Analiza Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat pe Ultimii 4 Ani
Capitolul 1 . Aspecte generale privind Asigurarile si Bugetul Asigurarilor sociale de statb#%l!^+a?
Continutul economic al bugetului asigurarilor sociale si evolutia acestuia
La origine, asigurările sociale și bugetele aferente, au apărut și s-au dezvoltat ca o consecință a procesului de industrializare, a exodului rural și a nevoii oamenilor, în special a muncitorilor, a căror singură sursă de venit era salariul, de a face față unor evenimente ce constituie riscuri sociale și cărora, singuri, oamenii nu le pot face față fără dificultate.
Pornind de la noțiunea de buget public în doctrină a fost definit bugetul asigurărilor sociale de stat ca fiind programul prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile anuale destinate finanțării sistemului public de asigurări sociale, program ce îmbracă forma legii (în sensul de act juridic al Parlamentului).
Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte, ca document distinct, din bugetul consolidat al statului. Bugetul asigurărilor sociale de stat se aprobă anual prin legi speciale, în cadrul cărora se anexează și bugetul fondului special al asigurărilor de șomaj.
Potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) Constituția României „bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor".
Începuturile bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi legate de începuturile asigurărilor sociale pe teritoriul României. Legea minelor din 1895 poate fi considerată primul pas spre bugetul asigurărilor sociale de stat.
În perioada 1895-1945 bugetul asigurărilor sociale de stat este reprezentat de diferite dispoziții obligatorii care îi obligau pe patroni să întrețină, într-o anumită măsură, muncitorii bătrâni și bolnavi.
Bugetul asigurărilor sociale de stat până în anul 1990, inclusiv era parte componentă a bugetului de stat. Începând cu 1991, potrivit prevederilor Legii privind finanțele publice, bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul de stat și se aprobă de Parlament o dată cu aceasta, dobândind o autonomie deplină.
Începând din anul 1992 se conturează tot mai bine realizarea unui sistem public național unificat de asigurări sociale, prin integrarea în asigurările sociale de stat a sistemelor independente b#%l!^+a?de asigurări sociale (asigurările sociale pentru agricultori, ale cooperației meșteșugărești, ale Bisericii Ortodoxe Române, ale artiștilor plastici, ale muzicienilor, compozitorilor și scriitorilor).
Evoluția asigurărilor sociale în România poate fi structurată ca evoluție astfel:
Perioada care începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și continuă până în anul 1912;
2. Perioada 1912-1948;
3. Perioada 1949-1989;
4. Perioada 1990-2000;
Perioada care începe în anul 2001 și pâna la 31.12.2010;
Perioada care începe în anul 2011 și pâna în prezent;
Bugetul asigurărilor sociale de stat se prezintă ca un plan financiar anual care reflectă constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotirii pensionarilor, salariaților și membrilor de familie în situații deosebite care diminuează veniturile bănești cum ar fi: incapacitate temporară de muncă din cauză de boală, șomaj, deces.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este compus din:
bugetul asigurărilor sociale de stat, elaborat de organele de asigurări sociale din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în care sunt incluse veniturile și cheltuielile cu caracter centralizat;
bugetele pentru realizarea asigurărilor sociale ale caselor județene și a Municipiului București rezultate din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurărilor sociale întocmite de către agenții economici și comune.
Așadar, bugetul asigurărilor sociale de stat exprimă relații economice bănești ce apar în procesul repartiției venitului național cu prilejul constituirii și repartizării unui fond specific centralizat la și de la dispoziția statului în scopul satisfacerii unor interese generale ale populației aflată într-o anumită structură socio-demografică.
Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă planul financiar anual care reflectă constituirea, repartizarea și utilizarea fodurilor bănești necesare ocrotirii pensionarilor, salariaților și membrilor lor de familie.
Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) este cel mai important buget destinat asigurărilor sociale și reprezintă al doilea buget național, resursele acestuia fiind puternic afectate de factorii demo-economici. În condițiile unei creșteri cu peste 80% a numărului de pensionari în b#%l!^+a?perioada 1990-2013 și a reducerii în aceiași perioadă la aproape jumătate a numărului de contribuabili, echilibrarea BASS nu a putut fi realizată decât prin intermediul subvențiilor.
Asigurările sociale pot fi definite ca un mijloc de realizare a protecției active împotriva consecințelor survenirii unui risc social (pierderea sau reducerea veniturilor sau creșterea cheltuielilor), prin constituirea unor fonduri bănești din contribuțiiale subiectelor de drept interesate și repartizarea acestor fonduri asiguraților în momentul survenirii riscului.
Sistemul asigurărilor sociale de stat din România este organizat pe baza unui buget propriu. Acesta cuprinde veniturile sistemului public de asigurări sociale și modalitățile de constituire a acestora, precum și cheltuielile preconizate a fi realizate din fondurile bănești astfel prelevate.
Principiile și rolul asigurărilor sociale
Componenta principală a sistemului protecției sociale este reprezentată de asigurările sociale, destinate ocrotirii salariaților, pensionarilor și familiilor lor, precum și altor categorii sociale, în cazurile de incapacitate temporară sau permanentă de muncă.
Există mai multe principii care guvernează existența și buna funcționare a sistemului de asigurări sociale. Între acestea pot fi enumerate:
Generalizarea, practic se aplică la toți salariații din economia națională, la persoanele care realizează venituri din muncă și la membrii familiilor acestora. Interesul acestei generalizări este nu numai de a mări numărul beneficiarilor de asigurări sociale, dar, mai mult decât atât, „de a crește volumul de cotizații și de a crea o solidaritate cvasitotală între toți membrii comunității în realizarea unei distribuiri generale a veniturilor obținute”.
Extinderea garanțiilor obținute. Din asigurările sociale sunt acoperite, cu diferențe de la o perioada la alta, riscuri și cheltuieli care-i privesc pe salariați, pe membrii familiilor acestora, pe pensionari, iar în unele cazuri pe persoanele nerezidente. Între riscurile și cheltuielile sociale avute în vedere se pot menționa: bolile, accidentele, invaliditatea, șomajul, bătrânețea, decesul, maternitatea, cheltuielile legate de recuperarea și îngrijirea sănătății și altele.
Unicitatea sistemului de asigurări sociale. Conform acestui principiu, există și funcționează un singur sistem public național de asigurări sociale de stat, bazat pe b#%l!^+a?aceleași?norme de drept. Unicitatea este expresia solidarității sociale, în general, și a solidarității între generații, în special. Avantajele instituirii unui sistem unic de asigurări sociale își vădesc utilitatea pe piața muncii, care devine astfel mai mobilă, nemaiexistând rigiditatea anterioară specifică unor sisteme paralele de asigurări sociale cu caracteristici diferite. De menționat însă că nivelul prestațiilor oferite prin sistemul public de asigurări sociale este unul relativ redus. De aceea, se pot constitui regimuri sociale private, facultative care să completeze, să îmbunătățească nivelul prestațiilor oferite prin sistemul unic, obligatoriu de asigurări sociale.
Egalitatea. Potrivit acestui principiu, se asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Ocrotirea beneficiarilor prin sistemul public de asigurări sociale se face în concordanță cu salariul, respectiv venitul realizat, după caz. Prin urmare, nivelul salariului, al venitului, este elementul fundamental în funcție de care se determină cuantumul pensiilor, indemnizațiilor, ajutoarelor. Cetățenii români care își desfășoară activitatea în străinătate, în interesul statului român, sunt cuprinși în sistemul public național de asigurări sociale. Persoanele care își stabilesc domiciliul sau reședința în străinătate și sunt asigurate prin sistemul public național beneficiază de drepturi de asigurări sociale, potrivit condițiilor stipulate prin convențiile internaționale sau bilaterale la care România este parte semnatară.
Obligativitatea. În concordanță cu acest principiu, persoanele fizice care desfășoară activități aducătoare de venituri și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sunt cuprinse în mod obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale, beneficiind de prestații și având obligații reglementate de lege. Obligativitatea este corelată altor două principii și anume: generalizării și garantării asigurărilor sociale. Obligativitatea are ca efect reducerea gradului de dependență a unei persoane, în cazul producerii riscului și lipsei veniturilor, față de alte persoane și în același timp, ea constituie premisa asigurării echilibrului financiar al sistemului public național al asigurărilor sociale.
Garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale. Statul este garantul drepturilor legiferate prin sistemul public național de asigurări sociale. De aceea, în situații temeinic motivate, statul sprijină sistemul prin acoperirea deficitelor financiare, potrivit prevederilor legii bugetului de stat.
Contributivitatea. Potrivit acestui principiu, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de către persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Trebuie subliniat că, în baza noilor reglementări juridice, fondurile provin atât de la b#%l!^+a?angajatori, cât și de la asigurați. Astfel, acei asigurați care au calitatea de salariat plătesc la sistemul asigurărilor sociale aproximativ o treime din contribuția totală datorată, calculată în raport cu salariul brut și cu cota aferentă grupei pentru condițiile normale de lucru. Restul contribuției datorate pentru salariat cade în sarcina angajatorilor. Persoanele care nu au calitatea de salariat, dar care, potrivit legii, devin asigurați ai sistemului public de asigurări sociale, își suportă și plătesc singuri contribuția datorată. Pentru șomeri, contribuțiile de asigurări sociale se plătesc din fondul pentru plata ajutorului de șomaj.
Principiul repartiției (redistribuirii). În procesul de realizare a țelurilor pentru care a fost creat sistemul asigurărilor sociale are loc un proces de redistribuire, rezultând pe de o parte din modul de prelevare a fondurilor și a plății contribuției în folosul asigurărilor sociale și pe de altă parte din destinațiile și beneficiarii prestațiilor oferite prin sistem (categorii sociale lipsite de venituri sau cu venituri mici, afectate în mare măsură de riscuri, cu mijloace de subzistență reduse). Cu ocazia redistribuirii fondurilor sistemului asigurărilor sociale către beneficiarii prestațiilor cu venituri reduse sau fără venituri se realizează și atenuarea diferenței între membrii societății. Protecția oferită prin sistem se întinde, în toate cazurile prevăzute de lege, la toate categoriile care se încadrează în anumite condiții și pe întreaga perioadă pe care riscul se manifestă. Astfel, membrii asigurați sunt ocrotiți în toate cazurile și pentru toată perioada de pierdere a capacității de muncă, iar mamele beneficiază de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lăuzie, pentru creșterea și îngrijirea copiilor până la o anumit vârstă, când au copii bolnavi, ș.a.
Principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public. Asigurările sociale de pensii se înfăptuiesc prin organe proprii. În acest scop s-a înființat Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu structura centrală și teritorială, organism autonom care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Rolul asigurărilor sociale rezultă din principiile care stau la baza lor, precum și din modul în care se constituie și se utilizează fondurile bănești aferente acestora. Pe măsura dezvoltării economiei, s-au dezvoltat și perfecționat și asigurările sociale, rolul și importanta lor căpătând valențe noi.
Structura bugetului asigurarilor sociale
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde, pe de o parte, acele venituri destinate să b#%l!^+a?alimenteze exclusiv acest buget, iar pe de altă parte, acele cheltuieli ce se constituie, cu precădere, b#%l!^+a?în prestații de asigurări sociale, conform legii.
În structura veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se disting mai multe surse, dupa cum se arata si in figura 1.1.:
Contribuția de asigurări sociale datorată de angajat care reprezintă o treime din contribuția totală stabilită de lege pentru condiții normale de muncă. Contribuțiile pentru asigurările sociale reprezintă peste 97% din totalul veniturilor asigurărilor sociale de stat.
Contribuția salariaților și pensionarilor care beneficiază de bilete de tratament și odihnă acordate prin instituțiile de asigurări sociale, acestea reprezintă cca. 1% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuțiile pentru constituirea fondului de ajutor de șomaj a ajutorului de integrare și alocației de sprijin. Acestea reprezintă 2,5% din fondul de salarii lunar și se datorează de persoanele fizice și de către persoanele juridice care angajează salariați și 1% din salariul lunar și se datorează de salariați.
Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat și cu alte venituri cum ar fi:
sume rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori
majorări și amenzi aplicate pentru neplata la timp și integrală a CAS-ului
pensii neachitate și prescrise
excedentul bugetului din anul precedent reportat
Figura 1.1. Sursele veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat
Sursa: Prelucrare proprie
Veniturile oricărui sistem public de asigurări sociale se constituie în principal din contribuțiile angajatorilor și angajaților, așa-numitele contribuții sociale obligatorii. Noțiunea de b#%l!^+a?contribuții sociale obligatorii include orice contribuții care trebuie plătite, în conformitatea cu legislația în vigoare, pentru protecția șomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale. b#%l!^+a?
La nivelul anului 2013, resursele sistemului asigurărilor sociale de stat din România se constituie în principal din contribuția pentru asigurările sociale de stat. Alte venituri ale sistemului asigurărilor sociale de stat provin din contribuții parțiale ale salariaților și pensionarilor pentru obținerea biletelor de tratament, din dobânzi și penalități de întârziere percepute ca sancțiuni pentru neplata la termenele legalea contrbuțiilor asigurărilor sociale și alte venituri care au o pondere mică în cadrul acestui buget. Cuantumul acestora este însă nesemnificativ prin raportare la cuantumul contribuțiilor sociale.
Cele mai importante cheltuieli ce se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat sunt: pensiile plătite prin oficii, pensiile plătite prin întreprinderi; indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă; indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea capacității de muncă; indemnizațiile în caz de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav; indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului pâna la împlinirea vârstei de doi ani; ajutoarele sociale; acordarea biletelor de tratament balnear și odihna; cheltuielile cu plata ajutorului de șomaj, a alocației de sprijin, a ajutorului de integrare profesională; cheltuielile cu masa calda pentru mineri și geologi; cheltuielile cu plata taxelor poștale ocazionate de transmiterea pensiilor; ajutoarele în caz de deces etc.
Capitolul 2 . Bugetul asiguarilor sociale de stat
2.1. Particularități ale elaborării și aprobării bugetului asigurărilor sociale de stat
Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează și se administrează de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale de comun acord cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Cheltuielile nu se pot înscrie în buget și nu se aprobă fără stabilirea b#%l!^+a?surselor din care urmează să se efectueze.
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, stabilește metodologia elaborării, dezbaterii, aprobării, executării și încheierii bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pe baza datelor proprii și a celor primite de la casele județene și a Municipiului București, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul următor.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este compus din:
bugetul asigurărilor sociale de stat, elaborat de organele de asigurări sociale din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în care sunt incluse veniturile și cheltuielile cu caracter centralizat;
bugetele pentru realizarea asigurărilor sociale ale caselor județene și a Municipiului București rezultate din concentrarea bugetelor pentru realizarea asigurărilor sociale întocmite de către agenții economici și comune.
Din lunile iulie-august ale anului anterior încep lucrările de elaborare a proiectului
bugetului asigurărilor sociale de stat.
În proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se prevede și constituirea unui fond de rezervă, în limitele unei cote de până la 3% din veniturile bugetului, în scopul echilibrării acestuia. Acest fond se utilizează pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale, în situații temeinic justificate (motivate) sau pentru alte cheltuieli ale sistemului public național de asigurări sociale. Fondul de rezervă disponibil se reportează pe anul următor și se folosește pentru acoperirea eventualului deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat.
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat se înaintează de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale la Ministerul Finanțelor Publice pentru verificare și avizare.
Proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat, împreună cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor Publice, se depune la Guvern.
După examinarea proiectului de buget de către Guvern și cu eventualele amendamente aduse veniturilor și cheltuielilor, el este înaintat Parlamentului până la 30 noiembrie, pentru dezbatere și aprobare.
Procedura de examinare, dezbatere și aprobare a proiectului bugetului asigurărilor sociale b#%l!^+a?de stat de către Parlament se desfășoară în etapele examinate în ce privește proiectul bugetului de stat.
La lucrările comisiilor parlamentare sunt invitați ministrul Finanțelor Publice, ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și alte persoane din conducerile ministerelor, care prezintă explicații la problemele ce se ridică.
Raportul asupra proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat se prezintă în fața Parlamentului de către primul-ministru al Guvernului sau de către ministrul Finanțelor Publice, ori de către președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale. Având în vedere nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat de către Parlament, Casa Națională modifică, după caz, bugetele asigurărilor sociale de stat ale caselor județene și al Municipiului București, iar acestea, la rândul lor, operează modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale caselor locale, ale agenților economici și ale instituțiilor subordonate; de asemenea, face repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor.
Cu excepția acestor particularități, la elaborarea și aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat se aplică dispozițiile legale prevăzute în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice pentru bugetul de stat.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, stabilește volumul veniturilor și structurii acestora pe capitole și subcapitole și ale cheltuielilor pe destinații; pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și creditele externe. Se poate observa că legea are un obiect complex, deoarece reglementează, pe lângă conținutul bugetului asigurărilor sociale de stat, și pe cel al bugetului asigurărilor pentru șomaj și creditele externe.
Elaborarea și executarea separată a bugetului asigurărilor sociale de stat față de bugetul statului constituie o realizare importantă, deoarece permite ca resursele acestuia să fie utilizate integral pentru ocrotirea cetățenilor, iar eventualele excedente să se reporteze pe anii următori. Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri:
contribuția pentru asigurările sociale de stat a angajaților și angajatorilor;
contribuția parțială a personalului salariat pentru obținerea biletelor de tratament balnear și odihnă;
contribuția parțială și diferențiată a pensionarilor pentru trimiterile la tratament balnear;
venituri nefiscale;
subvenții de la bugetul de stat; b#%l!^+a? b#%l!^+a?
transferuri de la bugetul de stat pentru bugetul asigurărilor sociale;
alte venituri (sumele ce se obțin din lichidarea debitelor din anii anteriori, restituirea subvențiilor acordate în anii precedenți și nefolosite, majorările și amenzile aplicate pentru neplata la timp și integrală a contribuțiilor de asigurări sociale, restituirea sumelor plătite din eroare, pensii neachitate și prescrise etc.), contribuțiile pentru fondul de ajutor de șomaj, a alocației de sprijin și a ajutorului de integrare profesională;
dobânzi pentru disponibilitățile din conturi. De asemenea, bugetul asigurărilor sociale de stat este alimentat și cu excedentul bugetului anului precedent, care se reportează pe anul următor.
La partea de cheltuieli, bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:
pensiile plătite prin oficii;
cheltuieli proprii de funcționare: cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu bunurile și serviciile, cheltuieli cu investițiile;
transferuri între unități ale administrației publice;
dobânzi;
rambursări de credite;
indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă;
indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea capacității de munca
indemnizațiile în caz de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav;
indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani
ajutoarele sociale;
acordarea biletelor de tratament balnear și odihnă;
cheltuielile cu plata ajutorului de șomaj, a alocației de sprijin, a ajutorului de integrare profesională;
cheltuielile cu masă caldă pentru mineri și geologi;
cheltuielile cu plata taxelor poștale ocazionate de transmiterea pensiilor;
ajutoarele în caz de deces, etc.
Bugetul cuprinde, în partea finală, diferența dintre venituri și cheltuieli.
Sursele de finanțare a asigurărilor sociale din Romania
b#%l!^+a?
b#%l!^+a?
Sursele asigurărilor sociale sunt în strânsă legătură cu organizarea sistemului asigurărilor din fiecare stat. În statele moderne, principala sursă o constituie contribuțiile patronale, cele ale beneficiarilor prestațiilor și cele publice, în proporții diferite, în funcție de politica din acest domeniu și de reglementările în vigoare la un anumit moment. La formarea fondurilor asigurărilor sociale mai participă, într-o mai mică măsură, veniturile obținute din plasamente financiare (în unele țări precum Marea Britanie și Olanda), donațiile, majorările și penalitățile pentru efectuarea cu întârziere a vărsămintelor.
După natura sistemelor naționale de asigurări sociale, finanțarea riscurilor cu caracter social este diferită. În sistemul de asigurări sociale de tip „bismarkian”, acoperirea cheltuielilor se face preponderent din cotizații, în general proporționale cu veniturile, prestațiile putând fi extinse până la nivel familial. În schimb, sistemele de „securitate” socială sau „beveridgiene” se finanțează pe baze fiscale (parafiscale) în care contribuțiile sunt obligatorii, finanțarea este preponderent publică, iar prestațiile sunt oferite de o manieră relativ uniformă tuturor membrilor societății. Tendința remarcată, însă, dincolo de modul de mobilizare și utilizare a resurselor sistemului de asigurări sociale din fiecare țară, este de creștere a fondurilor cu destinație socială și de lărgire a prestațiilor acordate.
În România, prestațiile sistemului public de asigurări sociale sunt finanțate pe principiul repartiției/compensării între generații din resurse obținute în cea mai mare parte din contribuții.
Direcția principală a transferului realizat prin asigurările sociale este de la populația economic activă spre populația inactivă, de la persoanele cu venituri mai mari la cele cu venituri mai scăzute.
Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuțiile ce se plătesc de către agenții economici și salariați calculate prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondurilor de salarii în cazul angajatorilor și asupra salariilor brute în cazul angajaților. Deci, cuantumul fondurilor asigurărilor sociale depinde, în principal, de mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deci o creștere a veniturilor personalului determină și majorarea veniturilor asigurărilor sociale de stat.
Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale de stat sunt:
Contribuții pentru asigurări sociale ce se plătesc de agenții economici și instituții;
Contribuții ale salariațiilor și cetățenilor;
Contribuții pentru asigurările sociale datorate de unitățile particulare bazate pe libera inițiativă;
Contribuția agricultorilor cu gospodărie individuală; b#%l!^+a?
Contribuția membrilor societăților agricole sau ai altor forme de asociare din b#%l!^+a?agricultură;
Contribuția slujitorilor cultelor;
Contribuția persoanelor care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile;
Contribuția altor persoane;
Contribuții diferențiate ale salariaților și pensionarilor care merg la tratament balnear și odihnă;
Alte venituri.
Nivelul contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat a evoluat în timp de la 9%, la 14%
cât era în anul 1989, la 20% în anul 1990, la 10,5% anagajații sau 15,8 %, angajatorii în 2015.
Stabilirea unor cote diferențiate a fost necesară pentru realizarea unei echități sporite, prin legătura mai strânsă între contribuția plătită în timpul activității și prestațiile obținute la vârsta pensionării, ținându-se seama de grupa de muncă în care a lucrat. În acest mod, contribuția a fost stabilită diferențiat pe 3 grupe:
26,3% pentru conditii normale de munca, din care 10,5% pentru contributia individuala si 15,8% pentru contributia datorata de angajator;
31,3% pentru conditii deosebite de munca, din care 10,5% pentru contributia individuala si 20,8% pentru contributia datorata de angajator;
36,3% pentru conditii speciale de munca si pentru alte conditii de munca, din care 10,5% pentru contributia individuala si 25,8% pentru contributia datorata de angajator.
Contribuțiile la asigurările sociale de stat se aprobă anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuțiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurați, precum și asupra veniturilor lunare realizate de persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile de prestări servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic în care se cuprind:
Salariile tarifare ale personalului unităților (personalul permanent, temporar sau sezonier);
Drepturile bănești pentru concedii legale și suplimentare;
Salariile cuvenite lucrătorilor scoși din producție pentru a urma o școală profesională și b#%l!^+a?cele care se acordă elevilor școlilor profesionale pentru perioada de practică în producție;
Onorariile plătite specialiștilor pentru expertizele efectuate; b#%l!^+a?
Sporurile de salarii;
Indemnizațiile de conducere;
Drepturile bănești ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndelinește diferitele obligații de stat și obștești;
Premiile prevăzute să se acorde personalului în cursulul anului;
Pentru personalul casnic, contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale se calculează asupra căștigului pe care îl realizează (veniturile bănești și avantajele în natură de care se bucură, evaluate în bani), dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară.
Termenele de plată a contribuției angajatului și angajatorului la asigurările sociale sunt până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale și/sau veniturile de natura drepturilor salariale. Neplata acestora la termenul prevăzut generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate. Cota majorărilor de întârziere se stabilește potrivit reglementărilor privind executarea creanțelor bugetare iar sumele calculate și plătite ca majorări de întârziere reprezintă venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
2.3. Cheltuieli specifice bugetului de asigurări sociale
Cheltuieli specifice bugetului de asigurări sociale o reprezinta pensile, concediul și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, asistența socială pentru familie și copii, concediul și indemnizația pentru creșterea copilului si ajutorul de deces.
2.3.1. Asigurari si asistenta sociala
Prin asigurările sociale se realizează protecția populației active în caz de pierdere a veniturilor în situații precum îmbolnăviri, maternitate, invaliditate, șomaj, bătrânețe, decesul asiguratului cu moștenitori dependenți. Asigurările sociale “sunt partea componentă a sistemului de securitate socială care are drept obiectiv principal compensarea prin beneficii în bani sau în servicii a imposibilității obținerii veniturilor salariale în anumite situații de risc (incapacitate b#%l!^+a?temporară sau permanentă de muncă, bătrânețe, șomaj, etc) cu care se confruntă b#%l!^+a?cei asigurați”.
Pentru persoanele în vârstă, pensiile sunt un element-cheie al sistemelor de protecție socială. Principala funcție a sistemului de pensii este furnizarea unui venit de înlocuire acordat pentru pierderea integrală sau parțială a veniturilor profesionale ca urmare a bătrâneții, invalidității sau decesului. Pensiile constituie o recunoaștere socială a muncii depuse de individ și contribuie la realizarea solidarității sociale, redistribuire, dar au și un rol important în ceea ce privește reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale
Categorii de pensii acordate:
Pensia pentru limita de vârstă – se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Pensia anticipată – este acordată asiguraților care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani, la cererea acestora. Asigurații pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată devine pensie pentru limita de vârstă și se recalculează.
Pensia anticipată parțială – se acordă asiguraților care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și celor care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani, la cererea acestora. Asigurații pot solicita pensie anticipată parțială cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare.
Pensia de invaliditate – se acordă asiguraților care și-au pierdut total sau cel puțin jumatate din capacitatea de muncă ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale și tuberculozei, a unei boli obișnuite și a accidentelor care nu au legatura cu munca. Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care satisfac obligații militare, precum și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul și din cauza practicii profesionale.
În raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea se împarte în trei categorii:
invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, a capacității de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul necesitând b#%l!^+a?îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu b#%l!^+a?posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane;
invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Pensia de urmaș – se acordă copiilor și sotului supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.
Unul dintre motivele majore care au condus la dificultăți financiare ale sistemului de pensii publice îl reprezintă creșterea rapidă a numărului de beneficiari a tuturor categoriilor de pensii publice după anul 1990
În perioada 2007-2013 numărul total de pensionari din sistemul de asigurări sociale (echivalentul sistemului public de pensii), incluzând pensionarii de asigurări sociale de stat, pensionarii proveniți din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Român de Informații, Secretariatul de Stat pentru Culte și Casa de Asigurări a Avocaților, precum și pensionarii agricultori a crescut de la circa 3,58 milioane de persoane în 1990 la circa 5,66 milioane de persoane în 2010, reprezentând o creștere de circa 58% .
În anul 2010, numărul mediu al pensionarilor de asigurări sociale de stat a crescut de aproape două ori față de anul 1990, respectiv cu 2.274 mii de personae.
Numărul total al pensionarilor la sfârșitul lunii decembrie 2011 a fost de 5.383,0 mii persoane, în scădere cu 96,8 mii persoane față de perioada corespunzătoare a anului 2010 și cu 19,1 mii persoane față de sfârșitul lunii septembrie 2011
Numărul total al pensionarilor la sfârșitul lunii septembrie 2013 a fost de 5.234,7 mii persoane, în scădere cu 62,10 mii persoane față de perioada corespunzătoare a anului 2012 și cu 52,16 mii persoane față de sfârșitul lunii decembrie 2012 (Figura 2.2.).
La sfârșitul lunii septembrie 2013, proporția cea mai mare din cadrul pensionarilor de asigurări sociale de stat o aveau pensionarii pentru limită de vârstă – 70,58 % (tabel 1), corespunzătoare unui număr de 3.304.430 persoane. Raportată la pensia totală a pensionarilor de asigurări sociale de stat (811 lei), pensia acestora (934 lei) a fost în luna septembrie 2013 cu 15,16 % mai mare (tabel 2.1), respectiv cu 123 lei.
Figura 2.2. Pensionari de asigurări sociale de stat, pe categorii de pensii, la 30 septembrie 2014 (%)
b#%l!^+a?
Sursa: http://www.insse.ro/cms/
Din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat cu pensie anticipată și pensie b#%l!^+a?anticipată parțială, femeile reprezentau 1,26%, iar pentru limită de vârstă 42,58%. Pentru toate categoriile, femeile aveau pensii mai mici decât bărbații.
Conform datelor statistice, în 2014, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat, 56,05% aveau pensii sub 800 lei (pensia medie fiind de 811 lei). Salariul minim brut pe economie era la nivelul lunii septembrie 2013, 800 lei și câștigul salarial mediu brut 2.223 lei, pensia medie reprezentând 36,48% din câștigul salarial mediu brut și 50,40 % din câștigul salarial mediu net (1.609 lei).
Proiecțiile economice și bugetare pe termen lung, realizate în ultima perioadă, scot în evidență o creștere semnificativă, progresivă a cheltuielilor totale cu pensiile până la orizontul anului 2060.
Între cauzele care stau la baza acestei situații se pot menționa: creșterea numărului de pensionari în contextul îmbătrânirii populației, exprimat printr-o rată de dependență (raportul dintre persoanele în vârstă de 65 de ani și peste și persoanele în vârstă de 15-64 de ani); creșterea cuantumului pensiilor; creșterea duratei medii de plată a unei pensii; contribuția redusă a sistemului privat de pensii la diminuarea cheltuielilor cu pensiile, deoarece în majoritatea țărilor sistemul este voluntar, iar în țările unde este obligatoriu abia a fost introdus. Ca efect al evoluției demografice dar și al celorlalte măsuri specifice luate în sistemul de pensii din România, păstrarea structurii nereformate a sistemului de pensii publice va conduce, conform unor evaluări ale Băncii Mondiale, la:
– scăderea numărului de contribuabili la sistemul public de pensii publice, rata de scădere în perioada 2010-2060 fiind estimată la peste 16%;
– creșterea numărului de pensionari în sistemul public, rata de creștere estimată pentru intervalul 2010-2060 fiind de peste15%; b#%l!^+a?
– accentuarea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat. Se estimează că la nivelul anului 2050, deficitul creat de cheltuielile cu pensiile, ca procent din PIB, prin păstrarea sistemului actual, poate merge spre circa 12%;
– reducerea cu 59% a nivelului mediu al beneficiilor din sistemul public, pentru a menține sustenabil sistemul de pensii din punct de vedere fiscal (dacă vârsta de pensionare și structura actuală a sistemului nu se modifică);
– reducerea ratei medii nete de înlocuire, de la 48,9% în 2010 la 23% în 2050, dacă se optează pentru reducerea beneficiilor, în scopul menținerii echilibrului financiar al sistemului public de pensii; b#%l!^+a?
– creșterea vârstei de pensionare la nivele dramatice – 70 de ani, pentru ca sistemul de pensii să devină sustenabil din punct de vedere fiscal (fără a fi nevoie de transferuri de la bugetul de stat, toți ceilalți parametri ai sistemului public de pensii fiind păstrați neschimbați).
Statele membre ale Uniunii Europene, între care și România, au derulat reforme în scopul reducerii generozității sistemelor publice de pensii, tocmai pentru a evita riscul falimentării acestora. Vârsta de pensionare va continua să crească gradual pe termen lung, iar accesul la pensionare anticipată va continua să fie restricționat, pe fondul acordării de stimulente în condițiile prelungirii vieții active
2.3.2. Concediul și indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă
Asigurații care în cele 12 luni anterioare producerii riscului au un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni sau, pentru anumite categorii de persoane (persoanele cu contract de muncă pe durată determinată, lucrătorii independenți, etc) care în ultimele 24 de luni au cotizat cel puțin 12 luni.
În cazul accidentelor de muncă, bolilor profesionale, urgențelor medico-chirurgicale, tuberculozei și bolilor infecto-contagioase din grupa A, asigurații beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără condiții de stagiu de cotizare.
Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator, în funcție de numărul de angajați avut la data ivirii incapacității temporare de muncă.
Durata de acordare a indemnizației este de 90 de zile din prima zi de îmbolnavire în intervalul unui an, după care se poate prelungi cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale până la 180 de zile. În cazul bolilor speciale, cum ar fi cancerul, SIDA, tuberculoza, bolile b#%l!^+a?cardiovasculare, durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se poate prelungi până la maxim 1 an și jumătate în intervalul ultimilor doi ani. După expirarea acestor perioade, în cazul în care bolnavul nu a fost recuperat, medicul curant propune pensionarea de invaliditate.
Baza de calcul: pentru incapacitate temporară de muncă este egal cu 75% din baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale care se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile b#%l!^+a?respective. b#%l!^+a?
2.3.3. Asistența socială pentru familie și copii
Concediu de maternitate si ingrijire copil. Beneficiari: femeile asigurate în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale sau femeile care au încetat plata contribuției de asigurări sociale și care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat.
Durata acordării indemnizației este de 126 de zile calendaristice pentru sarcină si lăuzie (63 de zile înainte de naștere și 63 de zile după naștere, excepție făcând persoanele cu handicap care au dreptul, la cerere, de concediu de odihna începând din luna a 6-a de sarcina). Zilele de concediu pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele în funcție de opțiunea persoanei și recomandarea medicului.
În cazul în care copilul se naște mort sau moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizația de maternitate se acordă pe toată durata acestui concediu.
Nivelul indemnizației: 85% din baza de calcul prevăzută de lege pentru indemnizațiile de asigurări sociale.
2.3.4. Concediul și indemnizația pentru creșterea copilului
Beneficiari: opțional, unul dintre părinți, dacă îndeplinește stagiul de cotizare prevăzut de lege (cel puțin 10 luni în ultimele 12 luni dinaintea nașterii copilului) sau asiguratul care, în conditiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, i s-au incredintat copii sau i-au fost dați în plasament.
Durata – până când copilul împlinește 2 ani. În cazul copilului cu handicap – până când acesta împlinește 3 ani.
Nivelul indemnizației lunare este de 85% din salariul mediu net prognozat prin legea b#%l!^+a?bugetului asigurărilor sociale de stat.
2.3.5. Ajutorul de deces
Beneficiari: – persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces (soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul sau orice altă persoană). b#%l!^+a?
– asiguratul sau pensionarul, în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreținerea sa și care nu are un drept propriu de asigurări sociale.
Nivelul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie (Figura 2.3.)
Pentru membrii de familie ai asiguratului, ajutorul de deces reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut pentru decesul persoanei asigurate.
Figura 2.3 Cuantumul ajutorul de deces in perioada 2009 – 2014
b#%l!^+a?
Sursa: http://www.cnpas.org/
In cazul decesului unui membru de familie, cuantumul ajutorului de deces reprezinta jumatate din cuantumul ajutorului de deces cuvenit unui asigurat sau pensionar.
Ajutorul de deces se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat. b#%l!^+a?
b#%l!^+a?
Capitolul 3. Analiza bugetului asigurarilor sociale de stat
3.1. Execuția bugetară privind bugetul asigurărilor sociale de stat
Această etapă a procedurii bugetare este cea mai importantă, întrucât ea se referă la punerea în executare a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Execuția bugetului constă în încasarea veniturilor bugetare și efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget. În procesul execuției bugetare sunt angajați un număr mare de operatori bugetari prin intermediul cărora se realizează veniturile publice, respectiv utilizează fonduri publice, cum sunt: aparatul fiscal, instituțiile bugetare, unitățile administrativ-teritoriale și alte instituții publice care primesc sau transferăla buget sume de bani.
Astfel, veniturile și cheltuielile aprobate prin buget sunt repartizate pe trimestre în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor, precum și de posibilitățile de asigurare a surselor de finanțare a deficitului bugetar. Repartizarea pe trimestre se face în scopul stabilirii unui echilibru în cadrul fiecărui trimestru între veniturile și cheltuielile bugetare și pentru a se evita sau atenua eventualele diferențe între volumul b#%l!^+a?veniturilor și cel al cheltuielilor. În principiu, în cazul în care apar, totuși, în cursul execuției bugetare, asemenea diferențe, ele sunt mai ușor sesizabile și în cuantumuri ce permit acoperirea din fondurile de rezervă bugetară.
Derularea fluxurilor bugetare de încasări (venituri) și plăți (cheltuieli) într-un cadru organizatoric adecvat și efectuarea operațiunilor respective, fie prin viramente, fie în numerar, constituie o componentă a activității bugetare denumită generic execuția de casă a bugetului. Aceasta se realizează prin sistemul trezoreriei statului și prin sistemul bancar. Execuția efectivă a bugetului este precedată de repartizarea veniturilor și cheltuielilor bugetare pe trimestre și pe instituții. Această operațiune este aprobată de Ministerul Finanțelor Publice și de ordonatorul principal de credite bugetare.
Execuția bugetară începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie a anului pentru care s-a elaborat și s-a adoptat bugetul.
Încheierea exercițiului bugetar presupune lucrări caracteristice care urmăresc să stabilească rezultatul activității de execuție bugetară, respectiv, cheltuielile efectuate, veniturile încasate și soldul înregistrat la finele fiecărui an bugetar. În acest scop, se întocmește „contul de execuție bugetară”, care trebuie să reflecte, într-o formă sintetică, totalitatea veniturilor și a cheltuielilor bugetare realizate și rezultatul execuției, care poate fi „deficit” sau „excedent”, pe anul bugetar respectiv.
Pe baza situațiilor financiare depuse de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și pe baza conturilor privind execuția de casă depuse de Trezoreria Statului, Ministerul Finanțelor Publice întocmește contul general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Exercițiul bugetar se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.
Conform sistemului de gestiune bugetară, efectele încheierii exercițiului bugetar sunt:
orice venit reîncasat până la 31 decembrie se va încasa în contul bugetului pe anul următor, în rezultatele căruia urmează a se reflecta;
orice cheltuială neefectuată se va putea plăti numai în contul bugetului noului an. b#%
În legătură cu încheierea execuției bugetului public, Guvernul este obligat să prezinte în fața Parlamentului modul în care a fost efectuată execuția.
Contul general al execuției bugetului al asigurărilor sociale de stat este documentul elaborat sub coordonarea Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice conform prevederilor Legii finanțelor publice, care evidențiază nivelul realizat al veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat din exercițiul bugetar pentru care se întocmește. b#%l!^+a?
Rezultatul execuției (excedent / deficit) evidențiază soldul bugetului asigurărilor sociale de stat ca urmare a execuției bugetare a veniturilor și cheltuielilor, care poate fi excedent, atunci când resursele devansează nevoile, sau deficit, atunci când veniturile încasate nu acoperă cheltuielile efectuate.
Conturile anuale ale execuției bugetului asigurărilor sociale de stat,sunt documente ce reflectă execuția veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contul general al datoriei publice cuprinde conturile datoriei publice interne și al datoriei publice externe directe ale statului și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe. Este întocmit anual de Ministerul Finanțelor Publice și anexat la contul general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Raportul public anual este întocmit, în termen de șase luni de la primirea conturilor generale anuale, de Curtea de Conturi, pe baza informațiilor din conturile anuale de execuție și înaintat Parlamentului.
Conturile anuale de execuție bugetului asigurărilor sociale de stat inclusiv anexele acestuia, va cuprinde:
a) la venituri: prevederi bugetare inițiale; prevederi bugetare definitive; încasări realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare inițiale; credite bugetare definitive; plăți efectuate.
Aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat echivalează cu o descărcare de răspundere dată Guvernului în legătura cu executarea acestui buget public.
3.2. Analiza evoluției veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în România în perioada 2010 -2014
Organizarea și finanțarea sistemelor de protecție socială este responsabilitatea fiecăruia stat, modelul utilizat in fiecare stat este, prin urmare, oarecum diferit.
Sursele asigurărilor sociale sunt în strânsă legătură cu organizarea sistemului asigurărilor din fiecare stat. În statele moderne, principala sursă o constituie contribuțiile patronale, cele ale beneficiarilor prestațiilor și cele publice, în proporții diferite, în funcție de politica din acest domeniu și de reglementările în vigoare la un anumit moment. La formarea fondurilor asigurărilor sociale mai participă, într-o mai mică măsură, veniturile obținute din plasamente financiare (în unele țări precum Marea Britanie și Olanda), donațiile, majorările și penalitățile b#%l!^+a?pentru efectuarea cu întârziere a vărsămintelor.
După natura sistemelor naționale de asigurări sociale, finanțarea riscurilor cu caracter social este diferită. În sistemul de asigurări sociale de tip „bismarkian”, acoperirea cheltuielilor se face preponderent din cotizații, în general proporționale cu veniturile, prestațiile putând fi extinse până la nivel familial. În schimb, sistemele de „securitate” socială sau „beveridgiene” se finanțează pe baze fiscale (parafiscale) în care contribuțiile sunt obligatorii, finanțarea este preponderent publică, iar prestațiile sunt oferite de o manieră relativ uniformă tuturor membrilor societății. Tendința remarcată, însă, dincolo de modul de mobilizare și utilizare a resurselor sistemului de asigurări sociale din fiecare țară, este de creștere a fondurilor cu destinație socială și de lărgire a prestațiilor acordate.
În România, prestațiile sistemului public de asigurări sociale sunt finanțate pe principiul repartiției/compensării între generații din resurse obținute în cea mai mare parte din contribuții de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întarziere a contribuțiilor, precum și din alte venituri, potrivit legii.
Contribuțiile de asigurări sociale de stat formează partea esențială (72,2 la sută) a veniturilor BASS. Conform declarațiilor privind calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat, în anul de gestiune, au fost calculate contribuții de asigurări sociale în sumă de 6 570 251.6 mii lei.
În structura contribuțiilor de asigurări sociale de stat calculate, partea preponderentă o constituie contribuțiile de asigurări sociale, calculate la fondul de retribuire a muncii de către angajatori (78,7 la sută) și contribuțiile individuale de asigurări sociale, transferate din salariile angajaților (20,1 la sută).
În prezent, contributia sociala în România se compune din patru impozite principale: contributia pentru fondul de pensii (35%), contributia pentru fondul de somaj (6%), contributia pentru fondul de sanatate (14%) si contributia pentru fondul destinat persoanelor cu handicap (2%).
Incă de la apariția Legii nr. 19/2000, contribuția de asigurări sociale (CAS) a fost instituită sub formă de cote procentuale, diferențiate în funcție de condițiile de muncă (normale, deosebite și speciale), separat pentru CAS – datorat de angajați (CAS-individual) și CAS – datorat de angajatori.
Anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc aceste cote de contribuție, astfel încât prin încasarea veniturilor respective să existe și o sursă din care să fie b#%l!^+a?suportate – fie chiar și parțial – cheltuielile viitoare cu beneficiile acordate angajaților care au lucrat în condiții deosebite de muncă. Pentru anul 2012, CAS-datorat de angajatori corespunzător salariilor brute ale angajaților cu condiții deosebite de muncă este de 25,8% (față de 20,8% cel datorat pentru condiții normale de muncă).
Contribuțiile la fondul pentru pensii publice au crescut în ultimele două decenii de la 17% din caștigul brut, datorat de angajator la 31,3% (41,3% pentru condiții speciale), datorat din caștigul brut, care se suportă de angajator în proporție de 20,8% pentru condiții normale de muncă (25,8% – condiții deosebite de muncă, 30,8% – condiții speciale de muncă) și de angajat în procent de 10,5 % pentru toate categoriile de condiții de muncă in 2014.
De la 1 octombrie 2014 au fost modificate cotele contributiilor sociale, in favoarea angajatorilor. Asadar, incepand cu 1 octombrie 2014, angajatorii vor aplica cote reduse pentru contributia de asigurari sociale (CAS) cu cinci puncte procentuale, in urma aplicarii dispozitiilor Legii nr. 123/2014.
Tabelul 3.1 – Evoluția cotelor de CAS pe condiții de muncă, în perioada 2010-2014
Sursa: http://static.anaf.ro/static/
Observăm că diferența de cotă procentuală între condițiile normale și cele deosebite a fost de 5 puncte pe tot parcursul intervalului analizat.
Din contribuția obligatorie pentru fiecare angajat care indeplinește condițiile și este b#%l!^+a?afiliat la un fond privat de pensii (ales individual sau prin redistribuire automată), în anul 2011 b#%l!^+a?s-au redistribuit la fondul privat obligatoriu de pensii 3 pp. și 3,5 pp. în 2012.
În 2015 cotele contribuțiilor sociale se vor păstra la aceeași valoare ca în 2014, potrivit bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale pentru anul acesta.
În România, având în vedere perspectiva ultimilor 7 ani veniturile Bugetului Asigurărilor Sociale a crescut de aproape 3 ori, odată bineînțeles cu creșterea cheltuielilor, adâncirea deficitului bugetar, ca urmare a creșterilor nepermise a numărului de pensionari, a scăderii populației active și a necesității de drepturi sociale (Tabelul 3.2.).
Tabelul 3.2. – Evoluția veniturilor Bugetului Asigurărilor Sociale în perioada 2010 – 2014 b
-Milioane lei-
Sursa: Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anii 2010 – 2014
Graficul 3.2. Evoluția veniturilor Bugetului Asigurărilor Sociale în perioada 2010 – 2014
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Sursa: Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anii 2010 – 2014
Veniturile Bugetului asigurărilor sociale în anul 2010 au fost în sumă de 42.873 milioane lei.
Volumul contribuțiilor colectate de la angajatori și asigurați au fost în sumă de 31.806 milioane lei. Subvențiile de la bugetul de stat în vederea acoperirii deficitului bugetar din cursul anului 2010, au fost în sumă de 10.955 milioane lei, 25,55 % din totalul veniturilor încasate.
Contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori au fost în sumă de 21.996 milioane lei, ceea ce reprezintă 51,30% din total venituri, Contribuțiile de asigurări sociale datorate de asigurați, în sumă de 10.658 milioane lei, ceea ce reprezintă 24,85% din total venituri, Contribuțiile de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale au reprezentat doar 0,58% din total venituri, iar alte contribuții și veniturile nefiscale, au reprezentat 1,27%, din total venituri.
Contribuțiile la fondul de pensii administrat privat, au fost virate la fondul de pensii administrat privat, în procent de 2,5% – 1.564 milioane lei. Sumele în curs de distribuire, care reprezintă contribuții către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate încasate în contul?unic, au fost în sumă de 32 milioane lei (0,07 % din totalul veniturilor încasate).
Veniturile Bugetului asigurărilor sociale în anul 2011 au fost în sumă de 48.144 milioane lei, chiar dacă numărul pensionarilor în 2011 a scăzut în continuare față de 2010, a fost necesară alocarea în continuare de la bugetul statului de sume suplimentare pentru acoperirea deficitului bugetar, veniturile au fost în creștere cu 12,29% față de anul 2010 și ca urmare a creșterii câștigului mediu brut cu 6,30% față de 2010, și ca urmare a creșterii volumului contribuțiilor colectate de la angajatori și asigurați în sumă de 33.629 milioane lei, cu 5,73% mai mult față de anul 2010, ca urmare a identificării și stabilirii prin legislație de noi contribuabili care au majorat încasările la bugetul asigurărilor a contribuțiilor datorate de anagajatori și asigurați.
Subvențiile de la bugetul de stat în vederea acoperirii deficitului bugetar din cursul anului 2011, au continuat să crească, au fost în sumă de 13.329 milioane lei, 27,68% din totalul veniturilor încasate, cu peste 21,67% mai mult decât în anul 2010. Contribuțiile de asigurări b#%l!^+a?sociale datorate de angajatori au fost în sumă de 23.423 milioane lei, ceea ce reprezintă 48,65% din total venituri, cu 6,48% mai mult față de anul 2010, Contribuțiile de asigurări sociale datorate de asigurați, în sumă de 11.330 milioane lei, ceea ce reprezintă 23,53% din total venituri, cu 6,30% mai mult față de anul 2010; Contribuțiile de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale au reprezentat doar 0,54% din total venituri, iar alte contribuții și veniturile nefiscale, au reprezentat 1,54%, din total venituri. Contribuțiile la fondul de pensii administrat privat, au fost virate la fondul de pensii administrat privat, în procent de 2,5% – 1.976 milioane lei.
Sumele în curs de distribuire, care reprezintă contribuții către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate încasate în contul unic, au fost în sumă de 1.036 milioane lei (2,15 % din totalul veniturilor încasate).
În anul 2012 veniturile din contribuții sociale, au însumat 48.729 miliarde lei. Nivelul consemnat a înregistrat de asemenea o creștere de 2,68% comparativ cu nivelul de la sfârșitul anului anterior.
Dinamica veniturilor a fost inferioară celei înregistrate de bazele macroeconomice relevante (salarii brute din conturi naționale și număr de salariați), ceea ce implică o diminuare a ratei implicite de taxare și o deteriorare a indicelui de eficiență a taxării (de la 0,68 la 0,65).
Aceste evoluții sunt explicate în principal de impactul restituirii contribuțiilor colectate ilegal de la pensionari (în condițiile în care aceste sume au fost colectate pe parcursul anului 2011, majorând baza de comparație) precum și a creșterii sumelor transferate către Pilonul II de pensii care sunt evidențiate în execuția bugetară drept venituri cu semnul minus (venituri „negative”).
Veniturile din contribuții de asigurări sociale, au fost in cuantum de 50.995 miliarde lei la finalul anului 2013, si au inregistrat o creștere de 6,04% comparativ cu nivelul de la sfârșitul anului 2012.
Dinamica încasărilor din contribuții sociale a fost afectată negativ în anul 2013 de majorarea programată a sumelor transferate către Pilonul II de pensii, dar și de restituirea sumelor colectate ilegal de la pensionari reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a deciziei Curții Constituționale din aprilie 2012.
În tabelul de mai jos, se regăsesc încasările din contribuții ajustate cu impactul măsurilor anterior menționate, pentru a reflecta mai fidel dinamica acestui agregat bugetar:
Tabelul 3.3. – Contribuții de asigurări sociale b#%l!^+a?
-Milioane lei-
Sursa: calcule Consiliul fiscal
Astfel, dacă se ia în considerare seria brută, se observă că în 2013 veniturile din contribuții sociale, în cuantum de 58,26 mld. lei, au înregistrat o evoluție favorabilă, depășind încasările din 2012 cu aproximativ 4,25 mld. lei (+7,86%).
Dinamica veniturilor din contribuții sociale potrivit ESA95 (+5,12%) a fost inferioară celei înregistrate de baza macroeconomică relevantă (+6,98%) – respectiv salariile brute din conturile naționale, ceea ce implică o diminuare a ratei implicite de taxare și o deteriorare a indicelui de eficiență a taxării (de la 0,74 la 0,72). Se poate observa însă că rata implicită de taxare aferentă contribuțiilor sociale se situează la un nivel superior celui din 2010, înainte de lărgirea bazei de impozitare (extinderea asietei contribuțiilor de asigurări de sănătate la pensiile mai mari de 740 lei lunar, redefinirea activităților dependente, introducerea plății contribuțiilor sociale de către personalul militar).
Comparativ cu celelalte țări din regiune, România se plasează pe locul 8 în ceea ce privește eficiența colectării contribuțiilor sociale, menținându-și poziția din anii anteriori, rata implicită de taxare fiind inferioară nivelului din mai multe țări care percep un nivel mai redus de contribuții sociale.
Tabelul 3.4. – Eficiența taxării – contribuții de asigurări sociale
Sursa: Comisia Europeană, Eurostat, MFP, calcule Consiliul fiscal
Astfel, deși nivelul cotei legale agregate de contribuții sociale este al patrulea în regiune (după Slovacia, Republica Cehă și Ungaria), nivelul ratei implicite de taxare este comparabil cu cel al Estoniei, care ocupă antepenultimul loc în regiune după nivelul cotei statutare de contribuții sociale. O îmbunătățire a gradului de eficiență a taxării la nivelul Estoniei (țara situată pe poziția a patra în clasamentul gradului de eficiență) ar fi generat venituri suplimentare de 13 mld. lei (circa 2,7% din PIB) la nivelul anului 2013.
3.3. Analiza evoluției cheltuielilor Bugetului asigurărilor sociale de stat în România în perioada 2010 – 2014
Studiile internaționale arată că în intreaga lume, și cu precădere în Uniunea Europeană, se manifestă severe probleme demografice: ratele de natalitate și fertilitate scad în mod drastic, iar varsta medie a populației se află în creștere constantă. Cu alte cuvinte, populația scade și se confruntă din ce în ce mai mult cu fenomenul îmbătrânirii demografice.
Conform datelor ONU, la nivel mondial, ponderea persoanelor de 60 de ani și peste, în total, a crescut mai rapid decat ponderea oricărui alt segment de varstă. În anii 2025, respectiv 2050, numărul vârstnicilor va ajunge la 1,2 miliarde, respective 2 miliarde, cu 241%, respectiv 462,8% mai mult decat în 1975, reprezentând un procent de 15,1%, respectiv 21,7% în totalul populației, față de 8,6% în 1975.
Potrivit datelor ONU, in Europa, în anii 2025, respectiv 2050, numărul vârstnicilor va ajunge la 197,9 milioane, respectiv 225,4 milioane, cu 78,5%, respectiv 103,3% mai mult decât în 1975, reprezentând un procent de 28,0%, respectiv 34,5% în totalul populației, față de 16,4% în anul 1975.
Efectele procesului de îmbătrânire s-au făcut simțite în România începând cu 1 ianuarie 2000, cand populația vârstnică a întrecut numeric și procentual populația tanără. La 1 ianuarie 2000, numărul total al populației României a fost de 22.455.485 locuitori. Numărul persoanelor b#%l!^+a?cu vârste de peste 60 de ani a fost de 4.496.409, devansând numărul celor cu vârste cuprinse între 0-14 ani, respectiv 4.159.567 persoane. Când generațiile reduse numeric, născute după 1989, vor atinge vârstele de 20-40 ani, respectiv după 2025-2030, România se poate confrunta cu un derapaj demografic în condițiile menținerii actualului indice al fertilității de numai 1,33.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale se concretizează, în principal, prin pensiile plătite prin oficii de pensii sau prin întreprinderi, indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizațiile în caz de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav, indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani, ajutoarele sociale, acordarea biletelor de tratament balnear și odihnă, cheltuielile proprii ale casei naționale de pensii, casele județene și sectoriale de pensii, a alocației de sprijin, a ajutorului de integrare profesională etc. La sfârșitul anului bugetul asigurărilor sociale înregistrează excedent sau deficit.
În România cheltuielile cu pensiile sunt mai mari decât veniturile colectate. Pe lângă cheltuielile pentru agricultori și cele pentru pensiile de serviciu care nu se bazează pe nici o contribuție, există și un deficit al bugetului de asigurări sociale de stat.
În aceste condiții este evident că pe viitor nu se poate vorbi de o creștere semnificativă a subvenției/cheltuielilor pentru pensie de la bugetul de stat care oricum și-a luat în sarcină plata pensiilor pentru agricultori și care plătește pensiile pentru încă aproximativ 150 mii de pensionari din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Român de Informații (care nu au contribuit la sistem) și pentru alte categorii de beneficiari de pensii speciale.
Scăderea contribuțiilor prin creșterea șomajului (implicit prin scăderea numărului de contributori la fondul de pensii) în perioada de criză sau prin scăderea ratei de colectare de la unitățile rău-platnice constituie o sursă potențială de reducere a veniturilor la fondul de pensii. Rata de colectare a contribuțiilor este și ea foarte importantă, fiind de numai 80,0% cu câțiva ani în urmă datorită favorurilor politice făcute firmelor de stat datornice care au fost periodic iertate de datorii de către Guvern. Deși prin privatizări succesive numărul datornicilor și sumele datorate la fondul de pensii s-au redus, ele au rămas totuși mari, mai ales la regiile autonome, precum cele din minerit și la firmele încă neprivatizate.
Este de remarcat faptul că România nu a înregistrat în ultimii ani deficite majore ale fondului sistemului public de pensii, dar se pare că pe termen lung deficitele vor fi din ce în ce mai mari, deci din ce în ce mai greu de finanțat.
O evaluare corectă, dar în același timp foarte simplă a sustenabilității sistemului public de pensii în contextul economico-financiar actual din România se poate face prin analiza b#%l!^+a?cheltuielilor efectuate cu pensiile și a veniturilor dobândite din contribuțiile angajaților și angajatorilor. Pentru viitor, dacă valoarea raportului între venituri și cheltuieli este una pozitivă, putem considera că, pe termen mediu și lung, sustenabilitatea este asigurată; dacă valoarea raportului se prognozează a fi una negativă, deci cu un deficit al veniturilor și o creștere a cheltuielilor, este nevoie să se găsească soluții de finanțare a sistemului.
Indicatori de nivel ai bugetului asigurarilor sociale ii redam mai jos:
Tabelul 3.4. – Indicatori de nivel
Sursa: Legea bugetului asigurarilor sociale pe anii 2010 – 2014
Formule de calcul ale indicatorilor utilizate sunt:
1.Volumul cheltuielilor publice: (CPT) = ∑
a) în expresie nominală :
b)în expresie reală:
2.Ponderea cheltuielilor publice în PIB :
3.Cheltuieli publice medii pe locuitor :
Graficul 3.3. Cheltuieli totale in expresie nominala
b#%l!^+a?
Graficul 3.4. Cheltuieli totale in expresie reala
Graficul 3.5. Ponderea cheltuielilor iun PIB
Graficul 3.6. Cheltuieli medii pe locuitor
b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Indicatori de structura ai bugetului asigurarilor sociale se prezinta astfel:
Tabelul 3.5. – Indicatori de structură
Sursa: Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anii 2010 – 2014
Formula de calcul al indicatorilor este:
Graficul 3.7. Cheltuieli curente
Graficul 3.8. Cheltuieli de personal
b#%l!^+a?
Graficul 3.9. Bunuri si servicii
Graficul 3.10. Dobanzi
Graficul 3.11. Asistenta sociala
Indicatori de dinamica ai bugetului asigurarilor sociale se prezinta astfel:
Tabelul 3.6. – Indicatori de dinamică
Sursa: Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anii 2010 – 2014
Formule de calcul ale indicatorilor sunt :
1.Modificarea absolută a CP :
2.Modificarea reltivă a CP:
3.Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB: b#%l!^+a?
4.Modificarea cheltuielilor publice medii pe locuitor:
5.Elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB:
Graficul 3.12. Modificarea absoluta nominala
Graficul 3.13. Modificarea absoluta reala
Graficul 3.14. Modificarea relativa nominala
b#%l!^+a?
Graficul 3.15. Modificarea relativa reala
Graficul 3.16. Modificarea ponderei in PIB
Capitolul 4. Sistemul de pensii private din România
4.1. Generalitati
Pensiile constituie forma principală și tradițională de ocrotire a cetățenilor prin asigurările sociale. Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă pe tot timpul vieții de la pensionare, persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidității, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului supraviețuitor care are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață. Deci, pensia poate fi privită și din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu le mai permite să activeze pe piața muncii.
România are o tradiție îndelungată în ceea ce privește asigurările sociale, acestea fiind b#%l!^+a?introduse într-un regim modern, încă de la începutul secolului 20. Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale dezvoltate, fiind printre primele 4 țări europene care au introdus la vremea respectivă un sistem asiguratoriu obligatoriu.
În 1918, funcționau deja în România trei legi de asigurări: una românească (Legea Nenițescu din 1912, asigurând beneficii pentru maternitate, boală, bătrânețe, accidente de muncă) în vechiul regat, o lege maghiară în Ardeal și una austriacă în Bucovina.
Unificarea sistemului a avut loc in 1933, prin legea Ioanițescu. Conducerea sistemului de asigurări revine statului și patronilor.
La începutul anilor ’90, pe fondul agravării problemelor demografice la nivel mondial și al deficitelor din ce în ce mai accentuate ale sistemelor publice de pensii, Banca Mondială a schițat modelul unei reforme moderate a pensiilor de stat, cunoscut sub numele de „modelul multipilon“ al pensiilor. Acesta încearcă să mențină un echilibru între dorința de a se păstra controlul statului asupra pensiilor și necesitatea de a elibera bugetele publice de o parte din povara acestora. Astfel, reforma propusă de Banca Mondială a constat în înființarea unui asa-numit pilon II de pensii.
Încadrându-se în tendința de reformare și modernizare a sistemelor europene de pensii din ultimii ani, România a adoptat, de asemenea, un sistem de pensii cu mai multe componente, bazat pe diversificarea surselor de obținere a pensiilor. Scopul reformelor, respectiv implementarea pensiilor private, este creșterea siguranței financiare a persoanelor vârstnice în paralel cu micșorarea riscurilor generate la bătrânețe de veniturile de înlocuire.
Despre reforma sistemului de pensii din România se vorbește încă din anul 2001, de la apariția celebrei Legi nr 19/2000, acest act normativ suferind numeroase modificări și actualizări, astfel încât până în 2009 era aproape de nerecunoscut față de varianta inițială. 2009. Astfel, această perioadă, decisivă pentru reformă, a fost marcată de elaborarea și, ulterior, modificarea Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, precum de modificarea și completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. A fost stabilit și consolidat cadrul legislativ care reglementează organizarea și funcționarea entităților de pe piața pensiilor private precum și supravegherea prudențială a administrării acestor fonduri.
Înființarea și demararea activității în iunie 2005 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), autoritatea administrativă autonomă de reglementare și supraveghere prudențială, aflată sub control parlamentar, care asigură controlul public, transparent și eficient, al gestionării sistemului pensiilor private, a fost un alt moment important în această perioadă b#%l!^+a?
Scopul sistemului fondurilor de pensii admnistrate privat este asigurarea unei pensii private, distinctă și care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii, în interesul participanților, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale.
4.2. Mecanismul de funcționare al sistemului de pensii private – Pilon II
Un aspect important in domeniul pensiilor private este siguranța sistemului de pensii care trebuie să reprezinte un obiectiv principal de avut în vedere atunci când se stabilește legislația.
Mecanismul de funcționare a pilonului II -administrat privat- este unul simplu, dar reprezintă o modificare radicală a modului de funcționare a sistemului public de pensii. Pilonul II se bazează pe acumularea contribuțiilor plătite, într-un cont individual până la pensionarea angajatului, și convertirea valorii acumulate într-o pensie la momentul respectiv. Plata pensiei are loc atât timp cât persoana care a contribuit la acest fond este în viață. În acest fel, pensia fiecăruia este determinată strict de valoarea contribuțiilor și de performanța investițională a fondului în care s-a investit, și nu de evoluția demografică sau numărul de pensionari raportat la populația activă. Practic, modul de funcționare al fondurilor de pensii, din punctul de vedere al adimistratorilor, este similar cu cel al fondurilor mutuale sau al programelor de investiții de tip unit linked.
Participarea la pilonul II este obligatorie pentru persoanele în vârstă de până la 35 de ani și facultativă pentru celelalte persoane, cu vârstă de până la 45 de ani, care contribuie deja la sistemul public de pensii. O persoană nu poate fi participant la mai multe fonduri de pensii în același timp și devine participant la un fond de pensii prin semnarea unui act individual de aderare, din proprie inițiativă sau în urma repartizării sale de către instituția de evidență. Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată să adere este repartizată aleatoriu la un fond de pensii, direct proporțional cu numărul persoanelor validate pe fiecare fond de pensii adimistrat privat în parte, raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile de pensii administrate privat. b#%l!^+a?
Norma privind aderarea continuă se aplică numai în cazul primei aderări a unei persoane la un fond de pensii privat. Ulterior primei aderări se vor aplica exclusiv prevederile Normei nr 3/2008 aprobată de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private privind transferul participanților între fondurile de pensii administrate privat.
Pentru a iniția procedura de trasfer participantul trebuie sa semneze un nou act de aderare la fondul de pensii administrat privat la care dorește să se transfere și să completeze și să transmită administratorului fondului de pensii de la care dorește să se transfere o cerere de transfer.
Aceste cereri de transfer pot fi depuse pe tot parcursul anului și vor fi procesate de către CNPAS trimestrial, în cursul lunilor februarie, mai, august și noiembrie ale fiecărui an. În data de 10 a fiecărei luni de procesare, CNPAS va comunica rezultatele procedurii de validare către administratorul fondului de la care a fost solicitat transferul către administratorul noului fond.
Administratorul fondului la care s-a solicitat transferul este obligat ca în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii comunicării CNPAS, să comunice participantului rezultatul procedurii de validare.
Când transferul la un alt administrator se realizează în mai puțin de 2 ani de la aderarea la fondul de pensii precedent, participantul va plăti o penalitate de transfer. Aceasta este prevăzută în prospectul schemei fondului de pensii de la care se solicită transferul și nu poate fi mai mare de 5% din activul personal net al participantului.
Singurele situații în care un participant încetează calitatea de participant la un fod de pensii administrat privat sunt:
• prin deschiderea dreptului la pensia privată
• prin decesul participantului
• prin pensionarea de invaliditate pentru afecțiuni care nu mai permit reluarea activității.
Contribuțiile, așa cum au fost gândite inițial, ar fi reprezentat un procent de 2%, cu creștere până la 6%, în 8 ani de la lansarea pieței. Aceste procente sunt aplicate la contribuția la asigurările sociale (CAS), iar plata lor a început la 1 ianuarie 2008. Procentele sunt mici în comparație cu alte țări care au ales să transfere procente mai mari decât România (Polonia 7,3%, Ungaria 7%, Slovacia 9%).
Ca atare, pensia privată în România va fi mai mică, mai ales dacă luam în calcul și faptul că administrarea de conturi multe, dar foarte mici este mai ineficientă. b#%l!^+a?
Anul 2009 și criza economică a înghețat contribuția legală la nivelul de 2%, în pofida legii care stipula majorarea la 2,5%. Aceasta decizie a guvernului aduce, din start, fiecărui participant mai puțini bani în cont și provoacă pierderi administratorilor si fondurilor de pensii, care și-au vazut „zdruncinate” astfel politicile investiționale, în condițiile în care deja se confruntă lunar cu creșterea numărului de conturi goale, deci cu mai puțini bani în sistem.
Potrivit calculelor Asociației pentru pensiile Administrate Privat din România (APAPR), „fiecare an în care nivelul contribuției rămâne sub creșterea prevazută inițial reprezintă pierderi nete de aproape 350 milioane lei (cca.83 milioane euro) pentru cei 4,3 milioane de contributori activi la fondurile de pensii private obligatorii”.
În 2010 creșterea contribuției a fost la doar 2,5%, in 2013 de 4%, iar in anul 2014 a ajuns la 4,5%, urmând să ajungă la 6% în anul 2016, prin creșteri graduale anuale.
Entitățile cu un rol însemnat în buna funcționare a unui fond sunt: administratorul, depozitarul, si auditorul financiar.
O societatea de pensii poate administra un fond de pensii privat numai în baza deciziei de autorizare de adimistrare, emisă de comisie.
Auditorii financiari au sarcina de a întocmi un raport de audit financiar, în conformitate cu standardele de audit și cu normele profesionale emise de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR). De fapt situatiile financiar-contabile ale oricărei entități supuse autorizării, supravegherii și controlului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private vor fi auditate de personae fizice și juridice, membre ale CAFR. Cheltuielile privind activitatea de audit financiar se suportă de către administrator din fondul respectiv.
Depozitarii sunt instituții de credit din România, autorizate de BNR, în conformitate cu legislația bancară, ori sucursale din România ale unor instituții de credit, autorizate într-un stat membru al UE. Fiecare administrator desemnează un singur depozitar, căruia îi încredințează păstrarea activelor fondului de pensii, pe baza unui contract de depozitare. Depozitarul nu poate deține acțiuni ale adminstratorului sau ale oricărei entități afiliate acestuia și nu poate avea nicio relație de capital cu această entitate.
b#%l!^+a?
4.3. Pensiile facultative admistrate privat – Pilonul III
Pensiile facultative reprezintă suma plătită periodic, pe viață, unui participant în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public. Pensiile facultative intră în categoria pensiilor private, alături de pensiile administrate privat. Acestea au în comun modul în care persoana asigurată contribuie la fond. Astfel, contribuția de asigurări sociale va fi distribuită într-o anumită proporție către cele două categorii de pensii, iar diferența dintre cele două constă în modul în care se stabilește cuantumul pensiei care va fi obținută de asigurat.
Sunt eligibili pentru a fi participanți la un fond de pensii facultative, următorii:
persoanele angajate, potrivit Legii nr. 53/2003 Codul Muncii
funcționarii publici, potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
persoanele care obțin venituri din salarii sau venituri asimilate acestora, potrivit Legii nr. 571/2003 privind codul Fiscal
persoanele autorizate să desfășoare și să obțină venituri din activități independente potrivit Legii nr. 571/2003
membrii societăților cooperative aflate sub incidența Legii nr. 1/2005
persoanele care realizează venituri din activități profesionale, astfel cum sunt definite în Legea nr. 200/2004
persoanele care realizează venituri din activități agricole, potrivit Legii nr. 571/2003
Dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se face prin declarație pe propria răspundere a potențialului participant, data la momentul completării actului individual de aderare la un fond de pensii facultativ. Persoana care îndeplinește condițiile de eligibilitate va dobândi calitatea de participant la un fond de pensii facultative abia dupa plata primei contribuții. Persoanele fizice sunt libere să opteze pentru fondul de pensii facultative la care vor sa cotizeze.
Dreptul la pensia facultativa se deschide, la cererea participantului, în următoarele condiții:
participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;
dacă au fost plătite minimum 90 de contribuții lunare;
suma din contul participantului este suficientă pentru obținerea pensiei minime (stabilită prin norme ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private).
Nu pot contribui la acest sistem de pensii facultative agenții economici și instituțiile care b#%l!^+a?au obligații neachitate față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, la furnizorii de energie și combustibil de orice formă.
Fondurile de pensii facultative funcționează diferit față de sistemul pensiilor publice sau al celor obligatorii administrate privat. Astfel, contribuția la fondul de pensii se stabilește în sumă fixă sau ca procent din venitul lunar, fără a depăși o cotă de 15% și se virează o dată cu contribuția către sistemul public de pensii. Administrarea sumelor colectate sub formă de contribuții se face în sistem privat, prin intermediul societăților de administrare autorizate.
Fondurile de pensii facultative pot fi administrate de societăți de pensii, societăți de administrare a investițiilor, societăți de asigurare, care sunt înființate și autorizate potrivit legislției care reglementează domeniul lor de activitate și care sunt autorizate de comisie în acest scop.
Relația dintre participanți și administratorul fondului este reglementată de contractul de administrare semnat de Consiliul de Coordonare, în calitatea sa de reprezentant al tuturor participanților la acel fond și ales dintre ei. Administratorul investește sumele din fond pe criterii prudențiale în scopul maximizării profitului prin diversificarea investițiilor și diminuarea riscului în următoarele categorii de investiții permise: depozite la bănci comerciale, titluri de stat, valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale, valori mobiliare emise de alte state sau de organisme străine non-guvernamentale cotate la burse de valori autorizate care îndeplinesc cerințe de rating. Administratorul este obligat să furnizeze anual informații corecte și complete despre activitatea desfășurată în anul precedent și să informeze participanții, în mod individual, despre situația fiecărui cont.
4.4. Evolutia pieței fondurilor de pensii private
Evoluția și funcționarea fondurilor de pensii private, performanța administratorilor și a entităților implicate în acest domeniu este reflectată într-o analiză comparativă a activității tuturor administratorilor și fondurilor administrate, atât pe piața pensiilor administrate privat – Pilonul II, cât și pe piața pensiilor facultative – Pilonul III.
Spre deosebire de sistemul public în care determinarea pensiei se face în raport cu punctajul deținut pe perioada vieții active și punctul de pensie, pentru pilonii privați totul se leagă de randamente și de modalitatea în care acestea contribuie la împlinirea așteptărilor participanților la aceste fonduri. b#%l!^+a?
Activele totale aflate în administrare la nivelul întregului sistem de pensii private la sfârșitul anului 2011 erau de 6.856,03 milioane lei în creștere cu 47,03% față de sfârșitul anului 2010 și cu 18,98% mai mari decât în urmă cu șase luni. Comparativ cu luna precedentă, creșterea a fost de 3,38%.
Astfel, la 31 decembrie 2011, activele totale reprezentau 1,25% din PIB, în timp ce valoarea înregistrată la 31 decembrie 2010 a fost de 0,91%.
Grafic 4.6. Evoluția activelor totale ale sistemului de pensii private dec.10 – dec.11
b#%l!^+a?
Sursa: www.csspp.ro
Activele totale ale fondurilor de pensii administrate privat au crescut pe parcursul anului 2011 într-un ritm superior creșterii înregistrate de activele totale ale fondurilor de pensii facultative, determinând nivelul înregistrat de activele totale din sistem. În ambele cazuri, pilonul II și pilonul III, valorile cele mai mari ale creșterilor lunare ale activelor totale au fost înregistrate în lunile martie și octombrie 2011, iar valorile cele mai mici în lunile august și septembrie.
Valoarea activelor nete înregistrată de fondurile de pensii administrate privat a fost de 6.416,36 milioane lei (1.485,37 milioane de euro, BNR – curs de schimb 31 decembrie 2011), în creștere cu 19,40% față de sfârșitul semestrului I 2011 și cu 48,12% mai mare decât în decembrie 2010 (creștere cu 46,92% raportat la moneda euro). Față de luna noiembrie 2011 creșterea a fost cu 3,38%.
Tabelul 4.3. Active nete (mil. lei)
Sursa: www.csspp.ro
Grafic 4.7. Cota de piață în funcție de active nete
b#%l!^+a?
Sursa: www.csspp.ro
La 31 decembrie 2011, primele trei fonduri de pensii administrate privat (ING, AZT VIITORUL TAU și ARIPI) dețineau 69,91% din total active nete.
La sfârșitul anului 2011, un număr de 5.516,04 mii persoane erau înregistrate în Registrul participanților, în creștere cu 3,59% față de semestrul I 2011, cu 6,36% mai mult față de sfârșitul anului trecut și cu 0,72% față de noiembrie 2011.
Primele trei fonduri de pensii administrate privat (ING, AZT VIITORUL TAU și ARIPI) dețineau, la 31 decembrie 2011, 64,71% din total active nete.
În condițiile unei cote de contribuție de 3% din venitul brut realizat, în luna decembrie 2011 au fost virate către fondurile de pensii administrate privat 173,53 milioane lei (40,17 de milioane euro2), în creștere cu 3,28% față de iunie 2011 și cu 31,07% față de decembrie 2010.
Astfel, în semestrul II 2011 au fost virate 1.049,72 milioane lei, iar în ultimele 12 luni au fost virate contribuții în valoare de 1.976,16 milioane lei, cu o medie lunară de 164,68 milioane lei.
Contribuția medie pe participant în luna decembrie 2011 a fost de 31,46 lei, în ușoară scădere față de luna precedentă (-1,05%) și luna iunie 2011 (-0,30%), dar în creștere față de finalul anului 2010 (23,24%).
Astfel, indicatorii de performanță ai fondurilor de pensii administrate privat înregistrați în decembrie 2011 au fost:
Rata de rentabilitate anualizată a fondurilor de pensii administrate privat cu grad de risc ridicat: ARIPI: 8,7713%
– Ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor de pensii administrate privat cu grad de risc mediu: ALICO: 8,8422%, AZT VIITORUL TĂU: 9,1896%, BCR: 9,3243%, BRD: 7,9405%, EUREKO: 8,7950%, ING: 8,1481%, PENSIA VIVA: 8,3839%, VITAL: 6,8113%
– Rata de rentabilitate minimă a fondurilor din categoria de risc ridicat: 3,4526%.
– Rata de rentabilitate minimă a fondurilor din categoria de risc mediu: 4,3157%.
– Rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii private pentru ultimele 24 luni: 8,5636%.
Grafic 4.8. Rate de rentabilitate anualizate – dec.11
b#%l!^+a?
Sursa: www.csspp.ro
In cadrul Pilonului III, activele nete au fost de 435,65 milioane lei, în creștere cu 32,83% comparativ cu finalul anului 2010 și cu 13,06% față de anul 2011. Comparativ cu luna noiembrie 2011, activele nete au crescut cu 3,42%.
Tabelul 4.4. Active nete (mil. lei)
Sursa: www.csspp.ro
În cazul fondurilor de pensii facultative, la sfârșitul anului 2011, numărul participanților înregistrați a fost de 260.393, cu 17,51% mai mult față de finalul anului trecut, cu 7,86% peste nivelul din iunie 2011 și cu 1,72% mai mult față de luna precedentă.
Activele totale aflate în administrare la nivelul întregului sistem de pensii private la sfârșitul lunii octombrie 2012 erau de 9,63 miliarde lei în creștere cu 40,40% față de decembrie b#%l!^+a?2011 și cu 49,16% mai mari decât în urmă cu un an. Comparativ cu luna precedentă, avansul activelor totale a fost de 3,25%.
La 31 octombrie 2012, activele totale din sistemul pensiilor private reprezentau 1,58% din PIB, comparativ cu 1,19%, valoare înregistrată la 31 decembrie 2011
Grafic 4.9. Evoluția activelor totale din sistemul pensiilor private și ale creșterilor lunare oct. 2011 – oct. 2012
Sursa: www.csspp.ro
Avansul înregistrat de activele totale ale fondurilor de pensii administrate privat a fost superior celui înregistrat în cazul fondurilor de pensii facultative. Astfel, activele totale administrate în cadrul Pilonului II au crescut față de decembrie 2011 cu 41,04%, în timp ce activele totale administrate în cadrul Pilonului III au înregistrat o creșterea cu 30,92%.
Și comparativ cu aceeași lună a anului precedent activele totale ale fondurilor de pensii administrate privat au crescut mai mult decât activele totale ale fondurilor facultative, cu 49,94%, respectiv cu 37,90%. Tendința s-a menținut și în cazul creșterilor lunare ale activelor.
Valoarea activelor nete înregistrată de fondurile de pensii administrate privat a fost de 9.049,56 milioane lei, în creștere cu 41,04% față de decembrie 2011 și cu 49,94% mai mare decât în urmă cu un an. Comparativ cu luna precedentă, avansul activelor nete a fost de 3,27%.
Tabelul 4.5. Active nete (mil. lei)
Sursa: www.csspp.ro
În octombrie 2012, un număr de 5,71 milioane persoane erau înregistrate în Registrul participanților, în creștere cu 3,46% față de decembrie 2011 și cu 4,86% față de octombrie 2011. Comparativ cu luna precedentă, s-a înregistrat o scădere a numărului participanților (0,03%).
Tabelul 4.6. Număr participanți (mii pers.)
Sursa: www.csspp.ro
Primele trei fonduri de pensii administrate privat, FPAP ING, FPAP AZT VIITORUL TĂU și FPAP ARIPI dețineau, la 31 octombrie 2012, aproximativ 69% din activele nete și 64% din participanți.
În octombrie 2012, pensiile facultative au înregistrat activele nete de 570,34 milioane lei, înregistrând un avans de 30,92% față de decembrie 2011 și 37,90% comparative cu octombrie 2011. Comparativ cu luna precedentă, avansul a fost de 2,79%.
La 31 octombrie 2012, numărul participanților înregistrați la fondurile de pensii facultative a fost de 285.614, cu 9,69% mai mult comparativ cu decembrie anul trecut și cu 13,22% peste b#%l!^+a?nivelul înregistrat în aceeași luna din 2011. Comparativ cu luna precedentă, avansul a fost de 0,88%.
Valoarea activelor totale aflate în administrare la nivelul întregului sistem de pensii private a crescut constant pe parcursul anului trecut, în condițiile unei evoluții pozitive a activității economice, înregistrând la sfârșitul lunii decembrie 2013, 14,8 miliarde lei 3,3 miliarde euro.
Avansul înregistrat fată de decembrie 2012 fost de 44,10%, iar fată de luna iunie 2013 de 20,68%. Activele totale din sistemul pensiilor private reprezentau la 31 decembrie 2013 2,4% din PIB, comparativ cu 1,95% la 30 iunie 2013 si 1,74% în decembrie 2012.
Ritmul lunar de creștere înregistrat de activele total a fost în decembrie 2013 de 2,8%, valoarea situată sub mediana intervalului analizat, 3,17%.
La nivelul fondurilor de pensii administrate privat, care reprezintă 94% din total sistem, s-a menținut un ritm anual de creștere superior, caracteristic celor șase ani de funcționare 44,64% în Pilonul II, comparativ cu 35,50% în Pilonul III.
Si fată de iunie 2013 s-a menținut diferența ritmurilor de creștere 20,83% în Pilonul II si 18,06% în Pilonul III.
Valoarea activelor nete înregistrată la 31 decembrie 2013 de fondurile de pensii administrate privat a fost 13,94 miliarde lei un avans de 44,64% fată de decembrie 2012 Comparativ cu iunie 2013, avansul a fost de 20,83%, iar fată de noiembrie anul trecut de numai 2,81%.
6,04 milioane persoane erau înregistrate ca participanți în sistemul pensiilor administrate privat, un avans de 4.62% fată decembrie 2012. Comparativ cu luna iunie 2013 creșterea a fost de 2,14%, iar ritmul lunar de creștere a fost în decembrie 2013 de 0,67%, cea mai mare valoare înregistrată pe parcursul anului. Mediana creșterilor lunare pentru perioada analizată, 2012 – 2013 a fost de 0,37%.
FPAP ING, FPAP AZT VIITORUL TĂU si FPAP ALICO s-au menținut în decembrie 2013 pe primele poziții ca volum active nete si număr participanți, însumând aproximativ 74% din activele nete si 67% din participanți.
FPAP BRD, FPAP VITAL si FPAP BCR, cu aproximativ 12% din activele nete si 16% din participanți, au continuat să înregistreze cele mai mari ritmuri de creșteri lunare atât în cazul activelor nete, cât si în cel al numărului de participant (creșterea înregistrată de FPAP ALICO a fost influențată de absorbția FPAP PENSIA VIVA din 2012).
Valoarea activelor totale aflate in administrare la nivelul întregului sistem de pensii b#%l!^+a?private a fost, in anul 2014, de 20,2 miliarde de lei (4,5 miliarde de euro), in creștere cu 36,65% fata de anul 2013. Ponderea pensiilor private in PIB a fost de 3,05%, comparativ cu 2,34% in 2013.
Fondurile de pensii obligatorii au înregistrat in 2014 un randament mediu de 8,71%, de la 11,75% în 2013. Valoarea totala a activelor nete înregistrata la 31 decembrie 2014 de fondurile de pensii administrate privat a fost de 19,12 miliarde de lei (4,27 miliarde de euro), ritmul anual de creștere fiind de 37,15%.
La sfârșitul anului 2014, 6,29 milioane de participanți erau înregistrați in sistemul pensiilor aferente Pilonului II, in creștere cu 4,20% fata de anul 2013.
Contribuția medie la nivelul participanților cu contribuții in decembrie 2014 a fost de 89,41 lei, înregistrând un ritm anual de creștere de 11%.
Activele nete ale fondurilor de pensii facultative au atins, in decembrie 2014, 1,04 miliarde de lei (0,2 miliarde de euro), înregistrând un avans de 28,12% comparativ cu decembrie 2013. La sfârșitul anului trecut erau înregistrați 346.452 de participanți in sistemul pensiilor facultative, in creștere cu 10,56% fata de anul 2013. Fondurile de pensii facultative au înregistrat anul trecut un randament mediu de 7,45%, de la 11,33% în 2013, și au ajuns la active nete totale de 1,04 miliarde de lei în decembrie 2014, cu 28% mai mult față de 2013.
Concluzii
Fiecare dintre noi trebuie să ne formulăm un plan care să ne ajute la îndeplinirea obiectivelor noastre financiare, indiferent în ce etapă a vieții ne aflăm. Așadar, planificarea financiară apare ca o necesitate a realității curente.
Pentru a-și asigura un venit decent la batrânețe, tinerii trebuie să înțeleagă importanța b#%l!^+a?economisirii și rolul sistemului de pensii privat în acest proces, în condițiile în care pensia de stat nu va ajunge niciodata pentru ca viitorii pensionari să-și mențină nivelul de trai din present. Prin urmare modelul multipilon de pensii este menit să vină țn sprijinul sistemului pensiilor de stat, care devine tot mai nesustenabil în condițiile îmbătrânirii și scăderii populației active. În acest sens pentru economisirea pe termen scurt se pot folosi conturile bancare, însă pentru o economisire sustenabilă pe termen lung, cel mai bun produs este pensia privată. Cateva argumente în plus ar fi urmatoarele: pensiile facultative sunt produse financiare diferite, care se adresează unor nevoi diferite, ce benficiază de deductibilitate fiscală și cu randamente investiționale pe termen lung net superioare dobânzilor bancare.
Ca număr de aderenți, cotă de piață și randament se evidențiază o serie de fonduri de pensii administrate privat, iar analiza noastră s-a oprit pe S.C. ING Asigurări S.A., în cadrul căruia am realizat calculul valorii pensiei pe care o poate obține o persoană la sfârșitul perioadei de cotizare, luând în considerare cei trei piloni. Am observat că pensia de stat împreună cu pensia privată obligatorie reprezintă 50 % din ultimul salariu. O pensie facultativă poate completa venitul obținut la momentul pensionării și ajungându-se la 60 % din ultimul salariu net. Apoi am analizat posibilitățile de planificare a pensionării, din punctul de vedere al pensiilor facultative, ținând cont de specificul fiecărei persoane, adică statutul profesional și vârstă.
Planificarea pensionării înseamnă sa privesti in perspectiva, sa te confrunți cu realitatea financiară și cu sacrificiile pe care aceasta le presupune, și să iei masuri.
Bibliografie
D. D. Șaguna, Drept financiar public, Ed. CH BECK, București, 2011
C. Oneț, Dreptul Finanțelor Publice, Parte generală, Ed. Lumina Lex, București, b#%l!^+a?2005
M. Nedeluț, C. Isac, Protecție și asigurări sociale, Ed.Focus, Petroșani, 2002
I. Condor, Drept financiar, Ed. R.A. Monitorul Oficial, București, 2004
A. Nedu Șeitan, Evoluția demografică pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii, Comisia Națională de Prognoză, 2012
M. Ș. Minea, C. Fl. Costaș, Dreptul Finanțelor publice, vol I, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006
Codul Fiscal
Gh, D. Bistriceanu, Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, București 2002
Legea nr.19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
C. Șerbănescu, Asigurări și protecție socială. Tendințe europene, Ed. Universitara 2008,
Revista Tribuna Economică, nr. 25/25 iunie 2008
Revista Finanțe publice și contabilitate, nr.7-8/2009
www.apapr.ro
www.csspp.ro b#%l!^+a?
Bibliografie
D. D. Șaguna, Drept financiar public, Ed. CH BECK, București, 2011
C. Oneț, Dreptul Finanțelor Publice, Parte generală, Ed. Lumina Lex, București, b#%l!^+a?2005
M. Nedeluț, C. Isac, Protecție și asigurări sociale, Ed.Focus, Petroșani, 2002
I. Condor, Drept financiar, Ed. R.A. Monitorul Oficial, București, 2004
A. Nedu Șeitan, Evoluția demografică pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii, Comisia Națională de Prognoză, 2012
M. Ș. Minea, C. Fl. Costaș, Dreptul Finanțelor publice, vol I, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006
Codul Fiscal
Gh, D. Bistriceanu, Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, București 2002
Legea nr.19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
C. Șerbănescu, Asigurări și protecție socială. Tendințe europene, Ed. Universitara 2008,
Revista Tribuna Economică, nr. 25/25 iunie 2008
Revista Finanțe publice și contabilitate, nr.7-8/2009
www.apapr.ro
www.csspp.ro b#%l!^+a?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat pe Ultimii 4 Ani (ID: 135250)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.