2719, și anume min. 55, conform fig.2. Referitor la conținutul de sulf din motorină, se poate observa că acesta se încadrează în maxima de 10 impusă de ISO 20846.

Conținutul de apă din Motorina Extra Iarnă se încadrează în maxima de 200 impusă de ISO 12937. În concluzie, se poate observa că motorina extra, din punct de vedere calitativ, îndeplinește toate cerințele impuse.

În cazul Motorinei standard iarnă, după analiza principalelor componente, se pot observa următoarele: în ceea ce privește densitatea, aceasta se încadrează în limitele impuse de standardul ISO 12185, conform fig. 11, și anume între 800 și 845. Punctul de inflamabilitate nu depășește nici el valoarea minimă impusă de ISO 2719, și anume 50, conform fig.12.

Conținutul de sulf din Motorina Standard este și el în limite normale, nu mai mare de 10, conform ISO 20846 ( fig. 18). Astfel, pot concluziona că Mororina Standard, ca și cea Extra, îndeplinește toate cerințele impuse.

Referitor la Benzina Standard, observăm că densitatea la 15 grade C se află între limitele impuse de ISO 12185, ( după cum se poate observa în fig.22) și anume 720-775.

Conținutul de sulf din benzină nu depășește maxima impusă de ISO 20846, maxim 10, după cum se poate observa în fig. 28. Referitor la conținutul de benzen, fig. 29 arată că benzenul se află în limita de maxim 1 impusă de ISO 22854. Totodată, conținutul de bio-Etanol nu depășește maxima de 5 atestată de standardul ISO 22854, după cum se poate observa în fig.30.

În final, având în vedere faptul că toate componentele benzinei se află în limite normale, și aceasta îndeplinește toate cerințele impuse.

În ceea ce privește gazul, GPL auto vară, principalele componente despre care am ales să vorbesc în încheierea lucrării de licență sunt, în primul rând, presiunea vaporilor la 40 gradeC care după cum se poate observa în fig. 31 repectă max. impusă de ISO 8973, și anume 1550. În al doilea rând presiunea vaporilor la -10 grade C, care se află în conformitate cu ISO 8973 și respectă minima impusă de 150.

Din analiza și interpretarea rezultatelor prezentului studiu de caz rezultă că aceste produse îndeplinesc condițiile de calitate impuse de standardele internaționale.

Rezultatele prezentate în anexe relevă faptul că valorile componentelor determinate pentru cele 4 produse selectate corespund limitelor admise, conform standardelor de calitate corespunzătoare fiecărui produs.

Produsele fabricate de tip motorină, benzină, GPL-auto sunt certificate de către Registrul Auto Roman (RAR) în conformitate cu cerințele legale.

Toți acești carburanți, comercializați de OMV Petrom respecta reglementările legale cu privire la calitate.

Toate produsele petroliere sunt certificate de TUV conform standardelor ISO 9001, ISO 14001, ISO 18001, ISO 50001.

B I B L I O G R A F I E

Conf. univ. dr. Costel Stanciu, Managementul Calitatii, Editura ASE, Bucuresti, 2010

Violeta Dumitriu, Gheorghe Buliga, Uniunea Europeană și problema petrolului și gazelor naturale, ALMANAH SIPG 2009, Ed. „ SIPG”, București, 2009

Tom Peters și Robert H Waterman Jr, În căutarea excelenței, Statele Unite, 2011

SR EN 228:2012; Carburanți pentru automobile. Benzină fără plumb. Cerințe și metode de încercare

SR EN 589:2008; Carburanți pentru automobile. GPL. Cerințe și metode de încercare

SR EN 590+A1:2010/C91:2012; Carburanți pentru automobile. Motorină. Cerințe și metode de încercare

SR EN ISO 3170:2004/C91:2005; Produse petroliere lichide. Eșantionare manual

SR EN ISO 4257:2002/AC:2007; Gaze petroliere lichefiate. Metoda de eșantionare

SR ISO 8402:1995; Managementul calității și asigurarea calității. Vocabular

STAS ISO 8681-92; Produse petroliere și lubrifianți. Sistem de clasificare. Definirea claselor de produse

SR EN ISO 9000:2006; Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabular

SR EN ISO 9001:2008; Sisteme de management al calității. Cerințe

SR EN ISO 9004:2010; Conducerea unei organizații către un succes durabil. O abordare bazată pe managementul calității

SR EN ISO 14001:2005; Sisteme de management de mediu. Cerințe cu ghid de utilizare;

SR EN ISO 19011:201; Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calității și/sau de mediu

SR OHSAS 18001:2008; Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale. Cerințe

www.petrom.com

www.asro.ro

www.srac.ro

http://tehnologiidimitrieleonida.wikispaces.com – Principiile Calității

A N E X E

Anexa 1. Analize Calitate Motorină extra iarnă

Anexa 2. Analize Calitate Motorina standard iarna

Anexa 3 Analiza Calitate Benzina Standard 93

Anexa 4. Analize Calitate GPL auto vară ( LPG )

Anexa 5. Grafice interpretare rezultate Motorină extra iarnă

Anexa 6. Grafice interpretare rezultate Motorină standard iarnă

Anexa 7. Grafice interpretare rezultate Benzină Standard 95

Anexa 8. Grafice interpretare rezultate GPL auto vară ( LPG )

B I B L I O G R A F I E

Conf. univ. dr. Costel Stanciu, Managementul Calitatii, Editura ASE, Bucuresti, 2010

Violeta Dumitriu, Gheorghe Buliga, Uniunea Europeană și problema petrolului și gazelor naturale, ALMANAH SIPG 2009, Ed. „ SIPG”, București, 2009

Tom Peters și Robert H Waterman Jr, În căutarea excelenței, Statele Unite, 2011

SR EN 228:2012; Carburanți pentru automobile. Benzină fără plumb. Cerințe și metode de încercare

SR EN 589:2008; Carburanți pentru automobile. GPL. Cerințe și metode de încercare

SR EN 590+A1:2010/C91:2012; Carburanți pentru automobile. Motorină. Cerințe și metode de încercare

SR EN ISO 3170:2004/C91:2005; Produse petroliere lichide. Eșantionare manual

SR EN ISO 4257:2002/AC:2007; Gaze petroliere lichefiate. Metoda de eșantionare

SR ISO 8402:1995; Managementul calității și asigurarea calității. Vocabular

STAS ISO 8681-92; Produse petroliere și lubrifianți. Sistem de clasificare. Definirea claselor de produse

SR EN ISO 9000:2006; Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabular

SR EN ISO 9001:2008; Sisteme de management al calității. Cerințe

SR EN ISO 9004:2010; Conducerea unei organizații către un succes durabil. O abordare bazată pe managementul calității

SR EN ISO 14001:2005; Sisteme de management de mediu. Cerințe cu ghid de utilizare;

SR EN ISO 19011:201; Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calității și/sau de mediu

SR OHSAS 18001:2008; Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale. Cerințe

www.petrom.com

www.asro.ro

www.srac.ro

http://tehnologiidimitrieleonida.wikispaces.com – Principiile Calității

A N E X E

Anexa 1. Analize Calitate Motorină extra iarnă

Anexa 2. Analize Calitate Motorina standard iarna

Anexa 3 Analiza Calitate Benzina Standard 93

Anexa 4. Analize Calitate GPL auto vară ( LPG )

Anexa 5. Grafice interpretare rezultate Motorină extra iarnă

Anexa 6. Grafice interpretare rezultate Motorină standard iarnă

Anexa 7. Grafice interpretare rezultate Benzină Standard 95

Anexa 8. Grafice interpretare rezultate GPL auto vară ( LPG )